Etapele proiectului de cercetare sociologica

Etapele proiectului de cercetare sociologicaMetode de CercetareIdentificarea etapelorIn literatura de specialitate exista abordari diferite ale numarului etapelor unei cercetari: de la evidentierea principalelor activitati sub formaa trei etape-pregatirea, desfasurarea propriu-zisa (culegerea datelor) si finalizarea-la enumerari mai amanuntite.

Valentina Marinescu identificain Metode de studiu in comunicare zece etape ale procesului de cercetare: alegerea unui subiect de cercetare, definirea problematicii de studiu si fixarea obiectivelor 838j91i de cercetare, trecerea in revista a perspectivelor teoretice si optiunea pentru un cadru conceptual-teoretic general, operationalizarea conceptelor, elaborarea ipotezelor de cercetare, masurarea, elaborarea ipotezelor, alegerea metodelor de cercetare si esantionarea.

De asemenea, Christina Kunssen si Ronald A. McQueen (Metode de cercetare in stiintele sociale) identificasase etape ale proiectului de cercetare si anume: alegerea domeniului de cercetare, stabilirea chestiunilor specifice cercetarii, avansarea unei ipoteze verificabile, luarea deciziei asupra unui tip de studiu, consultarea literaturii de specialitate si evaluarea cercetarii.

Ioan Marginean, in Proiectarea cercetarii sociologice face o analiza detaliata a etapelor proiectului de cercetare, identificand 43 de etape, pe care le voi prezenta mai jos si care, de altfel, includ si etapele identificate de ceilalti autori.

1. Alegerea unui domeniu de cercetareConform Ronald McQueen si Christina Kunssen (Metode de cercetare instiintele sociale), punctul de plecare este, in mod normal, alegerea unuidomeniu de cercetare.Tema de cercetare poate fi aleasape baza interesului de cunoastere al cercetatorului. El se orienteaza spre elucidarea unei anumite probleme stiintifice.Cercetarea fundamentalase axeaza pe studierea unor teme esentiale. Pentru a-i convinge pe cei din jur de importanta temei sale, cercetatorul trebuie sa construiasca o motivatie adecvata temei sale. Multe cercetari se efectueaza inscop didactic,alteori tema estecomandatade catre un beneficiar (client) interesat sa obtina informatii, eventual solutii pentru a rezolva o problema din sfera sa de activitate. In toate ipostzaele, cercetatorul trebuie sa aiba in vedere dimensiunea sociala a cercetarii sale, sa urmareasca sa raspunda la o comanda sociala, sa contribuie la rezolvarea uneiprobleme sociale.

Conform Ioan Marginean, care-i citeaza in cartea sa pe Horton si Leslie (P. Horton, G. Leslie-The sociology of social problems), initial, problema sociala era perceputa precum odeficienta.Ulterior, problema sociala a fost extinsa la sferatuturor problemelor cu care se confrunta un sistem social. O problema sociala este deci acel fenomen care afecteaza o anumita colectivitate, se afla in sfera ei de preocupari si asupra caruia trebuie sa se intervina, pentru influentarea evolutiilor lui ulterioare. Din aceasta perspectiva, pot constitui probleme sociale atat alcoolismul, criminalitatea, abandonul copiilor sau somajul, cat si adaptarea profesionala a noilor angajati, mobilitatea sociala, tranzitia post-comunista,optiunile electorale ale populatiei etc. Ca atare, un fenomen se constituie intr-o problema sociala doar in masura in care se inscrie pe agenda publica. Prin studiile lui, cercetatorul poate atrage atentia asupra acelor fenomene care ar trebui sa devina o preocupare pentru colectivitate.

Dupa Marinescu Valentina(Metode de studiu in comunicare), un subiect poate fi de mai multetipuri: subiecte inca necunoscute si neinvestigate, subiecte legate de obiecte teoretice si metodologice, subiecte legate de o problema din campul empiric, subiecte de cercetare fundamentale si subiecte de cercetare comandate de un beneficiar. Urmatoarea faza este analizarea pe rand a fiecarui subiect si luare deciziei daca exista sau nu un aspect specific al problemei care ne intereseaza.

2. Fixarea obiectivelor cercetariiIoan Margineanface distinctia intre obiective generale si particulare. Ca obiective generale posibil de luat in calcul mentioneaza: evidentierea specificului unui fenomen, realizarea unei diagnoze, formularea de explicatii privitoare la relatiile cu alte fenomene, impactul, elaborarea de predictii referitoare la evolutia fenomenului, identificarea de solutii, stabilirea unor strategii de actiune, evaluarea efectelor unei anumite actiuni, masurarae schimbarii sociale. De cele mai multe ori, o cercetare nu se limiteaza la un singur obiectiv.Avem de-a face cu o serie de obiective particulare.

3. Documentarea prealabilaConform Ronald McQueen si Christina Kunssen, se are in vedere atatliteratura livresca-literatura de specialitate, arhivele si rapoartele unor cercetari anterioare, documentele statistice, cat si unade teren, prin luare de cunostinta pe cale directa de fenomenele ce alcatuiesc tema unei cercetari, observatii, discutii cu specialistii, vizite in localitati, la diverse institutii, convorbiri cu populatia (informatori sociali) etc.Dupa Marginean,in documentarea sa, cercetatorul social poate apela, in fond, la trei surse de informare:populatia, realitatea sociala si documentele sociale.Dintre cele trei categorii de surse de informare, doar populatia are caracter general, posibil de utilizat in toate situatiile. Oamenii pot fi intrebati, observati si implicati in diverse experimente sociale. Celelalte doua surse sunt restrictive. Realitatea sociala poate fi observata numai daca cercetatorul este prezent atunci cand se produce un fenomen, altfel, este obligat sa recurga la reconstituiri pe baza de marturii ale participantilor la actiune. Ultima sursade informare este si mai restrictiva. Ea rezulta din faptul ca documentele sociale sunt produse cu alte scopuri decat acelea de a servi eventualilor cercetatori. Nu intotdeauna este posibil sa reconstituim faptele pornind de la anumite documente. Utilizarea unor categorii diferite de surse de informare faciliteaza o mai buna cunoastere, deoarece in acest fel se poate compara ceea ce spun oamenii cu ceea ce fac. Importanta documentelor sociale se judeca in raport cu cerintele de informare. Intr-o cercetare prezinta importanta documentele oficiale, in alte situatii documentele neoficiale sau ambele tipuri de documente. Prin urmare, se impune sa se faca apel la diferite tipuri de documente accesibile la un moment dat. Documentarea efectuata poate conduce cercetatorul la continuarea (acceptarea) temei, eventual la reformularea ei sau la abandonarea ei. O data realizata documentarea si luarea deciziei de continuare a cercetarii, trebuie analizate mai multe aspecteputernic interdependente.

4. Universul cercetarilorIoan Marginean definesteuniversului unei cercetariprindelimitarea populatiei careia ii este specific fenomenul (fenomenele) studiat/e la un moment dat. Universul unei cercetari se poate referi la populatia globala, la segmente de populatie, cum ar fi electoratul sau la persoane dispersate in diverse colectivitati. Universul cercetarii este tratat ca o colectie de unitati, fie acestea persoane individuale, gospodarii, grupuri, colectivitati umane, organizatii, institutii, actiuni, evenimente, documente sociale etc. Inainte de a incepe sa cercetam ceva trebuie sa ne convingem de existenta fenomenului. Cunoasterea caracteristicilor populatiei serveste si la eventuala elaborare a esantioanelor.

5. Cadrul teoretic al cercetariiAtat McQueen, Kunssen, cat si Marginean mentioneaza ca se porneste de la stadiul atins pana la momentul de referinta al cercetarii temei, cu evidentierea elemenetelor de consens si a celor aflate in disputa, ipotezelor analizate si a rezultatelor obtinute, masura in care acestea corespund cu informatiile detinute despre domeniul vizat de un proiect (adecvare de timp, cultura) si se urmareste detasarea aspectelor care necesita noi clarificari. Toate acestea ii vor servi cercetatorului sa construiasca un cadru teoretic necesar pentru activitatile anterioare de cunoastere.

6. Unitatile de analiza si inregistrareMarginean definesteunitatile de analizaprecumelemente simple sau compuse ale universului cercetarii. Ele se pot referi la persoane, gospodarii familiale, diverse grupuri umane constituite dupa criteriul locului de munca, al asocierii formale sau informale, al domiciliului, structurii administrativ-teritoriale (judete, orase, tara etc.) Totodata, trebuie definita relatia dintre unitaile de analiza si celede inregistrare.Aceste doua elemente pot sa coincida, caz in care informatiile se culeg in mod nemijlocit pentru unitatile de analiza. Alteori, informatia primara este agregata la nivelul unor unitati de analiza mai complexe. In procesul agregarii datelor se impune sa fie respectate anumite cerinte pentru asigurarea acuratetei operatiilor, altfel apar doua erori- incalcarea regulilor reprezentativitatii sau eroarea ecologica.Atat Marginean, cat si McQueen si Kunssen sunt de acord ca, dincolo de acest aspect, avem de-a face si cu o dimensiune general umana-dreptul fiecarei persoane la diferentire si identitate.

7. Elaborarea ipotezelorIoan Marginean defineste ipoteza cao explicatie plauzibila care devine teorie daca cercetarea o confirma. Ipotezele au rolul de a orienta intreaga activitate de cercetare, in sensul ca acesta din urma este astfel conceputa incat sa permita testarea ipotezelor in vederea ajungerii la explicatii satisfactoare ale domeniului studiat. O buna ipoteza se elaboreaza pornind de la cunostintele anterioare. Elaborarea necesita un efort cretiv din partea cercetatorului(K. Popper, citat de Ioan Marginean). Se va intelege mai bine sarcina unei ipoteze daca se are in vedere ceea ce nu este o ipoteza. Nu este o simpla constatare, nu este o predictie, nu este o relatie de la parte la intreg.(Marginean)

In acelasi timp, se dicuta despre faptul ca ipotezele ar ingusta campul de investigatie. Situatia devine insa periculoasa numai daca ipotezele sunt necorespunzatoare, dac cercetatorul nu isi reformuleaz ipotezele sau nu renunta la ele, atunci cand aceste decizii se impun. Verificarea ipotezelortine, evident, in primul rand de corespondenta empirica a relatiei vizate.(R. Merton, citat de Marginean)

8. Tipul de cercetareTipul de cercetare raspunde specificului temei si obiectivelor, dar se constituie si ca o preferinta a realizatorului.(Marginean)Deciziile luate acum orienteaza in mare parte activitatile ce vor urma, fara a fi, la randul lor, total independente de ele, si, in primul rand de sursele de informare disponibile. Are loc o constructie sui-generis a strategiei de cercetare, care cuprinde metodele, tehnicile, procedeele si instrumentele de lucru, precum si modalitatile de analiza a informatiilor. In cercetareastandardse face trimiterea deopotriva la nivelul teoretic si la cel empiric al cunoasterii, se combina metode diferite de culegere si de analiza a datelor, de constructie teoretica. In procesul pregatirii proiectului de cercetare urmeaza sa se decida asupra modalitatilor de raportare la realitate, respectiv daca se realizeaza sau nu o investigare directa si cum se va proceda intr-o situatie si la ce surse de informare se va apela. Activitatea de cunoastere se poate rezuma la un moment dat la nivel theoretic si se realizeaza sub forma eseului sau a comentariului, fie ca analiza critica a cunostintelor existente urmata de integrarea lor intr-o noua sinteza. Fara cercetare emipirica, este imposibila, in ultima instanta, cunoasterea realitatii sociale.

9. Selectarea surselor de informareMarginean subliniaza ca cercetatorul apeleaza la surse de natura diferita, in acord si cu metodele ce vor fi aplicate, iar din cadrul fiecarei surse retine pe cat posibil mai multe subtipuri.

10. Specificarea unitatilor (populatiei) studiateRealizarea diferitelor cercetari reclama compatibilitatea intre strategia utilizata si unitatile investigate.Marginean diferentiazastudiulde natura statisticadeinteresulpentrucolectii (colectivitati) mici sau chiar spre un singur caz. Astfel, in functie de obiectivele urmarite si de sursele disponibile, se poate realiza ocuprindere totala(studiul exhaustiv, tip recensamant) a unei parti reprezentative (esantion) sau a unuicaz(unitate sociala), respectiv a uneicolectii de cazuri(loturi sau grupuri).Atunci cand universul cercetarii este de talie mare, studiul exhaustiv ridica probleme insurmontabile pentru o echipa de cercetare. Cat priveste studiul de caz, acesta este exemplar. In functie de procedeele de lucru, exista cercetarea complexa a unor unitati sociale (monografie) sau cu evidentierea doar a unor aspecte specifice cazului selectat.Practicat independent, studiul de caz are o semnificatie mai redusa pentru cunoasterea ansamblului social din care face parte. Alteori, sociologul apeleaza la studierea unei colectii de cazuri selectate pe criterii de oportunitate, cazuri tipice, extreme, esentiale, prin metoda bulgarelui de zapada. Prin aceasta ultima metoda se urmareste evidentierea unor lanturi de relatii, structuri de comunicare.

11. Constructia variabilelor si elaborarea schemei descriptive de cercetareAceasta problematica a fost cel mai bine analizata de P.Lazarsfeld, care are in vedere un proces de trecere de laconcepte, ladimensiuni,indicatorisiindici empirici. Intregul proces este desemnat prin expresia constructie a variabilelor sau prin diverse alternative, cum ar fi aceea de operationalizare a conceptelor.(S. Sarantakos, citat de V. Marinescu: 20)

Conceptul este o imagine mentala, un elaborat al gandirii, prin care sunt reflectate diverse proprietati ale fenomenului si ale obiectelor. Particularitatea conceptului ca entitate ideala este aceea de fixa un continut informational.

Dimensiunea reprezinta o etapa intermediara intre concept (planul teoretic) si indicator (planul emoiric, real) si este definta drept elementele care prezinta un anumit grad de generalitate ale domeniului cercetat la un moment dat si care sunt subordonate unui concept.(Marginean, 2000:173)

Indicatorul este definit drept: Proprietatile sau caracteristicile masurabile ale obiectelor.(D. Nochmias, C.Nochemes, citati de V. Marinescu: 23)

Variabilaeste definita ca: Proprietatea fenomenelor si proceselor sociale de a se schimba, de a lua valori diferite de la un moment la altul, de la un individ la altul, de la o colectivitate la alta, indiferent de natura fenomenului respectiv.(Ioan Marginean,2000)

Conform Marginean, completarea acestui tablou conduce la o schema descriptiva de cercetare. Ea se refera la transpunerea temei in termenii cercetarii empirice. Este vorba despre un proces de trecere dinspre teorie spre cercetarea empirica, sptre termenii analizei cercetate.(conceptie analizata si de V.Marinescu)

12. Descrierea cantitativa si calitativaIoan Marginean defineste cuantificareaprecumo operatie teoretica de trecere de la concepte calitative la concepte cantitative. Mai exact, definitia in termeni calitativi este completata de definitii in termeni cantitativi. Pentru adecvarea la natura fenomenelor proceselor sociale este necesara elaborarea de scheme diverse de descriere cantativa: marimea, probabilitatea, intensitatea, ordinea sau diferentierea. Aceste descrieri cantitative corespund unor niveluri diferite de masurare. Prin masurare se atribuie valori obiectivelor (fenomene, procese) in functie de proprietatile lor. Exista patru niveluri de masurare: nominal, ordinal, cardinal si de proportii.(Ioan Marginean).Aceste niveluri se diferentiaza in functie de trei proprietati: ordine, distanta si origine naturala.

13-15. Alegerea metodelor, tehnicilor si procedeelor de cercetareIn enumerarea celor trei elemente de metodica a cercetarii, Ioan Margineanvreasa subliniezeca, desi sunt strans dependente unele de altele, in ultima instanta ele sunt diferite. Ar trebui avute in vedere la alegerea metodelor, tehnicilor si procedeelor de cercetare patru elemente:

- Adecvarea fiecarei tehnici la specificul domeniului si la obiectivele urmarite;

- Existenta unor surse de informare disponibile (accesibile) pentru metodele, tehnicile si procedeelor de lucru pe care le vom utiliza

- Combinarea metodelor, tehnicilor si procedeelor de lucru (triangularea)

- Dispunerea de logistica necesara realizarii cercetarii in formatul stabilit (resurse umane, material etc.)

Teoria aparine lui A.K.Cohen care, plecnd de la normele existente ntr-o cultur, identific grupuri neprivilegiate sau frustrate, cu norme i valori n contradicie cu cele ale restului societii pe care autorul le numete subculturi delincvente[11].Cohen, abordnd problema condiiilor de apariie a acestor subculturi delincvente, evideniaz producerea lor datorit urmtoarelor situaii: dezvoltare economic mai redus; existena unor bariere i interdicii sociale; prezena unor nivele societale cu situaie periferic;existena unei stri de spirit specific cu sentimente de izolare, frustrare i insatisfacie individual i social.Ca o consecin a apariiei acestor subculturi apare reacia de respingere i contestare a normelor i valorilor societii globale i constituirea propriilor norme de comportament.Cohen indic drept izvor al apariiei acestor subculturi reacia de protest fa de normele i valorile societii, precum i dorina anihilrii frustrrilor i anxietilor de status marginal. Membrii acestor subculturi consider c le sunt blocate cile de acces spre valori i statusuri elitare i, n consecin, recurg la mijloace ilicite, devenind poteniali delincveni.

TotCohen, prin analiza subculturilor delincvente, traseaz profiluri specifice ale membrilor grupurilor, descifrnd urmtoarele trsturi[12]:

non-utilitarismuln sensul c destul de frecvent membrii acestei subculturi acced la activiti delictogene nu din raiuni utilitare, ci ca un mod de exprimare a solidaritii. n acest sens R.A.Cloward i L.E.Ohlin vorbesc de socializarea anticipativ;

maliiozitatean sensul c actul delincvent este cauzat nu de satisfacerea unei necesiti materiale, ci ca o form de rutate, o sfidare la adresa celorlali. De pe aceste poziii membrii subculturii comit acte de vandalism, distrugere de bunuri, numai pentru a fi maliioi;

negativismuleste reflectat nu numai de setul de reguli ale grupului, cu coninut contradictoriu normelor sociale, ci i de o polarizare negativ n raport cu acestea;

versalitatea(nestatornicia) susinut ca i caracteristic specific de abordare nu numai a unei singure manifestri de activiti ilicite ci i a practicrii unei multitudini de aciuni delincvente, fr a se specializa n mod expres ntr-o form de manifestare;autonomiagrupului presupune solidaritatea ntre membrii grupului, fa de presiunile exercitate de alte subculturi.A. Cohen,Deviance and control, Prentice Hall, Englewood Cliffs, New-Jersey, 1986.[12]Ibidem.

Un alt sociolog, Talcott Parsons folosete noiunea de devian prin prisma teoriei

sale funcionaliste. El explic, astfel, comportamentele individuale din interiorul unei societi prin prisma echilibrului funcional care se realizeaz prin negocierea dintre mai multe sisteme normative existente la un moment dat ntr-o societate.

Atunci cnd ateptrile de rol i status ale indivizilor intr n conflict cu propriile lor

proiecii, se instaureaz sentimentele de frustrare i revolt, care pot conduce la reacii violente fa de normele sociale instituite de grupul majoritar. Refuznd s se mai conformeze cerinelor de rol care i-au fost ncredinate, individul i va modifica comportamentul ntr-o direcie contrar celei prevzute de limitele permisibile, legitimate de valorile i normele societii