Scoala Sanitara Postliceala

“ DIMITRIE CANTEMIR “ Targu –Mures

Profil : ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROIECT DE ABSOLVIRE

Coordonator :

Absolvent :

Magyarosi Andras Attila

- 2015 –

1

Scoala Sanitara Postliceala

“ Dimitrie Cantemir “ Targu – Mures

Profil : ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROIECT DE ABSOLVIRE

INGRIJIREA BOLNAVULUI CU EVENTRATIE POSTOPERATORIE

Coordonator :

Absolvent :

Magyarosi Andras Attila

-2015-

2

Curprins

ISTORIC

ARGUMENT

Capitolul I

1.1. Prezentarea notiunilor de anatomie si fiziologie a peretelui abdominal1.1.1 Anatomia si fiziologia peretelui abdominal1.2. Prezentarea teoretica a bolii

1.2.1 Definitie

1.2.2. Istoric

1.2.3. Etiopatogenie

1.2.4. Simptomatologie

1.2.5. Diagnostic paraclinic

………………………………….

Capitolul II

2.1. Internarea pacientului

2.2. Asigurarea conditiilor de spitalizare

2.3. Asigurarea conditiilor igienice pacientilor internati

2.4. Supravegherea functiilor vitale si vegetative

2.5. Alimentatia bolnavului

2.6. Administrarea medicamentelor

2.7. Recoltarea produselor biologice si patologice

2.8. Pregatirea pacientului si efectuarea tehnicilor impuse de eventratia postoperatorie

2.9. Educatia pacientului

2.10. Externarea pacientului

3

Capitolul III

3.1. Prezentarea cazurilor de boala

Capitolul IV

4.1. Cercetari personale

ISTORIC

In ultima parte a secolului trecut chirurgia abdominala a cunsocut o dezvoltare deosebita , cu aceasta ocazie a crescut si incidenta eventratiilor.Timp de peste 100 de ani au fost imaginate tehnici de reconstructive a peretelui abdominal.Repararea eventratiilor a fost unul din putinele domenii chirurgicale in care s-au folosit implanturi de material strain inainte utilizarii autogrefelor.Au fost utilizate plase din fir de argint,plase de tantal insa in timp plasele metalice au produs preforatii ale pielii sau intestinale.La inceputul secolului au folosit alte material ( benzi din fascia lata sau piele , chiar tendoane de animale ) iar firele de sutura erau din matase , bumbac sau in.

Era moderna a tratamentului chirurgical al eventratiilor incepe folosirea materialelor sintetice: plasele de poliamida , plasele de polyester ,polipropilena si apoi cele de politetrafluoretilen expandabil.

Capitolul I

1.1.Prezentarea notiunilor de anatomie si fiziologie a peretelui abdominal

1.1.1Anatomia si fiziologia peretelui abdominal – TREBUIE SĂ DESCRIEȚI COMPLET PARTEA DE ANATOMIE, ESTE SUMARĂ PREZENTAREA DUMNEAVOASTRĂ

Abdomenul reprezinta partea trunchiului interpusa intre torace si pelvis , la nivelul caruia se gasesc majoritatea organelor ce alcatuiesc tubul digestive si glandele sale anexe , o parte a aparatului urinar , vase , noduri limfatice si nervi important , toate acestea sustinute fizic si functional in cavitatea abdominal si prin intermediul peretilor abdominali.Peretii abdominali

4

datorita structurii lor sunt implicate in mentinerea presei abdominal si consecutive in functionarea corespunzatoare a acestora, acestia avand posibilitatea sa isi modifice in permanenta starea de tensiune in vederea unei adaptari adecvate la variatiile de volum si tensiune ale viscerelor prezente la acest nivel.

Peretii abdominali sunt reprezentati de parti moi , cu exceptia celui inferior care lipseste , cavitatea abdominal comunicand larg cu cea pelviana.Se considera ca din punct de vedere topographic coloana vertebrala lombara reprezinta o portiue a regiunii rahidiene , nefiind luata , astfel in calcul in prezentarea regiunilor parietale ale abdomenului.

Peretele superior ale abdomenului este reprezentat de diafragm.

In clinica , pentru peretele antero – lataral al abdomenului este abordata o diviziune conventional parieto – visceral , cu scopul de a facilita proiectarea intr-un perimetru parietal relativ bine delimitat a lojilor si viscerelor abdominale , precum si a unor simptome caracteristice patologiei acestora.

Prin trasarea a doua linii vertical , stanga si dreapta , prin mijlocul plicelor inghinale si a doua linii orizontale , superioara si inferioara , prin extremitatea anterioara a coastelor 10 si respectiv prin punctul cel mai inalt al crestelor iliace , se obtin cele 9 regiuni clinic – topografice ale peretelui abdominal anterior.

Superior , in partea dreapta , se afla hipocondrul drept , la nivelul caruia se proiceteaza lobul drept al stomacului , duodenului si cea mai mare parte a pancreasului , iar in partea stanga se gaseste hipocondrul stang , care raspunde unei portiuni din stomac si splinei , situate in profunzimea sa.In etajul mijlociu al abdomenului , se considera mezogastru ca fiind regiunea ombilicala , la nivelul careia se proiecteaza ansele intestinale , cuprinsa intre flancul drept si flancul stang , ce corespund colonului ascendant si respective colonului descendent.

Etajul inferior prezinta , de la dreapta la stanga , fosa iliaca dreapta , cu cecul si apendicele vermiform , hipogastrul , la nivelul caruia se proiecteaza ansele ileale , colonel sigmoidian si vezica urinara in stare de plentitudine , fosa iliaca stanga , ce corespunde portiunii incipiente a colonului sigmoidian.

Pe criterii morfo – functionale ale peretilor abdominali se considera in partea anterioara , regiunea sterno – costo – pubiana , cu dependinta sa , regiunea ombilicala , iar in partea medio – anterioara si medio – posterioara , regiunile costo – iliaca , inghinala si lombo – iliacala , iar in partea posterioara se gasesc portiunile lombare ale coloanei vertebrale si a regiunii retrorahidiene.

5

Peretele abdominal de pe partea anterioara si partile laterale ale corpului , este alcatuit din mai multe straturi muscular , care delimiteaza si sustin cavitatea abdominal.

Peretele abdominal posterior este layout din ultimele perechi de coaste , coloana vertebrala si muschi insotitori , in timp ce peretele antero – lateral este format numai din muschi si teci fibroase.Imediat sub piele si tesutul adipos subcutanat se afla straturile muscular ale peretelui abdominal.Muschii de la acest nivel sunt dispusi sub forma a trei fasii intinse : muschiul oblic extern si transversal belly , care asigura sustinerea abdomenului in toate directiile.La acestia se adauga o banda musculara larga , dreptul abdominal , situate vertical , intre partea anterioara a cutiei toracice sic ea a bazinului.Muschiul oblic extern formeaza stratul cel mai superficial al muschilor abdominali.Are forma unei foite intinse , subtiri , ale carei fibre sunt indreptate in jos si spre interior.Muschiul ia nastere de pe suprafata inferioara a ultimelor coaste.Fibrele se distribuie ca un evantai catre foita intinsa de tesut conjunctiv rezistent , cunoscuta sub denumirea de aponevroza oblicului extern.La capatul inferior fibrele se insereaza in partea superioara a oaselor pubiene.

Straturile peretelui abdominal :

a. Pielab. Stratul adipos tremenduosficial sau fascia lui Camperc. Stratul membranos superficial sau fascia lui Scarpad. Trei straturi muscular : oblicul extern si intern , si muschiul transvers stomacale. Straturi fibroase profunde (fascii ) situate intre aceste straturi muscularef. Fascia transversag. Grasime intre fascia transversa si peritoneuh. Peritoneu , membrana delicata care captuseste cavitatea abdominala si acopera

suprafata a numeroase organe abdominale

Importanta peretelui abdominal este pusa in valoare de mecano – structura acestuia perfect adaptata functiei sale contentive , contractilitatii si activitatii motorii , musculatura de la acest nivel contribuind la mentinerea posturii si ajustarea miscarilor .Presiunea abdominala se considera a fi nu doar un element pasiv , implicat in patogenia herniilor ci si un factor de stimulare permanenta a mecano – structurii ,responsabila de realizarea contractiei musculare , subordonata contentiei continutului visceral abdominal.Musculatura peretelui abdominal conlucreaza cu muschii intercostali si ai gatului , asigurand la necesitate functia respiratorie acesorie iar prin cresterea voluntara a presiunilor intraabdominale se pot initia si mentine acte fiziologice precum mictiunea si defecatia.

Punctele slabe ale peretelui muscular abdominal : linia alba , puncte paramediane situate la limita dintre marginea muschiului drept abdominal si aponevrozele muschilor lati ai

6

abdomenului , inghinale , scrotal , funiculare , subcutanate ( inaintea aponevrozei oblicului mare ) , interstiatiale , peritoneal.

Prin aceste puncte se pot produce hernii , eventratii , prolapsuri etc.

1.2.Prezentarea teoretica a bolii

1.2.1.Defintie

Eventratiile reprezinta iesirea unui viscer abdominal , acoperit de peritoneu parietal , sub tegumente , printr-o bresa a stratului musculo – aponevrotic , aparuta posttraumatic ( rar ) sau postoperator ( cel mai frecvent ).

1.2.2 Etiopatogenie

Eventratiile postoperatorii pot sa apara dupa orice incizie abdominala dar mai frecvent se gasesc pe inciziile mediane sau paramediane.Se mai intalnesc dupa apendicectomie , incizii subcostale pentru colecistectomie , inchiderea colostomiilor sau ca hernii epigastrice dupa incizii sternale pentru abord cardiac.

S – au descries mai multi factori care singuri sau in variate combinatii pot conduce la aparitia unei eventratii.Cel mai frecvent sunt incriminate defectele de tehnica si infectia.

Defectele de tehnica :

- inciziile neanatomice - inchiderea lanurilor in mai multe straturi- materiale de sutura inadecvata - un numar mare de suture stranse , apropiate- tuburile de dren scoase prin plaga favorizeaza dehiscenta

Sepsisul este a doua cauza principala a dehiscentei si se intalneste in peste 50 % din eventratiile care apar in primul an.Anatomoclinic infectia are aspect variate , de la celulita acuta

7

cu fascieta si necroza pana la sepsisul cronic care apare in jurul suturilor sau se manifesta prin mentinerea germenilor cantonati in fire sau noduri , fapt ce cauzeaza inflamatie si edem al tesutului care devine fiabil permitand dehiscenta sub presiunea intraabdominala.

Obezitatea creste de trei ori incidenta evetratiilor si recurenta acestora.

Conditiile generale ale pacientului influenteaza rata aparitiei eventratiilor : varsta , malnutritia , hipoproteinemia , anemia , avitaminoza , boli maligne , icterul , diabetul zaharat , insuficienta renala cronica , ascita , corticoterapia prelungita , insuficienta hepatica , terapia imunosupresiva si alcoolismul.

Complicatiile postoperatorii cresc incidenta eventratiilor datorita ileusului paralitic postoperator , ocluzii intestinale cu distensie abdominal , complicatii pulmonare ( boala obstructive pulmonara , emfizem , astm , bronhopneumonie ).

Exista unele operatii care au tendinta mai ridicata de a produce eventratii : laparotomia pentru peritonite , ulcer perforat , apendicite , diverticulite , pancreatite acute , operatii oncologice , laparotomiile iterative pe aceeasi incizie la un interval mai mic de 6 luni.

Evisceratiile , chiar si cele resuturate sunt cause importante de eventratie.

Se considera ca incidenta aparitiei eventratiilor pe o incizie corect cicatrizata , adesea la 5 – 10 ani sau chiar mai mult de la operatie s-ar datora unor modificari dobandite in structura colagenului , cauza diminuarii rezistentei fasciei transversal si a tesutului cicatriceal.

Anatomo – pathologic se descriu urmatoarele elemente :

a. Aponevrotic se gaseste de regula pe linia cicatricei cutanate.Unele eventratii au mai multe orificii.Orificiul poate se fie mic ( 1 – 5 cm ) sau larg ( 20 – 30 cm ) dar volumul si gravitatia eventratiei nu sunt intotdeauna dependente de marimea orificiului.

b. Sacul de eventratieeste format din peritoneul parietal ingrosat , fibrozat , poate fi unic sau multiplu.Cel mai frecvent se gaseste in tesutul cellular subcutanat de care este clivabil , alteori adera intim la tegument sau poate sa se infiltreze in straturile musculo – aponevrotice.

c. Continutul sacului este format de obicei din marele epiploon , anse intestinale subtiri si mai rar elemente care pot fi libere sau aderente la sac si inte ele.

d. Tegumentele care acopera sacul de eventratie prezinta cicatricea operatorie care poate avea aspect normal , cheloid , sau poate prezenta diverse leziuni : escoriatii , eczeme , leziuni care necesita un tratament preoperator.

Dupa dimensiunile orificiului parietal deosebim :

8

- eventratii mici , usor reductibile- eventratii mari , cu orificiul larg prin care herniaza o masa mare de viscera abdominal ,

greu reductibila- eventratii gigante , cu orificiul foarte larg prin care herniaza o mare parte din viscerele

abdominal ( eventratii “cu pierderea de domiciliu “ ) determinand tulburari cardiocirculatorii si respiratorii.

1.2.4. Simptomatologie

9

Capitolul II

Supravegherea pacientului din momentul internarii pana la externare si efectuarea tehnicilor impuse de afectiune

2.1. Internarea pacientului in spital

Internarea in spital constituie un eveniment important in viata bolnavului , el se desparte de mediul sau obisnuit si in stare de infirmitate sau semiinfirmitate este nevoit sa recurga la ajutorul oamenilor straini.Internarea este primul contact al bolnavului cu spitalul si este hotarator pentru castigarea increderii lui , factor indispensabil pentru asigurarea unei colaborari intre bolnav si personalul de ingrijire , in vederea recastigarii sanatatii celui internat.

Internarea in spital se face pe baza biletelor de internare emise de policlinica.Cazurile de urgenta vor fi primite si fara bilet de internare.Bolnavii vor fi trecuti internati la biroul serviciului de primire si inregistrari.In cabinetul de consultatii al serviciului de primire , bolnavul va fi dezbracat de asistenta medicala si examinat de catre medicul de garda.Examinarea clinica poate fi completa cu prelevari de produse biologice si patologice in vederea unor examene de laborator effectuate pe loc.

Asistenta medicala va complete foaia de observatie clinica cu datele de identitate , va ajuta medical in culegerea datelor anamnestice de la bolnav sau de la insotitor , date pe care le trece imediat in foaia de observatie a bolnavului.Foaia de observatie trebuie sa fie redactata corect si concret sis a permita in orice imprejurare stabilirea diagnosticului , fiind un document de o deosebita importanta din punct de vedere clinic , juridic si stiintific.Dupa efectuarea examenului medical si apliarea primelor masuri de urgent , bolnavul va fi transportat pe sectie de

10

catreasistenta sefa si preluat de catre asistenta de salon , care il va conduce in salon , il va ajuta sa se dezbrace , sa-si aranjeze lucrurile , iar efectele si hainele bolnavului vor fi inregistrate in vederea inmagazinarii pe perioada cat bolnavul va fi internat.Daca este necesar se va efectua toaleta bolnavului sau chiar deparazitarea.

Din ajutorul acordat la dezbracarea hainelor si imbracarea celor de spital si la nevoie deparazitarea , asistenta trebuie sa dovedeasca atentie si grija astfel incat bolnavul sa simta o preocupare deosebita pentru persoana sa , fapt care sa-l convinga ca va fi ingrijit.

Trebuie acordata o atentie deosebita bolnavilor cu eventratie postoperatorie , deoarece acestia sunt anxiosi , sensibili , nelinistiti sau in stare de soc ; aceiasi atentia va fi acordata si insotitorilor bolnavilor , care trebuie linistiti , fara sa li se ascunde gravitatea sau prognosticul cazului , convingandu-i ca bolnavul lor va fi bine ingrijit.

Intrucat dispozitia insotitorilor se transmite de obicei bolnavilor , linistirea lor prezinta aceasi importanta ca si linistirea bolnavului.

Conform conceptiei Virginiei Henderson , “asistenta acordata ingrijirii individului fie el sanatos sau bolnav prin toate activitatile menite sa promoveze activitatea sau recuperarea acestuia , asa cum individual ar face el insusi , daca ar avea puterea , vointa si conditiile necesare , procedand in asa fel incat individual in timp cat mai scurt sa se descurce fara ajutorul altuia “ .

2.2. Asigurarea conditiilor de spitalizare

Scopul spitalizarii bolnavilor , in majoritatea cazurilor , este vindecarea.Pentru a atinge acest deziderat , trebuie create conditii prielnice , necesare ridicarii fortei de aparare si regenerare a organismului si scoaterea lui sub influenta nociva a mediului inconjurator.

Se va asigura igiena salonului , a sectiei de spital in timpul explorarilor si a investigatiilor tinand cont de conditiile igienice , aseptice , antiseptice.

Se va evita contaminarea bolnavului cu agenti patogeni care provin din alte sectii sau de la alti bolnavi , realizandu-se prevenirea suprainfectiilor si a complicatiilor.

Saloanele cu bolnavii cu eventratie postoperatorie vor fi amplasati in partea mai linistita a spitalului , saloanele sa fie spatioase , luminoase , bine incalzite cu o temperature de 19-20 C si cu posibilitatea permanenta de aerisire , care sa asigure un grad obisnuit de umiditate.

11

Zgomotele constituie o sursa de tensiune nervoasa cu consecinte nefavorabila asupra vindecarii bolnavului.Protectia antisonica a acestor bolnavi trebuie sa fie o preocupare a personalului de ingrijire in munca de zi a sectiei.Lupta dusa impotriva zgomotelor nu trebuie exagerata , creand in sectie o atmosfera unde nimeni nu are curajul sa deschida gura.

Se vor inlatura excitantii auditivi , vizuali , olfactivi sau gustativi cu efecte negative asupra sistemului nervos.Astfel se va duce o lupta permanenta si sustinuta contra zgomotului.

Asistenta trebuie sa vegheze cu o atentie deosebita asupra linistii acestor bolnavi , trebuie sa indeparteze de bolnav tot ceea c ear putea tulbura echilibrul lui nervos.Stirile rele nu vor fi communicate bolnavului pana la restabilirea starii de compensare.Se va avea grija ca bolnavul sa nu fie asaltat de vizitatori , iar cei carora li se permite acest lucru sa fie instruiti in prealabil asupra modului de comportare in fata bolnavului.

Asistenta trebuie sa stie cum sa inlature frica din constiinta bolnavului.Bolnavul trebuie sa primeasca cun incredere procedurile de tratament.Psihicul intervine in boala.Jucand un rol foarte important , prin forte certe psihicul influenteaza boala in bine.Fiinta umana reuseste prin ganduri , sentimente si reactii sa-si influenteze , dar cert prin stari sufletesti functiile vitale ale organismului si tot asa boala pe care o traieste , o inregistreaza nu numai fizic (pentru ca ii produce modificari morfologice ) dar si psihic , bolnavul fiind preocupat de boala , cu griji , optimism , speranta si incredere.

Administrarea medicamentelor la bolnavii cu eventratie postoperatorie trebuie facuta cu o deosebita punctualitate , deoarece orice intarziere provoaca stari de neliniste.

Se va respecta somnul bolnavului , care prin inhibatia scoartei cerebrale constituie un factor therapeutic important.

O importanta deosebita constituie fixarea semnalizatorului la indemana bolnavului si reamintirea repetata a amplasarii acestuia.De asemenea foile de observatie si temperature nu vor fi tinute in salon.

Realizarea regimului terapeutic de protective depinde in foarte mare masura de asistenta.Ea este factorul principal care creeaza atmosfera de caldura si tovarasie in sectie , insa trebuie sa fie ajutata de toti muncitorii sectiei si ai spitalului.

2.3. Asigurarea conditiilor igienice pacientilor inernati

12

In cadrul spitalizarii , patul reprezinta pentru bolnav spatiul in care isi petrece majoritatea timpului si i se asigura ingrijirile necesare.Patul trebuie sa satisfaca atat cerintele de odihna , asigurarea posibilitatii adoptarii unei pozitii commode a bolnavului cat si pentru manipularea lui de catre personalul de ingrijire.

Patul bolnavului va fi prevazut cu utilaj auxiliary necesar , precum si un numar sufficient de perne pentru asigurarea pozitiei corespunzatoare.

Calitatea patului si lenjeriei , facerea si schimbarea patului ca si utilajele auxiliare au rolul de a asigura repausul bolnavului , fiind o masura elementara in asigurarea ingrijirilor.

Lenjeria de pat si de corp trebuie schimbata ori de cate ori este necesar.In cazul bolnavului cu eventratie postoperatorie se pot folosi musama si aleza.

Asistenta medicala are sarcina de a verifica zilnic curatenia salonului.Salonul se curate de doua ori pe zi , iar daca acesta s-a murdarit in timpul procesului de ingrijire a bolnavilor cu secretii , sange etc. , atunci se va face o noua curatire imediata.

Salonul trebuie aerisit zilnic de mai multe ori , trebuie sa aiba iluminatie naturala si nu trebuie sa fie aglomerat.Mobilierul existent in saloane trebuie sa fie de asa natura incat sa se poata curate cat mai usor.

Toaleta este una din conditiile indispensabile ale procesului de vindecare.Toaleta zilnica trebuie astfel executata incat sa pretinda cat mai putine eforturi din partea bolnavului , dar acest lucru nu poate fi pretext de a neglija spalarea lui partiala.

Dupa terminarea toaletei se va face o frectie cu alcool , imbunatatind prin acesta tonusul muscular si circulatia locala periferica.Partile edematiate tinute uscate si curate , iar plicile lor vor fi pudrate cu talc.Starea tegumentelor reprezinta oglinda calitatii muncii profesionale de ingrijire si constiinciozitate a asistentei.Lenjeria de corp trebuie schimbata cat mai des pentru a nu constitui o sursa de infectie.

Daca medical permite imbaierea bolnavului , atunci acesta se va face placuta placuta pentru bolnav , care se situeaza intre 34-36 C.Baile nu trebuie sa depaseasca 15 minute.Baia generala si partial se face la pat , fara a obosi bolnavul in primele zile fara a fi ridicat.Se va asigura un maximum de confort.

Dupa interventie chirurgicala bolnavul va fi tinut in decubit dorsal sau lateral in functie de locul interventiei.Imobilizarea indelungata la pat poate favoriza aparitia unor complicatii vasculare , flebotromboze sau flebite latent generatoare de emboli.Pentru prevenirea acestor complicatii trebuie executat zilnic masajul gambelor si picioarelor in directia curentului venos ,

13

favorizand prin acesta circulatia de intoarcere.Din cauza complicatiilor este important ca bolnavii sa fie mobilizati precoce , imediat ce starea lor permite acest lucru.

Mobilizarea bolnavilor in pat poate fi efectuata numai la indicatia medicului.Mobilizarea bolnavilor se incepe cu miscarea capului si cu ridicarea si schimbarea pozitiei membrelor superioare si inferioare , bolnavul pastrand pozitia de decubit , urmeaza ridicarea in pozitia semisezand apoi in pozitia sezand , in mod pasiv la inceput iar mai tarziu activ , de mai multe ori pe zi , miscarea care poate fi asociata cu exercitii de respiratie.

Durata repausului la pat este de 2-3 saptamani.Mobilizarea se face progresiv , sederea la marginea patului , sederea pe fotoliu , ridicarea din pat.In tot timpul miscarilor passive sau active trebuie supravegheat atent bolnavul , urmarind expresia fetei.

2.4. Supravegherea functiilor vitale si vegetative

Urmariea functiilor vitale si vegetative se face de catre asistenta medical ape care aceasta le consemneaza in foaia de temperatura a bolnavului , urmarirea se face prin toata durata spitalizarii si este obligatoriu in cursul oricarei boli caci modificarea lor reflecta in mare masura starea generala a bolnavului , precum si evolutia si gravitatea bolii.Urmariea ideala al unei eventratii postoperatorii este cu monitorizarea si supravegherea permanenta.In sectiile obisnuite de boli chirurgicale , in lipsa de aparatura de monitorizare supravegherea consta in masurarea tensiunii arteriale , frecventei pulsului si a respiratiei , precum si temperatura bolnavului de cate ori este indicat de medic.

Supravegherea bolnavilor cu eventratie postoperatorie prevede inregistrarea paralela a pulsului central si periferic , a tensiunii arteriale , a diurezei , a greutatii corporale si la dispozitie special a expectoratiei , urmarirea dispneei , a cianozei , edemelor precum si pulsatiile venei jugulare.O importanta deosebita o are supravegherea starii psihice a bolnavilor.

Este important ca asistenta sa prevada sis a cunoasca din timp semnele agravarilor si complicatiilor posibile , ceea ce permite prevenirea agravarilor , luarea masurilor de urgenta.

Pulsul – are valori normale la adult cuprinse intre 60-80 pulsatii pe minut , se obtine prin comprimarea arterei radiale pe un plan osos si se noteaza in foaia de temperature cu un creion rosu , o linie orizontala corespunde la patru pulsatii pe minut.

Bolnavii cu eventratie postoperatorie prezinta o usoara scadere a frecventei pulsului pana la 40-60 pulsatii pe minut.

14

Tensiunea arteriala – valoarea normala a tensiunii arteriale sistolice sau maxime oscileaza intre 120-140 mmHg , iar a tensiuniii arteriale diastolice intre 70-80 mmHg.Masurarea tensiunii arteriale se face cu ajutorul tensiometrului.

Eventratia postoperatorie se insoteste cel mai frecvent de o scadere a tensiunii arteriale.

Respiratia – are frecventa normal cuprinsa intre 16-20 respiratii pe minut , dar poate prezenta usoare variatii in functie de sex si varsta.Bolnavii cu eventratie postoperatorie pot prezenta dispnee si tahipnee.Numarul respiratiilor pe minut se inregistreaza in foaia de temperatura.

Temperatura – are valori normale intre 36-37C , se masoara cu termometru cu mercur , cel mai frecvent in axial si se noteaza in foaia de temperature cu creion albastur , o rubrica corespunzand la doua zecimi de grad.

In cazul bolnavilor cu eventratie postoperatorie temperatura este 37.5-38.5 C.

Diureza – se va urmari observandu-se caracterele calitative ale urinei , cantitatea de urina emisa in 24 de ore , precum si tulburarile de emisie urinara.

Scaunul – urmarirea tranzitului intestinal se realizeaza prin frecventa , orarul , cantitatea , consistent , culoarea si tulburarile aparute in legatura cu actul de defecatie.

Asistenta va preveni constipatia la bolnavii cu eventratie postoperatorie , datorita faptului ca efortul de defecatie poate declansa agravarea bolii.

2.5. Alimentatia bolnavului

Una din cele mai importante problem ale ingrijirii bolnavului este alimentatia.

Alimentatia bolnavului urmareste :

- sa acopere cheltuielile energetic de baza ale organismului , cat si cele necesare refacerii pierderilor prin cheltuieli exaggerate

- sa asigure aportul de vitamine si saruri minerale necesare desfasusarii normale ale metabolismului si functionarii organismului

- sa favorizeze conditii prielnice procesului de vindecare , crutand organelle imbolnavite si asigurand un aport de substante necesare organismului bolnav

15

- sa previna o evolutie nefavorabila in cazul unei imbolnaviri latent , sa impiedice transformarea bolilor acute in cornice si aparitia recidivelor

- sa consolideze rezultatele terapeutice obtinute prin alte metode de tratament

Tinand cont de cele de mai sus , regimul dietetic al bolnavilor trebuie astfel alcatuit incat sa satisfaca necesitatile cantitative si calitative ale organismului.Regimurile dietetic sunt foarte variate.Alcatuirea si prescrierea lor vor fi facute de medic , iar asistenta dieteticiana le va concretiza pentru bucatarie.

Alimentarea bolnavilor cu eventratie posoperatorie dupa interventia chirurgicala se va asigura prin alimentare artificial , parenterala in pozitie de decubit dorsal sau lateral ; dupa care prin alimentare pasiva in pozitie semisezanda.Cand starea bolnavului permite se va reveni la alimentarea activa.

Numarul regimurilor dietetic este foarte mare.In cazul pacientilor cu eventratie postoperatorie in functie de perioada de vindecare si de starea pacientului se va recomanda :

- regimul hidric : apa fiarta si racita , ceaiuri neindulcite / indulcite , zeama de orez , supe strecurate de legume , supa de carne diluata si degresata

- regimul hidrozaharat : ceai indulcit , zeama de compot , sucuri de fructe- regim semilichid : supa de legume , fainoase , pireuri de legume , fructe coapte , carne

fiarta si mixta- regimul lactate : iaurturi , branza de vaci

Alimentele grase , zaharul , bauturile carbogazoase , bautrile alcoolice sunt interzise.Se va evita consumul alimentelor care dau balonare ( varza , fasole , porumb , branzeturi fermentate ) sau constipatie ( branza , banana ) .

2.6. Administrarea medicamentelor

Una din sarcinile cele mai importante ale asistentei medicale este administrarea medicamentelor.Medicamentele sunt substante utilizate cu scopul de a preveni , a ameliora sau a vindeca bolile.

Medicamentele prescrise la vizita se noteaza in foaia de observatie a bolnavului sip e foaia de temperature.Se mentioneaza doza unica , calea de administrare si numarul de doze pe zi.

Tratamentul vizeaza urmatoarele elemente majore : repaus la pat , combaterea durerii , tratamentul anticoagulant , prevenirea aparitiei infectiei.

16

Combaterea durerii :

Mialgin : se prezinta in fiole de 2 ml solutie injectabila.

Actiunea terapeutica : substituent de sinteza al Morfinei , cu potenta mai mica decat acesta ( 75 mg corespund aproximativ la 10 mg Morfina ) , durata de actiune mai scazuta ( 2-4 ore ) , este mai putin spastic ( are si actiune atropinica slaba ).

Indicatii : dureri puternice , dureri postoperatorii , pregatirea anesteziei generale si a interventiilor chirurgicale , analgesia obstetrica , IMA.

Mod de administrare : intramuscular 0.5 – 1 fiola ( 50-100 mg ).La nevoie se paote repeat dupa 2-4 ore , doza maxima permisa fiind de 150 mg odata si 400 mg / zi.

Fortral : se prezinta sub forma de fiole de 1 ml si comprimate.

Actiunea terapeutica : analgesic opoid , parenteral 30 -60 mg cu actiune analgezica similara cu 10 mg Morfina , iar oral 50 mg sunt echianalgezice cu 60 mg Codeina ,efectul se mentine 3-5 ore.Are actiune antispastica slaba.

Indicatii : pentru calmarea durerilor moderate sau severe , acute sau cornice , in traumatisme , dupa interventii chirurgicale , IMA , colici , ca medicatie preanestezica si pentru suplimentarea anesteziei chirurgicale.

Mod de administrare : oral 1-2 comprimate sau 50-100 mg ( dupa mese ) la interval de 3-5 ore in durerile puternice se injecteaza subcutanat , intramuscular sau intravenous 1 fiola sau 80 mg la 3-4 ore , se poate creste pana cel mult 1 mg/kg corp pentru injectii intravenoase.

In cazul in care durerea este foarte intense se administreaza :

Morfina : se prezinta sub forme de fiole de 1 ml , solutie apoasa injectabila.

Actiunea terapeutica : analgesic cu actiune intense care dureaza 4-6 ore , are proprietati calmante si euforizante ,deprima respiratia si refluxul de tuse , scade presiunea arterial ,stimuleaza musculature neteda , contracta sfincterele tractului gastro – intestinal , sfincterul vezicii urinare , creste tonusul musculaturii bronsice , produce mioza.

Indicatii : dureri mari cu colici biliare si nefrotice , IMA , cancer , dupa interventii chirurgicale , soc in faza initiala , edem pulmonary acut , pregatirea anesteziei generale , anestezie intravenoasa.

Mod de administrare : ca analgesic in injectia subcutanata 0.5-1 fiola ( 10-20 mg ) la nevoie 1-3 fiole / zi , sau se poate administra intravenos lent cu prudent.Pentru anestezie chirurgicala 1-2

17

mg /kg corp intravenos lent.Dozele maxime premise sunt de 20 mg odata si 60 mg / zi subcutan.

Oxigenul pe sonda nazala sau masca este necesara in toata perioada interventiei chirurgicale si la nevoie in primele ore sau zile postoperator.

Preoperator si postoperator se administreaza sedative si tranchilizante.

Diazepam : se prezinta sub forma de comprimate 2 mg sau 10 mg si fiole de 2 ml solutie injectabila continand 10 mg Diazepam.

Actiunea terapeutica : tranchilizant , miorelaxant , anticonvulsivant , antiseptic uterin , slab parasimpatolitic.

Indicatii : stari de anxietate si nevroze , sindrom psihovegetativ , sindrom de menopauza , actiune adversa de tensiune psihica si anxietate , insomnie prin anxietate somnambulism , pentru sedarea in cadrul curie de dezintoxicare la alcoolici , spasme muscular in boli reumatice , traumatisme , fracture , AVC , stari epileptic , tetanus , medicatie pre si postoperatorie , iminenta de avort , usurarea nasterii.

Mod de administrare : oral la adulti si copii mai mari 2 mg , 5 mg , 10 mg de 1-2 ori / zi , la batrani 2 mg 1-2 ori / zi , la copii mici 1-2 mg de 2 ori / zi.Intramuscular si intravenos la adulti si la copii mari 2-20 mg ( se poate repeat dupa 3-4 ore ) , in tetanus 200-400 mg / zi , la copii mici 0.01-0.25 mg/odata ( se repeta la nevoie dupa 15-30 minute ) .

Meprobamat : se prezinta sub forme de comprimate de 400 mg.

Actiune terapeutica : tranchilizant si miorelaxant cu effect de durata medie ( 6 ore ) , inductor enzimatic.

Indicatii : anxietate , stari de tensiune , insomnia , pregatirea anesteziei generale , contractarea rleativa a musculaturii striate in afectiuni neurologice sau reumatice.

Mod de administrare : cate 0.5-1 comprimat ( 200-400 mg ) de 2-4 ori / zi , la copii 20 mg / kg corp / zi.

Tratamentul anticoagulant se realizeaza cu

Heparina : se prezinta sub forma de 5000 U.I.

Actiune terapeutica : anticoagulant de tip fizioligic , impiedica coagularea , clarifica plasma lipemica favorizand desfacerea chilomicronilor.

Indicatii : tratament de urgent , in afectiuni tromboembolice.

18

Mod de administrare : injectii intravenoase , initial 10.000 U.I. , apoi 5.000-10.000 U.I. la fiecare 4-6 ore , perfuzii intravenoase initial 5.000 U.I. , apoi perfuzie continua cu 10.000 U.I. pe perioada de 8 ore repetat.

La administrarea medicamentului asistenta medicala va tine seama de urmatoarele reguli :

1. Respectarea intocmai a medicamentului prescris2. Identificarea medicamentului administrat3. Verificarea calitatii medicamentului administrat4. Respectarea cailor de administrare5. Respectarea dozajului prescris6. Respectarea orarului de somn7. Evitarea incompatibilitatii de medicamente8. Respectarea somnului bolnavului 9. Administrarea imediata a medicamentelor deschise10. Respectarea ordinii successive de administrare a medicamentelor11. Luarea medicamentelor in prezenta asistentei medicale12. Servirea bolnavului spitalizat cu doze unice de medicamente13. Prevenirea infectiei intraspitalicesti14. Lamurirea bolnavului asupra medicamentelor prescrise15. Raportarea imediata catre medical de garda a greselilor de administrare a

medicamentelor16. Verificarea valabilitatii medicamentelor

2.7. Recoltarea produselor biologice si patologice

Examenul de laborator expima prin ce metode obiective apar modificarile survenite in morfologia , fiziologia si biochimia organismului , din aceste motive ele constituie un ajutor pretios , de multe ori necesar pentru stabilirea diagnosticului , instituirii tratamentului si urmarirea evolutiei bolii.

Asistenta medicala este cea care efectueaza recoltarile , de aceea trebuie sa cunoasca esenta analizelor care se cer sis a stapaneasca tehnicile de recoltare.

In cazul eventratiilor postoperatorii asistenta medicala va efectua urmatoarele investigatii de laborator : hemoleucograma , glicemie , uree , teste de coagulare , grup sanguin si factor Rh, VSH.

19

Recoltarea pentru aceste analize de laborator se face prin punctie venoasa la nivelul plicii cotului , vena medio – bazilara si vena medio – cefalica in eprubete sterile si uscate.

Pentru hemoleucograma se recolteaza 5-7 ml sange venos intr-o eprubeta cu anticoagulant EDTA , se inclina usor eprubeta de cateva ori pentru a permite amestecarea acestuia cu sangele recoltat.Se recolteaza pentru a determina :

- numarul de eritrocite , valori normale la femei 4.200.000 – 5.400.000 , la barbate 4.700.00 – 6.100.000

- hemoglobina , valori normale la femei 12-16 g/dL , la barbate 14-18 g/dL - hematocrit , valori normale la femei 37-47 % si la barbat 42-52 %- numarul de leucocite , valori normale 4.000 – 9.000 / mm3 , creste in eventratii

postoperatorii- numarul de trombocite , valori normale 150.000-400.000/mm3.

Pentru testele de coagulare se recolteaza sange venos intr-o eprubeta cu anticoagulant ( citrat de sodiu ). Pentru a preveni coagularea partial a probei se va asigura amestecul correct al sangelui cu anticoagulantul prin miscari de inversiune a tubului.

Timpul de protrombina are valori normale 11”- 13” , 85 % - 100 %

INR : valori normale 1 – 1.2

APTT : valori normale 25” – 36 “

Pentru determinarea glicemiei este necesar 5-7 ml sange venos in eprubeta fara anticoagulant , cu dop rosu.Recoltarea se efectueaza pe nemancate.Valori normale : 80-120 mg% .

Pentru determinarea ureei se recolteza 5-7 ml sange venos in eprubeta de biochimie , cu dop rosu fara anticoagulant , valorile normale fiind : 30-45 mg%.

Recoltare sangelui pentru grupul sangvin ABO si Rh-ul se efectueaza intr-o eprubeta cu capac rosu , fara anticoagulant , 7-14 ml sange venos.Se evita hemoliza.

VSH

2.8. Pregatirea pacientului si efectuarea tehnicilor impuse de eventratia postoperatorie

20

Pregatirea preoperatorie pentru urgentele majore cu risc vital , pentru interventia chirurgicala efectuata in primele 2-3 ore de la internare sau in primele 4-6 ore in caz de semiurgenta.

Obiectivele : salvarea vietii pacientului , prevenirea complicatiilor intra si postoperatorii imediate.

Masuri generale : supravegherea pacientului sa ramana nemancat sis a nu fumeze , masurarea functiilor vitale si vegetative ( temperature , puls , tensiune aretriala ) , se apreciaza starea generala si comportamentul , se comunica medicului eventualele modificari patologice ale functiilor vitale ( tuse , diaree , aparitia menstruatiei ) , se indeparteaza bijuteriile , ceasurile , peruca , proteza dentara , agrafele , lentilele de contact.Se cere pacientului sa-si faca toaleta , sa-si goleasca vezica urinara ( sau se monteaza aseptic o sonda vezicala la indicatia medicului ) , se strange parul intr-o boneta , pacientul imbraca pajama curate , deschisa sau camasa de noapte.

Masuri preoperatorii de urgent : toaleta sumara a regiunii insistandu-se pe aseptizarea regiunii pentru operatie , monitorizarea functiilor vitale si vegetative , desocarea bolnavului socat , recoltarea sangelui de urgent , administrarea premedicatiei cu 60 de minute inainte de operatie pe cale orala sau 45 de minute in cazul administrarii parenterale.Se interzice pacientului sa se mai ridice deoarece premedicatia are actiune sedative , deprima circulatia , determina hipotensiunea arteriala.

Transportul paceintului in sala de operatii se face cu un mijloc adecvat starii sala ( bancarda , pat rulant ) insotit de foaia de observatie cu rezultatele investigatiilor si consimtamantul scris.

Ingrijiri intraoperatorie

Obiective : controlul infectiilor prin respectarea circuitelor si aplicarea tehnicilor aseptic , asigurarea sigurantei si protectiei pacientului , prevenirea complicatiilor intraoperatorii.

Pregatirea salii de operatie : se verifica curatenia si functionalitatea aparatelor si echipamentelor din spatiile medicale.

In sala se intra numai cu echipament de protectie : halat , papuci , boneta , masca.

Admiterea pacientului in zona salii de operatie dupa verificarea de catrea asistenta medicala a urmatoarelor :

- numele si numarul de salon a pacientului- istoricul starii de sanatate si starea fizica prezenta- rezultatele examenelor de laborator si rafiografiilor

21

- grup sanguin , Rh si testele de compatibilitate- alergii anterioare la anestezie sau transfuzii- prezenta bijuteriilor , protezelor dentare , lentileor de contact si daca pacientul a

consumat alcool- greutatea si inaltimea in vederea dozarii corecte a drogurilor anestezice

Pozitionarea pacientului va tine seama de tipul si locul interventiei , mobilitatea articulatiilor , varsta pacientului , evitarea aparitiei leziunilor de compresiune la nivelul tesuturilor si nervilor , facilitate functiei cardiocirculatorie si pulmonara.

Pacientul va fi fixat cu chingi pe masa de operatie.Pe perioada interventiei chirugicale se va supraveghea tensiunea arterial , pulsul , ventilatia pulmonara a pacientului si pierderile de sange.

Ingrijirea postoperatorie

Bolnavul dupa interventie chirurgicala va fi transportat intr-un salon curat , aerisit , dotat cu sursa de oxigen , temperature 20-250C.In salon va fi pregatit tensiometru si stetoscop biauricular , stativ , trusa de perfuzie , solutii perfuzabile si medicamentele prescrise de medic , urinar , basinet , tavita renala.

Patul trebuie sa fie dotat cu bare laterale care impiedica caderea pacientului.

Pozitia pacientului va fi adaptat tipului de operatie efectuat , de preferat decubit lateral daca pacientul a fost adormit pentru evitarea aspiratiei continutului in caz de varsatura.

Pentru urmarirea corespunzatoare a evolutiei pacientului asistenta trebuie sa cunoasca urmatoarele date clinice :

- fasciesul : paloare , cianoza , edem- temperature- starea de constienta- dureri abdominal- tranzitul intestinal- diureza

Asigurarea unei pozitii comode , in primele zile dupa operatie bolnavul va fi asezat in pozitia Fowler ( semisezand ) , aceasta asigura relaxarea musculaturii abdominal si micsoreaza durerile locale.Din a doua zi dupa interventia chirurgicala se vor mobilize membrele inferioare insotite de exercitii de respiratie.Se face miscari pasive ale membrelor , masaje in sensul circulatiei venoase pentru a preveni staza venoasa si a usura circulatia de intoarcere.

22

Restabilirea si mentinerea echilibrului biologic se fac asigurand cantitatea necesara de alimente , lichide , saruri minerale , vitamine si oxigen bolnavului.Pierderea de lichide se compenseaza prin administrarea de apa sau alte lichide la care s-au adaugat saruri minerale , vitamine si oxigen bolnavului.

Ingrijirile special acordate in cazul complicatiilor :

- complicatiile digestive : varsaturile si balonarea postoperatorie cedeaza in majoritatea cazurilor repede , dupa ingrijirile curente , administrarea medicatiei antivomitive ( atropina 1 mg asociata cu novocaina 1 % , 10 ml , injective intravenoasa , metoclopramid intra-musculara ) ; sau daca voma este provocata de staza gastric se goleste stomacul prin spalatura , acesta se poate repeta la nevoie de 2-3 ori/zi.Gazele intestinale se pot elimina cu ajutorul aplicarii tubului de gaze.Pentru accelerarea peristaltismului intestinal se administreaza solutie cloruro-sodica hipertonica ( 20 % ) sub forma de injectii intravenoase sau extract de lob posterior de hipofiza.

- Complicatiile pulmonare : favorizate de infectiile acute sau cornice preoperatorii ale cailor respiratorii , de tabagism si de actiunea substantelor barbiturice , care deprima central respirator.Pentru a preveni complicatiile pulmonare , bolnavul se supune unui tratament preventiv cu antibiotice , calmante ale tusei si expectorante.Secretiile accumulate in caile respiratorii vor fi extrase prin aspiratie.In caz de insuficienta respiratory se administreaza oxigen.

Pentru evaluarea starii bolnavului de efectueaza in mod obligatoriu si urmatoarele examene : hemoleucograma complete , coagulograma , biochimie sanguine , gazele sanguine , radiografie la pat.

Supravegherea plagii se face prin observarea pansamentului ( in mod normal este curat fara secretii seroase sau sanguinolente ) .Pansamentul se schimba ori de cate ori este necesar.Cand pacientul prezinta semen clinice generale si locale de infectie a plagii ( febra , frisoane , congestive locala ) se recolteaza secretie din plaga pentru examen bacteriologic si antibiograma.

Firele de sutura se scot in a 5-a sau a 7-a zi , partial sau total in functie de indicatia medicului.

2.9. Educatia pacientului

23

In timpul spitalizarii si la externare asistenta va explica faptul ca pentru prevenirea aparitiei complicatiilor si a recaderilor el trebuie sa detina o suma de cunostinte care ii vor permite sa se inrgrijeasca singur.

La externare asistenta medicala instruieste bolnavul asupra noului ritm de viata :

- bolnavul trebuie sa duca o viata ordonata , evitand suprasolicitarile- evita fumatul si alcoolul- respecta tratamentul medicamentos prescris- respecta regimul dietetic recomandat - sa-si reia munca in unitatile profesionale de intensitate medie sau usoara

2.10. Externarea pacientului

Momentul plecarii bolnavului este stabilit de medicul primar sef de sectie.Asistenta medicala aduna toata documentatia relativa la bolnav si le pune la dispozitia medicului.

Asistenta medicala va fixa impreuna cu bolnavul ora plecarii , pentru a-I asigura alimentatia pana in ultimul moment.

Asistenta va anunta din timp familia bolnavului despre data iesirii din spital.

Externarea bolnavului se face pe baza biletului de iesire din spital.Pe baza acestui bilet se elibereaza hainele si efectele bolnavului.

Bolnavul poate pleca din spital si la cerere propie.

Bolnavul trebuie sa stie la plecare modul de a lua medicamentele , datele de prezentare la control medical.Trebuie sa cunoasca semnele alarmante pentru care trebuie sa se prezinte la control inafara de programare.

Asistenta medicala instiinteaza familia bolnavului privind externarea acestuia , informeaza bolnavul despre regimul dietetic pe care trebuie sa-l respecte dupa externare , despre tratamentul medicamentos prescris si revenirea la control.

Asistenta medicala comunica asistentei sefe decizia de externare a bolnavului luat de medic , noteaza externarea in condica , scoate bolnavul din evident alimentatiei si a condicii de medicamente.

Reluarea activitatii

24

In cazul in care eventratia postoperatorie a survenit dupa ce individul calificat intr-o profesie a depus un efort fizic foarte solicitant , se impune o evaluare precisa a capacitatii de munca.

Scaderea partial a capacitatii de munca este in general compatibila cu un program cu numar redus de ore de activitate in care se include o serie de prevederi avantajoase pentru bolnav ca : evitarea muncii in teren , degajarea de unele sarcini profesionale mai dificile , evitarea oricarei activitati care necesita depunerea unui efort fizic mediu sau mare.Se prefer aceasta solutie deoarece continuarea muncii in aceasi profesie este in majoritatea cazurilor mai usoara decat schimbarea profesiei.Daca munca profesionala solicita eforturi ce depasesc capacitatile bolnavului se indica schimbarea locului de munca in alt sector , cu acelasi specific de munca , dar comportand scutire de eforturi fizice , volum de activitate mai mic.

Cand bolnavul si-a pierdut capacitatea de munca pentru activitatea pe care o exercita este necesara recalificarea sa in alta profesiune , mai usoara , adaptata starii lui.Se recomanda in general profesiuni inrudite cu cea de baza , deoarece procesul de recalificare si insusirea unui nou stereotip professional cer eforturi sit imp indelungat.In alegerea noii profesii se va prefer una mai simpla , care reclama efort mai mic fara activitate in salturi , raspundere mare , incordare nervoasa prelungita.

Toti bolnavii au fost revazuti revazuti prin controale periodice la 1-2-3 luni dupa producerea eventratiei postoperatorii.

25

Capitolul III

3.1. Prezentarea cazurilor de boala

Cazul nr. 1 – plan de ingrijire

Culegerea datelor

26

Bibliografie

1. Dr. Mihai Mihailescu “Chirurgie pentru cadre medii “ , Editura Medicala Bucuresti , 19792. Radu Serban Palade “ Manual de chirurgie generala “ , Editura BIC ALL , 19993. Eugen Tarcoveanu “ Tehnici chirurgicale , Caiet de Rezidentiat “4. Carol Mozes “ Tehnica Ingrijirii Bolnavului “ , Editura Medicala Bucuresti , 20035. Lucretia Titirca “ Unrgente medico – chirurgicale “ , Editura Medicala , 1995

27

28