Evolutia scrisului cu caractere chirilice

Evolutia scrisului cu caractere chirilice

in cele trei provincii romanesti

In legatura cu data la care romanii au adoptat alfabetul chirilic pentru scrierea de texte nu exista o data certa asupra careia sa cada de-acord specialistii. Se presupune ca momentul adoptarii alfabetului chirilic s-ar situa in perioada dintre momentul crestinarii bulgarilor si cel al aparitiei primelor formatiuni statale romanesti. Cauzele care ar fi dus la adoptarea alfabetului chirilic sunt adoptarea liturghiei slave si binenteles afirmarea limbi slavone ca limba de expansiune a culturii est-europene. Primele atestari arheologice ale alfabetului chirilic la noi apar in secolul X. In acest sens vom aminti de inscriptia cu caractere slavone din anul 943 descoperita in localitatea Mircea Voda, judetul Constanta, precum si inscriptiile murale de pe peretii bisericutelor de la Basarabi, judetul Constanta care ar data din secolele X-XI si fragmentele de pe peretii atelierului de perlucrare a fierului de la Bucov (Ploiesti).

Se pare ca pe teritoriul tarii noastre in secolele X-XI ar fi fost scrise texte slave care nu se mai afla pe teritoriul tarii noastre. Slavisti straini recunoscuti afirma ca pe teritoriul tarii noastre ar fi fost copiate (de catre copiisti autohtoni) urmatoarele texte : Evanghelia lui Sava (pastrata la Arhiva Centrala din Moscova), Codex Suprasliensis (descoperit la Manastirea Suprasl Polonia), probabil chiar si Evangheliarul Slav (pastrat la Catedrala din Remis Franta).

In momentul formarii primelor state feudale romanesti, cancelariile domnesti aveau nevoie de un alfabet cu ajutorul caruia sa redacteze diferite documente, iar sub influienta statelor slave care ne inconjurau aproape in totalitate s-a apelat la alfabetul chirilic. Din aceasta perioada dateaza o multime de manuscrise care se pastreaza in bibliotecile si arhivele noastre.

Aparitia scrisului in limba romana cu caractere chirilice s-ar explica prin actiune unor curente religioase cum ar fi : bogumilismul, catolicismul husitismul, protestantismul, lutheranismul, cand se vor traduce texte religioase cu scopul de a savarsi actele religioase folosind limba romana, sau din dorinta autohtonilor de a se izola cel putin prin limba de masa slava care ne inconjura.

Cel mai vechi text scris in limba romana este Scrisoarea lui Neacsu din Campulung care dateaza din anul 1521. Binenteles este de presupus ca si inainte de aceasta data s-ar fi scris in romaneste dar respectivele texte nu s-au pastrat.

Textele vechi scrise in limba romana se pot imparti in doua categorii : texte neliterare (scrisor, inventare de bunuri, documente oficiale sau neoficiale) si texte literare. Pentru a urmarii evolutia scrieiri romanesti cele mai ilustrative sunt textele literare. Iata cateva din ele :

In Transilvania avem : Catehismul romanesc lutheran (1544), Tetraevanghelul bilingv slavo-roman (1551) tiparite la Sibiu de Filip Moldoveanul. Intrebare crestineasca (1560), Pravila (1560), Tetraevanghelul (1561), Apostolul (1566), Psaltirea (1568), Psaltirea si Liturgherul (1570), Psaltirea slavo-romana (1577), Evanghelia cu invatatura (1581) toate tiparite la Brasov din grija diaconului Coresi. Palia (1582) tiparita la Orastie de Serban Coresi.

In Moldova avem : Evangheliile si epistolele lui Pavel (1532) care la aceasta data se aflau traduse si pregatite pentru tipar, Glosele Bogdan care apartin unui posibil ierarh carturar, Psaltirea Hurmuzachi, Psaltirea Scheiana, Psaltirea Voroneteana si Codicele Voronetean care au fost copiate in partea de nord a Moldovei probabil in secolul XVI, Psaltirea Ciobanu datata intre 1573-1585, Tabel cronologic copiat intre anii 1587-1588 la Episcopia Radautiului, Pravila de la Putna copiata in anul 1581.

Istoria scrierii romanesti cu caractere chirilice cunoaste urmatoarele tipuri de scriere :

Capitala, este prezenta in titluri, majuscule, initiale,subscrieri si se recunoaste prin ingrosarea extremitatilor liniilor curbe, oblice, semiovale si verticale ale unor slove unciale.

Unciala, este absenta in textele romanesti dar apare in cele romano-slave si avem doua tipuri de unciala. Primul este propriu slovelor din titluri, majuscule, initiale si subscrieri care apar fara ingrosarea extremitatilor, iar cel de-al doilea tip este propriu slovelor obisnuite. Ca si trasaturi unciala se remarca prin : slovele sunt mari scrise izolat una de alta, lipsesc suprascrierile, punctuatia si semnele diacritice.

Semiunciala, se caracterizeaza prin asimetria partilor componente ale slovelor. Ca prticularitati se remarca slovele care depasesc randul, sunt apropiate unele de altele la distante egale, unele slove sunt scrise legat, scrisul este continuu cu multe abrevieri, cu semne diacritice si punctuatie in exces.

Minuscula, cunoaste doua tipuri : minuscul vechi cu litere minuscule in majoritate si cursive, si minuscul nou cu litere minuscule, cursive si unciale. Aici intalnim diverse tipuri de abreviere, slovele sunt scrise legat, exista disproportie intre dimensiunile slovelor si deseori avem mai multe variante grafice pentru aceeasi slova.

Cursiva, este o scriere marunta si clara. Slovele sunt legate intre ele, prescurtarile sunt frecvente si exista multe slove suprascrise.

Pentru Tara Romaneasca si Moldova, cancelaria domneasca a fost principalul emitent de texte chirilice romanesti. Alti emitenti de documente chirilice au fost cancelariile targurilor si oraselor, ale unitatilor administrative si ale instantelor judecatoresti. O mare cantitate de texte au fostcreate sau copiate in cancelariile mitropoliilor, episcopiilor, manastirilor si parohiilor.

Alfabetul chirilic romanesc este asemanator alfabetului chirilic slav si are 43 de semne, dintre care doua din ele sunt specifice numai textelor romane (gea) si (inia).Ordinea de scriere a literelor alfabetului urmeaza pe cea a alfabetului grecesc. Unele slove sunt folosite si cu valoare de cifre. Fiecare slova are cate un nume care incepe cu sunetul pe care il reprezinta.

Alfabetul chirilic, ca structura fonetica, nu a fost niciodata perfect adaptat scrierii romanesti. Iata cateva instructiuni ortografice specifice scrierii in limba romana :

se foloseste numai inainte de o alta vocala

numai inainte de o consoana

se pune la mijlocul si la sfarsitul cuvantului

la inceputul, mijlocul si sfarsitul cuvantului

la mijlocul si la sfarsitul cuvantului

OY la inceputul cuvantului

la inceputul cuvantului

la mijlocul si la sfarsitul cuvantului sau dupa o vocala

dupa o consoana

n-are nici un sunet asociat oriunde ar fi

grupul format din dublul glagole are valoare fonetica de ng

prezenta dubletelor pp, , , , nu influienteaza cu nimica valoarea fonetica a slovei

ieurile pot avea doar doua valori fonetice a la sfarsit si I in interiorul cuvantului

are valoarea ea si e'

Din cursiva noua de cancelarie se va dezvolta scrierea cursiva moderna care in a doua jumatate a secolului al XVIII lea va suferi importante modificari gramaticale ce au dus la micsorarea progresiva a numarului de slove si inlocuirea treptata a slovelor cu litere latine, precum si introducerea cifrelor arabe.

Alfabetul latin a fost pentru prima data folosit in Transilvania, cand dupa mai multe incercari a fost tiparita si prima caret cu litere latine si o ortografie etimologica latina. Este vorba de Carte de rogacioni A lui Samuil Micu in 1779.

In Moldova prima carte in care s-au folosit litere latine a fost Catihisis in anul 1838.

Dupa Unirea Principatelor s-a impus impus folosirea in scrierea oficiala a alfabetului latin.14