Etica Unei Teorii Angajate a Arhitecturii Oana

3
 Etica unei teorii angajate a arhitecturii Theoria sugerează o perspectivă asupra unei mari ĩntinderi de teritoriu, de la distanţă considerabil ă(…)“ Richard Rorty Pune problema relaţia dintre filosofia spaţiului şi arhitectură, Modurile de a privi A vedea şi a fi văzut, sunt cele două tipuri de vizibilitate care dau naştere, pentru timpul cât această inspecţie reciprocă (sau posibilitatea ei) durează, locului public. vizibilitate = potenţial al fiinţei de a se prezenta pe sine ĩn raport cu celelalte. Vizibilitatea este procesuală (nu este un dat imuabil, ci e temporară şi fluctuantă), contextuală (este o relaţie  ĩntre fond şi formă, ĩntre individ şi specie etc); ĩn fine, este o precondiţie pentru a fi văzut de Celălalt.  Vedem ceea ce este deja vizibil, sau ceea ce devine vizibil printr-un act deliberat de eliberare . Azi stiinta ne per mite sa largim vederea potenţiala. (in infraroşu, ĩn ultraviolet, prin radar şi sonar, cu ajutorul radio telescoapelor etc.) Cu ajutorul tehnicii de calcul, putem modelasi vizualiza, figuri geometrice fractalii.  Ĩn acest câmp de vizualitate, există ĩnsă şi moduri de a singulariz a anumite detalii (focus) a ceea ce vedem, aşadar de a amplifica şi mai tare vizibilitatea unui lucru ĩn raport cu celelalte. To gaze este aici privirea-agent, stăruind asupra lucrului pe care se fixează. Schimbul reciproc de priviri intense ĩntre cel puţin doua fiinţe umane este evenimentul care ĩnspaţiat, conduce la deplierea unui loc ca loc public. Acesta este etalonul pe care ĩl folosim ĩn definirea formei elementare de loc public. Supravegherea, pe de altă parte, este o privire de sus, care controlează câmpul vizibilităţii . Chiar spaţiul privat pe care individulşi-l poate privi este o formă de a controla doar propria vizibilitate:  ĩngădui sau nu celorlalţi să mă privească. Cel ce priveşte de sus ĩnsă, controlând vizibilitatea celorlalţi faţă de punctul său de vedere privilegiat, vede ansamblul dar pierde din vedere detaliul.(Michael Foucault- nasterea inchisorii). Πnspaţierea inegalităţii pe care o generează vegherea de sus o transformă pe aceasta ĩn mijloc de instituire şi menţienere a ierarhiei sociale, a controlului, a dominaţiei –  ĩntr-un cuvânt ĩn putere. exemplu Lumina permanent aprinsă din Kremlin-ul stalinist era semnul unui astfel de exces de veghe indivizii dorm, ĩn vreme ce puterea nu: veghea ei asupra celorlalţi este neĩntreruptă şi ubicuă. Contemplaţia  este o formă de privire abstrasă din contingent (“iară ochiu -nchis afară  ĩnlăuntru se deşteaptă); viaţa contemplativă este opusul vieţii active. Contemplarea este un tip special de privire care are nevoie de un spaţiu-detentă şi, de templu, pe care ĩl conţine de altfel ĩn sine. Originea compusă (con+templum) ne invită la a specula privind analogia dintre contemplaţie şi ceea ce face ecclesia ĩn spaţiul sacru. Activitatea de a fi ĩmpreună ĩn templu -  ĩmpreună cu templul - este un fel aparte de privire.

description

etica arhitecturii

Transcript of Etica Unei Teorii Angajate a Arhitecturii Oana

  • Etica unei teorii angajate a arhitecturii

    Theoria sugereaz o perspectiv asupra unei mari ntinderi de teritoriu, de la distan considerabil() Richard Rorty

    Pune problema relaia dintre filosofia spaiului i arhitectur,

    Modurile de a privi

    A vedea i a fi vzut, sunt cele dou tipuri de vizibilitate care dau natere, pentru timpul

    ct aceast inspecie reciproc (sau posibilitatea ei) dureaz, locului public.

    vizibilitate = potenial al fiinei de a se prezenta pe sine n raport cu celelalte. Vizibilitatea

    este procesual (nu este un dat imuabil, ci e temporar i fluctuant), contextual (este o relaie

    ntre fond i form, ntre individ i specie etc); n fine, este o precondiie pentru a fi vzut de

    Cellalt. Vedem ceea ce este deja vizibil, sau ceea ce devine vizibil printr-un act deliberat de

    eliberare .

    Azi stiinta ne permite sa largim vederea poteniala. (in infrarou, n ultraviolet, prin radar

    i sonar, cu ajutorul radio telescoapelor etc.) Cu ajutorul tehnicii de calcul, putem modelasi

    vizualiza, figuri geometrice fractalii.

    n acest cmp de vizualitate, exist ns i moduri de a singulariza anumite detalii (focus) a

    ceea ce vedem, aadar de a amplifica i mai tare vizibilitatea unui lucru n raport cu celelalte.

    To gaze este aici privirea-agent, struind asupra lucrului pe care se fixeaz. Schimbul

    reciproc de priviri intense ntre cel puin doua fiine umane este evenimentul care nspaiat,

    conduce la deplierea unui loc ca loc public. Acesta este etalonul pe care l folosim n definirea

    formei elementare de loc public.

    Supravegherea, pe de alt parte, este o privire de sus, care controleaz cmpul vizibilitii.

    Chiar spaiul privat pe care individuli-l poate privi este o form de a controla doar propria

    vizibilitate: ngdui sau nu celorlali s m priveasc. Cel ce privete de sus ns, controlnd

    vizibilitatea celorlali fa de punctul su de vedere privilegiat, vede ansamblul dar pierde din

    vedere detaliul.(Michael Foucault- nasterea inchisorii). nspaierea inegalitii pe care o genereaz

    vegherea de sus o transform pe aceasta n mijloc de instituire i menienere a ierarhiei sociale, a

    controlului, a dominaiei ntr-un cuvnt n putere.

    exemplu Lumina permanent aprins din Kremlin-ul stalinist era semnul unui astfel de

    exces de veghe indivizii dorm, n vreme ce puterea nu: veghea ei asupra celorlali este

    nentrerupt i ubicu.

    Contemplaia este o form de privire abstras din contingent (iar ochiu-nchis afar

    nluntru se deteapt); viaa contemplativ este opusul vieii active. Contemplarea este un tip

    special de privire care are nevoie de un spaiu-detent i, de templu, pe care l conine de altfel n

    sine. Originea compus (con+templum) ne invit la a specula privind analogia dintre contemplaie

    i ceea ce face ecclesia n spaiul sacru. Activitatea de a fi mpreun n templu - mpreun cu

    templul - este un fel aparte de privire.

  • Theoria, sau privirea de sus

    Contemplarea ine de asemenea i de cel care practic theoria la rndul su o activitate care, potrivit unor cercettori, are de-a face cu zeii (vezi Kagis McEwan) i este, poate, o nspaiere a relaiei cu acetia. Teoreticianul inspecteaz obiectul studiului su dar fr nici o intenie de angajare. Astfel, teoria devine un spaiu-tampon ntre practica existent (cea observat) i cea viitoare (aadar informat).

    n nelegerea rortyan a termenului de teorie, theoria pierde detaliul, pierde priza la realitatea pe care se strduiete s o descrie i s o normeze. Contemplarea este o privire de pe margine, de sus i nicidecum o privire angajat, din miezul evenimentelor. Or, aceast limit a teoriei fiind adevrat, rezult c sunt adevrate i urmtoarele consecine:

    a. Teoria este indispensabil n predarea arhitecturii ca medie a practicii .Altfel spus, teoria stabilizeaz i instituionalizeaz n durat lung practicile optime, acelea cu un potenial de repetabilitate. b. Teoria arhitecturii nu poate fi folosit nici pentru explicarea i nici pentru predicia avangardelor sau a capodoperelor, prin urmare nu joac un rol determinant n nnoirea limbajului arhitectural.

    O anumit naivitate n raport cu aspectele culturale ale profesie sunt recomandate studenilor, n numele conservrii simului artistic, pe care o cultivare prea insistent l-ar atrofia. Cei ce in cursuri teoretice sunt dispreuii ca un grup neavnd acces la dimensiunea inspirat a profesiunii i, nemulumit de propria soart, n stare s induc tinerilor false necesiti . Acest grup nu face altceva dect s deturneze studentul de la scopul su ultim, acela de a crea. Un adevrat profesor ntr-ale arhitecturii nu vorbete, nu scrie, ci deseneaz. -> distincie ntre arhitecii planetari si arhitectii citiriti.

    Dac este adevrat c facerea arhitecturii nu poate fi predat, atunci rezult c orele de atelier ntr-o coal de arhitectur ar trebui abandonate cu totul. Locul lor ar trebui luat aadar de ucenicia la maestru, n firme. colile practice pe care le cunosc au adoptat de fapt o poziie intermediar: o parte din timpul petrecut n coal este dedicat practicii n ateliere de proiectare i antiere. O asemenea abordare este de natur s dea timp studentului nu doar s ia o distan (critic, n cazurile fericite) fa de materia nsuit n anii precedeni, ci i s creeze cel puin un efect de contact cu activitatea curent a arhitectului.

    Teoria arhitecturii, ca zon intermediar ntre tiinele socio-umane i practic = domeniu al antropologiei, psihologiei. n zona superioar, de concepte provenind din filosofie, estetic proprie i estetici conexe, precum i de teoriile literare. n zona inferioar de tiine, de tehnologia proprie domeniului sau nu. Este greu de fcut la prima vedere o legur direct ntre studiile de poetic i teoria arhitecturii, respectiv ntre poezie i arhitectur(totusi exista exemple John Hejduk i Louis Kahn).

    ntre filosofie i celelalte domenii ale cunoaterii exista doar relaii de subordonare. O filosofie a arhitecturii nu ar putea fi aadar dect para-filosofie.

    Filosofiepractic Ce nseamn aceast situare pe limita domeniilor? Pe scurt: evitarea teoriei ca etap

    obligatorie de parcurs ntre practica existent i practica viitoare pe de o parte, respectiv ntre

    filosofie (sau n cazul particular al arhitecturii sacre, ntre teologie) i practica arhitectural

    puternic auto-reflexiv.

  • Procedeul nu este necunoscut artitilor. ntr-o form minor n raport cu ceea ce se

    petrece la interfaa dintre filosofie i arte, estetica l numete insolitare. Transferul dintr-un

    domeniu n altul, prin chiar gestul n sine al schimbrii de context, produce ceva nou, neateptat.

    Filosofia reprezint un domeniu privilegiat pentru arhitectur. n arhitectur, unii

    indecii ntre filosofie i practic, au decis s le fac pe ambele.( Bernard Cache, Christopher

    Alexander, Daniel Libeskind sau Peter Eisenman). De partea cealalt, Heidegger folosete spaiul i

    localizarea ca argumente tari n filosofia sa; aceasta, alturi de influenele exercitate de ali

    fenomenologi a i produs o direcie a arhitecturii contemporane numit regionalism critic de

    ctre cel ce i-a redactat i manifestul (K.Frampton).

    Filosofi proiectnd arhitectur? Da. exemple Jung, Wittgenstein, Steiner. n

    contemporaneitate mai mult dect oricnd nainte e o apropiere intre cele dou domenii. - >

    revistele de filosofie i de arhitectur editeaza numere comune, sau unii filosofi deseneza chore

    pe un teritoriu dat.

    Este cu putin prin urmare s producem obiecte care sunt deopotriv ale arhitecturii i

    ale filosofiei. Este o activare a celor dou domenii n sens poetic. Demonstraia fcut de Indra

    Kagis McEwen n cartea sa Socrates Ancestor cu privire la dubla nrdcinare n arhitectur i n

    filosofia kosmos-ului practicat de primii physiologoi a contiinei europene este magistral.