Coordonatori dr. Speranţa Pîrciog, dr. Vasilica Ciucă, dr. Eugen Blaga

Dr. Dorel Abraham Cristina Mocanu dr. Marin Burcea Bertha Sănduleasa

Dr. Corneliu Cârţână dr. Cătălin Stoica Aniela Matei Ana Zamfir

EVOLUŢIA OCUPAŢIILOR PE PIAŢA FORŢEI DE MUNCĂ DIN ROMÂNIA ÎN

PERSPECTIVA ANULUI 2010

BUCUREŞTI 2006

1

COORDONATORI STUDIU: Dr. Speranţa Pîrciog, Dr. Vasilica Ciucă, Dr. Eugen Blaga AUTORII STUDIULUI: Cuvânt înainte dr. Vasilica Ciucă Capitolul I dr. Speranţa Pîrciog (1.1), drd. Cristina Mocanu (1.2), Ana Zamfir (1.2) Capitolul II dr. Speranţa Pîrciog (2.1, 2.2, 2.3), dr. Dorel Abraham (2.1, 2.3) Capitolul III drd. Cristina Mocanu (3.1-3.8), Ana Zamfir (3.1-3.8), dr. Cătălin Stoica (3.6), dr. Corneliu Cârţână Capitolul IV conf.dr. Eugen Blaga, dr. Speranţa Pîrciog Capitolul V dr. Speranţa Pîrciog Capitolul VI Bertha Sănduleasa Capitolul VII Aniela Matei, dr. Marin Burcea Toate drepturile sunt rezervate Ministerului Muncii Solidarităţii Sociale şi Familiei în calitate de beneficiar şi autorilor. Nici o parte din acest volum nu poate fi copiată fără permisiunea scrisă a MMSSF

2

CUPRINS Cuvânt înainte 4 I. DINAMICA ŞI MUTAŢIILE STRUCTURALE ALE SISTEMULUI OCUPAŢIONAL ROMÂNESC

6

1.1 Trenduri majore în sistemul ocupaţional românesc 6 1.2. Modificări de conţinut în ocupaţiile semnificative diferitelor activităţi economice

18

1.2.1. Natura şi tipologia activităţilor după nivelul de cunoştinţe şi abilităţi

18

1.2.2. Condiţii de muncă 24 1.2.3. Schimbări de conţinut ale ocupaţiilor 27 1.2.4. Aprecieri cu privire la necesarul de formare 29 1.2.5. Stereotipuri de gen asociate ocupaţiilor investigate 30 1.2.6. Aprecieri cu privire la Clasificarea Ocupaţiilor din România (COR)

31

1.2.7. Concluzii 32 2. INCIDENŢA SCHIMBĂRILOR TEHNOLOGICE ŞI ORGANIZAŢIONALE DIN ULTIMII 5 ANI ASUPRA MEDIULUI DE AFACERI DIN FIRMELE ROMÂNEŞTI

34

2.1. Cadrul general de desfăşurare a activităţii în firmele româneşti 37 2.2. Rolul strategiei/planului de dezvoltare al firmelor în gestionarea schimbărilor tehnologice

42

2.3 Percepţia angajatorilor asupra schimbărilor tehnologice şi organizatorice produse la nivelul firmelor din România

45

3.POTENŢIALUL DE OCUPARE A FIRMELOR ROMÂNEŞTI ÎN PREZENT ŞI ÎN PERSPECTIVA URMĂTORILOR ANI

50

3.1 Capacitatea firmelor româneşti de a crea noi locuri de muncă în 2005 54 3.2 Estimări cu privire la evoluţia viitoare a ocupării salariale în firmele româneşti

59

3.3. Dinamica personalului în firmele româneşti 62 3.4. Comportamentul de căutare de personal la nivelul firmelor româneşti 71 3.5. Deficitul de personal calificat la nivelul firmelor 73 3.6. Gradul de adecvare a pregătirii personalului la cerinţele postului 82 3.7. Dinamica ocupării salariale pe grupe de ocupaţi 92 3.8 Concluzii 93

4. IMPACTUL SCHIMBĂRILOR TEHNOLOGICE ASUPRA NEVOII DE PREGĂTIRE A PERSONALULUI FIRMELOR ROMÂNEŞTI

94

4.1 Profilul firmelor româneşti după activitatea de pregătire profesională 94 4.2 Evaluarea nivelului competenţelor/aptitudinilor salariaţilor şi identificarea ariilor de pregătire profesională

103

4.3 Estimări cu privire la nevoia de pregătire profesională din perspectiva răspunsului la schimbările tehnologice

105

4.4 Concluzii 109 5. PROIECŢIA STRUCTURII OCUPAŢIONALE PENTRU ANUL 2010 111

5.1 Scenariu pesimist 111 5.2 Scenariul moderat 114 5.3 Scenariul optimist 117

3

5.4 Concluzii

120

6. CONCORDANŢA DINTRE CEREREA ŞI OFERTA DE FORŢĂ DE MUNCĂ LA AGENŢIILE LOCALE DE OCUPARE

121

6.1 Profilul socio-demografic privind populaţia şomeră din România înregistrată la AJOFM-uri

121

6.2 Analiza cerinţelor angajatorilor care declară locurile de muncă libere la AJOFM-uri

125

6.3 Analiza cerere-ofertă după calificarea corespunzătoare primei cifre din COR

129

6.4 Analiza concordanţei cerere-ofertă după calificarea corespunzătoare primelor 6 cifre din COR

139

6.5 Concluzii 144 7. ANALIZA STRUCTURII OFERTEI FORŢEI DE MUNCĂ LA AGENŢIILE LOCALE DE OCUPARE

145

7.1 STRUCTURĂ EŞANTION DUPĂ VARIABILE SOCIO-DEMOGRAFICE 146 7.2 Situaţia calificărilor deţinute de persoanele intervievate 148 7.3 Analiza motivaţiei prezenţei la sediul local al AJOFM 152 7.4 Statutul ocupaţional şi experienţa în muncă a persoanelor intervievate 153 7.5 Aspiraţii referitoare la viitorul loc de muncă a persoanelor prezente al AJOFM

157

7.6 Concluzii 167 8. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI 168

8.1 Concluzii 168 8.2 Recomandări 177

SUMMARY 179 Bibliografie 186 ANEXE 187

4

Cuvânt înainte

Aflându-se într-un moment al unui nou început, acela al aderării la Uniunea Europeană, România are de gestionat o multitudine de provocări majore. De modul cum se vor rezolva aceste probleme, de calitatea politicilor şi de felul cum sunt acestea aplicate, va depinde viitorul României ca naţiune ai cărei cetăţeni vor trăi mai bine şi vor munci mai eficient.

În acest context nou şi provocator, mediul economic şi social românesc se va alătura celui european şi împreună vom încerca, dacă vom şti să îl modelăm şi să îl gestionăm, să devenim parte integrantă, omogenă, a unui întreg aflat el însuşi în schimbare. Această schimbare a sistemului european, prin conţinut şi sens, trebuie să îi permită câştigarea unei poziţie fruntaşe într-o competiţie globală mondială.

Gestiunea fenomenului rapid al îmbătrânirii demografice, a fluxurilor migraţiei interne şi mai ales externe, precum şi „bătălia” tehnologică pentru competitivitate sunt doar câteva din cele mai importante provocări ale pieţelor muncii europene.

Piaţa muncii din România se va transforma dramatic în procesul de integrare europeană - acesta este unul din mesajele cheie ale lucrării de faţă.

În anii tranziţiei economice , volum ocupării din România a scăzut aproape continuu, iar distribuţia pe ramuri şi sectoare a acesteia s-a schimbat în mod radical.

Impactul continuării creşterii emigraţiei forţei de muncă din România către ţările mai dezvoltate ale Uniunii Europene, al restructurării continue a economiei, restructurare accelerată de aportul capitalului european şi al fondurilor structurale, se va evidenţia nu atât în expansiunea ocupării globale, ci mai ales în dimensiunea şi structura cererii înlocuite.

Destinată unei mai bune cunoaşteri a realităţii de pe piaţa muncii din România, în special a cunoaşterii schimbărilor prezente şi viitoare ale structurii sistemului ocupaţional, lucrarea de faţă are caracter de pionierat la nivel naţional nu numai sub aspect ştiinţifico-metodologic, ci mai ales prin obiectivele şi rezultatele sale.

Lucrarea iniţiată de către Ministerul Muncii Solidarităţii Sociale şi Familiei, Direcţia Politici Forţă de Muncă a fost realizată de către Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale, cu sprijinul Centrului de Sociologie Urbană şi Regională - CURS SA. Finanţarea proiectului s-a asigurat pe baza unui împrumut al Băncii Mondiale.

Având ca obiectiv principal, conform cerinţelor exprimate de beneficiar „identificarea situaţiei trecute şi actuale a structurii ocupaţionale a ocupării forţei de muncă din România şi a modificărilor semnificative de conţinut a unora dintre ocupaţiile existente pe piaţă”, pentru realizarea acestuia autorii au utilizat o metodologie specifică şi novatoare care a inclus mai multe tipuri de instrumente de culegere a informaţiei şi mai multe tipuri de metode de analiză.

Alături de analizele seriilor de date statistice naţionale, furnizate de documentele statistice ale Institutului Naţional de Statistică ( Recensămintele Populaţiei si Locuinţelor, Anchetele Integrate în Gospodării - AMIGO), pentru atingerea obiectivului au fost utilizate în premieră naţională trei instrumente specifice:

• monografierea unor ocupaţii semnificative din fiecare activitate economică;

5

• aplicarea unei anchete de teren în rândul unui eşantion semnificativ de firme din România active economic;

• corelaţia dintre cererea şi oferta de muncă înregistrată la agenţiile locale de ocuparea forţei de muncă pe parcursul a 2 săptămâni.

Sperând ca cititorul, parcurgând această lucrare va obţine o informaţie relevantă şi

utilă, dorim sa mulţumim Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei pentru înţelegerea rolului rezultatelor cercetării în procesul de decizie a politicilor din domeniul ocupării.

Deoarece autorii consideră că tendinţele de schimbare ale sistemului ocupaţional românesc semnalate în lucrare, atât în tipurile de ocupaţii, cât şi în conţinutul acestora, vor continua , acestea implicând şi atrăgând după ele nevoi accentuate de adaptare a politicilor de formare profesionala a forţei de muncă , precum şi o politică mai adaptată de alocare eficientă a ofertei la specificitatea cererii, utilizarea rezultatelor cercetării dedicate problematicii sistemului ocupaţional şi, mai larg a pieţei muncii, ne-am dori să devină o practică curentă.

Director general INCSMPS, Dr. Vasilica Ciucă

6

I. DINAMICA ŞI MUTAŢIILE STRUCTURALE ALE SISTEMULUI OCUPAŢIONAL ROMÂNESC

1.1 TRENDURI MAJORE ÎN SISTEMUL OCUPAŢIONAL ROMÂNESC

De-a lungul perioadei 1977-2002, în cadrul grupelor majore de ocupaţii au intervenit multiple şi semnificative mutaţii (tabel nr. 1). Din punctul de vedere al efectivelor de populaţie ocupată, singura grupă ocupaţională la nivelul căreia între 1977 şi 2002 nu s-au produs modificări este cea a funcţionarilor administrativi. În schimb, cele mai spectaculoase dinamici le-au înregistrat grupele „lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit” şi „muncitori calificaţi”, grupă care include „meşteşugari şi lucrători calificaţi în meserii de tip artizanal, de reglare şi întreţinere a maşinilor şi instalaţiilor” şi „operatori la instalaţii şi maşini, asamblori de maşini, echipamente şi alte produse”.

Dintre grupele ocupaţionale care au înregistrat unele creşteri ale efectivelor populaţiei ocupate menţionăm: „lucrători operativi în servicii şi comerţ”, „specialişti cu ocupaţii intelectuale” şi „membri ai corpului legislativ, ai executivului, înalţi conducători ai administraţiei publice, conducători şi funcţionari în unităţile economico-sociale şi politice” .

Tabel nr. 1 Dinamica populaţiei civile ocupate pe grupe ocupaţionale în anii 1977 şi 2002

Mii pers.

Grupa ocupaţională 1977 2002 Diferenţe de efective

2002-1977

Legislatori, membri ai executivului, conducători din administraţia publică şi unităţile economico-sociale şi politice 173,5 339,7 166,2 Specialişti cu ocupaţii intelectuale 485,5 707,5 222,0 Tehnicieni şi asimilaţi 926,1 819,4 -106,7 Funcţionari administrativi 392,8 393,1 0,3 Lucrători operativi în servicii şi comerţ 445,8 687,9 242,1

Lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit 3517,2 1957,8 -1559,4 Muncitori calificaţi 3850,4 2296,5 -1553,9 Lucrători necalificaţi 970,3 567,2 -403,1 alte categorii 32 42,4 10,4 TOTAL POPULATIE OCUPATA 10793,6 7811,5 -2982,1

Sursa: Recensământul populaţiei şi al locuinţelor 1977 şi 2002

Şi din punct de vedere structural, între anii 1977 şi 2002, se remarcă schimbări

importante (tabel nr. 2). Astfel, grupele ocupaţionale care şi-au redus substanţial ponderea în total populaţie ocupată sunt lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit, muncitori calificaţi (grupă care include generic, conform clasificaţiei ISCO-88 atât meşteşugarii şi lucrătorii calificaţi în meserii de tip artizanal, de reglare şi întreţinere a maşinilor şi instalaţiilor, cât şi operatorii la instalaţii şi maşini şi asamblori de maşini, echipamente şi alte produse). La celălalt pol se situează grupele ocupaţionale lucrători operativi în servicii şi comerţ, specialişti cu ocupaţii intelectuale a căror pondere a crescut semnificativ în perioada 1977-2002.

7

Tabel nr. 2 Dinamica structurii populaţiei ocupate pe grupe majore de ocupaţii în perioada 1977-2002

Mii pers.

Grupa ocupaţională 1977 2002 Diferenţe de efective

2002-1977

Legislatori, membri ai executivului, conducători din administraţia publică şi unităţile economico-sociale şi politice 1,6 4,3 2,7 Specialişti cu ocupaţii intelectuale 4,5 9,1 4,6 Tehnicieni şi asimilaţi 8,6 10,5 1,9 Funcţionari administrativi 3,6 5,0 1,4 Lucrători operativi în servicii şi comerţ 4,1 8,8 4,7

Lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit 32,6 25,1 -7,5 Muncitori calificaţi 35,7 29,4 -6,3 Lucrători necalificaţi 9,0 7,3 -1,7 alte categorii 0,3 0,5 0,2 TOTAL POPULATIE OCUPATA 100,0 100,0 0,0

Sursa: Recensământul populaţiei şi al locuinţelor 1977,1992 şi 2002

De-a lungul perioadei 1977-2002, evoluţia populaţiei ocupate pe grupe majore de ocupaţii indică trenduri mai accentuate în perioada 1992-2002 decât în perioada 1977-1992 (figura nr. 1). În perioada 1977-2002, scăderi de peste 30% s-au înregistrat la grupele ocupaţionale: „lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit” şi „lucrători necalificaţi”, iar creşteri de peste 25% s-au înregistrat la grupele: „specialişti cu ocupaţii intelectuale” şi „funcţionari administrativi”.

În schimb, în perioada 1992-2002, cele mai importante reduceri ale populaţiei ocupate s-au înregistrat la grupa „muncitori calificaţi”, la tehnicieni şi asimilaţi şi la grupa „funcţionari administrativi”. În aceeaşi perioadă, creşterea cea mai importantă s-a înregistrat la grupa „membri ai corpului legislativ, ai executivului, înalţi conducători ai administraţiei publice, conducători şi funcţionari în unităţile economico-sociale şi politice”.

Figura nr. 1

Dinamica populaţiei ocupate pe grupe ocupaţionale, 1977-2002

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

1977 1992 2002

alte categoriiLucrători necalificaţiMuncitori calificaţ iLucrători calificaţ i în agricultură, silvicultură şi pescuitLucratori operativi în servicii şi comerţFuncţ ionari administrativiTehnicieni şi asimilaţ iSpecialişti cu ocupaţ ii intelectualePersonal legislativ şi de conducere

Sursa: INS, Recensământul populaţiei şi al locuinţelor 1977,1992 şi 2002

8

În cadrul grupei denumită generic „muncitori calificaţi”, în perioada 1992-2002, cea mai mare variaţie a cunoscut-o subgrupa „meşteşugari şi lucrători calificaţi în meserii de tip artizanal, de reglare şi întreţinere a maşinilor şi instalaţiilor”.

Analiza dinamicii populaţiei civile ocupate pe grupe majore de ocupaţii şi pe activităţi economice indică unele evoluţii semnificative:

• În cadrul grupei cu cea mai mare diminuare a numărului de persoane ocupate, denumită „meşteşugari şi lucrători calificaţi în meserii de tip artizanal, de reglare şi întreţinere a maşinilor şi instalaţiilor”, cele mai importante reduceri de populaţie ocupată între 1992 şi 2002 (tabel nr. 3) s-au produs în industria prelucrătoare (84,5% din reducerea totală), urmată pe locul 2 şi la mare distanţă de construcţii (6,6% din reducere). Cu toate că tendinţa generală a grupei a fost de reducere, în unele ramuri se poate identifica o creştere a populaţiei ocupate din această grupă. Aceste ramuri pe care le putem considera de destinaţie a populaţiei ocupate disponibilizate din industria prelucrătoare sunt: comerţ, activitate hotelieră şi de alimentaţie publică şi energie electrică, termică, gaze şi apă.

• Şi în cadrul grupei „operatori la instalaţii şi maşini, asamblori de maşini, echipamente şi alte produse” s-au identificat modificări însemnate în sensul reducerii populaţiei ocupate în ramuri ca industrie prelucrătoare (47%), agricultură, silvicultură, pescuit (21.5%), şi transporturi şi telecomunicaţii (17%). În schimb, creşteri ale populaţiei ocupate din această subgrupă s-au înregistrat în comerţ hoteluri şi restaurante.

• grupa „membri ai legislativului, executivului, conducători din administraţia publică şi unităţi economico-sociale” a cunoscut importante creşteri ale populaţiei ocupate. Acestea s-au regăsit mai ales în ramurile: comerţ, hoteluri şi restaurante (60.2%), industrie prelucrătoare (11%) şi administraţie publică (8,4%)

• creşterile de populaţie ocupată din grupa ocupaţională „lucrători operativi în servicii, comerţ şi asimilaţi” s-au regăsit în principal în administraţie publică (45,3%), tranzacţii imobiliare (28,1%) şi mai puţin în comerţ (12,6%)

• şi grupa „specialişti cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice” a înregistrat, în perioada 1992-2002,creşteri ale populaţiei ocupate cu toate că între ramurile economice s-au produs o redistribuire a personalului din această grupă. Astfel, în timp ce în ramuri ca administraţie publică şi învăţământ a crescut populaţia ocupată din această grupă, în ramuri ca industrie prelucrătoare şi agricultură, silvicultură şi pescuit aceasta a scăzut.

9

Tabel nr. 3 persoane

diferente 1992-2002

Agricultura, silvicultura, vanat

piscicultura si pescuit

industria extractiva

industria prelucratoare

energie electrica si termica, gaze, apa constructii

comert, activitatea hoteliera si de alimentatie publica

Legislatori, membri ai executivului, conducători din administraţia publică şi unităţile economico-sociale şi politice -3562 88 427 19256 1768 9867 105662

Specialişti cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice -13764 -73 -1192 -34072 8804 -3064 15621Tehnicieni, maiştri şi asimilaţi -44038 74 -11471 -130914 -1410 -19521 36941Funcţionari administrativi -12047 -32 -5006 -69817 2520 -8035 13520Lucrători operativi în servicii, comerţ şi asimilaţi 2194 206 69 6025 378 2146 19735Agricultori şi lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit 28021 -1281 2 -5624 0 0 50Meşteşugari şi lucrători calificaţi în meserii de tip artizanal, de reglare şi întreţinere a maşinilor şi instalaţiilor -22947 -459 -77178 -1109482 20506 -86999 37406Operatori la instalaţii şi maşini; asamblori de maşini, echipamente şi alte produse -178182 -440 -43034 -389110 -36850 -43527 16399Muncitori necalificaţi 42146 -267 -20867 -111139 -1826 8919 -9375TOTAL -202179 -2184 -158250 -1824877 -6110 -140214 235959

diferente 1992-2002 continuare

transporturi si telecomunicatii

finante, banci, asigurari

crecetare-dezvoltare, informatica, alte activitati si servicii economice vs. tranzactii imobiliare

adminsitratia publica si asigurari sociale vs. adminstratie publica invatamant

sanatate si asistenta sociala

cultura, sport, turism, activitati asociative, alte activitati

Legislatori, membri ai executivului, conducători din administraţia publică şi unităţile economico-sociale şi politice 8452 3272 8297 14764 2591 4606 -105

Specialişti cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice 12192 16875 -16562 49994 42426 13493 2450Tehnicieni, maiştri şi asimilaţi -9196 -5009 -64202 17319 -17679 -715 -1386Funcţionari administrativi -33577 5257 -4641 38015 -4771 -6600 -16728Lucrători operativi în servicii, comerţ şi asimilaţi 2658 943 44142 71154 -3616 15924 -7998Agricultori şi lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit 0 0 -991 311 123 -451 203Meşteşugari şi lucrători calificaţi în meserii de tip artizanal, de reglare şi întreţinere a maşinilor şi instalaţiilor -39379 265 -7447 -4362 -2039 -1551 -19932Operatori la instalaţii şi maşini; asamblori de maşini, echipamente şi alte produse -139913 775 -7807 2571 -437 -806 -7772Muncitori necalificaţi -21643 311 10419 14471 -5292 -3933 -19079TOTAL -220406 22689 -38792 204237 11306 19967 -70347

Sursa: calculele autorilor după datele INS, Recensământul populaţiei şi locuinţelor, 1992 şi 2002 Din punct de vedere structural (tabel nr. 4), se observă diferenţe mai importante la

grupele: • „muncitori necalificaţi” în ramurile: industrie prelucrătoare (scădere cu 13,6 puncte

procentuale) şi agricultură, silvicultură, pescuit (scădere cu 9 puncte procentuale); • „lucrători operativi în servicii, comerţ şi asimilaţi” în ramurile comerţ (scădere cu 13.5

puncte procentuale) şi administraţie publică (creştere cu 10 puncte procentuale); • „funcţionari administrativi” în ramurile industrie prelucrătoare (scădere cu 10,8 puncte

procentuale) şi administraţie publică (creştere cu 11,4 puncte procentuale);

10

• Specialişti cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice în ramurile: industrie prelucrătoare (scădere cu 7,8 puncte procentuale) şi administraţie publică (creştere cu 6,1 puncte procentuale).

Tabel nr. 4 In %

diferenţe structurale 1992-2002

Agricultura, silvicultura, vanat

piscicultura si pescuit

industria extractiva

industria prelucratoare

energie electrica si termica, gaze, apa constructii

comert, activitatea hoteliera si de alimentatie publica

Legislatori, membri ai executivului, conducători din administraţia publică şi unităţile economico-sociale şi politice 9,0 0,1 1,4 20,1 1,3 5,6 26,4

Specialişti cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice 5,0 0,0 2,4 22,4 1,6 5,5 2,9Tehnicieni, maiştri şi asimilaţi 7,0 0,0 2,0 26,7 1,8 4,4 5,3Funcţionari administrativi 3,9 0,0 1,9 27,0 1,5 3,8 11,1Lucrători operativi în servicii, comerţ şi asimilaţi 0,2 0,0 0,2 2,7 0,1 0,2 71,7Agricultori şi lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit 99,3 0,2 0,0 0,3 0,0 0,0 0,0Meşteşugari şi lucrători calificaţi în meserii de tip artizanal, de reglare şi întreţinere a maşinilor şi instalaţiilor 2,4 0,0 4,8 69,6 2,5 12,2 1,4Operatori la instalaţii şi maşini; asamblori de maşini, echipamente şi alte produse 13,3 0,0 5,5 48,8 4,3 4,9 1,5Muncitori necalificaţi 9,6 0,2 4,4 36,0 1,9 7,2 10,6

diferenţe structurale 1992-2002 continuare

transporturi si telecomunicatii

finante, banci, asigurari

crecetare-dezvoltare, informatica, alte activitati si servicii economice vs. tranzactii imobiliare

adminsitratia publica si asigurari sociale vs. adminstratie publica invatamant

sanatate si asistenta sociala

cultura, sport, turism, activitati asociative, alte activitati

Legislatori, membri ai executivului, conducători din administraţia publică şi unităţile economico-sociale şi politice 7,4 2,1 6,5 8,8 2,8 1,8 6,8

Specialişti cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice 2,2 1,2 12,2 7,2 22,9 8,9 5,5Tehnicieni, maiştri şi asimilaţi 3,7 2,5 9,5 6,9 13,6 13,4 3,2Funcţionari administrativi 24,7 3,2 3,6 6,8 2,9 2,9 6,7Lucrători operativi în servicii, comerţ şi asimilaţi 1,4 0,0 0,1 1,4 2,9 12,4 6,7Agricultori şi lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit 0,0 0,0 0,1 0,1 0,0 0,0 0,0Meşteşugari şi lucrători calificaţi în meserii de tip artizanal, de reglare şi întreţinere a maşinilor şi instalaţiilor 3,9 0,0 0,7 0,7 0,3 0,3 1,1Operatori la instalaţii şi maşini; asamblori de maşini, echipamente şi alte produse 17,8 0,0 0,9 1,0 0,3 0,6 0,9Muncitori necalificaţi 6,3 0,4 1,1 2,5 7,6 3,9 8,3

Sursa: calculele autorilor după datele INS, Recensământul populaţiei şi locuinţelor, 1992 şi 2002 Detalierea analizei mutaţiilor ocupaţionale pe subgrupe, în perioada 1977-2002, este

dificil de realizat ca urmare a schimbării clasificaţiei ocupaţiilor, fapt pentru care grupele existente în 1977 nu se regăsesc şi în 2002. Pe de altă parte, în anul 1992, informaţiile de recensământ se referă la populaţia activă pe care - dat fiind şomajul foarte mic la acea dată – le-am considerat valide pentru populaţia ocupată.

Ţinând cont de limitele sus-menţionate şi de observaţiile anterioare cu privire la particularităţile dinamicii populaţiei ocupate pe subgrupe ocupaţionale în perioada 1992-2002, vom adânci analiza pe acest interval.

11

Din punct de vedere cantitativ, în perioada dintre cele două recensăminte ale populaţiei din 1992 şi 2002, cele mai mobile subgrupe ocupaţionale în sensul creşterii populaţiei ocupate (tabel nr. 5) au fost: agricultori şi lucrători calificaţi în culturi vegetale (cu 555,9 mii persoane), conducători-patroni de societăţi şi întreprinderi mici (cu 140,6 mii persoane), personal de pază şi ordine publică (cu 83,8 mii persoane), turnători, sudori, tinichigii-cazangii şi alţi lucrători în construcţii metalice (77 mii persoane), montatori şi reparatori de aparate şi echipamente electronice şi electrotehnice (65,4 mii persoane), muncitori necalificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit (60,3 mii persoane), agenţi comerciali şi mijlocitori de afaceri (50,3 mii persoane), administratori şi alţi lucrători operativi în restaurante, cantine, pensiuni (cu 42,7 mii persoane).

Tabel nr. 5 persoane

Populatie ocupata

1992

Populatie ocupata

2002Difrerenta 1992-2002

Agricultori si lucratori calificati in culturi vegetale 256821 812733 555912Conducători-patroni de societăţi şi întreprinderi mici 41684 182313 140629Personal de paza si ordine publica 19646 103460 83814Turnatori, sudori, tinichigii - cazangii si alti lucratori in constructii metalice 273395 350446 77051Montatori si reparatori de aparate si echipamente electronice si electrotehnice 107980 173414 65434Muncitori necalificati in agricultura, silvicultura si pescuit 28868 89186 60318Agenti comerciali si mijlocitori de afaceri 12937 63286 50349Administratori si alti lucratori operativi in restaurante, cantine, pensiuni 133525 176229 42704Crescatori de animale 87781 127367 39586Economişti şi alţi specialişti în ştiinţe economice, sociale şi umanistice 59105 92235 33130Vanzatori in magazine si piete 259780 289927 30147Jurişti 16527 41697 25170Profesori in invatamantul secundar 124211 147676 23465Conducători din unităţi economico-sociale şi asimilaţi 24129 45872 21743Ingrijitori de cladiri, spalatori de vehicole, vitrine si geamuri 21597 21597

Specialişti în învăţământul financiar-bancar, de personal, de administraţie şi comercial 6836 26148 19312

Agenti in activitatea financiara si comerciala 2989 19863 16874

Continuare Persoane

12

Populatie ocupata

1992

Populatie ocupata

2002Difrerenta 1992-2002

Personal de ingrijire si asimilat 67570 83498 15928

Membri ai corpului legislativ şi ai executivului 607 16377 15770Tehnicieni si alti lucratori in ocrotirea sanatatii (exclusiv surori medicale) 119008 132599 13591Cadre didactice şi asimilaţi din învăţământul superior 15354 26710 11356Tehnicieni si maistri in industria textila, pielarie si alimentara 11222 11222Asistenti sociali 1959 12926 10967Medici şi asimilaţi 54677 65447 10770Operatori la masinile si utilajele pentru fabricarea produselor din lemn 4779 13931 9152Specialişti în informatică 11835 20389 8554Vanzatori ambulanti si asimilati 6271 14384 8113Tehnicieni si maistri in industria lemnului, industriei sticlei si ceramicii, industria celulozei si hartiei si materialelor de constructii (materiale oxidice) 6149 6149Conducători de compartimente cu activităţi nelucrative din unităţi economico-sociale 38496 44635 6139Personal monahal si laic din culte 4158 8925 4767Casieri, operatori la ghiseu si asimilati 53648 58178 4530Membri ai clerului 10402 13664 3262

Operatori si tehnicieni echipamente de calcul si roboti industriali (exploatare si intretinere) 32459 35304 2845Matematicieni, statisticieni şi asimilaţi 960 3076 2116Fizicieni, chimişti şi asimilaţi 5757 7735 1978Arhivişti, bibliotecari, documentarişti şi asimilaţi 2781 4298 1517Tehnicieni in domeniul creatiei artistice, spectacole si sport 15770 16768 998Alti functionari de birou 62774 62993 219Lustragii si alti prestatori de mici servicii pentru populatie 146 357 211Scriitori şi artişti, creatori şi interpreţi 19841 19874 33Manechine si asimilati 176 181 5

Sursa: INS, Recensământul populaţiei şi al locuinţelor 1992 şi 2002

Pe de altă parte, subgrupele la care s-au înregistrat, între 1992 şi 2002, cele mai mari scăderi ale populaţiei ocupate (tabel nr. 6) sunt: mecanici, montatori şi reparatori de maşini şi utilaje (669 mii persoane), agricultori şi lucrători calificaţi în culturi vegetale şi crescători de animale (550,1 mii persoane), conducători de maşini agricole şi alte maşini de transportat şi ridicat (237,4 mii persoane), forjori, matriţeri, reglori şi asimilaţi (218,3 mii persoane), lucrători în industria textilă şi confecţii (179,8 mii persoane), tehnicieni în domeniul fizicii, chimiei şi tehnicii (176,1 mii persoane), asamblori de maşini, echipamente şi alte produse (173 mii persoane).

13

Tabel nr. 6 Persoane

Populatie ocupata

1992

Populatie ocupata

2002Difrerenta 1992-2002

Mecanici, montatori si reparatori de masini si utilaje 793773 124758 -669015Agricultori si lucratori calificati in culturi vegetale si crescatori de animale 1553460 1003357 -550103Conducatori de masini agricole si alte masini de transportat si ridicat 290860 53452 -237408Forjori, matriteri, reglori si asimilati 339668 121396 -218272Lucratori in industria textila si confectii 408248 228456 -179792

Tehnicieni in domeniul fizicii, chimiei si tehnicii (exclusiv cei din ind textila, pielarie, alimentara, lemn si materiale constructii) 301176 125078 -176098Asamblori de masini, echipamente si alte produse 236301 63254 -173047Muncitori necalificati in transporturi si manipulanti marfuri 171472 88407 -83065Meseriasi si lucratori in tratarea si prelucrarea lemnului 193814 114674 -79140Muncitori constructori si asimilati 211843 145780 -66063

Mineri si artificieri, taietori si cioplitori in piatra 81475 20325 -61150Operatori la masinile si utilajele pentru fabricarea produselor si articolelor din textile, blanuri si piele 170708 112154 -58554Conducatori auto 324560 267739 -56821Arhitecţi, ingineri şi asimilaţi 213436 158721 -54715Functionari in evidenta materialelor, productie si in transporturi 187397 141204 -46193Lucratori in mecanica fina si asimilati 56059 9960 -46099Mecanici de locomotiva si asimilati 78282 32699 -45583

Operatori la instalatiile de prelucrare chimica 73046 28809 -44237Operatori la instalatiile si utilajele pentru fabricarea articolelor din cauciuc si mase plastice 54687 16688 -37999Muncitori constructori la lucrari de finisare 104110 68919 -35191

Muncitori necalificati in industria prelucratoare 102318 67776 -34542Personal casnic, spalatorese si asimilati 147858 114241 -33617Operatori la masinile pentru fabricarea produselor alimentare 56036 24369 -31667Operatori la instalatiile de producere a energiei si tratarea apei 73669 42202 -31467Alti lucratori cu studii medii in gestiunea economica si administrativa 206071 175342 -30729Tehnicieni in stiintele vietii, ocrotirea sanatatii si asimilati 49986 19915 -30071Cercetători şi proiectanţi în ştiinţe tehnice 32706 3278 -29428Operatori la instalatiile de producere si prelucrare a metalului 49718 20329 -29389Lucratori in prelucrarea pielii si fabricarea incaltamintei 68971 40450 -28521Operatori la instalatiile si utilajele pentru fabricarea produselor chimice 37132 12074 -25058Lucratori forestieri si asimilati 34836 11346 -23490

Personal de manipulare si supraveghere bagaje, mesageri, portari, paznici si asimilati 134689 111707 -22982

14

Populatie ocupata

1992

Populatie ocupata

2002Difrerenta 1992-2002

Meseriasi si lucratori in industria alimentara 79669 59033 -20636Functionari in serviciile de evidenta contabila si financiara 32043 12852 -19191Inspectori de politie si detectivi 26494 8346 -18148Inspectori pentru asigurarea cladirilor impotriva incendiilor, pentru protectia si igiena muncii si controlori de calitate 51448 33654 -17794Olari, sticlari si lucratori asimilati 36071 18317 -17754Operatori la instalatiile de prelucrare a lemnului si fabricare a hartiei 35336 18008 -17328Functionari la receptie si de informare a clientelei 40786 23867 -16919Operatori la instalatiile de exploatare miniera si petroliera, de extractie si preparare a substantelor minerale utile 50643 34017 -16626Zugravi, vopsitori, curatitori de fatade si asimilati 54865 38793 -16072Surori medicale, surori puericultoare, moase si laboranti 19806 3861 -15945Lucratori poligrafi si asimilati 19080 5401 -13679Secretari si operatori la masini de scris si de calcul 67364 53961 -13403Functionari in biblioteca, arhiva, corespondenta si asimilati 50817 40008 -10809Marinari, navigatori, asimilati 14495 4757 -9738Specialişti în biologie şi agronomie 28866 19379 -9487Operatori la cuptoarele si instalatiile de obtinere a sticlei, ceramicii si produselor refractare, abrazive din carbune si grafit 17709 8876 -8833Alt personal in invatamant 30537 21767 -8770Tehnicieni la echipamente optice si electronice (exploatare si intretinere) 17294 8544 -8750Alti lucratori in servicii pentru populatie 38049 29652 -8397Invatatori 65425 57320 -8105Operatori la masinile pentru prelucrarea metalelor si produselor minerale 11702 4064 -7638Muncitori necalificati in servicii publice 20882 14191 -6691

Instructori - educatori in unitati de handicapati 8641 2671 -5970Tehnicieni de nave maritime, fluviale si aeriene 12168 7090 -5078Lucratori meseriasi in executarea de produse artizanale dinlemn, textile, piele si alte materiale 8474 3815 -4659Primari şi alţi conducători ai comunelor 4605 -4605Operatori la masinile si utilajele din tipografii si legatorii 12765 9161 -3604Muncitori necalificati in industria miniera, constructii si lucrari publice 48806 45394 -3412Inalti funcţionari ai administratiei publice 2233 -2233Inspectori si agenti financiari 13181 11299 -1882Insotitori de zbor si ghizi 6805 5011 -1794Cercetători în ştiinţe fizice şi chimice 3268 1600 -1668Alti operatori la masini si asamblori 7075 5503 -1572Pescari si vanatori 4582 3045 -1537

Sursa: INS, Recensământul populaţiei şi al locuinţelor 1992 şi 2002

15

Şi din punct de vedere structural, mutaţiile la nivelul subgrupelor ocupaţionale reflectă modul în care diferitele ocupaţii au reacţionat la procesul de restructurare economică.

Analiza diferenţelor regionale privind modificările între recensămintele din 1992 şi 2002 în cadrul populaţiei ocupate pe grupe majore de ocupaţii indică câteva particularităţi:

• Populaţia din grupa 0 „membri ai legislativului, executivului, conducători de unităţi economico-sociale” a cunoscut creşteri ale efectivelor doar în regiunile NE şi NV

• Agricultorii şi lucrătorii calificaţi în agricultură şi-au redus efectivele în regiunile SE, Centru, SV şi NV, în celelalte regiuni numărul acestora a crescut

• Grupa muncitori necalificaţi şi-a redus substanţial efectivele în regiunile SV,V şi Centru, în celelalte regiuni scăderile efectivelor la aceasta grupă au fost mai mici

Tabel nr. 7

Dinamica populaţiei ocupate pe grupe ocupaţionale la nivel regional între recensămintele din 1992 şi 2002

In %

NE SE S SV V NV C legislatori, membri executiv, conducători 119,4 77,7 86,3 93,1 76,0 122,7 95,3 specialişti ocupaţii intelectuale 14,5 15,9 13,5 15,2 11,5 18,0 16,6 tehnicieni, maiştri si asimilaţi -23,1 -26,0 -28,9 -29,8 -19,2 -18,5 -21,4 funcţionari administrativi -24,1 -15,5 -31,4 -23,1 -26,8 -22,1 -17,2 lucrători operativi in servicii si comerţ 34,5 26,7 32,2 15,1 23,6 30,5 33,5 agricultori si lucrători calificaţi in agricultura 24,5 -17,3 19,2 -9,1 8,0 -0,3 -19,4 meşteşugari si lucrători calificaţi -54,3 -44,6 -44,9 -46,7 -40,8 -45,3 -42,4 operatori la instalaţii si maşini, asamblori maşini -52,7 -55,0 -58,4 -62,8 -48,0 -40,7 -46,9 muncitori necalificaţi -5,9 -3,9 -13,5 -25,2 -29,5 -5,6 -17,6

Sursa: INS, Statistica teritoriala, 2004

Procesul de restructurare economică a determinat schimbări semnificative în structura ocupaţională a României: au apărut ocupaţii noi, iar pe de altă parte, conţinutul multor altora a suferit modificări. În anumite ramuri de activitate, unele ocupaţii au căpătat întâietate, iar altele au devenit învechite şi au dispărut. Într-o oarecare măsură acest fapt s-a putut observa din analiza statistică pe baza datelor de recensământ. Însă, pentru o cunoaştere mai profundă a specificului şi dinamicii schimbărilor din sistemul ocupaţional am elaborat o cercetare de tip monografic a unui eşantion de ocupaţii din câmpul ocupaţional al economiei româneşti grupate în 3 categorii, astfel:

2

- „ocupaţiile dominante”, respectiv ocupaţiile formalizate, cristalizate, cu o anumită „tradiţie” în structura câmpului ocupaţional al economiei româneşti, care acoperă ponderi semnificative din totalul persoanelor ocupate şi care prin dispariţia lor periclitează existenţa altor ocupaţii poziţionate în sectoarele din amonte şi aval;

- „ocupaţiile care şi-au schimbat semnificativ conţinutul”: adică acele ocupaţii al căror conţinut a fost puternic afectat, în special datorită restructurărilor din economia românească din anii tranziţiei, dar şi apoi, ca urmare a creşterii economice, apariţiei unor produse şi servicii noi. Se regăsesc cu precădere în acele sectoare industriale, puternic afectate de schimbări tehnologice sau de natură organizaţională, dar şi în sfera serviciilor, unde conţinutul activităţilor s-a schimbat foarte mult, fiind mult mai orientat spre nevoile clientului/beneficiarului sau care, pe de altă parte, înaintând în direcţii noi de activitate, determină şi schimbări sau chiar redefiniri ale conţinutului activităţilor subsumate lor;

- „ocupaţiile de străpungere”, respectiv ocupaţii noi, care apar cu precădere în sectoare noi, cu valoare adăugată ridicată, şi care au potenţial crescut de evoluţie; „produc stocul cunoaşterii şi invenţiile tehnologice necesare pătrunderii în societatea cunoaşterii” ({ HYPERLINK "http://www.ccir.ro/ccirweb/resources/menuDespreNoi/uploads_dpos/Anexa1-SintezaHoffman.doc" }).

Noutatea demersului ştiinţific a determinat confruntarea cu numeroase dificultăţi, cu precădere în faza de elaborare şi pre-testare a instrumentelor de cercetare. Instrumentul de investigare monografică a încercat să răspundă în cel mai înalt grad obiectivelor cercetării, respectiv descrierea efectivă a 105 ocupaţii semnificative, identificarea cauzelor specifice modificărilor în conţinutul muncii şi schiţarea unor tendinţe de evoluţie. Instrumentul a fost, astfel, elaborat capitalizând tradiţia şcolii româneşti de sociologie care a dezvoltat abordarea de tip monografic pentru prima oară în lume. De asemenea, au fost consultate şi alte metodologii dezvoltate în domeniu: monografiile profesionale realizate de U.S. Department of Labor, Bureau of Labor Statistics.

Principala dificultate întâmpinată în culegerea de date a fost confuzia extrem de răspândită între termenii profesie, ocupaţie şi funcţie. Mai mult decât atât, slaba utilizare a COR-ului la nivelul agenţilor economici, a adăugat greutăţilor de discriminare între ocupaţie – post - funcţie şi pe acelea legate de identificarea în teren a ocupaţiei de investigat. Alte dificultăţi au fost întâmpinată şi în procesul de identificare a unor respondenţi-cheie pentru anumite ocupaţii.

Lista ocupaţiilor pentru care s-au realizat monografii este prezentată în Anexa 1. Analiză secundară pe baza datelor culese pentru monografii a dorit să furnizeze

informaţii cu privire la caracteristicile şi dinamica ocupaţiilor „de străpungere”, „dominante” şi „care şi-au schimbat semnificativ conţinutul”.

17

Caseta nr. 1 Instrumentul de investigare monografică se caracterizează printr-un grad mare de

complexitate, îmbinând tehnicile interviului semi-structurat şi chestionarului. El este menit să servească atât scopurilor descriptive ale cercetării, cât şi identificării specificului fiecărei ocupaţii în parte într-o formă care să permită cât mai uşor realizarea de analize, fie comparative, fie în profunzimea anumitor direcţii de cercetare stabilite iniţial.

Respondenţii au fost aleşi dintre tehnologi, şefi departament/atelier/echipă, reprezentanţi ai departamentului de resurse umane, directori tehnici, muncitori cu ocupaţii selectate sau, generic, „respondenţi cheie”, capabili să ofere informaţii pertinente şi cuprinzătoare despre ocupaţiile analizate. Au fost realizate 1-5 aplicaţii pentru fiecare ocupaţie, iar informaţiile colectate prin intermediul acestui instrument de cercetare au fost completate, acolo unde a fost posibil, cu informaţii culese din fişe de post.

Instrumentul a fost elaborat de echipa INCSMPS, adaptat şi perfecţionat în cadrul consultărilor realizate împreună cu experţii partenerului - CURS S.A. şi ai beneficiarului proiectului - MMSSF.

Investigarea a vizat următoarele arii tematice: ⇒ Natura activităţii şi tipologia sarcinilor de lucru ⇒ „Sensibilitatea” conţinutului activităţilor specifice la anumiţi factori

generatori de schimbare, respectiv de natură tehnologică, organizaţională, legislativă, cerinţe ale clienţilor/beneficiarilor, etc.

⇒ Cunoştinţe, competenţe şi abilităţi necesare practicării ocupaţiei ⇒ Condiţii de muncă specifice. ⇒ Evaluarea schimbărilor în conţinutul muncii şi necesarul de formare

profesională. ⇒ Identificarea ocupaţiilor înrudite – trasare reţele de ocupaţii.

În vederea realizării cercetărilor monografice, selecţia ocupaţiilor s-a făcut ţinându-se cont de următoarele:

o dinamica şi mutaţiile structurale ale populaţiei ocupate, pe grupe şi sub-grupe de ocupaţii aşa cum rezultă din analiza datelor statistice (date de la recensămintele populaţiei şi date din anchetele în gospodărie AMIGO).

o Potenţialul de dezvoltare a unor ocupaţii noi rezultat din analiza numărului de modificări apărute în ultimii ani în COR (analiza s-a desfăşurat pe perioada 2000-2006).

o Criteriile de selecţie a ocupaţiilor pentru cele trei categorii au fost următoarele: ⇒ pentru ocupaţiile dominante - s-au ales ocupaţii cu număr mare de

salariaţi într-o anumită ramură/sub-ramură economică – 51 de ocupaţii. ⇒ pentru ocupaţiile de străpungere - s-au ales ocupaţiile care s-au dezvoltat

şi urmează să evolueze semnificativ pe termen scurt şi mediu (comparaţie COR 2002 vs. COR 2006) – 19 ocupaţii.

⇒ Pentru ocupaţiile care şi-au schimbat semnificativ conţinutul – provin din acele ramuri afectate de schimbări organizatorice şi retehnologizări – 35 ocupaţii.

3

1.2. MODIFICĂRI DE CONŢINUT ÎN OCUPAŢIILE SEMNIFICATIVE DIFERITELOR ACTIVITĂŢI ECONOMICE

Realizarea unei analize secundare cu privire la modificările de conţinut în ocupaţiile avute în vedere pentru cele trei categorii de ocupaţii („de străpungere”, „care şi-au modificat semnificativ conţinutul” şi „dominante”) a avut ca principal obiectiv valorificarea multitudinii de informaţii (cu precădere cele din componenta „tip chestionar” a instrumentului de cercetare utilizat) obţinute prin cercetarea monografică în scopul identificării şi analizării gradului de răspândire sau de concentrare a anumitor elemente/caracteristici la nivelul ocupaţiilor/grupelor de ocupaţii studiate, precum şi în cadrul zonelor investigate (tip firmă, sector de activitate, etc.)

Metoda utilizată a fost analiza secundară pe datele obţinute prin aplicarea instrumentului de cercetare pentru monografierea a 105 ocupaţii, urmărind să furnizeze informaţii relevante cu privire la caracteristicile şi dinamica ocupaţiilor „de străpungere”, „dominante” şi „care şi-au schimbat semnificativ conţinutul”.

Rezultatele demersului deşi nu au grad ridicat de reprezentativitate oferă un caracter orientativ important cu privire la variaţia sau tendinţa de evoluţie a diferitelor elemente studiate privitoare la ocupaţiile investigate.

1.2.1. Natura şi tipologia activităţilor după nivelul de cunoştinţe şi abilităţi

Analizând importanţa trecută, prezentă şi viitoare a diferitelor tipuri de activităţi (interacţiune/comunicare cu ceilalţi, activităţi intelectuale, activităţi fizice) în practicarea ocupaţiilor investigate, din datele culese pentru cercetarea monografică, se poate observa o creştere uşoară în importanţă la toate aceste tipuri de activităţi. Diferenţele incrementale între trecut (în urmă cu 5 ani), prezent şi viitor (estimare peste 5 ani) arată pe de o parte dificultatea respondenţilor de a-şi conştientiza, şi ulterior evalua importanţă schimbărilor şi conţinutul activităţilor specifice ocupaţiei, dar şi dificultăţi de a estima schimbările viitoare care pot interveni.

Creşterile cele mai semnificative în importanţă le-au înregistrat următoarele activităţi: - din categoria activităţilor generic numite interacţiune şi comunicare cu ceilalţi:

- activităţi de coordonare/supervizare/management; - activităţi de administrare/organizare/gestionare; - activităţi de monitorizarea şi controlarea resurselor;

- din categoria activităţilor generic numite activitate intelectuală: - activităţi de identificare de soluţii/rezolvare de probleme;

- activităţi de inovare; - din categoria activităţilor generic numite activităţi fizice:

- lucrul cu computerul; - activităţi de operare cu echipamente; - activităţi de control a modului de funcţionare a acestora.

19

Figura nr. 2

Pentru ocupaţiile dominante, se poate constata că accentul este pus pe activităţile

fizice (efort fizic intens sau moderat), necesitând cel mai puţin interacţiunea şi comunicarea cu ceilalţi.

Spre deosebire de acestea, ocupaţiile de străpungere valorizează activităţile subsumate categoriilor „interacţiune şi comunicare cu ceilalţi” şi „activităţi intelectuale”, fapt îndreptăţit prin apartenenţa acestor ocupaţii la sectorul serviciilor şi în special domeniilor noi cu valoare adăugata ridicată. Acestea sunt de fapt şi cele caracterizate de scorurile cele mai scăzute pentru activităţile de natură fizică.

Pentru ocupaţiile la care s-a schimbat major conţinutul se remarcă prevalenţa activităţilor de tip intelectual (colectare, evaluare, prelucrare şi asimilare informaţii, reflectare şi luare decizii, etc.).

Tendinţa comună remarcată constă în dificultatea ridicată în estimarea implicaţiilor pe care evoluţiile viitoare le vor avea asupra conţinutului activităţilor propriu zise. Aşa cum vom vedea în cele ce urmează, respondenţii sunt conştienţi ca intrarea în spaţiul UE va determina noi modificări şi noi restructurări ale sectoarelor economiei româneşti, şi implicit ale ocupaţiilor sub-sumate acestora, dar evaluarea impactului acestor noi restructurări este extrem de dificil de realizat, indiferent de sector de activitate sau de tip de ocupaţie investigată.

Figura nr. 3

Importanţa trecută, prezentă şi estimată a diferitelor tipuri de activităţi în practicarea ocupaţiilor selectate, (medii - note acordate

pe o scală de la 1=lipsit de importanţă la 4=foarte important)

2.6

3.2

2.3

2.8

3.4

2.4

2.9

3.5

2.5

1.0

2.0

3.0

4.0

interactiune/comunicarecu ceilalti

activitate intelectuala activitate fizica

in urma cu 5 ani prezent peste 5 ani

Importanţa diferitelor tipuri de activităţi în practicarea ocupaţiilor selectate, pe tipuri de ocupaţii (medii - note acordate pe o scală de la

1=lipsit de imp. La 4=foarte imp.)

2.6

3.4

2.93.2

3.6 3.6

2.6

2.02.3

1.0

2.0

3.0

4.0

ocupatii dominante ocupatii de strapungere ocupatii care si-au schimbatcontinutulinteractiune/comunicare cu ceilalti activitate intelectuala activitate fizica

20

În ceea ce priveşte cele mai utilizate cunoştinţe la nivelul celor 105 ocupaţii investigate se remarcă cele de comunicare, legislaţie, management, ştiinţe sociale (pentru care s-a observat faptul că sunt confundate - la nivelul simţului comun - cu abilităţile de relaţionare şi comunicare). Modificările repetate ale cadrului legislativ au determinat creşterea importanţei asimilării şi actualizării informaţiilor legate de acesta în realizarea activităţilor specifice ocupaţiilor investigate, indiferent de tipologia lor. De asemenea, dezvoltarea sectorului privat, creşterea competiţiei şi modificarea conţinutului activităţilor prin orientarea cât mai mult spre cerinţele şi exigenţele beneficiarilor au crescut importanţa activităţilor din domeniul „comunicare”, „ştiinţe sociale” şi „management”. Astfel, cele mai utilizate cunoştinţe la nivelul ocupaţiilor investigate sunt cele de computere şi electronice, matematică, psihologie, limba engleză, lucrul cu clienţii/publicul, legislaţie şi management.

Figura nr. 4

De asemenea, investigarea specificului celor 105 ocupaţii a pus în evidenţă cele mai

răspândite competenţe în câmpul ocupaţional românesc: - rezolvarea de probleme (77,6% dintre respondenţi indică necesitatea acestei

competenţe în mare şi foarte mare măsură) - competenţe generale: scris, citit, elemente ştiinţifice de bază, învăţare activă,

monitorizare (surprinzător, acest corp de competenţe se plasează pe locul doi ca şi importanţă cu doar 67% dintre respondenţi declarând necesitatea acestor competenţe de bază în mare şi foarte mare măsură)

- de management al resurselor, cu un scor foarte înalt obţinut de organizarea timpului (56% dintre respondenţi indică necesitatea acestor competenţe în mare şi foarte mare măsură)

Cunoştinţe necesare pentru practicarea ocupaţiilor pe domenii şi nivele de expertiză, (%)

17.16

21.04

12.69

16.97

12.31

3.73

7.46

14.93

21.89

3.73

7.46

14.74

14.93

15.67

19.03

16.54

19.78

8.96

7.46

5.60

22.89

6.72

11.94

20.34

14.63

11.49

21.64

15.92

39.18

8.96

5.97

6.34

20.40

3.73

13.43

19.59

47.91

45.82

41.04

44.93

25.00

26.12

26.12

66.79

30.60

33.58

17.16

41.23

5.37

5.97

5.60

5.65

3.73

52.24

52.99

6.34

4.23

52.24

50.00

4.10

0% 20% 40% 60% 80% 100%

inginerie şi tehnologie

ştiinţe exacte

ştiinţe sociale

ştiinţe umaniste şi arte

comunicare

telecomunicatii

prelucrare si productie

sănătate

legislaţie şi siguranţa publică

transport

educatie si formare

afaceri şi management

nivel elementar nivel mediu nivel superior nu este cazul nş/nr

21

Figura nr. 5

Ocupaţiile de străpungere necesită în cea mai mare măsură deţinerea anumitor competenţe, pe lângă cele generale (notate cu 3,5 puncte din maxim 4), cele de rezolvare de probleme (punctaj 3,6 din maxim 4), sociale (punctaj 3,2 din maxim 4) şi, în mult mai mică măsură, competenţe tehnice (1,7 puncte din maxim 4). Aşa cum am mai spus, aceste ocupaţii sunt specifice unor sectoare de activitate cu valoare adăugată ridicată, se dezvoltă pe nişe de piaţă cu caracter nou, inovativ, fiind încă în schimbare şi în căutarea unui „specific”, unele nefiind încă incluse nici măcar în COR.

Ocupaţiile care şi-au schimbat conţinutul reclamă în mai mare măsură competenţe înalte de rezolvare de probleme (3,4 puncte din maxim 4), urmate de cele generale (3,3 puncte din maxim 4), de managementul resurselor şi sociale (ambele cu câte 3 puncte din maxim 4). Competenţele tehnice deţin ultimul loc în ierarhizare (cu doar 2,1 puncte din maxim 4). Profilul lor, din acest punct de vedere, seamănă foarte mult cu cel al ocupaţiilor de străpungere, aducând un plus la capitolul managementului resurselor, în special în privinţa managementului resurselor financiare şi a celor materiale. În general, schimbările de conţinut ale ocupaţiilor au fost generate de orientarea către o planificarea/eficientizarea activităţilor.

Ocupaţiile dominante necesită în cea mai mare măsură competenţe tehnice şi de rezolvare de probleme. De altfel, ocupaţiile dominate, „tradiţionale” ale economiei româneşti, se regăsesc cu precădere în sectoarele industriale, ceea ce explică importanţa crescută a competenţelor de natură tehnică în practicarea acestor ocupaţii.

Figura nr. 6

Competenţele necesare practicării ocupaţiilor investigate (%)

18.8

27.3

39.0

40.4

43.8

58.4

77.6

67.0

56.0

53.0

45.7

32.4

3.5

5.7

5.0

6.6

10.4

9.2

0 20 40 60 80 100

de rezolvare de probleme

generale

managementul resurselor

sociale

de abordare sistemică

tehnice

in mică+foarte mică/deloc măsură în mare+foarte mare măsură nş/nr

Competenţe necesare în desfăşurarea activităţii, pe tipuri de ocupaţii (medii note)

2.7

3.5 3.3

2.2

2.9 2.8

2.3

3.23.03.0

3.6 3.4

2.2

1.72.1

2.42.8

3.0

0

1

2

3

4

ocupatii dominante ocupatii de strapungere ocupatii care si-au schimbatcontinutul

generale de abordare sistemica sociale de rezolvare de probleme tehnice managementul resurselor

22

Adâncirea analizei cu privire la competenţele necesare în desfăşurarea activităţii pe grupe ocupaţionale indică faptul că pe măsură ce scade nivelul de responsabilitate şi educaţie, scade şi nivelul de competenţe necesare în desfăşurarea activităţii, cu excepţia celor tehnice care înregistrează scoruri relativ reduse pentru majoritatea grupelor de ocupaţii. Aşa cum era de aşteptat, cu cat valoarea adăugată a activităţii desfăşurate scade, cu atât scade şi importanţa cunoştinţelor şi a competenţelor în exercitarea ocupaţiei respective, crescând însă importanţa abilităţilor fizice. Interesant este faptul că alături de muncitorii necalificaţi, cele mai mici note medii sunt acordate competenţelor necesare muncitorilor din agricultură şi pescuit. Acest fapt este determinat de conştiinţa utilizării micilor exploataţii agricole ca şi strategii de subzistenţă şi de proliferarea acestui tip de unităţi cu producţie redusă la nivelul agriculturii româneşti. Dezvoltarea unei agriculturi moderne orientată către creşterea productivităţii nu se poate face în absenţa unei forţe de muncă înalt competente.

Figura nr.7

După forma de proprietate a firmei, se constată că ocupaţiile din sfera publică

reclamă cele mai înalte competenţe, cu precădere de rezolvare de probleme, sociale şi de abordare sistemică, în vreme ce în unităţi economice cu formă de proprietate mixtă cele mai necesare sunt competenţele generale – scris, citit,elemente ştiinţifice de bază.

Figura nr. .8

Competenţe necesare în desfăşurarea activităţii, pe grupe de ocupaţii (media notelor acordate pe o scală de la 1=foarte mică măsură/deloc la 4=foarte mare

măsură)

0

1

2

3

4

legiuitori, inaltifunctionari siconducatori

specialisti (cuocupatii

intelectuale sistiintifice)

tehnicieni functionari lucratori,operatori incomert siasimilati

muncitori dinagricultura si

pescuit

muncitori simeseriasi

operatori peinstalatii, masinisi asamblori de

masini,

muncitorinecalificati

generale de abordare sistemică sociale de rezolvare de probleme tehnice managementul resurselor

Competenţe necesare pentru desfăşurarea activităţii, după forma de proprietate (media notelor acordate pe o scală de la 1=foarte mică măsură/deloc la 4=foarte mare

măsură)

3.5

2.73.1 3.3

3.0

2.22.4

2.6

3.3

2.32.6

2.4

3.7

2.93.3

3.0

2.0 2.02.3

1.5

2.92.5 2.4

2.9

0

1

2

3

4

public privat, cu capital majoritarromanesc

privat, cu capital majoritarstrain

mixta

generale de abordare sistemică sociale de rezolvare de probleme tehnice managementul resurselor

23

În privinţa abilităţilor necesare, cele intelectuale sunt reclamate de ocupaţiile de străpungere şi cele cu modificări majore în conţinut. Se înregistrează o uşoară creştere în importanţă pentru toate categoriile de abilităţi în favoarea ocupaţiilor de străpungere. Este vorba despre ocupaţii provenind din zone economice de pionierat care includ activităţi necristalizate, caracterizate de utilizarea celor mai noi şi sofisticate tehnologii şi care sunt practicate de lucrători cu un înalt nivel de abilităţi în domeniul în care activează.

Pentru ocupaţiile dominante, media notelor acordă importanţă sensibil egală celor trei tipuri de abilităţi: intelectuale, fizice şi senzoriale. Ele înregistrează, totuşi, cotele cele mai înalte, comparativ cu celelalte două categorii de ocupaţii, pentru abilităţile fizice.

Cea mai mare răspândire o au: În categoria abilităţilor intelectuale cele legate de:

- rapiditate în gândire, - atenţia distributivă şi selectivă.

În categoria abilităţilor fizice cele legate de: - dexteritate manuală, - reacţie în timp redus.

În categoria abilităţilor senzoriale, cele de: - vederea de aproape, - acuitatea auditivă

Figura nr. 9

Pe grupe ocupaţionale, se constată că pe măsură ce scade nivelul de responsabilitate şi

de educaţie scade şi importanţa abilităţilor intelectuale (paralel cu scăderea importanţei cunoştinţelor şi competenţelor), crescând cea a abilităţilor fizice. Remarcăm cotele relativ ridicate ale abilităţilor fizice, precum şi a celor intelectuale şi senzoriale pentru grupa lucrători operativi în comerţ şi asimilaţi datorată caracterului specific al activităţilor acestui sector (solicitări intense într-un spaţiu concurenţial, necesitatea de a răspunde rapid cerinţelor beneficiarilor, interacţiunea şi comunicarea cu beneficiarii, etc.). Ca notă generală reţinem faptul că abilităţile senzoriale sunt destul de intens valorizate la toate grupele ocupaţionale.

Abilităţi necesare desfăşurării activităţii profesionale, pe tipuri de ocupaţii (media notelor acordate pe o scală de la 1=foarte mică măsură/deloc lai

4=foarte mare măsură)

3.2

3.6

3.4

3.1

2.7

2.5

3.2

3.1

2.8

0.0 0.5 1.0 1.5 2.0 2.5 3.0 3.5 4.0

ocupatii dominante

ocupatii de strapungere

ocupatii care si-auschimbat continutul

intelectuale fizice senzoriale

24

Figura nr. 10

1.2.2. Condiţii de muncă

După tipologia contractului de muncă, se poate remarca incidenţă ridicată a contractului pe perioadă determinată, cu program parţial de lucru şi la domiciliul clientului pentru ocupaţiile de străpungere (în special din sfera serviciilor), ceea ce conduce la concluzia că dezvoltarea acestor zone economice poate duce la proliferarea unei ocupări flexibile. Astfel, cu cât creşte valoarea adăugată a activităţii desfăşurate, cu atât creşte şi incidenţa organizării muncii pe baza unui program de muncă flexibil sau a adoptării unor modalităţi de reconciliere a vieţii de familie cu munca.

Figura nr. 11

În legătură cu locul unde se desfăşoară activitatea, dominantă este situaţia unităţilor cu

sediu fix. De altfel, cele mai multe ocupaţii incluse în eşantion sunt cele din categoria „ocupaţii dominante”, care am văzut că sunt ocupaţii „cu tradiţie”, bine cristalizate, cuprinse

Abilităţi necesare în desfăşurarea activităţii profesionale, (media notelor acordate pe o scală de la 1 la 4,)

3.5 3.6 3.63.3 3.4

2.3

3.12.7

1.5

2.4 2.5 2.6 2.5

3.7

3.13.3 3.3 3.4

3.0 2.93.2 3.0

3.4

2.8

2.3

3.3 3.2

0

1

2

3

4

legiuitori,inalti

functionari siconducatori

specialisti(cu ocupatiiintelectualesi stiintifice)

tehnicieni functionari lucratori,operatori incomert siasimilati

muncitori dinagricultura si

pescuit

muncitori simeseriasi

operatori peinstalatii,masini si

asamblori demasini,

muncitorinecalificati

intelectuale fizice senzoriale

Distribuţia ocupaţiilor după incidenţa diferitelor tipuri de contract de muncă şi programul de lucru, pe tipuri de ocupaţii (% cumulate)

90.1 90.5 95.1

9.923.8

12.225.4

47.6 46.3

5.623.8

2.40

20

40

60

80

100

ocupatii dominante ocupatii de strapungere ocupatii care si-au schimbatcontinutulpe perioada nedeterminata pe perioada determinata

cu program complet cu program partial

25

în cea mai mare parte în sectoare industriale/de producţie. Acestea sunt astfel, alături de cele „care şi-au schimbat semnificativ conţinutul” şi cele care au probabilitatea cea mai ridicată de a fi practicate în firme mijlocii şi mari. Cu toate acestea, putem desprinde anumite particularităţi. Astfel, la ocupaţiile de străpungere, activităţile se desfăşoară în proporţie semnificativ de mare la domiciliul clientului, în vreme ce la ocupaţiile dominante este prezentă cea mai mare parte a activităţilor desfăşurate la domiciliul personal (8,3% faţă de 4,8% la ocupaţiile de străpungere). Munca la domiciliu devine astfel una din modalităţile posibile de flexibilizare a muncii şi cu potenţial de reconciliere a vieţii de familie şi muncă, pentru acest tip de ocupaţii.

Figura nr. 12 După caracteristicile activităţilor specifice, constatăm următoarele:

o Ocupaţiile dominante implică, preponderent, activităţile monotone şi obositoare din punct de vedere psihic.

o Ocupaţiile de străpungere sunt foarte stresante, puţin obositoare fizic şi puţin/deloc monotone – caracteristici ale muncii specifice economiei cunoaşterii.

o Ocupaţiile cu schimbări majore în conţinut reunesc, paradoxal, activităţile stresante cu cele monotone – implică activităţi repetitive la nivelul cărora s-au înregistrat multiple modificări şi care implică, deseori, lucrul cu publicul.

Figura nr. 13

După forma de proprietate, ocupaţiile la care regăsim scorurile cele mai mari pentru

activităţile „stresante din punct de vedere psihic” provin din sectoarele privat cu capital străin

Distribuţia ocupaţiilor după locul în care se desfăşoară activitatea, pe tipuri de ocupaţii (% cumulate)

88.981.0

92.7

5.6 9.5 12.213.9

28.6

9.88.3 4.8

0

20

40

60

80

100

ocupatii dominante ocupatii de strapungere ocupatii care si-au schimbatcontinutul

unitate cu sediul fix fara un amplasament fix la domiciliul clientului la domiciliul personal

Distribuţia ocupaţiilor după caracteristicile activităţilor specifice, pe tipuri de ocupaţii (% cumulate)

29.2

10.0

39.037.525.0

12.2

56.9

85.0

51.2

0

20

40

60

80

100

ocupatii dominante ocupatii de strapungere ocupatii care si-au schimbatcontinutul

monotona (operatii repetitive) obsitoare din punct de vedere fizic stresanta din punct de vedere psihic

26

(orientare către performanţă şi eficienţă) şi cel public (lucrul cu publicul şi schimbări frecvente, cu precădere ale cadrului legislativ).

Figura nr. 14

Din punctul de vedere al condiţiilor nefavorabile de muncă, se pot identifica următoarele caracteristici:

⇒ Cele mai înalte scoruri la capitolul condiţii nefavorabile de muncă se înregistrează în rândul ocupaţiilor dominante: zgomot, căldură excesivă, poluare, frig.

⇒ Practicanţii ocupaţiilor de străpungere se confruntă cu zgomot, disconfort fizic (lucrul cu clienţii/beneficiarii, cu tehnologii noi sau care implică în mare măsură călătorii în interes de serviciu), şi condiţii de muncă penibile (cu precădere cele din sfera serviciilor sociale).

⇒ Pentru ocupaţiile cu modificări în conţinut, zgomotul rămâne cea mai răspândită dintre condiţiile nefavorabile muncii.

⇒ Se remarcă astfel incidenţa ridicată a zgomotului printre condiţiile nefavorabile. ⇒ Bolile profesionale sunt prezente la ocupaţiile din construcţii, sănătate, agricultură,

industrie extractivă, comerţ, industrie prelucrătoare. Cotele foarte mari de nu ştiu/non-răspuns obţinute la întrebările privind bolile profesionale indică, totuşi, o lipsă de cunoaştere în ceea ce priveşte bolile profesionale, sau riscul sporit de a contacta anumite boli.

Figura nr. 15

Distribuţia ocupaţiilor după caracteristicile activităţii specifice, pe forme de proprietate a unităţilot economice (% cumulate)

34.3

14.3

33.928.6

20.0

65.7

50.0

67.960.0

28.620.0

32.1

0

10

20

30

40

50

60

70

80

public privat, cu capitalmajoritar romanesc

privat, cu capitalmajoritar strain

mixta

monotona (operatii repetitive) obsitoare din punct de vedere fizic stresanta din punct de vedere psihic

Incidenţa condiţiilor nefvorabile muncii, pe tipuri de ocupaţii (% cumulative)

45.138.0

28.2

39.4

21.1

47.9

7.0

26.8

10.55.3 5.3 5.3

15.810.5

15.2 15.29.1

15.2

30.3

6.19.1

10.56.1

0

10

20

30

40

50

60

calduraexcesiva

frig umiditate aerpoluat/gaze/praf

mizerie zgomot conditii demunca penibile

disconfort fizicsporit

ocupatii dominante ocupatii de strapungere ocupatii care si-au schimbat continutul

27

1.2.3. Schimbări de conţinut ale ocupaţiilor

În ceea ce priveşte percepţia asupra schimbărilor intervenite în activitatea specifică ocupaţiilor studiate, din analiza informaţiilor cuprinse în cele 105 monografii se desprinde că: puţin peste o treime dintre respondenţi declară că la nivelul ocupaţiilor investigate au avut loc schimbări semnificative, ceea ce induce concluzia că există un nivel de conştientizare relativ redus cu privire la schimbările de conţinut ale activităţilor profesionale.

Figura nr. 16

Totuşi, evaluările realizate de respondenţi cu privire la rolul pe care diferiţii factori l-

au avut în generarea schimbărilor la nivelul conţinutului activităţii au pus în evidenţă amploarea ridicată a acestor modificări de conţinut.

Figura nr. 17

o Evident, ocupaţiile cu modificări în conţinut înregistrează scoruri mari cu privire la

toţi factorii generatori de schimbare. o Ocupaţiile de străpungere au fost sensibile cu precădere la adaptarea la nevoile

clienţilor, la creşterea competiţiei, dar şi la modificări în cadrul legislativ. o Ocupaţiile dominante – sunt şi ele caracterizate de schimbări semnificative ale

conţinutului. Se remarcă, aşadar, faptul că schimbarea este o caracteristică a tuturor ocupaţiilor

indiferent de tipologia lor sau de zona lor de provenienţă.

Rolul diferiţilor factori în schimbările de conţinut ale ocupaţiilor investigate în ultimii 10 ani, (medii obţinute din notele acordate pe o scală de la 1 la 4 unde

1=puţin imp. şi 4=f. imp.)

2.5

2.9

2.7

2.9

2.8

3.2

3.8

3.4

3.4

3.2

2.9

2.9

3.1

2.7

3.2

0.0 0.5 1.0 1.5 2.0 2.5 3.0 3.5 4.0

ocupatii dominante

ocupatii de strapungere

ocupatii care si-au schimbatcontinutul

schimbari de natura tehnologica modificari ale cadrului legislativadaptarea la nevoile clientilor/beneficiarilor cresterea competitiei in domeniuschimbari in organizarea activitatii la locul de munca

Schimbări în conţinutul muncii in ultimii 5 ani la nivelul ocupaţiilor investigate (%)

38.8

44.8

13.43.0

in mare si foarte mare masura in mica si foarte mica masura deloc NS/NR/NC

28

Estimările respondenţilor cu privire la schimbările viitoare sunt în mare măsură corelate cu intensitatea şi ritmul schimbărilor percepute în trecut. Astfel, mai mult de 70% dintre respondenţi cred că vor exista schimbări de conţinut la nivelul ocupaţiilor studiate.

Figura nr. 18

Distribuţia răspusurilor la întrebarea "Vor interveni schimbări în următorii 5 ani?", (%)

70,15

14,93

8,965,97

da nu nu stiu NR

Pentru ocupaţiile considerate de străpungere sunt estimate cele mai ample schimbări, însoţite, însă, de un grad de incertitudine mare şi cu o evoluţie mai greu de previzionat (pondere mare a non-răspunsurilor şi a lipsei de opinie - aprox.25%).

Figura nr. 19

*restul până la 100% reprezintă non-răspunsuri

În sectoarele public şi mixt se identifică grade mai ridicate de conştientizare a schimbărilor care vor interveni odată cu intrarea în UE şi cu restructurările necesare în viitor. Circa 25% dintre respondenţii din firmele din sectorul privat cu capital străin nu pot aprecia direcţia dezvoltării viitoare, ca efect, probabil, a faptului că nu percep, încă, stabilitatea şi predictibilitatea investiţiilor.

"Vor interveni schimbări în următorii 5 ani?", pe tipuri de ocupaţii (%)

66.776.2 73.2

17.111.1 14.318.1

2.40

20

40

60

80

100

ocupatii dominante ocupatii de strapungere ocupatii care si-auschimbat continutul

da nu nu stiu

29

Figura nr. 20

1.2.4. Aprecieri cu privire la necesarul de formare

Aşa cum era de aşteptat, necesarul de formare cel mai ridicat se întâlneşte în cazul ocupaţiilor de străpungere (71,43%) (ocupaţii noi, slab formalizate pentru care nu există, încă, programe de formare profesională suficient dezvoltate) şi în cel al ocupaţiilor cu schimbări de conţinut (73,2%) (pentru care programele de formare trebuie să ofere pregătire profesională cu privire la activităţile, produsele, serviciile şi/sau tehnologiile nou apărute în domeniu).

Figura nr. 21 { EMBED Excel.Chart.8 \s } Legătura strânsă care există între schimbările de conţinut ale activităţii şi necesarul de

formare este susţinută de următoarele argumente: o indiferent de amploarea schimbărilor, 50-60% dintre respondenţi conştientizează

necesitatea unor cursuri de specializare de scurtă durată în acord cu specificul activităţii;

o în cazul ocupaţiilor afectate în mare şi foarte mare măsură de schimbări în ultimii 10 ani este conştientizată nevoia de cursuri de pregătire/specializare de lungă durată.

Şi pentru viitor, există o corelaţie clară între amploarea schimbărilor prognozate şi evoluţia necesarului de formare, în special pentru domeniile noi şi ocupaţiile aferente acestora.

1.2.5. Stereotipuri de gen asociate ocupaţiilor investigate

Peste o treime dintre respondenţii cheie intervievaţi asociază ocupaţiile cu un anumit sex/gen. Se observă o încărcătură ridicată de stereotipuri de gen în sectoarele tradiţional feminine (serviciile sociale) şi masculine (industrie).

Figura nr. 22

"Vor interveni schimbări în următorii 5 ani?", după forma de proprietate ale unităţilor economice (%)

74.3 66.7 67.980.0

14.3 19.37.18.6

20.017.95.3

0

20

40

60

80

100

public privat, cu capitalmajoritar romanesc

privat, cu capitalmajoritar strain

mixta

da nu nu stiu

"Consideraţi că această ocupaţie poate fi practicată mai degrabă de…?", (%)

6,0

29,9

61,2

3,0

femeie barbat nu conteaza sexul NS/NR

30

Indiferent că sunt persoane de la nivel de conducere sau execuţie, stereotipurile de gen sunt la fel de puternice. În eşantionul nostru, ocupaţiile “potrivite” bărbaţilor sunt de cinci ori mai numeroase decât cele “cu specific” feminin, datorită cuprinderii în categoria ocupaţii “dominante” în principal a ocupaţiilor din industrie.

Aprecierile stereotipice sunt realizate deopotrivă de femei şi bărbaţi. Fiecare îşi apără astfel sectorul delimitat, respondenţii reproducând/perpetuând astfel propriile stereotipuri de gen.

De altfel, Clasificaţia Ocupaţiilor din România este un instrument care el însuşi promovează stereotipuri de gen (întâlnim femeie de serviciu, secretară, îngrijitoare de bătrâni şi bolnavi, dar şi îngrijitor spaţii verzi, director, etc.). Reiese de aici necesitatea revizuirii COR-ului pentru a-l face neutru la gen.

Figura nr. 23

1.2.6. Aprecieri cu privire la Clasificarea Ocupaţiilor din România (COR)

Gradul de utilizare (corectă) a COR este destul de redus, astfel doar 30% dintre respondenţi numesc/cunosc codul COR specific ocupaţiilor.

Cu cât creşte dimensiunea firmei, cu atât creşte utilizarea/cunoaşterea COR, explicaţia regăsindu-se probabil în existenţa unor departamente specializate de resurse umane în firmele mari.

Figura nr. 24

Corelaţia între stereotipururile de gen atribuite şi sexul respondentului, (%)

100.0

44.325.0

97.4

55.775.0

2.60%

20%

40%

60%

80%

100%

femeie barbat nu conteaza sexul NS/NRfeminin masculin

Distribuţia respondenţilor după încadrarea ocupaţiilor în conformitate cu COR-ul a ocupaţiei investigate, pe clase de mărime ale agenţilor economici (%)

16,7

26,1

28,6

44,4 3,7

77,8

73,9

69,4

51,9

2,0

5,6

0% 20% 40% 60% 80% 100%

<= 9 salariati

10-49 salariati

50-249 salariati

>=250 salariati

numeste codul COR nu are cod COR nu stiu

31

Cea mai redusă utilizare se întâlneşte în zona privată şi mixtă (pentru ocupaţiile din instituţiile publice, încadrarea este deseori reglementată prin lege).

Figura nr. 25

Distribuţia respondenţilor după încadrarea ocupaţiilor în conformitate cu COR-ul, după forma de proprietate a unităţilor economice (%)

36.4

25.5

25.9

6.1

3.9

57.6

70.6

74.1

0 10 20 30 40 50 60 70 80

public

privat

mixta

numeste codul COR nu are cod COR nu stiu

32

1.2.7. CONCLUZII

o Procese ca relocarea investiţiilor, creşterea influenţei inovării în economie asociate cu migraţia forţei de muncă vor genera ample mutaţii în structura ocupaţională. De altfel, reforma economică din România a produs deja o dinamică semnificativă a sistemului ocupaţional românesc, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi structural.

o Analiza pe baza datelor de recensământ a evidenţiat faptul că de-a lungul perioadei 1977-2002, în cadrul grupelor majore de ocupaţii au intervenit multiple şi semnificative mutaţii. Din punctul de vedere al efectivelor de populaţie ocupată, singura grupă ocupaţională la nivelul căreia în perioada menţionată nu s-au produs modificări este cea a funcţionarilor administrativi, iar cele mai spectaculoase dinamici le-au înregistrat grupele „lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit” (o scădere de peste 1,5 mil. persoane) şi „muncitori calificaţi” (de asemenea peste 1,5 mil. persoane). În această grupă, conform clasificaţiei ISCO-88, se includ „meşteşugari şi lucrători calificaţi în meserii de tip artizanal, de reglare şi întreţinere a maşinilor şi instalaţiilor” şi „operatori la instalaţii şi maşini, asamblori de maşini, echipamente şi alte produse”.

o în perioada dintre cele două recensăminte din 1992 şi 2002, cele mai importante reduceri ale populaţiei ocupate s-au înregistrat la grupa „muncitori calificaţi”, la tehnicieni şi asimilaţi şi la grupa „funcţionari administrativi”. În cadrul grupei denumită generic „muncitori calificaţi”, în perioada 1992-2002, cea mai mare scădere a cunoscut-o subgrupa „meşteşugari şi lucrători calificaţi în meserii de tip artizanal, de reglare şi întreţinere a maşinilor şi instalaţiilor” şi în special din industria prelucrătoare.

o Procesul de restructurare economică a determinat schimbări semnificative în structura ocupaţională a României: au apărut ocupaţii noi, iar pe de altă parte, conţinutul multor altora a suferit modificări. În anumite ramuri de activitate, unele ocupaţii au început să grupeze efective tot mai mari de populaţie ocupată, iar altele au suferit un proces de dispariţie. Pe baza acestor observaţii s-au construit criterii de clasificare a sistemului ocupaţional în 3 categorii, astfel: „ ocupaţii dominante”, „ocupaţii care şi-au schimbat semnificativ conţinutul” şi „ocupaţii de străpungere”

o Indiferent de tipologia lor (ocupaţii „dominante”, „de străpungere” şi „care şi-au modificat semnificativ conţinutul”), majoritatea ocupaţiilor au înregistrat schimbări în conţinutul muncii. Dintre acestea, aşa cum de altfel era previzibil, ocupaţiile „care şi-au schimbat semnificativ conţinutul” au fost cele care înregistrează cotele cele mai ridicate de schimbare, fiind urmate de ocupaţiile „de străpungere” şi de cele „dominante”. Dezvoltarea unor sectoare noi, încercarea lor de a pătrunde cât mai adânc pe anumite nişe de piaţă şi de a-şi stabiliza segmentul de beneficiari, explică cotele ridicate ale schimbărilor înregistrate de ocupaţiile „de străpungere”, ocupaţii noi, slab formalizate, unele ne-cuprinse în COR. Regăsim ocupaţiile dominante cu precădere în sectoare industriale, puternic afectate de restructurări economice, organizatorice şi tehnologice.

o Principalii factori cauzatori de schimbare în conţinutul activităţilor au fost: adaptarea la nevoile clienţilor, creşterea competiţiei şi retehnologizările. Dezvoltarea şi extinderea sectorului privat, necesitatea acestora de a-şi stabiliza anumite segmente de piaţă au determinat dezvoltare unor politici „orientate către beneficiar/client” la nivelul firmelor şi, deci, creşterea rolului unor factori precum „adaptarea la nevoile clienţilor” şi „creşterea competiţiei în domeniu”. Re-tehnologizările au jucat un rol foarte important în modelarea sau redefinirea conţinutului ocupaţiilor „dominante”, precum şi a celor care „şi-au modificat semnificativ conţinutul”. În administraţia

33

publică rolul cel mai important în generarea schimbărilor l-au avut modificările repetate ale cadrului legislativ, pe de o parte ca urmare a rolului instituţiilor publice în implementarea şi monitorizarea aplicării noilor reglementări, pe de altă parte datorită necesităţii pregătirii atât a cadrului legal, dar şi a celui instituţional pentru momentul ianuarie 2007.

o Principalele competenţe asociate cu schimbările în conţinutul muncii sunt lucrul cu computerul, rezolvarea de probleme, managementul resurselor şi de comunicare. Competenţele trans-sectoriale precum lucrul cu computerul şi cunoaşterea unei limbi străine (cu precădere a limbii engleze) sunt şi rămân cele mai importante. Pe lângă acestea, datorită extinderii sectorului privat şi a schimbărilor rapide generate de restructurări în anumite sectoare şi de extinderea/dezvoltarea activităţii, orientarea spre profit şi serviciile „orientate spre client” în alte sectoare au făcut ca anumite competenţe precum „rezolvarea de probleme”, „comunicarea” şi „managementul resurselor” (cu precădere a celor de timp) să devină din ce în ce mai valorizate la nivelul tuturor ocupaţiilor.

o Ocupaţiile de străpungere se dezvoltă în domenii noi (pe nişe de piaţă), cu cerinţe ridicate cu privire atât la nivelul cât şi la calitatea competenţelor necesare, sunt caracterizate de ponderi mai ridicate ale lucrului cu program parţial sau cu contract pe perioadă determinată. Acestea reprezintă tendinţe incipiente ale evoluţiei către o ocupare flexibilă, de calitate (cu precădere în zona serviciilor).

o Activităţile fizice sunt importante pentru realizarea activităţilor specifice ocupaţiilor „dominante”, caracteristice sectoarelor tradiţionale, din industrie, şi în cea mai mare parte cu valoare adăugată scăzută, efortul fizic fiind extrem de răspândit.

o Nivelul ridicat de stres este asociat majorităţii ocupaţiilor. Dintre acestea, ocupaţiile „de străpungere” şi cele din administraţia publică manifestă cotele cele mai înalte.

o Dintre condiţiile nefavorabile de muncă se detaşează „zgomotul”, cu o răspândire semnificativă la nivelul tuturor sectoarelor şi grupelor de ocupaţii. Agenţia Europeană pentru Sănătate şi Securitate în Muncă, împreună cu Inspecţia Muncii România dezvoltă o campanie de conştientizare a incidenţei şi efectelor zgomotului.

34

2. INCIDENŢA SCHIMBĂRILOR TEHNOLOGICE ŞI ORGANIZAŢIONALE DIN ULTIMII 5 ANI ASUPRA MEDIULUI DE AFACERI DIN FIRMELE

ROMÂNEŞTI

Metodologia utilizată

Prin realizarea unui studiu la scară largă, utilizând o metodologie de investigare sociologică (i.e. ancheta în firme) am urmărit pe de o parte să identificăm ramurile economice caracterizate de schimbări „rapide”, iar pe de altă parte să vedem care au fost strategiile agenţilor economici de a răspunde acestor schimbări, fie de natură tehnologică, fie de organizare a muncii, sau orice alt tip de probleme identificate de aceştia. Metodologia utilizată a fost elaborată pentru a răspunde acestor obiective, orientând eforturile noastre de cercetare în următoarele direcţii:

o identificarea percepţiilor angajatorilor cu privire la incidenţa schimbărilor la nivelul ramurii lor de activitate;

o identificarea ramurilor cu potenţial crescut de generare de noi locuri de muncă în prezent;

o incidenţa schimbărilor tehnologice în ultimii 5 ani; o impactul schimbărilor tehnologice asupra nivelului de calificare a personalului

existent.

Metoda utilizată pentru măsurarea acestor indicatori a fost ancheta în firme.

35

Caseta nr. 2 În strânsă legătură cu obiectivul măsurării indicatorilor percepţia angajatorilor cu privire la incidenţa schimbărilor la nivelul ramurii lor de activitate, identificarea ramurilor cu potenţial crescut de generare de noi locuri de muncă, evaluarea cantitativă şi calitativă a deficitului de personal calificat, metoda utilizată a fost ancheta în firme pe bază de chestionar, aplicat reprezentanţilor managementului de vârf. În procesul de elaborare şi definitivare a chestionarului, pentru a obţine un instrument cât mai adecvat obiectivelor stabilite, au fost realizate consultări repetate cu beneficiarul acestui proiect - Direcţia Forţă de Muncă din Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei. Chestionarul elaborate de echipa de experţi a I.N.C.S.M.P.S, a cuprins astfel itemi referitori la:

o structura actuală a personalului şi politicile de recrutare şi retenţie a forţei de muncă salariale calificate;

o deficitele şi deficitele cronice de personal calificat; o dinamica angajărilor pentru diferite tipuri de ocupaţii; o evaluarea calificării salariaţilor prin gradul de satisfacţie al angajatorilor faţă de

performanţele lor profesionale; o tendinţe în evoluţia numărului de personal al firmelor; o nevoile curente şi viitoare de personal calificat; o strategii de gestionare a problemelor de personal. Chestionarul a fost pretestat (10 firme) şi aplicat (1100 firme) de operatorii CURS

S.A. Volumul eşantionului a fost stabilit la 1100 firme din România (unul dintre

eşantioanele cele mai mari utilizate de regulă în cercetările de tip „business to business”) astfel încât să se asigure o marjă maximă de eroare de ±3%, la o probabilitate de 95%.

Pentru a asigura o dispersie cât mai mare a firmelor selectate în eşantion, ca şi pentru a răspunde unor cerinţe contractuale, eşantionul a fost stratificat utilizând următoarelor criterii:

a) regiune de dezvoltare (toate cele 8 regiuni de dezvoltare ale României); b) tipul sau domeniul de activitate ţinând seama de codul CAEN (cele 13 domenii majore au fost regrupate în 10); c) un criteriu compozit care reuneşte dimensiunea firmei şi numărul de salariaţi (4 clase de mărime – firme micro, mici, mijlocii şi mari). Combinarea celor doi indicatori pentru criteriul c), respectiv a mărimii firmei şi a

numărului de angajaţi s-a impus pentru a obţine un eşantion cât mai echilibrat şi cât mai adecvat obiectivelor studiului. Dacă s-ar fi utilizat numai indicatorul de mărime a firmei eşantionul ar fi cuprins prea multe firme mici în defavoarea celor mari. Dacă s-ar fi utilizat numai indicatorul „număr de salariaţi” proporţia firmelor mari în eşantion ar fi devenit supraestimată, diminuând astfel din varietatea ocupaţională generată de firmele mici. Conform acestei scheme de stratificare, în primul stadiu au fost selectate firmele, în acord cu cele trei criterii. Firmele din industrie, comerţ şi servicii au fost selectate din baza de date CURS obţinută de la Camera de Comerţ şi Industrie în 2005, iar cele 31 de firme din agricultură, pescuit şi silvicultură au fost selectate aleator, de operatorii CURS, respectând criteriile de stratificarea enunţate anterior (regiune de dezvoltare, domeniu de activitate, mărimea firmei & numărul de salariaţi).

Calculul diferenţelor procentuale dintre eşantionul planificat şi cel realizat arată că structura eşantionului se menţine în marja maximă de eroare, în funcţie de cele trei criterii.

Culegerea datelor a fost realizată în perioada 1-25 iunie 2006.

36

Controlul calităţii informaţiilor colectate s-a asigurat prin:

- verificarea a 20% dintre firmele-respondente, pentru a controla modul în care au lucrat operatorii de interviu;

- verificarea consistenţei datelor prin analiza corelaţională. Nu au fost găsite abateri grave (chestionare fictive, răspunsuri inconsistente în

proporţii semnificative), ci doar chestionare cu ponderea mai ridicată a non-răspunsurilor pentru anumite secţiuni. Probleme privind culegerea datelor

Pe parcursul culegerii datelor, au apărut diferenţe semnificative între datele oficiale pe care operatorii CURS le aveau din baza de date de la Registrul Comerţului (domeniu de activitate, mărimea firmei etc.) şi situaţia reală găsită pe teren: multe firme şi-au schimbat clasa de mărime în ultimul an, unele au dispărut, etc. Exigenţe privind interpretarea datelor

În analiza, prezentarea şi aprecierea datelor de cercetare este nevoie să se ţină seama de câteva exigenţe metodologice care nu au putut fi precizate de fiecare dată în capitolele lucrării:

• Rezultatele se bazează pe răspunsurile date de reprezentanţii celor 1100 de firme cuprinse în eşantion; de cele mai multe ori, pentru completarea chestionarului operatorii intervievând câte doi subiecţi (reprezentanţi ai managementul de vârf – de exemplu un manager general sau economic şi unul de resurse umane).

• Datele care reflectă percepţia angajatorilor asupra situaţiei trecute şi viitoare a firmelor pot fi caracterizate de ponderi importante de răspunsuri convenţionale, precum şi de „nu ştiu/nu răspund”.

• Analizele sunt reprezentative la nivel naţional, eroarea crescând însă pentru cele realizate la nivel de regiuni de dezvoltare.

• Datele pentru trecutul firmei se referă, în esenţă, la nivelul anului 2005 (cu ultimul bilanţ încheiat), anul 2006 fiind văzut în esenţă ca un viitor pe termen scurt.

Aceste exigenţe limitative de interpretare şi citire a datelor nu afectează însă calitatea

datelor care sunt valide şi inedite, asigurând o bază de referinţă unică în România pentru alte cercetări de acest gen.

37

2.1 CADRUL GENERAL DE DESFĂŞURARE A ACTIVITĂŢII ÎN FIRMELE ROMÂNEŞTI

Înainte de a prezenta performanţele legate de ocupare sau politicile privind recrutarea,

motivarea şi formarea profesională, considerăm necesară încercarea de a creiona un profil al angajatorului în România, utilizând următoarele dimensiuni: rezultatele financiare şi investiţiile, atât trecute, cât şi estimate.

Din punct de vedere economico-financiar, majoritatea firmelor din România au obţinut, conform propriilor evaluări, rezultate pozitive în 2005. Astfel, cca. 70% dintre firme au avut o activitate profitabilă, cca. 9% au lucrat în pierdere şi 12% au câştigat atât cât să-şi acopere cheltuielile. Există variaţii regionale semnificative: astfel, regiunile Centru şi Bucureşti sunt cele cu performanţele cele mai scăzute, înregistrând ponderi scăzute ale firmelor care declară că au încheiat cu profit anul 2005. La polul opus se situează regiunile Vest şi Sud Vest, care, cel puţin din acest punct de vedere, par a fi caracterizate de un mai mare dinamism economic.

Figura nr. 26

Performanta economica a intreprinderilor, in anul 2005, pe regiuni de dezvoltare (%)

71,0 78,170,0

82,4 83,370,0

57,7 63,3 70,3

10,58,8 7,1 9,8

8,7

10,27,8

9,2

13,7 4,4 15,8 8,213,3

10,917,6

11,8

11,7

2,9

0

20

40

60

80

100

NE SE S SV V NV C Buc Total

Profit Pierdere Venituri=cheltuieli

Notă: Diferenţele până la 100% sunt date de „nu ştiu”şi non-răspunsuri (NS/NR) Variaţii semnificative, aşa cum de altfel ne aşteptam, apar şi pe domenii de activitate

(conform codului CAEN al principalelor domenii de activitate care au fost regrupate pe 10 categorii, în loc de 13) şi de mărimea firmelor. Cele mai multe firme care au avut activitate economică profitabilă au fost cele activând în domeniile transport, depozitare şi comunicaţii (77,5%), construcţii (73,9%), industria prelucrătoare (72,9%) şi comerţ (71,4%). Firmele din industria extractivă (41,7%), agricultură şi silvicultură (54,8%) şi paradoxal, la prima vedere, din domeniul hoteluri şi restaurante (60,5%) par a se fi confruntat cu cele mai serioase obstacole în dezvoltarea unor activităţi profitabile.

Par a se contura astfel deja cadrul analizei pe care o vom realiza în cele ce urmează, prin identificarea în zona sectoarele transporturi şi construcţii a ridicat nivel de performanta şi dinamism economic, iar pe de altă parte prin concentrarea unor probleme care tind să devină cronice în agricultură, industrie extractivă (sectoare cu valoarea adăugată scăzută) şi hoteluri şi restaurante, caracterizat de o dezvoltare neomogenă în profil regional.

38

Figura nr. 27

Performanta economica a intreprinderilor, in anul 2005, pe sectoare de activitate (%)

54,841,7

72,9 68,2 73,9 71,460,5

77,563,5 70,6 70,3

12,9 41,7

10,8 22,72,2 7,3

21,1

7,5

7,95,9 9,216,1

16,7 8,514,1 13,2 13,2 10,0

16,7 5,911,8

0

20

40

60

80

100

Agricu

ltura,

silvi

cultu

ra, p

escu

it

Indus

trie e

xtrac

tiva

Indus

trie p

relucra

toare

Energie

elec

trica

, gaz

e, ap

a

Constr

uctii

Comer

t

Hotelur

i si re

stauran

te

Transp

ort, dep

ozitar

e, co

munica

tii

Tranza

ctii im

obiliar

eAltu

l

Total

Prof it Pierdere Venituri=cheltuieli

Notă: Diferenţele până la 100% sunt date de „nu ştiu”şi non-răspunsuri (NS/NR) În raport cu mărimea firmelor, putem spune că pe măsură ce creşte numărul de

angajaţi creşte şi eficienţa economică a firmei, cu excepţia firmelor mari (cu peste 250 salariaţi) care au avut cea mai slabă performanţă economică. Se detaşează sectorul micro-întreprinderilor cu ponderi ridicate ale firmelor pentru care performanţa economică „înseamnă venituri=cheltuieli”, sector care beneficiază încă de anumite reglementări speciale, destinate tocmai creşterii sustenabilităţii economice şi depăşirii greutăţilor inerente de pornire.

Figura nr. 28

Performanta economica a intreprinderilor, in anul 2005, pe clasa de marime (%)

67,3 75,1 78,464,9 70,3

9,36,3 7,0

14,6 9,216,5 8,3 5,4 8,2 11,8

0

20

40

60

80

100

Pana la 9 salariati 10 - 49 salariati 50 - 249 salariati Peste 250salariati

Total

Profit Pierdere Venituri=cheltuieli

Notă: Diferenţele până la 100% sunt date de „nu ştiu”şi non-răspunsuri (NS/NR) Estimarea performanţei economice a firmelor pentru anul 2006 comparativ cu 2005

(reamintim că sondajul a fost efectuat în mai-iunie 2006) arată că indiferent de performanţele

39

economice anterioare, există o anumită rezervă cu privire la atingerea ţintelor de performanţă economică pentru anul 2006. Cele mai optimiste sunt cele care au încheiat anul precedent cu profit, însă şi în cazul acestora peste 20% sunt orientate mai degrabă spre menţinerea performanţelor atinse anterior, decât spre dezvoltare. „Venituri=cheltuieli” rămâne în continuare o ţintă pentru micro-firme, iar gradul de incertitudine în ceea ce priveşte anul 2006 este cel mai ridicat în rândul celor care au înregistrat pierderi.

Figura nr. 29

Distribuţia firmelor după performanţa economică obţinută în 2005 şi estimarea acesteia pentru anul următor, (%)

61,3

42,6

38,5

53,6

22,0

18,8

29,2

21,2

6,9

10,9

10,0

7,0

9,8

27,7

22,3

18,2

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

Profit

Pierdere

Venituri=cheltuieli

Total

prof itul va creste prof itul se va mentine prof itul va scadea NS/NR

Fără a intra în detalii, precizăm că în profil regional şi pe clase de mărime, gradul de optimism-pesimism cu privire la estimările rezultatelor economico-financiare pentru 2006 corelează cu performanţele atinse anterior. În profil sectorial însă, se detaşează sectorul „tranzacţii imobiliare”, aflat în expansiune şi a cărei dezvoltare este influenţată şi de evoluţiile dinamice ale sectoarelor „construcţii” şi „transporturi”. O notă aparte de optimism este caracteristică sectorului „agricultură şi silvicultură”, în ciuda performanţelor economice scăzute declarate pentru anul precedent.

Figura nr. 30

Estimari ale performantei economice a intreprinderilor pentru anul 2006, pe sectoare de activitate. Profitul intreprinderii va …

(%)

51,633,3

54,2

31,852,2 53,0 52,6 50,0

63,5 55,9 53,6

16,1

8,3

23,1

18,2

17,4 23,0 21,1 25,015,1

20,6 21,26,5

25,0

7,1

31,87,6

5,7 13,2 7,5 2,4 5,9 7,0

0

20

40

60

80

100

Agricu

ltura

, silv

icultu

ra, p

escu

it

Indus

trie e

xtrac

tiva

Indu

strie

prelu

crato

are

Energie

electr

ica, g

aze,

apa

Constr

uctii

Comer

t

Hotel

uri s

i res

taura

nte

Transp

ort, d

epozit

are,

comun

icatii

Tranza

ctii im

obilia

reAltu

l

Total

va creste se va mentine va scadea

40

Două treimi din firmele din România au realizat investiţii în 2005. Trebuie subliniate

variaţiile sectoriale ale indicatorului „investiţii realizate în 2005”. Astfel, cotele cele mai ridicate sunt caracteristice sectorului „hoteluri şi restaurante” (81,6%, comparativ cu media de 66,4% per total eşantion), fapt care pune într-o nouă lumină ponderea scăzută a performanţelor economice în rândul firmelor, aşa cum am prezentat anterior. Investiţiile costisitoare în clădiri şi tehnologii, caracteristice sectorului, necesită perioade îndelungate de amortizare, conducând însă la beneficii crescute şi sustenabile pe termen lung prin creşterea competitivităţii pe plan internaţional. Activităţile caracterizate de ponderile cele mai reduse ale investiţiilor sunt agricultura şi comerţul, activităţi cu productivitate redusă în prezent în economia românească, pe care le putem generic numi „de subzistenţă”.

Figura nr. 31

Distributia firmelor care au realizat investitii in cursul anului precendent (2005), pe sectoare de activitate (%)

54,8

75,0 75,3 77,362,0 58,9

81,670,0 65,1 61,8 66,4

41,9

25,0 21,4 18,233,7 38,6

18,425,0 32,5

26,530,4

0

20

40

60

80

100

Agricu

ltura,

silvi

cultu

ra, p

escu

it

Indu

strie

extra

ctiv

a

Indus

trie p

relucra

toare

Ener

gie el

ectri

ca, g

aze,

apa

Constr

uctii

Comer

t

Hotelu

ri si

rest

aura

nte

Transp

ort, dep

ozitar

e, co

mun

icatii

Tranza

ctii im

obiliar

eAltu

l

Tota

l

Da Nu

Incidenţa investiţiilor variază direct proporţional cu dimensiunea firmelor. Firmele

mici sunt caracterizate de cotele scăzute ale comportamentului investiţional, lucru explicabil prin ponderea ridicată a micro-întreprinderilor în sectoarele agricultură şi comerţ. Pe de altă parte, această nouă dimensiune adusă în discuţie ne permite să cunoaştem mai bine profilul firmelor mari, care aşa cum am văzut au încheiat anul 2005 cu performanţe economice reduse (în pierdere): ele cuprind atât firme cu un management defectuos, parţial restructurate şi incapabile să se adapteze cerinţelor pieţei, dar şi firme care investesc în tehnologii noi sau în modernizarea celor existente, căutând astfel să răspundă cât mai bine cerinţelor unei pieţe globalizate.

41

Figura nr. 32

Distributia firmelor care au realizat investitii in cursul anului precendent (2005), pe clase de marime (%)

56,068,8 78,4 83,0

66,4

41,026,8

19,5 12,930,4

0

20

40

60

80

100

Pana la 9 salariati 10 la 49 salariati 50 la 249 salariati Peste 250salariati

Total

Da Nu

Principalele investiţii au fost făcute în: clădiri 26%, noi tehnologii 33%, modernizarea

tehnologiilor existente 34%, altele 6%. Investiţiile în clădiri au fost realizate cu precădere în domeniile comerţului, hotelurilor şi restaurantelor şi în firmele cu mai puţin de 50 de angajaţi (micro şi mici). Investiţiile în noi tehnologii au fost realizate cu precădere în domeniile transport, depozitare, comunicaţii şi în construcţii, activităţi economice în expansiune. După mărimea întreprinderilor, investiţiile în tehnologii (fie noi, fie de modernizare a celor existente) au fost realizate în mai mare măsură de firmele mijlocii şi mari.

Tabel nr. 8 Distribuţia direcţiilor de realizare a investiţiilor în 2005, pe regiuni de dezvoltare, domenii de activitate şi clase de mărime

Clădiri Noi tehnologii

Modernizarea tehnologiilor Altele NS/NR

Nord-Est 20.3 29.7 37.0 11.6 1.4 Sud-Est 25.3 31.5 37.0 4.1 2.1 Sud – Muntenia 26.1 32.4 33.3 7.2 .9 Sud-Vest Oltenia 24.7 26.0 39.7 4.1 5.5 Vest 28.9 32.5 36.0 2.6 Nord-Vest 23.7 35.6 31.1 8.9 .7 Centru 29.9 36.6 25.4 7.5 .7

Regiunea de dezvoltare

Bucureşti 26.9 33.5 34.5 4.6 .5 Total 25.8 32.6 34.0 6.4 1.2

Agricultură, silvicultură, pescuit 13.6 31.8 40.9 4.5 9.1 Industrie extractivă 15.4 38.5 46.2 Industrie prelucrătoare 20.9 38.5 35.8 4.2 .6 Energie electrică şi termică, gaze şi apă 10.7 32.1 57.1

Construcţii 18.9 40.5 35.1 5.4 Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, repararea şi întreţinerea autovehiculelor şi motocicletelor şi a bunurilor personale şi casnice

36.1 22.4 27.4 11.7 2.3

Hoteluri şi restaurante 29.3 31.7 36.6 2.4 Transport, depozitare şi comunicaţii 18.1 41.0 33.7 7.2 Tranzacţii imobiliare, închirieri şi activităţi de servicii 29.3 30.9 33.3 5.7 .8

Domeniul de activitate

Alte activităţi 23.3 33.3 43.3 Total 25.8 32.6 34.0 6.4 1.2

Sub 9 angajaţi 28.1 29.8 31.6 8.8 1.8 10-49 angajaţi 29.7 31.8 27.7 8.2 2.6 50-249 angajaţi 26.0 35.0 34.1 4.9

Mărimea întreprinderii

Peste 250 angajaţi 18.2 35.9 43.3 2.2 .4 Total 25.8 32.6 34.0 6.4 1.2

42

2.2. ROLUL STRATEGIEI/PLANULUI DE DEZVOLTARE AL FIRMELOR ÎN GESTIONAREA SCHIMBĂRILOR TEHNOLOGICE

Planul/strategia de dezvoltare este un indicator al capacităţii unei firme de a-şi

planifica activitatea şi de a-şi proiecta dezvoltarea viitoare. Din totalul firmelor investigate, cele care îşi elaborează un plan propriu de dezvoltare reprezintă doar 45%. În raport cu clasa de mărime constatăm că firmele mari şi foarte mari sunt mult mai înclinate să elaboreze un plan de dezvoltare proprie. Astfel, din totalul firmelor cu peste 250 de salariaţi, 77,2% au un plan propriu de dezvoltare şi doar 23,8% nu au. Dintre firmele care au între 50 şi 249 de salariaţi, 60,5% au un plan de dezvoltare, ceea ce arată că şi ele se constituie într-un potenţial de schimbare ocupaţională, doar că rata voinţei de perpetuare la această clasă de mărime este de numai 60%, cu mai puţin de 15% faţă de firmele mari. Dintre firmele cu 10 la 49 salariaţi doar 48,8% au un plan de dezvoltare, ceea ce arată o altă scădere de 10-15% faţă de cele din clasa de mărime imediat superioară. În fine, dintre firmele cu sub 9 salariaţi doar 28% au plan de dezvoltare proprie, ceea ce arată că firmele din această clasă de mărime participă la potenţialul de schimbare ocupaţională dirijată cu circa ¼, adică cu puţin peste 25% (un sfert). Pe primul loc în rândul firmelor care elaborează plan de dezvoltare se regăsesc cele din industria extractivă. 75% din totalul firmelor din această activitate economică şi-au elaborat un plan/strategie de dezvoltare în anul 2005. Pe locul doi se plasează sectorul energiei electrice, gazelor şi apelor. Ponderea firmelor acestui sector care au un plan de dezvoltare este de 63,6%. Urmează agricultura, silvicultura şi pescuitul (58,1%) şi construcţiile (52,2%). La celălalt pol, comerţul şi sectorul hotelier şi de restaurante au cel mai mic număr de firme cu plan propriu de dezvoltare/strategie în anul 2005. Regiunea cu cea mai mare pondere a firmelor care elaborează planuri de dezvoltare este regiunea de Vest (unde, din totalul firmelor acestei regiuni, 59,8% au elaborat un plan de dezvoltare), urmată de regiunile Sud-Est şi Sud. Bucureştiul este pe locul al patrulea pe această scară, cam la acelaşi prag cu regiunea de Centru şi de cea de Nord-Est. Regiunile cu cea mai mică pondere a firmelor care şi-au elaborat un plan de dezvoltare sunt regiunea de Sud-Vest şi cea de Nord-Vest, 72,7% dintre firmele regiunii de Nord-Est nu au un plan/strategie de dezvoltare, respectiv 63,5% dintre firmele regiunii de Sud-Vest nu şi-au elaborat un plan/strategie de dezvoltare.

Figura nr. 33 Distributia regionala a firmelor care au elaborat plan de

dezvoltare

12,2

14,713,8

10,1

16,5

7,5

12,7 12,5

0,0

2,0

4,0

6,0

8,0

10,0

12,0

14,0

16,0

18,0

NE SE S SV V NV C B

Corelarea înaltă a existenţei unui plan/strategii de dezvoltare în anul precedent cu

existenţa investiţiilor (81,4%) ne conduce la desprinderea concluziei că firmele au elaborat

43

planurile de dezvoltare în urma unui proces de obţinere de credite pentru investiţi, deci ca document necesar, solicitat de unitatea creditoare, nu neapărat ca un instrument de lucru curent.

Figura nr. 34 Distributia firmelor care au avut un plan de dezvoltare dupa

raspunsul la intrebarea "Anul trecut ati avut investitii?"

81,4

16,02,6

DaNuNS/NR

În ceea ce priveşte prezenţa componentei de resurse umane în cadrul planului de

dezvoltare a firmei şi gradul în care dezvoltarea acesteia se reflectă în planul/strategia de dezvoltare a firmei este strâns legată de modul de organizare a activităţii de personal, de gradul de creare de noi locuri de muncă, de angajarea de personal, de desfăşurarea de programe de pregătire profesională. Analiza rezultatelor anchetei pentru perechile de variabile enunţate anterior arată următoarele aspecte :

Dintre firmele care au avut plan/strategie de dezvoltare, activitatea de personal se desfăşoară predominant (41,8% din cazuri) de către o persoană care mai are şi alte atribuţii. Doar în 13,9% din firmele care au avut anul anterior un plan de dezvoltare activitatea de personal se desfăşoară de către o persoană specializată care se ocupă numai cu această activitate.

Figura nr. 35 Distributia firmelor care au avut un plan de dezvoltare pentru

anul precedent dupa modalitatea de desfasurare a activitatii de personal

13,9

41,8

4,61,0

Exista o persoana specializata care se ocupa numai de asta

Persoana care se ocupa are si alte atributii

Nu se realizeaza in cadrul f irmei

NS/NR

Dintre firmele care au avut plan/strategie de dezvoltare:

o s-au creat noi locuri de muncă în 52,9% din cazuri o s-a angajat personal în 70,7% din cazuri o s-au desfăşurat programe de pregătire profesională pentru salariaţi în 45,9% din cazuri

Existenţa programelor de pregătire profesională pentru salariaţi corelat cu existenţa unui

plan de dezvoltare este mai frecventă în firmele mari (38% din total)

44

Figura nr. 36 Structura firmelor care au desfasurat progarme de pregatire si au plan de

dezvoltare

14

22

26

38Pana la 9 salariati

10 la 49 salariati

50 la 249 salariati

Peste 250 salariati

Observaţia anterioară cu privire la motivaţia elaborării unui plan de dezvoltare în

special ca urmare a solicitării lui de către o unitate creditoare se poate confirma şi de ponderea mare a firmelor care şi-au elaborat un plan pe termen mediu (57,4%). Acest fapt însă are conotaţii pozitive pentru desfăşurarea activităţii firmelor şi dezvoltarea lor.

Figura nr. 37 Structura raspunsurilor la intrebarea "Pentru urmatorii 5 ani

firma dvs a elaborat un plan/strategie" adresat firmelor care au avut un plan de dezvoltare pentru anul in curs

57,425,7

17,0

DaNuNS/NR

Mediul urban nu pare a fi cu mult mai stimulativ în ceea ce priveşte interesul firmelor pentru elaborarea unei strategii de dezvoltare. În totalul firmelor aflate în urban (94,9% în cadrul lotului studiat) 45,5% au un plan/strategie de dezvoltare, comparativ cu ruralul unde numărul firmelor care au un plan de dezvoltare este de 36,8%. Ne putem aştepta, deci, ca firmele din rural să contribuie într-o proporţie mică la potenţialul pentru schimbare ocupaţională, ceea ce arată un rural dublu dezavantajat în planul "ofertei de schimbare": prin ponderea mică a firmelor în rural (doar 6,3% din eşantion revine firmelor rurale) şi prin participarea limitată a acestora la oferta de schimbare ocupaţională în viitor.

Ponderea firmelor care şi-au elaborat un astfel de plan/strategie poate fi socotită un parametru prin care putem evalua şi sensul, respectiv dimensiunile schimbărilor în ocuparea salarială.

45

2.3 PERCEPŢIA ANGAJATORILOR ASUPRA SCHIMBĂRILOR TEHNOLOGICE PRODUSE LA NIVELUL FIRMELOR DIN ROMÂNIA

42% dintre reprezentanţii firmelor cred că, la nivelul propriilor firme, au avut loc

importante schimbări în ultimii 5 ani în plan tehnologic şi un procent similar estimează că vor avea loc importante schimbări în următorii 5 ani.

Figura nr. 38 Distributia angajatorilor dupa perceptia cu privire la manifestarea schimbarilor

tehnologice in ultimii 5 ani

41,6

55

3,4

Da nu NS/NR

Totuşi, trebuie subliniat faptul că mai mult de jumătate dintre firmele investigate nu au

avut schimbări tehnologice importante, şi nu estimează realizarea acestora pe termen mediu. Mai mult decât atât, marea majoritate a celor care au realizat deja investiţii, estimează o continuare a demersurilor începute (67%), în vreme ce, cei 58,5% care nu au realizat investiţii în tehnologie nici nu intenţionează să o facă în perspectiva următorilor 5 ani, acestea provenind în special din sectorul terţiar (hoteluri şi restaurante, tranzacţii imobiliare şi comerţ), dar şi din industria extractivă, unde procesele de restructurare se ştie că vor continua.

Tabel nr. 9 Corelaţia între incidenţa schimbărilor tehnologice în ultimii 5 ani şi estimările cu privire la acestea pentru următorii 5 ani (%)

Estimaţi ca la nivelul firmei dvs. vor avea loc schimbări tehnologice importante in perspectiva

următorilor 5 ani? Total

Da Nu NS/NR Da 67,0 15,9 17,0 100 Nu 23,0 58,5 18,5 100

La nivelul firmei dvs. au avut loc schimbări tehnologice importante in ultimii 5 ani?

NS/NR 37,8 21,6 40,5 100 Total 41,8 39,5 18,6 100

Modernizarea tehnologică a fost percepută cu precădere în firmele din domeniul

industriei prelucrătoare, transport, depozitare şi comunicaţii şi industriei extractive. În firmele din comerţ şi tranzacţii imobiliare s-a identificat în mai mică măsură manifestarea schimbărilor tehnologice.

46

Figura nr. 39

Distributia f irmelor dupa perceptia angajatorilor cu privire la manifestarea schimbarilor tehnologice

42 50 56 55 4827

45 5533

47

5250 41 46 48

7055 43

64 47

7 0 3 0 4 4 0 3 2 6

0102030405060708090

100

Agricultu

ra, si

lvicu

ltura,

pescu

it

Industr

ie ext ra

ctiva

Industr

ie prelucra

toare

Energie el

ect ric

a, gaze

, apa

Constr

uctii

Comert

Hotelur

i si re

staura

nte

Transp

ort, d

epozit

are, c

omun

icatii

Tranza

ctii im

obiliare

Alte ac

t ivita

ti

Da nu NS/NR

Estimările privind evoluţiile pe termen mediu a investiţiilor în retehnologizări sau

modernizări tehnologice, plasează industria extractivă în rândul celor mai pesimiste dintre domenii, alături de comerţ şi tranzacţii imobiliare, cotele reduse obţinute de acestea două urmă fiind explicabile prin însăşi specificul activităţii lor. Cu toate acestea însă, situaţia sectorului extractiv se detaşează ca unică, prin estimările cele mai pesimiste date evoluţiilor sale pe termen mediu.

Figura nr. 40

Incidenta schimbarilor tehnologice in ultimii 5 ani si estimari cu privire la incidenta acestora in urmatorii 5, pe sectoare de activitate (%)

41,950,0

55,9 54,547,8

26,8

44,7

55,0

33,3

47,141,638,7

25,0

53,2

72,7

43,5

30,836,8 35,7

41,2 41,8

56,3

0

20

40

60

80

Agricu

ltura

, silv

icultu

ra, p

escu

it

Indus

trie e

xtrac

tiva

Indus

trie p

relu

crato

are

Energie

elect

rica,

gaze,

apa

Constr

uctii

Comer

t

Hotel

uri s

i res

tauran

te

Transp

ort, d

epozit

are, c

omunica

tii

Tranza

ctii i

mobilia

re Altul

Total

in ultimii 5 ani in urmatorii 5 ani

O altă dimensiune esenţială a schimbărilor cu care s-au confruntat firmele româneşti, o

constituie cele ce natură organizatorică. Deşi amploarea schimbărilor în modalitatea de organizare pare a fi comparabilă cu cea a schimbărilor din domeniul tehnologic, totuşi, putem identica sectoarele agricultură şi silvicultură, extractiv şi energie electrică şi termică, gaze şi apă cu accent mai mare pus pe schimbări de natură organizatorică (restructurări de personal).

47

Analiza în profil regional evidenţiază regiunea Sud Vest, cu cele mai mici cote ale

demersurilor de modernizare tehnologică. Deşi previziunile acestora cu privire la următorii 5 ani tind să fie uşor mai optimiste, totuşi, cotele se menţin şi în acest caz cele mai scăzute. Pe de altă parte, regiunea Centru, caracterizată de modernizări tehnologice susţinute în ultimii 5 ani, estimează o reducere semnificativă a eforturilor în această direcţie, performanţa economică relativ redusă a acestora (măsurată până acum doar prin indicatori ai rezultatelor economico-financiare) constituind o explicaţie a acestei tendinţe.

Figura nr. 41

Incidenta schimbarilor tehnoclogice in ultimii 5 ani si estimari cu privire la incidenta acestora in urmatorii 5, pe regiuni de

dezvoltare (%)

44,446,7 45,0

28,2

48,043,3 43,8

35,5

41,6

50,8 50,4

34,1

44,1

36,032,8

39,6 41,8

48,3

0

20

40

60

NE SE S SV V NV C Buc Total

in ultimii 5 ani in urmatorii 5 ani

De asemenea, în mai puţine firme mici (sub 9 angajaţi) au avut loc schimbări

tehnologice comparativ cu cele mari (peste 50 de angajaţi). Figura nr. 42

Distributia f irmelor dupa perceptia angajatorilor cu privire la manif estarea schimbarilor tehnologice

28,445,4

60,5 58,5

69,248,3

37,3 37,4

2,4 6,3 2,2 4,1

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

Pana la 9 salariati 10 la 49 salariati 50 la 249 salariati Peste 250 salariati

Da nu NS/NR

Cele mai multe schimbări în domeniile tehnologiei şi organizării muncii sunt

percepute de către reprezentanţii firmelor din Centru şi Bucureşti, iar cele mai puţine, de către reprezentanţii firmelor din Sud-Vest Oltenia şi Nord –Est.

48

Tabel nr. 10 Evaluarea schimbărilor din ultimii cinci ani, pe regiuni de dezvoltare, domeniu de activitate şi mărimea întreprinderii

-medii-

Frecvenţa schimbărilor în domeniul tehnologiei în ultimii 5 ani pe o scală de la 1 la 10

Frecvenţa schimbărilor în modalităţile de organizare a muncii în ultimii 5 ani pe o scală de la 1 la 10

Frecvenţa altor tipuri de schimbări în ultimii 5 ani pe o scală de la 1 la 10

Nord-Est 4.96 5.09 5.21 Sud-Est 6.05 5.38 4.88 Sud – Muntenia 6.01 5.62 4.83 Sud-Vest Oltenia 4.53 4.82 6.68 Vest 5.59 5.77 7.56 Nord-Vest 6.10 5.91 6.10 Centru 6.95 7.54 5.93

Regiunea de dezvoltare

Bucureşti 6.65 6.80 5.87 Total 5.98 5.99 5.71

Agricultură, silvicultură, pescuit 5.04 5.81 5.50 Industrie extractivă 4.83 5.45 5.00 Industrie prelucrătoare 6.49 6.27 6.74 Energie electrică şi termică, gaze şi apă 5.90 6.43 8.25 Construcţii 6.42 6.17 4.74 Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, repararea şi întreţinerea autovehiculelor şi motocicletelor şi a bunurilor personale şi casnice

5.30 5.49 4.81

Hoteluri şi restaurante 6.19 6.14 4.80 Transport, depozitare şi comunicaţii 6.83 6.03 7.07 Tranzacţii imobiliare, închirieri şi activităţi de servicii 6.24 6.66 6.75

Domeniul de activitate

Alte activităţi 5.67 6.15 4.17 Total 5.98 5.99 5.71

Sub 9 angajaţi 5.56 5.65 5.04 10-49 angajaţi 6.09 5.94 5.59 50-249 angajaţi 6.61 6.57 6.55

Mărimea întreprinderii

Peste 250 angajaţi 6.34 6.43 6.59 Total 5.98 5.99 5.71

Notă: Pe aceste subeşantioane eroarea tolerată este mai mare; acolo unde sunt doar câteva cazuri procentele nu sunt reprezentative.

Pe domenii de activitate, cele mai frecvente schimbări tehnologice care au avut loc în ultimii 5 ani sunt prezentate la agenţii economici din transport, depozitare şi comunicaţii, industrie prelucrătoare şi construcţii, în vreme ce cele mai puţine schimbări care au avut loc sunt prezentate de firmele din industria extractivă, din agricultură, silvicultură şi pescuit. Firmele mai mari, cu peste 50 de angajaţi indică cele mai multe schimbări, atât în domeniul tehnologic, cât şi în cel de organizare a muncii.

Tabel nr. 11 Estimarea angajatorilor cu privire la schimbările tehnologice importante în următorii 5 ani

Da Nu NS/NR Nord-Est 50.8 37.9 11.3 Sud-Est 50.4 33.6 16.1 Sud – Muntenia 48.3 32.5 19.2 Sud-Vest Oltenia 34.1 55.3 10.6 Vest 44.1 35.3 20.6 Nord-Vest 36.0 32.7 31.3 Centru 32.8 51.1 16.1

Regiunea de dezvoltare

Bucureşti 39.6 41.2 19.2 Total 41.8 39.5 18.6

Agricultură, silvicultură, pescuit 38.7 25.8 35.5 Industrie extractivă 25.0 41.7 33.3 Industrie prelucrătoare 53.2 26.4 20.3 Energie electrică şi termică, gaze şi apă 72.7 13.6 13.6 Construcţii 43.5 35.9 20.7

Domeniul de activitate

Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, repararea şi întreţinerea autovehiculelor şi motocicletelor şi a bunurilor personale şi casnice

30.8 50.8 18.4

49

Da Nu NS/NR Hoteluri şi restaurante 36.8 50.0 13.2 Transport, depozitare şi comunicaţii 56.3 30.0 13.8 Tranzacţii imobiliare, închirieri şi activităţi de servicii 35.7 49.2 15.1 Alte activităţi 41.2 44.1 14.7

Total 41.8 39.5 18.6 Sub 9 angajaţi 31.2 50.6 18.2 10-49 angajaţi 48.8 32.7 18.5 50-249 angajaţi 57.3 27.0 15.7

Mărimea întreprinderii

Peste 250 angajaţi 50.3 26.3 23.4 Total 41.8 39.5 18.6

Notă: Pe aceste subeşantioane eroarea tolerată este mai mare; acolo unde sunt doar câteva cazuri procentele nu sunt reprezentative.

Firmele din Nord-Est şi Sud-Est estimează într-o proporţie mai mare că vor avea loc schimbări tehnologice importante în următorii 5 ani. Angajatorii din domeniile “energie electrică şi termică, gaze şi apă”, “transport, depozitare şi comunicaţii” şi din “industria prelucrătoare” sunt mai optimişti decât cei din alte domenii în ceea ce priveşte apariţia unor schimbări tehnologice importante pe termen mediu (5 ani) în aceste domenii de activitate. De asemenea, reprezentanţii firmelor cu peste 50 de angajaţi întrevăd în proporţie mai mare schimbări tehnologice importante în următorii 5 ani.

50

3.POTENŢIALUL DE OCUPARE A FIRMELOR ROMÂNEŞTI ÎN PREZENT ŞI ÎN PERSPECTIVA URMĂTORILOR ANI

Competenţele profesionale / nivelul de calificare pot fi acumulat(e) pe multiple căi.

Educaţia este cea care furnizează stocul minimal, dar de bază, de competenţe practice sau tehnice într-o anumită măsură. Procesul de formare de competenţe practice şi/sau tehnice trebuie completat obligatoriu însă cu „învăţarea efectivă la locul de muncă”, fie prin „formare la locul de muncă”, fie prin orice altă modalitate informală de învăţare care poate fi utilizată la locul de muncă. Componenta practică a programelor educaţionale obligatorii, joacă de asemenea un rol cheie.

Competenţele profesionale / nivelul adecvat de calificare al(e) lucrătorilor contribuie semnificativ la succesul economic al firmei, dar şi al sectorului în care ea operează. Calificarea profesională de calitate nu este doar un determinant al competitivităţii firmei, dar şi o componentă esenţială a politicilor privind combaterea excluziunii sociale. Ştim că nivelul de calificare corelează negativ cu indicatorii sărăciei, deprivării sociale. Indivizilor le cresc, în mod evident, şansele de a deveni marginalizaţi/excluşi social dacă nu au un loc de muncă, iar nivele reduse de calificare scad tocmai şansele unei persoane de a accede la un loc de muncă, şi cu atât mai mult la un loc de muncă de calitate.

Pe de altă parte, este mult mai probabil ca agenţii economici să atingă nivele ridicate de productivitate economică, dacă lucrătorii lor sunt bine calificaţi. Există studii care au arătat că persoanele cu nivele ridicate de calificare, altfel spus, specializate, sunt atât ele însele mai apte de productivitate ridicată, dar, contribuie şi la creşterea productivităţii colegilor lor cu nivele de calificare mai scăzute sau inadecvate cerinţelor postului/firmei (Gemmell, 1996; Reading, 1996). Pe de altă parte nivelul de educaţie al părinţilor corelează cu atitudinea faţă de şi nivelul de educaţie al copiilor. O calificare mai bună, devine astfel izvor de beneficii multiple pentru societate în ansamblul său. Studiile care au analizat factorii care contribuie la creşterea economică, şi care ar putea explica diferenţele între ratele de creştere economică ale diferitelor ţări, au ajuns la concluzia că un nivel ridicat de educaţie, şi implicit calificare, conduce la creştere economică mai accentuată (Krueger şi Lindhal, 1998). Există studii care subliniază importanţa studiilor medii, dar şi studii care accentuează importanţă studiilor superioare ca pre-condiţii ale unei creşteri economice susţinute. (Gemmell, 1996).

Aceasta este poziţia noastră teoretică: un nivel adecvat de calificare este benefic atât pentru lucrători, agentul economic, dar şi pentru întreaga economie şi societate în ansamblul său. În continuare ne vom concentra asupra nivelului actual de calificare de pe piaţa muncii, deficitul de calificare de pe piaţa muncii şi necesarul de calificare pentru lucrătorii cu studii medii şi superioare.

Atunci când se analizează toate dimensiunile deficitelor de calificări şi implicaţiile asupra necesarului de formare profesională, este uneori foarte greu de identificat cauza exactă a problemelor. Este dificil pentru analist, din punct de vedere metodologic, să construiască acele instrumente care să-i permită să identifice cu precizie în ce măsură problemele angajatorilor în a recruta personal calificat şi în a-şi desfăşura astfel cu succes afacerea, se datorează în mod real existenţei unui deficit pe piaţa regională sau/şi locală. Pot exista şi alte motive pentru care angajatorii întâmpină dificultăţi în recrutarea forţei de muncă adecvat calificate: locuri de muncă ne-atractive, practici de recrutare neprofesioniste, etc. Astfel devine extrem de dificil pentru analist să evalueze cât mai exact conexiunile dintre „stocul” de calificări al firmei şi performanţa economică a acesteia.

Tocmai de aceea, pentru a obţine informaţii cât mai detaliate şi exacte, vom introducem în analiza noastră, şi dimensiuni privind activitatea de personal şi politicile de

51

recrutare şi motivare a firmelor investigate. Vom încerca în acest fel să vedem dacă există în mod real pe piaţă un deficit de calificare pentru o anume ocupaţie/grupă de ocupaţii, sau dacă de fapt politicile firmelor de recrutare şi motivare a forţei de muncă sunt deficitare. Pornim de la premisa că o activitate de recrutare eficientă corelează cu existenţa unei persoane specializate, sau a unui departament de sine stătător în interiorul firmelor (vom ţine însă cont în analiza noastră .

Pe ansamblu firmelor, activitatea de resurse umane în firmele din eşantionul nostru a

fost realizată astfel: • 23% dintre firmele investigate au un departament specializat pentru desfăşurarea

acestei activităţi, • În 13% dintre firme există o persoană specializată care se ocupă numai de aceasta, • În 50% dintre firmele din eşantion, persoana care are în sarcină activitatea de resurse

umane are şi alte atribuţii, • 12% dintre firme au externalizat această activitate.

Tabel nr. 12 Activitatea de resurse umane în cadrul întreprinderii, pe regiuni de dezvoltare, domeniu de activitate şi mărimea întreprinderii

Departament specializat

Persoană specializată

Persoană cu alte atribuţii

Cineva din afara firmei NS/NR

Nord-Est 21.8 11.3 47.6 16.9 2.4 Sud-Est 22.6 13.1 57.7 2.9 3.6 Sud – Muntenia 25.8 17.5 46.7 8.3 1.7 Sud-Vest Oltenia 27.1 10.6 52.9 4.7 4.7 Vest 24.5 9.8 61.8 3.9 Nord-Vest 16.0 14.7 42.0 26.7 .7 Centru 18.2 9.5 60.6 11.7

Regiunea de dezvoltare

Bucureşti 28.2 15.1 42.9 13.1 .8 Total 23.2 13.1 50.3 11.9 1.5

Agricultură, silvicultură, pescuit 25.8 19.4 48.4 6.5 Industrie extractivă 75.0 16.7 8.3 Industrie prelucrătoare 35.6 13.6 43.7 6.1 1.0 Energie electrică şi termică, gaze şi apă 81.8 9.1 4.5 4.5

Construcţii 30.4 19.6 38.0 10.9 1.1 Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, repararea şi întreţinerea autovehiculelor şi motocicletelor şi a bunurilor personale şi casnice

9.7 12.2 59.5 16.8 1.9

Hoteluri şi restaurante 10.5 7.9 52.6 21.1 7.9 Transport, depozitare şi comunicaţii 28.8 13.8 38.8 17.5 1.3 Tranzacţii imobiliare, închirieri şi activităţi de servicii 14.3 8.7 67.5 8.7 .8

Domeniul de activitate

Alte activităţi 17.6 17.6 50.0 11.8 2.9 Total 23.2 13.1 50.3 11.9 1.5

Sub 9 angajaţi 4.5 6.3 66.0 21.0 2.2 10-49 angajaţi 11.7 22.4 57.6 7.3 1.0 50-249 angajaţi 40.0 20.5 37.3 1.1 1.1

Mărimea întreprinderii

Peste 250 angajaţi 77.8 15.2 5.8 .6 .6 Total 23.2 13.1 50.3 11.9 1.5

Analiza datelor de mai sus, ne conduce la următoarele concluzii:

• Cu cât firmele sunt mai mari cu atât creşte probabilitatea de a exista un departament specializat pentru gestionarea activităţii de resurse umane.

• Domeniile de activitate în care este mai frecvent prezent un departament specializat pentru resurse umane sunt “energie electrică şi termică, gaze şi apă” şi “industrie extractivă” (în esenţă, unităţi mari de stat sau regii autonome)

52

• În domeniile tranzacţiilor imobiliare şi comerţului întâlnim cel mai des situaţia în care persoana care se ocupă de resurse umane are şi alte atribuţii, acestea fiind sectoare constituite cu precădere alcătuite din întreprinderi micro şi mici. Aşadar, în aproximativ jumătate dintre firmele din România activitatea de resurse

umane este realizată în mod profesionist de către personal specializat, existând astfel premisele dezvoltării unor politici coerente în domeniu care să conducă la ridicarea productivităţii activităţii economice.

Care este însă nivelul de calificare al personalului din firmelor respondente? Evident, nivelul de educaţie/calificare este puternic influenţat de sectorul de activitate avut în discuţie. Agricultura, piscicultura şi silvicultura, hoteluri şi restaurante, construcţii şi prelucrătoare sunt sectoarele care concentrează cu precădere personal necalificat. Cca. 45% din salariaţii din agricultură, piscicultură ţi silvicultură şi cca. 30% din hoteluri şi restaurante nu au nici măcar studii medii, performanţa redusă a acestor sectoare având categoric printre determinanţi şi de acest lucru. Regiunile cu structură „distorsionată” pe nivele de educaţie a personalului calificat (i.e. structură diferită de media la nivel naţional), sunt Nord-Est şi Nord-Vest, cu ponderi ridicate ale personalului fără studii medii, în defavoarea celor cu studii superioare. Pe de altă parte, regiunile Bucureşti şi Vest sunt caracterizate de un grad ridicat de calificare a forţei de muncă, având ponderi ridicate ale personalului cu studii superioare sau/şi studii medii şi postliceale.

Tabel nr. 13 Structura numărului de angajaţi ai firmelor, pe regiuni de dezvoltare, domeniu de activitate şi mărimea întreprinderii, la sfârşitul anului 2000

% Fără studii medii

Cu studii medii şi

postliceale

Cu studii superioare

Sfârşitul lui 2005

Nord-Est 20,8 68,0 11,2 100 Sud-Est 11,1 76,2 12,8 100

Sud – Muntenia 13,3 73,7 13,0 100 Sud-Vest Oltenia 16,9 65,4 17,7 100

Vest 8,5 72,0 19,5 100 Nord-Vest 36,7 51,6 11,6 100

Centru 18,0 69,6 12,4 100

Regiunea de dezvoltare

Bucureşti 26,0 53,3 20,7 100 Total 18,9 65,7 15,4 100

Agricultură, silvicultură, pescuit 44,3 37,3 18,4 100 Industrie extractivă 3,9 84,4 11,7 100

Industrie prelucrătoare 22,6 65,9 11,5 100 Energie electrică şi termică, gaze şi apă 16,0 60,6 23,4 100

Construcţii 27,1 57,6 15,3 100 Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul,

repararea şi întreţinerea autovehiculelor şi motocicletelor şi a bunurilor personale şi

casnice 10,2 68,9 20,9 100 Hoteluri şi restaurante 28,7 56,1 15,3 100

Transport, depozitare şi comunicaţii 17,6 70,3 12,2 100 Tranzacţii imobiliare, închirieri şi

activităţi de servicii 15,2 42,6 42,3 100

Domeniul de activitate

Alte activităţi 24,8 56,4 18,8 100 Total 18,9 65,7 15,4 100

Sub 9 angajaţi 7,0 67,6 25,4 100 10-49 angajaţi 18,4 59,4 22,3 100 50-249 angajaţi 21,6 60,9 17,4 100

Mărimea întreprinderii

Peste 250 angajaţi 18,7 66,8 14,5 100 Total 18,9 65,7 15,4 100

53

Ponderea persoanelor cu studii superioare variază invers proporţional cu dimensiunea firmei. Micro-întreprinderile devin astfel un sector destinat cu precădere persoanelor cu studii medii şi superioare, capabile să iniţieze şi să dezvolte afaceri pe cont propriu. Ponderea cea mai ridicată a persoanelor cu studii medii şi de tip postliceal (inclusiv şcoală profesională şi de maiştri), caracterizează firmele mari, cu mai mult de 250 angajaţi, acestea regăsindu-se cu precădere în sectoarele industriale, de producţie, care necesită cu precădere personal calificat.

Un indicator extrem de important în identificarea ramurilor cu potenţial crescut de dezvoltare este acela care cuantifică locurile de muncă nou create (în ancheta noastră „locuri de muncă nou create în cursul anului precedent (2005)”. De asemenea acest indicator are menirea şi de a completa informaţiile despre ramurile cu schimbări rapide, fie de natură tehnologică, fie de natură organizaţională, dându-ne în fapt direcţia de realizare a acestor schimbări rapide, dacă sunt schimbări determinate de evoluţia, dezvoltarea rapidă a sectorului/regiunii de dezvoltare/etc., sau dacă, din contră sectorul de află încă în restructurare. Dezbaterii acestor probleme îi este consacrată secţiunea următoare.

54

3.1 CAPACITATEA FIRMELOR ROMÂNEŞTI DE A CREA NOI LOCURI DE MUNCĂ în 2005

42% din numărul total de firme investigate au creat 8688 de noi locuri de muncă în

cursul anului 2005. Firmele din regiunile Sud-Est (48,9%) şi Vest (48%) au creat în mai mare măsură noi locuri de muncă decât firmele din regiunile Nord Vest (36%) şi Centru (40,1%). Analiza pe domenii de activitate, ne arată că firmele din construcţii (55,4%), transport, depozitare şi comunicaţii (53,8%) sunt cele mai dinamice, sunt aflate în plin proces de expansiune şi au o capacitate mult ridicată de generare de noi locuri de muncă. Acestea sunt astfel şi acele sectoare unde este mult mai probabil să se înregistreze deficite de personal, cererea de personal calificate pentru acestea fiind mare, dar, pe de altă parte, existând şi multiple oportunităţi de lucru în afară pentru cei cu astfel de calificări. La celălalt pol, cu rate foarte scăzute de generare de noi locuri de muncă, se situează firmele din energie electrică, termică, gaze şi apă (27,3%), industrie extractivă (33,3%) şi agricultură, silvicultură şi pescuit (35,5%). Capacitatea de generare de noi locuri de muncă, este cea mai redusă pentru firmele micro. Totuşi, putem aprecia ponderea de 32,5% de firme micro care au creat noi locuri de muncă drept foarte promiţătoare, având în vedere dificultăţile mari pe care acestea le întâmpină în demersul lor de a supravieţui şi de a se dezvolta.

Tabel nr. 14 Firme care au creat noi locuri de muncă, pe regiuni de dezvoltare, domeniu de activitate şi mărimea întreprinderii (%)

Da Nu NS/NR Nord-Est 40.3 54.0 5.6 Sud-Est 48.9 47.4 3.6 Sud – Muntenia 42.5 56.7 .8 Sud-Vest Oltenia 40.0 60.0 Vest 48.0 51.0 1.0 Nord-Vest 36.0 58.0 6.0 Centru 40.1 58.4 1.5

Regiunea de dezvoltare

Bucureşti 41.6 55.9 2.4 Total 42.0 55.2 2.8

Agricultură, silvicultură, pescuit 35.5 58.1 6.5 Industrie extractivă 33.3 66.7 Industrie prelucrătoare 43.7 53.6 2.7 Energie electrică şi termică, gaze şi apă 27.3 68.2 4.5 Construcţii 55.4 37.0 7.6 Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, repararea şi întreţinerea autovehiculelor şi motocicletelor şi a bunurilor personale şi casnice

36.5 61.1 2.4

Hoteluri şi restaurante 36.8 60.5 2.6 Transport, depozitare şi comunicaţii 53.8 46.3 Tranzacţii imobiliare, închirieri şi activităţi de servicii 42.9 54.8 2.4

Domeniul de activitate

Alte activităţi 44.1 55.9 Total 42.0 55.2 2.8

Sub 9 angajaţi 32.5 65.7 1.9 10-49 angajaţi 49.3 47.8 2.9 50-249 angajaţi 53.0 42.2 4.9

Mărimea întreprinderii

Peste 250 angajaţi 51.5 45.0 3.5 Total 42.0 55.2 2.8

Când analizăm însă capacitatea economiei de generare de noi locuri de muncă, din

perspectiva numărului de locuri de muncă nou create, şi nu a ponderii agenţilor economici care au creat noi locuri de muncă în total eşantion, lucrurile se nuanţează, iar sectorul micro-întreprinderilor, sector care coagulează per ansamblu ponderi reduse ale populaţiei salariate, se singularizează însă ca un sector extrem de dinamic şi cu potenţial crescut de dezvoltare, de pătrundere în noi arii de activitate, de identificare şi exploatare a noi nişe de piaţă.

55

Rata de creare de noi locuri de muncă (definită ca raportul între numărul de locuri de muncă nou create în 2005 şi numărul de salariaţi existenţi la finele anului 2005) a înregistrat cele mai mari valori în regiunea Sud (11,7% faţă de 5,5 media la nivel naţional), urmată la distanţă de regiunea Sud-Est (7,1% faţă de 5,5 media naţională) şi Nord-Est (6,3 faţă de media de 5,5). Cele mai mici rate de creare de noi locuri de muncă s-au înregistrat în Bucureşti (3,4% faţă de 5,5 media naţională) şi Centru (3,8%).

Figura nr. 43

În plan sectorial, cea mai ridicată rată de creare de noi locuri de muncă s-a înregistrat în construcţii (10% - aproape dublu faţă de o medie de 5,5% la nivel naţional), hoteluri şi restaurante (9,4% faţă de media naţională de 5,5%) – ambele sectoare desfăşurând în mare măsură activităţi cu caracter sezonier - şi comerţ (9,2% faţă de media de 5,5%). Cele mai mici rate de creare locuri de muncă s-au înregistrat în energie electrică, termică, gaze şi apă (0,7% faţă de 5,5% media naţională) şi industrie extractivă (3,7%). Acestea din urmă se numără printre activităţile economice cu cel mai redus ritm de schimbare şi, implicit, de dezvoltare în ultimii 5 ani.

Figura nr. 44

Pe clase de mărime a firmelor, rata de creare de noi locuri de muncă evoluează invers proporţional cu dimensiunea firmei. Cele mai mari rate de creare de noi locuri de muncă se regăsesc la nivelul micro-firmelor (13,5% faţă de 5,5 media la nivel naţional), urmate de firmele mici (10,1%), iar cele mai mici rate se înregistrează la firmele mari (4,6% faţă de 5,5 media naţională).

Rata de creare a noi locuri de munca, pe regiuni de dezvoltare

6.3 7.1

11.7

5.4 5.44.2 3.8 3.4

5.5

0

2

4

6

8

10

12

14

NE SE S SV V NV C B Total

Rata de creare a noi locuri de munca, pe activitati ale economiei

8.8

3.74.9

0.7

10.0 9.2 9.47.3

8.6

5.0 5.5

0246

81012

agric

ultu

ra,

silv

icul

tura

,pe

scui

t

extr

activ

a

prel

ucra

toar

e

Ener

gie

elec

tric

a,ga

ze, a

pa

Con

stru

ctii

Com

ert

Hot

elur

i si

rest

aura

nte

Tran

spor

t,de

pozi

tare

,co

mun

icat

ii

Tran

zact

iiim

obili

are

Altu

l

Tota

l

56

Figura nr. 45

În ceea ce priveşte tipul formei de proprietate, firmele care înregistrează valori mari

pentru rata de creare de noi locuri de muncă provin, cu preponderenţă, din sfera privată (7% faţă de 5,5 media naţională). Cele mai mici valori ale ratei de creare de noi locuri de muncă se înregistrează – în mod evident - în sectorul public (0,9% faţă de 5,5 media naţională).

Figura nr. 46

După performanţele economice ale firmelor, rata cea mai mare de creare de noi locuri

de muncă se regăseşte în rândul celor cu venituri egale cu cheltuielile, firme cu precădere micro (cu mai puţin de 9 salariaţi) care beneficiază de un cadru legislativ specific (7,9% faţă de 5,5% media naţională). Urmează, pe locul al doilea, firmele cu profit (6,3% faţă de 5,5% media naţională).

Figura nr. 47

Rata de creare a noi locuri de munca, pe clase de marime

13.45

10.138.28

4.585.48

02

468

1012

1416

< 9 10-49 50-249 >250 Total

… pe forme de proprietate

0.85

6.98

3.052.47

5.48

0

2

4

6

8

Publica Privata Mixta Alta Total

... in functie de performanta intreprinderilor

6.28

2.38

7.87

4.24

5.48

0

2

4

6

8

10

Profit Pierdere Ven=chelt NS/NR Total

57

Mergând şi mai în profunzime cu analiza noastră, constatăm că din cele 8688 de noi locuri de muncă nou create cele mai multe au fost pentru ocupaţiile de confecţioner (10,4%), agent pază (9,5%), muncitor necalificat (8,5%), inginer (4,9%) şi zidar (2,8%).

Tabel nr. 15 Distribuţia locurilor de muncă nou create pe ocupaţii

Ocupaţii nr. noi locuri de

munca

%

Ocupaţii nr. noi locuri de

munca

%

Confecţioner 906 10.4 Şofer 208 2.4

Agent paza 824 9.5 Vânzător 201 2.3

Muncitor necalificat 735 8.5 Programator 200 2.3

Inginer 429 4.9 Agricultor 150 1.7

Zidar 240 2.8 Agent comercial 115 1.3

Dulgher 236 2.7

Astfel primele trei poziţii, cu un total de 29,1% din totalul de numărul de locuri de muncă nou create, sunt ocupaţii care necesită nivel redus de educaţie/calificare, sau, sunt subsumate unor sectoare cu valoarea adăugată scăzută (i.e. textile, confecţii şi pielărie). Acest lucru ne arată că există cerere de forţă de muncă slab calificată, că economia se dezvoltă în zone caracterizate de condiţii de muncă grele, slab atractive, sau, de asemenea, în sectoare cu valoarea adăugată scăzută, ambele situaţii generând în fond posibilităţi limitate de motivare a resurselor de muncă şi implicit posibilităţi reduse de stabilizare a resursei de muncă.

De altfel, dintre toate activităţile economiei naţionale, doar în domeniul tranzacţiilor imobiliare şi industriei prelucrătoare între primele trei ocupaţii pentru care au fost creat noi locuri de muncă se găsesc şi ocupaţii care necesită studii superioare, respectiv pentru cea de programator şi inginer, însă ponderea acestora în total este destul de redusă. De asemenea, se remarcă incidenţa ridicată a locurilor de muncă create pentru muncitori necalificaţi în mai multe domenii ale economiei precum industria prelucrătoare, construcţii, transport, depozitare, comunicaţii şi altele.

Tabel nr.16 Distribuţia locurilor de muncă nou create pe domenii de activitate şi ocupaţii

Activitate economica Ocupaţii nr. noi locuri

de munca

%

Agricultura, silvicultura, pescuit Agricultor 150 54.5 preparator conserve 80 29.1

mecanic agricol 45 16.4 Total noi locuri de muncă create de firmele investigate 275 100

Industrie extractiva Agent paza 700 54.5

Muncitor 22 1.7

inginer stagiar 13 1.0 Total noi locuri de muncă create de firmele investigate 1285 100

Industrie prelucrătoare Confecţioner 906 26.0 Inginer 429 12.3

muncitor necalificat 395 11.3 Total noi locuri de muncă create de firmele investigate 3482 100

Energie electrica, gaze, apa Electrician 25 39.1 inginer electrician 10 15.6

reprezentant vânzări 6 9.4

Total noi locuri de muncă create de firmele investigate 64 100

Construcţii Zidar 240 21.7 Dulgher 236 21.3

muncitor necalificat 166 15.0

Total noi locuri de muncă create de firmele investigate 1107 100

58

Comerţ Vânzător 201 22.2 Agent vânzări 75 8.3

Casier 66 7.3

Total noi locuri de muncă create de firmele investigate 906 100

Hoteluri si restaurante Ospătar 15 24.6 Bucătar 13 21.3

ajutor bucătar 6 9.8

Total noi locuri de muncă create de firmele investigate 61 100

Transport, depozitare, comunicaţii Şofer 208 32.0

Agent comercial 115 17.7 muncitor necalificat 104 16.0 Total noi locuri de muncă create de firmele investigate 651 100

Tranzacţii imobiliare Programator 200 30.4 Agent paza 124 18.9 Constructor 70 10.7

Total noi locuri de muncă create de firmele investigate 657 100

Altul muncitor necalificat 70 35.0

Medic 20 10.0

spălător curăţitor 15 7.5 Total noi locuri de muncă create de firmele investigate 200 100

Total noi locuri de muncă create de firmele investigate 8688

59

3.2 ESTIMĂRI CU PRIVIRE LA EVOLUŢIA VIITOARE A OCUPĂRII SALARIALE ÎN FIRMELE ROMÂNEŞTI

Estimarea evoluţiei numărului de salariaţi în perspectiva următorului an (i.e. pe termen scurt) indică per ansamblul economiei româneşti, o viziune optimistă, firmele incluse în eşantion previzionând o creştere a numărului total se salariaţi la nivel naţional cu 2,2% pentru anul 2006, comparativ cu anul 2005.

Regiunea Sud este cea mai optimistă în privinţa evoluţiei numărului de salariaţi în următorul an (se estimează o creştere cu 10,1% a numărului de salariaţi), urmată de un grup de regiuni ce realizează estimări moderate: Sud-Vest, Vest, Nord-Vest şi Sud-Est (creşteri ale numărului de salariaţi între 2,2% şi 3%). Sub medie se situează Bucureşti-ul şi Centrul (cu creşteri de 1,3%, respectiv 0,2%), în vreme ce Nord-Est este singura regiune care realizează estimări cvasi-pesimiste, previzionând o menţinere a numărului de salariaţi la nivelul anului precedent (scădere cu 0,8% a numărului de salariaţi). Comparativ cu situaţia înregistrată în anul 2005 cu privire la dinamica angajărilor de salariaţi, se remarcă faptul că regiunile care au avut rezultatele pozitive în 2005 realizează estimări optimiste şi în perspectiva următorului an (vezi sub-capitolul următor).

Figura nr. 48

Pe activităţi ale economiei naţionale, cele mai optimiste firme provin din hoteluri şi restaurante (creşterea estimată pentru următorul an este de 8,9%), comerţ (cu o creştere estimată de 7,9%) şi tranzacţii imobiliare (creştere estimată de 6,2%). Cele mai pesimiste activităţi economice sunt energie electrică, termică, gaze şi apă (scădere cu 5%) şi industria prelucrătoare (creştere estimată de 1%).

Figura nr.49

Evolutia numarului de salariati in perspectiva urmatorului an, pe regiuni de dezvoltare (2005=0)

2.2

10.1

3.0 2.5 2.30.2

1.32.2

-0.8-4-2024

68

1012

NE SE S SV V NV C B Total

Evolutia numarului de salariati in perspectiva urmatorului an, pe activitati ale economiei (2005=0)

2.44.1

1.03.2

7.98.9

5.16.2

1.7 2.2

-5.0-8

-6

-4

-2

0

2

4

6

8

10

agric

ultu

ra,

silv

icul

tura

,pe

scui

t

extr

activ

a

prel

ucra

toar

e

Ener

gie

elec

tric

a,ga

ze, a

pa

Con

stru

ctii

Com

ert

Hot

elur

i si

rest

aura

nte

Tran

spor

t,de

pozi

tare

,co

mun

icat

ii

Tran

zact

iiim

obili

are

Altu

l

Tota

l

60

Pe clase de mărime a firmelor, micro-firmele sunt cele mai optimiste în estimarea viitoarelor evoluţii (creştere de 23,9%). Mult mai echilibrate în proiecţia evoluţiei numărului de salariaţi sunt firmele mici şi mijlocii, în timp ce firmele mari sunt chiar foarte rezervate (creşterea estimată de acestea este de 1%).

Figura nr. 50

După forma de proprietate, majoritatea agenţilor economici din sectorul privat realizează o estimare optimistă cu privire la evoluţia numărului de salariaţi (creştere de 3,4% faţă de media de 2,2%), în vreme ce firmele din sectorul public au previziuni pesimiste pe termen scurt (estimează o scădere a numărului de salariaţi cu 2,1%), previziuni consistente cu politicile promovate în aceste sectoare. Ele sunt conştiente deci de schimbările care se prefigurează şi de necesitatea restructurărilor în acest sector (public).

Figura nr. 51

Corelat cu situaţia financiară a anului anterior, firmele care au previziuni optimiste pentru anul următor sunt cele la care veniturile au fost egale cu cheltuielile (estimează o creştere de 9,5% faţă de media de 2,2%), firme care, aşa cum am mai spus, sunt în ponderi semnificative de dimensiuni mici şi beneficiare a unui cadru de reglementare financiară special. Remarcăm răspunsul raţional al firmelor care au terminat anul 2005 cu pierderi şi care se confruntă, probabil, în parte cu necesitatea reducerii activităţii. Din contră, dacă firmele care au înregistrat pierderi sunt dintre cele care au investit masiv în modernizare tehnologică, atunci, investiţiile realizate trebuie urmate, pe termen scurt, şi de schimbări în modalităţile de organizarea a muncii.

Evolutia numarului de salariati in perspectiva urmatorului an, pe clase de marime (2005=0)

23.88

7.674.53

0.98 2.16

0

5

10

15

20

25

30

Pana la 9 salariati 10 la 49 salariati 50 la 249 salariati Peste 250salariati

Total

Evolutia numarului de salariati in perspectiva urmatorului an, pe forme de proprietate (2005=0)

-2.05

3.43

1.68

-1.18

2.16

-3

-2

-1

0

1

2

3

4

Publica Privata Mixta Alta Total

61

Figura nr. 52

Concluzionând această sub-secţiune a analizei noastre, firmele optimiste în privinţa evoluţiei numărului de salariaţi în perspectiva anului viitor sunt, cu preponderenţă :

- Firme micro şi mici; - Firmele din sectorul privat; - Firmele ale căror veniturile au fost egale cu cheltuielile, sau care au înregistrat profit

în anul 2005.

Evolutia numarului de salariati in perspectiva urmatorului an, in functie de performanta intreprinderilor

2.28

9.49

2.62 2.16

-1.74-4

-2

0

2

4

6

8

10

12

Profit Pierdere Ven=chelt NS/NR Total

62

3.3. DINAMICA PERSONALULUI ÎN FIRMELE ROMÂNEŞTI 59% dintre firmele din România au angajat personal în 2005, fie pentru a-şi ocupa

locurile de muncă neocupate sau cele nou create, fie a înlocui plecările cu care s-au confruntat pe parcursul anului, fie pensionările efectuate. Regiunea Vest este cea ale cărei firme au realizat în mai mare măsură angajări în cursul anului 2005, iar, la polul opus, regiunile Sud-Vest şi Centru sunt cele caracterizate de un dinamism mai scăzut al agenţilor economici din perspectiva comportamentului de angajare. În profil regional se constată însă o anumită omogenitate a comportamentului firmelor în ceea ce priveşte comportamentul de angajare. Se pare că intrăm astfel într-o noua etapă, care, cel puţin după cum arată rezultatele acestei anchete se va caracteriza printr-o reducere a decalajelor inter-regionale.

Figura nr. 53

Distribuţia firmelor care au angajat personal în cursul anului 2005 pe regiuni de dezvoltare, (%)

65,32 66,4256,67

47,06

69,61

57,3348,91

61,22 59,45

0

10

20

30

40

50

60

70

80

Nord Est Sud Est Sud Sud Vest Vest Nord Vest Centru Bucuresti Total

Sectoarele cele mai dinamice sunt construcţiile, aflate într-un proces puternic de

dezvoltare, şi industriile prelucrătoare şi extractivă, unde aşa cum vom vedea, de fapt, problemele sunt de retenţie, de stabilizare a forţei de muncă adecvat calificate. Fără a mai accentua asupra explicaţiilor pe care deja le cunoaştem din secţiunile anterioare, sectoarele energie electrică, apa gaze şi comerţ sunt cele în care ponderea agenţilor economici care au realizat angajări este relativ redusă comparativ cu media la nivel naţional.

Figura nr. 54

Distribuţia firmelor care au angajat personal în cursul anului 2005 pe activităţi economice, (%)

67,74 66,67 70,85

45,45

72,83

48,3855,26

65,0056,35

47,06

59,45

01020

3040

5060

7080

Agr

icul

tura

,si

lvic

ultu

ra,

pesc

uit

Indu

strie

extr

activ

a

Indu

strie

prel

ucra

toar

e

Ener

gie

elec

tric

a,ga

ze, a

pa

Con

stru

ctii

Com

ert

Hot

elur

i si

rest

aura

nte

Tran

spor

t,de

pozi

tare

,co

mun

icat

ii

Tran

zact

iiim

obili

are

Altu

l

Tota

l

63

Distribuţia angajărilor pe grupe de vârstă relevă orientarea angajatorilor cu precădere

în favoarea tinerilor (sub 39 de ani). Nu acelaşi lucru îl putem spune şi despre angajările persoanelor cu mai mult de 50 ani, căutând forţă de muncă pe acest segment de vârstă. De asemenea se constată că în regiuni precum Nord-Est, Vest şi Sud-Est, confruntate cu procese intense de migraţie a forţei de muncă, firmele sunt forţate a se orienta spre alte segmente de vârstă, crescând ponderea angajărilor în rândul celor cu mai mult de 40 ani. De asemenea, se detaşează preferinţa clară a industriei extractive pentru persoane tinere, dat fiind specificul muncii din acest sector, care necesită disponibilitate la efort fizic intens şi susţinut (cca. 50% dintre cei angajaţi în industria extractivă în cursul anului 2005, au mai puţin de 24 de ani)

Tabel nr. 17

Structura numărului de angajări efectuate în cursul anului 2005, pe regiuni de dezvoltare, domeniu de activitate şi mărimea întreprinderii

% < 24 ani 25-39 ani 40-49 ani > 50 ani Nord-Est 17.5 60.2 18.5 3.8 Sud-Est 21.8 54.6 16.6 7.0

Sud – Muntenia 36.9 49.2 12.3 1.7 Sud-Vest Oltenia 24.2 59.9 15.1 0.8

Vest 15.0 69.6 13.7 1.7 Nord-Vest 34.1 43.8 16.8 5.3

Centru 27.5 59.0 11.7 1.9

Regiunea de dezvoltare

Bucureşti 22.4 54.4 18.4 4.7 Total 23.3 56.9 15.9 3.9

Agricultură, silvicultură, pescuit 10.6 58.7 25.3 5.5 Industrie extractivă 48.4 42.6 8.3 0.6

Industrie prelucrătoare 24.4 57.0 16.1 2.6 Energie electrică şi termică, gaze şi apă 9.6 61.8 22.4 6.1

Construcţii 16.4 52.8 22.5 8.3 Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul,

repararea şi întreţinerea autovehiculelor şi motocicletelor şi a bunurilor personale şi

casnice 25.8 55.0 14.5 4.8 Hoteluri şi restaurante 38.4 39.0 17.1 5.5

Transport, depozitare şi comunicaţii 14.6 69.9 13.0 2.6 Tranzacţii imobiliare, închirieri şi

activităţi de servicii 25.3 57.8 8.2 8.8

Domeniul de activitate

Alte activităţi 26.4 51.0 22.0 0.7 Total 23.3 56.9 15.9 3.9

Sub 9 angajaţi 34.1 52.5 11.3 2.0 10-49 angajaţi 23.5 60.9 12.9 2.7 50-249 angajaţi 23.0 52.9 19.5 4.6

Mărimea întreprinderii

Peste 250 angajaţi 22.9 58.0 15.3 3.8 Total 23.3 56.9 15.9 3.9

Ocupaţiile pentru care firmele au realizat cele mai mult angajări în cursul anului 2005

sunt cele de muncitor necalificat (12,7%), confecţioner (9,7%), agent pază (6,9%), muncitor calificat (3,1%) şi vânzător (2,5%), primele trei poziţii fiind ocupate de aceleaşi ocupaţii pentru care au fost create şi cele mai multe locuri de muncă în cursul lui 2005, ocupaţii caracterizate fie de nivele de educaţie şi calificare reduse, fie subsumate unor sectoare cu valoare adăugată scăzută. Acest fapt pune în evidenţă o nevoie reală de forţă de muncă, un dezechilibru existent în prezent pe piaţă în aceste zone.

64

Tabel nr. 18 Distribuţia angajărilor realizate în cursul anului 2005 pe ocupaţii

Ocupaţii nr. angajări

2005

%

Ocupaţii nr. angajări

2005

%

muncitor necalificat 2096 12.7 zidar 394 2.4

confecţioner 1590 9.7 casier 332 2.0

agent paza 1129 6.9 programator 200 1.2 muncitor calificat 509 3.1 dulgher 195 1.2

Vânzător 409 2.5 lăcătuş 133 0.8 Şofer 396 2.4 lucrător comercial 117 0.7

De altfel, firmele provenite din toate activităţile economice au angajat cu precădere personal pentru ocupaţiile care necesită nivel de calificare scăzut. Există totuşi câteva ramuri economice în care firmele care îşi dezvoltă activitatea par a se orienta către zone cu valoare adăugată mai mare, cum ar fi tranzacţiile imobiliare unde au fost angajaţi mulţi programatori şi ingineri şi energia electrică, gaze şi apă unde au fost angajaţi, de asemenea, ingineri.

Tabel nr. 19 Distribuţia angajărilor realizate în cursul anului 2005, pe domenii de activitate şi ocupaţii

Activitate economica Ocupaţii nr. angajări

2005 %

Agricultura, silvicultura, pescuit muncitor necalificat 100 15.3 mecanic agricol 69 10.6 mecanizator 64 9.8

total angajări în firmele investigate 654 100

Industrie extractiva agent paza 653 82.2 personal tehnic 50 6.3

operator extracţie gaze 30 3.8 total angajări în firmele investigate 794 100

Industrie prelucrătoare confecţioner 1590 19.4

muncitor necalificat 1086 13.3 muncitor calificat 509 6.2 total angajări în firmele investigate 8193 100

Energie electrica, gaze, apa electrician 36 15.8

inginer 22 9.6 cititor încasator 18 7.9

total angajări în firmele investigate 228 100

Construcţii muncitor necalificat 431 25.5 zidar 394 23.3

dulgher 195 11.6

total angajări în firmele investigate 1688 100

Comerţ vânzător 409 25.0

casier 332 20.3 lucrător comercial 117 7.1

total angajări în firmele investigate 1638 100

Hoteluri si restaurante ospătar 69 39.0

bucătar 47 26.6 ajutor bucătar 6 3.4

total angajări în firmele investigate 177 100

Transport, depozitare, comunicaţii şofer 396 22.8 muncitor necalificat 318 18.3 lăcătuş 133 7.7

total angajări în firmele investigate 1738 100

65

Tranzacţii imobiliare agent paza 476 45.8 programator 200 19.2

inginer 79 7.6

total angajări în firmele investigate 1040 100

Altul muncitor necalificat 161 54.4 spălător curăţitor 40 13.5

medic 23 7.8

total angajări în firmele investigate 296 100

Total 16446

Pentru a obţine un tablou complet al fluxurilor de personal din firmele româneşti şi

pentru a poziţiona cu mai mare precizie cauza deficitelor de calificări (pe care le vom aborda într-o altă secţiune a acestui capitol) în lipsa efectivă e personalului calificat pentru anumite ocupaţii, sau în politicile de recrutare, retenţie şi motivare a firmelor investigate, ne vom concentra în cele ce urmează pe plecările din firmele româneşti, accentuând asupra motivelor acestor plecări, aşa cum sunt ele identificate de angajatori.

Cca. 59% dintre firmele incluse în eşantion au avut salariaţi care au plecat (au părăsit firma) în anul 2005. Incidenţa acestei probleme cu care se confruntă peste jumătate dintre firme variază în raport cu regiunea de dezvoltare, activitatea economică şi clasa de mărime.

• Fenomenul de plecare (părăsire) a angajaţilor din firme cunoaşte ponderi semnificative în toate regiunile. El este totuşi uşor mai accentuat în cazul firmelor din Nord-Est, Sud-Vest Oltenia şi Vest.

Figura nr. 55 Distribuţia angajatorilor care au avut personal care a părăsit firma în cursul

anului 2005 pe regiuni de dezvoltare, (%)

63,7159,85

50,83

63,53 61,76

52,6757,66 59,59 58,45

0

10

20

30

40

50

60

70

Nord Est Sud Est Sud Sud Vest Vest Nord Vest Centru Bucuresti Total

• Pierderea de personal a fost, la nivelul anului 2005, a fost mai accentuată în domeniile energie electrică şi termică, gaze şi apă (91%) şi industrie extractivă (83%), urmate de domeniile agricultură, silvicultură, pescuit (74%) si de industrie prelucrătoare (73%). Acestea sunt fie sectoare aflate încă în restructurare, fie sectoare care oferă locuri de muncă puţin atractive, atât din perspectiva oportunităţilor de câştig, cât şi din perspectiva condiţiilor de muncă

66

Figura nr. 56

Distribuţia angajatorilor care au avut persoanl care a părăsit firma în cursul anului 2005, (%)

74,1983,33

73,56

90,91

60,87

46,4955,26

66,25

40,48

58,82 58,45

0102030405060708090

100

Agr

icul

tura

,si

lvic

ultu

ra,

pesc

uit

Indu

strie

extr

activ

a

Indu

strie

prel

ucra

toar

e

Ener

gie

elec

tric

a,ga

ze, a

pa

Con

stru

ctii

Com

ert

Hot

elur

i si

rest

aura

nte

Tran

spor

t,de

pozi

tare

,co

mun

icat

ii

Tran

zact

iiim

obili

are

Altu

l

Tota

l

În cifre absolute, cel mai mult au plecat din firme persoane cu ocupaţii care nu necesită nivel înalt de educaţie sau calificare aşa cum sunt cele de muncitor necalificat, confecţioner, agent pază, muncitor sub-ansamble, şofer, vânzător, miner, etc. Acestea sunt de fapt ocupaţii caracterizate de fluctuaţii mari, reprezentând în anumite situaţii doar ocupaţii de tranziţie, neatractive din punctul de vedere al pachetului salarial şi al condiţiilor de muncă. Ele se regăsesc şi în „top-ul” ocupaţiilor cu cel mai numeroase angajări şi în cel al locurilor de muncă nou create. De fapt, este vorba despre ocupaţii trans-domenii sau de ocupaţii provenind din ramuri cu valoare adăugată scăzută pentru care deşi există o nevoie semnificativă de forţă de muncă pe piaţă nu are loc creştere a „preţului” forţei de muncă, respectiv a salariilor.

Tabel nr. 20

Distribuţia „plecărilor” în cursul anului 2005 pe ocupaţii

Ocupaţii nr. plecări

2005

%

Ocupaţii nr. plecări

2005

%

muncitor necalificat 1804 11.1 casier 220 1.4

confecţioner 1780 11.0 zidar 194 1.2 agent paza 826 5.1 muncitor 166 1.0 montator sub-ansamble 774 4.8 muncitor calificat 155 1.0

Şofer 398 2.5 lucrător comercial 138 0.9 Lăcătuş 312 1.9 Inginer 133 0.8

Vânzător 230 1.4 dulgher 118 0.7

Miner 228 1.4 îngrijitor 112 0.7

Mai mult decât atât, dezvoltarea economiei în sectoare care necesită ocupaţii pentru care există deja probleme în stabilizarea forţei de muncă necesare, indică o problemă suficient de acută a firmelor, care, îşi extind activitatea, fie fără a-şi conştientiza deficitul de forţă de muncă adecvat calificate, fie fără a conştientiza necesitatea dezvoltării unor noi politici de recrutare, motivare, stimulare a forţei de muncă. Percepţia angajatorilor, conform căreia ar exista ofertă de muncă abundentă, că nu există probleme de înlocuire a pierderilor suferite, par astfel departe de realitate, din ce în ce mai multe firme confruntându-se cu probleme în

67

recrutarea personalului calificat sau nu. Se impune astfel schimbarea mentalităţilor angajatorilor în direcţia investirii mai serioase şi constante în resursele umane.

Tabel nr. 21

Distribuţia „plecărilor” în cursul anului 2005, pe domenii de activitate şi ocupaţii

Activitate economica Ocupaţii nr. plecări 2005

%

Agricultura, silvicultura, pescuit îngrijitor animale 65 16.5

electrician 49 12.5 mecanic agricol 37 9.4

total plecări din firmele investigate 393 100

Industrie extractiva agent paza 400 29.3 miner 228 16.7

lăcătuş 188 13.8

total plecări din firmele investigate 1367 100

Industrie prelucrătoare confecţioner 1780 20.3

muncitor necalificat 1038 11.9

montator subansamble 774 8.8 total plecări din firmele investigate 8756 100

Energie electrica, gaze, apa muncitor 166 22.0

muncitor calificat 155 20.6 muncitor necalificat 79 10.5

total plecări din firmele investigate 754 100

Construcţii muncitor necalificat 478 40.8 zidar 194 16.6 dulgher 118 10.1

total plecări din firmele investigate 1171 100

Comerţ vânzător 230 19.0 casier 220 18.2

lucrător comercial 138 11.4 total plecări din firmele investigate 1210 100

Hoteluri si restaurante ospătar 52 54.2

bucătar 11 11.5 recepţioner 8 8.3 total plecări din firmele investigate 96 100

Transport, depozitare, comunicaţii şofer 398 36.4 muncitor necalificat 110 10.1

lăcătuş 100 9.2

total plecări din firmele investigate 1092 100

Tranzacţii imobiliare agent paza 426 38.4 inginer 133 12.0

îngrijitor 112 10.1 total plecări din firmele investigate 1109 100

Altul muncitor necalificat 99 37.5

asistent 30 11.4 lăcătuş 24 9.1

total plecări din firmele investigate 264 100

Total 16212

Principalul motiv pentru care cei mai mulţi dintre angajaţii au părăsit întreprinderea

este propria lor decizie de a schimba locul de muncă (40%). Aproximativ un sfert dintre

68

angajatorii intervievaţi nu cunosc/nu vor să declare motivele părăsirii firmelor de către angajaţi.

• Iniţiativa salariaţilor de a părăsi întreprinderea, din diferite motive, apare ca fiind mai răspândită în cadrul firmelor din Nord Est, Centru şi Vest, precum şi în cele din domeniile construcţiilor sau în firmele cu mai mult de 10 angajaţi.

• Incidenţa pensionării este mai ridicată în cadrul firmelor din Sud-Est, din industria extractivă şi prelucrătoare şi din firmele mari (cu peste 250 de salariaţi), de regulă firmele afectate de restructurări şi care au generat pensionări anticipate masive.

• Motivul „încheierii/terminării contractului de muncă” este prezentat ca fiind mai important de angajatorii din Centru, din domeniul extractiv şi din firmele mari.

• Necunoaşterea motivelor părăsirii firmei apar cu precădere la angajatorii din domeniile hoteluri şi restaurante, comerţ, respectiv firme mici (sub 9 angajaţi).

Tabel nr. 22

Motivele pentru care angajaţii au plecat/părăsit întreprinderea, aşa cum sunt percepute de angajatori, pe regiuni de dezvoltare, activitate economică şi mărimea întreprinderii,(%)

1* 2* 3* 4* 5* 6* 7* Nord-Est 14.6 44.9 7.6 3.8 0.6 4.4 24.1 Sud-Est 15.2 37.8 11.0 6.1 1.2 7.3 21.3 Sud – Muntenia 13.9 35.2 7.4 8.2 0.8 9.0 25.4 Sud-Vest Oltenia 14.8 34.3 9.3 8.3 2.8 7.4 23.1 Vest 9.5 41.3 8.7 1.6 4.0 5.6 29.4 Nord-Vest 17.1 39.2 8.2 8.2 1.3 5.1 20.9 Centru 10.1 43.7 6.3 11.4 0.6 5.1 22.8

Regiunea de dezvoltare

Bucureşti 14.0 40.1 9.6 5.1 0.3 3.8 27.1 Total 13.8 39.9 8.6 6.5 1.2 5.6 24.4

Agricultură, silvicultură, pescuit 17.4 39.1 15.2 8.7 19.6 Industrie extractivă 15.0 40.0 15.0 10.0 5.0 10.0 5.0 Industrie prelucrătoare 14.5 41.0 9.9 9.0 0.7 5.3 19.6 Energie electrică şi termică, gaze şi apă 12.5 37.5 22.5 7.5 2.5 10.0 7.5 Construcţii 10.7 44.6 9.8 2.7 3.6 10.7 17.9 Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, repararea şi întreţinerea autovehiculelor şi motocicletelor şi a bunurilor personale şi casnice

11.3 38.4 5.2 4.9 1.5 5.5 33.1

Hoteluri şi restaurante 7.1 40.5 2.4 4.8 4.8 2.4 38.1 Transport, depozitare şi comunicaţii 16.0 37.7 10.4 7.5 2.8 25.5 Tranzacţii imobiliare, închirieri şi activităţi de servicii 21.6 37.3 3.9 2.9 6.9 27.5

Domeniul de activitate

Alte activităţi 12.5 42.5 10.0 5.0 2.5 27.5 Total 13.8 39.9 8.6 6.5 1.2 5.6 24.4

Sub 9 angajaţi 13.1 35.1 2.9 3.9 1.3 6.0 37.7 10-49 angajaţi 11.7 41.7 3.8 4.5 1.1 4.9 32.3 50-249 angajaţi 13.2 43.6 11.0 7.4 1.2 7.1 16.6

Mărimea întreprinderii

Peste 250 angajaţi 17.0 40.4 17.3 10.3 1.3 4.2 9.6 Total 13.8 39.9 8.6 6.5 1.2 5.6 24.4 *Cod Semnificaţie 4 Terminarea contractului de

muncă 1 La iniţiativa angajatorului 5 Cauze naturale 2 La iniţiativa angajatului 6 Alte motive 3 Pensionare 7 NS/NR

Pentru o analiză mai profundă şi mai exactă cu privire la dimensiunea

intrărilor/ieşirilor de salariaţi, am definit doi indicatori: rata intrărilor şi rata ieşirilor de pe piaţa muncii. Rata intrărilor pe piaţa muncii s-a calculat prin raportarea numărului de salariaţi angajaţi în firmă în cursul anului 2005 la numărul total de salariaţi la finele anului 2005. În mod similar, rata ieşirilor s-a determinat prin raportarea numărului de salariaţi plecaţi din firmă în cursul anului 2005 la numărul total de salariaţi de la finele anului 2005.

Dinamica numărului de salariaţi evaluată prin compararea celor două rate sus-menţionate indică cele mai mari valori în regiunea Nord-Est (18,9% rata intrărilor şi 18,6% rata ieşirilor). Valori ridicate ale ratelor de intrare se constată în regiunile Sud-Est (13% faţă

69

de media de 10,5%) şi Sud (12,5%). În schimb, rate înalte ale ieşirilor se observă în Nord-Vest (14,4% faţă de media de 10,9%) şi Vest (13,1%).

Regiunile în care ratele de ieşire au depăşit ratele de intrare sunt Nord-Vest (cu 3,2 puncte procentuale) şi Vest (cu 2,2 puncte procentuale). De altfel şi media de la nivel naţional indică o rată a ieşirilor uşor mai ridicată decât cea a intrărilor (cu 0,4 puncte procentuale).

Figura nr. 57

Pe activităţi economice, cea mai mare rată a intrărilor se înregistrează în firmele din hoteluri şi restaurante (25,3%, faţă de 10,5% media naţională), urmată la distanţă de agricultură, silvicultură, pescuit (18,1%). Ratele de ieşire nu au valori atât de mari comparativ cu ratele de intrare, dar se remarcă activităţile hoteluri şi restaurante (rate de ieşire de 14,8% faţă de 10,9 media naţională), sectoarele tranzacţii imobiliare cu rate de 14,6% (în acest sector este specifică fluctuaţia mare de personal).

Remarcăm situaţia specială a industriei prelucrătoare care nu reuşeşte să reţină forţa de muncă (diferenţa de 5 puncte procentuale între ieşiri şi intrări). În schimb, dintre activităţile economice care atrag forţă de muncă le menţionăm pe cele din servicii (comerţ, hoteluri şi restaurante), agricultura şi construcţii.

Figura nr. 58

Intrari si iesiri, pe regiuni de dezvoltare, 2005

13.0 12.5

8.910.9 11.2

5.57.0

9.010.0 9.9

13.114.4

8.4

18.9

10.5 10.9

7.3

18.6

0

4

8

12

16

20

NE SE S SV V NV C B Total

Rata de intrare Rata de plecare

Intrari si iesiri, pe activitati ale economiei, 2005

18.1

4.0

11.3

1.7

15.2 16.5

25.3

13.7 14.2

7.310.511.1 9.8

5.5

10.712.4

14.8

8.56.2

12.314.5

10.9

0

5

10

15

20

25

30

agric

ultu

ra,

silv

icul

tura

,pe

scui

t

extr

activ

a

prel

ucra

toar

e

Ener

gie

elec

tric

a,ga

ze, a

pa

Con

stru

ctii

Com

ert

Hot

elur

i si

rest

aura

nte

Tran

spor

t,de

pozi

tare

,co

mun

icat

ii

Tran

zact

iiim

obili

are

Altu

l

Tota

l

Rata de intrare Rata de plecare

70

După clasa de mărime a firmelor, se constată două situaţii: cea în care rata de plecare a personalului depăşeşte rata de intrare şi care se regăseşte la firmele mari şi cea în care rata de intrare este mai mare decât cea de plecare, situaţie prezentă la întreprinderile cu mai puţin de 250 de salariaţi. În acestea din urmă, diferenţa dintre cele două rate (in favoarea ratei de intrare) creşte pe măsură ce dimensiunea firmei scade.

Figura nr. 59

Astfel, dinamica cea mai mare la nivelul personalului se înregistrează la firmele de

dimensiuni mici (intrările depăşesc semnificativ ieşirile) unde valorile înregistrate de cei doi indicatori semnifică tendinţe evidente de dezvoltare. Cu privire la întreprinderile mijlocii şi mari, scorurile înregistrate indică poziţionarea lor la cele două extreme ale unei scale de stabilitate: întreprinderile mijlocii par a fi cele mai instabile (cu fluctuaţii mari de personal – intrările reprezintă de fapt înlocuire de forţă de muncă), iar cele mari cele mai stabile (cu o uşoară tendinţă de scădere a volumului de personal, explicată prin incidenţa restructurărilor în rândul acestor întreprinderi). În mod evident, întreprinderile care au ieşit în pierdere la sfârşitul anului 2005 se confruntă cu cele mai mari pierderi de personal. În plus, ele nici nu îşi înlocuiesc forţa de muncă pe care au avut-o, optând , probabil, pentru restrângeri de activitate. Firmele care au obţinut profit la nivelul anului 2005 au cele mai mari intrări, însă se confruntă şi cu pierderi de forţa de muncă comparabile, fiind astfel caracterizate de fluctuaţiile cele mai ridicate de personal. Astfel, analizând valorile ambilor indicatori, cele mai atractive întreprinderi pentru forţa de muncă par a fi cele care au avut în 2005 veniturile egale cu cheltuielile şi care, de fapt, sunt cu precădere micro-firme.

Figura nr. 60

Rata de intrare si iesire, in functie de performanta intreprinderilor, 2005

12.5

6.1

10.5

6.8

10.511.2

13.1

8.2 7.8

10.9

02468

101214

Profit Pierdere Ven=chelt NS/NR Total

Rata de intrare Rata de plecare

Intrari si iesiri, pe clase de marime, 2005

17.015.3 15.4

9.310.511.4

10.0 10.410.9

13.9

02468

1012141618

< 9 10-49 50-249 >250 Total

Rata de intrare Rata de plecare

71

3.4. COMPORTAMENTUL DE CĂUTARE DE PERSONAL LA NIVELUL FIRMELOR ROMÂNEŞTI

Referitor la modalitatea principală de căutare a forţei de muncă, firmele apelează, în primul rând, la anunţurile în ziare (aproape 40%), apoi la recomandările cunoscuţilor (28%) şi la serviciile agenţiilor publice de ocupare a forţei de muncă (25%). Aşadar, doar un sfert dintre agenţii economici utilizează serviciile AJOFM-urilor, mai puţini chiar decât cei care recunosc că realizează angajări, exclusiv, pe baza unor modalităţi informale de recrutare (tipic tradiţionale). Activitatea agenţiilor private din domeniu este caracterizată de un grad de penetrare extrem de redus pe piaţă (deservesc, cu preponderenţă, firmele mari, cu capital străin).

Figura nr. 61

Regiunile în care agenţii economici apelează cel mai mult la agenţiile publice de ocupare sunt Sud-Vest, Nord-Est, Nord-Vest şi Vest – regiuni care deja se confruntă cu probleme în a recruta personal (acestea sunt şi regiunile unde am înregistrat ratele cele mai mari de ieşire de personal) sau în Sud (unde există cerere mare de forţă de muncă şi ca urmare a ratei ridicate de creare de noi locuri de muncă). La cealaltă extremă, Bucureşti-ul şi Centrul apelează cel mai puţin la agenţiile publice de ocupare a forţei de muncă. Regiunea Sud se remarcă, totuşi, şi prin cea mai mare pondere a agenţilor economici care utilizează recomandările cunoscuţilor la angajarea de personal (46%).

Figura nr. 62

Principala modalitate de cautare a personalului (%)

25.2

38.7

28.0

1.45.8

0.90

15

30

45

ServiciileAJOFM

Anunturi laziare

Recomandarilecunoscutilor

Agentiile deplasare private

Alte metode NS/NR

Comportamentul de cautare al firmelor in porfil regional (%)

41.3

24.1

37.741.3

26.920.0

7.8

25.2

49.4

13.1

30.4 32.8

46.2 48.7

38.7

16.023.0

45.9

21.728.4

38.3

26.2 26.6 28.028.4

41.3

28.4

0

20

40

60

NE SE S SV V NV C B TotalAJOFM ziare recomandari

72

Serviciile furnizate de AJOFM-uri sunt si cele care generează gradul cel mai ridicat de nemulţumire al angajatorilor care au recurs la această modalitate de căutare. Condiţiile impuse de acestea, prin măsurile active, par astfel a determina angajatorii să le evite pe cât posibil, şi să apeleze la serviciile publice doar în „ultimă instanţă”. Angajatorii mulţumiţi în mai mare măsură de angajările realizate în cursul anului 2005, sunt cei care aleg să-şi recruteze singuri forţa de muncă (formal), fie prin anunţuri la ziar, fie prin recomandările cunoscuţilor (informal). De asemenea trebuie remarcat şi gradul semnificativ de nemulţumire al celor care utilizează agenţiile private de plasare a forţei de muncă drept principal mijloc de căutare.

Figura nr. 63

Distribuţia angajatorilor după modalitatea principală de recrutare de personal şi gradul de satisfacţie cu privire la nivelul de calificare a

salariaţilor angajaţi în cursul anului 2005, (%)

55,03

60,00

56,79

44,44

51,52

24,16

26,22

32,72

44,44

33,33

12,75

8

5,56

11,11

9,09

7,38

4

6,06

3,091,85

1,78

0% 20% 40% 60% 80% 100%

Serviciile AJOFM

Anunturi la ziare

Recomandarilecunoscutilor

Agentiile private

Alte metode

Multumit Mai degraba multumit Mai degraba nemultumit Nemultumit NS/NR

73

3.5. DEFICITUL DE PERSONAL CALIFICAT LA NIVELUL FIRMELOR

Am operaţionalizat deficitul de forţă de muncă la nivelul firmelor prin intermediul indicatorului reprezentat de locurile de muncă libere neocupate mai mult de trei luni în cursul anului 2005.

Astfel, aproape 6% dintre firmele din România au avut locuri de muncă neocupate mai mult de 3 luni, pe parcursul anului 2005. Totuşi, pe ansamblu, marea majoritate a firmelor nu s-au confruntat sau au reuşit să gestioneze această problemă. Sub aspect regional, cele mai multe firme cu posturi neocupate mai mult de 3 luni provin din regiuni cu cerere mare de forţă de muncă, respectiv Sud Est-ul (8,03%) şi Vestul (7,84%). Dacă prima regiune este caracterizată de dinamism economic şi de o cerere mai mare de forţă de muncă (diferenţa cea mai mare între ratele de intrare şi ieşire de personal în favoarea celei dintâi), cea de-a doua regiune caracterizată de deficit de personal la nivelul firmelor se confruntă cu o migraţie accentuată pentru muncă în străinătate. La cealaltă extremă, regiunile cu cele mai reduse ponderi ale firmelor cu deficit de personal sunt Sud Vestul (3,53%) şi Centrul (3,65%) care alături de Bucureşti coagulează, de fapt, întreprinderile cu cele mai mici fluctuaţii de personal.

Figura nr. 64 Distribuţia firmelor care au avut posturi libere neocupate mai mult de

3 luni în cursul anului 2005 pe regiuni de dezvoltare, (%)

6,45

8,03

5,00

3,53

7,84

6,67

3,65

5,315,82

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

Nord Est Sud Est Sud Sud Vest Vest Nord Vest Centru Bucuresti Total

Analiza deficitului de personal calificat la nivelul firmelor în profil sectorial pune în

evidenţă cele două explicaţii majore ale acestui fenomen. Avem pe de o parte, ponderea mare a firmelor cu posturi neocupate mai mult de 3 luni care se înregistrează în activităţi economice precum construcţii (9,8%) şi hoteluri şi restaurante (7,9%) ce se găsesc într-un proces de dezvoltare şi care, aşa cum am văzut, sunt caracterizate de o cerere mare de forţă de muncă calificată (rata de intrare de personal o depăşea pe cea de ieşire) şi pe care piaţa nu o poate satisface în întregime. Pe de cealaltă parte, sectoare precum energie electrică, gaze şi apă (9,1%) şi industrie prelucrătoare (7,8%) includ şi ele ponderi semnificative de firme cu locuri de muncă neocupate, reprezentând, de fapt, locuri de muncă neatractive (ratele de plecare de personal le depăşesc pe cele de intrare în aceste firme). Totuşi, nu putem să nu remarcăm că ponderea cea mai mare a firmelor cu deficit de personal provin din categoria generic numită „altele” (14,7% - mai mare de cca. trei ori decât media naţională de 5,8%) care include, în mare parte, firme de mici dimensiuni din sectorul serviciilor care se luptă să reziste pe piaţă şi care oferă locuri de muncă puţin atractive şi caracterizate de fluctuaţie mare de personal. De altfel, cele mai frecvente ocupaţii pentru care angajatorii din această categorie nu au reuşit să găsească personal au fost coafeză, manichiuristă şi pedichiuristă.

74

Figura nr. 65

Per total, cele mai multe locuri de muncă neocupate mai mult de 3 luni în cursul anului 2005 au fost pentru ocupaţiile de confecţioner, sudor, consultant financiar, agent imobiliar, lăcătuş mecanic, zidar, dulgher, sudor în mediu protector, tâmplar.

Calculând, o rată a acestor locuri de muncă prin raportarea lor la volumul de locuri de muncă ocupate la finele anului 2005, constatăm că deficitul de personal calificat la nivelul firmelor este, de fapt, neglijabil – sub 1%. Spre deosebire de primul indicator care măsura cât de multe firme sunt afectate de fenomenul deficitului de personal, acest nou indicator oferă indicii despre cât de mult sunt afectate firmele investigate. Sau, cu alte cuvinte, dacă primul indicator vizează cuantificarea deficitului în rândul firmelor, cel de-al doilea urmăreşte deficitul în interiorul firmelor. Cele mai mari scoruri sunt obţinute de firmele ce provin din Sud Est (0,45%), Nord Vest (0,41%), Sud (0,36%) şi Vest (0,32%). Aşa cum am mai precizat, Sud Estul şi Sudul înregistrează o creştere a potenţialului de ocupare sub aspectul ratei de angajare şi a celei de creare de noi locuri de muncă şi, deci, o creştere a cererii de forţă de muncă, în vreme ce atât Nord Vestul, cât şi Vestul sunt regiuni ce încep să se confrunte cu deficite de forţă de muncă pe fondul incidenţei ridicate a migraţiei pentru muncă în străinătate.

Figura nr. 66

Deficitul de calificări pe regiuni de dezvoltare (număr posturi libere mai mult de 3 luni în 2005 în total posturi ocupate)

0,26

0,45

0,36

0,17

0,32

0,41

0,05

0,240,28

0,0

0,1

0,2

0,3

0,4

0,5

0,6

Nord Est Sud Est Sud Sud Vest Vest Nord Vest Centru Bucuresti Total

Cele mai mari rate ale deficitului de personal în interiorul firmelor se înregistrează în

domenii de activitate economică precum hoteluri şi restaurante (0,62%) şi construcţii (0,51%), domenii care se află în expansiune şi care se confruntă cu deficit la nivelul ofertei de forţă de muncă, fie că este vorba despre deficitul lucrătorilor cu nivel înalt de competenţă sau despre

Distributia firmelor care au avut posturi libere neocupate mai mult de 3 luni, pe ramuri de activitate (%)

3.2

9.1 9.8

2.7

6.34.8

14.7

5.87.97.8

0

4

8

12

16ag

ricul

tura

,si

lvic

ultu

ra,

pesc

uit

extr

activ

a

prel

ucra

toar

e

ener

gie

elec

tric

a,ga

ze, a

pa

cons

truc

tii

com

ert

hote

luri

sire

stau

rant

e

tran

spor

t,de

pozi

tare

,co

mun

icat

ii

tran

zact

iiim

obili

are

altu

l

tota

l

75

efectele fenomenului migraţiei pentru muncă în străinătate. Pe de altă parte, se vede clar că plecările masive de personal din industria extractivă au fost determinate de restructurări, neexistând, în consecinţă, locuri de muncă neocupate.

Figura nr. 67

Deficitul de calificări pe activitati ale economiei (număr posturi libere mai mult de 3 luni în 2005 în total posturi ocupate)

0,060,00

0,34

0,04

0,510,47

0,62

0,290,33

0,45

0,28

0,00,10,20,3

0,40,50,60,7

agric

ultu

ra,

silv

icul

tura

,pe

scui

t

extra

ctiv

a

prel

ucra

toar

e

Ene

rgie

elec

trica

,ga

ze, a

pa

Con

stru

ctii

Com

ert

Hot

elur

i si

rest

aura

nte

Tran

spor

t,de

pozi

tare

,co

mun

icat

ii

Tran

zact

iiim

obili

are

Altu

l

Tota

l

Deficitul de personal variază invers proporţional cu dimensiunea firmei. În mod

evident, cu cât creşte mărimea firmei cu atât creşte şi probabilitatea ca acea firmă să aibă un departament de resurse umane care să dezvolte politici de personal ţintite pe problemele specifice cu care se confruntă. Micro-firmele sunt caracterizate de o rată mult superioară celorlalte categorii, provenind, în principal, din ramuri economice cu deficit mare de personal aşa cum sunt hotelurile şi restaurantele şi comerţul. Astfel, deşi nevoia de personal înalt calificat creşte odată cu dimensiunea firmei, în cazul acestei distribuţii factorul explicativ pare să fie atractivitatea scăzută a locurilor de muncă în firmele mici şi, mai ales, micro. Instabilitatea crescută a acestui sector de micro-firme care se manifestă şi prin fluctuaţiile existente de personal este percepută de forţa de muncă care (aşa cum numeroase studii au arătat) se află, de fapt, în căutarea unor locuri de muncă stabile.

Figura nr. 68

Deficitul de calificari pe clase de marime (număr posturi libere mai mult de 3 luni în 2005 în total posturi

ocupate)2,40

0,800,47

0,18 0,28

0,0

0,5

1,0

1,5

2,0

2,5

3,0

Pana la 9salariati

10 la 49salariati

50 la 249salariati

Peste 250salariati

Total

Pentru a surprinde un deficit cronic de forţă de muncă calificată în interiorul firmelor,

am utilizat indicatorul privind locurile de muncă libere neocupate mai mult de 3 luni în cursul anului 2005 şi care încă mai erau neocupate la momentul investigaţiei (adică, după un interval de timp de minim 6 luni de zile). Cu alte cuvinte, acest indicator cuantifică acele

76

locuri de muncă foarte greu sau imposibil de ocupat. Constatăm, aşadar, că deficitul de personal calificat coincide cu cel cronic (adică locurile de muncă libere neocupate timp de trei luni sunt caracterizate de o probabilitate mare de a rămâne neocupate pe perioade foarte lungi de timp), indicând un deficit minor, dar real pe piaţa muncii.

Astfel, la jumătatea anului 2006, doar o treime dintre firmele care au avut locuri de muncă libere neocupate mai mult de 3 luni în cursul anului 2005 au reuşit să rezolve această problemă. Cele mai multe firme care se confruntă cu neocuparea acestor posturi libere pe termen lung provin din regiunile Sud Vest, Sud Est şi Nord Est, şi mai exact din ramuri puţin atractive aşa cum sunt industria prelucrătoare şi comerţul. În plus, ponderi mari ale firmelor care nu reuşesc să îşi ocupe locurile de muncă se înregistrează şi în energie electrică, apă şi gaze, construcţii, precum şi în comerţ. Personalul pregătit pentru a răspunde cerinţelor posturilor din domeniul energiei electrice migrează fie spre alte sectoare mai atractive (construcţii şi servicii), fie în străinătate, problemă cu care se confruntă şi firmele din construcţii. Comerţul este printre cele mai neatractive sectoare, coagulând, aşa cum am mai subliniat, o pondere foarte mare de personal fără studii medii.

Tabel nr. 23 Distribuţia întreprinderilor după gestionarea problemei locurilor de muncă neocupate în 2005 şi 2006, pe regiuni, activitate economică şi mărimea întreprinderii, (%)

Au rezolvat problema

Mai au locuri neocupate

Nord-Est 25.0 75.0 Sud-Est 18.2 81.8 Sud – Muntenia 33.3 66.7 Sud-Vest Oltenia 100.0 Vest 50.0 50.0 Nord-Vest 50.0 50.0 Centru 40.0 60.0

Regiunea de dezvoltare

Bucureşti 46.2 53.8 Total 35.9 64.1

Agricultură, silvicultură, pescuit 100.0 Industrie extractivă Industrie prelucrătoare 30.4 69.6 Energie electrică şi termică, gaze şi apă 100.0 Construcţii 22.2 77.8 Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, repararea şi întreţinerea autovehiculelor şi motocicletelor şi a bunurilor personale şi casnice

40.0 60.0

Hoteluri şi restaurante 66.7 33.3 Transport, depozitare şi comunicaţii 60.0 40.0 Tranzacţii imobiliare, închirieri şi activităţi de servicii 66.7 33.3

Domeniul de activitate

Alte activităţi 20.0 80.0 Total 35.9 64.1

De altfel, principalul motiv pe care 83% dintre reprezentanţii firmelor care se

confruntă cu problema locurilor de muncă libere în 2005 şi 2006 l-au invocat este lipsa de personal calificat adecvat. Puţin peste 7% dintre reprezentanţii firmelor au recunoscut că au găsit persoane corespunzătoare cerinţelor posturilor, însă acestea au refuzat angajarea, iar aceste firme proveneau exclusiv din industria prelucrătoare şi din categoria „altele”, acolo unde pachetele salariale sunt puţin atractive. Restul celor 10% care se distribuie în mod egal între „alte motive” şi „nu ştiu/nu răspund”. Trebuie subliniat, totuşi, caracterul dezirabil al răspunsului la această întrebare. Aşadar, cel puţin prin prisma percepţiilor reprezentanţilor firmelor, problema posturilor care nu se ocupă pe termen lung se datorează, în principal, unui deficit la nivelul ofertei de forţă de muncă de pe piaţă în raport cu cererea. În realitate, deşi deficitul identificat este minor, îngrijorător este faptul că el înregistrează anumite „pungi concentrări” care reunesc categorii de firme ce nu reuşesc să îşi ocupe posturile, în principal, pentru că activează în regiuni/sectoare economice afectate de migraţia forţei de muncă spre zone mai atractive. În secundar, firmele ce provin din sectoarele cu potenţial ridicat de

77

dezvoltare şi care activează pe anumite nişe de piaţă (din sectoarele construcţiilor şi serviciilor) întâmpină probleme în a găsi personal înalt specializat, ceea ce reprezintă un deficit de calificare la nivelul ofertei de forţă de muncă.

Aşadar, ponderea firmelor care se confruntă cu acest deficit cronic, precum şi rata specifică acestor locuri de muncă (în locuri de muncă ocupate) sunt ceva mai mici, însă comparabile cu valorile specifice deficitului măsurat anterior. Este vorba locuri de muncă libere care sunt, într-un fel, “permanentizate” şi care semnifică deficite de calificare pe piaţa forţei de muncă sau o atractivitate extrem de scăzută a unor locuri de muncă.

Analizând în profil regional deficitul cronic, constatăm că Sud Est-ul se detaşează, în continuare, cu cea mai mare pondere a firmelor cu posturi libere pe care nu reuşesc să le ocupe (6,6% aproape dublu faţă de media naţională de 3,7%), ce se distribuie destul de omogen pe majoritatea sectoarelor economice pe care le-am identificat ca având probleme în această direcţie: industria prelucrătoare, energia electrică, construcţiile, serviciile şi altele. Sud Estul rămâne, totuşi, o regiune cu un specific aparte: potenţial de ocupare în creştere (rata de intrare mult superioară celei de ieşire a personalului) combinat cu un deficit semnificativ de forţă de muncă. Tot peste medie, la acest capitol, se plasează şi regiunile Nord Est (4,8%) şi Vest (3,9%) unde cca. jumătate dintre firmele cu posturi libere activează în industria prelucrătoare.

Figura nr. 69

Distributia firmelor care s-au confruntat cu deficit cronic, pe regiuni de dezvoltare (%)

4,8

6,6

3,3 3,53,9

3,3

2,22,9

3,7

0

1

2

3

4

5

6

7

Nord Est Sud Est Sud Sud Vest Vest Nord Vest Centru Bucuresti Total

Sub aspect sectorial, tot firmele incluse în categoria „altele” se confruntă, în cea mai mare pondere, cu deficitul cronic de personal. Aşa cum mai spus, este vorba despre locuri de muncă foarte puţin atractive pentru forţa de muncă sau cu necesar foarte înalt de calificare/specializare. Acelaşi fenomen se regăseşte şi în energie electrică, gaze şi apă (9,1%), construcţii (7,6%) şi industrie prelucrătoare (5,4%). O îmbunătăţire a situaţiei în raport cu cea identificată anterior atunci când am analizat deficitul de personal se înregistrează la firmele din hoteluri şi restaurante, precum şi la cele din transport, depozitare şi comunicaţii. Cu alte cuvinte, deficitele de personal cele mai mari cu tendinţă clară de cronicizare se regăsesc pentru sectoarele foarte puţin atractive pentru forţa de muncă din punctul de vedere al salariilor sau a condiţiilor de muncă şi mai puţin acolo unde există un necesar în creştere de personal înalt specializat.

78

Figura nr. 70

Distributia firmelor care s-au confruntat cu deficit cronic, pe ramuri de activitate (%)

3,2

0,0

9,17,6

1,62,5

1,6

11,8

3,7

5,4

2,6

0

2

4

6

8

10

12

14ag

ricul

tura

,si

lvic

ultu

ra,

pesc

uit

extra

ctiv

a

prel

ucra

toar

e

ener

gie

elec

trica

,ga

ze, a

pa

cons

truct

ii

com

ert

hote

luri

sire

stau

rant

e

trans

port,

depo

zita

re,

com

unic

atii

tranz

actii

imob

iliare

altu

l

tota

l

Distribuţia firmelor afectate de deficitul cronic de forţă de muncă după clasa lor de

mărime indică o corelaţie directă între numărul de salariaţi şi probabilitatea ca o firmă să aibă locuri de muncă neocupate pe termen lung. Principalele ocupaţii pentru care s-au menţinut cele mai multe locuri de muncă libere în 2005 şi 2006 sunt cele de confecţioner, sudor, agent imobiliar, lăcătuş mecanic, zidar, dulgher, sudor în mediu protector.

Figura nr. 71

Distributia firmelor care s-au confruntat cu deficit cronic, dupa clasa de marime (%)

2,83,4

4,95,8

3,7

0

2

4

6

8

Pana la 9 salariati 10 la 49 salariati 50 la 249 salariati Peste 250salariati

Total

Analizând rata locurilor de muncă subsumate deficitului conic (posturi libere mai

mult de 3 luni în cursul anului 2005 care erau libere şi în momentul investigaţiei în total locuri de muncă ocupate), constatăm că cele mai afectate firme se găsesc în Nord Vest (0,36%), Sud (0,30%) şi Vest (0,28%). Prin comparaţie cu distribuţia firmelor ce se confruntă cu deficitul forţei de muncă, se remarcă faptul că doar Vestul se numără printre regiunile cele mai afectate nu numai de deficit, ci şi de un deficit cronic. În rest, după ceilalţi indicatori ai deficitului, regiunile Sud Est şi Nord Est ies ca având cele mai multe firme afectate, însă par a avea capacitatea de a se adapta la condiţiile pieţei, nelăsând această problemă să le afecteze activitatea pe termen lung. După variaţia posturilor libere pe termen lung în total posturi ocupate, chiar dacă nu sunt foarte numeroase cele aflate în această situaţie, firmele din Nord Vest (0,36%) şi Sud (0,30%) resimt cel mai mult efectele negative ale acestui deficit cronic.

79

Figura nr. 72

Deficitul cronic de calificari pe regiuni de dezvoltare (număr posturi libere mai mult de 3 luni, libere până în prezent în total locuri de muncă ocupate)

0,23 0,240,30

0,15

0,28

0,36

0,03

0,20 0,22

0,0

0,1

0,2

0,3

0,4

0,5

0,6

Nord Est Sud Est Sud Sud Vest Vest Nord Vest Centru Bucuresti Total

Din punct de vedere sectorial, activitatea firmelor din categoria „altele” (0,42%) şi

construcţii (0,43%) este afectată cel mai mult de această situaţie. Analizând variaţia deficitului cronic după clasa de mărime a firmelor, se remarcă inversarea trendului faţă distribuţia firmelor care se confruntă cu deficitul cronic după dimensiunea acestora. Aşadar, deşi mai puţine firme mici şi micro se confruntă cu posturi neocupate pe termen lung, acestea sunt mult mai afectate de existenţa acestei situaţii decât cele mari. De aceea, întărim concluzia pe care am identificat-o mai sus cu privire la faptul că firmele cele mai afectate de deficitul de personal sunt, în primul rând, cele care oferă locuri de muncă puţin atractive, şi în al doilea rând, cele care se află în expansiune şi au cerere de forţă de muncă înalt specializată. În plus, aceste firme sunt firme cu slabă capacitate de adaptare la condiţiile pieţei în privinţa specificului ofertei de forţă de muncă.

Totuşi, atât incidenţa, cât şi efectele acestui fenomen rămân extrem de reduse, cu rezerva că deja se prefigurează un patern de localizare a lui cu tendinţe de cronicizare în anumite zone geografice şi/sau economice.

Figura nr. 73

Deficitul cronic de calificari pe activitati ale economiei (număr posturi libere mai mult de 3 luni, libere până în prezent în total locuri de muncă

ocupate)

0,060,00

0,27

0,04

0,43

0,30

0,15

0,22 0,23

0,42

0,22

0,00,10,10,20,20,30,30,40,40,50,5

agric

ultu

ra,

silv

icul

tura

,pe

scui

t

extra

ctiv

a

prel

ucra

toar

e

Ener

gie

elec

trica

,ga

ze, a

pa

Con

stru

ctii

Com

ert

Hot

elur

i si

rest

aura

nte

Tran

spor

t,de

pozi

tare

,co

mun

icat

ii

Tran

zact

iiim

obilia

re

Altu

l

Tota

l

80

Figura nr. 74

Deficitul cronic de calificari pe clase de marime(număr posturi libere mai mult de 3 luni, libere până în prezent

în total locuri de muncă ocupate), 20051,82

0,35 0,390,15 0,22

0,00,20,40,60,81,01,21,41,61,82,0

Pana la 9salariati

10 la 49salariati

50 la 249salariati

Peste 250salariati

Total

După cum ne aşteptam, firmele care s-au confruntat în cursul anului 2005 cu problema

posturilor neocupate au dezvoltat un comportament mai activ de căutare de personal apelând la modalităţile consacrate de recrutare de forţă de muncă în ponderi semnificativ mai mari decât cele care nu au avut această problemă. În mod evident, posturile neocupate se datorează, în principal, migraţiei personalului calificat corespunzător spre alte zone/sectoare economice şi deficitului de calificare existent pe piaţă şi mult mai puţin unor deficienţe în demersurile de recrutare ale firmelor.

Figura nr. 75

Distribuţia firmelor după existenţa unor posturi neocupate mai mult de 3 luni în 2005 şi modalităţile de recrutare de personal, (% cumulate)

6050,87

83,33

68,4063,33 61,11

10 8,8513,33

7,99

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

au avut posturi neocupate nu au avut posturi neocupate

Serviciile AJOFM Anunturi la ziare Recomandarile cunoscutilor Agentiile private Alte metode

Mai mult decât atât, firmele afectate de problema posturilor libere neocupate au

încercat să gestioneze acest deficit utilizând în principal strategia de recrutare (notă medie de 1,8 pe o scală de la 1 la 4, în care 1= cea mai importantă şi 4 = cea mai puţin importantă), apoi strategia de instruire a personalului deja existent în firmă (notă medie de 2,1 pe aceeaşi scală) şi strategia de motivare a personalului (cu o notă medie de 2,4).

De altfel, utilizarea acestor strategii variază în raport domeniul de activitate şi regiunile de dezvoltare după cum variază şi cauzele specifice ale deficitului de personal. Astfel, angajatorii din regiunile Vest şi Nord Vest care, după cum se ştie, se confruntă cu migraţia forţei de muncă în străinătate valorizează recrutarea de personal pentru rezolvarea

81

problemei deficitului, însă nu acordă importanţă sporită strategiei de motivare a personalului, deşi se confruntă cu ratele cele mai mari de plecare. Probabil că motivaţia pe care aceştia ar fi capabili să le-o ofere angajaţilor nu poate concura cu avantajele migraţiei pentru muncă. Sud Estul prezintă cea mai mare diferenţă între rata de intrare şi cea de plecare, în favoarea celei dintâi având şi deficit mare de personal ceea ce conduce la concluzia existenţei unui necesar aflat în creştere de forţă de muncă, mai ales pentru firmele din construcţii şi sectorul servicii. Astfel, angajatorii din această regiune s-au orientat, în principal, către strategia de recrutare, valorizând, însă, foarte puternic şi strategia de instruire. Sectoarele cu valoare adăugată ridicată şi unde deficitul de personal vizează forţă de muncă înalt calificată aşa cum sunt tranzacţiile imobiliare utilizează frecvent instruirea personalului, în vreme ce ramurile cu valoare adăugată scăzută al căror deficit vizează forţa de muncă slab calificată precum industrie prelucrătoare şi comerţ apelează, în principal, la recrutare de personal.

Tabel nr. 24 Strategii utilizate, pe regiuni de dezvoltare, domeniu de activitate şi mărimea întreprinderii (scala 1 = cea mai importantă... 4 = cea mai puţin importantă)

-note medii -

Recrutare de personal

Instruire de personal

Motivarea personalului Alte

Nord-Est 2.00 2.25 3.00 3.25 Sud-Est 1.70 1.89 2.67 3.63 Sud – Muntenia 2.00 1.75 2.00 4.00 Sud-Vest Oltenia 1.33 2.00 2.67 4.00 Vest 1.29 2.43 2.29 4.00 Nord-Vest 1.67 2.25 2.38 3.57 Centru 3.00 2.25 2.25 2.50

Regiunea de dezvoltare

Bucureşti 2.22 2.22 2.44 3.00 Total 1.86 2.15 2.48 3.48

Agricultură, silvicultură, pescuit Industrie extractivă Industrie prelucrătoare 1.94 2.24 2.50 3.47 Energie electrică şi termică, gaze şi apă 1.00 2.00 3.00 4.00 Construcţii 1.88 2.43 2.43 3.14 Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, repararea şi întreţinerea autovehiculelor şi motocicletelor şi a bunurilor personale şi casnice

1.71 2.25 2.71 3.00

Hoteluri şi restaurante 2.00 3.00 2.00 3.00 Transport, depozitare şi comunicaţii 1.50 1.50 3.00 4.00 Tranzacţii imobiliare, închirieri şi activităţi de servicii 2.25 1.75 2.00 4.00

Domeniul de activitate

Alte activităţi 2.00 1.75 2.00 4.00 Total 1.86 2.15 2.48 3.48

82

3.6. GRADUL DE ADECVARE A PREGĂTIRII PERSONALULUI LA CERINŢELE POSTULUI

Un alt indicator al deficitului de calificare este gradul de satisfacţie a angajatorilor în

raport cu nivelul de calificare/competenţă profesională a personalului angajat în cursul anului 2005. Pe ansamblu, se poate spune că firmele sunt mulţumite de aceştia. Astfel, doar 12% dintre angajatorii intervievaţi care au angajat personal se declară nemulţumiţi de nivelul de calificare a salariaţilor angajaţi în 2005. De fapt, principalele motive de insatisfacţie ale reprezentanţilor firmelor în această privinţă sunt următoarele: insuficienţa cunoştinţelor practice (42%), insuficienţa pregătirii teoretice (15%), lipsa abilităţilor de comunicare (11%), insuficientă calificare pentru utilizarea tehnologiilor (4%). Un motiv specific invocat de 22% dintre reprezentanţii firmelor nemulţumite de angajaţi este „indisciplina” sau ceea ce specialiştii numesc „cultura muncii”. Analizând concordanţa între calificarea obţinută prin absolvirea unei şcoli şi încadrarea pe post, remarcăm existenţa unor ponderi semnificative de firme care declară că toţi sau majoritatea angajaţilor lor cu studii medii nu sunt încadraţi pe post în conformitate cu calificările lor certificate. Acest fenomen este prezent la aproximativ 16% din totalul firmelor cuprinse în eşantion dintre care: Ø în 45,8 % dintre acestea: personalul cu studii medii este încadrat pe posturi care

necesita o calificare superioara (cu preponderenţă în construcţii şi tranzacţii imobiliare – activităţi economice caracterizate de cerere mare de personal calificat)

Ø în 41,3 % dintre acestea: personalul cu studii medii este încadrat pe posturi care necesita o calificare inferioară (cu preponderenţă în comerţ, industrie extractivă şi transport).

Figura nr. 76

Neconcordanţa între calificarea dobândită prin şcoală şi încadrarea pe post este ceva mai redusă în cazul personalului cu studii superioare, însă este prezentă la o zecime dintre firmele investigate care declară că toţi sau majoritatea angajaţilor cu studii superioare nu sunt încadraţi pe posturi în conformitate cu calificarea certificată. De fapt, în 60,2 % dintre aceste firme, personalul cu studii superioare este încadrat pe posturi care necesita o calificare inferioară, cu preponderenţă în activităţi economice precum tranzacţiile imobiliare, comerţul şi construcţiile (locuri de muncă cu salarii atractive).

Gradul de neadecvare a calificarii dobandite prin scoala cu incadrarea pe post, pe sectoare de activitate (%)

3.2

16.713.6

0.0

15.219.5

13.2 12.5

22.2 20.616.3

05

10152025

Agr

icul

tura

,si

lvic

ultu

ra,

pesc

uit

Indu

strie

extr

activ

a

Indu

strie

prel

ucra

toar

e

Ener

gie

elec

tric

a,ga

ze, a

pa

Con

stru

ctii

Com

ert

Hot

elur

i si

rest

aura

nte

Tran

spor

t,de

pozi

tare

,co

mun

icat

ii

Tran

zact

iiim

obili

are

Altu

l

Tota

l

83

Figura nr. 77

Tabel nr. 25 Gradul de satisfacţie faţă de nivelul de calificare a angajaţilor cu pregătire medie şi postliceală, pe total eşantion de firme *

În ce măsură sunteţi mulţumit de nivelul de calificare a angajaţilor dvs. cu pregătire medie şi postliceală (şcoală de arte si meserii, şc. profesională, şc. de maiştri, absolvenţi de liceu şi scoală postliceală)? a

In %

Grupe de varsta

Nemulţumit Mai degrabă nemulţumit

Nici nemulţumit, nici mulţumit

Mai degrabă mulţumit

Mulţumit Total

Pînă în 24 ani 2,0 7,4 13,3 28,8 48,6 100 25-39 ani 0,2 1,8 6,1 26,6 65,3 100 40-49 ani 0,3 1,7 5,3 26,1 66,6 100 > 50 ani 0,2 2,8 5,5 32,1 54,9 100 *Sursă: Eşantion de firme reprezentativ la nivel naţional (total N=1100 firme); iulie 2006. Notă: a Procente calculate excluzând non-răspunsurile.

Pe total eşantion, satisfacţia în raport cu nivelul de calificare a angajaţilor cu pregătire

medie şi post-liceală are valori ridicate (i.e., peste 77% “mulţumiţi”şi “mai degrabă mulţumiţi”). Cel mai scăzut nivel al satisfacţiei faţă de nivelul de calificare a angajaţilor cu pregătire medie şi post-liceală se înregistrează, cum era de altfel de aşteptat, în cazul tinerilor (i.e., angajaţi cu vârste de până în 24 de ani). Cel mai mare procent de aprecieri pozitive cu privire la nivelul de calificare a angajaţilor cu pregătire medie şi post-liceală se înregistrează în cazul celor din grupa de vârstă 40-49 de ani (92,7% “mulţumiţi”şi “mai degrabă mulţumiţi”), urmaţi îndeaproape de cei din grupa de vârstă 25-39 de ani (92,4% “mulţumiţi”şi “mai degrabă mulţumiţi”).

Pe regiuni de dezvoltare, gradul de satisfacţie faţă de nivelul de calificare a angajaţilor cu pregătire medie şi post-liceală a angajaţilor cu vârste de până în 24 de ani înregistrează cele mai mari valori în Sud-Vest (86,7% “mulţumiţi”şi “mai degrabă mulţumiţi”), Nord-Vest (78% “mulţumiţi”şi “mai degrabă mulţumiţi”) şi Sud-Muntenia (75,3% “mulţumiţi”şi “mai degrabă mulţumiţi”). Cele mai “scăzute” valori la acest capitol le regăsim în Bucureşti (71,6% “mulţumiţi”şi “mai degrabă mulţumiţi”) şi Nord-Est (72,2% “mulţumiţi”şi “mai degrabă mulţumiţi”).

Gradul de neadecvare a calificarii dobandite prin scoala cu incadrarea pe post, pe sectoare de activitate (%)

0.0 0.0

8.1

0.0

8.7

13.0

2.6

10.0

17.5

5.9

10.3

0

4

8

12

16

20

Agr

icul

tura

,si

lvic

ultu

ra,

pesc

uit

Indu

strie

extr

activ

a

Indu

strie

prel

ucra

toar

e

Ener

gie

elec

tric

a,ga

ze, a

pa

Con

stru

ctii

Com

ert

Hot

elur

i si

rest

aura

nte

Tran

spor

t,de

pozi

tare

,co

mun

icat

ii

Tran

zact

iiim

obili

are

Altu

l

Tota

l

84

Tabel nr. 26 Satisfacţia în raport cu nivelul de calificare a angajaţilor cu pregătire medie şi şcoală post-liceală, cu vârste până în 24 de ani *

Cât de mulţumit sunteţi de nivelul de calificare a angajaţilor cu pregătire medie şi post-liceala, cu vârste de până in 24 de ani?a

in %

Nemulţumit Mai degrabă, Nemulţumit

Nici nemulţumit, nici mulţumit

Mai degrabă, mulţumit

Mulţumit Total

Nord-Est 2,2 10,0 15,6 30,0 42,2 100 Sud-Est 2,2 7,6 14,1 21,7 54,3 100 Sud – Muntenia 4,0 2,7 8,0 32,0 53,3 100 Sud-Vest Oltenia 2,2 2,2 8,9 26,7 60,0 100 Vest 1,5 10,3 14,7 25,0 48,5 100 Nord-Vest 2,2 10,9 8,7 37,0 41,3 100 Centru 0 2,3 16,1 25,3 56,3 100

Regiunea de dezvoltare

Bucureşti 1,7 9,6 16,5 30,4 41,7 100 Agricultură, silvicultură, pescuit 0 0 20,0 30,0 50,0 100 Industrie extractivă 0 0 18,2 55,5 27,3 100 Industrie prelucrătoare 3,0 7,0 17,0 38,0 34,0 100 Energie electrică şi termică, gaze şi apă 0 0 5,9 17,6 76,5 100

Construcţii 1,0 11,4 14,3 31,4 41,4 100 Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, repararea şi întreţinerea autovehiculelor şi motocicletelor şi a bunurilor personale şi casnice

0 7,6 11,4 21,1 60,0 100

Hoteluri şi restaurante 8,3 12,5 8,3 8,3 62,5 100 Transport, depozitare şi comunicaţii 4,0 10,0 12,0 16,0 58,0 100

Tranzacţii imobiliare, închirieri şi activităţi de servicii 2,1 2,1 2,1 29,2 64,6 100

Domeniul de activitate

Alte activităţi b 0 11,1 22,2 33,3 33,3 100 Sub 9 angajaţi 2,4 6,6 10,0 20,9 60,2 100 10-49 angajaţi 0,7 5,2 16,3 30,4 47,4 100 50-249 angajaţi 2,5 7,5 15,6 29,4 45,0 100

Mărimea întreprinderii

Peste 250 angajaţi 1,9 10,1 12,7 37,3 38,0 100 Total 2,0 7,4 13,3 28,8 48,6 100

*Sursă: Eşantion de firme, reprezentativ la nivel naţional (Total N=1100 firme); iulie 2006. Note: a Procente calculate excluzând non-răspunsurile.

b In “Alte activităţi”sunt incluse “învăţământul”, “sănătatea şi asistenţa socială” şi “alte domenii

Cele mai scăzute valori ale satisfacţiei faţă de angajaţii tineri (până in 24 de ani) cu pregătire medie şi post-liceală se înregistrează în domeniile “construcţii” (72,8% “mulţumiţi”şi “mai degrabă mulţumiţi”), “Transport, depozitare şi comunicaţii” (74% “mulţumiţi”şi “mai degrabă mulţumiţi”) şi “hoteluri şi restaurante” (70,8% “mulţumiţi”şi “mai degrabă mulţumiţi”).

Gradul de satisfacţie faţă de angajaţii tineri (sub 24 de ani) cu pregătire medie şi post-liceală variază invers proporţional cu mărimea firmei. Astfel, respondenţii din întreprinderile mari sunt mai puţin mulţumiţi în raport cu aceşti angajaţi decât respondenţii din firmele mici. Procentele celor ““mulţumiţi”şi “mai degrabă mulţumiţi” sunt 81,1% (pentru întreprinderi cu 9 angajaţi sau mai puţini), 77,4% (întreprinderi cu 9-49 de angajaţi), 74,7 % (întreprinderi cu 50 şi 249 de angajaţi) şi 75,3% (întreprinderi cu peste 250 de angajaţi).

In ceea ce îi priveşte pe angajaţii cu pregătire medie şi post-liceală din grupa de vârstă 25 – 39 de ani, s-a remarcat faptul că gradul de satisfacţie faţă de nivelul de calificare al acestora înregistrează valori ridicate (peste 80% “mulţumiţi”şi “mai degrabă mulţumiţi”). Pe baza Tabelului B3, notăm următoarele variaţii: cele mai ridicate valori ale satisfacţiei cu nivelul de calificare al acestor angajaţi se înregistrează în Muntenia-Sud (96% “mulţumiţi”şi

85

“mai degrabă mulţumiţi”) şi Bucureşti (96% “mulţumiţi”şi “mai degrabă mulţumiţi” ) iar cea mai scăzută valoare in Nord-Est (87% “mulţumiţi”şi “mai degrabă mulţumiţi”).

Angajaţii cu vârste cuprinse între 25 şi 39 de ani cu pregătire medie din domeniul “tranzacţii imobiliare, închirieri şi activităţi de servicii” sunt cei mai apreciaţi (97,5% “mulţumiţi”şi “mai degrabă mulţumiţi” ) urmaţi de cei din industria prelucrătoare şi de cei din construcţii. Ca şi in cazul angajaţilor cu vârste de sub 24 ani, se pare că satisfacţia in raport cu nivelul de calificare a angajaţilor cu pregătire medie si vârste intre 25 si 39 de ani variază invers proporţional cu mărimea firmei. Altfel spus, cel mai ridicat nivel al satisfacţiei in raport cu aceşti angajaţi se regăseşte in firmele mici (sub 9 angajaţi) iar cel mai scăzut nivel în firmele cu peste 250 de angajaţi.

Nivelul de satisfacţie în raport cu angajaţii cu pregătire medie şi post-liceală din grupa de vârstă 40-49 de ani înregistrează cele mai mari valori în Sud-Muntenia (95,2%“mulţumiţi”şi “mai degrabă mulţumiţi”), Bucureşti (93,6%“mulţumiţi”şi “mai degrabă mulţumiţi”) şi în Nord-Est 92,3% (“mulţumiţi”şi “mai degrabă mulţumiţi”). Cei mai apreciaţi angajaţi cu studii medii din această grupă de vârstă sunt cei din domeniul “tranzacţii imobiliare, închirieri şi activităţi de servicii” (96,2% “mulţumiţi”şi “mai degrabă mulţumiţi”) urmaţi îndeaproape de cei din “Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, repararea şi întreţinerea autovehiculelor şi motocicletelor şi a bunurilor personale şi casnice” (95,1% “mulţumiţi”şi “mai degrabă mulţumiţi”). Valorile cele mai mici la acest capitol se regăsesc in domeniul “Hoteluri şi restaurante”. Gradul de satisfacţie în raport cu angajaţii cu pregătire medie şi virste intre 40 si 49 de ani are valori foarte ridicate (i.e., peste 90% “mulţumiţi”şi “mai degrabă mulţumiţi”) în firmele din toate grupele de mărime.

Aprecierile pozitive cu privire la nivelul angajaţilor cu pregătire medie şi post-liceală cu vârste de 50 de ani si peste înregistrează valori ridicate de peste 75% pe regiuni de dezvoltare, domeniu de activitate si în funcţie de mărimea întreprinderii. Semnalăm în continuare următoarele diferenţe: cele mai scăzute valori ale mulţumirii fată de aceşti angajaţi se regăsesc in regiunea Sud-Muntenia (85% “mulţumiţi”şi “mai degrabă mulţumiţi”) şi Sud-Vest 89,8; in domeniile “hoteluri şi restaurante” (75%“mulţumiţi”şi “mai degrabă mulţumiţi”) , “agricultură” (83,0% “mulţumiţi”şi “mai degrabă mulţumiţi”) şi în firmele care au intre 20 si 49 de angajaţi (90,2% “mulţumiţi”şi “mai degrabă mulţumiţi”). Cele mai ridicate valori ale satisfacţiei faţă de nivelul de calificare a angajaţilor cu pregătire medie cu vârste de 50 de ani si peste sunt înregistrate in regiunea de dezvoltare “Centru” (92,3% “mulţumiţi”şi “mai degrabă mulţumiţi”) şi in Bucureşti (92% “mulţumiţi”şi “mai degrabă mulţumiţi”) şi in domeniile “transporturi”şi “tranzacţii imobiliare, închirieri şi activităţi de servicii”

În ceea ce priveşte alocarea pe post conform pregătirii profesionale dobândite prin şcoală, peste o treime din firmele investigate (36,1%), toţi angajaţii cu studii medii şi post-liceale ocupă posturi ce corespund calificărilor obţinute prin şcoală iar 46% din respondenţii din firmele investigate declară că “majoritatea angajaţilor cu studii medii şi post-liceale ocupă posturi ce corespund calificărilor obţinute prin şcoală”. Probleme semnificative în ceea ce priveşte alocarea personalului cu studii medii sunt înregistrate in regiunile Sud-Est şi Sud-Muntenia. Pe domenii de activitate, discrepanţe între cerinţele posturilor şi calificarea obţinută prin şcoală de angajaţii cu studii medii se înregistrează in “comerţ”, “industria extractivă”, “construcţii” şi in firmele mici (cu până la 50 de angajaţi).

Ca şi în cazul angajaţilor cu pregătire medie şi post-liceală, mulţumirea în raport cu nivelul de calificare a angajaţilor absolvenţi de colegiu sau facultate înregistrează valori ridicate (i.e., peste 85,8%) pe toate grupele de vârstă. De remarcat, gradul de satisfacţie în raport cu nivelul de calificare a angajaţilor cu pregătire superioară este în general mai ridicat decât gradul de satisfacţie în raport cu nivelul de calificare al angajaţilor cu pregătire medie.

86

Tabel nr. 27 Gradul de satisfacţie faţă de nivelul de calificare a angajaţilor absolvenţi de colegiu şi facultate, total eşantion de firme*

În ce măsură sunteţi mulţumit de nivelul de calificare a angajaţilor dvs. absolvenţi de colegiu şi facultate? a

în %

Grupe de vârsta

Nemulţumit Mai degrabă nemulţumit

Nici nemulţumit, nici mulţumit

Mai degrabă mulţumit

Mulţumit Total

Până în 24 ani 1,3 1,7 11,0 22,6 63,5 100 25-39 ani 0,3 0,5 2,6 18,5 78,1 100 40-49 ani 0,6 0,2 1,1 17,3 80,8 100 > 50 ani 0,8 0,3 2,1 25,7 77,0 100 *Sursă: Eşantion de firme reprezentativ la nivel naţional (Total N=1100 firme); iulie 2006. Notă: a Procente calculate excluzând non-răspunsurile.

Pe total eşantion, cele mai reduse valori ale satisfacţiei fată de nivelul de calificare a angajaţilor cu pregătire superioară se înregistrează în cazul tinerilor sub 24 de ani (86,1% “mulţumiţi” şi “oarecum mulţumiţi”), urmaţi de angajaţii cu vârste intre 25 si 39 de ani (96,6% 86,1% “mulţumiţi” şi “oarecum mulţumiţi”); angajaţii cu pregătire superioară cu vârste intre 40 si 49 de ani sunt, cei mai apreciaţi (98,1% “mulţumiţi” şi “oarecum mulţumiţi”).

Tabel nr. 28 Structura răspunsului la întrebarea privind satisfacţia în raport cu nivelul de calificare a angajaţilor absolvenţi de colegiu şi facultate, cu vârste până în 24 de ani*

Cât de mulţumit sunteţi de nivelul de calificare a angajaţilor absolvenţi de colegiu şi facultate, cu vârste de până in 24 de ani? a

în %

Nemulţumit Mai degrabă, nemulţumit

Nici nemulţumit, nici mulţumit

Mai degrabă, mulţumit

Mulţumit Total

Nord-Est 2,4 2,4 21,4 19,0 54,8 100 Sud-Est 0 2,6 7,7 15,4 74,7 100 Sud – Muntenia 0 0 3,3 20,0 70,0 100 Sud-Vest Oltenia 0 0 10,0 20,0 70,0 100 Vest 0 6,7 10,0 23,3 60,0 100 Nord-Vest 0 0 2,4 22,0 75,6 100 Centru 0 3,7 3,7 33,3 59,3 100

Regiunea de dezvoltare

Bucureşti 4,2 0 18,1 26,4 51,4 100 Agricultură, silvicultură, pescuit 0 0 10,0 10,0 80,0 100 Industrie extractivă 0 0 16,7 0 83,3 100 Industrie prelucrătoare 0 0 20,0 0 80,0 100 Energie electrică şi termică, gaze şi apă 0 3,3 10,0 16,7 70,0 100

Construcţii 0 3,3 10,0 16,7 70,0 100 Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, repararea şi întreţinerea autovehiculelor şi motocicletelor şi a bunurilor personale şi casnice

2,8 2,8 6,9 20,8 66,7 100

Hoteluri şi restaurante 0 0 14,3 0 85,7 100 Transport, depozitare şi comunicaţii 0 3,4 10,3 24,1 62,1 100

Tranzacţii imobiliare, închirieri şi activităţi de servicii 4,0 0 4,0 20,0 72,0 100

Domeniul de activitate

Alte activităţi b 0 0 20,0 10,0 70,0 100 Sub 9 angajaţi 2,9 2,9 10,3 8,8 75,0 100 10-49 angajaţi 2,5 2,5 12,5 17,5 65,0 100 50-249 angajaţi 0 0 13,3 25,3 61,4 100

Mărimea întreprinderii

Peste 250 angajaţi 0,9 1,8 9,1 30,9 57,3 100 Total 1,3 1,7 11,0 22,6 63,5 100

*Sursă: Eşantion de firme reprezentativ la nivel naţional (Total N=1100 firme); iulie 2006. Note: a Procente calculate excluzând non-răspunsurile.

b In “Alte activităţi”sunt incluse “învăţământul”, “sănătatea şi asistenţa socială” şi “alte domenii”

87

Mulţumirea faţă de nivelul de calificare a angajaţilor cu pregătire superioară tineri (sub 24 de ani) înregistrează cele mai scăzute valori în regiunea de dezvoltare Nord-Est (73,8% “mulţumiţi” şi “oarecum mulţumiţi”) şi Bucureşti (77,8% “mulţumiţi” şi “oarecum mulţumiţi”) ; cele mai ridicate valori la acest capitol le regăsim în regiunea Nord-Vest (97,4% “mulţumiţi” şi “oarecum mulţumiţi”).

Pe domenii de activitate, cele mai ridicate valori ale satisfacţiei faţă de nivelul de calificare a angajaţilor tineri (sub 24 de ani) cu pregătire superioară sunt in domeniul “tranzacţii imobiliare, închirieri şi activităţi de servicii” (92% “mulţumiţi” şi “oarecum mulţumiţi”) şi “agricultură” (90,0% “mulţumiţi” şi “oarecum mulţumiţi”). Respondenţii din firmele cu peste 250 de angajaţi sunt cei mai mulţumiţi faţă de nivelul de calificare al tinerilor cu pregătire superioară; nivelul minim al satisfacţiei faţă de nivelul de calificare a angajaţilor tineri (sub 24 de ani) cu pregătire superioară îl regăsim in firmele care au intre 10 si 49 de angajaţi (82,5% “mulţumiţi” şi “oarecum mulţumiţi”).

Angajaţii cu pregătire superioară din grupa de vârstă 25-39 de ani întrunesc aprecieri extrem de pozitive pe domenii, regiuni de dezvoltare şi clasa de mărime a firmei. Variaţiile sunt foarte mici pentru această grupă de vârstă; cea mai “scăzută” valoare a mulţumirii faţă de nivelul de calificare al acestor angajaţi îl întâlnim în regiunea Sud-Est (93,6% “mulţumiţi” şi “oarecum mulţumiţi”), în industria prelucrătoare (90,0% “mulţumiţi” şi “oarecum mulţumiţi”) şi în întreprinderile cu mai 9 sau mai puţini angajaţi (96,4% “mulţumiţi” şi “oarecum mulţumiţi”).

Aprecierile cu privire la nivelul de calificare a angajaţilor cu pregătire superioară cu vârste între 40 şi 49 de ani au valori extrem de ridicate (peste 90% de “mulţumiţi” şi “oarecum mulţumiţi”) pe regiuni de dezvoltare, domenii de activitate şi clase de mărime.

Dacă luăm în considerare numai categoria “mulţumiţi”, cele mai “scăzute” valori ale satisfacţiei faţă de angajaţii cu pregătire superioară din grupa de vârstă 40-49 de ani se înregistrează în Centru (75,2% “mulţumiţi”), Bucureşti (74,7 %”mulţumiţi”), în industria extractivă (54,5% “mulţumiţi”) şi in firmele care au între 50 si 249 de angajaţi (75,5% “mulţumiţi”). Cele mai ridicate valori ale satisfacţiei fată de nivelul de calificare a angajaţilor cu pregătire superioară şi vârste între 40 şi 49 de ani se regăsesc în Sud-Vest (86,4% “mulţumiţi”), în domeniul “hoteluri şi restaurante” (92% “mulţumiţi) şi in firmele mici (sub 9 angajaţi, 91,1% “mulţumiţi”).

Tabel nr. 29 Răspunsurile la întrebarea „Dintre angajaţii cu nivel de pregătire profesională medie şi post-liceală (şcoală de arte şi meserii, şcoală profesională, de maiştri, liceu şi post-liceală), câţi sunt pe posturi conform calificării dobândite prin şcoală?*”

Toţi Majoritatea Mai puţin de

jumătate Nici unul Total a

Total (excluzând non-răspunsurile; n=1016 firme)

36,1% 46,3% 9,7% 7,9% 100,0%

Nord-Est 38,7 50,9 4,7 5,7 100,0 Sud-Est 32,3 42,1 14,3 11,3 100,0 Sud – Muntenia 29,4 42,2 17,4 11,0 100,0 Sud-Vest Oltenia 27,2 50,6 17,3 4,9 100,0 Vest 32,0 53,0 9,0 6,0 100,0 Nord-Vest 32,6 46,5 10,1 10,9 100,0 Centru 31,5 55,4 7,7 5,4 100,0

Regiunea de dezvoltare

Bucureşti 50,0 38,6 4,4 7,0 100,0 Agricultură, silvicultură, pescuit 31,0 65,5 3,4 0 100,0

Industrie extractivă 0 83,3 16,7 0 100,0 Industrie prelucrătoare 27,8 58,0 12,1 2,1 100,0 Energie electrică şi termică, gaze şi apă 13,6 86,4 0 0 100,0

Domeniul de activitate

Construcţii 31,0 52,9 8,0 8,0 100,0

88

Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, repararea şi întreţinerea autovehiculelor şi motocicletelor şi a bunurilor personale şi casnice

40,3 39,1 11,4 9,1 100,0

Hoteluri şi restaurante 45,5 39,4 12,1 3,0 100,0 Transport, depozitare şi comunicaţii 39,7 46,6 6,8 6,8 100,0

Tranzacţii imobiliare, închirieri şi activităţi de servicii 46,0 26,0 5,0 23,0 100,0

Alte activităţi 65,5 10,3 3,4 20,7 100,0 Sub 9 angajaţi 47,6 30,4 9,1 12,9 100,0 10-49 angajaţi 31,8 50,5 11,6 6,1 100,0 50-249 angajaţi 24,6 59,2 12,3 3,9 100,0

Mărimea întreprinderii

Peste 250 angajaţi 21,1 72,3 6,6 0 100,0 *Sursă: Eşantion de firme reprezentativ la nivel naţional (Total N=1100 firme); iulie 2006. Notă: a Procente calculate excluzând non-răspunsurile

În 52,6% din firmele în care există angajaţi cu studii medii ce nu sunt încadraţi pe post

conform calificării obţinute prin şcoală, personalul cu studii medii este încadrat pe posturi care necesită o calificare superioară celei dobândite prin şcoală. Deficite importante de calificări la personalul cu studii medii se înregistrează în regiunea de dezvoltare Vest unde, în 70,0% din firme cei mai mulţi dintre angajaţii cu studii medii au posturi ce necesită o calificare superioară celei dobândite prin şcoală, în “agricultură”, “tranzacţii imobiliare, închirieri ”, “alte domenii”

Tabel nr. 30 Răspunsurile la întrebarea “Dintre salariaţii cu pregătire medie care nu sunt încadraţi pe post pe conform calificării dobândite prin şcoală…. *”

Cei mai mulţi sunt încadraţi pe posturi ce necesita o calificare inferioară celei dobândite prin şcoală a

Cei mai mulţi sunt încadraţi pe posturi ce necesita o calificare superioară celei dobândite prin şcoală a

Total

Total (firme în care există salariaţi cu pregătire medie ce nu sunt încadraţi pe post conform calificării dobândite prin şcoală ; n=156)

47,4% 52,6 100,0

Nord-Est 45,5 54,5 100,0 Sud-Est 56,7 43,3 100,0 Sud – Muntenia 39,3 60,7 100,0 Sud-Vest Oltenia 66,7 33,3 100,0 Vest 30,0 70,0 100,0 Nord-Vest 66,7 33,3 100,0 Centru 33,3 66,7 100,0

Regiunea de dezvoltare

Bucureşti 25,0 75,0 100,0 Agricultură, silvicultură, pescuit 0 100,0 100,0 Industrie extractivă 100,0 0 100,0 Industrie prelucrătoare 50,0 50,0 100,0 Energie electrică şi termică, gaze şi apă 42,9 57,1 100,0

Construcţii 0 0 Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, repararea şi întreţinerea autovehiculelor şi motocicletelor şi a bunurilor personale şi casnice

60,7 39,3 100,0

Hoteluri şi restaurante .0 100,0 100,0 Transport, depozitare şi comunicaţii 60,0 40,0 100,0

Tranzacţii imobiliare, închirieri şi activităţi de servicii 20,8 79,2 100,0

Domeniul de activitate

Alte activităţi 0 100,0 100,0 Sub 9 angajaţi 47,2 52,8 100,0 10-49 angajaţi 40,6 59,4 100,0 50-249 angajaţi 45,8 54,2 100,0

Mărimea întreprinderii

Peste 250 angajaţi 7,1 8,3 100,0 *Sursă: Eşantion de firme reprezentativ la nivel naţional (Total N=1100 firme); iulie 2006. Notă: a Procente calculate excluzând non-răspunsurile

89

Firmele în care angajaţii cu studii medii necesită o calificare mai înaltă decât cea pe care o deţin reprezintă 6% din total eşantion. Dintre acestea, în următorul an mai puţin de jumătate (ori 43,7%) intenţionează să organizeze cursuri de pregătire sau să apeleze la organizaţii care furnizează pregătire. Firmele care intenţionează să organizeze cursuri pe pregătire sau să apeleze la organizaţii specializate în următorul an sunt din zona de Vest (83%), din domeniile “agricultură”, “transporturi” şi “comerţ”, şi au peste 249 de angajaţi.

Tabel nr. 31 Răspunsurile la întrebarea “Pentru salariaţii cu studii medii încadraţi pe posturi care necesită o calificare mai înaltă decât cea pe care o deţin, intenţionaţi să organizaţi în următorul an cursuri de pregătire sau să apelaţi la organizaţii care furnizează pregătire?*”

Da a Nu a Total

Total (firme în care salariaţii cu studii medii necesită o calificare mai înaltă decât cea pe care o deţin ; n=71)

43,7 56,3 100%

Nord-Est 25,0 75,0 100,0 Sud-Est 38,5 61,5 100,0 Sud – Muntenia 33,3 66,7 100,0 Sud-Vest Oltenia 33,3 66,7 100,0 Vest 83,3 16,7 100,0 Nord-Vest 40,0 60,0 100,0 Centru 37,5 62,5 100,0

Regiunea de dezvoltare

Bucureşti 57,1 42,9 100,0 Agricultură, silvicultură, pescuit 100,0 0 100,0

Industrie extractivă 0 0 100,0 Industrie prelucrătoare 38,5 61,5 100,0 Energie electrică şi termică, gaze şi apă 0 0 100,0

Construcţii 28,6 71,4 100,0 Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, repararea şi întreţinerea autovehiculelor şi motocicletelor

50,0 50,0 100,0

Hoteluri şi restaurante 20,0 80,0 100,0 Transport, depozitare şi comunicaţii 75,0 25,0 100,0

Tranzacţii imobiliare, închirieri şi activităţi de servicii 38,9 61,1 100,0

Domeniul de activitate

Alte activităţi 66,7 33,3 100,0 Sub 9 angajaţi 42,2 57,8 100,0 10-49 angajaţi 46,2 53,8 100,0 50-249 angajaţi 50,0 50,0 100,0

Mărimea întreprinderii

Peste 250 angajaţi .0 100,0 100,0

Datele de mai sus atestă un grad foarte înalt de satisfacţie şi faţă de nivelul de

calificare a angajaţilor cu pregătire superioară cu vârste de 50 de ani şi peste, pe regiuni de dezvoltare, domenii de activitate şi clasa de mărime a firmei. Din nou, dacă luăm în considerare numai categoria “mulţumiţi”, cele mai “scăzute” valori ale satisfacţiei faţă de angajaţii cu pregătire superioară cu vârste de 50 de ani şi peste se înregistrează în “centru” (69,8% “mulţumiţi”) şi Nord-Est (72,7%), în industria extractivă (54,5% “mulţumiţi”) şi in firmele care au între 50 si 249 de angajaţi (75,5% “mulţumiţi”). Cele mai ridicate valori ale satisfacţiei fată de nivelul de calificare a angajaţilor cu pregătire superioară şi vârste de 50 de ani şi peste se regăsesc în Sud-Vest (93,3% “mulţumiţi”), în domeniul “hoteluri şi restaurante” (99% “mulţumiţi) şi in firmele mici (sub 9 angajaţi, 84,6% “mulţumiţi”).

Pe total eşantion, pentru angajaţii cu studii superioare, aprecierea privind gradul de adecvare al pregătirii cu cerinţele postului înregistrează valori foarte ridicate (87%). Astfel, în 54,9% din firmele incluse în eşantion toţi angajaţii cu pregătire superioară sunt încadraţi pe posturi conform pregătirii dobândite prin şcoală. În 32,1% din firmele incluse în eşantion majoritatea angajaţilor absolvenţi de colegiu sau facultate este încadrată pe posturi conforme pregătirii dobândite prin şcoală.

90

Tabel nr. 32

Dintre angajaţii cu studii superioare (absolvenţi de colegiu şi facultate), câţi sunt pe posturi conform calificării dobândite prin şcoală?*

Toţi a Majoritatea a Mai puţin de

jumătate a Nici unul a Total

Total 54,9 32,1 4,3 8,7 100,0

Nord-Est 58,7 33,7 2,2 5,4 100,0 Sud-Est 58,9 24,3 3,7 13,1 100,0 Sud – Muntenia 48,8 36,0 8,1 7,0 100,0 Sud-Vest Oltenia 54,7 31,3 6,3 7,8 100,0 Vest 52,4 34,5 4,8 8,3 100,0 Nord-Vest 49,1 30,2 6,0 14,7 100,0 Centru 46,1 41,7 1,7 10,4 100,0

Regiunea de dezvoltare

Bucureşti 63,1 28,6 3,4 4,9 100,0 Agricultură, silvicultură, pescuit 58,6 41,4 .0 .0 100,0

Industrie extractivă 36,4 63,6 .0 .0 100,0 Industrie prelucrătoare 54,1 36,5 3,9 5,5 100,0 Energie electrică şi termică, gaze şi apă 23,8 76,2 0 0 100.0

Construcţii 56,1 34,1 1,2 8,5 100,0 Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, repararea şi întreţinerea autovehiculelor şi motocicletelor şi a bunurilor personale şi casnice

53,4 27,3 6,4 12,9 100,0

Hoteluri şi restaurante 81,5 14,8 0 3,7 100,0 Transport, depozitare şi comunicaţii 51,5 36,8 2,9 8,8 100,0

Tranzacţii imobiliare, închirieri şi activităţi de servicii 55,9 22,5 7,8 13,7 100,0

Domeniul de activitate

Alte activităţi 80,8 11,5 ,0 7,7 100,0 Sub 9 angajaţi 60,9 17,8 4,9 16,4 100,0 10-49 angajaţi 64,3 24,2 4,9 6,6 100,0 50-249 angajaţi 47,7 43,2 5,7 3,4 100,0

Mărimea întreprinderii

Peste 250 angajaţi 39,6 59,1 0,6 0,6 100.0 *Sursă: Eşantion de firme reprezentativ la nivel naţional (Total N=1100 firme); iulie 2006. Notă: a Procente calculate excluzând non-răspunsurile.

Probleme semnificative în ceea ce priveşte alocarea personalului cu studii superioare apar in regiunile Sud-Est şi Sud-Muntenia. Pe domenii de activitate, discrepanţe între cerinţele posturilor şi calificarea obţinută prin şcoală de angajaţii cu pregătire superioară se înregistrează in “comerţ”, “”tranzacţii imobiliare, închirieri şi alte activităţi de servicii” şi in firmele mici (cu până la 9 angajaţi)

Firmele în care salariaţii cu studii superioare nu sunt încadraţi pe post conform calificării dobândite prin şcoală reprezintă 5% din total eşantion. Aşa cum rezultă din Tabelul C7, în 78,2% din firmele în care există angajaţi cu studii superioare ce nu sunt încadraţi pe post conform calificării obţinute prin şcoală, personalul cu studii superioare este încadrat pe posturi care necesită o calificare inferioară celei dobândite prin şcoală. Deficite importante de calificări la personalul cu studii superioare se înregistrează în Bucureşti (unde în 30,8% din firme cei mai mulţi dintre angajaţii absolvenţi de colegiu sau facultate au posturi ce necesită o calificare superioară celei dobândite prin şcoală), în “construcţii”, “comerţ”, “industria extractivă”, în firmele care au între 10 şi 49 de angajaţi şi mai ales în cele cu peste 250 de angajaţi.

Doar un număr de 14 firme au angajaţii cu studii superioare ce sunt încadraţi pe posturi care necesită o calificare mai înaltă decât cea pe care o deţin. Numărul acestora este

91

prea mic pentru a permite analize detaliate; ne limităm aici la a menţiona că dintre aceste 14 firme, 7 intenţionează să organizeze în următorul an cursuri de pregătire sau să apeleze la o firmă care furnizează astfel de cursuri.

Tabel nr. 33 Dintre salariaţii cu pregătire superioară (colegiu şi facultate) care nu sunt încadraţi pe post pe conform calificării dobândite prin şcoală….*

Cei mai mulţi sunt încadraţi pe posturi ce necesita o calificare inferioară celei dobândite prin şcoală a

Cei mai mulţi sunt încadraţi pe posturi ce necesita o calificare superioară celei dobândite prin şcoală a

Total

Total (firme în care există salariaţi cu pregătire superioară ce nu sunt încadraţi pe post conform calificării dobândite prin şcoală ; n=55)

78,2 21,8 100,0

Nord-Est 83,3 16,7 100,0 Sud-Est 63,6 36,4 100,0 Sud – Muntenia 83,3 16,7 100,0 Sud-Vest Oltenia 100,0 0 100,0 Vest 85,7 14,3 100,0 Nord-Vest 76,2 23,8 100,0 Centru 80,0 20,0 100,0

Regiunea de dezvoltare

Bucureşti 69,2 30,8 100,0 Agricultură, silvicultură, pescuit 0 0 0

Industrie extractivă 0 0 0 Industrie prelucrătoare 78,9 21,1 100,0 Energie electrică şi termică, gaze şi apă 0 0 0

Construcţii 57,1 42,9 100,0 Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, repararea şi întreţinerea autovehiculelor şi motocicletelor şi a bunurilor personale şi casnice

75,0 25,0 100,0

Hoteluri şi restaurante 100,0 0 100,0 Transport, depozitare şi comunicaţii 83,3 16,7 100,0

Tranzacţii imobiliare, închirieri şi activităţi de servicii 87,5 12,5 100,0

Domeniul de activitate

Alte activităţi 100,0 0 100,0 Sub 9 angajaţi 85,5 14,5 100,0 10-49 angajaţi 58,8 41,2 100,0 50-249 angajaţi 76,9 23,1 100,0

Mărimea întreprinderii

Peste 250 angajaţi 50,0 50,0 100,0 *Sursă: Eşantion de firme reprezentativ la nivel naţional (Total N=1100 firme); iulie 2006. Notă: a Procente calculate excluzând non-răspunsurile.

92

3.7. DINAMICA OCUPĂRII SALARIALE PE GRUPE DE OCUPAŢII Pentru a obţine un tablou complet asupra dinamicii grupelor ocupaţionale, trebuie să analizăm amploarea fenomenelor investigate (capacitatea de creare de noi locuri de muncă, angajările şi plecările de personal, precum şi deficitul de personal la nivelul firmelor) pentru fiecare dintre grupele de ocupaţii în raport cu distribuţia populaţiei salariate pe grupe ocupaţionale (la nivelul anului 2003). Astfel, se remarcă următoarele:

- Cel mai mare deficit, cele mai frecvente ieşiri şi cele mai multe locuri de muncă nou create se regăsesc în grupa muncitorilor şi meseriaşilor – semnifică existenţa unei nevoi importante pe piaţă într-o zonă puţin atractivă pentru forţa de muncă

- Deficitul şi crearea de noi locuri de muncă înregistrează valori semnificative pentru grupa specialiştilor (cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice) – existenţa unei cereri pe piaţă, tendinţă de dezvoltare către economia cunoaşterii

- Fluctuaţii mari în grupele lucrătorilor, operatorilor în comerţ şi asimilaţi şi a muncitori necalificaţi – aceste grupe reunesc ocupaţii de tranziţie pentru forţa de muncă, fie pentru nivelul de calificare necesar este unul redus, fie pentru că sunt zone de activitate caracterizate de salarii neatractive.

Tabel nr. 34 Dinamica ocupării salariale pe grupe de vârstă

2003 (%) noi locuri de munca (%) angajări (%) ieşiri (%)

deficit (%)

legiuitori, înalţi funcţionari si conducători 2.0 0.4 0.7 0.3 0.5

specialişti (cu ocupaţii intelectuale si ştiinţifice) 10.7 11.3 7.8 4.9 15.5

tehnicieni 13.2 5.4 4.7 5.0 7.3

funcţionari 6.0 2.7 4.2 3.4 0.7

lucrători, operatori in comerţ si asimilaţi 10.9 17.4 16.1 10.4 6.8

muncitori din agricultura si pescuit 0.6 1.8 0.2 0.4

muncitori si meseriaşi 25.0 36.0 36.0 41.6 63.0

operatori pe instalaţii, maşini si asamblori de maşini, 23.8 10.9 13.1 15.5 3.7

muncitori necalificaţi 7.7 13.9 17.1 18.6 2.5

Total 100 100 100 100 100

93

3.8 CONCLUZII

Analizând comportamentul firmelor şi a variaţiei fenomenelor analizate, extragem următoarele elemente relevante cu privire la problematica investigată: Ø Regiunile Sud şi Sud-Est se remarcă prin cele mai ridicate rate de creare de noi locuri

de muncă şi angajare de personal, semnificând tendinţe clare de dezvoltare şi dinamism accentuat la nivelul firmelor. La polul opus, Centrul şi Bucureşti-ul au intrat într-o fază de stagnare, fiind caracterizate de ritmuri încetinite de dezvoltare şi de dinamism redus la nivelul agenţilor economici investigaţi.

Ø Serviciile agenţiilor publice de ocupare a forţei de muncă sunt utilizate, în proporţie destul de mică, de agenţii economici care caută să angajeze personal, fiind preferate ca modalităţi principale de căutare anunţurile în presa locală şi recomandările cunoscuţilor. Ponderile firmelor ce solicită serviciile publice de ocupare sunt mai mari în regiunile în care angajatorii întâmpină dificultăţi la angajare, zone ce se confruntă cu rate ridicate de migrare pentru muncă în străinătate. În genere, firmele româneşti valorizează modalităţile informale de recrutare de personal, manifestând încredere scăzută în mecanismele formalizate/publice de mediere între cerere şi oferta pe piaţa muncii.

Ø Dezvoltarea activităţilor economice specifice sectorului terţiar şi construcţiilor are loc, în special, în ramuri ce necesită nivel ridicat de competenţă şi unde volumul de forţă de muncă atras este în creştere. La cealaltă extremă, industriile prelucrătoare şi extractivă sunt cele mai afectate de plecări ale forţei de muncă.

Ø Deficitul de personal calificat, măsurat prin ponderea locurile de muncă libere neocupate, existent pe piaţă este minim şi semnifică atât existenţa unui deficit de calificare pe piaţa muncii, cât şi existenţa unor locuri de muncă total neatractive pentru forţa de muncă.

Ø Deficienţele majore care se înregistrează în alocarea forţei de muncă pe posturi pun de fapt în evidentă o altă faţetă a deficitului de calificare, precum şi a problemelor existente în sistemul de certificare a competenţelor deţinute de angajaţi. Neadecvarea încadrării pe post a personalului în conformitate cu calificarea obţinută prin absolvirea unei şcoli se regăseşte în cadrul unui număr semnificativ de firme.

94

4. IMPACTUL SCHIMBĂRILOR TEHNOLOGICE ASUPRA NEVOII DE PREGĂTIRE A PERSONALULUI FIRMELOR ROMÂNEŞTI

4.1 PROFILUL FIRMELOR ROMÂNEŞTI DUPĂ ACTIVITATEA DE PREGĂTIRE PROFESIONALĂ

Dintre firmele investigate, s-au desfăşurat în anul 2005 programe de pregătire profesională

adresate personalului firmei în doar 32,7%. Numărul de participanţi la programele de pregătire profesională adresate angajaţilor firmelor a fost de 27878 persoane.

Figura nr. 78

Pe clase de mărime a firmelor, se observă că pregătirea profesională a personalului desfăşurată în 2005 variază direct proporţional cu dimensiunea firmei, având valori între 17% pentru firmele de până la 9 salariaţi şi de 67% pentru firmele cu peste 250 salariaţi.

Dis tr ib u tia ras p uns ur ilo r la în tr eb ar ea "A nu l tre c u t a ti e f ec tua t p r ogr a me

de p r ega tir e p r o f es iona la a d re s a te pe rs ona lu lu i f ir me i"

3 2 ,7

67 ,3

Da

Nu

Care sunt caracteristicile şi domeniile pentru care se desfăşoară pregătire profesională în firmele româneşti? În ce măsură schimbările tehnologice şi organizaţionale au avut impact asupra activităţii de pregătire a personalului din firmele româneşti? Care sunt domeniile de pregătire profesională care trebuie dezvoltate din perspectiva îmbunătăţirii competenţelor personalului? Care sunt estimările firmelor cu privire la impactul schimbărilor tehnologice şi organizatorice asupra pregătirii personalului propriu?

Acestea sunt întrebările care au ghidat studiul nostru şi la care am găsit unele răspunsuri în acest capitol.

95

Figura nr. 79 Distributia raspunsurilor la intrebarea "Anul trecut ati desfasurat

programe de pregatire profesionala adresate personalului firmei" pe clase de marime a firmelor

1734

4567

8366

5533

0102030405060708090

100

Pana la 9 salariati 10 la 49 salariati 50 la 249 salariati Peste 250salariati

Nu

Da

Pe medii de rezidenţă se observă acelaşi comportament al firmelor, mediul rural fiind uşor mai favorabil pregătirii profesionale a personalului (circa 35% faţă de circa 33% în mediul urban).

Figura nr. 80 Distributia f irmelor care au desfasurat in 2005 programe de

pregatire profesionala pe medii rezidentiale

35 33

65 67

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

Rural Urban

Nu

Da

După forma de proprietate a firmelor, ponderi mari ale răspusurilor afirmative la întrebarea legată de desfăşurarea de programe de pregătire profesională se regăsesc şi în firmele private cu capital majoritar străin (61% din total) şi în firmele din sectorul public (51% din total). Se remarcă nivelul îngrijorător de mic al ponderii desfăşurărilor de programe de pregătire profesională în firmele cu capital majoritar românesc (30%).

Figura nr. 81 Distributia raspunsurilor la intrebarea "Anul trecut ati desfasurat programe de

pregatire profesionala adresate personalului f irmei?" pe forme de proprietate a firmelor

5130

61

33 23

4970

39

6777

0102030405060708090

100

Publica Privata cucapital majoritar

romanesc

Privata cucapital majoritar

strain

Mixta Alta

Nu

Da

Pe sectoare de activitate, firmele din energie electrică, termică, gaze şi apă, cele din

sănătate şi asistenţă socială, sectorul financiar şi de asigurări au desfăşurat programe de

96

pregătire profesională în mai mare măsură decât au sesizat manifestarea schimbărilor tehnologice. În general, ponderi mari a firmelor care au desfăşurat programe de pregătire a personalului se constată în intermedieri financiare şi de asigurări (83,3% din total), energie electrică, termică, gaze şi apă (59,1% din total), sănătate şi asistenţă socială (54,5% din total). În schimb, ponderea cea mai redusă a programelor de pregătire profesională se regăsea în anul 2005 în comerţ (18,6% din firme au desfăşurat programe de pregătire profesională). Remarcăm faptul că, în concordanţă cu rezultatele anchetei de teren, în sectorul învăţământ nu s-au desfăşurat în 2005 nici un fel de cursuri de pregătire.

Figura nr. 82 Distribuţia răspunsurilor af irmative la întrebarea "Anul trecut aţi desfăşurat programe de pregătire

profesională adresate personalului f irmei" pe activităţi economice

54,5

83,3

43,8

26,3

18,6

59,1

32,7

32,542,5

43,5

39,741,741,9

0,0 10,0 20,0 30,0 40,0 50,0 60,0 70,0 80,0 90,0

Agricultura, silvicultura, pescuit

Industrie extractiva

Industrie prelucratoare

Energie electrica, g aze, apa

Constructii

Comert

Hoteluri si restaurante

Transport, depozitare, comunicatii

Tranzactii imobiliare

Invatamant

Sanatate si asistenta sociala

Intreprinderi financiare si de asig urari

Altul

Total

După numărul de participanţi la cursurile de formare, se constată că cea mai mare pondere

o deţin cursurile de pregătire pentru industria prelucrătoare. Figura nr. 83

Structura numarului de participanti la cursuri de formare/calif icare pe activitati economice in 2005

1,2

25,0

41,66,4

7,2

3,9

0,29,0

3,4

0,4

1,30,3

0,0 5,0 10,0 15,0 20,0 25,0 30,0 35,0 40,0 45,0

Agricultura, silvicultura, pescuit

Industrie extractiva

Industrie prelucratoare

Energ ie electrica, gaze, apa

Constructii

Comert

Hoteluri si restaurante

Transport, depozitare, comunicatii

Tranzactii imobiliare

Sanatate si asistenta sociala

Intreprinderi financiare si de asigurari

Altul

97

Dezvoltarea de programe de pregătire profesională în anul 2005 a fost mai intensă în regiunile Bucureşti (44% din total firme au desfăşurat programe de pregătire profesională în 2005) şi Vest (38%) şi mult mai slabă în regiunile Sud (24%) şi Nord-Vest (26%).

Figura nr. 84 Distributia f irmelor dupa raspunsul la intrebarea "Anul trecut ati desfasurat

programe de pregatire profesionala adresate personalului f irmei?"

34 29 24 2938

26 2844

66 71 76 71 6274 72

56

0102030405060708090

100

Nord Est Sud Est Sud Sud Vest Vest Nord Vest Centru Bucuresti

Nu

Da

Dacă din punct de vedere al numărului de agenţi economici care au desfăşurat programe de pregătire profesională, valori net ridicate se regăsesc în Bucureşti, din punct de vedere al numărului de participanţi la programele de pregătire cele mai mari valori se regăsesc în Vest şi Bucureşti.

Figura nr. 85

Repartiţia regiunilor după structura numărului de firme care au organizat pregătire şi după numărul de salariaţi participanţi

12 11 8 711 11 11

30

19

92 2

32

63

26

0

10

20

30

40

Nord Est Sud Est Sud Sud Vest Vest Nord Vest Centru Bucuresti

structura dupa nr. agenti economici care au desfasurat programe de pregatire

structura dupa nr. total de participanti

După tematica de pregătire, cele mai multe cursuri desfăşurate în anul 2005 au fost de însuşire/perfecţionare cunoştinţe tehnice/tehnologice (42,4%), urmate, la mare distanţă de cursuri de însuşire/perfecţionare cunoştinţe de control a calităţii produselor (24,2%) şi de cursuri de însuşire/perfecţionare abilităţi de lucru cu echipamente informatice (21,7%). Cea mai mică pondere o deţin cursurile de însuşire/perfecţionare a cunoştinţelor de limbi străine (5,3%).

98

Figura nr. 86 Structura cursurilor de pregatire profesionala desfasurata de f irme in 2005

42,4

21,7

5,3

24,2

6,4

0,0 5,0 10,0 15,0 20,0 25,0 30,0 35,0 40,0 45,0

Insusire/perfectionare cunostinte tehnice/tehnologice

Insusire/perfectionare abilitati de lucru cu echipamente informatice

Insusire/perfectionare cunostinte de limbi straine

Insusire/perfectionare cunostinte de control a calitatii produselor

Altele

Motivele pentru care firmele nu au desfăşurat programe de pregătire profesională au fost mulţumirea cu privire la pregătirea angajaţilor (56,1%) şi argumentul că “meseria se învaţă la locul de muncă” (31,1%).

Figura nr. 87 Distribuţia răspunsurilor la întrebarea "De ce nu aţi desfăşurat programe de

pregătire profesională"

56,1

31,1

3,1

4,3

7,8

5,4

13,6

0,0 10,0 20,0 30,0 40,0 50,0 60,0

Nu am avut resursele necesare

Nu exista f urnizori de f ormare prof esionala pe plan local

Ar f i presupus scoaterea din activ itate a participantilor

Nu a f ost nevoie, sunt multumit de pregatirea angajatilor

Meseria se invata la locul de munca

Alt motiv

NS/NR

La nivel regional, mulţumirea faţă de nivelul de pregătire al angajaţilor (cuprinsă între 36% în Nord-Vest şi 62,9% în Sud-Vest) argumentează în cea mai mare măsură ne-desfăşurarea de programe de pregătire profesională. Al doilea motiv de ne-desfăşurare de programe de pregătire profesională în reprezintă afirmaţia că “meseria se învaţă la locul de muncă” (între 32,2% în Nord-Est şi 12,9% în Sud-Vest).

Pe locul al treilea, şi cu ponderi reduse asociate de respondenţi se regăseşte lipsa resurselor financiare în regiunile (între 16,8% în Nord-Vest şi 6,3% în Centru). Inexistenţa furnizorilor de formare profesională pe plan local este menţionată cu pondere semnificativă ca motiv pentru neorganizarea de programe de pregătire doar în regiunea Vest (12%).

99

Figura nr. 88

Distribuţia răspunsurilor la întrebarea "De ce nu aţi desfăşurat programe de pregătire profesională" pe regiuni (raspuns multiplu)

8,7 13,0 10,0 11,4 13,3 16,86,3 10,7 11,21,7

6,53,3 1,4

12,0 5,6

3,6 3,1 4,46,1

9,86,7 7,1

6,72,4

5,47,5 6,5

44,3

48,047,5

62,9 41,336,0 60,7

37,746,2

32,220,3

27,512,9

22,732,0

17,930,8

25,6

6,1 0,0 0,0 1,4 1,3 4,0 2,7 3,8 2,60,9 2,4 5,0 2,9 2,7 3,2 3,6 6,3 3,6

0,010,020,030,040,050,060,070,080,090,0

100,0

Nord Est Sud Est Sud Sud Vest Vest Nord Vest Centru Bucuresti Total

Nu am av ut resursele necesare Nu exista f urnizori de f ormare prof esionala pe plan local

Ar f i presupus scoaterea din activ itate a participantilor Nu a f ost nev oie, sunt multumit de pregatirea angajatilor

Meseria se inv ata la locul de munca Alt motiv

NS/NR

Pe activităţi economice, mulţumirea cu privire la pregătire angajaţilor a fost în măsură mai mare invocată ca motiv pentru ne-desfăşurarea de programe de pregătire în transport, depozitare şi comunicaţii (56,9%) şi în cea mai mică măsură în educaţie.

Motivul că “meseria se învaţă la locul de muncă” este susţinut între 50% în sectorul financiar-asigurări şi 0% in educaţie.

Percepţia cu privire la lipsa furnizorilor de formare este cuprinsă între 3,3% în comerţ şi 18,2% în industria extractivă.

Figura nr. 89

Distribuţia răspunsurilor la întrebarea "De ce nu aţi des făşurat programe de pregătire profes ională pentru personalul firmei" pe activităţi economice

0,010,020,030,040,050,060,070,080,090,0

100,0

Agricult

ura,

silvicu

ltura,

pesc

uit

Indus

trie ex

tracti

va

Indus

trie pr

elucra

toare

Energ

ie ele

ctrica

, gaz

e, ap

a

Constr

uctii

Comert

Hotelur

i si re

staura

nte

Tran

sport

, dep

ozita

re, co

munica

ti i

Tran

zacti

i imob

iliare

Invata

mant

Sanata

te si

asist

enta

socia

la

Intrep

rinde

r i fina

nciar

e si de

asigu

rari Altu

lTo

tal

alte motiveNu exista furnizori de formare profesionala pe plan localMeseria se invata la locul de muncaNu a fost nevoie, sunt multumit de pregatirea angajatilor

100

Pe clase de mărime a firmelor, gradul de satisfacţie al angajatorilor cu privire la pregătirea salariaţilor ca motivaţie pentru ne-desfăşurarea de programe de pregătire profesională se regăseşte în mai mare măsură în micro-firme (50,6%) şi în mai mică măsură în firmele mari (32,9%).

Afirmaţia că “meseria se învaţă la locul de muncă” motivează ne-desfăşurarea de programe de pregătire în mai mare măsură la firmele mici (27,6%) şi în mai mică măsură la firmele mari (17,1%).

Lipsa resurselor financiare pentru organizarea de programe de pregătire apare mai frecvent la firmele mari (26,3%) comparativ cu firmele mici (8,7%).

Figura nr. 90

Distribuţia răspunsurilor la întrebarea "De ce nu aţi desfăşurat cursuri de formare profesională pentru personalul f irmei"

8,7 11,8 12,026,3

11,2

50,6 42,9 40,632,9

46,2

26,3 27,6 24,8 17,1 25,6

14,4 17,6 22,6 23,7 17,0

0,0

20,0

40,0

60,0

80,0

100,0

Pana la 9 salariati 10 la 49 salariati 50 la 249 salariati Peste 250 salariati total

AlteMeseria se inv ata la locul de muncaNu a f ost nev oie, sunt multumit de pregatirea angajatilorNu am av ut resursele necesare

După forma de proprietate a firmei, satisfacţia angajatorului cu privire la pregătirea personalului ca motivaţie pentru ne-desfăşurarea de programe de pregătire se regăseşte în mai mare măsură în firmele publice (52%) şi în mai mică măsură în firmele mixte (35,3%).

Argumentaţia că “meseria se învaţă la locul de muncă” susţine în mai mare măsură ne-desfăşurarea de programe de pregătire în firmele cu capital majoritar românesc (27,3%) şi în mai mică măsură în cele publice (4%). Lipsa resurselor financiare ca motiv de ne-desfăşurare a programelor de pregătire este în mai mare măsură percepută de firmele mixte (23,5%) şi în mai mică măsură de firmele cu capital străin (5,1%).

Figura nr. 91

Distribuţia răspunsurilor la întrebarea "De ce nu aţi desfăşurat cursuri de formare profesională pentru personalul f irmei"

20,0 10,7 5,123,5 18,2 11,2

12,0

5,2 12,8

5,9

6,5

52,0

46,5 48,7 35,3

36,4

46,2

4,027,3 17,9 17,6

15,225,6

12,0 10,3 6,1 10,6

24,2

15,4 17,6

0,010,020,030,040,050,060,070,080,090,0

100,0

Publica Privata cu capitalmajoritar romanesc

Privata cu capitalmajoritar strain

Mixta Alta total

alteMeseria se inv ata la locul de muncaNu a f ost nev oie, sunt multumit de pregatirea angajatilorAr f i presupus scoaterea din activ itate a participantilorNu am av ut resursele necesare

101

După situaţia economică din anul 2005, firmele care au motivat ne-desfăşurarea de programe de pregătire prin existenţa unei bune adecvări a pregătirii personalului sunt în mai mare măsură din firmele care au înregistrat profit (46,9%) şi în mai mică măsură din cele cu pierderi (41,8%).

Motivaţia că “meseria se învaţă la locul de muncă” argumentează ne-desfăşurarea de programe de pregătire profesională în mai mare măsură în firmele cu rezultat financiar 0 şi în mai mică măsură la cele în pierdere.

Absenţa resurselor financiare ca motivaţie de ne-desfăşurare a programelor de pregătire este invocată în mai mare măsură de firmele cu pierdere (25,3%) şi în mai mică măsură de cele cu profit (9,8%).

Figura nr. 92

Distribuţia răspunsurilor la întrebarea "De ce nu aţi desfăşurat cursuri de formare profesională pentru personalul f irmei"

9,825,3

10,1 6,8 11,2

46,9

41,8

45,7 45,8

25,6 14,3 34,922,0

25,6

17,6 18,79,3

25,4 17,0

46,2

0,010,020,030,040,050,060,070,080,090,0

100,0

Profit Pierdere Venituri=cheltuieli NS/NR Total

AlteMeseria se inv ata la locul de muncaNu a f ost nev oie, sunt multumit de pregatirea angajatilorNu am av ut resursele necesare

Pe tipuri de programe de pregătire profesională se observă următoarele caracteristici:

o Programe de pregătire pentru însuşirea/perfecţionarea cunoştinţelor tehnice-tehnologice s-au desfăşurat în mai mare măsură în sănătate şi asistenţă socială (66,7%) şi în mai mică măsură în financiar-asigurări (14,3%).

o Programe de însuşire/perfecţionare a abilităţilor de lucru cu echipamente informatice s-au desfăşurat în mai mare măsură în tranzacţii imobiliare (35,7%) şi în mai mică măsură în industria prelucrătoare (15%).

o Programe de pregătire pentru însuşirea/perfecţionarea de cunoştinţe de control a calităţii produselor s-au organizat în mai mare măsură în industria prelucrătoare (31,7%) şi în mai mică măsură în industria extractivă şi sănătate (16,7%).

o Programe de însuşire/perfecţionare a cunoştinţelor de limbi străine s-au desfăşurat în mai mare măsură în financiar-asigurări (26%)şi nu s-au desfăşurat deloc în agricultură, comerţ şi sănătate.

102

Figura nr. 93

Distribuţia răspunsurilor la întrebarea "Ce tipuri de programe de pregătire profesională s-au desfăşurat pentru personalul firmei"

0,0 10,0 20,0 30,0 40,0 50,0 60,0 70,0 80,0 90,0 100,0

Agricultura, silvicultura, pescuit

Industrie extractiva

Industrie prelucratoare

Energie electrica, gaze, apa

Constructii

Comert

Hoteluri si restaurante

Transport, depozitare, comunicatii

Tranzactii imobiliare

Sanatate si asistenta sociala

Intreprinderi financiare si de asigurari

Altul

Total

Insusire/perfectionare cunostinte tehnice/tehnologiceInsusire/perfectionare abilitati de lucru cu echipamente infInsusire/perfectionare cunostinte de limbi straineInsusire/perfectionare cunostinte de control a calitatii proAltele

103

4.2 EVALUAREA NIVELULUI COMPETENŢELOR/APTITUDINILOR SALARIAŢILOR ŞI IDENTIFICAREA ARIILOR DE PREGĂTIRE PROFESIONALĂ

Distribuţia notelor înregistrate pe total eşantion pentru personalul cu studii medii şi

postliceale relevă nivele mai scăzute pentru competenţele privind: o cunoaşterea şi utilizarea limbilor străine (media notelor 6,4), mai pronunţat în

industria extractivă (2,5), agricultură, energie electrică, gaze şi apă, construcţii; o managementul şi organizării, cu nivele sub media pe ţară în industria extractivă

(5,6), construcţii (6,4) şi transport şi depozitare (6,9); o utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (calculator internet, etc.) cu

nivele mai scăzute decât media pe ţară în domeniile industrie extractivă (5,3), construcţii (6,8) şi agricultură (7,0).

Tabel nr. 35

Faţă de notele înregistrate de personalul cu studii medii/postliceale, diferenţele cele mai mari în favoarea celor cu studii superioare se înregistrează la cele trei tipuri de competenţe, încadrabile în categoria competenţelor complementare meseriei: cunoaşterea şi utilizarea limbilor străine, managementul şi organizarea şi utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (calculator internet, etc.).

Să consemnăm de asemenea şi faptul că pentru salariaţii cu studii superioare ecartul notelor acordate de reprezentanţii firmelor investigate este foarte redus (minim 8,0-maxim 9,7)

Competente/Aptitudini

Domeniul de activitate

Tehnice, legate de sarcinile postului

Comu nicare

cu beneficiari/ clienti

Lucru în

echipa

Cunoastere si aplicare a normelor

de securitate a

muncii

Cunoastere si aplicare a normelor

de protectie a mediului

Utilizare tehnologia informatiei

si cominicatii

lor (calculator internet,

etc)

Cunoastere si utilizare

limbi straine

Management/ Organi zare

1.Agricultura 8,3 8,0 8,2 8,6 8,4 7,0 5,3 7,1 2.Industrie extractiva

7,9

5,3

8,8

8,6

8,3

5,3

2,5

5,6 3.Industrie prelucratoare

8,2

8,2

8,5

8,7

8,3

7,3

6,1

7,2 4.Energie electrica, gaze, apa

8,3

7,3

8,7

8,8

8,3

7,6

5,7

7,3

5.Constructii 8,1 7,9 8,5 8,3 7,9 6,8 5,7 6,4 6.Comert 8,6 8,8 8,9 9,0 8,7 7,6 6,2 7,9 7.Hoteluri si Restaurante

8,7

9,0

9,0

9,1

9,0

7,9

7,6

8,4

8.Transporturi si Depozitare

8,5

8,6

8,7

8,8

8,7

7,6

6,5

6,9

9.Tranzactii imobiliare si alte servicii

8,6

8,9

9,1

9,1

9,0

8,7

7,7

8,3

10.Alte domenii 8,8 9,0 9,1 9,2 9,2 7,7 6,5 8,3

Total 8,4 8,5 8,7 8,8 8,6 7,6 6,4 7,5

104

Tabel nr. 36

Se observă faptul că aprecierile privind nivelul competenţelor atât pentru salariaţii cu

studii medii cât şi pentru cei cu studii superioare nu diferă semnificativ pe regiuni de dezvoltare. Astfel, la personalul cu studii medii diferenţa dintre regiunile cu cele mai scăzute note (Nord Est, Sud Est şi Sud ) şi regiunea cu nota cea mai ridicată (Sud Vest) este cuprinsă între 0,9 şi 0,5 puncte iar în cazul personalului cu studii superioare această diferenţă este şi mai redus, maxima fiind de 0,4 puncte

Tabel nr. 37

Competenţe/Aptitudini Regiunea de Dezvoltare

Tehnice, legate de sarcinile postului

Comu nicare cu beneficiari/ clienţi

Lucru în echipă

Cunoaştere şi aplicare a normelor de securitate a muncii

Cunoaştere şi aplicare a normelor de protecţie a mediului

Utilizare tehnologia informaţiei şi comunicaţii lor (calculator internet, etc)

Cunoaştere şi utilizare limbi străine

Management/ Organi zare

To- tal

1.Nord Est 8,1 8,1 8,3 8,5 8,3 6,9 4,9 6,7 7,5 2.Sud Est 8,1 8,2 8,4 8,5 8,2 7,4 6,3 7,4 7,8 3.Sud 8,3 8,6 8,8 8,7 8,5 7,0 5,7 7,7 7,9 4.Sud Vest 8,8 9,0 9,1 9,4 9,0 7,8 6,2 8,0 8,4 5.Vest 8,3 8,5 8,7 8,9 8,5 7,6 6,5 7,4 8,1 6.Nord Vest 8,8 8,6 9,0 8,9 8,7 7,3 6,7 7,6 8,2 7.Centru 8,3 8,5 8,7 8,9 8,8 7,8 6,9 8,0 8,2 8.Bucureşti 8,7 8,7 8,8 8,9 8,6 8,1 6,8 7,4 8,3 Total 8,4 8,5 8,7 8,8 8,6 7,6 6,4 7,5 8,0

Competente/Aptitudini

Domeniul de activitate

Tehnice, legate de sarcinile postului

Comu nicare

cu beneficiari/ clienti

Lucru în

echipa

Cunoastere si aplicare a

normelor de

securitate a muncii

Cunoastere si aplicare a

normelor de protectie a mediului

Utilizare tehnologia informatiei

si cominicatii

lor (calculator

internet, etc)

Cunoastere si utilizare

limbi straine

Management/ Organi zare

1.Agricultura 9,2 9,1 9,3 9,4 9,3 9,0 8,0 9,1 2.Industrie extractiva

8,6

9,1

9,1

9,1

9,0

8,7

8,0

9,0 3.Industrie prelucratoare

9,0

9,0

9,4

9,1

9,0

9,1

8,4

8,9

4.Energie electrica, gaze, apa

8,8

8,6

8,7

9,3

9,2

9,1

8,5

8,8

5.Constructii 9,1 9,1 8,9 9,1 8,8 9,0 8,0 8,8 6.Comert 9,3 9,4 9,3 9,4 9,2 9,3 8,4 9,1 7.Hoteluri si Restaurante

9,7

9,6

9,7

9,8

9,7

9,2

9,2

9,6

8.Transporturi si Depozitare

9,3

9,4

9,1

9,2

9,3

9,2

8,7

9,2

9.Tranzactii imobiliare si alte servicii

9,3

9,2

9,3

9,4

9,4

9,4

8,8

9,4

10.Alte domenii 9,4 9,4 9,5 9,5 9,4 9,3 8,6 9,0

Total 9,2 9,2 9,3 9,3 9,1 9,2 8,4 9,1

105

Tabel nr. 38

Competenţe/Aptitudini Regiunea de Dezvoltare Tehnice,

legate de sarcinile postului

Comu nicare cu beneficiari/ clienţi

Lucru în echipă

Cunoaştere şi aplicare a normelor de securitate a muncii

Cunoaştere şi aplicare a normelor de protecţie a mediului

Utilizare tehnologia informaţiei şi comunicaţii lor (calculator internet, etc)

Cunoaştere şi utilizare limbi străine

Management/ Organi zare

To- tal

1.Nord Est 9,0 9,1 9,0 9,3 9,1 8,9 8,1 9,0 8,9 2.Sud Est 9,3 9,2 9,1 9,2 9,2 9,3 8,5 9,1 9,1 3.Sud 9,0 9,2 9,1 9,2 9,0 9,0 8,3 9,0 9,0 4.Sud Vest 9,4 9,3 9,4 9,6 9,5 9,4 8,6 9,2 9,3 5.Vest 9,0 9,3 9,2 9,4 9,1 9,2 8,2 9,0 9,1 6.Nord Vest 9,5 9,5 9,4 9,4 9,3 9,1 8,6 9,0 9,2 7.Centru 9,1 9,2 10,0 9,4 9,4 9,2 8,3 9,1 9,2 8.Bucureşti 9,1 9,1 9,1 9,1 8,9 9,4 8,6 9,0 9,0 Total 9,2 9,2 9,3 9,3 9,1 9,2 8,4 9,1 9,1

4.3 ESTIMĂRI CU PRIVIRE LA NEVOIA DE PREGĂTIRE PROFESIONALĂ DIN PERSPECTIVA RĂSPUNSULUI LA SCHIMBĂRILE TEHNOLOGICE

Estimările angajatorilor privind programele de pregătire profesională sunt strâns legate de percepţia schimbărilor tehnologice.

Din totalul firmelor care au identificat schimbări tehnologice în ultimii 5 ani, 62,2% au desfăşurat cursuri de pregătire în 2005.

Figura nr. 94 Structura raspunsurilor afirmative cu privire la schimbarile tehnologice in ultimii

5 ani, dupa raspunsul la intrebarea "Ati desfasurat cursuri de pregatire profesionala in 2005"

62,2

32,8

5

Da

Nu

NS/NR

În relaţia dintre schimbările tehnologice şi desfăşurarea de programe de pregătire profesională se identifică o pondere destul de ridicată a firmelor care au identificat în ultimii 5 ani schimbări tehnologice şi care au desfăşurat programe de pregătire profesională pentru personalul propriu în 2005 (între 57% pentru firmele de până la 9 salariaţi şi 68% pentru firmele cu 50-249 salariaţi). Remarcăm faptul că valoarea de maxim a relaţiei între schimbările tehnologice şi pregătirea personalului se regăseşte la nivelul firmelor mijlocii.

106

Figura nr. 95 Distributia f irmelor dupa clasa de marime care au af irmat schimbari tehnologice

in ultimii 5 ani si care au desfasurat programe de pregatire in 2005

57

60

68

63

50 52 54 56 58 60 62 64 66 68 70

Pana la 9 salariati

10 la 49 salariati

50 la 249 salariati

Peste 250 salariati

Din punct de vedere al percepţiei necesităţii pregătirii profesionale ca răspuns la schimbările tehnologice, răspunsurile angajatorilor se situează la niveluri înalte (între 100% în sectorul financiar-asigurări şi 56% în tranzacţii imobiliare).

Figura nr. 96

Pe activităţi economice, implicaţiile schimbărilor tehnologice asupra necesarului de formare/calificare a personalului s-au tradus în instruirea personalului în ponderi variind între 50% în hoteluri şi restaurante şi 71% în transport, depozitare şi comunicaţii.

Struc tura răs punsur ilor la întrebarea "Care au f os t implica ţiile sc h imbă r ilo r tehnologice as upra nec es aru lu i de f ormare/ca lif ic are a pers onalu lu i ex is tent"

6486

72 71 8061 63 57 56

67

100

60 67

29

1420 14

16

20 21 30 29

33

0

10

22

7 05 14 4

14 16 7 80 0

20

80

0

3

0

0 5 0 5 6 0 010 3

-20

0

20

40

60

80

100

Ag ricu lt u

r a, s

ilvic

u ltur a

, pes c u it

Indu s tr i

e ex t ra

c t iva

Indu s tr ie

pre

luc ra

toa re

E n e rgie

ele

c t ric a , g

a z e , ap a

Co n s tr u

c ti i

Com

er t

Hote

l ur i

s i re s ta

u r an te

T r an sp

o rt , d

e po z it ar e

, com

un ic a ti i

T ranz a c ti i

imo b il ia

r e

S a na tat e

si a

s is t en ta

soc ia

la

Intre

p rind e r i

fina nc ia

r e s

i de a

s igu r a

r i

A ltul

T ot al

Altc ev a /N S/ N RN u am f ac ut nim icAm ang ajat pers o nal c a re s a poata lu c ra c u noile tehno logiiIns t ru ire a pers on alulu i ex is te nt

107

Figura nr. 97

Structura pe activitati economice a firmelor care au afirmat schimbari tehnologice in ultimii 5 ani si au desfasurat programe de pregatire profesionala

in 2005

6960

68

6965

5150

71

5956

0 10 20 30 40 50 60 70 80

Agricultura, silvicultura, pescuit

Industrie extractiva

Industrie prelucratoare

Energie electrica, gaze, apa

Constructii

Comert

Hoteluri si restaurante

Transport, depozitare, comunicatii

Tranzactii imobiliare

Altul

La nivel regional, percepţia cu privire la implicaţiile schimbărilor tehnologice asupra necesarului de formare/calificare a personalului existent valorizează pozitiv şi înalt necesitarea instruirii personalului (între 61% în Bucureşti şi Nord-Est şi 77% în Nord-Vest). Pe locul doi se situează opţiunea angajării de personal care să răspundă noilor nevoi tehnologice (între 11% în Nord-Vest şi 29% în Nord-Est).

Figura nr. 98

În schimb, percepţia schimbărilor tehnologice din ultimii 5 ani a fost înregistrată în mai mică măsură decât nevoia de programe de pregătire pentru personalul firmei în regiunile Bucureşti şi Sud-Vest.

Pe regiuni de dezvoltare se estimează o creştere a ritmului schimbărilor tehnologice în viitor faţă de cele trecute în Nord-Est (cu 6 pp) şi Sud-Vest (cu 4 pp) şi o încetinire accentuată în Centru (cu 11 pp) şi în regiunile NV (cu 7 pp) şi V (cu 4 pp).

În regiunile pentru care se estimează intensificări ale schimbărilor tehnologice vor trebui organizate prioritar programe de pregătire în domeniul cunoştinţelor tehnice/tehnologice.

Structura răspunsurilor la întrebarea "Care au fost implicaţiile schimbărilor

tehnologice asupra necesarului de f ormare/calif icare a personalului existent"

61 68 67 63 71 77 69 61

2927

16 2218 11 20 27

7 415 11 5 8 10 7

3 1 2 4 5 5 1 5

0102030405060708090

100

Nord Est Sud Est Sud Sud Vest Vest Nord Ves t Centru Bucuresti

Altcev a/N S/NRNu am f acut nim icAm angajat personal care sa poata luc ra cu noile tehnologiiInstruirea personalului exist ent

108

Figura nr. 99

Pe tipuri de activităţi economice accelerarea ritmului schimbărilor economice se estimează pentru energie electrică, termică gaze şi apă (cu 18 pp), şi financiar-asigurări (cu 33 pp). Percepţia cu privire la scăderile de ritm pentru industria extractivă (25 pp), sănătate şi asistenţă socială (cu 9 pp) şi hoteluri şi restaurante (cu 8 pp) nu trebuie să conducă însă la decizia abandonării desfăşurării de programe de pregătire în aceste activităţi.

Figura nr. 100

În firmele structurate pe clase de mărime, percepţia cu privire la creşterea ritmului modificărilor tehnologice este mai mare în cele mici şi în micro-firme şi mai mică în firmele mari (cu 8 pp) şi mijlocii (cu 3 pp).

Figura nr. 101

Distribuţia răspunsurilor la întrebarea "Estimaţi că la nivelul f irmei vor avea loc

schimbări tehnologice importante în următorii 5 ani"

51 50 4834 44 36 33 40 42

38 34 33 55 3533 51 41 40

11 16 19 11 21 3116 19 19

0

20

40

60

80

100

Nord Est Sud Est Sud Sud Vest Vest Nord Vest Centru Bucuresti Total

Da Nu NS/NR

Distribuţia răspunsurilor la întrebarea "Estimaţi că la nivelul firmei vor avea loc schimbări tehnologice importante în următorii 5 ani"

3925

5373

43 31 3756

36 36 50 44 42

26 42

2614

36 51 5030

4964

5031 40

35 33 20 14 21 18 13 14 15

100

25 19

0

20

40

60

80

100

Agric

ultur

a,si

lvicu

ltura

,pe

scui

t

Indu

strie

extra

ctiv

a

Indu

strie

prel

ucrat

oare

Energ

ieel

ectri

ca,

gaze

, apa

Cons

truct

ii

Com

ert

Hote

luri s

ire

staura

nte

Tran

sport

,de

pozit

are,

com

unic

atii

Tranz

actii

imob

iliar

e

Inva

tama

nt

Sana

tate

sias

iste

ntaso

ciala

Intre

prind

eri

finan

ciare

side

asig

urari Altu

l

Total

Da Nu NS/NR

Distribuţia răspunsurilor la întrebarea "Estimaţi că la nivelul firmei vor avea loc

schimbări tehnologice importante în următorii 5 ani"

3149 57 50 42

5133 27

26 40

18 19 16 23 19

0

20

40

60

80

100

Pana la 9 salariati 10 la 49 salariati 50 la 249 salariati Peste 250 salariati Total

Da Nu NS/NR

109

4.4 CONCLUZII

Dintre firmele investigate, s-au desfăşurat în anul 2005 programe de pregătire profesională adresate personalului firmei în doar 32,7%. Numărul de participanţi la programele de pregătire profesională adresate angajaţilor firmelor a fost de 27878 persoane.

Pe sectoare de activitate, firmele din energie electrică, termică, gaze şi apă, cele din sănătate şi asistenţă socială, sectorul financiar şi de asigurări au desfăşurat programe de pregătire profesională în mai mare măsură decât au sesizat manifestarea schimbărilor tehnologice. În general, ponderi mari a firmelor care au desfăşurat programe de pregătire a personalului se constată în intermedieri financiare şi de asigurări (83,3% din total), energie electrică, termică, gaze şi apă (59,1% din total), sănătate şi asistenţă socială (54,5% din total). În schimb, ponderea cea mai redusă a programelor de pregătire profesională se regăsea în anul 2005 în comerţ (18,6% din firme au desfăşurat programe de pregătire profesională).

După tematica de pregătire, cele mai multe cursuri desfăşurate în anul 2005 au fost de însuşire/perfecţionare cunoştinţe tehnice/tehnologice (42,4%), urmate, la mare distanţă de cursuri de însuşire/perfecţionare cunoştinţe de control a calităţii produselor (24,2%) şi de cursuri de însuşire/perfecţionare abilităţi de lucru cu echipamente informatice (21,7%). Cea mai mică pondere o deţin cursurile de însuşire/perfecţionare a cunoştinţelor de limbi străine (5,3%).

Motivele pentru care firmele nu au desfăşurat programe de pregătire profesională au fost mulţumirea cu privire la pregătirea angajaţilor (56,1%) şi argumentul că “meseria se învaţă la locul de muncă” (31,1%). La nivel regional, mulţumirea faţă de nivelul de pregătire al angajaţilor (cuprinsă între 36% în Nord-Vest şi 62,9% în Sud-Vest) argumentează în cea mai mare măsură ne-desfăşurarea de programe de pregătire profesională. Al doilea motiv de ne-desfăşurare de programe de pregătire profesională în reprezintă afirmaţia că “meseria se învaţă la locul de muncă” (între 32,2% în Nord-Est şi 12,9% în Sud-Vest).

Pe activităţi economice, mulţumirea cu privire la pregătire angajaţilor a fost în măsură mai mare invocată ca motiv pentru ne-desfăşurarea de programe de pregătire în transport, depozitare şi comunicaţii (56,9%).

Argumentaţia că “meseria se învaţă la locul de muncă” susţine în mai mare măsură ne-desfăşurarea de programe de pregătire în firmele cu capital majoritar românesc (27,3%) şi în mai mică măsură în cele publice (4%). Lipsa resurselor financiare ca motiv de ne-desfăşurare a programelor de pregătire este în mai mare măsură percepută de firmele mixte (23,5%) şi în mai mică măsură de firmele cu capital străin (5,1%). Pe tipuri de programe de pregătire profesională se observă următoarele caracteristici:

o Programe de pregătire pentru însuşirea/perfecţionarea cunoştinţelor tehnice-tehnologice s-au desfăşurat în mai mare măsură în sănătate şi asistenţă socială (66,7%) şi în mai mică măsură în financiar-asigurări (14,3%).

o Programe de însuşire/perfecţionare a abilităţilor de lucru cu echipamente informatice s-au desfăşurat în mai mare măsură în tranzacţii imobiliare (35,7%) şi în mai mică măsură în industria prelucrătoare (15%).

o Programe de pregătire pentru însuşirea/perfecţionarea de cunoştinţe de control a calităţii produselor s-au organizat în mai mare măsură în industria prelucrătoare (31,7%) şi în mai mică măsură în industria extractivă şi sănătate (16,7%).

o Programe de însuşire/perfecţionare a cunoştinţelor de limbi străine s-au desfăşurat în mai mare măsură în financiar-asigurări (26%)şi nu s-au desfăşurat deloc în agricultură, comerţ şi sănătate.

Evaluarea de către angajator a competenţelor personalului atât pentru cel cu studii medii şi postliceale, cât şi pentru cel cu studii superioare relevă nivele mai scăzute pentru competenţele privind:

110

o cunoaşterea şi utilizarea limbilor străine, mai pronunţat în industria extractivă, agricultură, energie electrică, gaze şi apă, construcţii;

o managementul şi organizării, cu nivele sub media pe ţară în industria extractivă, construcţii şi transport şi depozitare;

o utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (calculator internet, etc.) cu nivele mai scăzute decât media pe ţară în domeniile industrie extractivă, construcţii şi agricultură .

Prin urmare, pentru ridicarea competenţelor personalului cu studii medii şi postliceale este necesară organizarea de cursuri de pregătire pentru cunoaşterea şi utilizarea limbilor străine (în special engleza), organizare şi utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor în special în ramurile unde aprecierea angajatorilor este mică.

Din totalul firmelor care au identificat schimbări tehnologice în ultimii 5 ani, 62,2% au desfăşurat cursuri de pregătire în 2005. Remarcăm faptul că valoarea de maxim a relaţiei între schimbările tehnologice şi pregătirea personalului se regăseşte la nivelul firmelor mijlocii. Pe activităţi ale economiei naţionale, percepţia necesităţii pregătirii profesionale ca răspuns la schimbările tehnologice, plasează angajatorii la niveluri înalte (între 100% în sectorul financiar-asigurări şi 56% în tranzacţii imobiliare).

La nivel regional, percepţia cu privire la implicaţiile schimbărilor tehnologice asupra necesarului de formare/calificare a personalului existent valorizează pozitiv şi înalt necesitarea instruirii personalului (între 61% în Bucureşti şi Nord-Est şi 77% în Nord-Vest). Pe locul doi se situează opţiunea angajării de personal care să răspundă noilor nevoi tehnologice (între 11% în Nord-Vest şi 29% în Nord-Est).

111

5. PROIECŢIA STRUCTURII OCUPAŢIONALE PENTRU ANUL 2010

Proiecţia ocupării la orizontul anului 2010 s-a elaborat în 3 tipuri de scenarii:

• SCENARIUL PESIMIST în două variante: – A. Scenariul pesimist şi – B. Scenariul pesimist moderat

• SCENARIUL MODERAT • SCENARIUL OPTIMIST

5.1 SCENARIUL PESIMIST Premise • A. În cazul scenariului pesimist se extrapolează tendinţa de evoluţie a structurii

ocupaţionale din perioada 1996-2004 • B. În cazul scenariului pesimist moderat se extrapolează tendinţa de evoluţie a

structurii ocupaţionale din perioada 2000-2004 Metodologie

În realizarea scenariului în varianta I-a s-au luat în considerare evoluţiile ocupaţionale pe grupe majore de ocupaţii (conform datelor statistice din ancheta în gospodăriile populaţiei AMIGO) din perioada 1996-2004 pentru care s-au trasat trenduri de evoluţie cu ajutorul funcţiilor parabolice. Deoarece rapoartele de corelaţie înregistrau valori rezonabile, s-a extrapolat trendul pentru perioada 2005-2010. Structura ocupaţională la nivelul acestui ultim an de proiecţie s-a comparat cu cea din anul 2004 şi s-au calculat diferenţele structurale.

În realizarea scenariului în varianta a II-a s-a utilizat aceeaşi metodă, dar perioada pentru care s-au trasat trendurile a fost 2000-2004 (cu rezerva metodologică a introducerii unor modificări în culegerea datelor din ancheta AMIGO începând din 2002). Apoi s-au extrapolat tendinţele pentru intervalul următor (2005-2007) şi s-au extins până în anul 2010. Din nou structura ocupaţională obţinută s-a comparat cu cea din anul 2004.

a. SCENARIUL PESIMIST PESIMIST

Conform metodei, populaţia ocupată proiectată la orizontul anului 2010 va fi mai mare decât cea din 2004 cu circa 925 mii persoane. Pe acest fond, în ipotezele scenariului, se proiectează o creştere a populaţiei ocupate din grupa agricultori şi lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit de 1134 mii persoane. Scăderi mai importante de populaţie se estimează în grupa muncitori necalificaţi (cu circa 147 mii persoane).

Care va fi evoluţia sistemului ocupaţional românesc în perspectiva anului 2010? Care este scenariul cel mai aproape de adevăr? Ce mutaţii sunt previzibile? La aceste câteva probleme se caută răspunsul în acest capitol.

112

Tabel nr. 39

2004 2010DIF 2010

fata de 2004TOTAL POPULATIE OCUPATA 9158 10083 925Membri ai corpului legislativ, ai executivului, inalti conducători ai administraţiei publice, conducători şi şi unităţile economico-sociale şi politice 260 181 -79Specialişti cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice 769 739 -30Tehnicieni, maiştri şi asimilaţi 828 781 -47Funcţionari administrativi 407 403 -4Lucrători operativi în servicii, comerţ şi asimilaţi 841 807 -34Agricultori şi lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit 2450 3584 1134Meşteşugari şi lucrători calificaţi în meserii de tip artizanal, de reglare şi întreţinere a maşinilor şi instalaţiilor 1625 1655 30alte categorii de ocupatii 1076 1178 102Muncitori necalificaţi 902 755 -147

MII PERS.

Şi din punct de vedere structural apar unele modificări semnificative la orizontul proiectat faţă de structura populaţiei ocupate din 2004, dar în sensul reducerii ponderii grupelor 9 (muncitori necalificaţi) şi 3 tehnicieni, maiştri şi asimilaţi) şi extensiei grupei 6 (agricultori şi lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit).

Figura nr. 102 { SHAPE \* MERGEFORMAT }

Principalele modificări structurale apar în cadrul grupei 6 „agricultori şi lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit” pentru care se proiectează o creştere a efectivelor cu 1133,6 mii persoane. Evident, această tendinţă este contrară criteriilor de eficienţă economică.

Tabel nr. 40 { SHAPE \* MERGEFORMAT }

B. SCENARIUL PESIMIST MODERAT

În ipotezele acestui scenariu, populaţia ocupată proiectată la orizontul anului 2010 va fi mai mare decât cea din 2004 cu circa 963 mii persoane. Cea mai mare creştere a populaţiei ocupate este proiectată în grupa agricultori şi lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit de 1133 mii persoane. Reduceri mai importante de populaţie ocupată se estimează în grupa muncitori necalificaţi (cu circa 146 mii persoane). Din punct de vedere cantitativ, cele două variante ale scenariului pesimist nu diferă foarte tare.

Tabel nr. 41

113

2004 2010DIF 2010

fata de 2004TOTAL POPULATIE OCUPATA 9158 10121 963Membri ai corpului legislativ, ai executivului, inalti conducători ai administraţiei publice, conducători şi şi unităţile economico-sociale şi politice 260 275 15Specialişti cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice 769 754 -15Tehnicieni, maiştri şi asimilaţi 828 823 -5Funcţionari administrativi 407 407 0Lucrători operativi în servicii, comerţ şi asimilaţi 841 787 -54Agricultori şi lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit 2450 3583 1133Meşteşugari şi lucrători calificaţi în meserii de tip artizanal, de reglare şi întreţinere a maşinilor şi instalaţiilor 1625 1667 42alte categorii de ocupatii 1076 1070 -6Muncitori necalificaţi 902 756 -146

MII PERS.

În ceea ce priveşte structura ocupaţională în ipoteza scenariului pesimist moderat apar diferenţe faţă de scenariul pesimist prin aceea că diferenţele structurale sunt mai favorabile grupelor ocupaţionale 6 (agricultori şi lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit), 1 (membri ai executivului, legislativului, înalţi conducători ai administraţie publice, conducători de unităţi mari şi mici) şi 3 (tehnicieni, maiştri şi asimilaţi) şi mai nefavorabile grupei 8 (alte categorii de ocupaţii).

Figura nr. 103 { SHAPE \* MERGEFORMAT }

Principala caracteristică a modificărilor structurale în ipoteza acestui scenariu rămâne

ponderea în creştere a populaţiei ocupate în agricultură, respectiv grupa 6, fapt contrar dezvoltării unei economii moderne.

Tabel nr. 42 { SHAPE \* MERGEFORMAT }

5.2 SCENARIUL MODERAT Ipotezele scenariului moderat

• Ritmul de creştere economică este 5,5% în perioada 2006-2010 • Ritmul anual de creştere a investiţiilor brute este de 35% • Ritmul anual de creştere a productivităţii muncii este de 6%

Metodologie

• Pentru estimarea populaţiei ocupate în structura ocupaţională s-a aplicat un model econometric care a luat în considerare următoarele variabile:

114

• Ritmul anual de creştere a PIB • Ritmul de creştere a investiţiei • Ritmul de creştere a productivităţii muncii Metodologia utilizată are la bază modelul propus de Centru de Studii pentru Piaţa Muncii

din Olanda şi recomandat pentru ţările în tranziţie. Modelul ales are ca obiectiv creşterea transparenţei pieţei muncii în contextul în care informaţiile despre aceasta se regăsesc într-o multitudine de structuri, surse şi abordări. Modelul propus încearcă să le agrege având ca scop transformarea prognozelor pe tipuri de ocupaţii în proiecţii ale structurii de pregătire (educaţionale) necesare viitoarelor evoluţii ocupaţionale. De aceea, în abordarea cererii viitoare, se iau în calcul nu numai informaţiile privind cererea potenţială, ci şi cererea înlocuită. Suma locurilor de muncă create ca urmare a extinderii cererii potenţiale şi a dinamicii cererii înlocuite în structura ocupaţională se va compara cu fluxurile de absolvenţi ce urmează să intre pe piaţa muncii în structură educaţională.

Avantajele acestui model econometric recursiv (care l-au şi recomandat pentru a fi utilizat în elaborarea proiecţiei evoluţiilor economiei româneşti) decurg din faptul că nu se reproduc evoluţii trecute, ci se porneşte de la un an considerat de bază, cât mai apropiat de orizontul de proiecţie (în cazul nostru anul 2002, an de recensământ, prin urmare cu cele mai multe informaţii disponibile) stabilindu-se ţinte pentru rata investiţiilor şi ritmul de dezvoltare economică pentru anul de prognoză (s-a utilizat ritmul mediu anual de creştere economică (5,5%) estimat ca realist de specialiştii Băncii Mondiale şi ai Fondului Monetar Internaţional), iar rata investiţiilor de circa 30-35% din PIB. Menţionăm că au fost utilizate, pentru orientare, ratele de activitate şi ratele de ocupare previzionate pentru anii 2007-2013 în cadrul Planului Naţional de Dezvoltare pentru perioada 2007-2013 (acesta fiind un document programatic de dezvoltare, la a cărui fundamentare au participat specialişti din toate domeniile de activitate).

În cazul acestui scenariu au fost determinate ritmuri medii anuale de creştere a efortului investiţional (autohton şi străin) a căror realizare condiţionează validarea în realitate a proiecţiilor efectuate. Întrucât s-a considerat că efortul de modernizare economică trebui să aibă şi o acţiune de îmbunătăţire a structurii activităţilor economice. Prin urmare, s-au utilizat ca ţinte ale structurii cererii de forţă de muncă, având următoarele valori-ţintă: 20-21% pentru agricultură, 22-24% pentru industrie, 6-7% pentru construcţii, 10-11% pentru servicii publice şi 35-37% pentru servicii comerciale.

Pe grupe ocupaţionale, s-au propus, de asemenea ţinte de creştere a cererii de forţă de muncă şi de adecvare a ei la nevoile economiei moderne. În cadrul procesului de elaborare a scenariului moderat a fost determinată şi cererea înlocuită (locurile de muncă rămase disponibile în urma pensionării persoanelor care împlinesc vârsta legală de ieşire la pensie la orizontul anului 2007 şi 2013), pe baza calculării probabilităţii ca populaţia dintr-o grupă de vârstă şi o grupă ocupaţională de la recensământul populaţiei din 2002 să se regăsească într-o grupă de vârstă superioară peste 5 ani (pe piaţa muncii sau în afara acesteia, prin pensionare).

Principalele obstacole în realizarea unui grad cât mai înalt de credibilitate a scenariilor au fost: lipsa unor informaţii de bază, absolut necesare în procesul de modelare şi inconsistenţa unor informaţii cu privire la structura pe subgrupe ocupaţionale şi nivel de pregătire a populaţiei active şi a populaţiei ocupate. Cu toate acestea, s-au făcut eforturi de depăşire a obstacolelor, rezultatele modelării (cu toate rezervele legate de imposibilitatea aplicării unor teste statistice mai sofisticate cu privire la gradul de încredere al proiecţiilor) oferă o imagine cu privire la trendul viitor de dezvoltare a activităţilor economice şi, pe cale de consecinţă, a unor grupe ocupaţionale.

Structura ocupaţională în ipoteza scenariului moderat este mai echilibrată, fiind mai favorabilă grupelor ocupaţionale cu nivel mai ridicat de educaţie.

115

Figura nr. 104 { SHAPE \* MERGEFORMAT }

Din punct de vedere al modificărilor structurale, cele mai semnificative mutaţii se prefigurează că se vor petrece în agricultură în sensul reducerii populaţiei ocupate în grupa 6 ((agricultori şi lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit) şi grupa 9 (muncitori necalificaţi) şi creşterea populaţiei ocupate în grupa 7 (meşteşugari şi lucrători calificaţi în meserii de tip artizanal, de reglare şi întreţinere a maşinilor şi instalaţiilor), în servicii, respectiv grupa 5 (lucrători operativi în servicii, comerţ şi asimilaţi) şi în administraţie, respectiv grupa 4 (funcţionari administrativi).

Tabel nr. 43

{ SHAPE \* MERGEFORMAT } Validarea tendinţelor de către datele din ancheta din firme Rezultatele obţinute în ancheta din firme arată următoarele elemente comune:

• Proiecţia angajatorilor pe termen scurt (din perspectiva angajărilor în următoarele 12 luni) se referă cu precădere la

– meşteşugari şi lucrători calificaţi în meserii (28% şi respectiv 25%), ceea ce arată o încercare de acoperire a deficitului ocupaţional anterior.

– urmează categoria lucrători operativi în servicii şi comerţ (20%), – tehnicieni, maiştri (13%) – specialişti cu ocupaţii intelectuale (12%).

• Proiecţia angajatorilor pe termen mediu (din perspectiva angajărilor în următorii 5 ani) indică o dinamică pozitivă accentuată în rândul

– specialiştilor cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice (19%), – tehnicieni, maiştri (18%) – lucrători în servicii, comerţ şi asimilaţi (15%).

5.3 SCENARIUL OPTIMIST Ipotezele scenariului optimist

• A. România va atinge în 2010 structura ocupaţională a Poloniei • B. România va atinge în 2010 structura ocupaţională a Italiei • C. România va atinge în 2010 structura ocupaţională a Germaniei

Metodologie

Pentru construirea acestor scenarii s-a elaborat o analiză a evoluţiilor ocupaţionale în diferite ţări ale Uniunii Europene (pe baza datelor din Anuarul Biroului Internaţional al Muncii pentru anul 2000). S-a ales Polonia deoarece structura

116

resurselor şi a populaţiei ocupate în agricultură este ceva mai apropiată de cea a României. Apoi, dintre ţările membre ale Uniunii Europene care colectează informaţii cu privire la sistemul ocupaţional conform clasificaţiei ISCO-88 (nu toate ţările utilizau pentru anul 2000 această clasificare) s-au ales Italia, ţară cu un nivel mai redus de dezvoltare şi Germania pentru exemplul de economie europeană competitivă.

a. SCENARIUL OPTIMIST - VARIANTA A Structura ocupaţională în ipoteza scenariului optimist varianta A indică o structură mai echilibrată din punct de vedere ocupaţional în ipotezele modelului polonez. De asemenea, o structură de acest tip este mult mai favorabilă ocupaţiilor cu nivel de educaţie mai mare.

Figura nr. 105 { SHAPE \* MERGEFORMAT }

Este evident că şi din punct de vedere al efectivelor vor avea loc mutaţii importante pentru grupele 6, 1 şi 9.

Tabel nr. 44 { SHAPE \* MERGEFORMAT }

b. SCENARIUL OPTIMIST - VARIANTA B În ipoteza aplicării structurii ocupaţionale italiene, ponderea alocată grupei 6 agricultori şi lucrători calificaţi în agricultură incompatibil de mică în comparaţie cu modelul nostru de economie. Dacă am face abstracţie de acest fapt, ponderea grupelor 2 şi 3 este mai aproape de o economie a cunoaşterii.

Figura nr. 106 { SHAPE \* MERGEFORMAT }

Din punct de vedere al efectivelor de populaţie ocupată, diferenţele cele mai mari se observă la grupa 6.

Tabel nr. 45 { SHAPE \* MERGEFORMAT }

c. SCENARIUL OPTIMIST - VARIANTA C

117

Structura ocupaţională în ipoteza scenariului optimist varianta C indică, la fel ca şi în cazul precedent o pondere a populaţiei din grupa 6 extrem de mică, total inadecvată modelului românesc de ocupare.

Figura nr. 107 { SHAPE \* MERGEFORMAT } Din punct de vedere al efectivelor de populaţie ocupată, pentru grupele 6, 3 şi 4 se estimează – în ipotezele acestui scenariu - modificări importante.

Tabel nr. 46 { SHAPE \* MERGEFORMAT }

5.4 CONCLUZII

o Dacă scenariul pesimist (şi nici chiar cel pesimist moderat) nu este de dorit să se întâmple, este greu de crezut că scenariul optimist (chiar şi doar cel din varianta A) se va produce pentru orizontul de timp prognozat.

o Este cel mai probabil ca scenariul moderat să aibă şanse de realizare, dacă desigur sunt respectate ipotezele (creşterea economică, volumul investiţiilor, structura economiei).

o Rezultatele obţinute în ancheta din firme arată elemente comune între proiecţiile realizate pe baza metodelor econometrice în cazul scenariului moderat şi proiecţia angajatorilor pe termen scurt.

o Grupele ocupaţionale cu potenţial de dezvoltare sunt Ø meşteşugari şi lucrători calificaţi în meserii, ceea ce arată o încercare de

acoperire a deficitului ocupaţional anterior. Ø lucrători operativi în servicii şi comerţ , Ø tehnicieni, maiştri Ø specialişti cu ocupaţii intelectuale.

118

6. CONCORDANŢA DINTRE CEREREA ŞI OFERTA DE FORŢĂ DE MUNCĂ LA AGENŢIILE LOCALE DE OCUPARE

Aspecte metodologice Analiza de faţă se referă la un studiu de caz privind dinamica cererii şi a ofertei pe

piaţa muncii din România, pe baza înregistrărilor zilnice ale cererii şi ofertei forţei de muncă la agenţiile locale pentru ocuparea forţei de muncă. Concret, în cele ce urmează vom face o analiză comparativă referitor la concordanţa dintre cere şi ofertă pe piaţa muncii, aşa cum reiese ea din analiza înregistrărilor la AJOFM-uri, în două planuri paralele: acela al stocului şi acela al fluxului.

6.1 DATE SOCIO-DEMOGRAFICE PRIVIND POPULAŢIA ŞOMERĂ DIN ROMÂNIA ÎNREGISTRATĂ LA AJOFM-URI

Aşa cum reiese şi din graficul de mai jos, populaţia şomeră din România este

majoritar masculină: aproape 60% dintre persoanele şomere din stocul ANOFM (453.358 în total) sunt de sex masculin, în vreme ce 40% sunt de sex feminin. Nici „eşantionul” cules în perioada de referinţă nu diferă foarte mult faţă de „stoc” referitor la structura acestuia în funcţie de sex. Astfel, în eşantionul care cuprinde persoane şomere înscrise în baza de date a ANOFM în perioada celor 2 săptămâni de referinţă, dintr-un total de 29.528 de persoane înregistrate, 56,6% sunt de sex masculin, diferenţa de 43,4% fiind persoane de sex feminin.

Figura nr. 108 { EMBED Excel.Chart.8 \s }

Este concordantă cererea de forţă de muncă cu oferta? Care sunt ocupaţiile cu deficite ale forţei de muncă? În ce măsură se pot aprecia deficitele de forţă de muncă prin investigarea bazelor de date ale agenţiilor locale de ocupare?

La aceste întrebări se răspunde în acest capitol.

Field Result Changed

119

La nivel regional nu se manifestă diferenţe majore comparativ cu tendinţa manifestată

la nivel naţional. Astfel, proporţia femeilor şomere în totalul populaţiei culese pe parcursul celor 2 săptămâni de referinţă se situează între 40,5% (în regiunea de dezvoltare NE) şi 45,4% (în regiunea de dezvoltare NV). Excepţie face totuşi regiunea de dezvoltare Bucureşti-Ilfov, caz în care populaţia feminină şomeră este superioară populaţiei masculine, atât la nivel de „eşantion” cât şi la nivel de „stoc”. Concret, la nivel de „stoc” populaţia feminină reprezintă 52,3% din totalul şomerilor, în vreme ce pe parcursul celor 2 săptămâni de referinţă au fost înregistrate în baza de date cu 12 procente mai multe femei decât bărbaţi.

Referitor la nivelul de studii al populaţiei şomere din România, datele arată că cei mai mulţi şomeri sunt absolvenţi de şcoală generală (27,2%), de învăţământ profesional (19,2%) şi de liceu (11,9%). Tot în rândul şomerilor există un număr mare de persoane care nu şi-au finalizat nici măcar şcoala generală, sau care nu au deloc studii. De remarcat este şi faptul că baza de date a AJOFM conţine 101.761 persoane (22,4% din total şomeri) al căror nivel de

Metodologia are 2 paşi: v pe de o parte vom compara rezultatele obţinute din analiza datelor referitoare la

şomerii înscrişi într-o perioadă aleasă, de 2 săptămâni (22 iunie – 5 iulie 2006), cu rezultatele provenite din analiza datelor conţinute de ceea ce noi am numit a fi „stocul” (adică număr total de intrări existente în baza de date pe o parte a şomerilor de la începutul anului până la momentul culegerii datelor din perioada mai sus menţionată). Am optat pentru această metodă comparativă a „eşantionului” (datele culese în cele 2 săptămâni de referinţă) cu „stocul” întrucât am vrut să vedem în ce măsură structura „eşantionului” compus din înregistrările zilnice din perioada celor 2 săptămâni este apropiată structurii „stocului”, în funcţie de anumite date socio-profesionale. Acelaşi lucru a fost urmărit şi în cazul analizelor referitoare la locurile de muncă înregistrate la AJOFM-uri în urma comunicărilor venite din partea angajatorilor. Trebuie să menţionăm faptul că nu există un control deplin al ieşirilor nici în cazul bazei de date cu şomeri şi nici în cazul bazei de date cu posturi de muncă libere, deoarece AJOFM-urile nu au un control nici asupra şomerilor care se ocupă fără a anunţa la AJOFM că şi-au găsit un loc de muncă, nici asupra locurilor de muncă anunţate de către angajatorii care şi-au ocupat între timp respectivele posturi. Aceasta pentru că, pe de o parte, AJOFM-urile nu pot avea control decât asupra intrărilor şi ieşirilor şomerilor indemnizaţi, care primesc indemnizaţie de şomaj, iar pe de altă parte pentru că angajatorii care au apelat la serviciile AJOFM pentru a-şi ocupa locurile de muncă vacante nu informează angajaţii AJOFM în momentul în care şi-au ocupat posturile din alte surse decât AJOFM;

v pe de altă parte vom analiza comparativ oferta forţei de muncă şi cererea forţei de muncă - pentru perioada de 2 săptămâni aleasă pentru studiu (22 iunie 2006 – 5 august 2006) - prin prisma ofertei educaţionale existente în special la nivelul fiecărei regiuni de dezvoltare din România, la nivelul ocupaţiilor din România aşa cum se regăsesc ele denumite după prima cifră din COR, apoi după primele2 cifre din COR şi după cele 6 cifre din COR; analiza va fi dezvoltată şi la nivelul celor 8 regiuni de dezvoltare din România; vom face referire în continuare la numărul intrărilor de şomeri, respectiv de locuri de muncă declarate de către angajatori la AJOFM-uri prin termenul de „eşantion”.

120

studii nu este cunoscut, aceasta fiind cel mai probabil o eroare produsă de către angajaţii AJFOM în momentul introducerii subiecţilor în baza de date, neacordând suficientă atenţie calităţii datelor introduse.

Figura nr. 109 { EMBED Excel.Chart.8 \s }

În ceea ce priveşte „eşantionul” cules pe parcursul celor 2 săptămâni, prelucrarea statistică a arătat faptul că datele referitoare la şomerii înregistraţi în perioada de referinţă de 2 săptămâni nu sunt cu mult diferite ca structură faţă de datele rezultate din prelucrarea „stocului”. Astfel, pe parcursul celor 2 săptămâni au fost înregistraţi şomeri cu preponderenţă tot absolvenţi ai învăţământului profesional (23,6%), ai şcolilor generale (21,6%) şi ai liceelor (19%). Totuşi, se remarcă faptul că la nivel procentual, în structura eşantionului de referinţă, au fost înregistraţi mai mulţi şomeri absolvenţi ai învăţământului profesional faţă de „stoc” unde proporţia majoritară este de partea absolvenţilor de şcoală generală.

La nivel regional analiza statistică a scos la iveală unele diferenţieri faţă de media naţională, raportat atât la „stoc”, cât şi la „eşantion”. Concret, referitor la „stoc”, s-a observat faptul că în regiunile de dezvoltare Vest şi Bucureşti-Ilfov proporţia şomerilor absolvenţi ai învăţământului superior dar şi ai învăţământului liceal în total şomeri, din interiorul regiunii, care apelează la serviciile oferite de AJOFM, este mult mai mare comparativ cu proporţia acestora la nivel naţional, fenomen ce s-a menţinut şi în cadrul eşantionului cules în cele 2 săptămâni. Aceasta ne determină să credem că în cadrul acestor două regiuni absolvenţii cu diplome de liceu şi chiar cei cu diplomă de studii superioare întâmpină dificultăţi mai mari în găsirea unui loc de muncă. Ar mai fi de remarcat şi proporţia şomerilor fără studii din regiunea de dezvoltare Centru, proporţie mult mai mare comparativ cu restul regiunilor dar şi cu media naţională atât în interiorul „stocului” şomerilor înregistraţi cât şi în interiorul „eşantionului”.

Cât priveşte vârsta şomerilor înregistraţi în evidenţa AJOFM-urilor, graficul de mai jos ne arată faptul că cei mai mulţi şomeri din „stoc” au vârste cuprinse între 30 şi 54 de ani, grupa de vârstă cu cei mai mulţi şomeri fiind 35-39 de ani. Situaţia şomerilor înscrişi în eşantionul celor 2 săptămâni, aşa cum reiese din acelaşi graficul de mai jos, menţine tendinţa stocului în mare măsură. De remarcat ar fi faptul că în perioada celor 2 săptămâni au fost înregistraţi un număr destul de mare de şomeri tineri, cu vârste mai mici de 24 de ani.

Regional, ar fi de făcut unele observaţii în ceea ce priveşte regiunea de dezvoltare Bucureşti-Ilfov, caz în care proporţia şomerilor cu vârste cuprinse între 45 şi 54 de ani este cu câteva puncte procentuale mai mare comparativ cu proporţia şomerilor din aceleaşi grupe de vârstă înregistraţi la nivel naţional, atât în „stoc”, cât şi în „eşantion”.

Figura nr. 110 { EMBED Excel.Chart.8 \s }

121

6.2 ANALIZA CERINŢELOR ANGAJATORILOR CARE DECLARĂ LOCURILE DE MUNCĂ LIBERE LA AJOFM-uri

Analiza comparativă a celor 2 baze de date referitoare la angajator - „date de stoc” şi

„date de ancheta” pe baza eşantionului - a arătat faptul că „eşantionul” a păstrat tendinţa datelor rezultate în urma prelucrării „stocului”, la nivel structural. Concret, aşa cum se observă şi în graficul de mai jos, angajatorii care au solicitat serviciile AJOFM, declarându-şi posturile neocupate, solicită în marea lor majoritate ca potenţialii angajaţi să fie absolvenţi de învăţământ profesional (21,4%), de şcoală generală (17,5%) sau de liceu de specialitate (7,9%). De remarcat este proporţia mare a angajatorilor care nu au declarat necesitatea absolvirii unei forme de învăţământ (46,1%) în cazul „stocului” şi 57,2% în cazul „eşantionului”. Acest fenomen ar putea fi explicat prin faptul că, aşa cum se a vedea în analiza concordanţei dintre cerere şi ofertă de mai jos, mai ales în anumite sectoare de activitate există un deficit al ofertei forţei de muncă calificate, sau, mai mult, chiar dacă există forţă de muncă calificată corespunzător domeniilor de activitate solicitate de către angajatori, aceasta nu este dispusă să accepte un loc de muncă pentru domeniile respective ştiind că salariile oferite în respectivele sectoare de activitate sunt nesatisfăcătoare pentru ei. În această situaţie, interpretăm că angajatorii sunt dispuşi să accepte pe post şi persoane necalificate corespunzător, care sunt dispuse să muncească pe postul respectiv şi cărora să le asigure un program de calificare formal sau informal. Numai 3% dintre angajatorii din „stoc” care au solicitat serviciile oferite de AJOFM au declarat că au nevoie să angajeze absolvenţi de studii superioare. De reţinut este faptul că vorbim numai despre acei angajatori care au apelat la serviciile AJOFM, conform metodologiei de studiu stabilită de beneficiarul acestui studiu.

Figura nr. 111

{ EMBED Excel.Chart.8 \s } În general, la nivel naţional, angajatorii doresc să angajeze din rândul şomerilor

persoane pe perioadă nedeterminată de timp (91,2% - stoc, 89,8% - eşantion), aşa cum reiese din graficul de mai jos.

Figura nr. 112 { EMBED Excel.Chart.8 \s }

Un fenomen de luat în seamă este faptul că marea majoritate a angajatorilor nu solicită sau nu specifică vechimea minimă necesară a persoanelor concurente pentru posturile libere nici în cazul stocului, nici în cazul eşantionului, aşa cum reiese din graficul de mai jos. Dintre angajatorii care au solicitat serviciile AJOFM pentru a-şi ocupa locurile de muncă vacante şi care au declarat vechimea în muncă solicitată a potenţialilor angajaţi, cei mai mulţi solicită o vechime în muncă de 1-3 ani. Din datele existente nu s-a identificat o corelaţie semnificativă între anii de vechime în muncă solicitaţi şi nivelul de studii absolvite.

Figura nr. 113 { EMBED Excel.Chart.8 \s }

Cât priveşte nivelul de studii solicitat de către angajatori pentru potenţialii lor angajaţi, cei mai mulţi dintre angajatori nu-l declară, nici în cazul stocului, nici în cazul eşantionului, iar dintre angajatorii care declară nivelul de studii, cei mai mulţi solicită ca nivel de studii fie şcoala profesională, fie şcoala generală, fie liceul de specialitate. De remarcat şi faptul că

122

angajatorii care apelează la serviciile oferite de AJOFM nu au nevoie de forţă de muncă înalt calificată (studii superioare), nici în cazul stocului, nici în cazul eşantionului.

Figura nr. 114 { EMBED Excel.Chart.8 \s }

Referitor la ocupaţia solicitată de către angajatori, cei mai mulţi dintre aceştia au

solicitat persoane calificate pentru domeniile: meşteşugari şi lucrători calificaţi în meserii de tip artizanal, de reglare şi întreţinere a maşinilor şi instalaţiilor (grupa 7 COR); operatori la instalaţii şi maşini şi asamblori de maşini, echipamente şi alte produse (grupa 8 COR) şi muncitori necalificaţi (grupa 9 COR). Din grupa muncitorilor necalificaţi angajatorii caută în cel mai mult muncitorii necalificaţi în industria minieră, construcţii, lucrări publice, industria prelucrătoare şi transporturi; din grupa 8 COR angajatorii caută cu preponderenţă persoane calificate pentru ocupaţia de operatori la maşini, utilaje şi asamblori de maşini, echipamente şi alte produse; din grupa 7 COR, cei mai mulţi angajatori caută să angajeze atât meseriaşi şi muncitori calificaţi în industria extractivă şi construcţii, cât şi meseriaşi şi muncitori calificaţi în metalurgie, construcţii metalice şi asimilaţi.

Figura nr. 115 { EMBED Excel.Chart.8 \s }

Angajatorii nu declară salariul pe care sunt dispuşi să-l ofere angajaţilor şi nici alte tipuri de facilităţi pe care le-ar putea oferi salariaţilor. Faptul că nu declară salariul (nici măcar o limită inferioară sau superioară), reclamând politica de confidenţialitate a salariilor, constituie o problemă pentru angajaţii AJOFM care nu pot informa şomerii aflaţi în căutarea unui loc de muncă cu privire la venitul pe care potenţialul lor angajator este dispus să îl ofere. Aceeaşi problemă este valabilă şi în cazul facilităţilor pe care angajatorii ar putea fi dispuşi să le ofere angajaţilor. A avea cunoştinţă despre salariul oferit de către angajator este foarte important pentru o persoană aflată în căutarea unui loc de muncă, cu atât mai mult cu cât multe persoane şomere migrează către alte ţări pentru că ştiu că acestea oferă salariaţilor venituri mai mari.

Datele concrete referitoare la calificările cerute de către angajatori pe tipuri de ocupaţii se regăsesc mai jos, în analiza concordanţei dintre cerere şi ofertă pe piaţa muncii din România analiză realizată pentru datele colectate în cele 2 săptămâni de referinţă.

123

6.3 ANALIZA CERERE-OFERTĂ DUPĂ CALIFICAREA CORESPUNZĂTOARE PRIMEI CIFRE DIN COR

În cele ce urmează vom prezenta un studiu de caz bazat pe analiza concordanţei dintre cererea şi oferta de pe piaţa muncii din România, din perspectiva şomerilor şi a angajatorilor care au apelat la serviciile AJOFM în perioada celor 2 săptămâni de referinţă, raportat la primă cifră din COR. Analiza a fost realizată atât la nivel naţional cât şi la nivelul celor 8 regiuni de dezvoltare: Nord-Est, Sud-Est, Sud-Muntenia, Sud-Vest Oltenia, Vest, Nord-Vest, Centru şi Bucureşti-Ilfov. Calculul concordanţei s-a realizat prin diferenţa matematică dintre numărul de locuri de muncă declarate de către AJOFM angajatorilor AJOFM şi numărul şomerilor înregistraţi la AJOFM în perioada celor 2 săptămâni, pentru fiecare dintre cele 9 grupe COR.

Tabelul de mai jos prezintă legenda grupelor COR după prima cifră. Legendă grupe COR – prima cifră şi primele 2 cifre

11 legislatori, membri ai executivului şi înalţi condu-cători ai administraţiei publice

12 conducători de unităţi economico-sociale mari (corporaţii) 1

Membri ai corpului legislativ ai executi-vului, înalţi conducători ai admini-straţiei publice, conducători şi funcţio-nari superiori din unităţile economico-sociale şi politice 13 conducători de unităţi economico-sociale mici (giranţi)

21 fizicieni, matematicieni şi ingineri 22 specialişti în biologie, agronomie şi ştiinţele vieţii 23 profesori în învăţământul superior, secundar şi asimilaţi 24 alţi specialişti cu ocupaţii intelectuale şi ştiin-ţifice 2

Specialişti cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice 25 cercetători, ingineri in cercetare şi asistenţi de cercetare

31 tehnicieni în domeniul fizicii şi tehnicii 32 tehnicieni în ştiinţele vieţii, ocrotirea sănătaţii şi asimilaţi 33 învăţători şi asimilaţi 3

Tehnicieni, maiştri şi asimilaţi 34 alte ocupaţii asimilate tehnicienilor

41 funcţionari de birou 4 Funcţionari administrativi 42 funcţionari în servicii cu publicul

51 lucrători în servicii personale şi de protecţie 5

Lucrători operativi în servicii, comerţ şi asimilaţi 52 modele, manechine şi vânzători în magazine şi pieţe

6 Agricultori şi lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit 61

agricultori şi lucrători calificaţi în agricul-tură, silvicultură şi pescuit

71 meseriaşi şi muncitori calificaţi în industria extractivă şi construcţii

72 meseriaşi şi muncitori calificaţi în metalurgie, construcţii metalice şi asimilaţi

73 meseriaşi şi muncitori calificaţi în mecanică fină, artizanat, imprimerie şi asimilaţi 7

Mesteşugari şi lucrători calificaţi în meserii de tip artizanal, de reglare şi întreţinere a maşinilor şi instalaţiilor 74

meseriaşi şi muncitori calificaţi în industria alimentară şi alte meserii artizanale

81 operatori la instalaţiile fixe şi lucrători asimilaţi

82 operatori la maşini, utilaje şi asamblori de maşini, echipamente şi alte produse 8

Operatori la instalaţii şi maşini şi asamblori de maşini, echipamente şi alte produse 83 conducători de vehicule şi operatori la instala-ţii mobile

91 muncitori necalificaţi, în servicii şi vânzări 92 muncitori necalificaţi în agricultură, silvicultu-ră şi pescuit

9

Muncitori necalificaţi 93

muncitori necalificaţi în industria minieră, cons-trucţii, lucrări publice, industria prelucră-toare şi transporturi

124

Astfel, la nivel naţional, majoritatea şomerilor din eşantionul cules pe durata celor 2 săptămâni au calificări corespunzătoare grupelor COR 9 (36,4%), COR 8 (9,9%) şi COR 7 (27,6%), iar angajatorii solicită persoane calificate pentru ocuparea posturilor vacante în majoritate tot din domeniile corespunzătoare grupelor COR 7 (25,6%), COR 8 (15,2%) şi COR 9 (26,3%).

Rezultate obţinute prin calculul concordanţei : o la nivel de regiune: exces de locuri de muncă (de cerere) o exces de locuri de muncă pentru grupele COR 1 (deşi pentru subgrupa 11 există deficit

de ofertă), COR 2 (dar pentru subgrupa 23 este deficit de ofertă), COR 4, COR 5, COR 8 (pentru grupa 81 este deficit de ofertă)

o deficit de locuri de muncă pentru grupele COR 3 (decât şi în cadrul grupei, mai puţin pentru subgrupa 34, caz în care se manifestă exces de ofertă), COR 6, COR 7 (deficit pe toate subgrupele, mai puţin pe subgrupa 71, caz în care este exces de ofertă), COR 9(deficit e ofertă pentru grupele 92 şi 93, exces de ofertă pentru grupa 91)

Tabel nr. 47

CERERE OFERTA ∆ 1 CIFRA

COD COR 1 CIFRA

COD COR 2 CIFRE CERERE OFERTA

∆ 2 CIFRE

11 62 91 -29 12 369 218 151

438 310 128 1

13 7 1 6 21 754 740 14 22 185 95 90 23 10 234 -224 24 663 494 169

1683 1671 12 2

25 71 108 -37 31 629 833 -204 32 225 333 -108 33 35 158 -123

2122 2146 -24 3

34 1227 822 405 41 988 619 369 1405 819 586 4 42 413 200 213 51 2441 1075 1366 4013 2175 1838 5 52 1572 1100 472

223 479 -256 6 61 223 479 -256 71 2630 1026 1604 72 3157 4869 -1712 73 109 226 -117

7735 8044 -309 7

74 1839 1923 -84 81 344 711 -367 82 2745 1164 1581

4599 2876 1723 8

83 1510 1001 509 91 1026 455 571 92 519 2612 -2093

7941 10594 -2653 9

93 6246 7368 -1122 30159 29114 1045 Total populaţie 1045

125

Însă, analiza devine pertinentă abia în context regional. Concret, în regiunea de dezvoltare Nord-Est, majoritatea şomerilor înscrişi în eşantion au avut ocupaţii corespunzătoare grupei COR 9 (35,7%), urmaţi de şomerii din grupa COR 7 (30%) şi de şomerii din grupa COR 8 (10,2). Aceleaşi grupe COR sunt majoritare şi în cazul ofertei de locuri de muncă, însă într-o altă ordine şi proporţie. Astfel, cei mai mulţi dintre angajatori declară că au nevoie de forţă de muncă în special în zona grupei COR 7 (25,2%), apoi în zona grupei COR 9 (24,7%) şi în zona grupei COR 8 (17,2%).

Rezultate obţinute prin calculul concordanţei : o la nivel de regiune se înregistrează deficit de locuri de muncă o se remarcă un exces de locuri de muncă pentru grupele COR 1, COR 3 (dar deficit pentru

subgrupele 31 şi 32), COR 4, COR 5, COR 8 (dar, deficit de ofertă pentru subgrupa 81) o deficit de locuri de muncă pentru grupele COR 2 (cu excepţia subgrupei 24 şi 22 cu

echilibru cerere-ofertă), COR 6, COR 7 (cu excepţia subgrupei 71), COR 9 (cu excepţia subgrupelor 91 şi 93).

Tabel nr. 48 CERERE OFERTA ∆

1 CIFRA COD COR 1 CIFRA

COD COR 2 CIFRE CERERE OFERTA

∆ 2 CIFRE

11 9 12 -3 12 73 39 34

84 51 33 1

13 2 0 2 21 116 137 -21 22 15 13 2 23 1 27 -26 24 86 56 30

223 252 -29 2

25 5 19 -14 31 103 120 -17 32 46 58 -12 33 8 9 -1

359 318 41 3

34 202 131 71 41 179 82 97 215 103 112 4 42 36 21 15 51 328 177 151 633 343 290 5 52 305 166 139

32 96 -64 6 61 32 96 -64 71 461 251 210 72 395 723 -328 73 12 105 -93

1180 1439 -259 7

74 312 360 -48 81 93 169 -76 82 442 179 263

807 489 318 8

83 272 141 131 91 132 57 75 92 124 897 -773

1159 1713 -554 9

93 903 759 144 4692 4804 -112 Total populaţie -112

126

În regiunea de dezvoltare Sud-Est, şomerii majoritari se distribuie în aceeaşi ordine structurală ca şi în cazul regiunii de dezvoltare Nord-Est. În schimb, angajatorii care au oferit locuri de muncă în perioada celor 2 săptămâni de referinţă au solicitat forţă de muncă în special pentru domenii din grupa COR 9 (37,5%), grupa COR 7 (22,8%) şi grupa COR 5 (15,2%).

Rezultate obţinute prin calculul concordanţei : o la nivel de regiune: deficit de locuri de muncă o exces de locuri de muncă pentru grupele COR 5 şi COR 8 (excepţie subgrupa 83) o deficit de locuri de muncă pentru grupele COR 1, COR 2 (în special pentru subgrupa 24),

COR 3 (dar exces pentru subgrupa 33), COR 4 (dar exces de ofertă pentru subgrupa 42) , COR 6,COR 7 (dar exces pentru subgrupa 71), COR 9 (dar exces pentru subgrupa 91); diferenţe mici însă pentru grupele COR 1 şi COR 4

Tabel nr. 49 CERERE OFERTA ∆

1 CIFRA COD COR 1 CIFRA

COD COR 2 CIFRE CERERE OFERTA

∆ 2 CIFRE

11 2 4 -2 12 17 18 -1

21 22 -1 1

13 2 0 2 21 64 66 -2 22 5 9 -4 23 44 -44 24 38 35 3

111 159 -48 2

25 4 5 -1 31 39 64 -25 32 18 49 -31 33 1 24 -23

151 220 -69 3

34 93 83 10 41 57 64 -7 72 84 -12 4 42 15 20 -5 51 264 124 140 405 261 144 5 52 141 137 4

3 33 -30 6 61 3 33 -30 71 160 74 86 72 336 457 -121 73 3 7 -4

608 674 -66 7

74 109 136 -27 81 13 41 -28 82 138 115 23

288 273 15 8

83 137 117 20 91 84 59 25 92 56 269 -213

998 1203 -205 9

93 788 874 -86 2657 2929 -272 Total populaţie -272

127

Regiunea de dezvoltare Sud-Muntenia, ca de altfel toate cele 8 regiuni de dezvoltare, menţine aceeaşi tendinţă şi anume: cei mai mulţi şomeri se regăsesc în grupa COR 9, apoi în grupele COR 7 şi 8, cu mici diferenţe procentuale. Angajatorii din regiunea de dezvoltare Sud au oferit în perioada celor 2 săptămâni locuri de muncă pentru persoane calificate corespunzător grupelor COR 7 (30,6%), 9 (26,3%), 8 (14,8%) şi 5 (12,5%).

Rezultate obţinute prin calculul concordanţei : o la nivel de regiune: deficit de locuri de muncă o exces de locuri de muncă pentru grupele COR 1, COR 4, COR 5, COR 8 (excepţie

subgrupa 81) o deficit de locuri de muncă pentru grupele COR 2 (excepţie subgrupele 22, 23, 25) , COR

3, COR 6, COR 7 (excepţie subgrupele 71 şi 74), COR 9 (excepţie subgrupa 91); diferenţe mici însă pentru grupele COR 2 şi 6 (-12)

Tabel nr. 50 CERERE OFERTA ∆

1 CIFRA COD COR 1 CIFRA

COD COR 2 CIFRE CERERE OFERTA

∆ 2 CIFRE

11 15 1 14 12 55 36 19

71 37 34 1

13 1 0 1 21 110 117 -7 22 34 11 23 23 2 50 -48 24 111 105 6

289 301 -12 2

25 32 18 14 31 90 117 -27 32 35 55 -20 33 5 21 -16

284 342 -58 3

34 151 149 2 41 183 112 71 226 153 73 4 42 43 41 2 51 325 209 116 581 371 210 5 52 256 162 94

40 52 -12 6 61 40 52 -12 71 541 135 406 72 626 1076 -450 73 5 9 -4

1440 1474 -34 7

74 268 254 14 81 34 109 -75 82 341 140 201

604 417 187 8

83 229 168 61 91 190 83 107 92 90 236 -146

1319 2197 -878 9

93 1001 1827 -826 4854 5344 -490 Total populaţie

Regiunea de dezvoltare Sud-Vest, în cele 2 săptămâni, după prima cifră COR are pe

piaţa muncii în general şomeri calificaţi conform ocupaţiilor COR din grupele 9 (40,9%), 7

128

(24,9%) şi 8 (8,1%), în vreme ce angajatorii solicită persoane pentru angajare în special tot din zonele COR 9 (28,7%), 7 (25,8) şi 8 (13,9%), exact în aceeaşi ordine structurală.

Rezultate obţinute prin calculul concordanţei : o la nivel de regiune: deficit de locuri de muncă o exces de locuri de muncă pentru grupele COR 4, COR 5, COR 8 (dar deficit de ofertă

pentru subgrupa 81) o deficit de locuri de muncă pentru grupele COR 1, COR 2, COR 3 (dar exces de ofertă

pentru subgrupa 34), COR 6, COR 7(dar exces de ofertă pentru subgrupa 71), COR 9 (dar exces de ofertă pentru subgrupa 91); pentru grupa COR 1 diferenţa este însă mică (-13)

Tabel nr. 51 CERERE OFERTA ∆

1 CIFRA COD COR 1 CIFRA

COD COR 2 CIFRE CERERE OFERTA

∆ 2 CIFRE

11 5 35 -30 12 37 20 17

43 56 -13 1

13 1 1 0 21 59 115 -56 22 12 16 -4 23 5 18 -13 24 55 70 -15

138 241 -103 2

25 7 22 -15 31 85 170 -85 32 35 59 -24 33 15 18 -3

289 352 -63 3

34 154 105 49 41 104 64 40 197 82 115 4 42 93 18 75 51 299 143 156 454 287

167 5

52 155 144 11 29 205 -176 6 61 29 205 -176

71 322 145 177 72 442 859 -417 73 16 8 8

919 1169 -250 7

74 139 157 -18 81 19 67 -48 82 210 139 71

494 378 116 8

83 265 172 93 91 93 45 48 92 39 459 -420

1000 1290 -920 9

93 831 1333 -502 3563 4690 -1127 Total populaţie

Acelaşi lucru s-ar putea afirma la o primă vedere şi despre regiunea de dezvoltare

Vest, care, ca şi în cazul regiunii de dezvoltare Sud-Vest menţine în topul celor mai căutate locuri de muncă pe acelea corespunzătoare celor 3 grupe COR 9 (29,4%), 7 (21,9%) şi 8 (17,5%). Angajatorii însă solicită cel mai mult locuri de muncă pentr zona COR 7 (24,6%) apoi pentru zona COR 8 (24%) şi pentru 9 (21,4%).

129

Rezultate obţinute prin calculul concordanţei : o la nivel de regiune: exces de locuri de muncă o exces de locuri de muncă pentru grupele COR 1, COR 3, COR 4, COR 5, COR 6, COR 7,

COR 8, COR 9 o deficit de locuri de muncă pentru grupa COR 2 însă diferenţa este pre mică pentru a putea

fi interpretată ca un real deficit o în interiorul grupelor nu tendinţele spre deficit sau exces de ofertă se menţin, ceea ce

diferă de la o subgrupă la alta fiind valorile)

Tabel nr. 52 CERERE OFERTA ∆

1 CIFRA COD COR 1 CIFRA

COD COR 2 CIFRE CERERE OFERTA

∆ 2 CIFRE

11 6 6 0 12 63 45 18

70 51 19 1

13 1 0 1 21 98 97 1 22 8 3 5 23 0 12 -12 24 70 63 7

178 185 -7 2

35 2 10 -8 31 116 86 30 32 26 18 8 33 0 11 -11

322 216 106 3

34 180 101 79 41 109 70 39 167 88 79 4 42 58 18 40 51 358 137 221 653 305 348 5 52 295 168 127

31 27 4 6 61 31 27 4 71 408 101 307 72 425 387 38 73 8 8 0

1166 614 552 7

74 325 118 207 81 108 84 24 82 847 273 574

1138 491 647 8

83 183 134 49 91 165 75 90 92 122 128 -6

1014 824 190 9

93 727 621 106 4739 2801 1938 Total populaţie

Regiunea de dezvoltare Nord-Vest, atât în cazul şomerilor, cât şi în cazul

angajatorilor, solicită persoane pregătite în special în domeniile COR 7, COR 9 şi COR 8, în această ordine structurală.

130

Tabel nr. 53 COR Ofertă Cerere

7 34,7% 26,93% 9 33,8% 26,23% 8 8,5% 12,90%

Rezultate obţinute prin calculul concordanţei : o la nivel de regiune: exces de locuri de muncă o exces de locuri de muncă pentru grupele COR 1, COR 2 (deşi în interiorul grupei, pentru

subgrupele 25 şi 23 se manifestă o tendinţă spre deficit de ofertă), COR 3 (deşi în interiorul grupei, pentru subgrupele 31, 32 şi 33 se manifestă o tendinţă spre deficit de ofertă), COR 4, COR 5, COR 6, COR 8 (deşi subgrupa 81 manifestă tendinţă spre deficit de ofertă)

o deficit de locuri de muncă pentru grupele COR 7 (exces subgrupa 71), COR 9 (tendinţă spre exces de ofertă pentru subgrupele 91 şi 93)

Tabel nr. 54 CERERE OFERTA ∆

1 CIFRA COD COR 1 CIFRA

COD COR 2 CIFRE CERERE OFERTA

∆ 2 CIFRE

11 7 5 2 12 58 23 35

65 28 37 1

13 0 0 0 21 67 74 -7 22 9 14 -5 23 1 28 -27 24 104 28 76

186 160 26 2

25 5 16 -11 31 59 93 -34 32 24 29 -5 33 4 17 -13

256 220 36 3

34 166 81 85 41 154 63 91 195 93 102 4 42 41 30 11 51 256 84 172 411 166 245 5 52 155 82 73

50 38 12 6 61 50 38 12 71 291 115 176 72 340 428 -88 73 13 34 -21

923 1061 -138 7

74 279 484 -205 81 45 86 -41 82 207 94 113

442 259 183 8

83 190 79 111 91 103 24 79 92 47 312 -265

899 1033 -134 9

93 749 693 56 3427 3058 369 Total populaţie

131

Angajatorii din regiunea de dezvoltare Centru solicită persoane din aceleaşi grupe

COR, dar într-o ordine puţin diferită: COR 9 (35%), COR7 (29,2%), COR 8 (10,9%), în vreme ce şomerii sunt calificaţi preponderent tot pentru zonele COR 9 (29,9%), 7 (24,7%) şi 8 (16,4%).

Rezultate obţinute prin calculul concordanţei : o la nivel de regiune: deficit de locuri de muncă o exces de locuri de muncă pentru grupele COR 1, COR 4, COR 5, COR 8 (deşi, tendinţă

spre deficit pentru subgrupele 81 şi 83) o deficit de locuri de muncă pentru grupele COR 2, COR 3, COR 6, COR 7, COR 9

Tabel nr. 55

CERERE OFERTA ∆ 1 CIFRA

COD COR 1 CIFRA

COD COR 2 CIFRE CERERE OFERTA

∆ 2 CIFRE

11 8 11 -3 12 34 27 7

42 38 4 1

13 0 0 0 21 61 95 -34 22 9 13 -4 23 1 48 -47 24 76 67 9

149 232 -83 2

25 2 9 -7 31 62 121 -59 32 15 38 -23 33 2 48 -46

180 317 -137 3

34 101 110 -9 41 130 106 24 181 141 40 4 42 47 35 12 51 171 125 46 353 285 68 5 52 182 160 22

4 23 -19 6 61 4 23 -19 71 185 169 16 72 313 703 -390 73 47 45 2

750 1215 -465 7

74 205 298 -93 81 26 133 -107 82 351 176 175

507 455 52 8

83 130 146 -16 91 95 69 26 92 36 292 -256

925 1456 -531 9

93 789 1075 -286 3091 4162 -1071 Total populaţie

În schimb, în regiunea de dezvoltare Bucureşti-Ilfov cei mai mulţi şomeri din eşantion

s-au concentrat în grupele COR 7 (30%) , 9 (18,7%), 3 (12,1%) şi 5 (11,8%), în vreme ce

132

angajatorii au oferit locuri de muncă în special pentru domeniile corespunzătoare grupelor COR 7 (23,8%), 9 (19,9%), 5 (16,7%) şi 2 (13%).

Rezultate obţinute prin calculul concordanţei: o la nivel de regiune: exces de locuri de muncă o exces de locuri de muncă pentru toate grupele COR (totuşi există unele subgrupe

cu tendinţe spre deficit: 11, 23, 33, 73, 81, 92) o nu s-a înregistrat deficit de locuri de muncă pe parcursul celor 2 săptămâni la

nivelul primei cifre COR Tabel nr. 56

CERERE OFERTA ∆ 1 CIFRA

COD COR 1 CIFRA

COD COR 2 CIFRE CERERE OFERTA

∆ 2 CIFRE

11 10 17 -7 12 32 10 22

42 27 15 1

13 0 0 0 21 179 39 140 22 93 16 77 23 0 7 -7 24 123 70 53

409 141 268 2

35 14 9 5 31 75 62 13 32 26 27 -1 33 0 10 -10

281 161 120 3

34 180 62 118 41 72 58 14 152 75 77 4 42 80 17 63 51 440 76 364 523 157 366 5 52 83 81 2

34 5 29 6 61 34 5 29 71 262 36 226 72 280 236 44 73 5 10 -5

749 398 351 7

74 202 116 86 81 6 22 -16 82 209 48 161

319 114 205 8

83 104 44 60 91 164 43 121 92 5 19 -14

627 248 379 9

93 458 186 272 3136 1326 1810 Total populaţie

133

6.4 ANALIZA CONCORDANŢEI CERERE-OFERTĂ DUPĂ CALIFICAREA CORESPUNZĂTOARE PRIMELOR 6 CIFRE DIN COR

Am putea explica mult mai bine dezechilibrele economice la nivel de regiune, ratele

crescute ale şomajului, etc. şi am putea interveni cu politici şi măsuri mult mai bune dacă am cunoaşte situaţia concordanţei dintre cerere şi ofertă şi mai adânc, la nivelul celor 6 grupe COR. Explicaţiile nu întârzie să apară pe măsură ce analiza se aprofundează. Totuşi, şi datele care urmează a fi comentate trebuie privite cu rezervă, din acelaşi motiv enunţat şi mai sus: pentru că atunci când vorbim despre angajatorii din România sau despre şomeri, facem referire doar la acei angajatori sau la acei şomeri care au apelat la serviciile AJOFM şi care, prin urmare, au fost înregistraţi în baza de date a acestei instituţii. Totuşi, datele sunt pertinente şi trebuie tratate cu maxim de responsabilitate deoarece, întrucât în România sectorul privat este slab reprezentat în privinţa instituţiilor care să asigure tipul de servicii pe care le oferă AJOFM, considerăm că persoanele care apelează la serviciile instituţiei în cauză sunt persoanele cu cele mai mari probleme de integrare pe piaţa muncii, atât din perspectiva şomerilor, cât şi din perspectiva angajatorilor (agenţilor economici).

Trebuie să spunem că în baza de date a şomerilor, angajaţii AJOFM au înregistrat şi cazurile în care persoanele şi-au declarat şi o a doua sau o a treia calificare. Totuşi, am decis ca analiza concordanţei să fie realizată după prima calificare declarată şi înregistrată în baza de date. Din această perspectivă am aflat următoarele:

o la nivel naţional, analiza bazei de date cuprinzând stocul şomerilor înscrişi în baza de date de la începutul anului până la data de 22 iunie 2006, a scos la iveală faptul că, dintr-un număr total de 543.358 de şomeri înscrişi, 81.433 (18%) au câte 2 calificări pe care le pot pune în practică, iar dintre aceştia, 23.188 (28,5%) au şi o a treia calificare

o din rândul şomerilor care au compus eşantionul celor 2 săptămâni a existat un număr de 5.493 (18,6%) de persoane care şi-au declarat o a doua calificare, iar dintre aceştia 1.469 (26,7%) au declarat că pot pune în practică şi o a treia calificare

o Analiza datelor după cele 6 cifre din COR a ţinut cont şi de următorul aspect: o la nivel regional există fluctuaţii determinate pe de o parte de lipsa coerenţei dintre

oferta educaţională şi cerinţele pieţei muncii, pe de altă parte de un surplus al forţei de muncă ce are anumite calificări, sau chiar de o fluctuaţie foarte mare a personalului din respectivele domenii de activitate datorită poate şi faptului că nivelul de calificare certificat al forţei de muncă, profilul de competenţe certificate ale persoanelor aflate în şomaj, în căutarea unui (alt) loc de muncă nu corespund cerinţelor specifice ale angajatorilor Concret, am analizat primele 5 menţiuni referitoare la calificarea corespunzătoare

grupelor COR declarate atât de către angajatori cât şi de către şomeri iar în zonele în care au existat ocupaţii menţionate în primele 5 în ordinea ierarhică a frecvenţelor am calculat şi diferenţa între numărul locurilor de muncă declarate vacante de către angajatori şi numărul şomerilor înregistraţi la AJOFM (concordanţa cerere-ofertă). În cazul menţiunilor care s-au regăsit în grupul cererii de forţă de muncă dar nu s-au regăsit în grupul ofertei, am intuit că putem discuta despre o tendinţă de deficit de locuri de muncă, iar în caz invers, am interpretat a exista o tendinţă de exces de locuri de muncă.

La nivel naţional am ales să analizăm primele 10 ocupaţii declarate în ordinea ierarhică a scorurilor obţinute în analiza datelor:

Rezultate obţinute prin calculul concordanţei după cele 6 cifre din COR: o la nivel naţional, pentru grupele COR care s-au regăsit în primele 10 menţionări în

ordine ierarhică atât în lista cererii cât şi în lista ofertei, pentru înregistrările din cele 2 săptămâni, calculul concordanţei cerere-ofertă arată că există deficit de locuri de

134

muncă în cazul muncitorilor necalificaţi la ambalarea produselor solide şi semisolide şi în cazul muncitorilor necalificaţi la întreţinerea de drumuri, şosele, poduri, baraje şi exces de locuri de muncă pentru muncitorii necalificaţi la demolarea clădirilor, zidărie, pentru vânzători şi pentru manipulanţi mărfuri

o tendinţă spre cerere mică sau inexistentă pentru muncitori necalificaţi în agricultură, mecanic auto, tâmplar universal, muncitor necalificat la ambalarea produselor din praf

o tendinţă spre ofertă mică sau inexistentă pentru confecţioner asamblor articole textile, agent de pază, şofer, zidar-rosar tencuitor. În regiunea de dezvoltare Nord-Est remarcăm numărul mare de şomeri care au lucrat

ca muncitori necalificaţi în agricultură şi care nu îşi vor găsi un loc de muncă în sectorul agricol atât pentru că angajatorii nu au posturi neocupate potrivite calificării lor, cât şi pentru că, oricum oferta educaţională din această regiune este bogată raportat la acest sector de activitate (domeniul agricultura deţine intre 12 si 14 % din planurile de şcolarizare). De fapt, în regiunea de dezvoltare Nord-Est, în general forţa de muncă cu pregătire medie are şanse mici de integrare pe piaţa muncii, deoarece oferta anuală este de 6-7000 de locuri de muncă, faţă de 30-35000 de absolvenţi disponibili. Astfel, locurile de muncă oferite de nivelul de pregătire al şcolilor profesionale şi al şcolilor generale reprezintă în regiunea NE 90% din oferta de forţă de muncă, fapt ce conduce la un mare risc de deprofesionalizare în această regiune. Mai mult, aşa cum reiese din statistica referitoare la domeniile de activitate enunţate de angajatori ca fiind lipsite de forţă de muncă calificată, se recomandă adaptarea ofertei educaţionale în sensul creşterii numărului de specialişti din domeniile construcţiilor, serviciilor şi transporturilor precum şi diversificarea calificărilor pentru domeniul industrie prelucrătoare (corelat cu dezvoltarea economică a fiecărui judeţ din regiune).

Rezultate obţinute prin calculul concordanţei după cele 6 cifre din COR: o pentru grupele COR care s-au regăsit în primele 5 menţionări în ordine ierarhică atât

în lista cererii cât şi în lista ofertei, pentru înregistrările din cele 2 săptămâni, există exces de locuri de muncă în cazul muncitorilor necalificaţi la întreţinerea de drumuri, şosele, poduri, baraje şi în cazul vânzătorilor şi deficit de locuri de muncă pentru muncitorii necalificaţi la ambalarea produselor solide şi semisolide

o tendinţă spre ofertă mică sau inexistentă pentru confecţioner-asamblori articole textile, manipulanţi mărfuri

o tendinţă spre cerere mică sau inexistentă pentru muncitori necalificaţi în agricultură, lăcătuşi mecanici Regiunea de dezvoltare Sud-Est este una dintre regiunile de dezvoltare cu probleme

mari în ceea ce priveşte ocuparea şi în special corelarea cererii cu oferta pe piaţa muncii. Nivelul ridicat al şomajului (rata şomajului în regiune este în medie de 8%), rate mici de angajare atât în urban cât şi în rural, amplificarea migraţiei care cuprinde în special populaţia tânără sunt probleme reale care trebuie depăşite nu numai prin adaptarea ofertei educaţionale la nevoile pieţei muncii din regiune, ci şi prin sprijinirea şomerilor aflaţi în şomaj de lungă durată prin instruirea lor în domenii cerute pe piaţa forţei de muncă, prin furnizarea de cursuri de instruire pentru persoanele necalificate şi absolvenţii de şcoală generală. Din păcate, însă, în regiune se manifestă o mare lipsă de interes a angajatorilor cu privire la programele de instruire pentru angajaţi, generată de lipsa fondurilor si a culturii organizaţionale. Mai mult, cursurile de calificare sau recalificare pentru şomeri sunt insuficiente.

Rezultate obţinute prin calculul concordanţei după cele 6 cifre din COR: o pentru grupele COR care s-au regăsit în primele 5 menţionări în ordine ierarhică atât

în lista cererii cât şi în lista ofertei, pentru înregistrările din cele 2 săptămâni, există deficit de locuri de muncă în cazul muncitorilor necalificaţi la ambalarea produselor solide şi semisolide şi în cazul muncitorilor necalificaţi la întreţinerea de drumuri,

135

şosele, poduri, baraje şi exces de locuri de muncă pentru muncitorii necalificaţi la demolarea clădirilor, zidărie

o tendinţă spre cerere mică sau inexistentă pentru muncitori necalificaţi în agricultură o tendinţă spre ofertă mică sau inexistentă pentru agenţi de pază

În regiunea de dezvoltare Sud-Muntenia, orientarea profesională este neconcordantă

cu solicitările pieţei muncii a unor instituţii, fapt ce influenţează pe de o parte gradul de pregătire al elevilor iar pe de altă parte posibilitatea găsirii unui loc de muncă. Neconcordanţa dintre oferta educaţională şi necesităţile pieţei muncii este cu atât mai regretabilă cu cât regiunea are un grad ridicat de cuprindere în învăţământul general şi liceal.

Generat în mare parte de restructurarea unor întreprinderi importante, fenomenul de şomaj din regiune nu a putut fi echilibrat prin locurile de muncă nou create, dinamica relativ crescătoare a acestora nefiind suficientă. Lipsa oportunităţilor de angajare în special în mediul rural constituie o problemă serioasă în această regiune, mai ales că aproximativ 60% dintre şomerii regiunii se află în mediul rural.

Rezultate obţinute prin calculul concordanţei după cele 6 cifre din COR: o pentru grupele COR care s-au regăsit în primele 5 menţionări în ordine ierarhică atât

în lista cererii cât şi în lista ofertei, pentru înregistrările din cele 2 săptămâni, există un deficit de locuri de muncă în cazul muncitorilor necalificaţi la ambalarea produselor solide şi semisolide

o tendinţă spre cerere mică sau inexistentă pentru muncitori necalificaţi în agricultură, lăcătuşi mecanici, muncitori necalificaţi la tăierea şi spargerea produselor din construcţii

o tendinţă spre ofertă mică sau inexistentă pentru agenţi de pază şi confecţioneri-asamblori articole textile Studiul ofertei educaţionale din regiunea Sud-Vest Oltenia, precum şi faptul că există

domenii de activitate în care, deşi angajatorii anunţă posturi neocupate, există un număr mare de şomeri, certifică faptul că în regiunea SV se manifestă un decalaj între pregătirea oferită de şcoală şi cerinţele pieţei muncii. Şi analiza comparativă a ratei şomajului la tineri şi a ratei şomajului de lungă durată din regiune constituie o dovadă clară a lipsei de corelare între sistemul educaţional şi cerinţele reale de pe piaţă, cu atât mai mult cu cât se impune adaptarea forţei de muncă la tehnologiile de vârf. În mediul rural infrastructura de educaţie este slab dezvoltată, chiar dacă piaţa forţei de muncă rurale din regiune concentrează mai mult de jumătate din forţa de muncă. Restructurarea industriei miniere şi a industriei grele a constituit o problemă în plus în această regiune.

Totuşi, existenţa unui număr mare de şcoli de arte şi meserii, existenţa a 2 centre pentru formare profesională regională şi a 117 furnizori de formare profesională autorizaţi, precum şi prezenţa unui număr mare de universităţi publice şi private, pot contribui la echilibrarea pieţei muncii din regiune.

Rezultate obţinute prin calculul concordanţei după cele 6 cifre din COR: o pentru grupele COR care s-au regăsit în primele 5 menţionări în ordine ierarhică atât

în lista cererii cât şi în lista ofertei, pentru înregistrările din cele 2 săptămâni, există un deficit de locuri de muncă în cazul muncitorilor necalificaţi la întreţinerea de drumuri, şosele, poduri, baraje, în cazul muncitorilor necalificaţi la demolarea clădirilor, zidărie, în cazul lăcătuşilor mecanici şi într-o măsură mai mică în cazul vânzătorilor

o tendinţă spre cerere mică sau inexistentă pentru muncitori necalificaţi în agricultură o tendinţă spre ofertă mică sau inexistentă pentru agenţi de pază

136

În regiunea de dezvoltare Vest există o serie de ocupaţii pentru care, deşi a fost un număr mare de locuri de muncă vacante, continuă să se înregistreze un număr mare de şomeri (vânzător; muncitor necalificat la demolarea clădirilor, căptuşeli zidărie, plăci mozaic, faianţă, gresie, parchet; muncitor necalificat la ambalarea produselor, etc.). Această situaţie indică fie un surplus al forţei de muncă cu aceste calificări, fie o fluctuaţie foarte mare a personalului din aceste domenii datorită poate şi faptului că nivelul de calificare certificat al forţei de muncă, profilul de competenţe certificate ale persoanelor aflate în şomaj, în căutarea unui (alt) loc de muncă nu corespund cerinţelor specifice ale angajatorilor.

Cert este însă şi faptul că există şi domenii de activitate pentru care, deşi angajatorii au posturi neocupate, nu se găseşte forţă de muncă calificată, fapt ce ne determină să credem că oferta educaţională nu este adaptată nevoilor de calificare viitoare, neexistând mecanisme de prognoză şi de identificare a nevoilor viitoare. Un pericol în ceea ce priveşte oferta educaţională raportată la nevoile pieţei îl poate constitui şi faptul că în regiunea Vest şcolile sunt distribuite neuniform, fapt ce conduce la înscrierea unui număr mai mare de elevi în urban decât în rural. Predomină licee cu profil tehnic. Marea parte a absolvenţilor care obţin o calificare sunt specializaţi în sectoare precum agricultură, mecanică, existând o ofertă redusă pentru calificarea elevilor spre sectoare dezvoltate sau cu capacitate de dezvoltare (silvicultură, materiale de construcţii, tehnici poligrafice, etc). Rezultate obţinute prin calculul concordanţei după cele 6 cifre din COR:

o pentru grupele COR care s-au regăsit în primele 5 menţionări în ordine ierarhică atât în lista cererii cât şi în lista ofertei, pentru înregistrările din cele 2 săptămâni, există un uşor deficit de locuri de muncă în cazul muncitorilor necalificaţi la ambalarea produselor solide şi semisolide precum şi un uşor exces de locuri de muncă pentru muncitorii necalificaţi la demolarea clădirilor, zidărie

o tendinţă spre cerere mică sau inexistentă pentru muncitori necalificaţi în agricultură, lăcătuşi mecanici, vânzători

o tendinţă spre ofertă mică sau inexistentă pentru montatori subansamble şi confecţioneri-asamblori articole textile Regiunea de dezvoltare Nord-Vest suferă încă de un dezechilibru demografic cu o

pondere ridicată a populaţiei din mediul rural, fapt ce a condus şi la un nivel ridicat al activităţilor agricole la nivel de subzistenţă. Există de asemenea un număr mare de şomeri de lungă durată, generat atât de lipsa interesului tinerilor de a intra pe piaţa muncii, cât şi de participarea scăzută a adulţilor la formare profesională, în mediul rural, în meserii cerute pe piaţa muncii din regiune.

Rezultate obţinute prin calculul concordanţei după cele 6 cifre din COR: o pentru grupele COR care s-au regăsit în primele 5 menţionări în ordine ierarhică atât

în lista cererii cât şi în lista ofertei, pentru înregistrările din cele 2 săptămâni, există un deficit de locuri de muncă în cazul muncitorilor necalificaţi la ambalarea produselor solide şi semisolide

o tendinţă spre cerere mică sau inexistentă pentru muncitori necalificaţi în agricultură, tâmplari universali, încărcători-descărcători

o tendinţă spre ofertă mică sau inexistentă pentru vânzători şi muncitori necalificaţi la întreţinerea de drumuri, poduri, şosele şi baraje Şi regiunea de dezvoltare Centru suferă din cauza necorelării ofertei educaţionale cu

nevoile de pe piaţa muncii. Este recomandabil a se spori numărul persoanelor calificate în sectoarele agricol, construcţii, mecanică. În cazul domeniului mecanic este necesară, pe lângă diversificarea ofertei, şi o realocare a calificărilor pentru fiecare judeţ în parte. Se remarcă de

137

asemenea promovarea turistica insuficientă la nivel regional, aceasta datorită în special lipsei personalului calificat pentru a asigura servicii turistice de calitate.

Rezultate obţinute prin calculul concordanţei după cele 6 cifre din COR: o pentru grupele COR care s-au regăsit în primele 5 menţionări în ordine ierarhică atât

în lista cererii cât şi în lista ofertei, pentru înregistrările din cele 2 săptămâni, există un deficit de locuri de muncă în cazul muncitorilor necalificaţi la ambalarea produselor solide şi semisolide şi în cazul manipulanţilor de mărfuri

o tendinţă spre cerere mică sau inexistentă pentru muncitori necalificaţi în agricultură, pentru lăcătuşi mecanici, şi pentru încărcători-descărcători

o tendinţă spre ofertă mică sau inexistentă pentru confecţioneri-asamblori articole textile, pentru pregătitori piese încălţăminte şi pentru muncitori necalificaţi la demolarea clădirilor, zidărie În sfârşit, regiunea Bucureşti-Ilfov are şomeri care provin în marea lor majoritate din

domenii precum: lăcătuş mecanic; muncitor necalificat la ambalarea produselor; ambalator manual; vânzător; lucrător comercial; lăcătuş mecanic; strungar universal; electrician de întreţinere şi reparaţii; muncitor necalificat la întreţinerea de drumuri, şosele, poduri, baraje. Angajatorii oferă posturi spre ocupare pentru domenii precum: încărcător-descărcător; măturător stradă; confecţioner-asamblor articole textile; dulgher; agent de pază; muncitor necalificat la demolarea clădirilor, căptuşeli zidărie, plăci mozaic, faianţă, gresie, parchet. Şomerii din această regiune de dezvoltare fac parte din categoria şomerilor de lungă durată, această şi din cauza problemelor de adaptare la noile cerinţe de pe piaţa forţei de muncă, cerinţe care se schimbă într-un ritm mai alert comparativ cu restul regiunilor de dezvoltare. Pe de altă parte, se cunoaşte faptul că oferta forţei de muncă din Bucureşti este cea mai rigidă şi cu cele mai mari probleme de integrare pe piaţa muncii, cu atât mai mult cu cât în Bucureşti este destul de dezvoltată şi piaţa muncii la negru.

Rezultate obţinute prin calculul concordanţei după cele 6 cifre din COR: o în Bucureşti-Ilfov nu s-au regăsit în primele 5 menţionări în ordine ierarhică grupe

COR care să fi fost menţionate atât în lista cererii cât şi în lista ofertei, pentru înregistrările din cele 2 săptămâni de referinţă, pentru a putea calcula concordanţa cerere-ofertă pentru grupe COR de 6 cifre

o tendinţă spre cerere mică sau inexistentă pentru lăcătuşi mecanici, vânzători, lucrători comerciali, muncitori necalificaţi la întreţinerea de drumuri, şosele, poduri şi baraje

o tendinţă spre ofertă mică sau inexistentă pentru confecţioneri industriali îmbrăcăminte din ţesături, tricotaje, materiale sintetice, pentru agenţi pază şi pentru muncitori necalificaţi la demolarea clădirilor, zidărie.

138

6.5 CONCLUZII

Din analiza concordanţei cerere-ofertă calculată pe baza înregistrărilor zilnice culese în cele 2 săptămâni de referinţă, au rezultat următoarele concluzii:

o populaţia şomeră din România este majoritar masculină (56,6%) o cei mai mulţi şomeri sunt absolvenţi de învăţământ profesional (23,6%), de şcoală

generală (21,6%), şi de liceu (19%) o cei mai mulţi şomeri au vârste cuprinse între 30 şi 54 de ani, grupa de vârstă cu cei

mai mulţi şomeri fiind 35-39 de ani (15,9%) o de remarcat este proporţia mare a angajatorilor care nu au declarat necesitatea

absolvirii unei forme de învăţământ (57,2%) şi faptul că numai 2,9% dintre angajatori au declarat că au nevoie să angajeze absolvenţi de studii superioare

o cei mai mulţi dintre angajatori au solicitat persoane calificate pentru domeniile corespunzătoare grupelor COR 7, 8 şi 9

o în general, s-a înregistrat exces de locuri de muncă în regiunile Vest (1938), Nord-Vest (369) şi Bucureşti-Ilfov (1810) şi deficit de locuri de muncă în regiunile Nord-Est (-112), Sud-Est (-272), Sud (-490), Sud-Vest (-1127) şi Centru (-1071); la nivel naţional în cele 2 săptămâni s-a înregistrat per ansamblu exces de locuri de muncă

o grupele COR identificate în cele 2 săptămâni cu cele mai mari deficite de locuri de muncă au fost 3, 6, 7 şi 9

o grupele COR identificate în cele 2 săptămâni cu cele mai mari excese de locuri de muncă au fost 1, 2, 4, 5 şi 8 (în general angajatorii au dificultăţi în a angaja forţă de muncă calificată pentru ocupaţiile intelectuale şi ştiinţifice, funcţionari administrativi, lucrători în servicii)

o în general, la nivel regional, s-a înregistrat tendinţe spre cerere mică sau inexistentă pentru muncitori necalificaţi în agricultură, lăcătuşi mecanici, tâmplari universali, mecanici auto

o în general, la nivel regional, s-a înregistrat tendinţe ofertă mică sau inexistentă pentru agenţi de pază şi confecţioneri-asamblori articole textile

o excesele şi/sau deficitele regionale sunt determinate pe de o parte de lipsa coerenţei dintre oferta educaţională şi cerinţele pieţei muncii, pe de altă parte de un surplus al forţei de muncă ce are anumite calificări, sau chiar de o fluctuaţie foarte mare a personalului din respectivele domenii de activitate datorită poate fie faptului că nivelul de calificare certificat al forţei de muncă, profilul de competenţe certificate ale persoanelor aflate în şomaj, în căutarea unui (alt) loc de muncă nu corespund cerinţelor specifice ale angajatorilor fie faptului că persoanele nu sunt mulţumite de salariile oferite de către angajatori pentru posturile proaspăt ocupate.

139

7. ANALIZA STRUCTURII OFERTEI FORŢEI DE MUNCĂ LA AGENŢIILE LOCALE DE OCUPARE

Prin intermediul unei anchete specializate au fost surprinse o serie de variabile foarte importante necesare evaluării situaţiei şomerilor care se adresează agenţiilor locale ale ANOFM şi plasării lor corespunzătoare pe piaţa muncii. Iată care sunt dimensiunile informaţionale surprinse prin intermediul anchetei: motivul principal al prezenţei la sediul ANOFM; statutul ocupării persoanei intervievate; experienţa în muncă şi calificările deţinute; disponibilitatea persoanei de a accepta anumite condiţii privind încadrarea în muncă; aspiraţiile profesionale/ocupaţionale.

În fiecare zi un segment important din forţa de muncă aflată în cutarea unui loc de muncă apelează la serviciile publice specializate de ocupare oferite de agenţiile locale ale Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Care sunt caracteristicile ocupaţionale ale acestor persoane, şi mai ales care sunt aspiraţiile lor privind locul de muncă căutat sunt subiectele cheie ale acestui capitol al lucrării.

Metodologie Rolul anchetei pe bază de chestionar a fost de a completa informaţional raportul privind

înregistrările zilnice provenite din bazele de date ale ANOFM în perioada 22.06.2006-5.07.2006

Chestionarul a fost aplicat persoanelor care solicită servicii la sediile locale ale ANOFM.

Chestionarul a fost pretestat pe subiecţii care au solicitat servicii la sediul ALOFM sector 1 Bucureşti în perioada 15-19 iunie 2006. Volumul total al eşantionului: 3197 persoane. Tipul şi structura eşantionului: de tip probabilist, stratificat în raport cu criteriile regiunea de dezvoltare (8 regiuni) şi ponderea şomerilor înregistraţi la agenţiile locale / punctele de lucru ale ANOFM. Selecţia agenţiilor locale/punctelor de lucru şi persoanelor s-a realizat după cum urmează: din cele 251 agenţii locale/puncte de lucru ale ANOFM s-au selectat 193 care aveau alocate - conform raportului dintre ponderea numărului de şomeri din total ţară şi volumul eşantionului preconizat - cel puţin 5 subiecţi de intervievat. Numărul de şomeri care urmau să fie intervievaţi în agenţiile locale / punctele de lucru eliminate (cele unde trebuiau realizate sub 5 chestionare) a fost repartizat pe celelalte agenţii/puncte conform ponderii deţinute în cadrul eşantionului.

REGIUNEA DE DEZVOLTARE EŞANTION REALIZAT NORD EST 542 SUD EST 401 SUD 508 SUD VEST 407 VEST 300 NORD VEST 302 CENTRU 437 BUCURESTI 300 TOTAL EŞANTION 3197

140

7.1 STRUCTURĂ EŞANTION DUPĂ VARIABILE SOCIO-DEMOGRAFICE

Prezentăm în cele ce urmează distribuţia eşantionului la nivel naţional după principalele variabile socio-demografice: sex, mediu de rezidenţă, grupa de vârstă, nivel educaţional şi status marital.

În eşantionul investigat 58,01% dintre respondenţi au fost bărbaţi şi 41,99% au fost femei. 56,6% dintre respondenţi s-au declarat ca având domiciliul în mediul urban şi 42,4% în mediul rural.

În ceea ce priveşte distribuţia după variabila „grupa de vârstă”, cele mai ridicate procente au fost înregistrate de respondenţii cu vârste cuprinse între 35-39 de ani şi 25-29 de ani: 31,34%. Aceştia au în principal ca nivel de studii finalizat „şcoala profesională”, „liceu industrial/agricol” şi „şcoala generală”.

Urmează apoi respondenţii peste 45 de ani şi sub 24 de ani. Figura nr. 116

Referitor la variabila „nivel educaţional”, peste 50% dintre respondenţi sunt absolvenţi de „şcoală generală”, 19,3% şi „şcoală profesională”, 35,4%.

GRUPA DE VÂRSTĂ

4,62 12,19

15,07

10,4316,27

11,46

12,29

11,34 6,32

PANA IN 20 DE ANI 20-24 ANI 25-29 ANI30-34 ANI 35-39 ANI 40-44 ANI45-49 ANI 50-54 ANI PESTE 54 ANI

Selecţia persoanelor fizice s-a făcut aleator (cu pas statistic de 3) din rândul celor care au solicitat servicii la sediile ANOFM.

Aria de investigaţie a cuprins toate judeţele şi municipiul Bucureşti. Reprezentativitatea eşantionului: Eşantionul este reprezentativ la nivel naţional

pentru persoanele fizice care au solicitat servicii la agenţiile locale /punctele din lucru ale ANOFM cu o eroare tolerată de ± 2,15%

Interviurile faţă în faţă s-au desfăşurat la sediile agenţiilor locale/punctelor de lucru din toate judeţele ţării şi municipiul Bucureşti.

141

Figura nr. 117

{ EMBED Excel.Chart.8 \s } 64% dintre respondenţi au deja întemeiată o familie şi doar 28% dintre aceştia nu au făcut încă lucrul acesta ei fiind în principal respondenţi cu vârsta până în 29 de ani.

Figura nr. 118

DISTRIBUŢIA DUPĂ VARIABILA STATUS MARITAL

64,0%

28,0%

2,0% 4,4% 1,7%

casatorit necasatorit uniune consensuala divortat vaduv

142

7.2 SITUAŢIA CALIFICĂRILOR DEŢINUTE DE PERSOANELE ÎNTERVIEVATE În structura chestionarului au existat întrebări care au măsurat toate calificările deţinute de persoana intervievată: ü Calificări certificate cu o diplomă obţinute în urma absolvirii unei forme de

învăţământ indiferent de nivelul acesteia; ü Calificări certificate cu o diplomă obţinute în urma frecventării unor cursuri de

formare profesională (calificare/recalificare) La nivel naţional 22,7% dintre respondenţi au declarat că au mai mult de o calificare

certificată prin diplomă în urma absolvirii unei forme de învăţământ.. Distribuţia regională arată procente asemănătoare în ceea ce priveşte existente unor

calificări multiple. Regiunea de dezvoltare Sud este cea care înregistrează cele mai scăzut procent în cea ce priveşte acest aspect: 12,2%.

Situaţia pe regiuni este prezentată în tabelul următor: Tabel nr. 57

Nord Est

Sud Est

Sud Muntenia

Sud Vest

Oltenia Vest Nord Vest Centru

Bucuresti Ilfov

Si alte calificări 23,8% 20,4% 12,2% 24,6% 31,3% 25,8% 27,2% 22,0%

Fără alte calificări 76,2% 79,6% 87,8% 75,4% 68,7% 74,2% 72,8% 78,0%

De asemenea 15,1% dintre respondenţi, la nivel naţional, au declarat că pe lângă

calificarea obţinută în urma absolvirii unei forme de învăţământ au urmat cursuri de calificare/specializare din anul 2001 până în prezent.

La nivel regional cele mai ridicate procente referitoare la acest aspect au fost înregistrate în regiunile de dezvoltare Centru, 20,4% şi Nord Est, 19,6%.

Tabel nr. 58

Nord Est

Sud Est

Sud Muntenia

Sud Vest

Oltenia Vest Nord Vest Centru

Bucureşti Ilfov

Şi alte calificări 19,6% 8,7% 13,2% 12,8% 16,3% 15,2% 20,4% 11,3%

Fără alte calificări 80,4% 91,3% 86,8% 87,2% 83,7% 84,8% 79,6% 88,7%

La nivel naţional doar 39,6% dintre aceste cursuri au fost cursuri organizate de către

AJOFM-uri. Prezentăm în cele ce urmează situaţia calificărilor respondenţilor după cele 9 grupe majore din Clasificarea Ocupaţiilor din România (COR)

143

GRUPA 1 Membri ai corpului legislativ ai executivului, înalţi conducători ai administraţiei publice, conducători şi funcţionari superiori din unităţile economico- sociale şi politice. GRUPA 2 Specialişti cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice. GRUPA 3 Tehnicieni, maiştri şi asimilaţi. GRUPA 4 Funcţionari administrativi. GRUPA 5 Lucrători operativi în servicii, comerţ şi asimilaţi. GRUPA 6 Agricultori şi lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit GRUPA 7 Meşteşugari şi lucrători calificaţi în meserii de tip artizanal, de reglare şi întreţinere a maşinilor şi instalaţiilor. GRUPA 8 Operatori la instalaţii şi maşini şi asamblori de maşini, echipamente şi alte produse. GRUPA 9 Muncitori necalificaţi Cei mai mulţi dintre respondenţi, la nivel naţional, se încadrează în grupele majore 7 şi 8: 67,73%. Urmează la distanţă de aproximativ 20 de puncte procentuale respondenţii cu calificări în Grupa 3 şi Grupele 2 şi 5 aşa după cum se poate observa în graficul de mai jos.

Figura nr. 119 { EMBED Excel.Chart.8 \s }

La nivel regional, cu excepţia regiunii de dezvoltare Vest cei mai mulţi dintre respondenţi se încadrează în Grupa majoră 7 de calificări. În regiunea Vest Grupa majoră 6 este cea care înregistrează procentul cel mai ridicat de respondenţi. Situaţia pe fiecare regiune în parte este prezentată în tabelul de mai jos.

Tabel nr. 59

NORD EST

SUD EST

SUD MUNTENI

A SUD VEST OLTENIA VEST NORD VEST CENTRU

BUCUREŞTI ILFOV

GRUPA 1 0,39% 0,19% 0,32% 0,2% 7,24% 0,24% 0,2% 0,52% GRUPA 2 7,33% 6,36% 10,40% 8,2 8,60% 6,51% 5,5% 8,66% GRUPA 3 11,83% 9,44% 10,40% 10,8% 3,62% 12,53% 10,8% 14,70% GRUPA 4 4,37% 3,28% 3,52% 2,5% 7,92% 3,61% 4,1% 9,19% GRUPA 5 6,04% 7,32% 6,88% 7,4% 1,81% 8,92% 9,1% 6,04% GRUPA 6 1,03% 1,54% 0,80% 0,0% 40,95% 0,48% 0,8% 0,00% GRUPA 7 40,36% 38,34% 36,32% 40,2% 29,41 36,63% 43,7% 41,47% GRUPA 8 27,89% 30,64% 28,80% 28,7% 0,45% 30,36% 25,0% 18,64% GRUPA 9 0,77% 2,89% 2,56% 2,0% 7,24% 0,72% 0,8% 0,79%

144

De asemenea, chestionarul a cuprins o întrebare care avea drept scop măsurarea aspiraţiilor în ceea ce priveşte „ocupaţia dorită”de respondent pentru a o practica indiferent dacă el deţinea sau nu la momentul anchetei pregătirea necesară practicării acestei ocupaţii. (66,8% dintre respondenţi au declarat că au calificare necesară pentru ocuparea postului dorit, iar 24,1% au considerat că nu o au dar erau dispuşi să se recalifice). În cele ce urmează vom prezenta grafic situaţia comparabilă între anumite limite metodologice între „calificările deţinute” de persoanele intervievate şi grupate după grupele majore din COR şi „ocupaţiile dorite”(aspiraţii manifestate) ce respectă aceiaşi grupare COR. Facem precizarea că în procesul de măsurare a răspunsurilor la întrebarea privind „ocupaţiile dorite spre a fi practicate” au putut interveni erori de tipul „discrepanţă între intenţie exprimată şi comportament”. Aşa după cum se poate observa în graficul de mai jos, respondenţii anchetei au declarat că şi-ar dori să lucreze mai mult în servicii, Grupa majoră 5, şi mai puţin în ocupaţii din Grupa 7, cea a meşteşugarilor şi lucrătorilor calificaţi în meserii de tip artizanal, de reglare şi întreţinere a maşinilor şi instalaţiilor. De asemenea se înregistrează şi un procent mai ridicat de doritori de ocupaţii în Grupa 9, cea a muncitorilor necalificaţi. O posibilă explicaţie a alegerii unei ocupaţii în Grupa 9 o poate constitui adoptarea din partea respondenţilor a unei atitudini de „resemnare” în faţa situaţiei de găsire a unui loc de muncă şi dorinţa exprimată ca intenţie de a practica o ocupaţie în aceasta grupă ocupaţională.

Figura nr. 120

SURSA: Ancheta pe bază de chestionar, 22.06.006-5.07.2006 Comparativ cu situaţia cererii de locuri de muncă şi a ofertei de muncă surprinsă din înregistrările zilnice din perioada 22.06.006-5.07.2006 din baza ANOFM şi pe care o prezentăm în graficul următor, respondenţii din cadrul anchetei pe bază de chestionar au înregistrat procente semnificativ mai scăzute de ocupaţii în Grupa majoră 9. O posibilă explicaţie poate fi aceea că în structura eşantionului nu sunt cuprinşi doar şomeri înregistraţi, aşa cum se întâmplă în baza de date a ANOFM-ului. De asemenea în ancheta pe bază de chestionar au existat întrebări care au măsurat toate calificările deţinute de persoana intervievată, şi cele obţinute în urma absolvirii unei forme de învăţământ, dar şi cele obţinute în urma frecventării şi absolvirii unui curs de formare profesional(calificare/recalificare).

Figura nr. 121

0,3

8,8

12,9

4,6

8,7

1,0

46,9

15,2

1,71,0

7,710,0

6,3

13,8

1,3

34,1

14,311,5

0,0

5,0

10,0

15,0

20,0

25,0

30,0

35,0

40,0

45,0

50,0

GRUPA 1 GRUPA 2 GRUPA 3 GRUPA 4 GRUPA 5 GRUPA 6 GRUPA 7 GRUPA 8 GRUPA 9

calificari deţinute calificari dorite

1,1

5,77,4

2,8

7,5

1,6

27,6

9,9

36,4

1,45

5,587,04

4,66

13,31

0,74

25,65

15,25

26,33

0

5

10

15

20

25

30

35

40

GRUPA 1 GRUPA 2 GRUPA 3 GRUPA 4 GRUPA 5 GRUPA 6 GRUPA 7 GRUPA 8 GRUPA 9

calificari someri din inregistrari zilnice calificari cerute de angajatori din inregistrari zilnice

145

SURSA: Înregistrări zilnice din perioada 22.06.006-5.07.2006 din baza ANOFM

146

7.3 ANALIZA MOTIVAŢIEI PREZENŢEI LA SEDIUL LOCAL AL ANOFM

Subiecţii incluşi în eşantion au fost intervievaţi cu privire la motivul prezenţei la sediul local al ANOFM. La nivel naţional, 15,6% dintre ei au avut ca motiv principal înregistrarea în baza de date ca şomer. Cel mai ridicat procent, 34,3% a declarat însă că motivul prezenţei la sediul local al ANOFM a fost determinat de dorinţa găsirii unui loc de muncă.

Figura nr. 122

Situaţia întâlnită la nivel naţional se menţine şi la nivel regional. Excepţie face însă regiunea de dezvoltare Bucurereşti Ilfov unde principalul motiv

menţionat a fost “am venit să-mi vizez carnetul de şomer şi să aflu despre locurile de muncă vacante”, 35,67%. De asemenea 29, 0 % dintre subiecţii intervievaţi din această regiune au menţionat că au venit “doar pentru a-şi viza carnetul de şomer”.

34,3%

15,6%18,7%

13,4%

18,0%

sunt in cautarea unui loc de muncaam venit sa ma inregistrez ca somer in baza de date a AJOFMam venit sa-mi vizez carnetul si sa aflu de locuri vacanteam venit doar sa-mi vizez carnetulalt motiv

147

7.4 STATUTUL OCUPAŢIONAL ŞI EXPERIENŢA ÎN MUNCĂ A PERSOANELOR INTERVIEVATE

În ceea ce priveşte statutul ocupaţional al persoanelor intervievate la nivel naţional

67,4% dintre subiecţi au declarat că sunt şomeri înregistraţi: 43,2% indemnizaţi, 24,2% neindemnizaţi. La aceştia se mai adaugă şi 3,8% şomeri asimilaţi înregistraţi.

19, 5% dintre persoanele intervievate au declarat însă că sunt şomeri neînregistraţi încă în bazele AJOFM-urilor. Dintre aceştia 44,6% veniseră să se înscrie ca şomeri în baza de date şi 47,4% erau prezenţi la sediul local al ANOFM în dorinţa găsirii unui loc de muncă.

5,9% dintre respondenţi aveau un loc de muncă dar erau interesaţi în găsirea altuia şi veniseră să consulte lista locurilor declarate disponibile la sediile locale ale ANOFM. 60,9% dintre aceştia erau bărbaţi şi 39,1% femei.

Figura nr. 123

{ EMBED Excel.Chart.8 \s }

La nivel regional regiunea Bucureşti Ilfov este cea care înregistrează procentul cel mai ridicat de şomeri înregistraţi indemnizaţi: 69,0%.Urmează apoi regiunea Centru, 55,6%, regiunea Vest, 49,335 şi regiunea Sud cu 49,02%.

Procentele cele mai ridicate de şomeri înregistraţi neindemnizaţi se înregistrează în regiunile de dezvoltare Sud Est, 32,17% şi Nord Est, 29,83%.

În regiunea de dezvoltare Nord Vest se înregistrează cel mai ridicat procent de şomeri neînregistraţi în bazele AJOFM: 31,79%. La nivel naţional, 92,9% dintre subiecţii intervievaţi erau la momentul realizării anchetei în căutarea unui loc de muncă.

Figura nr. 124

{ EMBED Excel.Chart.8 \s } Procentul este asemănător şi la nivel regional. Tot regiunea Bucureşti Ilfov este cea care înregistrează procentul cel mai ridicat al căutătorilor de locuri de muncă aşa după cum se poate observa în graficul de mai jos. Regiunea de dezvoltare Sud Est este cea care are înregistrează procentul cel mai ridicat în rândul persoanelor prezente sediul AJOFM care nu se aflau la momentul anchetei în căutarea unui loc de muncă.

Figura nr. 125 { EMBED Excel.Chart.8 \s }Respondenţii anchetei au declarat că se află în căutarea unui loc de muncă în medie de 10,5 luni, situaţie valabilă la nivel naţional. La nivel regional situaţia este prezentată în tabelul de mai jos:

Tabel nr. 60 NORD

EST SUD EST

SUD MUNTENIA

SUD VEST OLTENIA VEST

NORD VEST CENTRU

BUCUREŞTI ILFOV

Medie luni căutare loc de muncă

11,63 12,06 11,13 9,78 7,28 10,0 8,26 6,56

La nivel naţional 86,1% dintre persoanele intervievate care au declarat că sunt şomeri erau şomeri de scurtă durată aşa după cum se poate constata în graficul de mai jos. Şomerii de lungă durată, fie că sunt înregistraţi sau neînregistraţi, sunt cei care sunt cei mai puţini prezenţi la sediile locale ale ANOFM.

Figura nr. 126

148

{ EMBED Excel.Chart.8 \s }

La nivel regional cel mai scăzut procent de şomeri de lungă durată s-a înregistrat în regiunea de dezvoltare Bucureşti Ilfov, 6,92%. Cele mai ridicate procente de şomeri de lungă durată s-au înregistrat în regiunile de dezvoltare Nord Vest, 18,12% şi Sud Vest, 16,91%.

Figura nr. 127

{ EMBED Excel.Chart.8 \s }

La nivel naţional, 94,6% dintre persoanele intervievate aveau vechime în muncă, 5,4% nu aveau deloc vechime în muncă (şomerii înregistraţi asimilaţi, tineri absolvenţi).

La nivel regional situaţia e cea prezentată în tabel. Cel mai ridicat procent de respondenţi care aveau vechime în muncă la momentul anchetei s-a înregistrat în regiunea de dezvoltare Bucureşti Ilfov. La polul opus, procentul cel mai ridicat de persoane care au declarat că nu aveau deloc vechime în muncă s-a înregistrat în regiunea de dezvoltare Nord Est, 9,4%.

Tabel nr. 61

NORD EST

SUD EST

SUD MUNTENIA

SUD VEST

OLTENIA VEST NORD VEST CENTRU

BUCUREŞTI ILFOV

Cu vechime în muncă

90,6% 93,3% 94,3% 94,3% 97,3% 95,7% 97,9% 98,0%

Fără vechime în muncă

9,4% 6,7% 5,7% 5,7% 2,7% 4,3% 2,1% 2,0%

În ceea ce priveşte gruparea respondenţilor pe clase de vechime în muncă, la nivel

naţional cele mai ridicate procente au fost cele înregistrate de respondenţii cu până în 3 ani vechime în muncă şi peste 25 de ani vechime în muncă: 47,9%.

Figura nr. 128 { EMBED Excel.Chart.8 \s }

Cel mai ridicat procent de respondenţi cu vechime în muncă peste 25 de ani se

înregistrează în regiunea de dezvoltare Bucureşti Ilfov, 45,9% şi cel mai scăzut în regiunea de dezvoltare Nord Est, 16,7%.

Cel mai ridicat procent de respondenţi cu vechime în muncă până în 3 ani se înregistrează în regiunea de dezvoltare Sud Vest, 30,8% şi cel mai scăzut în regiunea de dezvoltare Bucureşti Ilfov, 17,5%.

Tabel nr. 62 NORD

EST SUD EST

SUD MUNTENIA

SUD VEST

OLTENIA

VEST NORD VEST

CENTRU BUCUREŞTI ILFOV

pana in 3 ani 19,6% 20,2% 28,0% 30,8% 22,8% 23,4% 21,0% 17,5%

149

peste 3 ani pana in 5 ani

8,1% 11,2% 14,4% 12,1% 10,7% 10,5% 8,0% 5,7%

intre 5 si 10 ani 19,8% 15,9% 18,3% 22,1% 23,8% 22,0% 16,7% 10,6% intre 10 si 15 ani 11,6% - - - - - - - intre 15 si 20 de ani

13,2% 4,7% 5,5% 4,8% 5,8% 3,3% 6,2% 8,9%

intre 20 si 25 de ni 11,0% 15,9% 13,4% 12,1% 12,6% 15,8% 14,5% 11,4% peste 25 de ani 16,7% 32,1% 20,4% 18,0% 24,3% 24,9% 33,6% 45,9%

150

7.5 ASPIRAŢII REFERITOARE LA VIITORUL LOC DE MUNCĂ A PERSOANELOR AJOFM

Respondenţii anchetei au fost chestionaţi şi cu privire la disponibilitatea acceptării

unui loc de muncă în anumite condiţii specifice acestuia. Prezentăm în cele ce urmează situaţia înregistrată pentru cele opt dimensiuni luate în calcul în operaţionalizarea acestei dimensiuni.

La nivel naţional cei mai mulţi dintre respondenţi, 91,7% au declarat că sunt de acord în “foarte mare” şi “ în mare măsură”cu acest tip de contract.

Figura nr. 129 { EMBED Word.Document.8 \s }

Acelaşi pattern se menţine şi la nivel regional aşa după cum se poate constata în tabelul de mai jos.

Tabel nr. 63 Nord

Est Sud Est Sud

Muntenia Sud Vest Oltenia Vest

Nord Vest Centru

Bucureşti Ilfov

în foarte mare masură

75,3% 67,3% 71,5% 73,0% 72,3% 79,8% 81,2% 76,3%

în mare măsură 14,6% 21,4% 23,2% 23,8% 19,7% 9,3% 9,6% 12,3%

în mică măsură 3,7% 3,0% 2,4% 1,0% 2,0% 2,3% 2,3% 2,7%

în foarte mică măsura

,9% 3,2% 1,4% ,5% 1,3% 1,7% 2,5% 1,0%

deloc 2,0% 4,7% 1,0% 1,7% 2,3% 6,0% 3,4% 7,3% NS/NR 3,5% ,2% ,6% 2,3% 1,0% ,9% ,3%

60% dintre subiecţii din eşantion au declarat că nu ar fi înclinaţi să accepte contract de muncă cu timp redus. Doar 35,1% sunt deschişi acestui tip de contract.

Figura nr. 130 { EMBED Excel.Chart.8 \s }

Procentele cele mai ridicate pentru categoría de răspuns “deloc” s-au înregistrat în

regiunile de dezvoltare Bucureşti Ilfov, 38,3% şi Centru, 31,8%. Cei mai dispuşi să accepte un contract de muncă cu timp parţial de lucru sunt subiecţii

din regiunea de dezvoltare Nord Vest. Tabel nr. 64

Nord Est Sud Est

Sud Muntenia

Sud Vest Oltenia Vest Nord Vest Centru

Bucureşti Ilfov

în foarte mare măsură 13,5% 9,2% 18,5% 19,2% 14,0% 26,5% 9,6% 15,7%

în mare măsură 30,4% 14,7% 15,9% 21,6% 20,3% 17,9% 16,9% 11,7% în mică măsură 24,7% 20,2% 25,2% 16,0% 13,3% 19,2% 16,7% 17,7%

151

în foarte mică măsura 9,2% 16,7% 16,5% 11,8% 10,0% 11,3% 14,4% 15,7%

deloc 17,3% 37,2% 19,9% 29,7% 36,3% 22,8% 31,8% 38,3% NS/NR 4,8% 2,0% 3,9% 1,7% 6,0% 2,3% 10,5% 1,0%

La nivel naţional, cei mai mulţi dintre respondenţi, peste 58%, sunt dispuşi să desfăşoare o muncă în schimburi.

Figura nr. 131

Pattern-ul se menţine şi la nivel regional, excepţie făcând Bucureştiul unde 34,7% dintre respondenţi au declarat că nu ar fi dispuşi “deloc” să desfăşoare o muncă în schimburi.

Tabel nr. 65

Nord Est

Sud Est

Sud Muntenia

Sud Vest

Oltenia Vest Nord Vest Centru Bucureşti

în foarte mare măsură 20,5% 20,2% 28,1% 33,9% 29,0% 34,8% 39,4% 19,7%

în mare măsură 34,5% 27,4% 31,1% 31,9% 31,7% 21,5% 22,4% 18,7% în mică măsură 21,4% 15,5% 14,0% 13,8% 12,0% 10,6% 8,5% 11,7% în foarte mică măsura 8,5% 12,2% 9,1% 3,2% 4,3% 7,0% 6,2% 14,7%

deloc 10,5% 23,2% 15,7% 16,0% 21,3% 24,2% 21,5% 34,7% NS/NR 4,6% 1,5% 2,0% 1,2% 1,7% 2,0% 2,1% ,7% Mai mult de jumătate dintre respondenţi declară că nu ar fi dispuşi “deloc” sau sunt “dispuşi în mică măsură” să desfăşoare o muncă de noapte.

Figura nr. 132

{ EMBED Excel.Chart.8 \s } La nivel regional, aşa după cum se poate constata în tabelul de mai jos, procentele cele

mai ridicate au fost înregistrate pentru categoría de răspuns “deloc”, excepţie făcând regiunea de dezvoltare Sud Vest unde procentul celor care au declarat că sunt dispuşi “în mare măsură” să accepte o muncă în condiţii de noapte este cel mai ridicat, 30,5%.

Tabel nr. 66

28,4%

28,5%14,1%

7,8%

18,9%2,2%

in foarte mare masura in mare masura in mica masurain foarte mica masura deloc NS/NR

152

Nord Est Sud Est Sud Sud Vest Vest

Nord Vest Centru Bucureşti

in foarte mare măsura 15,7% 16,2% 21,5% 30,5% 21,3% 26,5% 26,3% 14,3%

in mare masura 22,7% 23,4% 24,4% 25,1% 19,0% 17,9% 19,5% 11,3% in mica masura 22,7% 15,2% 15,4% 9,8% 12,7% 11,3% 6,4% 8,0% in foarte mica masura 11,8% 11,5% 11,6% 5,9% 7,0% 9,6% 6,4% 16,3%

deloc 22,3% 32,4% 26,2% 26,0% 37,3% 33,1% 38,7% 48,7% NS/NR 4,8% 1,2% 1,0% 2,7% 2,7% 1,7% 2,7% 1,3%

86,4% dintre subiecţii sondajului declară că sunt “in foarte mare măsură” şi “în mare

măsură” de acord cu acest tip de contract. Figura nr. 133

{ EMBED Excel.Chart.8 \s }

Pattern-ul se menţine şi la nivel regional aşa după cum se poate constata în tabelul de mai jos.

Tabel nr. 67 Nord

Est Sud Est Sud

Muntenia Sud Vest Oltenia Vest

Nord Vest Centru

Bucureşti Ilfov

în foarte mare masură

73,2% 60,1% 72,4% 70,5% 67,0% 63,9% 76,9% 72,7%

în mare măsură 9,6% 21,7% 18,1% 19,2% 18,7% 19,2% 14,4% 9,3%

în mică măsură 5,4% 2,0% 4,7% 3,9% 4,3% 2,3% 3,0% 1,0%

în foarte mică măsura

3,9% 4,7% 1,8% 3,9% 2,0% 2,3% ,9% 2,3%

deloc 4,4% 10,0% 1,8% 2,2% 4,7% 8,9% 3,2% 13,0% NS/NR 3,5% 1,5% 1,2% ,2% 3,3% 3,3% 1,6% 1,7%

La nivel naţional 38,9% dintre respondenţi au declarat că ar fi dispuşi să lucreze cu contract de muncă pe durată determinată.

Figura nr. 134

{ EMBED Excel.Chart.8 \s }

Subiecţii intervievaţi din regiunile de dezvoltare Sus Est, Sud şi Bucureşti Ilfov s-au declarat în cele mai ridicate procente împotriva acceptării acestui tip e contract.

Tabel nr. 68 Nord

Est Sud Est Sud

Muntenia Sud Vest Oltenia Vest

Nord Vest Centru

Bucureşti Ilfov

Nord Est Sud Est Sud Sud Vest Vest

Nord Vest Centru Bucuresti

în foarte mare masură

19,7% 9,2% 12,8% 26,8% 21,7% 32,1% 11,0% 19,7%

în mare măsură 26,9% 17,5% 14,0% 17,0% 23,0% 20,2% 29,3% 12,3%

în mică 21,0% 18,2% 22,6% 11,3% 17,0% 11,3% 17,4% 17,7%

153

măsură în foarte mică măsura

10,7% 16,0% 20,3% 14,5% 7,0% 8,3% 8,2% 12,7%

deloc 16,2% 35,7% 24,4% 29,2% 23,0% 24,2% 25,9% 34,7% NS/NR 5,4% 3,5% 5,9% 1,2% 8,3% 4,0% 8,2% 3,0%

Doar 22,8% dintre subiecţii intervievaţi au declarat că ar accepta un loc de muncă la mai mult de 50 de Km de localitatea de domiciliu. Cei mai mulţi dintre subiecţi sunt refractari acestei situaţii la nivel naţional.

Figura nr. 135 { EMBED Excel.Chart.8 \s }

Pattern-ul identificat la nivel naţional se menţine şi la nivel de regiuni, cei mai puţin dispuşi să accepte un astfel de loc de muncă fiind cei din regiune de dezvoltare Bucureşti Ilfov. Menţionăm faptul că subiecţii nu au fost chestionaţi cu privire la gradul de cunoaştere a acestei proceduri ca măsură de stimulare a ocupării forţei de muncă şi prin urmare nu putem şti dacă ei ar fi răspuns la fel în condiţiile în care ar fi ştiut de stimulentele financiare pe care le presupune această măsură de stimulare a ocupării forţei de muncă.

Tabel nr. 69 Nord

Est Sud Est Sud

Muntenia Sud Vest Oltenia Vest

Nord Vest Centru

Bucureşti Ilfov

Nord Est Sud Est Sud Sud Vest Vest

Nord Vest Centru Bucuresti

în foarte mare masură

10,5% 8,0% 8,7% 11,8% 10,3% 11,6% 11,4% 3,7%

în mare măsură 12,9% 12,7% 14,6% 11,5% 11,7% 11,9% 16,5% 5,3%

în mică măsură 20,3% 11,7% 20,5% 16,2% 16,3% 13,9% 12,1% 7,7%

în foarte mică măsura

15,1% 16,7% 19,9% 14,7% 11,7% 12,6% 12,4% 22,0%

deloc 36,2% 48,1% 33,5% 44,7% 47,7% 47,7% 45,1% 58,7% NS/NR 5,0% 2,7% 3,0% 1,0% 2,3% 2,3% 2,5% 2,7%

21,8% dintre subiecţii intervievaţi au declarat că ar fi de acord să lucreze “la negru”, pe baza unei înţelegeri verbale. Procentul este însă destul de mare având in vedere că un răspuns la o asemenea întrebare ar presupune respingerea acestei situaţii ilegale (la acest gen de întrebare în general respondenţii oferă un răspuns “dezirabil”).

Figura nr. 136 { EMBED Excel.Chart.8 \s }

Situaţia identificată la nivel naţional este reflectă şi la nivel regional.

154

Tabel nr. 70

Nord Est Sud Est Sud

Muntenia Sud Vest Oltenia Vest

Nord Vest Centru

Bucureşti Ilfov

în foarte mare masură 4,8% 5,5% 3,0% 6,1% 6,3% 7,6% 4,3% 2,7%

în mare măsură 11,8% 9,5% 8,7% 7,4% 8,7% 11,3% 10,3% 7,3% în mică măsură 19,6% 10,7% 11,8% 8,8% 13,3% 8,9% 11,4% 7,0% în foarte mică măsura 17,0% 9,7% 17,9% 16,5% 4,7% 16,2% 11,7% 18,7%

deloc 41,0% 62,6% 55,9% 59,7% 57,3% 54,0% 57,0% 61,0% NS/NR 5,9% 2,0% 2,8% 1,5% 9,7% 2,0% 5,3% 3,3%

În general subiecţii intervievaţi au fost destul de refractari cu privire la acest aspect. Aproape 50% dintre ei şi-au exprimat dezacordul total sau parţial faţă de acest tip de muncă.

Figura nr. 137

{ EMBED Excel.Chart.8 \s } În regiunea de dezvoltare Sud Vest Oltenia se înregistrează însă procente mai ridicate

comparativ cu celelalte regiuni şi situaţia naţională ce reflectă un grad mai ridicat de acceptare a acestui tip de muncă. Situaţia regională este prezentată în tabelul de mai jos.

Tabel nr. 71 Nord

Est Sud Est Sud

Muntenia Sud Vest Oltenia Vest

Nord Vest Centru

Bucureşti Ilfov

în foarte mare masură

10,7% 11,0% 7,3% 20,6% 9,3% 17,5% 8,9% 6,7%

în mare măsură 22,1% 18,5% 18,5% 20,4% 13,7% 17,5% 20,4% 14,3%

în mică măsură 20,8% 16,0% 20,9% 15,2% 21,0% 14,6% 13,0% 15,7%

în foarte mică măsura

10,7% 14,2% 18,3% 16,2% 14,0% 11,3% 13,0% 18,7%

deloc 28,2% 36,9% 32,1% 25,8% 39,3% 36,4% 38,4% 42,7% NS/NR 7,4% 3,5% 3,0% 1,7% 2,7% 2,6% 6,2% 2,0%

Aşa după cum era de aşteptat cei mai mulţi dintre respondenţi sunt dispuşi în mică măsură sau deloc să accepte un contract de muncă în condiţii grele şi foarte grele de muncă (peste 70%).

Figura nr. 138 { EMBED Excel.Chart.8 \s } Pattern-ul identificat la nivel naţional se menţine şi la nivel regional.

Tabel nr. 72 Nord

Est Sud Est Sud

Muntenia Sud Vest Oltenia Vest

Nord Vest Centru

Bucureşti Ilfov

în foarte mare masură

9,2% 7,0% 3,7% 11,3% 10,0% 13,2% 8,0% 2,7%

în mare măsură 15,9% 18,7% 15,2% 17,0% 16,7% 17,2% 17,2% 8,7%

în mică măsură 24,5% 18,7% 24,0% 16,0% 29,0% 14,9% 16,2% 14,0%

în foarte mică măsura

17,3% 15,0% 19,5% 15,7% 14,0% 11,3% 16,7% 21,0%

155

deloc 27,3% 39,2% 33,5% 38,8% 28,0% 42,4% 39,8% 50,3% NS/NR 5,7% 1,5% 4,1% 1,2% 2,3% 1,0% 2,1% 3,3%

Situaţia întâlnită referitor la acceptarea unui loc de muncă în condiţii grele şi foarte grele de muncă se regăseşte şi referitor la acceptarea unui loc de muncă stresant din punct de vedere psihic, mai mult de 70% dintre respondenţi declarând că sunt dispuşi în mică măsură sau deloc să accepte un astfel de loc de muncă.

Figura nr. 139 { EMBED Excel.Chart.8 \s }

La nivel regional respondenţii din regiunile de dezvoltare Nord est şi Nord Vest

înregistrează procentele cele mai ridicate la categoriile de răspuns acceptare “în foarte mare măsură” şi “în mare măsură” a unui loc de muncă în condiţii stresante din punct de vedere psihic.

Tabel nr. 73 Nord

Est Sud Est Sud

Muntenia Sud Vest Oltenia Vest

Nord Vest Centru

Bucureşti Ilfov

în foarte mare masură

12,2% 7,0% 5,5% 8,4% 7,3% 11,9% 4,1% 6,7%

în mare măsură 22,1% 16,0% 17,7% 17,2% 11,7% 14,2% 12,8% 10,7%

în mică măsură 26,0% 20,7% 18,7% 13,3% 29,3% 14,6% 18,5% 18,7%

în foarte mică măsura

10,0% 17,5% 19,1% 17,2% 13,7% 14,6% 18,8% 19,7%

deloc 19,4% 36,4% 33,7% 43,0% 34,3% 43,0% 43,7% 42,0% NS/NR 10,3% 2,5% 5,3% 1,0% 3,7% 1,7% 2,1% 2,3%

În ceea ce priveşte acceptarea unui loc de muncă obositor din punct de vedere fizic se constată o împrăştiere a răspunsurilor, lucru de altfel explicabil datorită calificărilor diverse ale persoanelor intervievate.

Figura nr. 140 { EMBED Excel.Chart.8 \s }

Acelaşi pattern se identifică şi la nivel regional.

Tabel nr. 74 Nord

Est Sud Est Sud

Muntenia Sud Vest Oltenia Vest

Nord Vest Centru

Bucureşti Ilfov

în foarte mare masură 14,6% 7,2% 7,1% 11,1% 11,3% 16,2% 7,3% 3,7%

în mare măsură 20,7% 25,4% 20,9% 21,1% 20,7% 18,9% 24,5% 11,3%

în mică măsură 25,5% 20,0% 21,3% 15,2% 29,3% 18,2% 18,5% 18,7%

în foarte mică măsura 13,5% 16,0% 19,9% 18,9% 15,0% 13,2% 15,6% 18,0%

deloc 18,6% 29,7% 27,2% 32,4% 22,0% 31,5% 33,0% 45,7% NS/NR 7,2% 1,7% 3,7% 1,2% 1,7% 2,0% 1,1% 2,7% În ceea ce privesc aspiraţiile referitoare la viitorul loc de muncă, în afara celor salariale, la nivel naţional cele mai ridicate procente au fost înregistrate pentru categoria de răspuns „să fie un loc de muncă stabil”, 31,0%. A urmat apoi categoria de răspuns „bun

156

mediu relaţional la locul de muncă”, 24,6%. Menţionăm faptul că a ceastă întrebare a fost una închisă cu răspunsuri predefinite.

Figura nr. 141 { EMBED Excel.Chart.8 \s }

Acelaşi pattern se identifică şi la nivel regional.

Tabel nr. 75

Nord Est Sud Est Sud

Muntenia Sud Vest Oltenia Vest Nord Vest Centru

Bucureşti Ilfov

să existe perspective de promovare

13,19 13,26 17,79 14,04 11,68 11,79 10,38 15,88

să existe programe de formare

11,96 10,86 8,46 9,08 12,87 11,44 9,14 8,00

să fie un loc de muncă stabil

30,45 31,82 31,25 32,12 28,49 29,99 31,76 31,13

să corespundă calificarilor mele profesionale

21,91 20,19 18,39 20,56 22,88 21,00 20,53 21,38

bun mediu relaţional la locul de muncă

22,50 23,87 24,12 24,19 24,08 25,79 28,20 23,63

15,5% dintre personale intervievate spun că nu contează salariul în alegerea locului de

muncă. Pentru cei care au specificat un salariu dezirabil media naţională a fost de 682 RON. Cea mai ridicată medie salarială dezirabilă a fost înregistrată în regiunea de dezvoltare Bucureşti Ilfov, 854 RON, iar cea mai scăzută în regiunea de dezvoltare Sud Vest Oltenia, 611 RON.

Tabel nr. 76 MEDIA SALARIUL DORIT IN

RON NORD EST 715 SUD EST 634 SUD MUNTENIA 696 SUD VEST OLTENIA 611 VEST 682 NORD VEST 729 CENTRU 651 BUCURESTI ILFOV 854

Subiecţii intervievaţi declară în proporţie de 75% că existenţa unor beneficii de genul

„tichete de masă”, „asigurări medicale” este „foarte importantă” şi „importantă” pentru ei. Pattern-ul se menţine atât la nivel naţional cât şi la nivel regional.

157

Figura nr. 142

{ EMBED Excel.Chart.8 \s }

7.6 CONCLUZII

o Rolul unei astfel de anchete pe bază de chestionar este de a completa informaţional înregistrările pe care agenţiile locale ale ANOFM şi se realizează atât pentru şomeri (oferta) cât şi pentru locurile de muncă declarate de către angajatori (cerere).

o Subliniem importanţa colectării corecte a informaţiilor referitoare la calificările persoanelor care apelează la serviciile agenţiilor locale ale ANOFM. Astfel de informaţii sunt foarte utile în plasarea corespunzătoare a ofertei de forţă de muncă.

o Informaţii adiţionale referitoare la oferta de forţă de muncă (cea care apelează la serviciile agenţiilor locale ale ANOFM) pot fi colectate printr-un chestionar autoadministrat care va fi completat de cei care se adresează agenţiilor locale ale ANOFM (instrumentul utilizat în anchetă poate constitui un punct de plecare în acest sens). Orice tip de informaţie în plus poate contribui la plasarea corespunzătoare a persoanei care solicită acest lucru pe piaţa forţei de muncă.

o De asemenea, menţionăm importanţa oferirii unor servicii de consiliere şi mediere a muncii personalizate.

158

8. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

8.1 CONCLUZII

Analiza bazelor statistice de date oferite de recensămintele populaţiei şi gospodăriilor a evidenţiat faptul că de-a lungul perioadei 1977-2002, în cadrul grupelor majore de ocupaţii au intervenit multiple şi semnificative mutaţii. Din punctul de vedere al efectivelor de populaţie ocupată, singura grupă ocupaţională la nivelul căreia în perioada menţionată nu s-au produs modificări este cea a funcţionarilor administrativi, iar cele mai spectaculoase dinamici le-au înregistrat grupele „lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit” (o scădere de peste 1,5 mil. persoane) şi „muncitori calificaţi” (de asemenea o scădere de peste 1,5 mil. persoane). În această grupă, conform clasificaţiei internaţionale ISCO-88, se includ „meşteşugari şi lucrători calificaţi în meserii de tip artizanal, de reglare şi întreţinere a maşinilor şi instalaţiilor” şi „operatori la instalaţii şi maşini, asamblori de maşini, echipamente şi alte produse”. Este evident faptul că lucrătorii calificaţi , din aproape toate grupele ocupaţionale sunt într-un trend continuu descrescător şi, chiar în agricultură, ramura economică care în perioada de tranziţie a „ atras” cea mai mare ocupare, lucrătorii calificaţi necesari dezvoltării tehnologice productive a acestei ramuri se diminuează ca efective.

De fapt, perioada dintre cele două recensăminte din 1992 şi 2002, a contat cel mai important în declinul populaţiei ocupate din grupa „muncitori calificaţi”. Restructurarea economică , în special a unor ramuri industriale considerate „ de top” în perioada de dinainte de 1990 şi-a adus „ aportul” la acest declin de populaţie calificată. În cadrul grupei denumită generic „muncitori calificaţi”, în perioada 1992-2002, cea mai mare scădere a cunoscut-o subgrupa „meşteşugari şi lucrători calificaţi în meserii de tip artizanal, de reglare şi întreţinere a maşinilor şi instalaţiilor” şi în special din industria prelucrătoare. Dacă scăderea numărului lucrătorilor calificaţi nu înseamnă în mod necesar pierdere de productivitate tendinţa de scădere a populaţiei grupele tehnicieni şi asimilaţi şi la grupa „funcţionari administrativi”din anumite ramuri economice poate crea anumite îngrijorări.

În afara acestor schimbări de tendinţă la nivelul grupelor ocupaţionale majore, aşa cum era de aşteptat, procesul de restructurare economică a determinat şi schimbări semnificative la nivelul ocupaţiilor : au apărut ocupaţii noi, iar pe de altă parte, conţinutul multor altora a suferit modificări. În anumite ramuri de activitate, unele ocupaţii au început să grupeze efective tot mai mari de populaţie ocupată, iar altele au suferit un proces de dispariţie. Pe baza acestor observaţii s-au construit criterii de clasificare a sistemului ocupaţional în 3 categorii, astfel: „ ocupaţii dominante”, „ocupaţii care şi-au schimbat semnificativ conţinutul” şi „ocupaţii de străpungere”

Rezultatele analizei secundare elaborată în cadrul cercetării monografice arată că indiferent de tipologia lor, majoritatea ocupaţiilor au înregistrat schimbări în conţinutul muncii. Dintre acestea, aşa cum de altfel era previzibil, ocupaţiile „care şi-au schimbat semnificativ conţinutul” au fost cele care înregistrează cotele cele mai ridicate cote de schimbare, fiind urmate de ocupaţiile „de străpungere” şi apoi de ocupaţiile „dominante”. Dezvoltarea unor sectoare noi, încercarea lor de a pătrunde cât mai adânc pe anumite nişe de piaţă şi de a-şi stabiliza segmentul de beneficiari, explică cotele ridicate ale schimbărilor înregistrate de ocupaţiile „de străpungere”, ocupaţii noi, slab formalizate, unele necuprinse în COR. Regăsim ocupaţiile dominante cu precădere în sectoare industriale, puternic afectate de restructurări economice, organizatorice şi tehnologice.

159

Principalii factori cauzatori de schimbare în conţinutul activităţilor au fost: adaptarea la nevoile clienţilor, creşterea competiţiei şi retehnologizările. Dezvoltarea şi extinderea sectorului privat, necesitatea acestora de a-şi stabiliza anumite segmente de piaţă au determinat dezvoltare unor politici „orientate către beneficiar/client” la nivelul firmelor şi, deci, creşterea rolului unor factori precum „adaptarea la nevoile clienţilor” şi „creşterea competiţiei în domeniu”. Retehnologizările au jucat un rol foarte important în modelarea sau redefinirea conţinutului ocupaţiilor „dominante”, precum şi a celor care „şi-au modificat semnificativ conţinutul”. În administraţia publică rolul cel mai important în generarea schimbărilor l-au avut modificările repetate ale cadrului legislativ, pe de o parte ca urmare a rolului instituţiilor publice în implementarea şi monitorizarea aplicării noilor reglementări, pe de altă parte datorită necesităţii pregătirii atât a cadrului legal, cât şi a celui instituţional pentru momentul ianuarie 2007.

Principalele competenţe asociate cu schimbările în conţinutul muncii sunt lucrul cu computerul, rezolvarea a diferite probleme, managementul resurselor şi comunicare. Competenţele trans-sectoriale precum lucrul cu computerul şi cunoaşterea unei limbi străine (cu precădere a limbii engleze) sunt şi rămân cele mai importante. Pe lângă acestea, datorită extinderii sectorului privat şi a schimbărilor rapide generate de restructurări în anumite sectoare şi de extinderea/dezvoltarea activităţii, orientarea spre profit şi serviciile „orientate spre client” în alte sectoare au făcut ca anumite competenţe precum „rezolvarea de probleme”, „comunicarea” şi „managementul resurselor” (cu precădere a celor de timp) să devină din ce în ce mai valorizate la nivelul tuturor ocupaţiilor.

Ocupaţiile de străpungere se dezvoltă în domenii noi (pe nişe de piaţă), cu cerinţe ridicate cu privire atât la nivelul cât şi la calitatea competenţelor necesare, sunt caracterizate de ponderi mai ridicate ale lucrului cu program parţial sau cu contract pe perioadă determinată. Acestea reprezintă tendinţe incipiente ale evoluţiei către o ocupare flexibilă, de calitate (cu precădere în zona serviciilor).

Activităţile fizice sunt importante pentru realizarea activităţilor specifice ocupaţiilor „dominante”, caracteristice sectoarelor tradiţionale, din industrie, şi în cea mai mare parte cu valoare adăugată scăzută, efortul fizic fiind extrem de răspândit.

Nivelul ridicat de stres este asociat majorităţii ocupaţiilor. Dintre acestea, ocupaţiile „de străpungere” şi cele din administraţia publică manifestă cotele cele mai înalte.

Dintre condiţiile nefavorabile de muncă se detaşează „zgomotul”, cu o răspândire semnificativă la nivelul tuturor sectoarelor şi grupelor de ocupaţii. Agenţia Europeană pentru Sănătate şi Securitate în Muncă, împreună cu Inspecţia Muncii România dezvoltă o campanie de conştientizare a incidenţei şi efectelor zgomotului.

Analizând comportamentul firmelor şi a variaţiei fenomenelor analizate pe baza informaţiilor culese prin ancheta în rândul a 1100 firme, extragem următoarele elemente relevante cu privire la problematica investigată: Ø Regiunile Sud şi Sud-Est se remarcă prin cele mai ridicate rate de creare de noi locuri de

muncă şi angajare de personal, semnificând tendinţe clare de dezvoltare şi dinamism accentuat la nivelul firmelor. La polul opus, Centrul şi Bucureşti-ul au intrat într-o fază de stagnare, fiind caracterizate de ritmuri încetinite de dezvoltare şi de dinamism redus la nivelul agenţilor economici investigaţi.

Ø Serviciile agenţiilor publice de ocupare a forţei de muncă sunt utilizate, în proporţie destul de mică, de agenţii economici care caută să angajeze personal, fiind preferate ca modalităţi principale de căutare anunţurile în presa locală şi recomandările cunoscuţilor. Ponderile firmelor ce solicită serviciile publice de ocupare sunt mai mari în regiunile în care angajatorii întâmpină dificultăţi la angajare, zone ce se confruntă cu rate ridicate de migrare pentru muncă în străinătate. În genere, firmele româneşti valorizează

160

modalităţile informale de recrutare de personal, manifestând încredere scăzută în mecanismele formalizate/publice de mediere între cerere şi oferta pe piaţa muncii.

Ø Dezvoltarea activităţilor economice specifice sectorului terţiar şi construcţiilor are loc, în special, în ramuri ce necesită nivel ridicat de competenţă şi unde volumul de forţă de muncă atras este în creştere. La cealaltă extremă, industriile prelucrătoare şi extractivă sunt cele mai afectate de plecări ale forţei de muncă.

Ø Deficitul de personal calificat, măsurat prin ponderea locurile de muncă libere neocupate, existent pe piaţă este minim şi semnifică atât existenţa unui deficit de calificare pe piaţa muncii, cât şi existenţa unor locuri de muncă total neatractive pentru forţa de muncă.

Ø Deficienţele majore care se înregistrează în alocarea forţei de muncă pe posturi pun de fapt în evidentă o altă faţetă a deficitului de calificare, precum şi a problemelor existente în sistemul de certificare a competenţelor deţinute de angajaţi. Neadecvarea încadrării pe post a personalului în conformitate cu calificarea obţinută prin absolvirea unei şcoli se regăseşte în cadrul unui număr semnificativ de firme.

În ceea ce priveşte percepţia modificărilor tehnologice la nivelul firmelor aceasta se situează la circa 42%.

Modernizarea tehnologică a fost percepută cu precădere în firmele din domeniul industriei prelucrătoare, transport, depozitare şi comunicaţii şi industriei extractive. În firmele din comerţ şi tranzacţii imobiliare s-a identificat în mai mică măsură manifestarea schimbărilor tehnologice.

Angajatorii din regiunile Sud-Vest Oltenia şi Nord-Est au indicat, în proporţiile cele mai mici, existenţa schimbărilor tehnologice în ultimii 5 ani, comparativ cu cei din regiunile Sud-Est, Sud-Muntenia şi Vest.

Dintre firmele investigate, s-au desfăşurat în anul 2005 programe de pregătire profesională adresate personalului firmei în doar 32,7%. Numărul de participanţi la programele de pregătire profesională adresate angajaţilor firmelor a fost de 27878 persoane.

Pe sectoare de activitate, firmele din energie electrică, termică, gaze şi apă, cele din sănătate şi asistenţă socială, sectorul financiar şi de asigurări au desfăşurat programe de pregătire profesională în mai mare măsură decât au sesizat manifestarea schimbărilor tehnologice. În general, ponderi mari a firmelor care au desfăşurat programe de pregătire a personalului se constată în intermedieri financiare şi de asigurări (83,3% din total), energie electrică, termică, gaze şi apă (59,1% din total), sănătate şi asistenţă socială (54,5% din total). În schimb, ponderea cea mai redusă a programelor de pregătire profesională se regăsea în anul 2005 în comerţ (18,6% din firme au desfăşurat programe de pregătire profesională).

După tematica de pregătire, cele mai multe cursuri desfăşurate în anul 2005 au fost de însuşire/perfecţionare cunoştinţe tehnice/tehnologice (42,4%), urmate, la mare distanţă de cursuri de însuşire/perfecţionare cunoştinţe de control a calităţii produselor (24,2%) şi de cursuri de însuşire/perfecţionare abilităţi de lucru cu echipamente informatice (21,7%). Cea mai mică pondere o deţin cursurile de însuşire/perfecţionare a cunoştinţelor de limbi străine (5,3%).

Motivele pentru care firmele nu au desfăşurat programe de pregătire profesională au fost mulţumirea cu privire la pregătirea angajaţilor (56,1%) şi argumentul că “meseria se învaţă la locul de muncă” (31,1%). La nivel regional, mulţumirea faţă de nivelul de pregătire al angajaţilor (cuprinsă între 36% în Nord-Vest şi 62,9% în Sud-Vest) argumentează în cea mai mare măsură ne-desfăşurarea de programe de pregătire profesională. Al doilea motiv de ne-desfăşurare de programe de pregătire profesională în reprezintă afirmaţia că “meseria se învaţă la locul de muncă” (între 32,2% în Nord-Est şi 12,9% în Sud-Vest).

161

Pe activităţi economice, mulţumirea cu privire la pregătire angajaţilor a fost în măsură mai mare invocată ca motiv pentru ne-desfăşurarea de programe de pregătire în transport, depozitare şi comunicaţii (56,9%).

Argumentaţia că “meseria se învaţă la locul de muncă” susţine în mai mare măsură nedesfăşurarea de programe de pregătire în firmele cu capital majoritar românesc (27,3%) şi în mai mică măsură în cele publice (4%). Lipsa resurselor financiare ca motiv de ne-desfăşurare a programelor de pregătire este în mai mare măsură percepută de firmele mixte (23,5%) şi în mai mică măsură de firmele cu capital străin (5,1%). Pe tipuri de programe de pregătire profesională se observă următoarele caracteristici:

o Programe de pregătire pentru însuşirea/perfecţionarea cunoştinţelor tehnice-tehnologice s-au desfăşurat în mai mare măsură în sănătate şi asistenţă socială (66,7%) şi în mai mică măsură în financiar-asigurări (14,3%).

o Programe de însuşire/perfecţionare a abilităţilor de lucru cu echipamente informatice s-au desfăşurat în mai mare măsură în tranzacţii imobiliare (35,7%) şi în mai mică măsură în industria prelucrătoare (15%).

o Programe de pregătire pentru însuşirea/perfecţionarea de cunoştinţe de control a calităţii produselor s-au organizat în mai mare măsură în industria prelucrătoare (31,7%) şi în mai mică măsură în industria extractivă şi sănătate (16,7%).

o Programe de însuşire/perfecţionare a cunoştinţelor de limbi străine s-au desfăşurat în mai mare măsură în financiar-asigurări (26%)şi nu s-au desfăşurat deloc în agricultură, comerţ şi sănătate.

Evaluarea de către angajator a competenţelor personalului atât pentru cel cu studii medii şi postliceale, cât şi pentru cel cu studii superioare relevă nivele mai scăzute pentru competenţele privind:

o cunoaşterea şi utilizarea limbilor străine, mai pronunţat în industria extractivă, agricultură, energie electrică, gaze şi apă, construcţii;

o managementul şi organizării, cu nivele sub media pe ţară în industria extractivă, construcţii şi transport şi depozitare;

o utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (calculator internet, etc.) cu nivele mai scăzute decât media pe ţară în domeniile industrie extractivă, construcţii şi agricultură .

Prin urmare, pentru ridicarea competenţelor personalului cu studii medii şi postliceale este necesară organizarea de cursuri de pregătire pentru cunoaşterea şi utilizarea limbilor străine (în special engleza), organizare şi utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor în special în ramurile unde aprecierea angajatorilor este mică.

Din totalul firmelor care au identificat schimbări tehnologice în ultimii 5 ani, 62,2% au desfăşurat cursuri de pregătire în 2005. Remarcăm faptul că valoarea de maxim a relaţiei între schimbările tehnologice şi pregătirea personalului se regăseşte la nivelul firmelor mijlocii. Pe activităţi ale economiei naţionale, percepţia necesităţii pregătirii profesionale ca răspuns la schimbările tehnologice, plasează angajatorii la niveluri înalte (între 100% în sectorul financiar-asigurări şi 56% în tranzacţii imobiliare).

La nivel regional, percepţia cu privire la implicaţiile schimbărilor tehnologice asupra necesarului de formare/calificare a personalului existent valorizează pozitiv şi înalt necesitarea instruirii personalului (între 61% în Bucureşti şi Nord-Est şi 77% în Nord-Vest). Pe locul doi se situează opţiunea angajării de personal care să răspundă noilor nevoi tehnologice (între 11% în Nord-Vest şi 29% în Nord-Est).

Elaborarea de scenarii cu privire la evoluţia sistemului ocupaţional la orizontul anului 2010 se constituie într-un instrument important de fundamentare a deciziei politice. Prin utilizarea unor modele econometrice s-au realizat trei variante de scenarii: una pesimistă, una moderată şi una optimistă. Principalele observaţii şi recomandări sunt:

162

o Dacă scenariul pesimist (şi nici chiar cel pesimist moderat) nu este de dorit să se întâmple, este greu de crezut că scenariul optimist (chiar şi doar cel din varianta A) se va produce pentru orizontul de timp prognozat.

o Este cel mai probabil ca scenariul moderat să aibă şanse de realizare, dacă desigur sunt respectate ipotezele (creşterea economică, volumul investiţiilor, structura economiei).

o Rezultatele obţinute în ancheta din firme arată elemente comune între proiecţiile realizate pe baza metodelor econometrice în cazul scenariului moderat şi proiecţia angajatorilor pe termen scurt.

o Grupele ocupaţionale cu potenţial de dezvoltare sunt Ø meşteşugari şi lucrători calificaţi în meserii, ceea ce arată o încercare de

acoperire a deficitului ocupaţional anterior. Ø lucrători operativi în servicii şi comerţ , Ø tehnicieni, maiştri Ø specialişti cu ocupaţii intelectuale.

Din analiza concordanţei cerere-ofertă de forţă de muncă la agenţiile locale de ocupare, calculată pe baza înregistrărilor zilnice culese în cele 2 săptămâni de referinţă, au rezultat următoarele concluzii:

o există o pondere mare a angajatorilor care nu au declarat necesitatea absolvirii unei forme de învăţământ (57,2%) şi numai 2,9% dintre angajatori au declarat că au nevoie să angajeze absolvenţi de studii superioare

o cei mai mulţi dintre angajatori au solicitat persoane calificate pentru domeniile corespunzătoare grupelor COR 7, 8 şi 9

o în general, s-a înregistrat exces de locuri de muncă în regiunile Vest (1938), Nord-Vest (369) şi Bucureşti-Ilfov (1810) şi deficit de locuri de muncă în regiunile Nord-Est (-112), Sud-Est (-272), Sud (-490), Sud-Vest (-1127) şi Centru (-1071); la nivel naţional în cele 2 săptămâni s-a înregistrat per ansamblu exces de locuri de muncă

o grupele COR identificate în cele 2 săptămâni cu cele mai mari deficite de locuri de muncă au fost 3, 6, 7 şi 9

o grupele COR identificate în cele 2 săptămâni cu cele mai mari excese de locuri de muncă au fost 1, 2, 4, 5 şi 8 (în general angajatorii au dificultăţi în a angaja forţă de muncă calificată pentru ocupaţiile intelectuale şi ştiinţifice, funcţionari administrativi, lucrători în servicii)

o în general, la nivel regional, s-a înregistrat tendinţe spre cerere mică sau inexistentă pentru muncitori necalificaţi în agricultură, lăcătuşi mecanici, tâmplari universali, mecanici auto

o în general, la nivel regional, s-a înregistrat tendinţe ofertă mică sau inexistentă pentru agenţi de pază şi confecţioneri-asamblori articole textile

o excesele şi/sau deficitele regionale sunt determinate pe de o parte de lipsa coerenţei dintre oferta educaţională şi cerinţele pieţei muncii, pe de altă parte de un surplus al forţei de muncă ce are anumite calificări, sau chiar de o fluctuaţie foarte mare a personalului din respectivele domenii de activitate datorită poate fie faptului că nivelul de calificare certificat al forţei de muncă, profilul de competenţe certificate ale persoanelor aflate în şomaj, în căutarea unui (alt) loc de muncă nu corespund cerinţelor specifice ale angajatorilor fie faptului că persoanele nu sunt mulţumite de salariile oferite de către angajatori pentru posturile proaspăt ocupate.

163

Analiza pe baza datelor de recensământ a evidenţiat faptul că de-a lungul perioadei 1977-2002, în cadrul grupelor majore de ocupaţii au intervenit multiple şi semnificative mutaţii. Din punctul de vedere al efectivelor de populaţie ocupată, singura grupă ocupaţională la nivelul căreia în perioada menţionată nu s-au produs modificări este cea a funcţionarilor administrativi, iar cele mai spectaculoase dinamici le-au înregistrat grupele „lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit” (o scădere de peste 1,5 mil. persoane) şi „muncitori calificaţi” (de asemenea peste 1,5 mil. persoane). În această grupă, conform clasificaţiei ISCO-88, se includ „meşteşugari şi lucrători calificaţi în meserii de tip artizanal, de reglare şi întreţinere a maşinilor şi instalaţiilor” şi „operatori la instalaţii şi maşini, asamblori de maşini, echipamente şi alte produse”.

În schimb, în perioada dintre cele două recensăminte din 1992 şi 2002, cele mai importante reduceri ale populaţiei ocupate s-au înregistrat la grupa „muncitori calificaţi”, la tehnicieni şi asimilaţi şi la grupa „funcţionari administrativi”. În cadrul grupei denumită generic „muncitori calificaţi”, în perioada 1992-2002, cea mai mare scădere a cunoscut-o subgrupa „meşteşugari şi lucrători calificaţi în meserii de tip artizanal, de reglare şi întreţinere a maşinilor şi instalaţiilor” şi în special din industria prelucrătoare.

Procesul de restructurare economică a determinat schimbări semnificative în structura ocupaţională a României: au apărut ocupaţii noi, iar pe de altă parte, conţinutul multor altora a suferit modificări. În anumite ramuri de activitate, unele ocupaţii au început să grupeze efective tot mai mari de populaţie ocupată, iar altele au suferit un proces de dispariţie. Pe baza acestor observaţii s-au construit criterii de clasificare a sistemului ocupaţional în 3 categorii, astfel: „ ocupaţii dominante”, „ocupaţii care şi-au schimbat semnificativ conţinutul” şi „ocupaţii de străpungere”

Rezultatele analizei secundare elaborată în cadrul cercetării monografice arată că indiferent de tipologia lor, majoritatea ocupaţiilor au înregistrat schimbări în conţinutul muncii. Dintre acestea, aşa cum de altfel era previzibil, ocupaţiile „care şi-au schimbat semnificativ conţinutul” au fost cele care înregistrează cotele cele mai ridicate de schimbare, fiind urmate de ocupaţiile „de străpungere” şi apoi de ocupaţiile „dominante”. Dezvoltarea unor sectoare noi, încercarea lor de a pătrunde cât mai adânc pe anumite nişe de piaţă şi de a-şi stabiliza segmentul de beneficiari, explică cotele ridicate ale schimbărilor înregistrate de ocupaţiile „de străpungere”, ocupaţii noi, slab formalizate, unele ne-cuprinse în COR. Regăsim ocupaţiile dominante cu precădere în sectoare industriale, puternic afectate de restructurări economice, organizatorice şi tehnologice.

Principalii factori cauzatori de schimbare în conţinutul activităţilor au fost: adaptarea la nevoile clienţilor, creşterea competiţiei şi retehnologizările. Dezvoltarea şi extinderea sectorului privat, necesitatea acestora de a-şi stabiliza anumite segmente de piaţă au determinat dezvoltare unor politici „orientate către beneficiar/client” la nivelul firmelor şi, deci, creşterea rolului unor factori precum „adaptarea la nevoile clienţilor” şi „creşterea competiţiei în domeniu”. Re-tehnologizările au jucat un rol foarte important în modelarea sau redefinirea conţinutului ocupaţiilor „dominante”, precum şi a celor care „şi-au modificat semnificativ conţinutul”. În administraţia publică rolul cel mai important în generarea schimbărilor l-au avut modificările repetate ale cadrului legislativ, pe de o parte ca urmare a rolului instituţiilor publice în implementarea şi monitorizarea aplicării noilor reglementări, pe de altă parte datorită necesităţii pregătirii atât a cadrului legal, dar şi a celui instituţional pentru momentul ianuarie 2007.

Principalele competenţe asociate cu schimbările în conţinutul muncii sunt lucrul cu computerul, rezolvarea a diferite probleme, managementul resurselor şi comunicare. Competenţele trans-sectoriale precum lucrul cu computerul şi cunoaşterea unei limbi străine (cu precădere a limbii engleze) sunt şi rămân cele mai importante. Pe lângă acestea, datorită extinderii sectorului privat şi a schimbărilor rapide generate de restructurări în anumite

164

sectoare şi de extinderea/dezvoltarea activităţii, orientarea spre profit şi serviciile „orientate spre client” în alte sectoare au făcut ca anumite competenţe precum „rezolvarea de probleme”, „comunicarea” şi „managementul resurselor” (cu precădere a celor de timp) să devină din ce în ce mai valorizate la nivelul tuturor ocupaţiilor.

Ocupaţiile de străpungere se dezvoltă în domenii noi (pe nişe de piaţă), cu cerinţe ridicate cu privire atât la nivelul cât şi la calitatea competenţelor necesare, sunt caracterizate de ponderi mai ridicate ale lucrului cu program parţial sau cu contract pe perioadă determinată. Acestea reprezintă tendinţe incipiente ale evoluţiei către o ocupare flexibilă, de calitate (cu precădere în zona serviciilor).

Activităţile fizice sunt importante pentru realizarea activităţilor specifice ocupaţiilor „dominante”, caracteristice sectoarelor tradiţionale, din industrie, şi în cea mai mare parte cu valoare adăugată scăzută, efortul fizic fiind extrem de răspândit.

Nivelul ridicat de stres este asociat majorităţii ocupaţiilor. Dintre acestea, ocupaţiile „de străpungere” şi cele din administraţia publică manifestă cotele cele mai înalte.

Dintre condiţiile nefavorabile de muncă se detaşează „zgomotul”, cu o răspândire semnificativă la nivelul tuturor sectoarelor şi grupelor de ocupaţii. Agenţia Europeană pentru Sănătate şi Securitate în Muncă, împreună cu Inspecţia Muncii România dezvoltă o campanie de conştientizare a incidenţei şi efectelor zgomotului.

Analizând comportamentul firmelor şi a variaţiei fenomenelor analizate pe baza informaţiilor culese prin ancheta în rândul a 1100 firme, extragem următoarele elemente relevante cu privire la problematica investigată: Ø Regiunile Sud şi Sud-Est se remarcă prin cele mai ridicate rate de creare de noi locuri de

muncă şi angajare de personal, semnificând tendinţe clare de dezvoltare şi dinamism accentuat la nivelul firmelor. La polul opus, Centrul şi Bucureşti-ul au intrat într-o fază de stagnare, fiind caracterizate de ritmuri încetinite de dezvoltare şi de dinamism redus la nivelul agenţilor economici investigaţi.

Ø Serviciile agenţiilor publice de ocupare a forţei de muncă sunt utilizate, în proporţie destul de mică, de agenţii economici care caută să angajeze personal, fiind preferate ca modalităţi principale de căutare anunţurile în presa locală şi recomandările cunoscuţilor. Ponderile firmelor ce solicită serviciile publice de ocupare sunt mai mari în regiunile în care angajatorii întâmpină dificultăţi la angajare, zone ce se confruntă cu rate ridicate de migrare pentru muncă în străinătate. În genere, firmele româneşti valorizează modalităţile informale de recrutare de personal, manifestând încredere scăzută în mecanismele formalizate/publice de mediere între cerere şi oferta pe piaţa muncii.

Ø Dezvoltarea activităţilor economice specifice sectorului terţiar şi construcţiilor are loc, în special, în ramuri ce necesită nivel ridicat de competenţă şi unde volumul de forţă de muncă atras este în creştere. La cealaltă extremă, industriile prelucrătoare şi extractivă sunt cele mai afectate de plecări ale forţei de muncă.

Ø Deficitul de personal calificat, măsurat prin ponderea locurile de muncă libere neocupate, existent pe piaţă este minim şi semnifică atât existenţa unui deficit de calificare pe piaţa muncii, cât şi existenţa unor locuri de muncă total neatractive pentru forţa de muncă.

Ø Deficienţele majore care se înregistrează în alocarea forţei de muncă pe posturi pun de fapt în evidentă o altă faţetă a deficitului de calificare, precum şi a problemelor existente în sistemul de certificare a competenţelor deţinute de angajaţi. Neadecvarea încadrării pe post a personalului în conformitate cu calificarea obţinută prin absolvirea unei şcoli se regăseşte în cadrul unui număr semnificativ de firme.

În ceea ce priveşte percepţia modificărilor tehnologice la nivelul firmelor aceasta se situează la circa 42%.

165

Modernizarea tehnologică a fost percepută cu precădere în firmele din domeniul industriei prelucrătoare, transport, depozitare şi comunicaţii şi industriei extractive. În firmele din comerţ şi tranzacţii imobiliare s-a identificat în mai mică măsură manifestarea schimbărilor tehnologice.

Angajatorii din regiunile Sud-Vest Oltenia şi Nord-Est au indicat, în proporţiile cele mai mici, existenţa schimbărilor tehnologice în ultimii 5 ani, comparativ cu cei din regiunile Sud-Est, Sud-Muntenia şi Vest.

Dintre firmele investigate, s-au desfăşurat în anul 2005 programe de pregătire profesională adresate personalului firmei în doar 32,7%. Numărul de participanţi la programele de pregătire profesională adresate angajaţilor firmelor a fost de 27878 persoane.

Pe sectoare de activitate, firmele din energie electrică, termică, gaze şi apă, cele din sănătate şi asistenţă socială, sectorul financiar şi de asigurări au desfăşurat programe de pregătire profesională în mai mare măsură decât au sesizat manifestarea schimbărilor tehnologice. În general, ponderi mari a firmelor care au desfăşurat programe de pregătire a personalului se constată în intermedieri financiare şi de asigurări (83,3% din total), energie electrică, termică, gaze şi apă (59,1% din total), sănătate şi asistenţă socială (54,5% din total). În schimb, ponderea cea mai redusă a programelor de pregătire profesională se regăsea în anul 2005 în comerţ (18,6% din firme au desfăşurat programe de pregătire profesională).

După tematica de pregătire, cele mai multe cursuri desfăşurate în anul 2005 au fost de însuşire/perfecţionare cunoştinţe tehnice/tehnologice (42,4%), urmate, la mare distanţă de cursuri de însuşire/perfecţionare cunoştinţe de control a calităţii produselor (24,2%) şi de cursuri de însuşire/perfecţionare abilităţi de lucru cu echipamente informatice (21,7%). Cea mai mică pondere o deţin cursurile de însuşire/perfecţionare a cunoştinţelor de limbi străine (5,3%).

Motivele pentru care firmele nu au desfăşurat programe de pregătire profesională au fost mulţumirea cu privire la pregătirea angajaţilor (56,1%) şi argumentul că “meseria se învaţă la locul de muncă” (31,1%). La nivel regional, mulţumirea faţă de nivelul de pregătire al angajaţilor (cuprinsă între 36% în Nord-Vest şi 62,9% în Sud-Vest) argumentează în cea mai mare măsură ne-desfăşurarea de programe de pregătire profesională. Al doilea motiv de ne-desfăşurare de programe de pregătire profesională în reprezintă afirmaţia că “meseria se învaţă la locul de muncă” (între 32,2% în Nord-Est şi 12,9% în Sud-Vest).

Pe activităţi economice, mulţumirea cu privire la pregătire angajaţilor a fost în măsură mai mare invocată ca motiv pentru ne-desfăşurarea de programe de pregătire în transport, depozitare şi comunicaţii (56,9%).

Argumentaţia că “meseria se învaţă la locul de muncă” susţine în mai mare măsură ne-desfăşurarea de programe de pregătire în firmele cu capital majoritar românesc (27,3%) şi în mai mică măsură în cele publice (4%). Lipsa resurselor financiare ca motiv de ne-desfăşurare a programelor de pregătire este în mai mare măsură percepută de firmele mixte (23,5%) şi în mai mică măsură de firmele cu capital străin (5,1%). Pe tipuri de programe de pregătire profesională se observă următoarele caracteristici:

o Programe de pregătire pentru însuşirea/perfecţionarea cunoştinţelor tehnice-tehnologice s-au desfăşurat în mai mare măsură în sănătate şi asistenţă socială (66,7%) şi în mai mică măsură în financiar-asigurări (14,3%).

o Programe de însuşire/perfecţionare a abilităţilor de lucru cu echipamente informatice s-au desfăşurat în mai mare măsură în tranzacţii imobiliare (35,7%) şi în mai mică măsură în industria prelucrătoare (15%).

o Programe de pregătire pentru însuşirea/perfecţionarea de cunoştinţe de control a calităţii produselor s-au organizat în mai mare măsură în industria prelucrătoare (31,7%) şi în mai mică măsură în industria extractivă şi sănătate (16,7%).

166

o Programe de însuşire/perfecţionare a cunoştinţelor de limbi străine s-au desfăşurat în mai mare măsură în financiar-asigurări (26%)şi nu s-au desfăşurat deloc în agricultură, comerţ şi sănătate.

Evaluarea de către angajator a competenţelor personalului atât pentru cel cu studii medii şi postliceale, cât şi pentru cel cu studii superioare relevă nivele mai scăzute pentru competenţele privind:

o cunoaşterea şi utilizarea limbilor străine, mai pronunţat în industria extractivă, agricultură, energie electrică, gaze şi apă, construcţii;

o managementul şi organizării, cu nivele sub media pe ţară în industria extractivă, construcţii şi transport şi depozitare;

o utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (calculator internet, etc.) cu nivele mai scăzute decât media pe ţară în domeniile industrie extractivă, construcţii şi agricultură .

Prin urmare, pentru ridicarea competenţelor personalului cu studii medii şi postliceale este necesară organizarea de cursuri de pregătire pentru cunoaşterea şi utilizarea limbilor străine (în special engleza), organizare şi utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor în special în ramurile unde aprecierea angajatorilor este mică.

Din totalul firmelor care au identificat schimbări tehnologice în ultimii 5 ani, 62,2% au desfăşurat cursuri de pregătire în 2005. Remarcăm faptul că valoarea de maxim a relaţiei între schimbările tehnologice şi pregătirea personalului se regăseşte la nivelul firmelor mijlocii. Pe activităţi ale economiei naţionale, percepţia necesităţii pregătirii profesionale ca răspuns la schimbările tehnologice, plasează angajatorii la niveluri înalte (între 100% în sectorul financiar-asigurări şi 56% în tranzacţii imobiliare).

La nivel regional, percepţia cu privire la implicaţiile schimbărilor tehnologice asupra necesarului de formare/calificare a personalului existent valorizează pozitiv şi înalt necesitarea instruirii personalului (între 61% în Bucureşti şi Nord-Est şi 77% în Nord-Vest). Pe locul doi se situează opţiunea angajării de personal care să răspundă noilor nevoi tehnologice (între 11% în Nord-Vest şi 29% în Nord-Est).

Elaborarea de scenarii cu privire la evoluţia sistemului ocupaţional la orizontul anului 2010 se constituie într-un instrument important de fundamentare a deciziei politice. Prin utilizarea unor modele econometrice s-au realizat trei variante de scenarii: una pesimistă, una moderată şi una optimistă. Principalele observaţii şi recomandări sunt:

o Dacă scenariul pesimist (şi nici chiar cel pesimist moderat) nu este de dorit să se întâmple, este greu de crezut că scenariul optimist (chiar şi doar cel din varianta A) se va produce pentru orizontul de timp prognozat.

o Este cel mai probabil ca scenariul moderat să aibă şanse de realizare, dacă desigur sunt respectate ipotezele (creşterea economică, volumul investiţiilor, structura economiei).

o Rezultatele obţinute în ancheta din firme arată elemente comune între proiecţiile realizate pe baza metodelor econometrice în cazul scenariului moderat şi proiecţia angajatorilor pe termen scurt.

o Grupele ocupaţionale cu potenţial de dezvoltare sunt Ø meşteşugari şi lucrători calificaţi în meserii, ceea ce arată o încercare de

acoperire a deficitului ocupaţional anterior. Ø lucrători operativi în servicii şi comerţ , Ø tehnicieni, maiştri Ø specialişti cu ocupaţii intelectuale.

Din analiza concordanţei cerere-ofertă de forţă de muncă la agenţiile locale de ocupare, calculată pe baza înregistrărilor zilnice culese în cele 2 săptămâni de referinţă, au rezultat următoarele concluzii:

167

o există o pondere mare a angajatorilor care nu au declarat necesitatea absolvirii unei forme de învăţământ (57,2%) şi numai 2,9% dintre angajatori au declarat că au nevoie să angajeze absolvenţi de studii superioare

o cei mai mulţi dintre angajatori au solicitat persoane calificate pentru domeniile corespunzătoare grupelor COR 7, 8 şi 9

o în general, s-a înregistrat exces de locuri de muncă în regiunile Vest (1938), Nord-Vest (369) şi Bucureşti-Ilfov (1810) şi deficit de locuri de muncă în regiunile Nord-Est (-112), Sud-Est (-272), Sud (-490), Sud-Vest (-1127) şi Centru (-1071); la nivel naţional în cele 2 săptămâni s-a înregistrat per ansamblu exces de locuri de muncă

o grupele COR identificate în cele 2 săptămâni cu cele mai mari deficite de locuri de muncă au fost 3, 6, 7 şi 9

o grupele COR identificate identificate în cele 2 săptămâni cu cele mai mari excese de locuri de muncă au fost 1, 2, 4, 5 şi 8 (în general angajatorii au dificultăţi în a angaja forţă de muncă calificată pentru ocupaţiile intelectuale şi ştiinţifice, funcţionari administrativi, lucrători în servicii)

o în general, la nivel regional, s-a înregistrat tendinţe spre cerere mică sau inexistentă pentru muncitori necalificaţi în agricultură, lăcătuşi mecanici, tâmplari universali, mecanici auto

o în general, la nivel regional, s-a înregistrat tendinţe ofertă mică sau inexistentă pentru agenţi de pază şi confecţioneri-asamblori articole textile

o excesele şi/sau deficitele regionale sunt determinate pe de o parte de lipsa coerenţei dintre oferta educaţională şi cerinţele pieţei muncii, pe de altă parte de un surplus al forţei de muncă ce are anumite calificări, sau chiar de o fluctuaţie foarte mare a personalului din respectivele domenii de activitate datorită poate fie faptului că nivelul de calificare certificat al forţei de muncă, profilul de competenţe certificate ale persoanelor aflate în şomaj, în căutarea unui (alt) loc de muncă nu corespund cerinţelor specifice ale angajatorilor fie faptului că persoanele nu sunt mulţumite de salariile oferite de către angajatori pentru posturile proaspăt ocupate.

8.2 RECOMANDĂRI

Analiza sistemului ocupaţional românesc actual, prin prisma rezultatelor obţinute ca urmare a utilizării celor 4 instrumente a permis desprinderea unor recomandări:

1. Cunoaşterea cât mai profundă a realităţii, a proceselor produse în cadrul sistemului ocupaţional românesc şi a factorilor de influenţă asupra dinamicii acestuia este absolut necesară în vederea construirii unor planuri de acţiune corecte, eficiente. În acest sens, continuarea elaborării monografiilor ocupaţionale şi pentru alte ocupaţii va oferi un potenţial de informaţie extrem de valoros pentru definirea potenţialului de pregătire a forţei de muncă pentru a face faţă la schimbările tehnologice şi organizaţionale produse în ultimii ani. În plus, efectuarea periodică (anual) a anchetelor în firme pentru determinarea cererii de forţă de muncă, a deficitului de calificare şi a dimensiunii şi structurii fluxurilor migratorii furnizează informaţii valoroase pentru o politică de ocupare eficientă.

2. Elaborarea de proiecţii cu privire la evoluţia probabilă a structurii ocupaţionale este indispensabilă deciziei cu privire la calificarea ofertei de forţă de muncă, în vederea asigurării unei alocări eficiente a forţei de muncă. Gestiunea previzională a forţei de muncă ar permite eficientizarea utilizării resurselor din sistemul educaţional în vederea dezvoltării capitalului uman.

168

3. Perfecţionarea şi utilizarea la capacitatea maximă a instrumentelor existente (ex. baza de date cu privire la locurile de muncă vacante declarate de angajatori şi la oferta de calificări a forţei de muncă ce se adresează serviciilor de ocupare a forţei de muncă) ar crea o mai bună alocare a forţei de muncă pe piaţa muncii locală.

4. Dezvoltarea acţiunilor de pregătire profesională a personalului din firmele româneşti este indispensabilă realizării obiectivului de dezvoltare economică. Mai mult, stimularea creşterii numărului de furnizori de formare profesională va putea satisface nevoia de pregătire profesională pe arii identificate ca fiind deficitare prin anchetele în rândul firmelor.

5. Creşterea gradului de diseminare a informaţiilor cu privire la impactul schimbărilor tehnologice şi organizatorice în conţinutul şi structura ocupaţiilor în rândul actorilor locali, în vederea luării unei decizii informate cu privire la efortul investiţional, de dezvoltare tehnologică, de creştere a calităţii capitalului uman.

169

Summary

Being at the stage of a new beginning, namely that of joining the European Union, Romania has to manage a multitude of major challenges. Romania’s future as a nation whose citizens will live better and work more efficiently will depend on the way in which these problems are solved, on the quality of policies and the way in which they are implemented.

In this new and challenging context, the Romanian economic and social environment will join the European one and together we will try, if we have the knowledge, to shape and manage it, to become and integral, homogenous part of a whole which is itself going through changes. This change in the European system, through content and meaning, must allow for winning a top position in a global world competition.

The management of the rapid demographic ageing phenomenon, of the internal and especially external migrating fluxes, as well as the technological “battle” for competitiveness are only a few of the most important challenges of the European labour markets.

The labour market in Romania will change dramatically during the European integration process – this is one of the key messages of this paper.

In the years of economic transition, the employment rate in Romania decreased almost continuously, and the distribution according to branches and sectors changed dramatically.

The impact of continuing the increase in the workforce emigration from Romania to the more developed countries in the European Union, of the continuous reorganization of the economy, reorganization which was accelerated by the influx of European capital and structural funds, will be visible not only in the expansion of global employment, but especially in the size and structure of the replaced demand.

Aiming at better knowledge of the realities on the labour market in Romania, especially knowledge of the current and future changes in the occupational system structure, this paper is a pioneer at national level, not only from a scientific-methodological point of view, but especially through its objectives and results.

The paper initiated by the Ministry of Labour, Social Solidarity and Family, the Workforce Policies Department, was elaborated by the National Institute for Scientific Research in the Field of Labour and Social Protection, with the assistance of the Centre for Urban and Regional Sociology – CURS SA. The project finance was provided on the basis of a World Bank loan.

Having as main objective, according to the requirements made by the beneficiary, “the identification of the past and current status of the occupational structure of employment in Romania and the significant changes in content in the case of certain occupations on the market”, in order to achieve this the authors used a specific and innovative methodology which included several types of instruments in gathering the information and several types of analysis methods.

Together with the analyses of the series of national statistical data, provided by the statistical documents of the National Institute for Statistics (the Population and Housing Censuses, Integrated Surveys of Households – AMIGO), in order to achieve the objective, three specific instruments were used for the first time at national level:

• elaborating monographies for significant occupations in each economic activity; • performing a field survey of a representative sample of economically active companies in Romania; • correlating the supply and demand for workforce recorded at the local employment agencies in two weeks.

170

Hoping that the reader, when going through this paper, will retrieve relevant and useful information, we wish to thank the Ministry of Labour, Social Solidarity and Family for understanding the role of the research results in the decision making process of the policies in the field of employment.

Because the authors consider that the tendencies to change the Romanian occupational system signaled in the paper, both at the level of types of occupations, and in terms of their content, will continue to exist, implying and leading to increased needs for adapting the workforce vocational training policies, as well as amore adapted policy for the efficient allocation of the supply to the specificity of the demand, the use of the research results dedicated to the problems of the employment system and labour market should become a current practice.

The analysis of the statistical databases provided by the population and housing

censuses pointed out that during the period 1977-2002, within the major occupational groups, there were multiple and significant mutations.. from the point of view the size of the employed population, the only occupational group which did not undergo changes during the said period was that of administrative clerks, and the most spectacular dynamics were recorded in the groups of “skilled workers in agriculture, forestry and fishery” (a decrease of over 1.5 million persons) and “skilled workers” (also a decrease of over 1.5 million persons). This group, according to the ISCO-88 international classification, includes “craftsmen and skilled workers in handicrafts, machine and equipment setting and maintenance” and “machine and equipment operators, machine, equipment and other products assemblers”. It is obvious that the skilled workers, in almost all the occupational groups, are in a constant decline, even in agriculture, the economic branch which, in the transition period, attracted the highest rate of employment, the skilled workers necessary in the productive technological development of this branch decrease in size.

In fact, the period between the two censuses in 1992 and 2002 was the most relevant in the decline in the employed population in the “skilled workers” group. The economic reorganization, especially of certain industrial branch considered top ones in the period before 1990 contributed to this decline in the skilled population. Within this group generically called “skilled workers”, during the period 1992-2002, the most significant decrease occurred in the subgroup of “craftsmen and skilled workers in handicrafts, machine and equipment setting and maintenance” and especially in the processing industry. If the decrease in the number of skilled workers does not necessarily mean a lack in productivity, the tendency for the population in the groups of technicians and assimilated and of “administrative clerks” to decrease in certain economic areas may be worrying.

In addition to these changes in the tendency at the level of major occupational groups, as expected, the economic reorganization process also led to significant changes at the level of occupations: new occupations have appeared, and on the other hand, the content of many other has changed. In certain domains, certain occupations started to have larger sizes of employed population, while others underwent a process of disappearance. Based on these observations, criteria for the classification of the occupational system in three categories were created, thus: “dominant occupations”, “occupations that significantly changed their content” and “penetration occupations”.

The results of the secondary analysis elaborated within the monographic research indicate that, irrespective pf their typology, most of the occupations underwent changes in the work content. Of these, as it was foreseeable, the occupations the “significantly changed their content” were those that recorded the highest rates of change, being followed by the “penetration” occupations and then by the “dominant” ones. The development of new sectors, their attempt at penetrating certain market niches as far as possible and to establish

171

their beneficiaries segment, explain the high rates of changes recorded by the “penetration” occupations, new occupation, poorly formalized, some of them not yet included in the COR. The dominant occupations especially in industrial sectors are strongly affected by economic, organizational and technological reorganization.

The main factors causing changes in the content of the activities were: adjusting to the clients’ needs, increasing competition and refurbishments. The development and expansion of the private sector, their need to stabilize certain market segments led to the development of certain “beneficiary/client oriented” policies at the level of companies and, therefore, the increase in the role of factors such as “adjustment to the clients’ needs” and “increase in competition in the field”. Refurbishments played a very important role in shaping or redefining the content of “dominant” occupations, as well as of those that “significantly changed their content”. In public administration, the most important role in generating change was played by the repeated modifications in the legislative framework, on the one hand as a result of the role of public institutions in implementing and monitoring the enforcement of the new regulations, and on the other hand due to the need to prepare both the legislative framework and the institutional one for January 2007.

The main competences associated with the changes in the work content are computer work, solving various problems, resources management and communication. Trans-sectoral competences such as computer work and knowledge of a foreign language (especially English) are still the most important ones. In addition to these, due to the expansion of the private sector and the rapid change generated by reorganizations in certain sectors and the expansion/development of the activity, the orientation towards profit and the “client oriented” services in other sectors made competences such as “problem solving”, “communication” and “resources management” (especially time resources) become more and more valorized at the level of all occupations.

The penetration occupations develop in new domains (on market niches), with high requirements regarding both the level and quality of necessary competences are characterized by high percentages of part time work or work contracts with a limited period. These represent the incipient tendencies of the evolution towards flexible, quality employment (especially in the field of services).

The physical activities are important in performing the activities specific to “dominant” occupations, characteristic of traditional sectors, in industry, and mostly with a low added value, the physical effort being very widespread.

The high level of stress is associated with most occupations. Of these, the “penetration” occupations and those in public administration exhibit the highest rates.

Of the unfavorable working conditions, “noise” is foremost, with a significant penetration at the level of all sectors and groups of occupations. The European Agency for Health and Work Safety, together with the Work Inspection in Romania develop a campaign to raise the awareness of the incidence and effects of noise.

By analyzing company behavior and the variation of the phenomena analyzed based on the information gathered from the survey of 1100 companies, we identify the following relevant elements regarding the investigated problem: Ø The South and South-Eastern regions exhibit the highest rates of creating new jobs

and employing personnel, which means clear development tendencies and increased dynamism at company level. At the other end, the Centre and Bucharest have reached a stagnation stage, being characterized by slow development rhythms and low dynamism at the level of the investigated economic agents.

Ø The services of public employment agencies are used, to quite a low extent, by the economic agents looking for employees, preferring as main searching methods the ads in local media and the recommendations made by acquaintances. The percentage of

172

companies requiring the public employment services are high in the regions where employers are faced with employment difficulties, areas faced with high rats of foreign work migration. Generally speaking, Romanian companies use the informal personnel recruitment methods, exhibiting a low level of confidence in the formalized/public mechanisms for the mediation between supply and demand on the labour market.

Ø The development of the economic activities specific to the tertiary sector and constructions occurs mainly in domains that require a high level of competence where the attracted workforce volume is increasing. At the other end, the processing and mining industries are most affected by workforce outflow.

Ø Major deficiencies recorded in the allocation of workforce to positions in fact emphasize another aspect of the qualification deficit, as well as of the problems existing in the employee competences certification system. The inadequacy of employing the personnel in accordance with the qualification obtained after graduating from a school is found in a significant number of companies.

Regarding the perception of the technological changes at company level, it is of about 42%.

The technological refurbishment was perceived mainly in companies in the field of the processing industry, transport, warehousing and communications and the mining industry. In trade and real estate companies the manifestation of the technological changes was identified to a lower extent.

Employers in the South-Western Oltenia and North-Eastern indicated, to the lowest extent, the existence of technological changes in the past 5 years, as compared with those in the South-Eastern, South-Muntenia and Western regions.

Of the investigated forms, in 2005 vocational training programmes were developed addressing the company staff in only 32.7%. the number of participants to the vocational training programmes addressing the company employees was of 27878 persons.

According to activity sectors, the companies in electric, thermal power, gases and water, those in the field of health and social assistance, in the financial and insurance sector carried out vocational training programmes to a larger extent than they noticed the manifestation of technological changes. Generally, high percentages of companies that carried out staff training programmes are found in financial brokerage and insurance (83.3% of the total), electric, thermal power, gases and water (59.1% of the total), health and social assistance (54.5% of the total). On the other hand, the lowest level of vocational training programmes was found in 2005 in trade (18.6% of companies carried out vocational training programmes).

According to the training topics, the majority of the courses organized in 2005 were of technical/technological knowledge/acquisition/improvement (42.4%), followed, at a significant distance, by product quality control knowledge acquisition and improvement (24.2%) and information equipment knowledge acquisition/improvement courses (21.7%). The lowest percentage is held by foreign languages knowledge acquisition/improvement (5.3%).

The reasons why companies did not carry out vocational training programmes were the satisfaction with the employees’ training (56.1%) and the argument that “the occupation is acquired at the workplace” (31.1%). At regional level, the satisfaction with the employee training level (between 36% in the North-East and 62.9% in the South-West) argues to the largest extent for not carrying out vocational training programmes. The second reason for not carrying out vocational training programmes is represented by the statement that “the occupation is acquired at the workplace” (between 32.2%in the North-East and 12.9% in the South-West).

173

According to economic activities, the satisfaction with the employees training level was largely invoked in explaining the absence of a transport, warehousing and communications programme (56.9%).

The argument that “the occupations is acquired at the workplace” supports mainly the absence of training programmes in companies with Romanian majority capital (27.3%) and to a lower extent in foreign capital (5.1%)

According to vocational training programmes the following characteristics are identified:

• Training programme for the acquisition/improvement of technical/technological knowledge were carried out mostly in the field of health and real estate transactions (35.8%) and to a lower extent in financial-insurance (14.3%). • The information equipment operation skill acquisition/improvement developed to a larger extent in real estate transactions (35.7%) and to a lower extent in the processing industry (15%). • Product quality control knowledge acquisition/improvement training programmes were organized to a larger extent in the processing industry (31.7%) and to a lower extent in the mining industry and health (16.7%). • Foreign language knowledge acquisition/improvement were carried out to a larger extent in fiancés/insurance (26%) and they were not carried out at all in agriculture, trade and health The assessment by the employer of the staff competences both for the one with

secondary education , as well as the one with higher education are reflected in lower levels of competences regarding:

o Knowledge and use of foreign languages, especially in the mining industry, agriculture, electric power, gases and water, constructions;

o The management and organization, with levels under the national average in the fields of the mining industry, constructions, agriculture, etc.

o The use of the information technology and communication (PC, Internet, et.) with lower levels than the country average in the fields of the mining industry, constructions and agriculture.

As a result, in order to increase the competences of the staff with secondary and post high-school education it is necessary to organize foreign languages (especially English) acquisition/improvement courses, the organization and use of the information technology and communications especially in the branches where employee appreciation is low.

Of the total number of companies that identified technological changes in the past five years, 62.2% carried out training courses in 2005. We remark that the maximum value of the relationship between the technological changes and the staff training is found at the level of medium-sized enterprises. According to activities in the national economy, the perception of the need for vocational training as a response to the technological changes and 56& in real estate transactions.

At regional level, the perception on the implications of technological changes in the need for existing staff training/requalification (between 61% in Bucharest and North-East and 77% in the North-West. The second position is filled by the employment of personnel that will meet technological needs (between 11% in the North-West and 29% in the North-East).

The elaboration of scenarios regarding the evolution of the occupational system for 2010 constitutes an important tool in fundamenting the political decisions. By using econometric models three varieties of scenarios: a pessimistic, a moderate and an optimistic one. The main observations and recommendations are:

174

• If the pessimistic scenario (and not even the moderate pessimistic) is not desirable, it is hard to believe that the optimistic scenario (even only the one in option 5) and it will introduce horizontally the planned time.

o It is more probable that the moderate scenario has chances to be fulfilled, if the hypotheses are used (economic growth, investment volume, economy structure).

o The results obtained in the survey indicate that the commone lements between the short-term emplyee projections..

o The occupational groups with development potential are: Ø Craftsment, skilled workers in occupations, which indicate and attepmt intre

proectiile pe terme scurt ale previous occupational deficit. Ø Operative workers in trade and services; Ø Technicians, foremen Ø Specialists with intellectual ocupations.

From the analysis of the correspondence between supply and demand for workforce at the local employment agencies, calculated on the basis of daily receipts gathered in the 2 weels a referenece point ov view resulted in the following conclusions:

o There is a high percentage of employers who did not state the need to graduate from a form of education (57.2%) and only 2.9% of the emplyers stated they needed to hire higher education graduates.

o Most of the employers who required skilled persons in all the fields corresponding to the COR groups 7,8 and 9.

o Generally, there was an excess of workforce in the West (2938) and North-East (369) and Bucharest-Ilfov (1810) and a deficit of jobs in the regions North-East (-112), South Eastern (272%) , South (-490), South-West (-1127) and the Centre; at national level in the two weeks an excess of jobs is currently recorded.

o The COR groups identified in the two weeks with the highest deficits of jobs were 3, 6, 7 and 9.

o The OCR groups identified in the 2 weeks were those with the largest excesses education of jobs were 1,2,4,5, and 8 (benerally employers find it difficult to employe skilled workforce forintellectual and scientific occupations, administraative clerks, service workers).

o Generally, at regional level, tendencies towards a low or inexistent demand for unskilled workers in agriculture, locksmiths, universal carmenters, car mechanics.

o Generally, at regional level, tendencies towards a low or inexistent deman for a life guard in security agents and manufacturers fitters of textiles.

o The regional excesses/deficits are determined, on the one hand by the lack of coherence between the educaional offer and the labour market requirements, and on the other hand by an excess of workforce that has certain qualifications, or even a very high turnover of staff with certain qualifications, or even a very high turnover of staff in the respective fields of activity due either to the fact that the workforce certified qualification level, the certified competence profile of the unemployed persons, looking ofr a (another) job do not corespond to the employers’ specific requirements, or to the fact that the persons are satisfied with the salaries offered y employers for the brand-new positions.

175

BIBLIOGRAFIE

1. Bilkey, W (1972), Perceived Shortages of Unskilled Labor in Labor Surplus Economies: Costa Rica, El Salvador, Dominican Republic and Mexico, Journal of International Business Studies, vol.3, no.2/Toamna 1972, p.1-16

2. Burns M, Shanahan M. (2001), “Labor market models and their use in projecting vocational education andf training requirements”

3. Cappelli, P (1993), Are Skills Requirements Rising? Evidence from Production and Clerical Jobs, Industrial and Labor Relations Review, vol.46, no.3/Apr.1993, p.515-530

4. Culic, I. (2004), Metode avansate în cercetarea socială, Bucureşti, Editura Polirom 5. Chelcea, S., Mărginean, I., Cauc, I. (1998), Cercetarea sociologică. Metode şi Tehnici,

Deva, Editura Destin 6. Eicher T. S. (1996), Interaction Between Endogenous Human Capital and

Technological Change, The Review of Economic Studies, vol.63, no.1/Jan.1996, p.127-144

7. Eisen P, Jasinowski J, Kleiwert R, (2005) “2005 Skills Gap Report: A Survey of the American Manufacturing Workforce”

8. Froeschle R, (2000) “Occupational Supply and Demand Analysis: Approaches and Concerns”, dec. 2000

9. Gemmel, N. (1996). “Evaluating the impact of human capital stocks and accumulation on economic growth: some new evidence”, Oxford Bulletin of Economics and Statistics, 58.

10. Haskel, J. & M. (1993), The Causes of Skill Shortages in Britain, Oxford Economic Papers, New Series, vol.45, no.4/Oct.1993, p.573-588

11. Haskel, J. & M. (1993), Do Skill Shortages Reduce Productivity? Theory and Evidence from the United Kingdom, The Economic Journal, vol.103, no.417/Mar.1993, p.386-394

12. Heijke H (ed) 1994, “Forecasting the labour market by occupation and education”, Kluwer Academic, Massachusetts

13. Hughes G (1991), “Manpower forecasting: A review of methods and practice in some OECD countries”, Labour market and social policy occasional papers, no.10, Organisation for Economic Cooperation and Development, Paris

14. Kettle C (1996), “Developing a VET demand model, Queensland Department of Training and Industrial Relations”, Brisbane

15. Krueger, A.B. şi Lindhal, M. (1998), “Education for Growth: Why and For Whom?”, Princeton University.

16. Meagher GA (1997), “Structural changes, the demand for skilled labour and life-long learning”, Centre of Policy Studies, Monash University, Melbourne

17. Rotariu, T. şi Iluţ, P. (2001), Ancheta sociologică şi sondajul de opinie, Bucureşti, Editura Polirom

18. Rotariu, T. (ed.) (2000), Metode statistice aplicate în ştiinţele sociale, Bucureşti, Editura Polirom

19. Sandu, D. (1992), Statistică în ştiinţele sociale, Bucureşti, Universitatea Bucureşti 20. U.S. Department of Labour Employment and Training Administration, Office of

Workforce Investment Skill Assessmnet Team (2006), New and Emerging Occupations. Methodology Development Report, { HYPERLINK "http://www.onetcenter.org" }

176

21. Willems ETJ & Grip A 1993, “Forecasting replacement demand by occupations and education”, International Journal of Forecasting, 9, pp.173-185

22. U.S. Department of Labour Statistics, Occupational Outlook Handbook, 2006-07

Edition, { HYPERLINK "http://www.bls.gov/oco/" } 23. ***, Skills for all: Research Report from the National Skills Task Force, {

HYPERLINK "http://www.etechb.co.uk/reslib/Skills%20for%20All%20-%20Research%20Report%20from%20the%20National%20Skills%20Task%20Force%20-%20DfEE%202000.pdf" }

24. XXX – 1999a “Labour market forcasting at Monash University: A Profile’, Centre of Policy Studies,Monash University, Melbourne

25. XXX - 1999b “The future development of labour market forecasting at Monash University: A proposal’”, Centre of policy Studies, Monash University

26. XXX – 2001 Final Report “High level task force on Skills and Mobility” 27. Human Resources Development Canada 1998 “Job future, matching career aspirations

with the needs of the labour market” Applied Research Bulletin, vol 4, no.2

177

Anexa LISTA OCUPAŢIILOR LA CARE S-A REALIZAT MONOGRAFIA

A. Ocupaţii dominante Denumire Cod

COR 1. Consilier instituţii publice 111010 2. Şef laborator în industria prelucrătoare 122214 3. şef complex hotelier 122502 4.Sef secţie industrie extractivă şi prelucrătoare 122217 5. Şef serviciu comerţ cu ridicata şi amănuntul 122403 6. Şef centru reparaţii 122803 7. Chimist 211301 8. Inginer reţele electrice 214313 9. Automatist 214402 10. Inginer electromecanic 214421 11. Inginer in industria alimentara 215201 12. Medic medicina de familie 222109 13. Profesor învăţământul gimnazial 232201 14. Inspector de specialitate administraţia publica 247003 15. Tehnician chimist 311102 16. Tehnician electromecanic 311305 17. Maistru mecanic auto 311509 18. Maistru in industriile textila, pielărie 316101 19. Tehnician industria sticlei si ceramicii 317201 20. Tehnician in industria celulozei si hârtiei 317301 21. Asistent medical generalist 322101 22. Sora medicala 323102 23. Invaţător 331001 24. Magaziner 413102 25. Casier 421101 26. Ospătar (chelner) 512302 27. Vânzător 522004 28. Agricultor 611101 29. Legumicultor 611103 30. Crescător-îngrijitor de animale domestice pentru producţia de lapte şi carne

612102

31. Zidar-pietrar 712203 32. Fierar betonist 712302 33. Topitor turnător metale şi aliaje neferoase 721111 34. Sudor autogen 721202 35. Lăcătuş mecanic 721410 36. Optician 731110 37. Măcelar 741103 38. Brutar 741201 39. Tâmplar universal 742201 40. Ţesător 743201 41. Croitor 743301 42. Confecţioner articole din piele şi înlocuitori 744202 43. Operator extracţie ţiţei 811301 44. Laminator sârmă 812204 45. Strungar produse ceramice 813901 46. Operator mercerizator textile 826407 47. Lăcătuş montator pentru utilaje industriale, de construcţii şi agricole 828101 48. Şofer de autoturisme şi camionete 832201 49. Femeie de serviciu 913201 50. Muncitor necalificat în agricultură 921103 51. Săpător manual 931204

178

B. Ocupaţii de străpungere

Denumire Cod COR

1. Director program 121013 2. Expert actuar 212106 3. Administrator baze de date 213903 4. Kinetoterapeut 222905 5. Consilier învăţământ 235201 6. Administrator de credite 241119 7. Instructor pregătire profesională- 241205 8. Consultant în management 244107 9. Inspector protecţie socială 315203 13. tehnician ecolog 321106 10. Agenţi imobiliari (broker imobiliar) 341301 11. Agent de asigurare 341201 12. Agent contractări si achiziţii (broker mărfuri) 341601 14. Inspector (referent) resurse umane 342304 15. Agent bursa 412205 16. Administrator cont 421203 17. îngrijitoare la unităţi de ocrotire sociala si sanitara 513205 18. îngrijitoare batrani la domiciliu 513201 19. Alpinist utilitar 712920

C. Ocupaţii care şi-au schimbat conţinutul Denumire Cod COR

1. Secretar organizaţie sindicală 114206 2. Contabil şef 123102 3. Şef birou calificare-recalificare 123201 4. Şef serviciu marketing 123301 5. Şef serviciu resurse umane 123205 6. conducător de întreprindere mică (patron) în prestări servicii 131801 7. Proiectant sisteme informatice 213103 8. Consilier orientare privind cariera 241208 9. Sociolog 244201 10. Psiholog 244501 11. Specialist în relaţii publice 244701 12. Corespondent de presă 245106 13. Comentator politic 245126 14. Cercetător în microelectronică 251407 15. Inginer de cercetare în electrotehnică 251302 16. Cercetător economist în gestiunea economică 258113 17. Operator calculator electronic şi reţele 312201 18. Controlor calitate 315201 19. Asistent farmacist 322801 20. Maistru instructor (în şcoli) 334003 21. Contabil 343302 22. Inspector de pensii, asigurări sociale si asistenţă socială 344301 23. Asistent social nivel mediu 346001 24. Traducător 341118 25. Secretară 411501 26. Programator producţie 413204 27. Casier 421101 28. Recepţioner 422202 29. Gardian public 516904 30. Montator pereţi din plafoane din ghips carton 713406

179

31. Electronist telecomunicaţii 724407 32. Mecanic auto 723103 33. Operator punct termic 816114 34. Creator modelier mase plastice 823206 35. Îngrijitor spaţii verzi 931202

180