• Ansamblul activităţilor economice desfăşurateorganizat, cu încălcarea normelor sociale şi ale legiloreconomice, având drept scop obţinerea unor venituri ce nupot fi controlate de stat reprezintă economia subterană.

• Apariţia economiei subterane coincide cu apariţiastatului şi impunerea unor reguli, norme şi legi, iardezvoltarea fenomenului este corelată cu etapele istorice aledezvoltării statului.

Ţăranul care îşi vinde produsele la târg sau înpiaţă, menajera sau bonele plătite „la negru“, comercianţii

de ţigări „fără timbru“, prostituatele din colţulstrăzii, instalatorul care nu îţi dă niciodată factură sau

magazinele unde rareori primeşti bon fiscal pentru ce aicumpărat sunt numai câteva exemple de tranzacţii care se

plasează în afara controlului autorităţilor.

În sfera de cuprindere a economiei subterane au fostincluse practici foarte variate, respectiv:

frauda si evaziuneafiscală,

munca clandestină, traficul de droguri, traficul de arme, corupţia, prostituţia, dar şi o serie de activităţi

casnice care sunt aducătoare de venituri neînregistrate.

Dificultatea definirii economiei subterane, generată dediversitatea activităţilor pe care ea le reuneşte, de faptulcă acestea variază în funcţie de particularităţile în spaţiuşi timp, specifice acestui tip de economie, a făcut ca înliteratura de specialitate să apară o multitudine dedefiniţii care exprimă, în principal, opoziţia economieisubterane faţă de modul de producţie dominant(economia oficială), de legalitate sau de respectul faţă deregulile în vigoare.

Definiţia dată de PierrePestieau, conform căreiaeconomia subteranăreprezintă „ansamblulactivităţilor economice cese realizează în afaralegilor penale, sociale saufiscale sau care scapă(masiv) inventarieriiconturilor naţionale”(Pestieau, 1989), esteconsiderată de specialiştica fiind cea maicuprinzătoare definiţie aeconomiei subterane.

Existenţa economiei subterane constituie o adevăratăprovocare pentru autorităţile publice care, în încercareade limitare sau de preluare a acesteia în economiaoficială, vor trebui să ia în considerare atât efectelenegative cât şi efectele pozitive ale acesteia.

În România, imediat dupăRevoluţia din 1989, sectorulinformal s-a bazat în mareparte pe contrabandaprovenită din „scurgerile demărfuri” din întreprinderile destat, comercializate ulterior pepiaţa neagră internă sauexternă(French R., BălăiţaM., Ticsa M, 1999). Cutimpul, canalele economieisubterane s-au diversificat. Auapărut filiere specializate înlovituri pe piaţa neagrăvalutară, în trafic destupefiante, etc. Sute de mii depersoane au fost angajate însocietăţi comerciale, fără actesau cu forme întocmite fărărespectarea cerinţelor legale.De asemenea, a proliferat şi opiaţă neagră a serviciilor(CraiuN., 2003).

Dimensiunea economiei subterane înRomânia, ca de altfel în toate ţărileeuropene foste comuniste, este importantă.

În perioada 1990-2003, în România, economia subterană a avut o evoluţie ascendentă, după cum indică datele prezentate în figura 1.:

05

10152025303540

Ponderea economiei subterane in PIB oficial

Ponderea economiei subterane in PIB oficial

Sursa: N. Grigorie-Lăcriţa, „Acordarea facilităţilor fiscale: cum? cât?cui?”, Revista „Impozite şitaxe”, nr.2, februarie 2006

Figura 1:Evoluţia economiei subterane în România, în perioada 1990-2003

Se observă că în anul 2003, economia subterană estimatăreprezenta dublu celei estimate pentru anul 1990.

Studiul Centrului Român de Politici Economice arată că 72% dineconomia subterană totală se regăseşte în sectorul formal, adică încadrul structurilor economice organizate sub forma:

• persoanelor juridice ca societăţi,

• cvasi-societăţi

• instituţii publice.

Din totalul economiei subterane, 51% se realizează în domeniulserviciilor, proporţie care se regăseşte şi în datele InstitutuluiNaţional de Statistică.

Continuând unele practici de dinainte de 1990(corupţia, favoritismele, bacşişurile, mita),

renunţând la altele (în special acelea legate de puternicapenurie de bunuri de consum) şi, cusiguranţă, abordând şi noi forme demanifestare, economia subterană, ce a proliferat după1990, a fost determinată de o serie de factori, care aupermis o dezvoltare, uneori foarte accelerată, a multoradin practicile specifice:

- incertitudinile legislative, ce au însoţit mutaţiile economice; - elaborarea unei legislaţii fiscale caracterizate de prezenţa unei

multitudini de lacune, de incoerenţă şi imprecizie (cazullegislaţiei referitoare la impozitul pe profit este relevant înacest sens);

- descentralizarea, divizarea puterii care, prin distribuirearesponsabilităţilor, a crescut numărul indivizilor ce pot ficorupţi;

- ajustarea şi restructurarea economică au condus la apariţiaunor întreprinderi mici sau spargerea celor mari în maimulte întreprinderi de dimensiuni reduse, acestea fiindgeneratoare importante de economie subterană: subcontractările, munca la domiciliu fiind factori favorizanţiai fraudei fiscale şi ai muncii la negru.

- atitudinea tolerantă, atât a autorităţilor, cât şi a populaţiei, faţăde încălcarea reglementărilor şi o oarecare reticenţă faţă de disciplină, caracteristică regăsită în general la popoarelelatine (Italia, Franţa, Spania au economii subteraneimpresionante), categorie din care face parte şi România;

- economia „secundară” moştenită de la vechiul regim.

Principala cauză a activităţilor subteraneeste, totuşi, nivelul ridicat al impozitării, evaziuneafiscală fiind argumentul cu semnificaţia cea maiputernică pentru un astfel de demers, mult peste cel albirocraţiei. În acelaşi timp, corupţia este considerată cuprecădere „corupţie de buzunar”, practicată la toatenivelele societăţii.

Cauzele economiei subterane pot fi considerate:impozitarea excesivă, reglementările foarte durepentru unele tipuri de activităţi, teama de a pierdeunele beneficii sociale acordate de stat, flexibilitateprea mare în utilizarea forţei de muncă, interzicereaunor tipuri de activităţi, crizele economice, etc.

Reforma fiscală, ca soluţie pentru diminuareanivelului economiei subterane este susţinută demulţi specialişti, dar în acelaşi timp persistă şiconcluzii pesimiste. „Din păcate, odată ce unobicei este dobândit, este puţin probabil că elva fi eliminat datorită preconizărilor creşteriieconomice”, susţine Peter Spiro în „Evidence ofa post –GST in the undergroundeconomy”, Canadian Tax Journal, n.41(2)/1993.

Impunerea unor reglementări legale restrictive (pepiaţa muncii, barierele comerciale, restricţiile de muncăimpuse străinilor, etc), care pot determina creştereanumărului autorizaţiilor necesare pentru desfăşurareaunei anumite activităţi, constituie un alt factorimportant care determină reducerea libertăţii de acţiunea indivizilor angajaţi în economia oficială. Deasemenea, acestea determină o creştere importantă acostului muncii în economia oficială, costuri care seconstituie în adevărate stimulente pentru munca îneconomia subterană, unde ele pot fi evitate.

Interesul şi preocupările crescândemanifestate, în ultimii ani, de mediileeconomice şi politice, din tot mai multeţări, faţă de problematica economieisubterane, sunt determinate de implicaţiilemajore economice, sociale şi politice ale activităţilor din sfera neoficială asupra sfereioficiale.

Unul din principaleleefecte negative ale acesteiaîl reprezintă modul în care economia subterană poate

afecta sănătatea fiscală a unui stat. În legătură cu

acest efect negativ în plan financiar, există teorii care

susţin că dacă guvernelear fi capabile să controlezeformele de manifestare ale

economieisubterane, multe

probleme fiscale ale sectorului public, cum ar

fi datoria publică, de exemplu, ar putea fi

reduse (Vass A, 2000 ).

Economia subterană are un puternic impact şiîn plan social, aceasta fiind în strânsă legăturăcu o serie de fenomene, precum: corupţia, infracţiunile de diferitetipuri, consumul de droguri, organizaţiile de tip mafiot, exploatarea muncii prin intermediulbursei negre, spălarea banilor, încălcareadrepturilor omului, poluarea mediului, etc.

În plan politic, stabilitatea şieficienţa actului de guvernare

depind, în mare măsură, de calitatea informaţiei care stă la

baza elaborării obiectivelorpolitice, economice şi sociale.

În acest context, economiasubterană este percepută ca

având efectenegative, datorită faptului că

emite semnale eronatefactorilor de decizie şi induce

astfel strategiimacroeconomice inadecvate.

Prin urmare, orice politicămacroeconomică privind

sistemulfiscal, şomajul, inflaţia, econo

misirea, asistenţasocială, productivitatea sau

competitivitatea este, din start, deficitară.

Cu toate aceste neajunsuri, se pare că economia subteranăare şi o serie de consecinţe secundare pozitive („spill-overeffects”) în sectorul oficial.

Caracteristicile de stabilitate ale „economiei negre” se potsintetiza astfel(Vass A, 2000 ):

• lubrifiant economic – economia neagră are un puternicpotenţial de absorbţie a şocurilor economice şi politice, fiindo rezervă de flexibilitate atunci când anumite activităţi trecdin sectorul oficial în cel neoficial;

• calmant social – în prezenţa economiei negre, costurile socialeale unor politici de stabilizare sunt mai uşor de suportat (deex. în cazul politicilor antiinflaţioniste). Impactul uneiperioade de recesiune este astfel atenuat, crescând şanselereinstaurării stabilităţii preţurilor;

• stabilizator încorporat – acţionând ca tampon pentru greşelileîn politică şi în realizarea reformei, dar pe termen scurt.Stabilitatea indusă nu funcţionează şi pentru sistemeleeconomice de comandă sau în tranziţie, maimult, inducându-le elemente de instabilitate.

De asemenea, economia neagră absoarbe o parte dinforţa de muncă disponibilizată din sectorul oficial şi poatecontribui la compensarea existenţei unei penurii de produsepe piaţă, în felul acesta acţionând în direcţia echilibrăriidiverselor pieţe: piaţa forţei de muncă, piaţa bunurilor şiserviciilor, etc., fiind astfel prezentă opinia conformcăreia, cu fiscalitatea şi legislaţia existente, este bine ca oparte a activităţilor economice să se poată dezvolta în afarapieţei oficiale şi deci să scape constrângerii (Craiu N., 2003).

Criticile favorabile susţin că activităţile subteraneasigură economiei oficiale flexibilitatea şi adaptabilitateade care aceasta duce lipsă, suplinind domeniile pe careaceasta nu le acoperă, oferind locuri de muncă şomerilorşi acţionând ca un remediu în perioadele de recesiune.

Nu trebuie, însă, omis faptul că în cazulacceptării unei societăţi duale, alcătuită dintr-un sector oficial şi un sectorneoficial, fiscalitatea şi reglementarea vor apăsacu atât mai mult pe sectorul oficial, cu câtsectorul subteran va fi mai mare. Orice impozitneplătit de unul sau mai mulţi contribuabiliimplică, în ipoteza menţinerii sau creşteriicheltuielilor publice, o creştere a impozitelorplătite de alţii.

În acest context, autorităţile publice trebuie săgăsească soluţiile optime în elaborarea şiimplementarea politicilor economice, astfelîncât să determine creşterea disciplinei fiscale acontribuabililor persoane fizice şi persoanejuridice corelat cu reducerea economieisubterane.

CRAIU N., 2003, „Există o raţionalitate sau o moralitate aeconomiei subterane?”, Revista Finanţe Publice şiContabilitate, nr.10/2003,

FRENCH R., BĂLĂIŢA M., TICSA M., 1999, „Estimating the Sizeand Policz Implications of the Underground Economy inRomania”, US Departament of the Treasure, Office of TechnicalAssistance Bucharest,

OLAH G., 2001, „Repere de politică economică”, Ed.Economică, Bucureşti,

PESTIEAU, P., 1989, „L’Economie Soutterraine”, Hachette, Paris, SPIRO P., 1993, „Evidence of a post – GST in the underground

economy”, Canadian Tax Journal, n.41(2)/1993, VASS A., 2000, „Economia subterană are şi consecinţe

pozitive?”, Revista „Tribuna Economică”, nr. 51-52, decembrie2000,

*** Studiul „Economia subterană în România”, realizat de CentrulRomân de Politici Economice, prezentat în ziua de 6 septembrie2001 la Banca Naţională a României.

Studia Universitatis Stiinte Economice