Povestea lui Harap-Alb

de Ion Creanga

• Tema ~; viziunea de!ipre lume intr-un basm cult studiat

Mare clasic, alaturi de Eminescu, Slavici , Caragiale, Ion Creanga este unul dintre cei . . . mai mari prozatori ai literaturii romane prin romanul autobiografic Amintiri din copilarie, pnn povestm precum Soacra cu trei nurori sau Acul ~i barosul, prin nuvela Mo~ Nechifor Cotcariul $i prin basme culte: Danila Prepeleac sau Povestea lui Harap-Alb. Povestea lui Harap-Alb este un basm cult, o opera epica in proza de dimensiuni medii, cu un numar mediu de personaje, in care se da o lupta intre fortele binelui ~i cele ale raului, invingand intotdeauna cele dintai $i in care se impletesc elemente ale realului cu elemente miraculoase. Pe de alta parte, intalnim $i alte elemente comune cu cele ale basmului popular: prezenta formulelor, tema calatoriei, motivul mezinului , cifrele simbolice, lupta dintre bine $i rau, elemente supranaturale (puterea furnicilor $i a albinelor), motivul apei vii $i al celor trei smicele, finalul fericit. Caracterul de basm cult se argumenteaza nu numai prin faptul ca opera are un autor cunoscut sau pentru ca este transmisa pe cale scrisa, ci mai ales la nivel structural, stilistic $i nu in ultimul rand la nivelul personajelor. Basmul se incadreaza in categoria fabulosului, nu in cea a fantasticului , pentru ca nu presupune nicio reactie specifica de teama sau de ezitare a personajului, implicit a cititorului in fata evenimentelor supranaturale cu care se confrunta. La nivel structural, basmul lui Creanga respecta tiparul narativ al celor populare stabilit de Vladimir Propp in studiul Morfologia basmului din 1928: situatia initiala de echilibru este anuntata prin existenta celor doi frati , craiul ~i Imparatul Verde, care traiesc departe unul de celalalt; dezechilibrul coincide absentei unui mo$tenitor al tronului lui Verde Imparat, care are numai fete ; calatoria mezinului se face in scopul refacerii echilibrului, ceea ce reprezinta finalul fericit. Creanga intrerupe insa ritmul alert al desfa$urarii actiunii din basmele populare prin pasajele care depa$esc schematicu\ tipar narativ, care permit manifestarea intentionalitatii artistice a prozatorului cult ce exploateaza dramatizarea actiunii prin dialog sau functiile expresive ale descrierii 111 portretele celor cinci prieteni ai Jui Harap-Alb. De exemplu, portretul Jui Gerila este dominat de dimensiunea hiperbolica realizata prin augmentative (buzoaie groase Ji dabalazate) , prin personificarea naturii ce tremura sub rasuflarea lui, prin oximoronul cu valoare conclusiva.f<Jc de ger era, intarite de adresarile directe catre cititor (ce sci va spun?). Tot astfel, discutia din casuta de arama este o mostra de umor sanatos popular, de oralitate hw1mle$teana, umanizand fantasticul. 0 distinctie intre basmul popular $i eel cult se face $i la nivelul formulelor . Povestea lui Harap-Alb contine formule initiale, mediane $i finale, care preiau o parte din rolurile celor din basmele culte, dar nu mai au aceea$i expresivitate $i culoare, consecinta directa a faptului ca basmul e transmis pe cale scrisa, nu orala. Naratiunea Jui Creanga incepe cu Amu, cica era odata .. ; ea proiecteaza actiunea intr-un timp mi tic, nedeterminat (prin adverbul odatii) ~i anunta conventia fictiunii (prin adverbul cica, ce preia rolul comparatiei ca niciodata) . Simetric, formula finala are rolul de a realiza ie$irea din lumea fictiunii , dar Creanga o face nu prin formule rimate precum am fnciilecat pe-o ciipJuna Ji vii spusei o mare .)·i gogonatii minciuna,,, ci prin surprinderea unci realitati sociale, ce anunta astfel ie$irea din universul fictiunii: nunta mezinului cu fata lmparatului Ro$ estc prilcj de ospat $i bucurie, Jara la noi cine are bani bea Ji miindncii, iarii cine nu, se uitii Ji rabdii. La nivelul personajelor, diferenta esentiala intre basmul popular si eel cult consta in faptul ca opozi\iil c de tip real/supranatural , pozitiv/negativ, ce functionau in texte precum Prdslea eel Voinic .)·i mere/e de aur sau Greuceanu, nu se mai aplica in opera de fata. Personajul principal al basmului cult este mezinul craiului/Harap-Alb/viitorul crai , iar el nu mai reprezinta modelul de frumusete fizica, morala $i psihica din basmele populare anuntat de la inceputul textelor, astfel incat calatoria intreprinsa de el nu are valoarea de n confirma calitatile exceptionale ale unui erou, ci este un traseu initiatic parcurs de un tanar la 1nccput naiv ~i lipsit de experien\a, la sfar$it capabil de a conduce o imparii\ie. Se vorbe$te. in acest sens. despre caractcrul de bildungsroman al basmului, caci cititorul nu mai are in fa\a personajul plat din basmul popular, ci unul rotund . care evolueaza gradat. Trei etape se <listing 111 procesul sau de formare : mai 1ntai el este mezinul craiului . taniinil lipsit de curaj ~i de ini\iativa, boboc in trehi cl-aisle. luminat crui.~or. cum ii nume~te batrftna ccr~ctonrc. Drurnu l sau lie ini~iere este punctat cu spa\ii cu valoare simbolica: podul (semnifica trecerea spre o noua trcapta a ti in\t: i.

a1 ~11 :1tu1h:i dnd lll'l' lllC n)n!'rnntarca c11 lnt ii l dcghi1.a1 in urs. di ~i la in1al11irca cu furnicik) , fantana (loc in care

:II\: Inc schimbul iucntitar dinlrl· mc1. i11 ~i Sp,1n. sccrni a unui bolc1. simbolic al protagonistului care capata acum un

11uml' l,xinlllnlnil: cu , 11 h,an: simbolicn). piltlurca-labirint a ci'.i rui parcurgere nu poate Ii psi din experien\a de

nw1uri1.urc 11 11ici u11ui 11111!\r). Dae/:\ crnul basmului popular era supus in general la numai trei probe, Harap-Alb

lrl'CC prin m:1i multc inccrd\ri: nduccrca salu\ilor ursului ~i a nestematelor ccrbului , noaptea pelrccuta in casu\a de

arami'I. scpamrca mucului de nisip. puzirca letei imparatului Ro~. gasirca $i idcntificarea acesteia. Dupa ce i~i

donxlqlL' mih,stcnia ~i gcncrozitull:n qjul.and albinclc sa-~i faca stup ~i ocolind nunta furnicilor, trecand astfel pe

un nou plld. Harap-/\ lb int ii lnc~tc cclc cinci aratari ce intruchipeaza focul, apa, pamantul ~i aerul: Gerila,

Sctilu.Fli\.ni:1.nzilfl. Ochilu ~i Pasuri-La\i-Lungila. El invata astfel sa aprecieze fiecare om pentru calita\ile sale, dar

~i si\-~i nccl' pk: limitdc. tolcrnnta tiind noua sa calitatc. Ajun$i la cutiea Imparatului Ro~, in timpul certei din

dsuta lk mmu Hnrnp-Alb dovcdqte capncitatea de a media un conflict, impacandu-i , dupa cum probele ce

Cl)nstnu in l'puizarca ma.ncu.rii ~i a bauturii sau in separarca macului de nisip ii confirma spiritul de lider.

Fa\a de Fut-Frumos. protagonistul basmului cult nu este un model exceptional. Trasaturile sale tin de

sfl·ra umunului : milostcnic, gcncrozitatc, spirit de sacrificiu, toleranta, spirit de lider, capacitatea de a media

conflicte, de a disocia aparenta de cscnta. Procedeele de caracterizare sunt preponderant indirecte. La inceputul

operei mezinul nu actioneaza ca Fat-Frumosul intelept ~i atot$tiutor cu care ne-au obi~nuit textele populare, ci este

lipsit ck curaj (nu insista la crai sa-i permita plecarea decat la sfatul batranei), naiv (duce tava cu jaratic celui mai

uriltos dintre cai. ocolindu-1 pe eel rapciugos), se teme cand vede ursul la pod ~i este incurajat de cal, cade 111 cursa

Spanului dqi tatal 1-a sfatuit sa se fereasca de el, se plange de cate ori acesta ii va trimite dupa salatile ursului sau

dupa nestematele cerbului. Toate experientele pe care le parcurge au astfel rolul bine definit de a-1 maturiza in

vederea mo~tenirii tronului imparatesc. In acest bildungsroman alte personaje sunt considerate initiatorii mezinului: tatal, calul, batrana

cer~etoare/Sfanta Duminica, dar mai ales Spanul, eel mai important dintre initiatori prin duritatea probelor la care­

! suptme. Ca Spanul e principal initiator o dovede~te faptul ca in final ii elibereaza pe Harap-Alb de juramantul de

la fantana prin taierea capului. Calul nu este un simplu animal inzestrat cu darul vorbirii. El a mai parcurs acest drum $i cu tatal eroului ,

are puteri supranaturale (zborul pana la cer) $i faciliteaza initierea Jui Harap-Alb: nu intervine sa dejoace planul

Spanului, pentru ca ~tie ca aceasta etapa este obligatorie 111 maturizarea viitorului crai , este eel care ii imbarbateaza

pe mezin $i ii duce la Sfanta Duminica, astfel incat putem vorbi despre o complicitate a acestor initiatori.

Ajutoarele personajului - cei cinci prieteni - nu sunt incadrabile in categoria fabulosului specific basmului

popular. deoarece ei sunt in primul rand oameni care au o trasatura exagerata prin caricaturizare: sunt forte

primordiale ce reprezinta fantasticul umanizat (antropomorfizat). Un ultim nivel la care se pot stabili deosebiri fata de basmul popular este eel stilistic, intentionalitatea

artistica a Jui Creanga manifestandu-se prin procedee de realizare a oralitatii si umorului. Oralitatea este calitatea

unui text de a fi scris ca ~i cum ar fi spus, dand senzatia de spontaneitate, autenticitate. Calitatea de povestitor a Jui

Creanga se ilustreaza ~i prin familiaritatea cu care se adreseaza cititorilor, realizata prin: vocative, imperative,

pronume $i verbe persoanele I ~i a II-a, adresari directe catre cititor sau autoadresari : ma rog, foe de ger era, ce sci

va spun mai mult?, folosirea dativului etic: .~i odata mi fi-l fnJfcicci cu din/ii de cap, proverbe ~i zicatori , unele

preluate din folclor, altele inventate pe tiparul popular ( eruditie paremiologica): Lac de-ar fl, ca broa~·te. sunl

destule. interjectii $i onomatopee: ~-i-odata pornesc ei, teleap, teleap, te!eap, folosirea Jui Ji narativ la inceputul

frazelor pentru accentuarea dinamismului, expresii populare: a veni de hac, arhaisme, regionalisme ~i elemente

populare. Umorul este o categorie estetica ce nu trebuie confundata cu comicul, intrucat atitudinea naratorului nu e

satirica, ci de 1ntelegere ~i de simpatie fata de personaj. Se realizeaza in poreclele ~i portretele celor cinci,

prezentarea unor scene cornice (cearta dintre Gerila ~i ceilalti din casuta de arama), diminutivele cu valoare

augmentativa: buziJoare, expresii: da-i cu cinstea, sci piara ru~·inea, exprimarea mucalita: sa lraiasca trei zile cu

cea de-alaltiiieri , zeflemisirea: te-aJ varf fn san, da ' nu-ncapi de urechi, ironia (portretul Imparatului Ro$, realizat

prin antifraza: vestit pentru buniitatea lui cea nemaipomenila ~i milostivenia lui cea neauzila).

in opinia mea, improvizand pe marginea schemei traditionale a basmului, Ion Creanga realizeaza

prin Povestea fui Harap-Alb o opera care se individualizeaza prin dramatizarea naratiunii prin dialog, prin ritmul

alert al spunerii , prin abundenta detaliilor specifice, prin insistenta asupra aspectului particular, prin nuan\area

mi~carilor ~i a vietii interioare ce fac personajele sale inconfundabile. Astfel, consider ca orice rezumare a

basmului Jui Creanga implica pierderea acestora, caci opera apartine unui autor cult con~tient de resursele sale

lingvistice. A~adar, og!indire a vie/ii fn moduri fabuloase, basmul cult Povestea !ui Harap-Alb de Ion Creanga

ilustreaza cu succes in literatura romana aceasta specie literara, subliniind viziunea despre lume ~i via\a a autorului

humule~tean.