Etichetarea Nutritionala

18
ETICHETAREA NUTRIŢIONALĂ A ALIMENTELOR

description

etichetarea nutritionala

Transcript of Etichetarea Nutritionala

Page 1: Etichetarea Nutritionala

ETICHETAREA NUTRIŢIONALĂ

A ALIMENTELOR

Page 2: Etichetarea Nutritionala

Principalul rol al etichetării este acela de a oferi informaţii. Frecvent, gradul de detaliere necesar, limba în care apar informaţiile sunt reglementate de către guverne la nivel local, astfel încât producătorii deţin un control destul de redus asupra etichetei.

Etichetarea modernă a produselor alimentare, presupune un mesaj mai bogat şi mai variat de informaţii utile comerţului şi consumatorilor, un loc de prim ordin tinzând să îl deţină informaţiile de ordin nutriţional.

ETICHETAREA PRODUSELOR ALIMENTARE

Eticheta reprezintă totalitatea informaţiilor care însoţesc un produs ambalat sau o marfă şi care oferă

consumatorului detalii privind caracteristicile produsului.

Page 3: Etichetarea Nutritionala

Necesitatea reglementării etichetării produselor alimentare

Etichetarea produselor alimentare este o problemă de interes public, întrucât vizează protecţia consumatorului din punct de vedere biologic, economic şi social.

Eticheta se constituie ca o barieră în calea comercializării produselor alimentare necorespunzătoare calitativ, a produselor pirat şi a celor falsificate, cu efecte benefice nu numai în sfera consumului, dar şi în cea a producţiei.

Soluţii privind etichetarea bunurilor alimentare regăsim în:

Principiile directoare pentru protecţia consumatorilor ale ONU Codul de deontologie al comerţului internaţional cu bunuri

alimentare alte reglementări conexe internaţionale şi naţionale

Page 4: Etichetarea Nutritionala

Menţiuni obligatorii de etichetare a produselor alimentare (conform legislaţiei din

România)1. Denumirea sub care este vândut alimentul; 2. Lista cuprinzând ingredientele; 3. Cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente;4. Cantitatea netă pentru alimentele preambalate; 5. Data durabilităţii minimale; 6. Condiţiile de depozitare sau de folosire, atunci când acestea necesită

indicaţii speciale; 7. Denumirea sau denumirea comercială şi sediul producătorului, al

ambalatorului sau al distribuitorului; 8. Numele şi sediul importatorului sau ale distribuitorului înregistrat în

România în cazul produselor din import; 9. Locul de origine sau de provenienţă a alimentului; 10. Instrucţiuni de utilizare, atunci când lipsa acestora poate determina o

utilizare necorespunzătoare a alimentelor; 11. Concentraţia alcoolică pentru băuturile la care aceasta este mai mare

de 1,2% în volum; 12. O menţiune care să permită identificarea lotului; 13. Menţiuni suplimentare de etichetare pe grupe de produse.

Page 5: Etichetarea Nutritionala

Un mod de viaţă sănătos are la bază o nutriţie corectă. O nutriţie corectă se poate face doar printr-o informare corectă.

O informare corectă reprezintă un drept al consumatorului.

ETICHETAREA NUTRIŢIONALĂ

În evoluţia etichetei nutriţionale, conţinutul informaţional a fost în permanentă îmbogăţire, acest lucru fiind determinat de diverşi factori educaţionali, sociali, economici.

S-a pornit de la cele trei elemente energetice (proteine, glucide, lipide) şi valoarea energetică conferită de acestea produsului etichetat.

Page 6: Etichetarea Nutritionala

2. ETICHETAREA NUTRIŢIONALĂ

Declararea valorii nutritive (etichetarea nutriţională) se referă la informaţiile de ordin nutriţional prezentate într-o anumită ordine:

valoarea energetică, exprimată în Kcal sau KJ;

cantitatea de protide, glucide şi lipide, exprimată în g la 100g de produs;

valoarea biologică, exprimată prin cantitatea fiecărei vitamine sau element mineral.

Page 7: Etichetarea Nutritionala

DECLARAREA VALOARII NUTRITIVE

Marea Britanie - activitate de avangardă cu privire la sistemul etichetării nutriţionale.

Modele informative (1987) :

Cei “4 mari CODEX” – declararea celor trei elemente energetice (proteine, glucide, lipide) şi valoarea energetică.

Cei “4 mari CODEX” + acizii graşi saturaţi; Cei “4 mari CODEX” + acizii graşi saturaţi + fibrele alimentare.

România

Modele informative:

Grupa 1: valoarea energetica; cantitatile de proteine, glucide si lipide.

Grupa 2: valoarea energetica; cantitatile de proteine, glucide, zaharuri, lipide, acizi grasi saturati, fibre si

sodiu.

Page 8: Etichetarea Nutritionala

etichetarea nutriţională poate include cantităţile din una sau mai multe dintre următoarele substanţe: amidon, polioli, acizi graşi mononesaturaţi, acizi graşi polinesaturaţi, colesterol şi oricare dintre mineralele sau vitaminele prezente în aliment în cantităţi semnificative;

declararea valorii energetice şi a proporţiei substanţelor nutritive sau a componentelor acestora se face cantitativ;

unităţile de măsură utilizate sunt următoarele: valoarea energetică - kJ şi kcal; proteine - grame (g); glucide - grame (g); lipide - grame (g); fibre - grame (g); sodiu - grame (g); colesterol - miligrame (mg); vitamine şi minerale - unităţile de măsură specificate în mod expres;

informaţiile nutriţionale se exprimă la 100 g/100 ml sau raportat la porţia de consum, cu condiţia menţionării pe ambalaj a numărului de porţii conţinute;

informaţia referitoare la vitamine şi minerale trebuie exprimată în procente din doza zilnică recomandată (DZR);

în cazul vitaminelor şi mineralelor procentul din doza zilnică recomandată (DZR) poate fi înscris şi sub formă grafică;

Observaţii

Page 9: Etichetarea Nutritionala

Modalităţile de declarare a valorii nutritive

SimpluConţinutul în protide, lipide şi glucide şi valoarea energetică – prezentate în cifre şi litere incolore pe fondul culorii ambalajului;

Brânză de tip feta, Arla Danish White, 500g

Page 10: Etichetarea Nutritionala

Nuanţat

protidele, lipidele, glucidele şi VE sunt exprimate pe benzi codificate cromatic:

• culoarea roşie, roşie-portocalie sau roz – protide

• culoarea galbenă – lipide

• culoarea verde – glucide

• fond alb – valoarea energetică;

VE 141

Proteine 23,23

Lipide 1,6

Glucide 7,55

Page 11: Etichetarea Nutritionala

Complex

• valoarea energetică şi principalii nutrienţi, declarate in unitati fizice;

• gradul de acoperire a necesarului de energie şi de nutrienţi;

• cantitatile din diferite substanţe, recomandate pe zi, pentru o anumită grupă de populaţie;

Un astfel de model presupune menţionarea pe ambalaj a grupei de populaţie căreia îi este destinat produsul.

Page 12: Etichetarea Nutritionala

Utilizarea informaţiilor nutriţionale

Partea de sus conţine informaţii specifice produsului

Partea de jos conţine informaţii referitoare la necesarul zilnic de nutrienţi pentru o dietă cu 2000 sau 2500 kilocalorii

Page 13: Etichetarea Nutritionala

Informaţii nutriţionale Total kilocalorii

Kilocaloriile provenite din grăsime

Grăsimea totală (g) Grăsimea saturată (g) Grăsimea Trans

Colesterol (mg)

Sodiu (mg)

Carbohidraţi (g) Fibre alimentare (g) Zahăr (g)

Proteine (g)

Vitaminele A & C

Calciu & Fier

Page 14: Etichetarea Nutritionala

Specificaţii privind proprietăţile Specificaţii privind proprietăţile nutritivenutritive

Criteriinutriţionale

Descriere Exemple

“Făr㔓Zero”

Produsul conţine cantităţi infime din următoarele componente: zahăr, grăsime, kilocalorii.

Fără calorii – mai puţin de 5 kcal/100g

Fără zahăr – mai puţin de 0,5 g /100g

Fără grăsime – mai puţin de 0,5 g /100g

“Scăzut”(“low”)

Produsul poate fi consumat frecvent, dar fără a depăşi dozele zilnice recomandate pentru următoarele componente: grăsime, grăsime saturată, colesterol, sodiu şi kilocalorii.

Conţinut scăzut de grăsime – maxim 3 g /100g

Conţinut scăzut de grăsime saturată –

maxim 1 g /100g

Conţinut scăzut de colesterol – maxim 20 mg /100g

Conţinut scăzut de sodiu – maxim 140 mg /100g

Conţinut scăzut de calorii – maxim 40 kcal /100g

“Redus” Produsul conţine cu cel puţin 25% mai puţine kilocalorii sau nutrienţi decât un produs similar.

“Bogat” Exemplu: “conţinut bogat de fibre” – produsul conţine cel puţin 6g de fibre/100g

Page 15: Etichetarea Nutritionala
Page 16: Etichetarea Nutritionala

Informatiile inscrise pe eticheta nu trebuie sa induca in eroare consumatorii in achizitionarea produselor, in urmatoarele privinte:

a caracteristicilor alimentului si in special a naturii, identitatii, proprietatilor, compozitiei, cantitatii, durabilitatii, originii sau provenientei sale, precum si a metodelor de productie;

atribuirii de efecte sau proprietati alimentelor pe care acestea nu le poseda;

sugerarii ca alimentul are caracteristici speciale atunci cand in realitate toate produsele similare au astfel de caracteristici.

atribuirii de proprietati de prevenire, tratare sau vindecare a bolilor (exceptii - apele minerale naturale, precum si orice alimente cu destinatii nutritionale speciale, autorizate in acest sens de Ministerul Sanatatii)

Page 17: Etichetarea Nutritionala

Din verificările desfăşurate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor s-a constatat că etichetele produselor contin:

declaratii inselatoare sau care nu pot fi verificate:

declaratiile referitoare la slabire declaratiile de genul: “recomandat de pediatri”, “intareste

rezistenta organismului”, “ridica nivelul sistemului imunitar”, “efect de armonizare a metabolismului”.

declaratii greu de interpretat si deci potential inselatoare: produse zaharoase

“îmbunatateste memoria” “ajuta la cresterea concentrarii” “sunt folositoare în circulaţia sângelui şi bune pentru inimă”

oţet de mere şi miere “graţie vitaminelor şi componentelor biotic active din compoziţia

sa are reale proprietăti terapeutice în combaterea stărilor febrile ale gripei, a bolilor de rinichi, în cura de slăbire şi ajută la fortifierea organismului”

Page 18: Etichetarea Nutritionala

Importanta si rolul informatiilor continute de eticheta unui produs alimentar constau in:

Imbunatatirea posibilitatilor de alegere de catre consumatori printr-o deplina cunoastere a informatiilor referitoare la produs;

Informarea corecta, in special a categoriilor de consumatori care sufera de alergii/reactii adverse la anumite substante;

Posibilitatea alegerii unor produse alimentare in vederea realizarii unei diete sanatoase;

Cresterea increderii consumatorilor in produs;

Incurajarea producatorilor in vederea prezentarii de informatii suplimentare fata de cele impuse de legislatie, pentru a satisface dorinta de informare a consumatorilor.