Sistemul fiscal în RomâniaProiect realizat de:

Sistemul fiscal reprezintă modul de cercetare și acțiune, procedeele și modalitățile de investigare în vederea prevenirii, constatării și înlăturarii cazurilor de sustragere de la calcularea, evidența și plata impozitelor și taxelor cuvenite statului.

Totalitatea impozitelor și taxelor provenite de la persoanele juridice și presoanele fizice care-I procură statului o parte covârșitoare din veniturile bugetare, formează sistemul fiscal.

Orice sistem fiscal prezintă următoarele două caracteristici:

Exclusivitatea aplicării : care presupune faprul că el se aplică într-un teritoriu geografic determinat, fiind unicul colector al resurselor fiscale pentru un buget sau pentru un sistem bugetar ( buget central și bugete locale ).

Autonomia tehnică : un sistem fiscal este autonom din punct de vedere tehnic dacă este un sistem fiscal complet, ceea ce înseamnă că aceasta conține toate regulile de așezare, lichidare și încasare necesare pentru punerea sa în aplicare.

Sistemul fiscal constă într-un ansamblu de măsuri și acțiuni întreprinse de stat printr-o politică fiscală adecvată în ceea ce privește : rolul impozitelor și taxelor; tipuri de impozite și taxe, impunerea, perceperea și utilizarea impozitelor și taxelor.

Politica fiscală a statului este un factor determinant, în sensul că, atât executivul cât și legislativul trebuie să stabilească sistemul fiscal pe care îl practică, cât și strategia de urmat în cadrul administrației fiscale.

Sistemul fiscal în România trebuie să îndeplinească două condiții:

să aibă criterii precise;să existe o manifestare de voință din ambele

părți, inclusiv voința politică.

Sistemul fiscal trebuie să fie :

unitar ; simplu, să predomine autoimpunerea; eficient; realizat cu costuri mici ( ex : impozitul pe salarii care

este un impozit care se realizează prin stopaj la sursa și ale cărui costuri de realizare sunt foarte mici );

cu o strategie clară, corectă și eficientă; să fie dirijat astfel încât să urmărească strângerea

tuturor obligațiilor; să fie computerizat; să fie astfel orientat încât să beneficieze de o structură

organizatorică optimă; să dispună de personal fiscal cu o înaltă pregatire de

specialitate.

Rolul sistemului fiscal capătă valențe deosebite în condițiile economiei de piață, când metodele centralizate trebuie să facă loc unor pârghii economice și financiare pe care statul să le folosească în relațiile sale cu agenții economici.

Sistemul fiscal îndeplinește următoarele funcții principale:

o funcție de asigurare a resurselor financiare necesare statului pentru finanțarea acțiunilor ce decurg din îndeplinirea funcțiilor sale : învățământ, cultură, sănătate, asistență socială, ordine publică, etc.

o funcție economică, de stimulare a bunei desfășurări a activității agenților economici;

o funcție socială, în sensul favorizării categoriilor de agenți economici ce își desfășoară activitatea în condiții mai dezavantajoase față de cele normale

o funcție de control.

Pentru ca sistemul fiscal să-și îndeplinească în mod corespunzător funcțiile sale, reglementările fiscale trebuie să se caracterizeze prin claritate, precizie, să cuprindă elemente necesare aplicării obiective, unitare, corecte și fără echivoc a prevederilor lor de către plătitori și de către aparatul de control fiscal deopotrivă.

Prin utilizarea sa ca instrument al deciziilor politice, sistemul fiscal este în același timp generator și rod al politicii fiscale, adică face să funcționeze diferite tehnici și mecanisme de prelevare a impozitelor în scopuri politice, economice sau / și sociale.

Politica fiscală poate fi definită ca un ansamblu de măsuri de ordin fiscal, luate atât pentru procurarea de către stat a veniturilor necesare balansării cheltuielilor publice, cât și pentru o favorizare pe termen mediu și lung, creșterea economică.

Politica fiscală, ca parte integrantă a politicii bugetare a unui stat, îi revine sarcini bine definite :

a) Conceperea sistemului general de impozite și taxe;

b) Stabilirea nivelului general și particular al fiscalității;

c) Colectarea la timp și în cuantumul preconizat a plăților directe și indirecte ale contribuabililor, cu costuri cât mai mici;

d) Prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

Elaborarea politicii fiscale este un act de decizie complex care trebuie să urmărească următoarele probleme :

criterii de eficiențăreducerea fluctuațiilor și a instabilității

economice;veniturile consumatorilor și protejarea

acestora;distribuirea inițială a veniturilor care trebuie

să influențeze activitatea economică, investițiile și consumul

Structura și cuantumul impozitelor și taxelor care se încasează la bugetul de stat și la bugetele locale sunt determinate de mai mulți factori din care se menționează :

formele de proprietate asupra mijloacelor de producție ;

legile economice care acționeaza în economie ;

modul de organizare și conducere a economiei naționale ;

politica economico – socială și financiară a statului din etapa respectivă ;

nivelul de dezvoltare a economiei naționale și mărimea produsului național brut ;

necesitatea încasării contravențiilor prestate de către stat agenților economici și persoanelor fizice prin unitățile sale prestatoare de servicii ;

cerințele îndeplinirii prerogativelor statului, pentru care sunt necesare anumite venituri, ( impozite și taxe ) ;

categoriile sociale ale populației ; controlul pe care statul îl exercită asupra

creării, repartizării, circulației și utilizării produsului național brut.