Expertiza-receptiei-calitative

5/17/2018 Expertiza-receptiei-calitative - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/expertiza-receptiei-calitative-55b07e0710892 1/38

5

EXPERTIZA RECEPŢIEI CALITATIVE A

LOTURILOR DE MĂRFURI

5.1 Calitatea şi recepţia loturilor de mărfuri

Societăţii moderne îi este specifică competiţia pentru calitate. Acestfapt este determinat de revoluţia tehnico-ştiinţifică contemporană, careimprimă activităţii economice o desf ăşurare dinamică şi face posibil un

progres rapid în toate ramurile producţiei materiale. De calitatea produselor depinde în mare măsur ă satisfacerea nevoilor

tot mai variate şi mai complexe ale economiei unui stat, competitivitatea pe pieţele externe şi creşterea nivelului de trai al populaţiei.

Realizarea unor produse calitativ superioare este însă legată indisolubil de controlul calităţii lor atât pe parcursul producţiei, cât şi alcomercializării. Acest control a devenit o necesitate ca urmare a dezvoltării

producţiei de mare serie. Este cunoscut că marea majoritate a produselor se consumă în alt loc

decât acela al producerii lor; doar o parte infimă este folosită, uneori, chiar

de întreprinderea producătoare, pentru autoconsum. între momentul în cares-au epuizat operaţiile de producere a unui bun şi acela când el este

consumat intervine, de cele mai multe ori, un complex de operaţiuni ca:

ambalare, manipulare, încărcare, expediţie, transport, descărcare, aducere în

depozitul beneficiarului, depozitare. Existenţa acestor operaţiuni, care

presupun un anumit interval de timp, impune necesitatea verificării calităţii

şi cantităţii mărfurilor în mai multe faze succesive, începând chiar din

momentul fabricării şi până în momentul folosirii lor de către consumatori.



Expertiza calit ăţ ii mărfurilor

Acelaşi considerent justifică necesitatea recepţiei, relevând

însemnătatea problemelor pe care aceasta le ridică. În acest context, devine clar, chiar în ipoteza în care se efectuează un

control riguros în timpul procesului de producţie, că recepţia nu poate fieliminată, ea având rolul unui filtru ce împiedică pătrunderea pe piaţă a

produselor necorespunzătoare.

Într-adevăr, pentru circulaţia tehnică a mărfurilor cea mai importantă verificare a calităţii acestora din punctul de vedere al comer ţului şi alconsumatorului, este aceea care se efectuează cu ocazia recepţiei cantitativeşi calitative a mărfurilor preluate de la producător.

Recep ţ ia calitativă a mărfurilor este unul dintre momentele principale ale stabilirii calităţii. Ea are loc cu prilejul trecerii mărfurilor din proprietatea furnizorului (întreprinderea producătoare) în proprietatea beneficiarului (întreprinderea comercială en gros sau en detail).

Principalele etape ale procesului complet reprezentând controlul decalitate, care se efectuează în prezent atât în sfera producţiei, cât şi acirculaţiei bunurilor de consum, sunt prezentate sintetic în figura 5.1.

După cum se constată, există nu numai numeroase verificări

calitative (par ţiale sau totale), dar şi multe treceri ale produselor dintr-un patrimoniu în altul.

Ca moment esenţial al controlului calităţii produselor, recepţiacalitativă generează uneori divergenţe şi litigii privind calitatea acestora,

pentru a căror soluţionare se recurge uneori, la efectuarea de expertizemerceologice.

În rezolvarea completă şi rapidă a obiectivelor, expertul este

interesat să cunoască toate etapele de verificare, pentru a putea localiza precis cauzele şi momentul vicierii loturilor de produse. De altfel, din practică s-a putut constata că în cele mai multe litigii se

întâlnesc erori în legătur ă cu modul în care se execută recepţia şi primirea

mărfurilor, acestea fiind etapele din circuitul mărfurilor care generează cele

mai multe litigii. Evitarea lor presupune înlăturarea greşelilor care se pot

face cu ocazia trecerii mărfurilor de la furnizor la beneficiar, legate de

identificarea mărfurilor, de livrarea unor produse necorespunzătoare

calitativ şi cantitativ, de ambalarea necorespunzătoare a produselor,



Expertiza calitativă a loturilor de mărfuri

întocmirea defectuoasă a documentelor de livrare şi expediere, întocmirea

incorectă a documentelor de verificare a calităţii la recepţie.

În accepţiunea curentă, termenul „recepţie” desemnează o activitate

de primire. În practica comercială, el semnifică primirea şi acceptarea (saurespingerea) unui lot de marf ă de la o altă unitate. În sens mai larg, prin

recep ţ ie se în ţ elege un ansamblu de opera ţ ii prin care se constat ă dacă

marfa corespunde tuturor prevederilor contractuale.

Potrivit legislaţiei în vigoare din ţara noastr ă, prin no ţ iunea de

recep ţ ie se în ţ elege executarea în mod material şi efectiv a opera ţ iei de

identificare calitativă şi cantitativă a produselor, opera ţ ie efectuat ă de

către delega ţ ii păr ţ ilor contractante potrivit tehnicilor de verificareconvenit ă în contractele economice.

În sens juridic, recepţia reprezintă actul care cuprinde acea

manifestare de voinţă a păr ţilor, având drept consecinţă anumite efecte (de

natur ă economică, juridică, socială) iar, în sens mai larg, recepţia este

instrumentul probator al operaţiunii la care se refer ă (verificarea cantitativă

şi calitativă). Astfel definită, recepţia se deosebeşte de autorecepţie prin

modul în care se realizează manifestarea voinţei păr ţilor. În timp ce prin

recepţie manifestarea de voinţă se realizează concomitent şi concordant, prinsemnarea procesului verbal de către delegaţii păr ţilor contractante, în cazul

autorecepţiei aceasta se realizează numai în momentul în care comisia de

primire a beneficiarului acceptă produsele.

Scopul procesului de verificare a calităţii la recepţia loturilor de

mărfuri, care determină totodată şi importanţa sa, constă în:

a verifica şi controla modul în care furnizorii de mărfuri îşi

îndeplinesc obligaţiile asumate prin contractul de furnizare cu privire la sortiment, calitate, cantitate, ambalaj etc.;a verifica şi controla în ce măsur ă organele de transport şi-au

respectat obligaţiile asumate în legătur ă cu păstrarea integrităţii

cantitative şi calitative a mărfurilor pe toată durata transportului.




Importanţa recepţiei mărfurilor, din punct de vedere economico-

organizatoric, pentru consumator-comer ţ-producţie este deosebită, ea

contribuind la realizarea următoarelor obiective:

- evitarea pătrunderii în reţeaua comercială a mărfurilor necorespunzătoare calitativ, ca structur ă şi sortiment;

- evitarea formării pe canalele de distribuţie a stocurilor

supranormative, care generează imobilizări de fonduri, plăţi

pentru dobânzi etc;

- influenţarea directă a întreprinderilor producătoare pentru a

produce numai mărfuri corespunzătoare standardelor, caietelor de

sarcini etc. prin refuzul produselor necorespunzătoare;- stabilirea r ăspunderii materiale pentru eventualele pagube

înregistrate ca urmare a recepţionării unor mărfuri ce nu

corespund calitativ sau cantitativ.

Rezolvarea rapidă a obiectivelor expertizelor în materie de recepţie a

loturilor de produse presupune cunoaşterea de către expert a tuturor etapelor

şi tehnicilor de efectuare a acesteia. În ceea ce priveşte latura calitativă a recepţiei, în expertiza

merceologică ea constituie obiect de studiu, atât sub aspectul cadruluireglementărilor legale, cât şi al tehnicii de desf ăşurare a acestui proces.




CONTROLULCALITĂŢII

MATERIILOR

CONTROLULINTERFAZIC

AUTORECEPŢIA

CONTROLUL

FINAL

RECEPŢIACALITATIVĂ

VERIFICAREACALITĂŢII

MĂRFURILOR ÎNTIMPUL PĂSTR ĂTII

RECEPŢIALA MAGAZIN

VERIFICAREA LACONSUMATOR

Trecerea dintr-un patrimoniu în altul




CONSUMATOR

UNITATE EN

DETAIL

FABRICĂ

I n t r e p r i n d e r i

p r o d u c ă t o a r e

DEPOZIT EN GROS

Fig. 1. Schema lanţului controlului calităţii unei mărfi în relaţiileindustrie-comerţ-consumator




5.1.1 Obliga ţ iile şi r ăspunderile participan ţ ilor la circuitul

tehnico-economic al mărfurilor privind calitatea acestora

Obligaţiile şi r ăspunderile ce revin păr ţilor care participă la procesulcirculaţiei mărfurilor - furnizor-căr ăuş-destinatar - sunt determinate prin

acte normative, care conţin reglementări privind operaţiunile specifice

fiecărei etape parcurse de mărfuri în cadrul circuitului lor tehnico-

economic, norme menite, în final, să asigure integritatea calitativă şi

cantitativă a acestora.

a. Obliga ţ iile şi r ăspunderile furnizorului

Dintre obligaţiile ce revin furnizorului se pot menţiona: - pregătirea corespunzătoare a loturilor de mărfuri în vederea livr ării;- întocmirea documentelor de transport;- expedierea mărfurilor conform clauzelor contractuale (dacă păr ţile, prin contract, nu au convenit asupra altor modalităţi).

Obligaţiile unităţii furnizoare de a livra a mărfurile contractateconstituie o activitate complexă, care impune o serie întreagă de operaţiuni

distincte şi anume:

programarea operativă a transporturilor de mărfuri;ambalarea corespunzătoare a mărfurilor destinate transportului în

aşa fel încât acestea să reziste condiţiilor de transport în raport cu

specificul lor (fragilitate, higroscopicitate, volatilitate etc.).Ambalarea mărfurilor trebuie efectuată în conformitate cu prevederile legale şi cu alte dispoziţii privind ambalajul şiambalarea, marcarea, etichetarea, ştanţarea etc. Furnizorul estescutit de obligaţia de ambalare a mărfurilor care, prin natura lor,

pot fi expediate în vrac;verificarea mijlocului de transport pus la dispoziţie pentru a

constata dacă este apt pentru încărcarea mărfii respective; în caz

contrar, obiecţiile furnizorului vor fi transmise căr ăuşului care,




dacă menţine mijlocul de transport, preia r ăspunderea pentru

eventualele degradări, pierderi sau sustrageri ce pot apărea în

timpul transportului;

emiterea documentelor de transport constituie, de asemenea, oaltă îndatorire a expeditorului. În cadrul acestor documente

(scrisoarea de tr ăsur ă - pentru transportul feroviar, foaia de

parcurs, pentru cel rutier şi conosamentul, pentru transportul pe

apă) furnizorul este obligat să precizeze natura mărfii care se

expediază, însuşirile produselor şi starea în care acestea au fost

predate;

încărcarea mărfurilor în mijloacele de transport cade deseori însarcina furnizorului. La încărcarea mărfurilor trebuie să se

respecte normele tehnice stabilite atât pentru folosirea raţională a

mijlocului de transport, cât şi pentru a asigura integritatea mărfii

pe toată durata transportului, ferind-o de degradări. O încărcare

corect efectuată are în vedere nu numai simpla aşezare ordonată a

mărfurilor în mijlocul de transport, ci şi fixarea lor prin ancorare,

legare, împănare etc.;

expedierea mărfurilor la adresa indicată de destinatar constituie oaltă obligaţie importantă a organizaţiei furnizoare. Indicarea

exactă şi desluşită a adresei de destinaţie în documentul de

transport constituie una dintre îndatoririle a cărei nerespectare

provoacă întârzieri în executarea deplasării mărfurilor, conducând

la plata de locaţii.

R ăspunderea furnizorului pentru integritatea mărfii difer ă în funcţiede momentul predării acesteia. în practică se disting următoarele situaţii în

care r ăspunderea furnizorului poate fi angajată:

□ până în momentul pred ării către căr ău ş , când:

• livrarea mărfurilor s-a f ăcut prin recepţie sau autorecepţie la

furnizor şi expedierea lor cade în sarcina acestuia;

• în urma recepţiei sau autorecepţiei la furnizor, mărfurile r ămân

în custodia acestuia şi expedierea lor cade în sarcina

furnizorului.




□ până în momentul pred ării efective către beneficiar, când:

• recepţia se face la furnizor şi beneficiarul ridică mărfurile

direct de la furnizor sau expediţia cade în sarcina

beneficiarului;• mărfurile au r ămas, în urma recepţiei f ăcute la furnizor, în

custodia acestuia şi ridicarea sau expedierea lor cade în sarcina

beneficiarului;

• recepţia se face la beneficiar iar mărfurile au fost transportate

la locul recepţiei de către furnizor.

Potrivit legislaţiei în vigoare, furnizorul r ă spunde pentru lipsurilecalitative sau cantitative ale mărfurilor, dacă acestea sunt cauzate de

încălcarea obliga ţ iilor ce-i revin. Astfel, avariile, vicierile sau lipsurileapărute în timpul transportului cad în r ăspunderea furnizorului când s-aufolosit pentru ambalare materiale necorespunzătoare, nu s-au respectatnormele tehnice de ambalare, încărcare, manipulare şi fixare în mijlocul detransport, când nu s-au aplicat sigiliile corespunzătoare pe mijloacele detransport închise (dacă acestea sunt folosite în întregime de către expeditor).

De asemenea, unitatea furnizoare r ăspunde şi pentru completareagreşită a documentelor de transport, prin înscrierea unor declaraţii inexacte,incomplete sau scrise în alte locuri decât cele rezervate pentru fiecare, şi

pentru declararea greşită a masei produselor. Un aspect de importanţă deosebită privind obligaţiile şi r ăspunderile

furnizorului îl constituie respectarea riguroasă a calităţii produselor livrate. Încălcarea prescripţiilor calitative stabilite prin contract se consider ă

drept livrare necorespunzătoare calitativ, cu consecinţe de natur ă să angajeze r ăspunderea furnizorului pentru daunele provocate.

Livrarea de produse necorespunzătoare calitativ creează obligaţia

furnizorului de înlocuire sau recondiţionare a produselor respective, care

izvor ăşte din conţinutul obligaţiilor sale de garanţie. Pe lângă acestea, în

sarcina furnizorului poate cădea şi obligaţia plăţii unor penalităţi de

întârziere şi daune, ca forme ale r ăspunderii sale pentru executarea

necorespunzătoare a obligaţiilor asumate contractual.




b. Obliga ţ iile şi r ă spunderile căr ău şului se refer ă la:

preluarea mărfurilor;executarea transportului;

eliberarea (predarea) lotului de marfa la destinaţie.Căr ăuşul este obligat să primească mărfurile spre transport conform

contractului de transport existent, care materializează obligaţia ce o are de aaccepta cererile de transport adresate de către unităţile economiceexpeditoare.

Calitatea de căr ăuş are o dublă accepţiune. În primul rând, căr ăuşuleste acel profesionist care realizează efectiv deplasarea mărfurilor cumijloace proprii, împrumutate sau închiriate. Tot căr ăuş este şi acea

persoană care se obligă să facă tot ceea ce este necesar pentru ca transportulmărfii să se realizeze cu mijloacele altuia, dar în numele şi pe r ăspunderea saşi care întruneşte de fapt condiţiile unui comisionar de transport.

Contractul de transport implică predarea efectivă a mărfurilor decătre expeditor şi preluarea acestora de către căr ăuş.

Operaţiunea de predare-preluare a mărfii are drept consecinţă obligaţia căr ăuşului de a transporta mărfurile la destinaţie, potrivit clauzelor

stabilite prin contract. O importanţă deosebită pentru asigurarea integrităţii mărfii în timpul

transportului o are stabilirea momentului în care mărfurile sunt preluate decătre societatea de transport, din acest moment începând să curgă r ăspunderea acestuia. În mod obişnuit, acest moment este marcat deoperaţiunea aplicării ştampilei unităţii de căr ăuşie pe documentul detransport, având un dublu efect şi anume:

- constituie dovada primirii mărfurilor; - stabileşte data la care începe să opereze r ăspunderea căr ăuşului.

Din punct de vedere al expertizei merceologice şi al sarcinilor pe

care le are de îndeplinit expertul merceolog în activitatea de depistare,

localizare şi elucidare a cauzelor care au condus la degradarea calitativă a

mărfii, cunoaşterea exactă a timpului cât marfa s-a aflat sub r ăspunderea

uneia sau alteia dintre păr ţile angajate în circuitul tehnico-economic al

mărfurilor, are o importanţă deosebită.




Preluarea mărfurilor de la furnizor spre a fi transportate constituie osarcină distinctă a căr ăuşului, iar timpul necesar executării acestei operaţiuninu va afecta pe acela necesar operaţiunilor de încărcare.

Căr ăuşul este obligat să verifice, la primire, natura mărfurilor,numărul coletelor sau cantitatea de produse, precum şi sigiliile aplicate. Elare datoria să refuze primirea spre a fi transportate a mărfurilor ambalatenecorespunzător, când nu se respectă tehnica de încărcare şi fixare amărfurilor în mijlocul de transport sau când sunt predate spre transportmărfuri interzise.

Căr ăuşul este obligat să ia măsuri de asigurare a integrităţiimărfurilor pe parcursul transportului.

Nerespectarea de către căr ăuş a obligaţiei de a asigura integritateacantitativă şi calitativă a mărfii în timpul transportului poate avea dreptconsecinţă pierderea (totală sau par ţială) sau avarierea mărfii. În ambelesituaţii, poate fi angajată r ăspunderea căr ăuşului pentru eventualele daune.

Căr ăuşul poate fi absolvit de r ăspundere pentru degradarea totală sau par ţială a mărfurilor, dacă acestea s-au produs:

□ din cauze de for ţă major ă;

□ dacă prejudiciul provine din culpa furnizorului sau adestinatarului;

□ dacă prejudiciul a fost cauzat de unele însuşiri proprii naturiimărfurilor care au provocat spargerea, sf ărâmarea, alterarea saualte fenomene asemănătoare;

□ din cauze naturale inerente transportului în mijloace de transportdeschise, dacă acestea sunt considerate drept corespunzătoare cu

dispoziţiile în vigoare;

□ dacă pe durata transportului mărfurile au fost însoţite de delegaţi ai furnizorului sau beneficiarului, care nu au luat măsuri pentru

asigurarea integrităţii mărfurilor;□ dacă prejudiciul a fost cauzat de unele defecţiuni ale ambalajului

care nu au putut fi observate la primirea mărfurilor pentru

transport (vicii ascunse); □ dacă expeditorul a predat produse excluse la transport sub

denumire falsă, inexactă sau incompletă sau dacă nu a indicat în




documentele de transport particularităţile specifice produselor

care necesită condiţii speciale în timpul transportului;

□ dacă scăderea masei produselor s-a datorat însuşirilor

naturale ale acestora (perisabilităţi). Primirea mărfurilor de către căr ăuş spre transport f ăr ă nici o obiecţie

constituie o prezumţie că s-au respectat condiţiile prevăzute de lege, inclusiv

sub aspectul verificărilor obligatorii.

Neîndeplinirea obligaţiilor de verificare de către căr ăuş poate avea

consecinţe negative pentru acesta. La examinarea cauzelor care au provocat

anumite deficienţe pe parcursul transportului mărfii poate fi angajată

r ăspunderea organizaţiei de transport, care r ăspunde de integritatea mărfiitransportate din momentul primirii şi până la eliberarea către destinatar.

În momentul predării mărfurilor la destinaţie, căr ăuşul este obligat

ca, împreună cu destinatarul, să procedeze la verificarea sigiliilor, a

semnelor şi marcajelor de pe mijlocul de transport sau de pe colete, cât şi la

verificarea conţinutului. Dacă totul este găsit „în ordine" se face menţiunea

pe documentul de transport „predat f ăr ă urme de violare". În cazul în care,

cu ocazia acestei verificări, se constată urme de violare, pierderi, avarii,

scurgeri etc. se va opri descărcarea, chemându-se la faţa locului şefulorganizaţiei de căr ăuşie sau reprezentantul acestuia, care este obligat să se

prezinte pentru a constata eventualele daune. Cu această ocazie se

întocmeşte un proces-verbal de constatare.

c. Obliga ţ iile şi r ăspunderile destinatarului

Principalele obligaţii ce revin destinatarului sunt: verificarea identităţii mărfurilor;verificarea cantitativă;verificarea calitativă a mărfurilor primite.

Beneficiarul indicat în documentul de transport este singurulîndreptăţit să primească încărcătura de marf ă, obiect al transportului.Unitatea destinatar ă are obligaţia legală de a primi mărfurile de la căr ăuş şide a le transporta la locul corespunzător. Căr ăuşul este r ăspunzător faţă de




destinatarul legitim în ipoteza în care marfa a fost eliberată din culpa sa unei

alte unităţi.

Obligaţia primirii şi preluării mărfurilor de către destinatar are un

dublu aspect juridic şi anume: întreprinderea de căr ăuşie este interesată să se elibereze

de r ăspunderea privind integritatea mărfii transportate, imediat

ce aceasta a sosit la destinaţie, eliberându-şi simultan şi mijlocul

de transport;

beneficiarul este interesat să intre cât mai repede în

posesia mărfii, în vederea realizării în timp a obiectivelor

economice specifice.

Primirea mărfurilor de către destinatar este o sarcină complexă, care

presupune îndeplinirea unor activităţi distincte, şi anume:

• executarea formalităţilor prealabile preluării încărcăturii de marf ă

(primirea documentelor de transport);

• examinarea stării exterioare a mijlocului de transport;

• cercetarea şi ridicarea sigiliilor de pe mijlocul de transport;

• verificarea conţinutului mijlocului de transport.

De asemenea, unitatea destinatar ă are obligaţia să controleze modulîn care se execută descărcarea mărfurilor, transportarea şi introducerea lor îndepozit.

Toate aceste operaţiuni presupun o atenţie deosebită în timpulexecutării lor, deoarece fiecare dintre ele poate avea implicaţii asupra

integrităţii mărfii şi deci, a securităţii acestora. Pe traseul cuprins de la locul de descărcare a mărfurilor la cel de

depozitare pot apărea împrejur ări de natur ă să conducă la lipsuri saudegradări; în această etapă, integritatea mărfurilor este asigurată deorganizaţia destinatar ă, mărfurile aflându-se sub controlul unic al acesteia.

Primirea mărfurilor de către destinatar şi atestarea scrisă a acestei

operaţiuni, îl eliberează pe căr ăuş de obligaţia asumată privind aducerea

mărfurilor la destinaţie în bune condiţii.




Cu ocazia primirii mărfurilor de la căr ăuş, destinatarul este obligat să

efectueze recepţia cantitativă şi calitativă a mărfurilor primite în termenul

stabilit.

În cazul constatării la destinaţie a unor deficienţe cantitative şi

calitative faţă de cele prevăzute în contract sau în actele de livrare,

beneficiarul este obligat a-1 înştiinţa pe furnizor pentru a trimite un delegat

care să participe la verificarea lotului de produse. Dacă se consider ă că

unele lipsuri pot fi imputate căr ăuşului, destinatarul este obligat ca odată cu

sesizarea furnizorului să-1 înştiinţeze şi pe căr ăuş, invitându-1 să trimită un

reprezentant care să participe la constatarea lipsurilor, la termenul fixat. Înaceste condiţii, constatarea este opozabilă atât furnizorului, cât şi căr ăuşului.

5.2 Organizarea verificării calităţii la recepţia loturilor

de mărfuri

Recepţia unui lot de marf ă constă într-o verificare cantitativă şi

calitativă efectuată de către beneficiar, cu sau f ăr ă participarea furnizorului. Unităţile beneficiare urmăresc în verificarea lor corespondenţa

însuşirilor mărfii cu criteriile legale şi cu stipulaţiile inserate în contract. Orecepţie calitativă riguroasă stimulează fabricarea de produsecorespunzătoare calitativ şi înlătur ă din circuitul economic mărfurile care nucorespund caracteristicilor prescrise.

Premisele recepţiei calitative rezidă în însuşi modul în care

furnizorul a alcătuit şi a livrat lotul de marf ă, din punct de vedere alomogenităţii, identităţii, marcării, etichetării, ambalării şi atestării calităţii.

Recepţia loturilor de mărfuri, sub aspectul tehnicii de efectuare, secompune din trei tipuri de operaţiuni de bază, a căror succesiune esteurmătoarea:

verificarea documentelor (de contractarea şi a celor ce însoţesclotul);

identificarea lotului şi verificarea lui cantitativă;

verificarea calitativă a lotului.




Procesul recepţiei este complex, necesitând în afara acestor

operaţiuni de bază, executarea şi a altor operaţiuni care au loc simultan cu

recepţia, ca de exemplu, consultarea documentelor care prescriu calitatea

mărfurilor, operaţiuni legate de extragerea probelor elementare, mânuirea, pregătirea şi analiza probelor, întocmirea documentelor impuse, acceptarea

sau respingerea lotului de marf ă. Sintetic, aceste operaţiuni sunt cuprinse în

„Modelul general al recepţiei" (figura 5.2) şi în „Schema de principiu a

recepţiei cantitative şi calitative a unui lot de marf ă" (figura 5.3) pentru care

sunt redate elementele necesare.

Locul efectuării recepţiei loturilor de produse poate fi la sediul

furnizorului (în care caz este necesar ă prezenţa ambelor păr ţi) sau la sediul beneficiarului.




Lot de produse

Verificareadocumentelor

de contractare, deînsoţire a lotului, de prescriere a calităţii(SR), de certificare

a calităţii

Verificareaidentităţii lotului,

sigiliilor şi acoletelor,ambalajelor, datei

de fabricaţie şistabilirea păr ţiiconsumate din

termenul degaranţie,

determinareacalităţii

OmogenRelativ

omogenEterogen

Performanţele

de calitate ale

furnizorului

Control

redus

Control

sever

Prelevarea eşantioanelor

Stoc eşantioane

Analiza eşantioanelor

(-) Rezultate analize (+)

Dublu

Multiplu

Alt

plan

Conform

standard

produs

Conform

clauză

contract

Exami-narea

ambala-

jului

Analiza

senzo-

rială

Analiza

fizico-

chimică

Analiza

micro-

biolo-

gică Documente

de acceptateDocumente

de respingere

TriereRemediereLOT

RESPINS

LOT

ACCEPTAT

Simplu

Alegerea planului de verificare

Verificarea calităţii

Control

normal

Minime bune,

Variabile bune,

Figura 5.2 – Model general de recepţie(după I. Diaconescu, Bazele merceologiei , 2002)




S c h e m a c o n t r o l u l u i c a l i t ă ţ i i

l o t u l u i d e m a r f ă :

- i d e n t i f i c a r e a c o m p o n e n t e l o r

l o t u l u i ;

- e x a m i n a r e a a m b a l a j e l o r ;

- v e r i f i c a r e a m a r c a j u l u i ,

e t i c h e t ă r i i e t c . ;

- n u m ă r a r e , c â n t ă r i r e ,

m ă s u r a r e ;

- t e h n i c a d e p r e l e v a r e a

p r o b e l o r e l e m e n t a r e ;

- c o n s t i t u i r e a p r o b e i ;

- a n a l i z a p r o b e i

D o c u m e n t e l e d e r e c e p ţ i e

c a n t i t a t i v ă ş i c a l i t a t i v ă a

l o t u l u i

R E C E P

I A

D o c u m e n t e c a r e

p r e s c r i u c a l i t a t e a

m ă r f u r i l o r : s t a n d a r d e

D o c u m e n

t e c a r e

î n s o ţ e s c

l o t u l :

d o c u m e n t e d e l i v r a r e ;

d e t r a n s p

o r t ; d e

a t e s t a r e a

c a l i t ă ţ i i

D o c u m e n t e d e

c o n t r a c t a r e :

c

o n t r a c t u l ; a n e x e l a

c o n t r a c t ; c l a u z e ;

g r a f i c e d e l i v r ă r i ;

s p e c i f i c a ţ i i

V e r i f i c a r e a c a l i t ă ţ i i

V e r i f i c a r e a i d e n t i t ă ţ i i

ş i c a n t i t ă ţ i i

V e r i f i c a r e a

d o c u m e n t e l o r

D o c u m e n t e l e d e

r e s i n e r e

a l o t u l u i

L O T D E

M A R F Ă

B E N E F I C I A R

F U R N I Z O R

L o t a c c e p t a t

Figura 5.3 – Schema de principiu a recepţiei calitativeşi cantitative a unui lot de marf ă




Prima variantă este eficientă pentru mărfurile cu grad ridicat de

complexitate (aparate radio, televizoare, aparatur ă electrocasnică etc.)

întrucât furnizorul dispune de aparatur ă necesar ă operaţiilor de verificare.

Ea este indicată, de asemenea, în cazurile în care se fac livr ări de mărfuri încantităţi mari şi la perioade scurte, ceea ce justifică prezenţa delegatului

beneficiarului la întreprinderea furnizoare.

Recepţia calitativă şi cantitativă a unui lot de marf ă se efectuează de

către comisii de recepţie formate din trei...cinci membri.

Ponderea cea mai mare în activitatea comisiei de recepţie revine

verificării calităţii lotului de marf ă, verificare care constă într-o serie de

operaţiuni în urma cărora lotul este declarat corespunzător saunecorespunzător.

Din punct de vedere al tehnicii de lucru, recepţia calitativă a

mărfurilor se poate efectua pe mai multe căi. Folosirea unora sau altora

dintre tehnicile de lucru presupune cunoaşterea prealabilă a unor termeni

legaţi de: definirea lotului, definirea probei, definirea calităţii, verificarea

calităţii etc.

Verificarea calităţii are loc prin referiri la standarde, care stabilind

unele caracteristici proprii produsului, formează aşa numitul „prag decalitate”. Sunt standarde care stabilesc terminologia şi clasificarea

principalelor deficienţe ale produselor, ca şi procedura de urmat în cazul

constatării acestora. O atare documentare, precizând abaterile care

influenţează calitatea, uşurează mult operaţia de recepţie calitativă, implicit

efectuarea expertizelor de mărfuri.

În funcţie de caracterul lotului de marf ă se procedează la alegerea

schemei de verificare. Principalele operaţiuni care se efectuează cu această ocazie se desf ăşoar ă conform figurii 5.4.

În cazul în care lotul de marf ă este găsit necorespunzător, chiar într-un anumit stadiu de desf ăşurare a recepţiei, activitatea comisiei se

întrerupe şi se invită un reprezentant al furnizorului.




LOT DE

MARFĂ

LOTOMOGEN

LOTRELATIVOMOGEN

LOTETEROGEN

ALEGEREA SCHEMEI DE VERIFICARE

(PROBE ELEMENTARE)

PROBACONFORMĂ

PROBA

PROBA NECONFORMĂ

PROBA BTUTĂ

PROBAOMOGENIZATĂTĂ

CONTRAPROBĂ

PROBALABORATOR

PROBAMARTOR

PROBA

ANALIZATĂ

V e r i f

i c a r e a c a r a c t e r i s t i c i l o r

V e r i

f i c a r e a c a l i t ă ţ i i l o t u l u i

LOTCORESPUNZĂTOR

LOT NECORESPUNZĂTOR

Figura 5.4 – Schema verificării calitative a unui lot de marf ă




Constatările detaliate privind starea calitativă a lotului de marfa suntconsemnate într-un proces verbal, iar lotul de marf ă este pus la dispoziţiafurnizorului în vederea fixării destinaţiei, de exemplu: resortare,

recondiţionare, returnare etc. Deseori, cu ocazia operaţiunii de recepţie, apare necesitatea

executării unor analize de laborator sau chiar a unor expertize. în ceea ce priveşte analizele de laborator, trebuie precizat că în principiu ele constituiedovezi incontestabile. Pentru sporirea obiectivitătii acestor dovezi, oimportanţă deosebită o are modalitatea de recoltare a probelor de analiză.Atât probele de analiză, cât şi cele pentru expertize, trebuie recoltate de

personal competent, în condiţii deosebite, care să asigure reprezentativitatea probei recoltate cu totalitatea însuşirilor lotului de marfa supus analizei sauexpertizei (vezi figura 5.5.).

Recoltarea probelor se va face cu respectarea prevederilor documentaţiei oficiale.

Nerespectarea condiţiilor legale privitoare la recoltarea şi formarea probelor pentru analize de laborator poate constitui punctul nodal alneînţelegerilor dintre păr ţile contractante referitoare la calitatea produselor

supuse analizei sau expertizei. Rezultatele constatărilor comisiei de recepţie se înscriu într-un

proces-verbal. Deoarece, atât furnizorul, cât şi beneficiarul mărfurilor, pe de

o parte, cât şi căr ăuşul, pe de altă parte, pot invoca procesul-verbal ca

instrument de dovadă a celor constatate de comisia de recepţie, acest act se

va întocmi cu multă grijă, cuprinzând cu exactitate metodologia folosită, cât

şi toate elementele necesare evidenţierii faptice a cauzelor care au provocat

eventualele daune calitative sau pierderi cantitative. Se vor menţiona cuexactitate data şi locul efectuării recepţiei, componenţa comisiei de recepţie,

deficienţele calitative constatate, descrierea acestora şi indicarea pe cât

posibil a cauzelor (transport cu mijloace neadecvate, ambalare defectuoasă,

cu materiale sau ambalaje improprii specificului mărfii, greşeli în procesul

de fabricaţie etc.). De asemenea, vor fi menţionate eventualele urme de

violare, scurgeri, spargeri, distrugeri de sigilii, sustrageri etc.




Procesul-verbal de recepţie va oglindi starea reală a mărfurilor

recepţionate. El va atesta preluarea efectivă a mărfii de către beneficiar, cu

evidenţierea obiectivă şi precisă a tuturor deficienţelor calitative.

L O T U R I L E

P R

O B A R E Z E R V A T Ă

P R

O D U C Ă T O R U L U I

C O N T R A P R O B Ă

P R O B A D E A N A L I Z Ă

A

B

C

a b c d e f g h i l

a

b c d e f g h i l

a

b c d e f g h i l

1

2

3

4

5

6

7

8

9

1 0

d d d d

c c c c

b b b b

a a a a

i

i i i

h h h h

g g g g

f f f f

e

e e e

l l l l

I I I I I I

Figura 5.5 – Tehnica formării probei de analiză,

a contraprobei şi a probei rezervate producătorului




Procesul-verbal de recepţie se înscrie în categoria mijloacelor de

probă, având o dublă for ţă probantă, deoarece prin conţinutul său se certifică

atât cantitatea, cât şi calitatea mărfurilor. Pentru a avea eficienţă juridică

deplină este necesar ca el să fie întocmit cu respectarea tuturor prevederilor legale.

Comisia de recepţie nu îşi rezumă activitatea numai la efectuarea

recepţiei propriu-zise, ci are obligaţia să urmărească mai departe evoluţia

stării calitative a mărfurilor recepţionate, în tot timpul depozitării şi până în

momentul livr ării lor în totalitate din depozit.

Operaţiunea recepţiei are drept consecinţe următoarele efecte

juridice care pot fi valorificate în expertizele merceologice: stabilirea cantităţii şi calităţii produselor livrate;

confirmarea executării livr ării mărfurilor contractate, eliberându-se

furnizorul de obligaţiile asumate contractual;

stabilirea momentului trecerii mărfurilor din patrimoniul

furnizorului în cel al beneficiarului;

fixarea momentului în care este angajată r ăspunderea

furnizorului pentru eventualele întârzieri, nelivr ări sau executări

necorespunzătoare ale obligaţiilor contractuale;evidenţierea datei de când începe să curgă termenul de garanţie

(pentru unele categorii de mărfuri);

evidenţierea (stabilirea) datei de la care ia naştere obligaţia de

plată a valorii mărfurilor de către beneficiar.

Din punctul de vedere al expertizei merceologice, recepţia calitativă

a mărfurilor urmăreşte în special modul în care sunt rezolvate relaţiile şi

interrelaţiile privind diferitele ipostaze ale calităţii care au implicaţii încirculaţia mărfurilor, de o manier ă mai cuprinzătoare decât simpla stabilire a

gradului de concordanţă a calităţii reale a lotului de marf ă cu calitatea

prescrisă.




Schematic, relaţiile şi interrelaţiile dintre diferitele aspecte ale

calităţii produsului, care intervin la recepţia unui lot de marf ă, se prezintă în

figura 5.6:

Figura 5.6

De asemenea, se urmăresc următoarele aspecte:

• modul în care s-a respectat tehnica recepţiei calitative în cadrultuturor operaţiunilor componente;

• fundamentarea deciziei de acceptare sau de respingere a lotului demarf ă recepţionat;

• consecinţele recepţiei calitative pentru:

• păstrarea mărfurilor în depozit; • termenul de garanţie; • comercializarea produselor.

5.3 Particularităţile modalităţilor şi tipurilor de verificare a

calităţii la recepţia Ioturilor de mărfuri

Verificarea modalităţii de efectuare a recepţiei loturilor de produse

de către expertul merceolog este necesar ă în principal în două situaţii: atunci când expertul are sarcina de a stabili factorii care au

generat degradarea calitativă a unui lot de produse;când obiectivul expertizei şi deci al litigiului, îl constituie

stabilirea corectitudinii cu care a fost efectuată recepţia unui lot de produse.

Produsomologat

Calitateomologată

Calitatecontractată

Calitate prescrisă SR, ST etc.

Produscontractat

Calitate reală Calitate livrată Produs livrat




Expertiza modalităţii de efectuare a recepţiei unui lot de produse

presupune verificarea tuturor activităţilor pe care comisia de recepţie le

prestează cu ocazia verificării lotului. în acest sens, expertul este obligat să

verifice atât operaţiile preliminare recepţiei, cât şi pe cele ale recepţiei propriu-zise, din punctul de vedere al respectării legislaţiei în vigoare, al

corectitudinii întocmirii documentaţiei necesare.

Comisiile de recepţie efectuează verificările asupra unor loturi de

produse, înţelegând prin lot o cantitate sau un număr de produse de acelaşi

fel, obţinute din aceleaşi materii prime, prin aceleaşi procedee tehnologice şi

având aceeaşi destinaţie. Loturile trebuie să aibă caracter omogen, adică

produsele ce le compun nu trebuie să se deosebească prin caracteristicilecare le definesc. Dintre operaţiile specifice recepţiei, cu prilejul verificării activităţii

comisiilor de recepţie, exper ţii trebuie să cerceteze, printre altele, alegereaschemei de verificare, tehnica de extragere a eşantioanelor în vedereaverificării, tehnica recepţiei propriu-zise.

5.3.1 Stabilirea modului de efectuare a verificării calit ăţ ii

la recep ţ ie

În funcţie de mărimea loturilor şi de frecvenţa sosirii acestora larecepţie, verificarea calitativă se poate efectua în două moduri:

a) verificarea 100% (bucată cu bucată); b) verificarea prin eşantionare.

a) Verificarea 100% constă în examinarea, sub aspect calitativ, a

tuturor unităţilor de produse care intr ă în componenţa loturilor prezentate larecepţie. Cu toate că mult timp a fost considerată cea mai eficientă din punctde vedere calitativ, în sensul că nu oferea prezumţii, ci certitudini, statistics-a demonstrat că acest tip de verificare lasă să treacă în medie 15% din

produsele cu defecte existente într-un lot. Cu alte cuvinte, 15% din produsele necorespunzătoare calitativ sunt acceptate la recepţie. Această




verificare mai poartă numele şi de „4N ” datorită celor patru dezavantaje pe care le implică:

1) neeconomic - implică un număr mare de participanţi la recepţie,

o cantitate mare de mijloace de măsurare, verificatoare, standuride probă etc. (bineînţeles, în funcţie de specificul fiecărui

produs);2) neaplicabil - în cazul controlului distructiv;3) nefiabil - puterea de percepţie a controlorilor care efectuează

aceeaşi operaţie este diminuată de oboseală şi de rutină,conducând la acceptarea unor produse neconforme sau larespingerea celor corespunzătoare;

4) neestimativ - pentru producătorii care ştiu că produseleexecutate de ei vor fi controlate bucată cu bucată.

Ea prezintă deci dezavantajul că necesită un timp îndelungat pentruefectuare, fiind astfel mai costisitoare. Totodată, verificarea 100% nu se

poate aplica în cazurile care necesită determinări distructive. Se aplică pentru loturi de produse scumpe, în cazul în care un produs defect poate periclita funcţionarea unui ansamblu sau viaţa utilizatorului.

Din această cauză, în practică se apelează la metode moderne decontrol, bazate pe teoria probabilităţilor şi pe statistica matematică, respectivla verificarea prin eşantionare.

b) Verificarea prin eşantionare se caracterizează prin verificareacalităţii la un număr restrâns de unităţi de produs care intr ă în componenţaeşantionului. Eşantioanele se prelevează din loturile de produse după anumite procedee statistice capabile să le confere caracter de

reprezentativitate, adică să posede caracteristicile medii ale produselor existente în lot. Această cerinţă se îndeplineşte stabilind în mod corectmărimea eşantionului, în funcţie de dimensiunile lotului şi extr ăgând

produsele ce alcătuiesc eşantionul în aşa fel încât să se acorde tuturor exemplarelor lotului o şansă egală de a fi extrase,

Datorită acestor procedee statistice, ca şi extinderii rezultatelor determinate pe eşantion la nivelul întregului lot sosit la recepţie, verificarea

prin eşantionare nu ofer ă certitudini, ci numai prezumţii privind calitatea

lotului. Aceste prezumţii sunt delimitate de mărimea riscurilor pe care




furnizorul şi beneficiarul produselor şi le asumă atunci când cad de acord

asupra practicării acestei modalităţi de verificare a calităţii la recepţie.

În practică, verificarea prin eşantionare este cea mai des folosită,

deoarece este impusă de frecvenţa mare cu care loturile de produse sosesc larecepţie, ca şi de dimensiunile mari ale loturilor. în raport cu verificarea

100%, verificarea prin examinarea eşantioanelor necesită un volum de

muncă mai mic, fiind mai ieftină şi mai rapidă, dar cere personal calificat.

O asemenea verificare este indicată atunci când produsul este

fabricat în serie, când determinarea calităţii presupune încercări distructive,

când costul verificării este ridicat în raport cu cel al fabricării produsului,

când produsele sunt foarte solicitate.

În funcţie de natura produselor, respectiv de tipul caracteristicilor ce

definesc calitatea acestora, verificarea calităţii se poate efectua recurgându-se la

unul dintre cele trei tipuri posibile, şi anume: prin atribute, prin număr de defecte

sau prin măsurare.

Verificarea calit ăţ ii prin atribute presupune constatarea, pe fiecare

unitate de produs dintr-un eşantion prelevat dintr-un lot, a prezenţei sau

absenţei unei caracteristici calitative (atributive) oarecare şi considerarea

numărului total de unităţi care posedă sau nu această caracteristică.

Verificarea prin număr de defecte constă în raportarea pe o unitate

de produs sau pe 100 de unităţi de produse a numărului total de defecte găsit

la verificarea tuturor unităţilor de produs dintr-un lot sau dintr-un eşantion.

Se practică exprimarea rezultatelor verificării prin număr mediu de defecte

pe suta de unităţi de produs sau se utilizează relaţia:

număr de defecte

număr de unităţi de produs cu defecte

* 100(%)

Verificarea calit ăţ ii prin măsurare constă în măsurarea unei

caracteristici cantitative (măsurabile) pe fiecare unitate de produs a unui

eşantion prelevat dintr-un lot.




În funcţie de numărul eşantioanelor de verificat, în practică sefolosesc trei scheme de verificare:

- pe baza unui singur eşantion (eşantionare simplă);

- pe baza a două eşantioane (eşantionare dublă);- pe baza eşantioanelor multiple (eşantionare multiplă).

Acestor scheme de verificare le corespund planuri de verificarespecifice, definite prin următoarele elemente:

Efectivul lotului (N) - constă în numărul de unităţi de produse prezente în lot.

Efectivul eşantionului (n) - reprezintă numărul unităţilor de produs prezente în eşantion. Eşantionul este format din una sau mai multe unităţi de produs, prelevate aleatoriu dintr-un lot, destinate să furnizeze informaţiiasupra întregului lot şi să servească drept bază de decizie referitoare la lotulîn cauză.

Nivelul calit ăţ ii acceptabile (Acceptable Quality Level ) - (AQL) - este

nivelul de calitate ce corespunde unei probabilităţi de acceptare specificaterelativ ridicată. AQL reprezintă fracţiunea defectivă maximă (numărulmaxim de defecte la 100 de unităţi de produs) care, în scopul verificării prin

eşantionare, poate fi considerată în mod satisf ăcător, drept calitate medie a procesului de fabricaţie la furnizor. În tabele AQL are 26 de valori cuprinseîntre 0,010 şi 1000 şi depinde de gravitatea defectelor ce pot fi prezente în

produsele supuse recepţiei. Prin defect se înţelege neconformitatea unităţii de produs cu

condiţiile prestabilite, pentru una dintre caracteristicile sale. Defectul se refer ă la o abatere perceptibilă faţă de caracteristicile

specificate sau dorite ale produsului, care face ca acesta să fie mai puţin aptsau chiar necorespunzător pentru utilizare. Din punct de vedere al vandabilităţii mărfurilor, defectele se

grevează pe critice, majore sau minore. Defectivul este sinonimul unităţii de produs cu defecte (produsul

putând prezenta unul sau mai multe defecte). Defect critic este defectul care este susceptibil să conducă la lipsă de

securitate sau la riscul de accidentare a utilizatorilor sau a personalului de

întreţinere sau care ar putea să împiedice îndeplinirea funcţiilor de bază ale




produselor (defecţiune la frâna unui autoturism, aparate electrocasnice f ăr ă

protecţie împotriva electrocutării etc). Potrivit standardului american QS

9000, în capitolul de cerinţe specifice ale firmei Chrysler, defectul critic este

definit ca fiind acela care are o semnificaţie particular ă din punct de vederecalitativ, al durabilităţii sau al încrederii în produs. Pentru defectele critice,

AQL poate lua valori în intervalul 0,010 - 0,040. Defectele critice determină

eliminarea mărfii din circuitul comercial.

Defect major este acela care, nefiind critic, este totuşi susceptibil să

provoace o defectare sau să reducă în mod substanţial scopul pentru care

produsul a fost desemnat. Tot în QS 9000 - Cerinţe Chrysler, defectul major

este definit ca fiind acela care reduce performanţele aşteptate ale unui produs, care afectează în mod nefavorabil satisfacţia clientului sau reduce

eficienţa producţiei (un fier de călcat cu vaporizatorul defect, culori nefireşti

la aparatele de televizor etc.) Pentru acest tip de defecte, AQL este cuprins

între 0,065 şi 1,5. Defectele majore provoacă refuzul acceptării mărfii la

recepţie sau o acceptare condiţionată de reduceri de preţuri.

Defect minor este defectul care nu poate fi catalogat nici major, nici

critic (lipsa unui nasture la un obiect de îmbr ăcăminte, scurgeri de email la

un vas de uz casnic, decalcomanie asimetrică la vesela din ceramică etc.) şicare este o abatere ce afectează doar în mică măsur ă utilizarea sau

funcţionarea eficientă a unui produs. În QS 9000, el este definit ca fiind odeteriorare de la cerinţele standardului sau ale contractului. Aceste defecteafectează în special estetica produsului, AQL luând valori cuprinse între 2,5şi 40 pentru defecte minore de tip A, iar pentru cele de tip B, se situează înintervalul 65-1000. Defectele minore sunt acceptabile în tranzacţiile

comerciale, cu sau f ăr ă reducere de preţ. Numărul de acceptare (A) - reprezintă valoarea maximă a

numărului de defective (exemplare cu defecte) găsite în eşantion, care permite luarea deciziei de acceptare a lotului.

Numărul de respingere (R) - reprezintă valoarea minimă anumărului de defective (exemplare cu defecte) găsite în eşantion careconduce la decizia de respingere a lotului.




Frac ţ iunea defectivă (p) - se exprimă în procente şi reprezintă

raportul înmulţit cu 100 dintre numărul de defecte şi numărul total de unităţi

de produs verificate.

a) Schema de verificare pe baza unui eşantion constă în prelevarea unui singur eşantion din lot, ale cărui exemplare se verifică apoi

bucată cu bucată. In funcţie de numărul de defective constatate comisia de

recepţie poate adopta una din deciziile:

- acceptarea lotului, dacă numărul defectivelor din eşantion (k) este

mai mic sau egal cu numărul de acceptare (k< A) sau

- respingerea lotului, dacă numărul defectivelor din eşantion (k) este

mai mare sau egal cu numărul de respingere (k> R).Schematic, eşantionarea simplă este prezentată în figura 5.7.

Verificareeşantion (n)

Rezultat:k defective

k ≤ Alotul seacceptă

k ≥R lotul serespinge

Figura 5.7 - Schema de verificare a calităţii prin eşantionare simplă

Această schemă de verificare, în raport cu celelalte procedee, la

eficacitate egală, presupune examinarea unui număr mai mare de exemplare(volumul eşantionului este mai mare). Ea este indicată în următoarelesituaţii:

când nu există posibilitatea prelevării eşantioanelor din acelaşilot în mai multe etape;

când examinarea exemplarelor necesită încercări de durată, carese execută simultan pentru toate exemplarele, iar verificarearepetată a unor eşantioane ar presupune timp îndelungat;




când nu există personal de specialitate capabil să efectueze

verificarea prin alte metode.

b) Schema de verificare pe baza a două eşantioane permite

posibilitatea prelevării şi a celui de-al doilea eşantion, în funcţie deinformaţia furnizată de primul. Verificarea presupune extragerea unui prim

eşantion (nI) din lotul sosit la recepţie, care se examinează bucată cu bucată,

în funcţie de numărul defectivelor (k 1) înregistrat, comisia de recepţie poate

adopta una dintre următoarele decizii:

- acceptarea lotului, dacă numărul defectivelor este mai mic sau egal

cu numărul de acceptare (k 1< A1);

- respingerea lotului, dacă numărul defectivelor este mai mare sau egalcu numărul de respingere (k 1> R 1) sau

- continuarea verificării, prin extragerea unui al doilea eşantion (nII)

din volumul lotului r ămas (N-n1), dacă numărul de defective se

situează între numărul de acceptare şi cel de respingere. Şi acest

eşantion se verifică bucată cu bucată şi în funcţie de numărul

cumulat de produse cu defecte (k 1 + k 2) constatat la examinarea celor

două eşantioane, comisia de recepţie poate adopta una dintre

următoarele decizii:- să accepte lotul, dacă numărul cumulat de defective (k 1 + k 2) este

mai mic sau egal cu numărul de acceptare (k 1 + k 2 < A2);

- să respingă lotul, dacă numărul cumulat de defective (k 1 + k 2) este

mai mare sau egal cu numărul de respingere (k 1+ k 2 > R 2).




Schematic, eşantionarea dublă este prezentată în figura 5.8.

Figura 5.8 – Schema verificării calităţii la recepţie prin eşantionare dublă

Schema de verificare pe baza a două eşantioane presupune, laeficacitate egală, examinarea unui număr mediu de exemplare mai mic decâtîn cazul primei scheme. În acelaşi timp, ea îmbină avantajele primei schemede verificare pe baza unui eşantion cu cele ale schemei de verificare pe bazaunor eşantioane multiple, având prin aceasta utilizarea practică cea mailargă.

Situaţiile care impun folosirea acestei scheme sunt următoarele: când schema de verificare pe baza unui singur eşantion nu

este utilizabilă, din cauza numărului mare de exemplare cetrebuie examinate sau din cauza costului ridicat al examinăriiunui exemplar;

când verificarea pe baza eşantioanelor multiple nu este posibilă din cauza duratei mari de examinare a unui eşantionsau dacă extragerea mai multor eşantioane este dificilă.

c) Schema de verificare pe baza unor eşantioane multiple

reprezintă modalitatea de eşantionare care presupune posibilitatea prelevării până la şapte eşantioane succesive, decizia de prelevare a fiecărui eşantion

Verificare eşantion nI

Rezultat: k 1 defective

k 1≤A1

lotul se acceptă A1<k 1<R 1

k 1≥R 1lotul se respinge

Verificare eşantion nII

Rezultat:k 2 defective

⇒k 1+k 2 defective totale

k 1+k 2≤A2

lotul se acceptă

k 1+k 2≥R 2lotul se respinge




în plus fiind luată în funcţie de informaţiile furnizate de eşantioanele precedente.

Schema de eşantionare este asemănătoare schemei duble, respectiv:

- lotul poate fi acceptat după prima eşantionare dacă numărul dedefective este mai mic sau egal cu numărul de acceptare (k 1<A1);

- lotul se respinge după prima eşantionare în cazul în care numărulde defective este mai mare sau egal cu numărul de respingere (k 1 > R 1) sau

- se continuă eşantionarea prin extragerea celui de-al doilea eşantionatunci când numărul de defective se află între numărul de acceptare şi cel derespingere (A1<k 1<R 1).

Aceste decizii pot fi întâlnite în cazul primelor şase eşantioane, înadoptarea lor ţinându-se cont de numărul cumulat de defective întâlnite întoate eşantioanele supuse verificărilor. În faţa celui de-al şaptelea eşantionînsă, comisia de recepţie trebuie să ia decizia finală de acceptare, în cazul în

care k 1+k 2+k 3+............+k 7<A7 sau de respingere, în cazul în care

k 1+k 2+k 3+............+k 7>R 7. Schematic, eşantionarea multiplă este prezentată

în figura 5.9. În raport cu celelalte scheme de verificare, această schemă prezintă

avantajul examinării unui număr mediu de exemplare mai scăzut, pentru oeficacitate egală a verificării. Ea este însă laborioasă, necesitând personalcalificat.

Schema de verificare pe baza eşantioanelor multiple este indicată înurmătoarele situaţii:

când costul examinării unui exemplar este ridicat comparativ cucostul produsului;

când verificarea necesită încercări distructive sau care introducmodificări esenţiale ale produselor;când timpul necesar prelevării unui eşantion este scurt.Acestor trei scheme de verificare le corespund anumite planuri de

Verificare, stabilite prin SR 3160/2-84. Planurile de verificare a calităţii sunt ansambluri formate din

planurile de eşantionare şi regulile specifice ce trebuie să fie urmate pentruluarea deciziilor privind loturile de produse prezentate la recepţie. Ele sunt

individualizate prin nivelul de calitate acceptabil (AQL), nivelul de




verificare (Nv), efectivul lotului (N) şi tipul planului de eşantionare (simplu,

dublu, multiplu), elemente care se stabilesc prin contractele economice.

Orice plan de verificare este constituit din efectivul eşantionului (n),

numărul de acceptare (A) şi numărul de respingere (R). Nivelul de verificare (NV) - este caracteristica unui plan de

verificare, aleasă aprioric, care leagă efectivul eşantionului ce urmează a fi

examinat de cel al lotului.

Acest nivel se stabileşte prin standardele de produse, iar în lipsa

acestora, prin înţelegeri dintre furnizori şi beneficiari.

În standard, există trei niveluri uzuale de verificare: Nv I, Nv II şi

Nv III şi patru niveluri speciale, notate cu S-l, S-2, S-3 şi S-4. Acesteniveluri de verificare se refer ă la cuantumul informaţiilor ce se va obţine în

urma verificărilor, astfel: Nv I se utilizează când beneficiarul acceptă

informaţii relativ reduse cu privire la calitatea mărfurilor din lot, iar la polul

opus se află Nv III, când sunt dorite informaţii cât mai detaliate despre

calitatea produselor. În lipsa altor reglementări, este indicat să se utilizeze

Nv II.

Nivelurile speciale S se utilizează în cazul unor mărfuri „speciale"

ca: substanţe otr ăvitoare, armament, bijuterii etc. Aceste niveluri specialesunt utilizate mai rar, ele fiind indicate atunci când este necesar a se

examina eşantioane de volum mic şi pot avea sau trebuie tolerate riscuri

relativ ridicate, datorită informaţiei mai puţin consistente oferite de către

eşantion. Aceste niveluri sunt aplicabile caracteristicilor de calitate care

presupun: un cost ridicat al verificării unităţii de produs, verificarea

distructivă a acesteia sau o durată mai mare a verificării (caracteristici

speciale). Gradul de severitate cu care se efectuează verificarea

caracterizează exigenţa comisiei de recepţie faţă de verificare. În funcţie de

condiţiile impuse, se stabilesc trei grade de severitate:

- verificarea normală;

- verificarea sever ă;

- verificarea redusă.

Verificarea normală - se aplică la începutul verificării unui şir deloturi ce vor sosi la recepţie (în lipsa altor indicaţii) şi continuă până ce este




Aceasta înseamnă că planurile de verificare sunt flexibile, permiţândmodificarea gradului de severitate, funcţie de performanţele calitative ale

produselor livrate.

Verificareeşantion nI

Rezultat:k 1 defective

k 1 ≤ A1

lotul se acceptă k 1 ≥ R 1

lotul se respingeA1

Figura 5.9 – Schema planului de verificare a calităţii prin eşantionare multiplă

< k 1 < R 1

Verificare eşantion nII

Rezultat:k 2 defective ⇒ k 1 + k 2

defective totale

k 1 + k 2 ≤ A2

lotul se acceptă

k 1 + k 2 ≥ R 2

lotul se respinge

A2 < k 1 + k 2 < R 2

Verificare eşantion nVII

Rezultat:k 7 defective ⇒

k 1 + k 2 + k 3 + k 4 + k 5 + k 6 + k 7defective totale

k 1 + k 2 + k 3 + k 4 + k 5 + k 6 + k 7 ≤ A7

lotul se acceptă

k 1 + k 2 + k 3 + k 4 + k 5 + k 6 + k 7 ≥ R 7

lotul se respinge




Verificarea severă - se aplică pentru a se evita ca nivelul calităţiimedii a procesului de fabricaţie la furnizor să devină mai slab decât celcaracterizat prin AQL. Verificarea sever ă se instituie când din cel mult cinci

loturi succesive verificate normal, două au fost respinse. Revenirea laverificarea normală se face când cinci loturi succesive au fost acceptate la

prima prezentare. Când, în urma verificării severe, furnizorul nu întreprindeacţiuni menite să amelioreze calitatea procesului de fabricaţie, verificareacalităţii loturilor prin eşantionare se poate opri, aceasta fiind o măsur ă obligatorie în vederea menţinerii protecţiei oferite de o valoare specificată alui AQL.

Standardul mai prevede şi posibilitatea trecerii la o verificare

redusă , atunci când rezultatele verificării calităţii loturilor livrate succesivarată că nivelul calităţii medii a procesului de fabricaţie la furnizor estestabil statistic la o valoare mai bună decât cea specificată prin AQL.Procedeul este opţional, aprecierea oportunităţii fiind de competenţafactorilor responsabili. Concret, verificarea redusă poate fi instituită cândzece loturi precedente, sau mai multe au fost acceptate în urma verificăriinormale şi dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiţii:

- numărul total de defective constatate în eşantioanele celor zece loturi(sau mai multe) să fie egal sau mai mic cu numărul corespunzător din „Tabelul numerelor limită pentru trecerea la verificarea redusă".Dacă se utilizează eşantionarea dublă sau multiplă, trebuie să se ţină seama de numărul total al eşantioanelor verificate;

- procesul de fabricaţie la furnizor să fie stabilizat statistic şi factoriiresponsabili să aprecieze ca oportună trecerea la verificarea

redusă.Verificarea redusă este abandonată şi se revine la verificarea normală dacă pentru loturile verificate apare cel puţin una dintre următoarele situaţii:

- un lot este respins;- dacă numărul defectivelor cumulate la eşantionarea dublă sau

multiplă se situează între numărul de acceptare şi cel de respingere(când teoretic nu s-ar putea lua nici o decizie cu privire la lotulrespectiv), decizia finală este de acceptare a lotului verificat prin

verificarea redusă, dar următorul lot se va verifica normal;




- procesul de fabricaţie la furnizor devine instabil, apărând întârzieriîn livrare sau

- există alte cauze speciale care impun trecerea la verificarea normală.

Diferenţele dintre acestea, atunci când se foloseşte acelaşi nivel decalitate acceptabil şi aceeaşi liter ă de cod sunt:

- planurile de verificare sever ă se deosebesc de cele normale numai prin numărul de acceptare şi cel de respingere, care sunt mai mici, întimp ce efectivele eşantioanelor sunt egale;

- planurile de verificare redusă se diferenţiază de cele normale şi decele severe atât prin efectivul eşantioanelor, cât şi prin numărul deacceptare şi cel de respingere.Schematic, trecerea de la un grad de severitate la altul se realizează

conform figurii 5.10. Litera de cod (LC) - este determinată de nivelul de verificare şi de

efectivul lotului, servind la stabilirea efectivului eşantioanelor. Riscul furnizorului (a) - reprezintă probabilitatea ca un lot de o

calitate acceptabilă să fie respins în urma verificării prin eşantionare. Pentrua diminua acest risc, a se limitează la 5%.

Riscul beneficiarului (fi) - reprezintă probabilitatea ca un lot de ocalitate inferioar ă să fie acceptat de către beneficiar în urma verificării prineşantionare. Pentru a se reduce posibilitatea ca beneficiarul să accepte loturinecorespunzătoare, (3 se limitează la 10%.

Standardul românesc 3160/2-84 „Procedee şi tabele statistico-matematice pentru verificarea calităţii prin atribute” îşi are corespondenţă înISO 2859-1974 şi în Publicaţia C.E.I. 410-1973. Acest standard stabileşte

procedee şi tabele statistico-matematice pentru verificarea calităţii loturilor de produse, pe baza nivelului de calitate acceptabil (AQL) în cazulcaracteristicilor de calitate atributive, iar în cazul în care produsul prezintă şicaracteristici de calitate măsurabile, acesta se foloseşte împreună cuSR 3160/3-84.

Aplicarea acestui standard asigur ă o probabilitate de acceptare de95% a loturilor de calitate acceptabilă şi o probabilitate de respingere de90% a loturilor de calitate inacceptabilă. Acest standard este aplicabil la




Verificarea calităţii nu numai a produselor finite, ci şi a materiilor primeşi a materialelor, a stocurilor din depozite etc.

V E R I F I C A R E

S E V E R Ă

V E R I F I C A R E

N O R M A L Ă

V E R I F I C A R E

R E D U S Ă

Z e

c e l o t u r i p r e c e d e n t e , s u c c e s i v e

( s a u m a i m u l t e ) s u n t a c c e p t a t e ,

p e

n t r u c a r e :

- n u m ă r u l t o t a l a l d e f e c t i v e l o r ( s a u

a l d e f e c t e l o r ) e s t e m a i m i c s a u

e g a l c u c e l d a t î n t a b e l

- p r o c e s u l d e f a b r i c a ţ i e l a f u r n i z o r

e s t e s t a b i l i z a t s t a t i s t i c ;

- a u t o r i t a t e a r e s p o n s a b i l ă e s t e d e

a c o r d

U

n l o t e s t e r e s p i n s c u D ≥ R

s a u

u

n l o t e s t e a c c e p t a t c u

A

< D

< R

s a u p r o c e s u l d e

f a b r i c a ţ i e l a f u r n i z o r e s t e i n s t a b i l

s

a u e x i s t ă a l t e c a u z e s p e c i a l e

C i n c i l o t u r i p r e c e d e n t e ,

s u c c e s i v e a c c e p t a t e

D o u ă l o t u r i r e s p i n s e ,

d i n

c i n c i s u c c e s i v e

s a u m a i p u ţ i n

Z e c e l o t u r i

s u c c e s i v e m e n ţ i n u t e

f ă r ă î n t r e r u p e r e î n

v e r i f i c a r e a s e v e r ă

S e î n t r e r u p e

v e r i f i c a r e a c a l i t ă ţ i i

S T A R T

Figura 5.10 – Reguli de schimbare a severităţii de verificare

(Sursă: SR 3160/2-84)




Schemelor de verificare prezentate anterior le corespund următoarele

planuri de verificare stabilite prin SR 3160/2-84:

- planuri de verificare prin eşantionare simplă;

- planuri de verificare prin eşantionare dublă;- planuri de verificare prin eşantionare multiplă.

Planurile de verificare a calităţii existente în standard sunt destinate a

fi utilizate în cazul şirurilor continue de loturi de produse provenite de la un

singur furnizor. În cazul relaţiilor contractuale cu mai mulţi furnizori,

beneficiarul va aplica standardul separat, pentru fiecare dintre aceştia.

Aplicarea planurilor de verificare din acest standard poate fi

prevăzută în normele sau în standardele de produs sau chiar în contracteleeconomice încheiate între păr ţi.

În practică, stabilirea elementelor unui plan de verificare prineşantionarea loturilor de produse presupune:

- stabilirea literei de cod (LC) în funcţie de efectivul lotului şi de

nivelul de verificare stabilit;

- în funcţie de litera de cod astfel stabilită şi de valoarea nivelului

de calitate acceptabil, din planul de verificare necesar se află efectivul eşantionului de verificat, numerele de acceptare şi de

respingere.

În standard sunt utilizate o serie de simboluri, a căror semnificaţie se

prezintă în continuare.

apare în Tabelele 2 la 10 şi indică utilizarea primului plan de

verificare situat dedesubtul săgeţii. Dacă efectivul eşantionuluicorespunzător noului plan este egal sau mai mare decât efectivul lotului, se

va efectua o verificare 100%;

apare în Tabelele 2 la 10 şi indică utilizarea primului plan

de verificare situat deasupra săgeţii;

• apare în Tabelele 5 la 10 şi indică trecerea la un plansimplu corespunzător (aceeaşi liter ă de cod şi aceeaşi valoare a lui AQL);




- ++apare în Tabelele 8 la 10 şi indică utilizarea planului dublucorespunzător;

- # apare în Tabelele 8 la 10 şi indică faptul că acceptarea nu esteadmisă pentru acest efectiv al eşantionului, fiind obligatorie verificareaeşantionului următor pentru luarea unei decizii;

- apare în Tabelul 17 şi indică faptul că numărul total alunităţilor de produs prelevate din ultimele zece loturi succesive nu estesuficient pentru a se decide trecerea la verificarea redusă, pentru valoareaspecificată a lui AQL. în acest caz, se consider ă un număr mai mare de zece

loturi precedente succesive, acceptate prin verificarea normală, pentru careexistă un număr limită în tabel.

Expertiza-receptiei-calitative

Documents

Transcript of Expertiza-receptiei-calitative