10. Executarea silita si executorul fiscal. Notiune, conditii, particularitati

Notiune

Executarea silitǎ a creanţei fiscale reprezintǎ modalitatea excepţionalǎ de stingere a obligaţiei fiscale. În situaţia în care contribuabilii nu şi-au executat obligaţiile fiscale la data la care acestea au devenit

exigibile, ia naştere la această dată dreptul statului de a trece la executarea silită a creanţelor fiscale. În situaţia în care contribuabilii nu şi-au executat obligaţiile fiscale la data la care acestea au devenit

exigibile, ia naştere la această dată dreptul statului de a trece la executarea silită a creanţelor fiscale.

Condiţiile declanşării executării silite

Pentru a se trece la executarea silită a creanţei fiscale, este necesar să fie întrunite cumulativ trei condiţii: 1) să existe titlul de creanţă fiscală devenit titlu executoriu; 2) creanţa fiscală să fie exigibilă; 3) dreptul statului de a începe executarea silită să nu se fi prescris.

1) Să existe titlul de creanţă fiscală devenit titlu executoriu

Condiţia existenţei titlului executoriu este prevăzută expres în Codul de procedura fiscala, potrivit căruia executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează numai în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit Codul de procedură fiscală de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul, sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

În titlul executoriu emis de organul de executare se înscriu toate creanţele fiscale neachitate la scadenţă, reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat, precum şi accesoriile aferente acestora, stabilite în condiţiile legii.

Titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care creanţa este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.

În toate actele de executare silită trebuie să se indice titlul executoriu şi să se arate natura şi cuantumul debitului ce face obiectul executarii.

2) Creanţa fiscală să fie exigibilă

Creanţa exigibilă reprezintă creanţa a cărei scadenţă fiind îndeplinită permite creditorului de a cere executarea sa de îndată, la nevoie chiar pe calea urmăririi silite.

3) Dreptul statului de a începe executarea silită să nu se fi prescris

Împlinirea termenului de prescriptie stabilit de actele normative în materie fiscală dă dreptul contribuabilului de a se opune executării silite declanşate împotriva sa.

Subiectele executării silite

Executarea silită a obligaţiei fiscale se desfăşoară cu participarea subiectelor raportului juridic fiscal: creditorul (statul, prin organele fiscale) şi debitorul (contribuabilul), la care se adaugă instanţa judecătorească.

Executarea silită se face de organul de executare competent prin intermediul executorilor fiscali – ce sunt consideraţi a îndeplini o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

Executorul fiscal

Executarea silită nu se poate aduce la îndeplinire decât cu concursul organului de executare. Acesta este o autoritate învestită de stat cu puterea de a impune debitorului urmărit sau unor terţe persoane, care deţin bunurile acestuia, obligaţia de a executa dispoziţiile cuprinse în titlul executoriu.

În materia executării silite din domeniul fiscal vom întâlni executorul fiscal, care funcţionează şi îşi desfăşoară activitatea în temeiul unui act normativ special

Potrivit acestui act normativ, organele fiscale care administrează creanţe fiscale sunt abilitate să aducă la îndeplinire măsurile asigurătorii şi să efectueze procedura de executare silită.Iar persoanele din cadrul organelor de executare abilitate să aducă la îndeplinire măsurile asiguratorii şi să efectueze procedura de executare silită sunt denumite executori fiscali, care îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat pe timpul exercitării atribuţiilor ce le revin.

Executorii fiscali sunt persoane angajate în cadrul compartimentelor de specialitate de la nivelul unităţilor fiscale teritoriale subordonate ANAF şi al direcţiilor regionale vamale din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor, desemnate de conducătorul organului de executare să ducă la îndeplinire măsurile asiguratorii şi să efectueze procedura de executare silită a creanţelor fiscale sau a drepturilor vamale.

Executorul fiscal este împuternicit în faţa debitorului sau a terţilor prin legitimaţia de serviciu pe care trebuie să o prezinte în exercitarea activităţii. Totuşi, legitimaţia de lucru va fi valabilă numai însoţită de delegaţia semnată de către organul de executare silită.

Organul financiar, competent în privinţa executării creanţei fiscale, are aceeaşi competenţă şi în privinţa creanţelor născute în legătură cu aceasta (cheltuieli de executare, cheltuieli de judecată, majorări de întârziere, etc.).

Competenţa teritorială revine organelor financiare în a căror rază teritorială se găsesc bunurile supuse urmăririi, întreaga procedură de executare silită fiind coordonată de organul în raza căruia îşi are sediul sau domiciliul debitorul sau unde este luat în evidenţă fiscală.

Executarea silită a obligaţiilor fiscale se desfăşoară asupra elementelor active ale patrimoniului debitorului, respectiv veniturile băneşti şi bunurile sale, numai în limita valorii necesare stingerii creanţei fiscale, cu excepţia anumitor categorii de venituri şi a anumitor bunuri ce nu pot fi supuse executării silite.