Compunere :Caracterizarea comparativă a personajelor

Basmele sînt creaţii ce-au izvorît din geniul popular ca să transmită prin viu grai înţelepciunea vieţii. Personajele, întîmplările din basme sînt fantastice, dar tot ce se întîmplă pe parcursul naraţiunii are caracter simbolic şi este necesar ca cititorul să decodifice înţelesurile ascunse ale basmelor. Timpul, Viaţa, Moartea, Dorul, Omenia sînt dominante conceptuale ale basmelor româneşti ,,Tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte” şi ,,Povestea lui Harap-Alb”. Sînt două basme care impresionează prin semnificaţiile profunde ale personajelor principale – Făt-Frumos şi Harap-Alb.

Titlul primului basm se referă la scopul vieţii lui Făt- Frumos: de a obţine tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte, iar ,,Harap- Alb” este un titlu care îl desemnează pe personajul principal, numele lui semnificînd două culori: alb şi negru, numele acesta fiind oximoron,care sugerează două faţete ale personajului: albul-integritatea, caracterul lui nobil,negrul-ezitarea, nehotărîrea, naivitatea, adică dualitatea fiinţei umane.

Ambele personaje sînt feciori de împărat. Părinţii lui Făt Frumos erau ,,un împărat mare şi o împărăteasă, amîndoi tineri şi frumoşi”, au luat un leac ca să nască copilul. Harap -Alb avea doar tată, împărăţia lui era la o margine a pămîntului şi avea încă doi fraţi, mai avea şi un moş, Verde Împărat şi trei verişoare care trăiau într-o altă margine a pămîntului . Făt Frumos crescuse ,,un copil isteţ , îndrăzneţ şi foarte înţelept , socotit de toată împărăţia sa procopsit ca Solomon”, dar odată ce crescuse, el devenise trist, cînd aflase că ,,tinereţe fără bătrîneţe nu există”,iar tatăl îi explică că destinul omului este să moară şi să îmbătrînească. Harap-Alb îşi exprimă şi el dorinţa de a porni la drum,fiind pus la o încercare de către împărat. Ambii eroi întreprind o călătorie iniţiatică, scopul final al căreia este cunoaşterea de sine şi găsirea rosturilor vieţii. Această călătorie s-a realizat graţie unor atribute şi probe iniţiatice, eroii din ambele basme trebuind să-şi ia armele şi armurile taţilor lor. Au luat paloşul , suliţa , arcul şi tolba cu săgeţi- atribute de voinic.Paloşul simbolizează puterea, caracterul viguros al personajelor, arcul ,săgeata şi sulita,-dorinţa de a ochi în ţintă, adică de a-şi urma scopul. Hainele simbolizau transmiterea experienţei de viaţă de la tată la fiu. Calul este considerat în simbolistica antică drept singurul prieten,călăuză şi sfetnic. Astfel personajele îşi aleg cel mai ,,răpciugos cal”,care se transformă miraculos într-un cal voinic şi zburător, cai care văd ceea ce nu văd voinicii şi care îi susţin în grelele încercări,inspirînd lui Harap-Alb şi Făt-Frumos încredere în forţele proprii. Făt –Frumos,pe parcurs, renunţă la oştenii -ajutoare, fiindcă în drumul spre idealul său, el, ca un adevărat erou, trebuie să se bizuie doar pe forţele sale . ,,Tinereţe fără bătrîneţe” era idealul său şi el a ales să meargă singur . Dar

Harap -Alb dimpotrivă alege să fie ajutat, fiindcă el este eroul care, pare a crede în înţelepciunea proverbului: ,,Unde-s doi puterea creşte”,fiind ajutat de alte personaje miraculoase. A fi mai dornic de oameni, a fi mai fragil în faţa destinului, nu este un neajuns al personajului. Harap-Alb crede în semenii săi, e milostiv, ajutoarele lui avînd menirea de a sublinia aceste caracteristici ale eroului, care alege să fie susţinut.

Voinicii-eroi sînt supuşi unor interdicţii. Făt- Frumos nu are voie să intre în Valea plîngerii, iar Harap -Alb este legat prin propriul lui jurămînt . El a promis Spînului că nu va spune Împăratului Roş nimic despre sine . Şi ambii într-un fel încalcă aceste interdicţii,eroii fiind cuprinşi de patimi şi sentimente omeneşti. Făt -Frumos simte dorul de casă şi părinţi , iar Harap- Alb se îndrăgosteşte de fata Împăratului Roş,calul răzbunîndu-l pe viteazul erou, ridicîndu-l pe Spîn în înaltul cerului.

Personajele sînt supuse unor probe-încercări ale caracterului lor. Eroii sînt marcaţi de simbolistica magică a cifrei trei. Făt-Frumos învinge trei forţe ale Răului: Gheonoaia, Scorpia, fiarele din pădurea de lîngă palat. Demonstrînd de trei ori că este într-adevăr un om vrednic, el capătă ,,tinereţe fără bătrîneţe”. Harap-Alb este pus la încercare de către Spîn de asemenea de trei ori. Cifra magică trei arată că personajul este insistent în ceea ce vrea să obţină, îzbînda lui nu este întîmplătoare, dintr-un noroc, ci este meritată prin curajul şi milostenia, caracterul benefic pe care îl demonstrează, deşi au fost momente cînd s-a lăsat sedus de vorbele mieroase ale Spînului, neascultînd de sfatul părintelui- împărat, ce i-a spus să se ferească de ..omul spîn”.

În final Făt-Frumos revine la condiţia omului muritor: fiind cuprins de dor, revine acasă şi acolo îşi găseşte moartea. Redobîndirea memoriei, amintirea despre casă şi părinţi este simbolică, sugerînd că omul pe acest pămînt poate aspira şi avea un ideal măreţ, dar totodată el nu trebuie să uite adevărurile perene: omul are o casă, origini şi părinţi, omul nu e veşnic, timpul e trecător, iar condiţia umană e tragică – omul devreme ori tîrziu e prins de destinul morţii.

Harap-Alb, în final, devine împărat. El, care a cunoscut umilinţa, s-a purificat şi, de acum încolo, urmează să domnească cu vrednicie, curaj şi omenie.Astfel prin chipul lui se afirmă izbînda forţelor Binelui asupra puterilor malefice.

Eroii din basme sint asemănători prin curajul, voinţa, caracterul pe care îl demonstrează. Sînt eroii ce ne conving că trebuie să visăm şi să luptăm pentru scopurile ce le avem. Eroii se deosebesc prin condiţia finală de înţelegere a rosturilor vieţii. Harap-Alb este promisiunea unei vieţi curate şi demne, dacă ai sufletul deschis şi milos. Făt-Frumos ne comunică prin călătoria sa adevărul despre revenirea la condiţia tragică a omului plasat sub semnul soartei şi morţii.