Despre Şcoala gustiană – altfel

Z o l t á n R O S T Á SUniversitatea din Bucureşti, Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării

University of Bucharest, Faculty of Journalism and Mass Communication Bd. Iuliu Maniu 1-3, Complex „Leu”, Corp A, etaj 6, sector 6.

tel./fax: (+4021) 318.15.55;http://www.fjsc.ro

Personal e-mail: zoltan.z.rostas@gmail.com

A different perspective on the Gusti school

This paper represents the argument of this collection of articles in the current issue of this journal, dedicated to theSociological School of Bucharest founded by Prof. Dimitrie Gusti. Unilaterally rehabilitated in the 1960s, forgotten in thepost-revolutionary era, the Gusti school is analysed by the contributors from a perspective not employed in the past decades,namely that of social history. The author of this paper emphasizes the fact that this innovative approach of Interbellumsociology represents an aspect of an ongoing trend which builds a different, more balanced, nuanced and fuller view ofthe Interbellum.

Keywords: sociological school of Bucharest, social history, institutionalisation of sociology, feminist movement, socialmedicine

1 >>>

TTitlul de mai sus se cuvine să fieargumentat. Adică, de ce este necesarăanaliza şcolii sociologice iniţiate de

profesorul Dimitrie Gusti în perioada interbelică? Şi, dece altfel?

E nevoie de această analiză pentru că liderii deopinie (culturală) au socotit că imaginea distorsionată ainterbelicului constituită pe vremea regimului comunisttrebuie urgent şi eficient corijată. În logicamaniheismului postdecembrist această corectare s-arealizat selectiv. Prin urmare, s-a acreditat ideea căperioada interbelică a fost cea mai democratică, cea mailiberă, cea mai europeană, cea mai bogată, cea mai veselăepocă. Adică, o istorie opusă perioadei comuniste şi oimagine care merită să fie reclădită după 1989. Imagineabucolică a interbelicului a fost construită însă pe criticaregimului comunist şi nu pe realitatea istorică aperioadei. Aşadar, s-a valorizat la maximum ceea cefusese parţial sau total respins între 1948-1989. Cumpolitica culturală a regimului comunist nu fusesesensibilă la nuanţe, nici elita intelectuală de după 1989nu a făcut efortul să se apropie critic de interbelic. S-aajuns astfel la o nouă imagine distorsionată, în care Şcoliisociologice de la Bucureşti îi era sortit să fie dată uitării.

Se poate pune întrebarea: oare de ce este cultivatăunilateralitatea, de ce credem că dintre reflecţiile despresocietatea dintre cele două războaie mondiale doar una

ar fi fost legitimă, de ce trebuie să bagatelizăm tot ceeace nu este în concordanţă cu „moda” epocii noastre, dece vrem să sărăcim cultura (prin punerea între parantezea ceea ce nu ştim sau cunoaştem superficial sauintenţionat manipulat)?

Un „boier al minţii” îl punea în paranteză pe H.H.Stahl, cum că are oroare de teorie, un alt monstru sacrual editării eseiştilor îl refuza pe Traian Herseni pe motivcă ar fi fost marxist, un sociolog îl repudia pe MirceaVulcănescu cu pretextul că a fost un filosof religios,astfel că şcoala sociologică în bună parte poate fi ştearsăcu buretele.

Pe de altă parte, nici sociologii înşişi nu prea ştiu cesă facă cu trecutul ştiinţei lor din interbelic. La lansareaunui volum în care există pasaje mai puţin măgulitoareprivind anumite manifestări ale lui Dimitrie Gusti, uncoleg de generaţie m-a avertizat că nu este cazul sădemitizez. După doar câteva zile un coleg mai tânăr mi-areproşat contrariul, întrebându-mă pe un ton imperativdacă n-a sosit în sfârşit vremea demitizării Profesorului?

Şirul declaraţiilor de acest fel ar putea fi continuat,dar cert este că ne aflăm departe de acel echilibru careeste caracteristică unei vieţi cultural-ştiinţifice aşezate.Se pare că formarea acesteia este un proces mult mai dedurată decât ne putem imagina. Aici nu ne ajută nicimarile modele (apusene), de vreme ce echilibrul uneiculturi se (re)face din interior, din resurse proprii şi în

ritm propriu. Se poate imita, se poate tânji după unmodel german, francez, englez etc., dar gradul dematuritate al culturii din România nu-l putem măsuraraportându-l la evoluţii vestice.

Până la urmă, o configuraţie variată, multicoloră şidinamică a prezentului se va construi mai mult princonflicte decât prin negocieri, mai mult prin partizanatdecât prin construcţie organizată, mai mult din efortindividual sau de grup mic, decât din „înţelepciunea”colectivă a liderilor de opinie, a directorilor de conştiinţăai culturii, a establishmentului cultural dominant. Maipe scurt, pacientul se vindecă în ciuda asistenţeimedicale. Parafrazând această vorbă răutăcioasăîmpotriva medicilor pot spune că această cultură se vavindeca în ciuda intervenţiei grijulii a exponenţilor ei ceimai marcanţi şi cei mai influenţi.

Când i-am relatat că revista „Transilvania” a acceptatun număr special cu titlul „Despre Şcoala gustiană –altfel”, un prieten m-a atenţionat că este dificil săvorbeşti „altfel”, dacă lumea nu ştie mai nimic despreaceastă şcoală. În opinia mea situaţia nu este aşa deneagră, chiar dacă în mediile culturale persoanele maitinere au lacune serioase în privinţa istoriei sociologieiromâneşti, iar la generaţia de peste 45-50 de anicunoştinţele există, dar adesea eronate.

Cauzele sunt numeroase. Generaţia tânără a crescutîntr-un mediu cultural şi universitar total neinteresat încunoaşterea trecutului gândirii sociale şi sociologice.Generaţia şcolită în era Ceauşescu a primit informaţiitrunchiate despre activitatea cu multe ramificaţii a Şcoliigustiene. Şi totul a fost servit în aşa fel încât să nucontracareze ideologia regimului ceauşist. Atunci, în anii’60-’70 s-a conturat un portret atât de rotund al şcolii,încât lumea cultă dar nespecializată putea avea impresiacă aici nu a mai rămas nimic de cercetat. Dar, cea maiimportantă cauză a fost abordarea exclusiv teoretică asistemului gustian, care nu ţinea cont de determinaţiilenemijlocit sociale, politice ale instituţionalizăriisociologiei, ale cercetării de teren şi mai ales aleimplicării sociale a actorilor sociologiei în viaţa socialăşi politică din perioada interbelică.

Aşadar, a vorbi altfel despre Şcoala sociologică de laBucureşti… În ce fel este „altfel” acest număr derevistă?

Prin faptul că autorii implicit sau explicit spargclişeele înrădăcinate despre diferitele aspecte ale Şcolii.Cei care au cunoştinţe minime despre Gusti şi şcoala luimonografică ştiu că acesta a cercetat satul. Este adevăratcă şi Gusti se concentra pe această unitate socială debază şi insista asupra cercetării sale complete. Dardincolo de dezideratul Profesorului, la identificarea unuisat pentru monografie majoritatea colaboratorilorimportanţi vizau de fapt cercetarea regiunii din careacesta făcea parte. Această idee este dezvoltată dereputatul sociolog al fenomenului migraţionist DumitruSandu, care, într-un recent articol, sesizează rădăcinilegustiste ale strategiei dezvoltării comunitare actuale.

Intervenţia socială gustistă în satul interbelic viza satul,dar încadrat într-o regiune.

Această latură militantă a concepţiei gustiste estevizată de Theodora Eliza Văcărescu, dar dintr-un cutotul alt unghi de analiză. Studiind participareastudentelor şi cercetătoarelor în formaţiunilemonografiste ale lui Gusti în contextul mai larg almişcării feministe şi de femei din România, autoarea aobservat că multe din ideile lui Gusti privind intervenţiasocială şi ideea participării obligatorii la acestea fuseserădezvoltate în prealabil în documentele acestororganizaţii. Se poate astfel presupune că Gusti a fostinfluenţat de aceste idei larg răspândite de activistelemişcărilor de femei. Această descoperire este de faptrodul perspectivei de istorie socială, care a dus şi lademitizarea relaţiilor interne din Şcoala gustiană.

Dacă Theodora Eliza Văcărescu pune în luminănouă statutul studentelor şi licenţiatelor din echipelemonografice, atunci Sanda Golopenţia pune în evidenţătensiuni şi conflicte din cadrul conducerii şcoliimonografice, cu urmări grave nu doar în munca şirezultatele şcolii, ci în întreaga sociologie românească,incluzând aici şi universităţile din Iaşi şi Cluj. Editareaexemplară a operei şi corespondenţei tatălui ei, AntonGolopenţia, profesoara emerită de la Brown University(SUA) deschide o dezbatere despre realităţile Şcoliigustiene, care cu tensiunile şi conflictele sale ilustreazăde fapt ultimul stadiu al oricărei şcoli ştiinţifice de tipatelier.

Strâns legat de această temă a relaţiilor profesionalese înscrie şi articolul lui Dumitru Stan, care explicămotivele răcirii relaţiilor dintre Dimitrie Gusti şi PetreAndrei, elevul şi urmaşul său la catedra de sociologie dela Iaşi. Aceste relaţii alterate au avut repercusiuni asupraactivităţii de la Ministerul Instrucţiei, Cultelor şi Artelor,unde în 1932-1933 Gusti a fost ministru, iar PetreAndrei subsecretar de stat, dar mai ales asupra izolăriicelor două catedre una de cealaltă în dauna sociologieiuniversitare.

Studiul despre sociologia clujeană al lui AndreiNegru, elaborată din perspectiva relaţiei ei cu Şcoalasociologică de la Bucureşti, relevă aceeaşi defecţiune decomunicare ca cea mai sus amintită. Acest fenomen afost observat şi de clujeni şi a fost agravat de concursulnereuşit al lui Traian Herseni sprijinit de Gusti pentruocuparea unei catedre la universitatea din Cluj.

Iată, posibilitatea unei dezbateri – pornind de laaceste trei articole – despre o dilemă de ordinulsociologiei ştiinţei.

Preconizarea la Bucureşti în anii ’20 a unei şcoli detip atelier (ca cea de la Chicago) impunea construireaunei identităţi organizaţionale clare, distincte, bazată peo teorie şi o metodologie aparte şi un lider carismatic.Prin urmare, era inevitabilă marcarea frontierelor dintrecentrele sociologiei universitare. Merită însă aprofundatfenomenul izolării, pe de o parte şi a proiectelor defederalizare a cercetării din anii ’30, pe de altă parte.

<<< 2

O linie nouă constituie şi abordarea activităţiipublicistice a membrilor Şcolii gustiene. Sociologiainterbelică nu poate fi evaluată fără această contribuţiea monografiştilor. Ionuţ Butoi, autorul unei microistoriioriginale a activităţii lui Mircea Vulcănescu, prinevocarea unor polemici ale teoreticianului şcolii, atrageatenţia asupra acestei dimensiuni puţin frecventate.

Un cu totul altfel de argument stă la baza publicăriiarticolului Florentinei Ţone. Datorită unui interesdeosebit de a se prezenta cu o monografie completă lacongresul internaţional de sociologie din 1939, s-a scrismult despre monografia satului Nerej (Vrancea) şiDrăguş (Făgăraş). Mai puţin, însă, despre cea din FundulMoldovei (Câmpul Lung). În cadrul unei evaluări acontribuţiei monografiei la descrierea stării de sănătatea satului Fundul Moldovei, realizată pentru prima oarăde Florentina Ţone, aceasta se focalizează pe muncaechipei monografice sprijinită de un grup de mediciconduşi de profesorul Francisc Rainer.

Dacă articolul Florentinei Ţone aduce bogăţiafaptelor empirice (adeseori zguduitoare) adunate demonografiştii lui Gusti, studiul lui Ion Matei Costinescuabordează demersul Gusti dintr-o perspectivă teoretică,şi anume locul acestei mişcări intelectuale în strategiaconstruirii culturii naţionale în contextul crizeimodernităţii din epoca sa. Intervenţia lui Costinescueste cu atât mai lăudabilă cu cât sunt rare contextulizărileteoretice ale şcolii gustiene.

Lărgind sfera dezbaterii Şcolii gustiene dincolo decadrul ei interbelic obişnuit, am abordat în ultimulstudiu al acestei culegeri problema reabilitării şcolii şi asociologiei, atrăgând atenţia asupra unor mituriconstruite în anii ’60, care dăinuie şi în prezent. Încercsă demonstrez că maniera în care a fost repornită, ainfluenţat nefavorabil şi sociologia din deceniileulterioare ale secolului XX.

Numărul consacrat şcolii gustiene beneficiază de orubrică de documente şi una de recenzii. În prima aparepentru prima dată corespondenţa lui Anton Golopenţia

şi Octavian Neamţu, doi marcanţi exponenţi ai şcoliigustiene, aducând informaţii de maximă importanţă înlămurirea unor aspecte importante ale şcolii din anii ’30.În rubrica de recenzii Ionuţ Butoi, Alina Juravle, CristinaMoraru, Sebastian Năstuţă, Daniel Şandru şi EnacheTuşa scriu despre publicaţii recente legate de istoriasociologiei şi istoria ţărănimii.

Articolele, fireşte, nu acoperă întregul domeniu alperspectivei de istorie socială a şcolii, culegerea de faţăfiind o mostră din ceea ce poate să fie întregul.

Mai mult decât atât, abordarea de istorie socialăînseamnă o atitudine de experimentalist care încearcăunghiuri de apropiere neconvenţionale, neuzuale,neobişnuite ale subiectului de cercetat.

Şi un ultim avertisment către cititor. Fotografiileînserate în acest număr de revistă nu ilustrează articoleleîn care sunt plasate, ci întregul număr consacrat Şcoliigustiene. Pozele reprezintă, deci, un al doilea discursvizual despre şcoală. Astfel cititorul care răsfoieşterevista va observa în primul rând un grup de tineriexuberanţi care îl înconjoară pe Dimitrie Gusti. E lumeamonografiei sociologice, care ocupă primele 50 depagini. Cea de-a doua parte a revistei este ilustrată cufotografii ale echipelor regale, studenţi şi echipe aleServiciului Social care sub conducerea lui Gusti şi subegida lui Carol II lucrează pentru ridicarea satului.Cititorul poate observa de la prima copertă prin cele 100de pagini şi până la ultima copertă evoluţia unei mişcăridin jurul lui Dimitrie Gusti, începută în anii ’20 de lacercetarea voluntară la intervenţia socială regală,aproape militarizată la sfârşitul anilor ’30. Este istoriailustrată a supravieţuirii unui vast plan de cercetare şiasistenţă rurală, în condiţii diferite de la contextedemocratice la cel autoritar.

Acest număr alternativ este ca atare un pas nu spreconsacrarea Şcolii gustiene, ci spre înţelegerea relaţieiintelectualitate-societate interbelică prin analiza deistorie socială a unei şcoli sociologice.

3 >>>

De la stânga la dreapta: Sergiu Condrea şi viitorii monografişti Paul Sterian şi Mircea Vulcănescu

<<< 4

Consfătuirea conducerii monografiei (1929). De la stânga la dreapta,aşezaţi la masă: H.H. Stahl, Constantin Brăiloiu, D. Gusti. În picioare: Ernest Bernea şi Traian Herseni.

D. Gusti ţinând ocuvântare în faţa satului(Drăguş 1929)

Xenia Costa-Foru, TraianHerseni, H.H. Stahl în faţa

hărţii satului, înconjuraţi deceilalţi monografişti

(Drăguş 1929).

„Bătrânii” monografiei înrândul de sus: D.C.Georgescu, Xenia

Costa-Foru, H.H. Stahl,Mircea Vulcănescu,Constantin Brăiloiu.

5 >>>

Mihai Pop şi Harry Braunerînregistrând un taraf din Cornova(1931).

Părintele IonZamă şi soţia

(Cornova 1931).

Bal cornovean(1931).

Gândirea regionalăîn mişcarea gustianăde ridicare a satului

D u m i t r u S A N D UUniversitatea din Bucureşti, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială

University of Bucharest, Department of Sociology and Social WorkStr. Schitu Măgureanu 9 sector 5, Bucureşti;

tel.: + (4021) 311.21.68, fax: + (4021) 315.83.91, e-mail: admiteresas@sas.unibuc.ro http://sas.unibuc.ro/index.pl/contact_ro

Personal e-mail: dumitru.sandu@gmail.com

Regional thinking in the Gustian movement of lifting up villages

The dominant pattern to present Gusti school of Romanian sociology was to consider it as defined bythe use of village monographs. Tenatives of Anton Golopentia, younger member in the elite of thesociological school, to use more flexible research tools (reduced monograph, survey, typologies) wereconsidered as marginal deviations from the mainstream of the group. The article provides empirical evidencethat the regional approach was largely promoted in the Gusti movment starting with 1927. Different formsof regions were adopted by Henry Stahl and Anton Golopentia, especially, to frame the selection of villagesfor monographs or for practical interventions, for data analysis or for understaning specific local profiles ofvillages. Two of the basic paradigmes of Dimitri Gusti – referring to total monograph and to building socialatlas of the country by monographying all the localities – are considered in the paper as creative utopias witha large impact in the development of Romanian sociology.

Keywords: Gusti social movement, regional thinking, creative utopias, total monography, sociological atlas

<<< 6

CCare a fost rolul gândirii regionale înpractica ştiinţifică şi de acţiune socială lanivelul mişcării gustiene în perioada

interbelică1? O primă dificultate de răspuns la întrebaredecurge din modurile esenţiale prin care a fostdesemnată şcoala în publicistica de specialitate, în istoriasociologiei. Au fost adoptate, în acest sens, desemnăriprin mentor, metodă, spaţiu local de activitate sauspaţiu naţional reprezentat prin cercetările realizate.Corespunzător perspectivelor enumerate, discuţia a fostdusă în termeni de şcoală Gusti sau gustiană (Z. Rostás,2005), monografică (H.H. Stahl, 1981), de la Bucureşti (T.Herseni, 1941; Larionescu, 2007; Z. Rostás, 2001) sauromânească de sociologie (H.H. Stahl, 1980). Desigur,diferitele modalităţi de desemnare a Şcolii denotăperspective particulare de valorizare a acesteia şi nu sepune problema de a distinge între nume adecvate saunu. Aceste desemnări au, însă, valenţa unor lentile deevidenţiere a ceea ce este de maximă valoare şi

specificitate în conţinutul respectivei mişcări intelectuale.Accentul pe originalitatea de metodă este pus princaracterizarea ei ca mişcare monografistă.

Din punctul de vedere al producţiei publicistice,Şcoala este fără îndoială de tip monografic. PaulaHerseni inventaria în 1940 publicaţiile acesteia înperioada 1929-1940 şi le ordona pe capitolecorespunzătoare cu structura sistemului sociologicgustian (cadre, manifestări, unităţi şi relaţii, procesesociale) la care adăuga trei capitole de teorie, istoriadoctrinelor şi metode de lucru. În total sunt listate 541de titluri publicate2, grupate în 14 capitole (teorie, istoriadoctrinelor, metode, monografii sociologice, cadrucosmic, cadru biologic, cadru psihic, cadru istoric,manifestări economice, spirituale, moral-juridice,administrativ-politice, unităţi şi relaţii, procese sociale).Dintre aceste, 106 au caracter teoretic sau doctrinar(capitolele I şi II din listă). Din restul de 335 publicaţii,ponderea celor care se referă explicit la metoda

7 >>>

monografică sau la studii de caz comunitare (pe sat,comună, oraş) sau pe indivizi reprezentativi din astfelde comunităţi este de peste două treimi (229 titluri).

În pofida acestor evidenţe empirice cantitative şi aunei tradiţii de etichetare, mişcarea socială gustiană decercetare şi acţiune socială a avut, începând cu cercetareade la Nerej, din 1927, şi o componentă puternică şipermanentă de abordare regională (H.H. Stahl, 1934,pp. 103-113). Asupra acestor cadre de gândire regionalăeste orientată analiza pe care o întreprind în continuare.În forma ei de cercetare-acţiune, mişcarea a fost dusăde Gusti în principal împreună cu Henri H. Stahl, AntonGolopenţia şi Octavian Neamţu. Pentru componentastrictă de cercetare, la echipa menţionată se adaugăcontribuţiile lui Traian Herseni şi Mircea Vulcănescu.Studiile Seminarului de Sociologie al UniversităţiiBucureşti, cercetările-acţiune şi intervenţiile socialepromovate de Fundaţia Culturală Regală «PrincipeleCarol» şi de către Serviciul Social se înscriu, cu nuanţediferite, în seria mişcărilor sociale de „ridicare a satului”din România primei jumătăţi a secolului al XX-lea(Sandu, 2012). Ele vin în continuarea mişcărilorsusţinute de către Spiru Haret prin cercurile şcolare înanii 1900 şi, ulterior, prin comitetele şcolare, de cătreministrul Constantin Angelescu în anii 1920-1930(Livezeanu, 1998).

Punerea în evidenţă a tipurilor de abordare regionalăadoptate în cadrul mişcării iniţiate de Dimitrie Gusti esteutilă nu numai pentru o mai bună înţelegere a mişcăriisociale în sine ci şi pentru a putea face evidente în maimare măsură legăturile dintre Şcoala Gusti şicondiţionările sociale ale perioadei în care s-a manifestatcu preponderenţă. În plus, dinamica sau ecourile Şcolii,în perioadele comunistă şi postcomunistă (atât câtputem distinge în momentul de faţă) pot fi urmărite maiuşor dacă este clar identificată componenta de gândireregională a Şcolii Sociologice de la Bucureşti dinperioada interbelică.

Cele trei utopii asociate ideii de monografieintegrală

Cunoaşterea naţiunii prin cercetare concretă esteconcepută de Gusti ca proces ascendent, de la unităţilemici, precum satele şi oraşele, la cele mijlocii de ordinregional, pentru ca în final să se ajungă la înţelegereaîntregului naţional, cu toate tipurile de unităţi subsumateRegiunile, fie că se cheamă judeţe sau provincii sauregiuni etnice, apăreau în proiectul gustian de cercetaredupă sate şi oraşe pentru că sunt mai mari, „secercetează mai greu”:

„Din moment ce sociologia este ştiinţa realităţiisociale, iar realitatea socială concreta este formată dinunităţi sociale, nu ne rămâne altă metodă mai potrivitădecât sa cercetăm cu de-amănuntul, integral cât mai multecu putinţă dintre unităţile sociale existente. Pentru studiul

realităţii sociale romaneşti, am socotit ca trebuie săîncepem cu satul. Unităţile sociale mai mari se studiazăgreu, ele trebuesc cercetate mai târziu…Programulnostru de lucru cuprinde însă de la început si acesteunităţi, deci monografii de sate, monografii de oraşe,monografii de întreprinderi, monografii de judeţe, monografiide regiuni etnice si in sfârşit, ca un rezultat final,monografia sau ştiinţa naţiunii întregi” (D Gusti, 1937,pp. 56, subliniererile ns. DS).

Monografia în această fază era concepută ca fiind detip integral, pe schema patru cadre şi patru tipuri demanifestări, cu specificare de unităţi, relaţii şi procesesociale. Nerejul din Vrancea a fost monografiaexemplară pentru model (H.H. Stahl, 1939a). Cel care afost cel mai aproape de modelul monografiei pure,ortodoxe, în literă şi spirit Dimitrie Gusti, profesorulHenri Stahl, este şi cel care, peste ani, consideraproiectul ca fiind utopic:

„Până la urmă socotesc că încercarea de a face omonografie de sinteză din toate punctele de vedereîntr-un singur discurs este utopică. Şi inutilă. Eirealizabilă şi inutilă. Pentru Gusti ar fi fost util sădovedească veracitatea teoriei lui pe cadre şi manifestări.Ori, asta nu mă interesează, şi nu văd pe cine l-arinteresa treaba aceasta. Iar în momentul de faţă toţi ceicare au încercat să facă asemenea sinteze de monografii,urmând şcoala monografiei lui Gusti, după Gusti, aucăzut în acelaşi păcat” (Z. Rostás, 2000, p. 76).

Imensul succes de şcoală şi mişcare socială dinperioada 1925-1937 îl determina pe Gusti să creadă căeste posibil ca în patru ani să acopere cu studii toate cele15 mii de sate ale României de atunci. Nu îi părea outopie ca în fiecare dintre cele 71 de judeţe să fie făcute,în medie, câte 53 de studii anual. Soluţia umană pentruacest efort uriaş era văzută în altă utopie, cea aserviciului social obligatoriu:

„Noi preconizam introducerea serviciului socialobligator. Să fie obligaţi toţi intelectualii ţării, de toategradele si toate specialităţile, se facă un stagiu de câtevaluni in folosul cunoaşterii si înălţării patriei. In frunteafor trebuesc puşi toţi oamenii de ştiinţa, geologii,geografii, naturaliştii, biologii, antropologii, psihologii,istoricii, economiştii, etnografii, folcloriştii, juriştii sisociologii ţării” (D Gusti, 1937, pp. 58-59).

Este suficient, însă, să vedem ce s-a întâmplat un anmai târziu, în 1938, când a avut loc prima anchetăsociologică de proporţii la nivelul a 60 de sate,coordonată de Anton Golopenţia şi D.C. Georgescu. Înistoricul cercetării, semnat de către profesorul Gusti laînceputul primului volum din seria 60 de sate (Georgescu& Chibulcuteanu, 1939), este prezentată un tabel sintetical gradului de realizare a fiecăreia dintre cele şapte fişecare trebuiau completate la nivelul fiecărui sat. Deşi aulucrat 850 de echipieri voluntari, numai 60% din totalul

fişelor au fost completate iar monografii sumare au fostrealizate numai în 16 din cele 60 de sate (D Gusti, 1939,pp. XIV-XV). Se lucrase nu cu muncă obligatorie ci cuvoluntari din echipele regale studenţeşti, formaţi deja înanii anteriori şi nu pe formula de monografie completăci de cercetare statistică prin fişe de sat sintetice şi cutentativa de monografii rapide. Chiar aşa, problemele lateren şi, ulterior, la prelucrarea datelor s-au doveditconsiderabile. În prezentarea pe care o făcea primelordouă volume din 60 de sate în Sociologie Românească, nr.7-12 din 1942, Golopenţia explica deficienţele înculegerea datelor nu numai prin lipsa de formaţiesociologică a unora dintre echipieri sau chiar de interes.El menţionează şi tendinţa acestora de a da prioritateproblemelor practice de ajutorare a comunităţilor în carelucrau:

„Faptul se datoreşte împrejurării că nu toţi cei 850studenţi echipieri voluntari din campania 1938 aveausuficient interes pentru cercetările monografice, cu atâtmai puţin suficientă pregătire sociologică. Activitateaechipelor urmărind realizări practice, renunţau lacercetare sau o făceau în grabă adeseori chiar echipelebune, ca să-şi poată consacra întreg timpul muncii deorganizare a satului. Autorul acestei recenzii şi-a refuzat,de pildă, în vara 1937 cînd a condus echipa dinCăianul-Mic (Someş), plăcerea de a aduna materialpentru monografia acestui sat de agricultori cu ocupaţiaanexă a negoţului de ceară, spre a putea reuşi în efortulde a construi cu ajutorul localnicilor clădireacooperativei din sat” (A. Golopenţia, Golopenţia, S.,2002, pp. 223-224).

Toate cele trei idei anterior menţionate – monografiaintegrală a satului, atlasul social construit prinmonografierea tuturor satelor şi obligarea tuturorintelectualilor să presteze muncă la sate – erau utopice.Nu încape îndoială că în spatele lor a stat în principalmotivaţia pozitivă a unei mişcări sociale de amploare deridicare a satului românesc. Sigur că sunt nuanţe şidiferenţieri de grad şi mod de implicare şi motivaţiepentru diferiţii actori ai proiectului. Henri Stahl şi AntonGolopenţia au fost gustiştii care au reacţionat cel maiputernic pentru distanţarea de cele trei utopii, pentrupromovarea unor alternative, şi în anii 30 şi ulterior, princeea ce au realizat (Sandu, 2012). După cum vom vedeaşi în analiza are urmează, modalităţile şi alternativele dedistanţare au fost diferite.

Ieşirea din utopie: de la monografia totală la ceasumară sau pe problemă

Dintre cele trei utopii ale mişcării sociale gustiene,una singură poate fi consideră ca investiţie iremediabilpierdută, cea în serviciul social obligatoriu. Nu poţi facedezvoltare comunitară, bazată pe participare voluntară,sub constrângere. Este posibil şi dezirabil acest lucru

numai în logica regimurilor autoritare sau totalitare detip Carol al II-lea sau Ceauşescu. Acceptarea unei astfelde idei din partea lui Gusti a fost un tribut plătitspiritului totalitar al locului şi timpului. Foarte probabil,însă, că susţinerea ideii de serviciu social obligatoriu dinpartea sa a fost şi reflex al dorinţei de a vedeageneralizată aplicarea schemei sale de lucru (Carol alII-lea, 2003, pp. 246, lega eşecul Serviciului Socialobligatoriu de „o prea mare dorinţă a lui Gusti să facăbine”). Asupra ideii de atlas social realizat prinmonografii totale pentru toate localităţile componenteale unei ţări cred că se poate discuta cu folos încontinuare. Ideea de monografie sumară a satului pecare Golopenţia (1939) o lansa ca alternativă lamonografia completă, încorsetată în schema patru cadreşi patru manifestări, este una care cred că s-a doveditviabilă în timp.

În convorbirile cu Zoltán Rostás, din anii 1980, Stahladoptă o atitudine tranşantă şi aruncă monografiilesumare în zona extra-ştiinţifică a simplului reportajjurnalistic. Ca şi Golopenţia cu peste patru deceniiînainte îşi manifesta şi el dezacordul cu ideeamonografiei totale de tip gustian. În locul ei opta, însă,pentru monografia tematică, centrată pe o problemă,folosind raportarea la diferite cadre sau manifestăripentru explicarea problemei centru de interes:

„Aşa însă am făcut (în Vrancea, nn. DS) o analizăcompletă a unei probleme. Nu monografia unui satîntreg! Pe o problemă. Şi această problemă trebuie să fieanalizată din toate punctele de vedere ale disciplinelor socialeparticulare. Adică, aceasta a fost ceea ce am învăţat eu, pânăla urmă, din şcoala Gusti… Au mai fost încercări în acestdomeniu. Au mai fost oameni care au lucrat pe oanumită problemă. Şi a fost Golopenţia care a gândit săfacă monografii sumare. Fără ambiţii prea mari, dar totuşisă facă o monografie sumară. Nu cred în monografiilesumare. Sunt interesante, la o simplă lectură, e unreportaj, dar nu-i o lucrare ştiinţifică. Nu are tăria uneilucrări ştiinţifice. Lucrarea ştiinţifică nu poate să-şi puieambiţia să rezolve problema aceasta a unei monografiitotale a unei localităţi. Nu se poate. Sunt aşa de multeelemente care nu au legătură între ele, încât nu le poţipovesti dintr-o singură dată. Trebuie să te axezi pe probleme.Numai aşa se poate face o treabă serioasă. Problemaaceea – repet – analizată pluridisciplinar” (Z. Rostás,2000, pp. 77-78. În italice sunt sublinierile noastre, DS.).

Contextul unei astfel de dezbateri este potrivitpentru a exprima un punct de vedere diferit. Nu credcă trebuie optat între monografii sumare sau cercetăricu specificitate tematică. Ambele sunt utile dinperspective diferite. Golopenţia introducea ideeametodologică a monografiilor sumare în 1939 cureferire precisă la promovarea cercetărilor comparativeşi a celor care să fie de folos administraţiei prinproducerea unor instrumente de acţiune de tipulatlasului sau harţii sociologice. Ţinuturile ca regiuni

<<< 8

administrative, instituite prin lege în august 1938 decătre Carol al II-lea, erau explicit vizate de Golopenţiaca unităţi teritoriale la a căror cunoaştere monografiilesumare pot contribui prin argumentare de tipologii decomunităţi, prin construirea unor hărţi sociologice (A.Golopenţia, Golopenţia, S., 2002, p. 174). Monografiilepe probleme pentru care pledează Stahl şi pe care leexemplifică prin cercetarea sa de tip regional asupradevălmăşiei în Vrancea nu exclud abordările de tipmonografie sumară. Sunt numai un alt tip de abordareîn care comparaţia poate trece în plan secund şireprezentarea de tip atlas nu este obiectiv de cercetare.Ambele alternative promovate de Golopenţia şi de cătreStahl au contribuit direct la instituirea cercetărilorcomparative, pe tipuri de comunităţi, sau de tip regional.

Rigoarea metodologică asociată monografiei totaletrimetea la o cuprindere tematică şi greu de realizat şi lainformaţie inutilă, de necorelat fie în scopuri descriptive,fie explicative. Sub acest aspect era o abordare utopică.Aceeaşi rigoare, însă, a jucat un rol pozitiv denecontestat în formarea primelor generaţii de sociologiromâni profesionişti. Seria de interviuri orale realizatede către profesorul Zoltán Rostás cu cei care direct sauindirect au fost formaţi în mediul sau spiritul ŞcoliiGusti este pe deplin convingătoare în acest sens. Dinpunctul meu de vedere interviurile cele maisemnificative pentru ideea anterior menţionată sunt celecu Marcela Focşa (Z. Rostás, 2003), Nicolae Dunăre,Gheorghe Serafim (Z Rostás, 2006) şi ConstantinMarinescu (Z. Rostás, 2009). Generaţiile de studenţi sautineri cercetători care în anii 60-70 au avut şansa deînvăţa sociologie cu profesorul Henri Stahl3 (Mihăilescu& Rostás, 2007) sau de a colabora cu profesorul TraianHerseni pot vorbi foarte uşor şi convingător despreimensele avantaje rezultate din contactul direct cureprezentanţi de marcă ai Şcolii lui Dimitrie Gusti.

Monografiştii nu au ajuns la regiuni numai pentru căaceste erau în lista de unităţi sociale ale sistemuluigustian sau pentru că din atlasul sociologic nu puteaulipsi regiunile. Satele care urmau a fi selectate pentrumonografii sau pentru intervenţiile echipelor regalestudenţeşti trebuiau alese după anumite criterii.Provinciile istorice erau unităţi de maxim interes în viaţapublică românească cu atât mai mult cu cât unele dintreele erau alipite prin marea unire de la 1918. Construcţiainstituţională a statului după Unire s-a realizat şi printr-oamplă dezbatere asupra diferenţelor regionale şi apoliticilor de rezolvare a problemelor apărute bruscdupă 1918 (Livezeanu, 1998). Reformele care ar fitrebuit să ducă la rezolvarea problemelor legate dediferenţele regionale trebuiau fundamentate în cât maimare măsură, în concepţia gustiană, pe o foarte bunăcunoaştere a realităţii. Pe această linie a intrat, masiv,regionalizarea istorică în setul de criterii care au ghidatdrumurile monografiştilor.

Drumurile regionale ale monografiştilor şiechipierilor

Iniţial, primele două sate pentru cercetareamonografică – Goicea Mare în Dolj şi Ruşeţu în Brăila– au fost alese, se pare, mai mult pe considerente deapropiere de Bucureşti, de oportunităţile de intrare şilocuire temporară în comunitate pentru grupa demonografişti. Începând cu Nerej, în 1927, subinfluenţa, foarte probabil hotărâtoare, a lui HenriStahl se trece la alegeri ghidate pe criterii deregionalizare istorică, asigurarea unor posibilecomparaţii şi gradul de „urgenţă” în înregistrarea unorlumi sociale pe cale de dispariţie. În ordine de primăurgenţă a fost ales Nerejul pentru că reprezenta un gende supravieţuire de tradiţionalitate rurală cu mareprobabilitate de dispariţie rapidă. Trei dintre cele şaptesate cuprinse în cercetările aprofundate din perioada1925-1932 au fost selectate având în minte explicitvechile ţări ale Vrancei (pentru Nerej), CâmpulunguluiMoldovenesc (pentru Fundul Moldovei) şi Codrului(pentru Cornova), menţionate de Dimitrie Cantemir.Draguşul a fost luat ca ilustrare pentru Ţara Oltului dinTransilvania iar Runcul din Gorj pentru a puteacompara două sate din regiuni învecinate legate prinlinia Carpaţilor. Au fost urmate, deci, criterii de selecţieîn care apartenenţa la forme regionale arhaice de tipulţărilor sau ţinuturilor din provincii istorice diferite aavut prioritate. În ceea ce priveşte provinciile a existatpreocuparea de a avea sate şi din Vechiul Regat şi siprovinciile alipite. Din fericire, toate aceste aspecte degândire metodologică regională au fost notate cuacurateţe de către Stahl:

„Seminarul de sociologie, atunci când a plecat în celedintâi campanii monografice, şi-a ales satele dupăuşurinţele practice pe care le ofereau. Au fost alese satelecare ridicau un minimum de dificultăţi. O data însă făcute celedintâi încercări şi metoda noastră de lucru creată, amavut putinţa unor alegeri mai critice Astfel, satul Nerejua fost ales pentru ca ţinutul Vrancei reprezenta, în viaţapoporului roman, un exemplu perfect de ruralitatetradiţională, trăind în forme străvechi, pe vremurigenerale întregii tari şi astăzi pe cale de completădispariţie. A trebuit sa alergăm, în primul rând, la lucrulcel mai urgent. Un sat pe cale de urbanizare, îl vom puteastudia şi peste zece ani. Un sat arhaic însă, pe zi ce trece,devine mai greu de găsit. Apoi, Fundul Moldovei a fostales pentru dublul motiv că el ne da pilda unui sat dinţinuturile alipite, organizat în forme care fuseseră pe vremuriaceleaşi ca ale Vrancei şi care ne permitea, deci, un studiucomparativ deosebit de fructuos. Drăguşul şi Runcureprezintă tot o problema îngemănată şi alegerea lor aavut ca scop studiul comparativ a două sate de pe cele douăculmi ale Munţilor Carpaţi. În sfârşit, satul Cornova, pelângă faptul ca este un sat basarabean şi că Basarabia deastăzi merită sa fie cunoscuta, ne-a permis sa închidemciclul cercetării celor trei regiuni de veche viaţă ţărănească

9 >>>

autonomă pomenite de Cantemir: a Vrancei, a CâmpulunguluiMoldovenesc şi a Codrului” (H.H. Stahl, 1934, pp. 107.Sublinierile noastre, DS, în italice.).

Desigur, coordonarea echipei a aparţinutmentorului, profesorului Gusti, şi multe dintre deciziise luau după discuţii în cadrul nucleului de organizare.Nu se poate însă merge nici pe ideea că Stahl a fost unsimplu cronicar a ceea ce înfăptuise Gusti sau echipa cucare acesta lucra. Mărturia explicită din anii ’80, dinAmintiri şi gânduri…, susţine din plin ipoteza noastră:„N-aş vrea să afirm că programul cercetărilormonografice care au urmat câţiva ani de zile, a fostdeterminat exclusiv de mine. Totuşi, cuvântul meu atrebuit să aibă o greutate oarecare, căci nu a putut rezultadin simplu hazard faptul că după Ruşeţu a fost aleasăVrancea ca loc de studiu, adică o regiune care avea faimade <răzeşie> clasică, socotită de Cantemir drept<republică ţărănească>…” (H.H. Stahl, 1981, p. 46).Interesul lui Stahl, deja consolidat, după campania de laRuşeţu, din 1926, pentru formele regionale de viaţăţărănească liberă a fost cel care, bine argumentat încadrul echipei, a dus la alegerile regionale care au urmatpână în 1931, la Cornova.

Discuţia directă dintre Zoltán Rostás şi Henri Stahllămureşte lucrurile în şi mai mare măsură în legătură curolul său în alegerea satelor pentru monografiere, cufundamentare tematică şi regională:

„– La această alegere pentru Nereju, la care aţi contribuit şiDvs., şi Georgescu... Sau Constantinescu?

– Constantinescu.– Opţiunea s-a datorat faptului că aţi vrut Dvs. un sat de

răzeşi?– Fără îndoială.– Şi N. C. Constantinescu ce motiv a avut? Era din partea

locului?– Era cam din regiune şi vizitase această Vrance

împreună cu fotograful Berman şi avea o colecţie defotografii din regiunea aceea. Că cine o fi pomenit primaoară Vrancea, el sau eu, nu ştiu. Însă în tot cazul Nerejuleu l-am depistat, ca şi Drăguşul şi Runcu. Tot eu am alessatul” (Z. Rostás, 2000, p. 59).

Aşa cum a procedat cu foarte multe dintresecvenţele de detaliu ale cercetării monografice,profesorul Stahl a procedat la o standardizare şi aici, lacapitolul referitor la modul de alegere a satului îninteriorul regiunii:

„Este iarăşi un lucru de la sine înţeles că ceea ce sealege mai întâi este regiunea. Urmează, apoi, alegerea,în sânul regiunii, a unui sat. Din vreme, se strânginformaţiile scrise care există cu privire la acea regiune şise extrag pe fişe toate informaţiile. Se cer însă şi informaţiiverbale de la toţi cei care au cercetat regiunea. Din sumatotală a satelor, vreo câteva sate ajung astfel a fi alese:

sate care nu sunt nici prea mari, nici prea noi, şi nici prea încontact direct cu oraşul. În sfârşit, care să permită şiprezenţa, timp de o lună, a unui grup mare de oamenistrăini. Se trimite apoi în cercetare o echipă, care să cutreiereregiunea” (H.H. Stahl, 1934, pp. 107. Sublinierile noastre,DS, în italice.).

Algoritmul de alegere pentru selecţia satului încadrul regiunii este descris tot de Stahl pentru aplicareasa în cazul Cornovei din judeţul basarabean Orhei: seface o documentare prealabilă; este trimisă în teren oechipă formată din M. Cotescu şi D. Georgescu;Dimitrie Gusti expediase în prealabil la Chişinău oscrisoare academicianului Ştefan Ciobanu cu rugăminteasă ajute echipa în alegerea unui sat „vechi răzăşesc, cusăteni care să se cheme între ei Căpitane şi situat lângăo mănăstire” (Diaconu, Rostás, & Şoimaru, 2011, p.584); după discuţii la Chişinău şi la Orhei cu autorităţile,sunt selectate 44 sate din judeţele Lăpuşna, Orhei şiSoroca; 21 dintre acestea sunt vizitate de către echipabucureşteană şi pentru 12 dintre acestea sunt întocmitefişe de prezentare; ulterior la Bucureşti, după corelareatuturor informaţiilor alegerea se face între Ulmu şiCornova; acesta din urmă este ales în final „în loculUlmului, care era prea mare (de unde dificultăţile delucru pentru o monografie care voia să epuizezecomplet materialul) şi care era şi mai înaintat pe drumulurbanizării sale” (H.H. Stahl, 1934, p. 112). Se menţine,în consecinţă, regula de a alege un sat mic. În absenţaunor sate de tip tradiţional, aşa cum se dorea, preferinţaeste pentru satul mai puţin urbanizat. După cum se vavedea însă la teren, procesul de urbanizare (A.Golopenţia, Golopenţia, S., 2002, studiul lui AntonGolopenţia din 1932 referitor la orăşenizarea Cornovei,publicat în Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială, nr.1-4) era mai avansat decât la oricare dintre satele anteriorcercetate.

Cadrul provinciilor istorice este folosit nu numai înselecţiile pentru monografiere satelor, ci şi în selecţiapentru ancheta pe cele 60 de sate (A. Golopenţia,Georgescu, DC, 1941) şi în orientarea pentru alegereacelor peste 200 de sate în care au mers echipele regalestudenţeşti de intervenţie socială4. Ilustrativă pentrumodul în care a lucrat Fundaţia Principele Carol cuechipele studenţeşti este prezentarea succintă pe care ofăcea Henri Stahl în legătură cu satele alese pentru cele12 echipe care au lucrat în 1934: „Alegerea satelor incare au fost trimese aceste echipe s’a făcut astfel: infiecare regiune istorică5 s’a ales cel puţin cate un sat,avându-se in vedere să fie în număr aproape egal satelede câmp, de munte şi cele de apă” (H.H. Stahl, 1939b,p. 97. Text publicat iniţial în „Experienţa echipelorregale studenţeşti” în Revista Fundaţiilor Regale, 1935/1ianuarie.)

Regiunea în practica monografică nu este, însă,numai cadru de selecţie a satelor pentru cercetare şiintervenţie socială. Ea este şi cadru de analiză şiinterpretare. La Drăguş, spre exemplu, în şedinţa de

<<< 10

seară de la ora 21, din 14 iulie 1929, un punct aparte îlconstituie prezentarea specificului istoric al ţăriiOltului de către Henri Stahl. Regiunea este introdusămonografiştilor ca fiind specifică nu pentru Ardeal, cipentru zona de contact între Muntenia şi Ardeal,pentru ţinuturile grănicereşti şi cu viaţă comunitară încare organizarea de tip devălmaş a avut un rolimportant (H.H. Stahl, 1934, p. 122). Exemplarepentru folosirea diferitelor tipuri de regiuni istorice sausubregiuni sunt studiul referitor la Starea culturală şieconomică a populaţiei rurale a României publicat în 1939(A. Golopenţia, 2002 [1939]) şi Satele devălmaşe al luiStahl, publicat în anii ’50 şi ’60, dar folosind o bunăparte din datele culese comunitar-regional în perioadainterbelică (vezi, spre exemplu, comparaţiile întrediferite cofederări de sate pe „ţări” în capitolul VII dinH. H. Stahl, 1958).

În fine, în seria funcţionalităţilor pe care le-a avutgândirea regională în mişcarea social-universitarăGusti este de menţionat şi diagnoza socială peunităţi regionale administrative. Raportareacercetării sociale gustiene la schimbările administrativeîn 1938 este semnificativă în acest sens. Noile regiuniadministrative introduse de Carol al II-lea sub numelede ţinuturi, împreună cu tot sistemul instituţionalasociat, au fost percepute cu aprecieri pozitive şinegative în dezbaterile din epocă (Argetoianu &Neagoe, 2002, p. 302; Conea, 1938) dar şi ulterior, lapeste 70 de ani (Mănescu, 2010). Unele dintre noileţinuturi cu statut de regiune administrativă mergeaupe atitudinea voluntaristă a lui Carol al II-lea deignorare a unor diferenţieri regionale majore (precumcele din cadrul ţinutului Bucegi care reunea judeţe dinsudul Transilvaniei cu cele din nordul şi sudulMunteniei). Este foarte probabil că gruparea Gusti nua agreat noul mod de regionalizare în detaliu6.Golopenţia aprecia în „Rolul ştiinţelor sociale în nouatehnică administrativă”, publicat în SociologieRomânească 3-4, în 1938, că „noua lege administrative,revoluţionară faţă de starea de până acum aadministraţiei noastre, este totuşi conservatoare înraport cu progresele contemporane ale tehniciiadministrative.” (A. Golopenţia, Golopenţia, S., 2002,p. 82). Rolul ştiinţelor sociale în noul context eradefinit de Golopenţia prin referire la cerinţa de aforma specialiştii necesari pentru cunoaşterearealităţilor sociale şi „lămurirea prin cercetări a cât maimultor subunităţi ale ţării.” (A. Golopenţia,Golopenţia, S., 2002, p. 84). În acelaşi număr dinSociologie Românească în care Conea şi Golopenţiadiscutau despre noile ţinuturi, Ion Measnicov publicaun prim studiu despre profilul demografic al noilorregiuni aflate la vremea respectivă încă în stadiul deproiect (Measnicov, 1938).

Concluzii şi discuţieMişcarea gustiană de ridicare a satului a fost una în

care s-a pornit de la cunoaşterea de tip monografic(1925-1932) şi s-a continuat, cu intervenţia socială şicercetare-acţiune prin echipele regale studenţeşti(1934-1938) şi, pentru scurt timp (octombrie 1938 –septembrie 1939), cele ale serviciului social. Progresulmetodologic pe componenta ştiinţifică a mişcăriisociale s-a realizat, în esenţă prin:

– standardizarea monografiilor (D. Gusti &Herseni 1940; H.H. Stahl, 1934),

– trecerea de la regionalismul de selecţie aunităţilor sociale la cel de analiză a unor fenomenesau probleme sociale,

– adoptarea monografiilor sumare (A.Golopenţia, 1939) ca instrument de analiză regională şipentru studii de comunitate comparative şi pentrufundamentarea analizelor de atlas social,

– promovarea cercetărilor regionale centrate peo problemă specifică precum abordarea devălmăşiei decătre Stahl în Vrancea,

– cercetarea prin anchete cu folosirea amplă astatisticii şi a tipologiilor (A. Golopenţia, Georgescu,DC, 1941).

Este adevărat că ideile gustiene de monografie totalăşi de atlas social construit prin monografierea completăa ţării au avut caracter preponderent utopic prin nivelulla care plasau aşteptările de metodă şi rezultate decercetare. Ar fi de adăugat, însă, imediat, comentariul căa fost vorba de utopii necesare şi fertile (spredeosebire de o altă utopie, cea a serviciului socialobligatoriu). Ele au fost necesare din cel puţin douămotive. În primul rând pentru că cercetarea empiricărurală nu avea în anii 20-30, când a fost lansată de Gusti,nicio tradiţie de structurare ştiinţifică, de confruntare aideilor metodologice şi teoretice cu faptele. Accentuândfoarte tare pe completitudinea observării şi pe caracterulsistematic al cunoaşterii, Gusti a pus bazele uneisociologii întemeiată pe fapte şi metodă. Din multepuncte de vedere monografia gustiană a fost substitutulromânesc necesar al Regulilor metodei sociologice în variantăfranceză, durheimistă (Durkheim, 2003 [1894]). Deşiutopice ambele idei de monografie totală şi de atlassocial bazat pe cercetarea tuturor localităţilor, ele s-audovedi fertile nu numai prin mişcarea social-ştiinţificăpe care au generat-o, ci şi prin alternativele care auapărut7. Monografiile sumare (promovate de AntonGolopenţia începând cu 60 de sate) şi de cercetarecomunitară sau regională centrată pe probleme (HenriStahl începând cu cercetarea regională a problemeidevălmăşiei în Vrancea) au fost principalele alternativecare au marcat ieşirea din utopia metodologică gustiană.

Gândirea regională a fost implicată şi în modul deorganizare a campaniilor de acţiune socială ale echipelorregale studenţeşti. În selectarea satelor pentru cele 12echipe studenţeşti din 1934, spre exemplu, au fost avuteîn vedere atât criterii geografice (localizare la munte,

11 >>>

câmpie sau în apropierea apelor pentru sate) cât şi deprovincie istorică.

Toate detaliile de mod de lucru invocate susţin ideeacă, atât în planul cercetării, cât şi la nivel de acţiunesocială, mişcarea socială gustistă de ridicare a satelor afost orientată, în ansamblu, pe liniile ei de durată, numonografistă, ci comunitar-regională. Apreciereacred că este validă în special pentru lucrările şi proiecteleîn care Henri H. Stahl şi Anton Golopenţia au avut unrol de autori sau principali contributori. Eticheta de„şcoală monografică a lui Dimitrie Gusti” este legatămai mult de mentor, publicaţiile şi intenţiile sale. Înschimb, denumirea rezultată din analizele anterioare, ceade mişcare socială comunitar-regională, vizează înspecial publicaţiile şi acţiunile efective ale întregii mişcăriîn perioada interbelică şi ulterior.

Tematica abordărilor regionale în cadrul mişcăriisociale gustiene este una relativ nouă în literatura despecialitate. Sper ca, odată trezit interesul pentru temă,analizele să continue. Rămâne să fie deschisă şi linia deanaliză a (dis)continuităţilor între abordareacomunitar-regională din perioada interbelică şi ceapostbelică/postcomunistă.

Note:

1. Prezentul material este o continuare a celui publicatanterior în Secolul 21 (Sandu, 2012). Mulţumescprofesorilor Sanda Golpenţia şi Zoltán Rostás pentrucomentariile utile la ambele articole.2. Analizele empirice publicate şi menţionate în listaPaulei Herseni (1941) provin majoritar din campaniilemonografice (Goicea Mare – 1925, Ruşeţu – 1926,Nerej – 1927, Fundu Moldovei – 1928, Drăguş – 1929şi 1932, Runcu – 1930 şi Cornova – 1931), dincercetările-acţiune ale echipelor regale studenţeşti (233de sate în perioada 1934-1838 conform Stahl 1981, p.296) sau din cercetările filialelor regionale ale InstitutuluiSocial Român.3. Nu este aici locul potrivit pentru mărturii personale,ca fost student şi doctorand al Profesorului Henri H.Stahl. Mă limitez, deocamdată, la simpla menţionare afaptului că, în absenţa unei astfel de şanse, drumul meuprofesional ar fi fost cu totul altul si pe conţinut tematic,şi metodologic şi ca stil de a face cercetare. Foarteprobabil ar fi fost un parcurs mai puţin legat de sat,regiune, metodă, centrare pe probleme, diagnoză şiacţiune în spaţiul social.4. Vezi lista acestor sate în Curierul Echipelor Studenţeştidin an IV, nr. 3, 1938.5. Cele 12 sate ale primei campanii a echipelor regalestudenţeşti din 1934 au fost: Stăneşti, Corbi şi Nucşoareîn Muntenia; în Bucovina - Sadova şi Năpădeni;Văcăreni şi Ferdinand I în Dobrogea; Miron Costin şi

Nerej în Moldova; Goicea Mare în Oltenia; Fibiaş înBanat; Leşu în Transilvania (H.H. Stahl, 1939b, p. 97)6. Proiectul de lege administrativa fusese încredinţat decătre Carol al II-lea, în esenţă, lui Armand Călinescu încalitate de ministru de interne şi profesorului PaulNegulescu la Institutul de Ştiinţe Administrative(Argetoianu & Neagoe, 2002, pp. 128, 302).7. Ideea lui Golopenţia de a merge spre construirea unuiatlas sociologic al României lucrând cu monografiisumare şi cu profiluri ale satelor delimitate în baza unorindicatori sintetici îmi pare a fi punctul de pornire alunui lung proces care a dus la formele actuale de atlassociologic din România. Un exerciţiu relevant în acestsens ar putea fi experienţele de definire a dezvoltăriilocalităţilor din perspectiva teoriei capitalului comunitar(uman, material, simbolic, vital, regional etc.). Tehnicilemoderne de analiză statistică şi informatică a datelor derecensământ sau din alte surse oficiale, în conjuncţie cupremisele teoretice ale capitalului comunitar, au dus laconstruirea unor măsuri sintetice de tipul indiceluidezvoltării sociale a localităţilor (IDSL) şi, implicit, laconstruirea unor harţi sociologice care au cuprinderedeplină a localităţilor ţării şi grad foarte ridicat derelevanţă (Sandu, 2011). Desigur, acestea nu reprezintăun atlas social ci numai hărţi pentru un astfel de atlas.

Bibliography:

Argetoianu, C., & Neagoe, S. (2002). Însemnări zilnice/Daily Records. Vol. IV: Editura Machaivelli.

Carol al II-lea. (2003). Însemnări zilnice/ Daily Records(Vol. II). Bucuresti: Scripta.

Conea, I. (1938). Sugestii şi indicaţii geo-istorice pentrunumirea şi determinarea marilor unităţiadministrative ale României/ Geo-historicalsuggestions for naming the great administrative unitsof Romania. Sociologie Românească, III(4-6), 239-246.

Diaconu, M., Rostás, Z., & Şoimaru, V. (Eds.). (2011).Cornova 1931. Chişinău: Quant.

Durkheim, E. (2003 [1894]). Regulile metodei sociologice/LesRégles de la Methode Sociologique/Rules of SociologicalMethods, traducere de by C. Sudeteanu. Filipestii de Targ:Editura Antet.

Georgescu, A., & Chibulcuteanu, I. (1939). 60 de sateromâneşti. Populaţia/60 Romanian Villages. Population(Vol. I). Bucureşti: Institutul de Ştiinţe Sociale aleRomâniei.

Golopenţia, A. (1939). Monografia sumară a satului/Reduced monography of the village. CurierulServiciului Social, V(4).

Golopenţia, A. (2002 [1939]). Starea culturală şieconomică a populaţiei rurale din România/ Culturaland economic state of the rural population fromRomania. In A. Golopenţia & S. Golopenţia (Eds.),Anton Golopenţia. Opere complete (Complete Works). Vol.II. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic.

<<< 12

Golopenţia, A., Georgescu, DC. (1941). 60 sate româneşti:cercetate de echipele studenţeşti în vara 1938: anchetăsociologică/ 60 Romanian villages in the research of student’steams during the spring of 1938: Institutul de ŞtiinţeSociale al României.

Golopenţia, A., Golopenţia, S. (2002). Opere complete. VolI: Sociologie/Complete Works. Vol I. Sociology: EdituraEnciclopedică.

Gusti, D. (1937). Ştiinţa naţiunii /Science of the Nation.Sociologie românească, 2(2-3), 49-59.

Gusti, D. (1939). Istoricul cercetrării/ The history ofthe research. In A. Golopenţia & D. C. Georgescu(Eds.), 60 de sate romanestl cercetate de Echipele Studentesti.Ancheta sociologică, condusă de Anton Golopentia si Dr. D.C. Georgescu. Cu un studiu despre Starea de azi a satuluiromanesc şi Istoricul cercetării de Prof. D. Gusti (60Romanian villages in the research of student’s teams.Sociological survey directed by Anton Golopentia and Dr.D.C. Georgescu. An introductory study by professor D. Gustion the situation of the Romanian village of today and thehistory of the research) (Vol. I). Bucureşti: Institutul deŞtiinţe Sociale ale României.

Gusti, D., & Herseni, T. (1940). Îndrumări pentrumonografiile sociologice/ Guidelines for SociologicalMonographs. Bucureşti: Institutul de Ştiinţe Sociale alRomâniei.

Herseni, P. (1940). Publicaţiile Şcolii Sociologice de laBucureşti/ Publications of Bucharest SociologicalSchool. In D. Gusti & T. Herseni (Eds.), Îndrumăripentru monografiile sociologice (Guidelines for SociologicalMonographs) (pp. 443-474). Bucureşti: Institutul deŞtiinţe Sociale al României.

Herseni, T. (1941). Sociologia/ Sociology. In N.Bagdasar, T. Herseni & S. S. Bârsănescu (Eds.), IstoriaFilosifiei Moderne. Vol. V. Filosofia Românească de laOrigini până Astăzi. Omagiu Profesorului Ion Petrovici(History of Modern Philosophy. Vol V. RomanianPhylosophy from origins until today. Homage to ProfesorPetrovici) (pp. 437-598). Bucureşti: Societatea Românăde Filosofie.

Larionescu, M. (2007). Istoria sociologiei româneşti /Historyof Romanian Sociology: Ed. Univ. Bucureşti

Livezeanu, I. (1998). Cultură şi naţionalism în RomâniaMare / Culture and Nationalism in the Great Romania,1918-1930 (V. Russo, Trans.): Humanitas.

Manescu, M. (2010). Lega administrativă din 1938. „Unînceput de reală organizare urbanistică?”/Administrative law from 1938. „A start to realurbanistic organisation?”. Urbanismul. Serie nouă(4),6-12.

Measnicov, I. (1938). Portret statistic al ţinuturilor /Statistical portrait of counties. Sociologie Româneasca,III(4-6), 230-238.

Mihăilescu, I., & Rostás, Z. (2007). Dialog neterminat/Unifinished dialogue: Curtea Veche.

Rostás, Z. (2000). Monografia ca utopie: interviuri cu HenriH. Stahl (1985-1987) / Monography as an Utopia:

interviews with Henry H. Stahl (1985-1987): Paideia.Rostás, Z. (2001). O istorie orală a Şcolii Sociologice de la

Bucureşti / An oral history of the Sociological School fromBucharest. Bucureşti: Printech.

Rostás, Z. (2003). Sala luminoasă: primii monografişti ai Şcoliigustiene/ The Bright Hall: First Monographists of GustiSchool. Paideia.

Rostás, Z. (2005). Atelierul gustian: o abordareorganizaţională/ Gustian Workshop: an organisationalapproach: Tritonic.

Rostás, Z. (2006). Parcurs întrerupt. Discipoli din anii 30 aiŞcolii gustiene / Interrupted journey. Disciples of theGustian School in the 30s. Bucureşti: Paideia.

Rostás, Z. (2009). Strada Latină nr. 8. Monografişti şiechipieri gustieni la Fundaţia Regală Principele Carol / LatinStreet number 8. Gustian Monographists and Team Workersto the Royal Foundation Prince Carol, Bucureşti, EdituraCurtea Veche, 2009, 383 p: Curtea Veche.

Sandu, D. (2011). Social Disparities in the RegionalDevelopment and Policies of Romania InternationalReview of Social Research, I(1), 10-30.

Sandu, D. (2012). „Ridicarea satului” prin el însuşi:ideologii şi practici în interbelicul românesc/ „Liftingup” of the village by itself: ideologies and practicesin Romanian interwar period. Secolul 21(1-6).

Stahl, H. H. (1934). Tehnica monografiei sociologice/ Techniqueof the Sociological Monography (Vol. 2): EdituraInstitutului Social Român.

Stahl, H. H. (1939a). Nerej, un village d’une région archaïque:Les manifestations économiques, juridiques et administratives.Unités, procès et tendances sociales/ Nerej, a Village from anArchaic Region. Social Units, Proceses and Tendencies:Institut de sciences sociales de Roumanie.

Stahl, H. H. (1939b). Pentru sat/ For the Village: FundaţiaCulturală Regală „Principele Carol”.

Stahl, H. H. (1958). Contribuţii la studiul satelor devălmaşeromâneşti, vol. I./ Contributions to „Devalmas”Villages, Bucureşti: Acad. RSR.

Stahl, H. H. (1980). Dimitrie Gusti. Personalitatea şiopera/ Dimitrie Gusti. Personality and Works. In H.H. Stahl (Ed.), Dimitrie Gusti: studii critice (DimitrieGusti: Critical Studies)(pp. 9-53). Bucureşti: EdituraŞtiinţifică şi Enciclopedică.

Stahl, H. H. (1981). Amintiri şi gînduri: din vechea şcoală a„monografiilor sociologice” / Memories and Thoughts fromthe Old School of „Sociological Monographs”. Bucureşti:Minerva.

13 >>>

Din sursele de inspiraţie ale lui Dimitrie Gusti:Asociaţiile femeilor şi feministe ca

(posibile) precursoare ale monografiilorşi activităţilor de intervenţie socială

gustieneT h e o d o r a - E l i z a V Ă C Ă R E S C U

Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele ComunicăriiUniversity of Bucharest, Faculty of Journalism and Mass Communication

Bd. Iuliu Maniu 1-3, Complex „Leu”, Corp A, etaj 6, sector 6. tel./fax: (+4021) 318.15.55;

http://www.fjsc.ro/Personal e-mail: theoeliza@yahoo.com

Among Dimitrie Gusti’s Sources of inspiration: Women’s and Feminist Organizations as (possible) precursors of

Gustian monographic and interventionist activities

In this paper I situate, from an organizational and social perspective, women’s participation in the sociologicalmonographic campaigns and in the social intervention activities initiated and/ or coordinated by Dimitrie Gusti. The mainquestions that have guided my inquiry are: What are the general social contexts and the contexts specific to socialintervention and to organizational endeavors that contributed to the participation of a significant number of women insociological research, voluntary royal student teams that performed “cultural action”, and in the preparation for theimplementation of the Social Service Law? What are the organizational and social interventionist antecedents that wouldbetter explain the inclusion of some research interests predominantly associated with women’s lives and work – hithertosituated outside “legitimate” scholarly consideration – in the sociological examination and social intervention undertakenby the Bucharest Sociological School?

Thus, in my paper, I first show that women’s involvement in studies tackling the living and working conditions ofRomania’s poor, especially those of women and children, and in education and social work activities was constant startingin the second half of the nineteenth century and particularly persistent during the first two decades of the twentiethcentury. This fundamental characteristic of women’s and feminist organizations from the Romanian provinces and laterRomania, on the one hand, shows that the inclusion of women students and researchers in the Gustian school did notoccur in a vacuum and that there was a history of social research undertaken by women, and, on the other hand, supportsthe argument that Dimitrie Gusti took up or, at least, was aware and integrated in his sociological and interventionist systemresearch topics, objectives and strategies – at least in the areas of family, women’s lives and work, raring children, domesticindustry – previously initiated and carried out by women’s and feminist organizations.

The sociological monographic campaigns, the work of voluntary royal student teams and the preparations for theimplementation of the Social Service Law constituted, from the beginning, a part of a broad project of social changewherein nation building was an essential component. Thus, sociological research represented the scientific foundation,based on unmediated field investigations, of a set of social activities and interventions that was targeted at the betterment,first and foremost, of the living and working conditions of the rural population, and, to a lesser degree, of the urban one,especially towards the end of the 1920s. Conceptually and organizationally, the research and interventionist concerns ofthe institutions created and/ or coordinated by Dimitrie Gusti were, on the one hand, influenced by analogous activitiesand organizations undertaken in other countries. On the other hand, they were determined by the Romanian social,economic and political contexts and were inspired by previous social change activities carried out in the territories inhabitedby Romanians. Within these latter approaches, I argue that women’s and feminist organizations and activities constitutedan important source of inspiration. This aspect has so far neither been observed, nor examined in the research on theBucharest Sociological School.

<<< 14

Keywords: Bucharest Sociological School, history of women’s and feminist movements, women’s history, history of sociologyin Romania, Dimitrie Gusti

15 >>>

Monografiile sociologice şi proiectul deintervenţie socială gustiene

ÎÎn deceniile al treilea şi al patrulea alesecolului trecut s-au desfăşurat mai multecampanii de monografie sociologică în

câteva sate de pe teritoriul României. Aceste campaniimonografice au adunat zeci de studenţi şi studente,cercetători şi cercetătoare care au investigat viaţa ruralăfolosind un sistem teoretic integrat şi metode şiinstrumente de cercetare multidisciplinare. În a douajumătate a anilor ’30, a apărut un alt tip de demersîndreptat spre zona rurală: echipele studenţeştivoluntare, care au inclus sute de studenţi şi studente şia căror muncă în satele din România era mai curândorientată spre intervenţie socială, decât spre cercetaresociologică. În octombrie 1938 a fost promulgată legeaServiciului Social, care prevedea obligativitatea munciiculturale la sate drept condiţie pentru obţinereadiplomei de absolvire pentru toţi/toate absolvenţii şiabsolventele de studii superioare din România. Caurmare a acestei legi, au fost organizate zeci de şcoli decomandanţi şi comandante ale Serviciul Social. Toateaceste activităţi s-au desfăşurat în cadrul al diverseorganizaţii de cercetare sociologică, reformă şiintervenţie sociale înfiinţate şi/ sau conduse deprofesorul Dimitrie Gusti şi sunt cunoscute subdenumirea generală de „Şcoala sociologică de laBucureşti”. În cadrul acestei Şcoli au colaborat foartemulte femei. Participarea masivă şi activă a femeilor laactivităţi intelectuale, de cercetare şi intervenţie socialăcolective poate părea cel puţin neobişnuită pentru anii’20 şi ’30 în România şi în Europe şi, până acum, nu afost remarcată şi, cu atât mai puţin, investigată.

În această lucrare voi localiza din punct de vedereorganizaţional şi social participarea femeilor lacampaniile de monografie sociologică şi la activităţile deintervenţie socială iniţiate de Dimitrie Gusti. Întrebărilecare ghidează investigaţia sunt: Ce contexte deintervenţie socială şi asociaţionale au contribuit laparticiparea unui număr semnificativ de femei lacercetările sociologice, la echipele studenţeşti voluntarede „acţiune culturală” şi la pregătirile în vedereaimplementării legii Serviciului Social? Care sunt„antecedentele” organizaţionale şi acţionale care arputea justifica includerea unor zone asociatepreponderent cu vieţile şi muncile femeilor – pânăatunci plasate în afara atenţiei ştiinţifice „oficiale” – îndemersurile de cercetare sociologică şi de intervenţiesocială desfăşurate de Şcoala sociologică de la Bucureşti?

Pentru a oferi posibile răspunsuri la aceste chestiuni,voi arăta, în primul rând, că implicarea femeilor în

realizarea de studii asupra condiţiilor de viaţă şi demuncă a populaţiei sărace din România, mai ales afemeilor şi a copiilor, şi în activităţi de educare şi deasistenţă socială a reprezentat o constantă începând dina doua jumătate a secolului al XIX-lea, dar mai ales dinprimii ani ai secolului al XX-lea. Această dominantă aasociaţiilor femeilor şi feministe, pe de o parte, arată căincluderea unor studente şi cercetătoare în demersurilegustiene nu s-a produs într-un vacuum şi că exista oistorie a studiilor sociale realizate de femei şi, pe de altăparte, susţine ipoteza preluării sau măcar a cunoaşteriişi integrării de către Dimitrie Gusti a unor tematici decercetare şi a unor obiective şi strategii de intervenţiesocială – cel puţin în zonele familiei, ale vieţii şi alemuncilor femeilor, creşterii copiilor, industriei casnice –iniţiate şi practicate de organizaţiile femeilor şi feministe.

Activităţile de cercetare a vieţii sociale desfăşuratede participanţii şi participantele la campaniile demonografie sociologică, la echipele studenţeşti voluntareşi la pregătirile pentru implementarea Legii ServiciuluiSocial au făcut parte, de la început, dintr-un vast proiectde schimbare socială, în care construcţia naţională ocupaun loc important. Aşadar, ele reprezentaufundamentarea ştiinţifică, pe baza unor studii aplicate lateren, a unui set de activităţi şi intervenţii sociale careaveau drept scop ameliorarea condiţiilor de muncă şi deviaţă în primul rând ale populaţiei satelor şi într-omăsură mai redusă şi ale celei urbane, mai ales de lasfârşitul anilor 1920. Din punct de vedere conceptual şiorganizaţional, preocupările de cercetare şi deintervenţie socială ale instituţiilor create şi/ sau condusede Dimitrie Gusti au fost influenţate, pe de o parte, deactivităţi şi organizaţii similare din alte ţări. Pe de altăparte, au fost determinate de contextul social, economicşi politic din România şi s-au inspirat şi din demersuride schimbare socială existente în teritoriile locuite deromâni. În cadrul acestor din urmă demersuri, eu susţincă asociaţiile femeilor şi feministe ocupă un locimportant, aspect care până acum nu a fost remarcat şidiscutat în exegezele asupra Şcolii sociologice de laBucureşti.

Cercetările şi activităţile de intervenţie socialăale asociaţiilor femeilor şi feministe

La sfârşitul secolului al XIX-lea şi în primele deceniiale secolului trecut au existat sute de organizaţii alefemeilor şi feministe, cu o implicarea activă şi vizibilă îndezbaterile publice şi activităţile de asistenţă socială şifilantropice din provinciile locuite şi de români şi, maitârziu, din România. Pe lângă demersurileemancipatoare, în zonele accesului la educaţie şi lamuncă şi de schimbare a statutului juridic şi politic al

femeilor, majoritatea acestor asociaţii aveau ca obiectivefundamentale îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi demuncă, în principal ale femeilor şi copiilor din mediilerural şi urban. Fără a avea pretenţia de a studiaîndeaproape legăturile dintre activităţile acestororganizaţii şi demersurile de cercetare şi schimbaresocială realizate de la jumătatea anilor 1920 şi în anii1930 de grupul larg de persoane condus de Gusti, credcă este importantă punctarea câtorva repere care să aratezonele de suprapunere a obiectivelor propuse şi astrategiilor utilizate în vederea realizării lor, atât deasociaţiile femeilor, cât şi de instituţiile gustiene. Voidetalia trei direcţii de explorare a acestei problematicicare susţin ipoteza cunoaşterii şi a utilizării de cătreDimitrie Gusti a dezideratelor şi a strategiilor unoradintre asociaţiile femeilor.

Asociaţia femeilor române „Sprijinul”Prima direcţie la care mă refer este constituită de

asociaţiile femeilor şi feministe care au urmărit studiereaîn vederea găsirii unor mijloace de îmbunătăţire acondiţiilor de viaţă şi de muncă ale femeilor. Cel puţinde la începutul secolului trecut au existat asociaţii alefemeilor care nu numai că au avut ca scop ameliorareacondiţiilor de viaţă ale femeilor din clasele de jos prindiverse mijloace, dar care şi-au fundamentat necesitateademersurilor şi au înscris în programul lor de activităţicercetarea diverselor aspecte ale vieţii şi muncii femeilor.Un exemplu este cel al Asociaţiei femeilor române„Sprijinul”, create în anul 1900 la Bucureşti. Povesteapersonală, conceptuală şi organizaţională redată deEcaterina Arbore este extrem de relevantă şi deinformativă, atât pentru grupul de femei care a înfiinţatasociaţia, cât şi, mai larg, pentru tipul de conştiinţăsocială şi de orientare acţională ale unora dintre femeileintelectuale din România înainte de primul războimondial.

Ecaterina Arbore îşi făcuse studiile de medicină înBucureşti, unde obţinuse şi doctoratul, urmase un stagiude specializare în Franţa, iar la reîntoarcerea în ţară aîntreprins studii şi activităţi destinate identificării şicombaterii unor boli care afectau puternic populaţiamuncitorească şi rurală1. În deceniile următoare, ea adevenit una dintre cele mai cunoscute militante pentrudrepturile femeilor din cadrul mişcării socialiste, fiinddin 1912 membră în Comitetul Executiv al PartiduluiSocial-Democrat din România2. Arbore trasează apariţianecesităţii acţiunilor sociale ale grupului din care făceaparte în primul rând în specificitatea acestuia: tinerefemei „din categoria numită «intelectuale» [ghilimelele îiaparţin]”, „[i]eşite toate, de un an sau doi, de pe băncileuniversităţii din Bucureşti”, aparţinând primei generaţii„de doctori şi licenţiate femei”, cărora „viaţa personalănu [le] absorbise încă dorinţa de activitate inerentătinereţii” şi care îşi organizaseră „viaţa personală fărămari lupte, fără să cheltuim prea multă energie şi fără săfim expuse a muri de foame, cu diploma în buzunar”3.

Arbore subliniază atât diversitatea traiectoriilorpersonale şi profesionale ale grupului – „[u]nele din noierau măritate, altele nu, felul de viaţă personală sedeosebea la fiecare”, „[u]nele din noi erau medici, celemai multe erau profesoare” –, cât şi punctele comune şicoerenţa motivaţiilor: „un lucru era comun: eramprimele femei care trăiam din munca noastră intelectualăşi deci eram independente, stăpâne pe actele noastre. [...]Câmpul de activitate profesională a[l] fiecărei din noi nepare prea strâmt, simţeam că avem puteri în noi, maimari decât ce cerea îndeplinirea datoriilor noastrezilnice, personale şi profesionale”4. Ca urmare aobservării, pe de o parte, a nenumăratelor probleme şigreutăţi cu care se confrunta populaţia – mai alesfemeile – din clasele sărace, atât din mediul rural, cât şidin cel urban, şi, pe de altă parte, a superficialităţii şi ainsuficienţei activităţilor desfăşurate de asociaţiilefilantropice şi de binefacere, Ecaterina Arbore şi colegaşi prietena ei, doctora Virginia Alexandrescu, au decissă „exprim[e] tare” şi să pună în practică „ceea cesimţeam şi ce credeam că simt mai multe dintre colegeleşi contemporanele noastre”5:

[S]imţeam şi ştiam... că în ţara noastră sunt atâtea defăcut. În profesiunea noastră de medici, am avut prilejuldin primele zile ale carierei noastre să vedem şi să auzimatâtea mizerii, câte nu ne închipuisem nici că există îniluziunile tinereţii noastre… când omul nu este orbit deprejudecăţi vede multe... Şi în activitatea noastrăprofesională zilnic ne-am ciocnit cu toate realităţile ţăriinoastre: în mahalalele oraşului, în satele de la ţară, cu oignoranţă cumplită a poporului, a femeilor în special,sărăcie cumplită şi o pasivitate de deznădejde [...] femeifără lucru, aşteptând pomană de unde nu iau... copiimurind de boale epidemice cu sutele, necăutaţi de niciun doctor... neîncredere absolută în medici şi spitale... şipeste tot abuzuri ale administraţiei de orice fel şicomplectă insuficienţă a remedia relele din parteaSocietăţilor de binefacere6.

Astfel a luat fiinţă Asociaţia femeilor române„Sprijinul”, care a avut ca scopuri fundamentale educaţiaculturală şi instrucţia profesională a femeilor din claselesărace şi crearea unor cadre asociaţionale şi profesionalepentru a furniza mijloacele necesare de câştigare aexistenţei prin muncă lucrativă7. Într-un articol din 1910,Eleonora Stratilescu detaliază obiectivele Asociaţiei,arată recunoaşterea ei publică şi trece în revistărealizările acesteia în decurs de zece ani. Aşa cumprecizează Stratilescu, Asociaţia „Sprijinul” avea scopurisimilare organizaţiilor de femei „din lumea întreagă”. Peprimul loc figura ajutorul material şi moral acordatfemeilor care îşi câştigau singure existenţa, fie prin„muncă intelectuală”, fie prin „muncă manuală”, ajutorconcretizat prin găsirea de locuri de muncă şi pregătireaprofesională a femeilor, apărarea intereselor lor, sprijinjuridic pentru femei, mai ales în cazuri de contracte şi

<<< 16

vânzări (întrucât femeile căsătorite nu aveau dreptul dea încheia contracte), încurajarea şi dezvoltarea„industriilor feminine”, adică a industriilor casnice.

O altă direcţie importantă consta în educarea şi„răspândirea culturii” prin intermediul conferinţelor, alînfiinţării de şcoli pentru adulte, al creării de bibliotecipublice. S-a avut în vedere şi înfiinţarea de sanatorii,aziluri pentru femei gravide, colonii de vacanţă pentruelevi săraci. De asemenea, erau prevăzute consilierea,îndrumarea şi sprijinirea absolventelor unor şcoli aflatela începutul carierei; un cămin pentru studente,profesoare şi femei muncitoare. Preşedinta de onoare aAsociaţiei „Sprijinul” a fost doamna Spiru Haret8, iardin 1904 preşedintă activă a fost Emma Beldiman.Asociaţia a fost recunoscută de Senat ca „persoanămorală şi juridică” în 19069.

Ceea ce mi se pare extrem de important este faptulcă, atât la nivel discursiv, în conceptualizarea relaţiilordintre femeile din clase sociale diferite, cât şi la nivelaplicativ, în realizarea activităţilor asociaţiei, Arbore nueste numai conştientă de poziţia privilegiată a grupuluide femei din care face parte şi de datoriile pe careconsideră că le au acestea faţă de masa largă a femeilorsărace şi dezavantajate, ci încearcă în mod activ, prinabordările şi perspectivele demersurilor întreprinse, sădiminueze distanţa socială dintre femeile care acordăajutorul şi femeile care au nevoie de acesta şi beneficiazăde el. Astfel, ea precizează care sunt principalelemijloace de realizare a îmbunătăţirii condiţiilor de viaţăale femeilor şi a emancipării lor economice: „răspândireaştiinţei, iluminarea poporului, pe toate căile, aducea dupăsine deşteptarea iniţiativei individuale şi de clasă în toatestraturile societăţii noastre”, iar acest lucru reprezintă„datoria noastră, a împărtăşi cu clasa nevoiaşă avutulnostru de energie şi de ştiinţă”10.

Mai mult, şi foarte curajos pentru începutul secoluluial XX-lea în România, Arbore subliniază aderareamembrelor fondatoare ale Asociaţiei la principiileconducătoare ale mişcărilor feministe internaţionale şicontestă ordinea patriarhală, în care femeilor le eraudestinate exclusiv rolurile domestice de soţii şi mame,urmărind şi emanciparea lor politică (chiar dacă aceastădimensiune este numai „subînţeleasă” în momentulfondării asociaţiei, după cum precizează autoarea):„simpatizând cu mişcarea feministă din alte ţări,cunoscând cât de lipsită de drepturi juridice este femeiaîn general în ţara noastră, am vrut să deşteptăm înfemeile noastre conştiinţa drepturilor lor de oameni, cădatoriile lor nu se pot reduce la acele[a] de bună mamăşi soţie şi că au şi o activitate socială de îndeplinit”11. Încontinuare, Arbore indică faptul că la apelul lansat aurăspuns iniţial aproximativ treizeci de femei „culte”,cărora ea le-a prezentat şi cerut acordul şi colaborareapentru un proiect de societate exclusiv feminină, fiindcăunul din scopurile noastre era de a dezvolta spiritul deiniţiativă a femeilor din ţara noastră; societatea erabazată pe principiul ajutorului mutual, pentru că voiam a

atrage în Societate şi pe femeile muncitoare cu mâinileşi voiam în acelaşi timp să excludem din Societateposibilitatea unor relaţii înjositoare între binefăcătoare şiprotejate. Societatea se înfiinţa cu scopul mare: a contribuila emanciparea economică a femeii, organizând femeile înasociaţii şi cooperative; dezvoltând în ele spiritul deajutor mutual şi cooperaţie. [...] [A]m dat o mareextindere scopului cultural al Societăţii noastre: organizareade conferinţe populare, puericultură, şcoală pentruadulte, şcoală pentru infirmiere, şcoală de lucru, ateliercooperativ12.

Se poate observa grija acestor femei faţă deasigurarea unor relaţii care să excludă posibiladimensiune „înjositoare între binefăcătoare şi protejate”,ceea ce arată conştiinţa diferenţelor de clasă şi deci deşanse, din care decurg o sensibilitate şi o receptivitatesocială care se regăsesc, cel puţin teoretic, şi înîndrumările de cercetare sociologică şi de acţiune socialăşi culturală adresate echipelor studenţeşti voluntare dincadrul Fundaţiei Culturale Regale „Principele Carol”,conduse de Dimitrie Gusti13. De pildă, Nicolae Dunăre,unul dintre participanţii la monografii, student lui HenriH. Stahl şi al lui Traian Herseni, îşi aminteşte cum el şicolegii lui au fost instruiţi în legătură cu abordarea„morală”, religioasă şi politică potrivită înainte de aporni la munca de teren în sate:

[Î]ntr-adevăr, şi Stahl, şi Herseni care mă pregătea sămă duc aici, ne-a dat o bibliografie despreDrăguş-Făgăraş, despre Ţara Oltului, ca să citim cevaînainte de a merge acolo. Şi ne-a explicat… cred căesenţială era treaba asta: ei erau mai mult greco-catoliciacolo. Mi-aduc aminte treaba aceasta, că mi-a atrasatenţia: dumneata eşti ortodox. Acolo să nu faci teoriacă e o confesiune creştină mai bună decât alta […] Decine-a atras atenţia: acolo nu faci propagandă, nici politică– bine, nici nu era cazul, dar în principiu –, nici morală,nici religioasă. Te duci, nu ştii nimic. Ei să te înveţe detoate. Ce fac ei, aia e bine14.

Dar nu numai acest aspect este similar demersurilorde peste două decenii ale lui Gusti şi alecolaboratorilor/oarelor lui. Crearea unor cadre decooperaţie şi asociere în vederea creşterii productivităţiieconomice în diverse domenii, inclusiv în cel alindustriei casnice, a figurat printre obiectivele acţiunilorgustiene de intervenţie socială la sate. După cum se ştie,conferinţe publice, şcoli ţărăneşti, creare de biblioteci,cursuri, sfaturi şi exemple practice legate deadministrarea gospodăriei, igienă, puericultură etc. auconstituit mijloace de „ridicare” (adică de educare şi deameliorare a condiţiilor de viaţă) a populaţiei săteşti şide conştientizare a publicului urban asupra problemelormajorităţii populaţiei României utilizate în activităţilesociale gustiene. Toate aceste strategii au fost folosite,în primul deceniu al secolului trecut, de asociaţia iniţiată

17 >>>

de Ecaterina Arbore şi Virginia Alexandrescu, aşa cumreiese din darea de seamă realizată de Arbore în 1913.

Acţiunile Asociaţiei femeilor române „Sprijinul”între 1900 şi 1913 au fost numeroase şi cu acoperirelargă. S-au organizat conferinţe populare periodicesusţinute în şcoli primare din cartierele de periferie aleBucureştiului, pe teme de igienă, puericultură, educaţiacopiilor, dreptul juridic al femeilor, ştiinţe naturale etc.,dar care includeau uneori şi concerte populare şibeneficiau, din spusele Ecaterinei Arbore, de un publicnumeros. Prin intermediul acestor întâlniri periodice,care s-au desfăşurat pe parcursul mai multor ani,asociaţia a cunoscut mai bine locuitorii „mahalalelor” şicondiţiile lor de viaţă, iar exemplul a fost preluat şi dealte organizaţii, Societatea de Profilaxie a Tuberculozeişi chiar de medici comunali15. Din 1901, Asociaţia„Sprijinul” a luat în antrepriză lucrările de confecţie şirufărie de la Primăria Capitalei şi apoi de la ServiciulSanitar General pentru a le oferi locuri de muncămembrelor lucrătoare ale organizaţiei. În 1902 s-adeschis o şcoală pentru fete, cu secţiunile croitorie şilenjerie, pe lângă care au funcţionat ateliere organizatepe principiul cooperaţiei, în 1903 s-au înfiinţat cursuriduminicale pentru adulte (de alfabetizare şiprofesionale), în 1904 a fost înfiinţată o şcoală deinfirmiere, iar în 1910 un internat pentru elevele acesteişcoli.

Pe lângă aceste iniţiative, s-au efectuat şi studiiasupra condiţiilor de viaţă şi de muncă ale femeilor. Unexemplu este cel al Ecaterinei Arbore, Industria şisănătatea lucrătoarelor, publicat în 1907, în care aceastainvestighează în mod preponderent munca femeilorangajate în industrie şi arată condiţiile grele de muncăale femeilor şi exploatarea muncii lor într-o măsură maimare decât în cazul bărbaţilor. În acelaşi timp, Arboreremarcă şi condiţiile grele de viaţă şi de muncă alefemeilor din mediul rural, afirmând că „deşi nu suntobligate să lucreze în localuri închise şi rău aerisite, nurespiră praf, nici otravă, nu stau în aglomeraţie deoameni, trăiesc în aer curat şi totuşi mor de atâtea boli,ca şi orăşenii. Mor de lipsă de hrană, mor din cauzasărăciei, mor de pelagră, de epidemii, de paludism”16.

Un alt exemplu de studii sociale propuse şi realizatede femei este furnizat de publicaţia periodică Revistanoastră, apărută cu scopul, aşa cum precizează ConstanţaHodoş în primul număr, de a reflecta „partea pe carefemeia o ia pretutindeni, la opera obştească de propăşireculturală, pe terenurile mai cu osebire potrivite cu însăşifirea ei” şi de a deveni „o oglindă credincioasă acolaborării intelectualităţii femeieşti la patrimoniulcomun cultural naţional”17. Spre deosebire de discursulfondatoarelor şi conducătoarelor Asociaţiei femeilorromâne „Sprijinul”, în această revistă, pe de o parte, estesensibilă dimensiunea naţionalistă a demersurilor celormai multor asociaţii ale femeilor şi feministe dinRomânia, ale căror membre vor publica în revistă şi, pede altă parte, este circumscris, în cadrul proiectului

naţional promovat, un set de roluri specifice pentrufemei, care este construit în mod preponderent pefundamente tradiţionaliste, ca decurgând din „natura”lor. Sofia Nădejde, tot în primul număr, anticipeazărealizarea şi publicarea unor studii cu scopul de a„cerceta condiţia femeii în cazul de azi şi vom vedea ceşi cât trebuie schimbat”. În cadrul discursului ideologicnaţional şi al ideilor şi aranjamentelor de gen promovatede revistă, Nădejde precizează „datoria sfântă” a acesteia„de a se ocupa de educaţia femeii, ca mumă, ca soţie şica româncă, de aceea studiul gospodăriei, al economieişi al educaţiei sufletului ne va fi unul din puncteleprogramului”18.

Zonele de interes şi tematicile de cercetare propusede Revista noastră sunt foarte apropiate de cele care, douădecenii mai târziu, vor constitui o parte importantă astudiilor sociologice desfăşurate în cadrul monografiilorgustiene. Dacă în primii ani ai secolului aceste tematicierau plasate în afara interesului academic dominant, prinincluderea lor în programul de cercetare gustian, poateşi ca urmare a exemplelor furnizate de aceste„precursoare” feministe, gospodăria, familia, muncafemeilor etc. vor intra – chiar dacă poate numai pe opoziţie periferică, după cum voi arăta mai departe – înatenţia demersurilor ştiinţifice legitime.

Premergătoare ale asistenţei sociale şi aleServiciului Social

O a doua zonă de suprapunere a activităţilororganizaţiilor femeilor şi a demersurilor reformiste şiintervenţioniste gustiene este cea a asistenţei sociale şia „serviciului social”, chiar dacă acesta din urmă eraconceput parţial diferit de către activistele sociale şifeministe. Există deja studii care atestă preponderenţaasociaţiilor iniţiate şi conduse de femei în domeniulasistenţei şi ocrotirii sociale (cunoscute, mai ales însecolul al XIX-lea, în România şi în alte ţări europene şisub denumirea de „filantropice” şi „de binefacere”) înultimele decenii ale secolului al XIX-lea şi în primajumătate a secolului al XX-lea19. Voi menţiona numaifaptul că, potrivit Indicatorului instituţiilor de asistenţă socialăpublică şi privată din România pe 1924, dintre cele 629 deinstituţii sociale înregistrate, 50 aparţineau statului, restulconstituind iniţiative particulare, marea majoritate fiindpatronată de femei20.

Interesele, scopurile şi mijloacele acestor organizaţiiau coincis în bună măsură şi a existat chiar o colaborareinstituţională recunoscută şi susţinută între InstitutulSocial Român, prin Secţia de studii feminine, Seminarulde sociologie de la Universitatea din Bucureşti şiAsociaţia Creştină a Femeilor Române în înfiinţarea şiorganizarea activităţii didactice ale Şcolii Superioare deAsistenţă Socială, începând din toamna anului 1929.Însă au existat diverse alte asociaţii ale femeilor ale cărorscopuri, strategii şi activităţi realizate la începutul anilor1920 s-au regăsit la mijlocul anilor 1930 în iniţiativelesociale gustiene. Pentru a indica similarităţile dintre

<<< 18

demersurile de asistenţă şi ocrotire socială practicate demulte dintre asociaţiile femeilor şi activităţile deintervenţie socială proiectate şi parţial realizate deFundaţia Culturală Regală „Principele Carol” prinechipele studenţeşti voluntare şi legea Serviciului Social,voi utiliza exemplul furnizat de Asociaţia Cercurilor deGospodine.

Înfiinţată în 3 aprilie 1920 la Bucureşti, la iniţiativaValentinei Focşa, Asociaţia Cercurilor de Gospodinereprezenta, în cuvintele iniţiatoarei, o „probă manifestăa modului cum înţeleg femeile să colaboreze – în aceastăepocă de frământare – la noua aşezare a neamuluinostru” şi „o operă ce şi-a pus ca ţintă ridicarea vieţiisatelor şi mahalalelor noastre prin infiltrarea necesităţiiunui trai mai bun”. Asociaţia a fost prezidată de SimonaLahovary în primii şaptesprezece ani, apoi de ValentinaArgetoianu, iar secretară generală şi organizatoare a fost,în întreaga perioadă, Valentina Focşa21. Asociaţia aveaca obiective principale îmbunătăţirea condiţiilor de viaţăşi de muncă ale femeilor şi ocrotirea mamei şi acopilului, „pentru că femeia, ca soţie, ca mamă, cagospodină, este busola adevărată a traiuluigospodăresc”22. Este relevantă concepţia asociaţieiasupra mijloacelor de „ridicare” a vieţii „omului claselorde jos”, ale cărei dominante se regăsesc, desigur multmai elaborate şi sistematizate, şi în proiectul gustian deintervenţie socială. În prezentarea asociaţiei, publicatăîn revista Acţiunea feministă în 1921-1922, ValentinaFocşa subliniază câteva caracteristici fundamentale aleactivităţilor avute în vedere de asociaţie, acesteaincluzând dimensiunea totalizantă (asemănătoareconceptualizării studiilor de monografie sociologicăgustiene), adică de includere a tuturor aspectelor vieţiisociale, şi de aplicare practică a demersurilor deameliorare a vieţii şi muncii femeilor de la sate şi dinoraşe:

Socotind că orice cuvânt, oricât de cald şi oricât deînălţător, prinde prea slabe rădăcini şi se rezumă înplatonice efecte asupra minţilor simple, necultivate [...]Asociaţia a conceput programul de muncă privind toateramurile vieţii gospodăreşti, a cărei perfecţionare nu sesprijină decât pe intuiţie, pe ceea ce omul claselor de josvede şi simte posibil pentru el. De unde ca punctprincipal al acestui program – acolo unde e cu putinţă– crearea unei gospodării model, posibilă de imitat, care săcrească şi să se dezvolte în mijlocul celor interesaţi [...]Asociaţia Cercurilor de Gospodine îşi înţelege misiuneade a completa însăşi opera statului în ceea ce priveşteînvăţământul practic, industrial, gospodăresc, agricol23.

Activităţile practic-demonstrative, abordarea într-omanieră integrativă a tuturor aspectelor vieţii socialesăteşti, ca şi ideea realizării unor „gospodării model”apar şi în proiectele de intervenţie socială dezvoltate deGusti. În plus, Asociaţia Cercurilor de Gospodine s-aocupat, aşa cum vor face şi echipele studenţeşti un

deceniu şi jumătate mai târziu, şi de promovareaindustriilor casnice, prin crearea de cooperative,propuneri de sindicalizare a producţiei şi a desfacerii,expoziţii cu vânzare etc.24. De asemenea, conform dăriide seamă a primelor două decenii de activitate, asociaţiaa reuşit să înfiinţeze şi să susţină (chiar dacă pe operioadă limitată) funcţionarea a 38 de dispensare, 9grădini de copii, 11 ateliere de industrie casnică, 6biblioteci, o şcoală de menaj la Timişoara, o şcoală demeserii în Argeş, un centru sericicol în Muscel, pe lângăorganizarea unor serii de conferinţe publice, cursuri,expoziţii etc.25.

Printre activităţile cele mai importante şi cu cele maisemnificative rezultate desfăşurate de AsociaţiaCercurilor de Gospodine figurează crearea dispensarelorde copii, cu organizare fixă şi mobilă, a căror organizareşi regulament de funcţionare au fost stabilite în februarie1921. Dispensarele fixe se adresau atât populaţieicartierelor mărginaşe ale oraşelor, mai ales din Moldovaşi Ţara Românească (Bacău, Bucureşti, Buzău, Iaşi,Ploieşti, Roman, Târgu Neamţ, Vaslui etc.), cât şipopulaţiei rurale, unde se observaseră condiţiile grele deviaţă, mortalitatea infantilă ridicată, absenţacunoştinţelor elementare de igienă, de puericultură,deficienţele în alimentaţie, lipsa serviciilor medicale,neîncrederea populaţiei în demersurile administraţiei şiale serviciilor medicale etc. Scopul fundamental alacestor dispensare era de a reduce mortalitatea infantilăprin educarea mamelor asupra creşterii copiilor şi prinoferirea de servicii medicale înainte şi după naştereacopiilor. Însă, ca urmare a observării necesităţilor lateren, serviciile sanitare s-au extins dincolo de vârsta dedoi ani şi nu s-au limitat numai la mame şi copii.Dispensarele erau administrate de o directoare,reprezentata Asociaţiei, iar personalul medical eraformat dintr-un medic, o soră de ocrotire, o infirmieră,un agent sanitar (cel din urmă în mediul rural). Existauşi alte membre ale asociaţiei care participau la activităţiledispensarului, mai ales la cele legate de distribuireaalimentelor şi a medicamentelor, şi care realizau rapoartede activitate lunare, comunicate comitetului central alAsociaţiei. În 1941 erau încă în funcţiune 25 dedispensare fixe, însă de-a lungul celor douăzeci de anide existenţă au fost înfiinţate şi au funcţionat 39 de astfelde dispensare, pentru o perioadă mai scurtă sau mailungă, totalizând în acest răstimp de 920.214 consultaţiişi 559.575 de vizite la domiciliu26.

Pe lângă dispensarele fixe, în verile anilor 1922 şi1923 au funcţionat experimental câteva dispensareambulante în mediul rural, în judeţele Neamţ, Prahovaşi Vaslui, cu scopul principal de a oferi asistenţămedicală copiilor până la 2 ani, dar ulterior şi-au lărgitactivităţile sanitare şi asupra adulţilor/telor. Potrivit dăriide seamă a Asociaţiei din 1924, dispensarele ambulanteau acordat asistenţă sanitară populaţiei a numeroase sate,de pildă un dispensar deservea 9-10 centre, în primul ande funcţionare efectuându-se 3.012 consultaţii, iar în al

19 >>>

doilea 6.753, în acelaşi timp realizându-se şi fişelemedicale ale persoanelor consultate, inclusiv alepopulaţiei adulte şi, mai ales, a mamelor27.Organizatoarele acestor dispensare, membre aleAsociaţiei, au încercat să includă în munca lorautorităţile locale, prin constituirea unor comiteteformate din primar, preot, învăţător şi agentul sanitar şiprin utilizarea clădirilor publice din sate, precum şcoalaşi primăria. În plus, activităţile dispensarelor nu s-aulimitat numai la asistenţă medicală, ci au integrat şi ocomponentă educativă, prin sfaturi şi broşuri privindnormele de igienă, sănătate şi alimentaţie.

Mai mult, membrele asociaţiei şi personalul medicalau strâns date pentru realizarea de studii şi anchetesociale asupra condiţiilor sanitare şi ale bolilor întâlnite,cu scopul de a contribui cu informaţii din teren laorganizarea serviciului de sănătate publică. În aniiurmători se proiecta funcţionarea a astfel de dispensaremobile timp de şase luni pe an, în locaţii decise deautorităţi şi cu implicarea comitetelor locale, aMinisterului de Interne, a Direcţiei Serviciului Sanitar şia Ministerului Instrucţiunii şi Cultelor. Însă lipsa defonduri din partea statului şi posibilităţile financiarelimitate ale Asociaţiei Cercurilor de Gospodine nu aupermis menţinerea şi extinderea acestor tipuri deactivităţi28.

Sunt evidente asemănările dintre activităţile acestordispensare organizate în primii ani ai deceniului al treileaal secolului trecut şi demersurile echipelor studenţeştivoluntare din cadrul Fundaţiei Culturale la mijloculdeceniului al patrulea. Ambele aveau la bază colaborareacu autorităţile locale şi implicarea activă a acestora;echipele regale voluntare includeau şi componente deasistenţă sanitară, puericultură, educaţie în domeniileigienei, creşterii copiilor, alimentaţiei sănătoase;activitatea practică trebuia să se desfăşoare pe bazastudierii condiţiilor şi a nevoilor populaţiei săteşti şi săfie în concordanţă cu aşteptările şi convingerilepersoanelor cărora li se adresa. După cum se poateanticipa, similar dificultăţilor întâmpinate de echipelestudenţeşti mai târziu, şi personalul dispensarelor s-alovit de atitudini de neîncredere şi suspiciune din parteapopulaţiei rurale, precum zvonul că în urma cântăririicopiilor, aceştia îşi pierd sufletul, aşa că, pentru a nuafecta munca de asistenţă sanitară, s-a decis renunţareala obligativitatea cântăririi29.

Ca urmare a rezultatelor pozitive obţinute înactivităţile de asistenţă sanitară, ca în exemplul AsociaţieiCercurilor Gospodinelor, şi, mai larg, în activităţile deasistenţă şi ocrotire socială ale multor altor asociaţii alefemeilor pe parcursul a peste jumătate de secol, lamijlocul anilor 1930 au apărut câteva propuneri deintroducere a serviciului social obligatoriu pentru femei,pe modelul serviciului militar pentru bărbaţi. Unexemplu este proiectul de organizare a asistenţei socialeîn oraşul Constanţa, realizat în 1934 de preşedinta filialeiConstanţa a Asociaţiei pentru Emanciparea Civilă şi

Politică a Femeilor Române, Maria Dimitriu-Castano.Dimitriu-Castano propunea legiferarea obligativităţiiunor acte în vederea încheierii căsătoriilor, printre carefigurau şi adeverinţa satisfacerii serviciului social de unan şi absolvirea unui curs menajer şi de puericultură decătre viitoarea soţie, alături de certificatul care atestaîndeplinirea serviciului militar de către viitorul soţ30. Şialte organizaţii pentru emanciparea femeilor şi feministeau făcut propuneri similare, precum, în 1935, GrupareaFemeilor Române, a cărei preşedintă era AlexandrinaCantacuzino31, şi apelul trimis primului ministru în 1936,prin care Consiliul Naţional al Femeilor Române,Gruparea Femeilor Române şi asociaţia „Solidaritatea”au cerut o lege care să prevadă serviciu social obligatoriupentru femei ca echivalent celui militar obligatoriupentru bărbaţi32.

Bineînţeles, prin aceste demersuri de introducere aunui serviciul social obligatoriu pentru femei, mişcărilede emancipare a femeilor încercau să construiască şi săsusţină – pe baza contribuţiilor femeilor faţă de societateîn domeniile de activitate deja recunoscute şi înconsonanţă cu rolurile de gen prescrise de discursulideologic naţional-patriarhal al vremii – participareafemeilor la consolidarea statului naţional şi, deci,drepturile lor politice egale cu ale bărbaţilor. Indiferent,însă, de scopurile specifice urmărite de organizaţiilefemeilor şi feministe în propunerile făcute, este evidentcă ideea unui serviciu social, chiar dacă întrucâtvadiferită de cea promovată de Dimitrie Gusti la sfârşitulaceluiaşi deceniu, a existat cu cel puţin cinci ani înainteşi, mai mult, se adresa exclusiv femeilor. Nu trebuie,aşadar, să fie interpretată ca o noutate absolutăobligativitatea prevăzută în legea Serviciului Social dinoctombrie 1938 care includea toate absolventele destudii superioare „pentru munca de ridicare a satelor şioraşelor”33.

Relaţii între organizaţiile gustiene şi asociaţiilefemeilor şi feministe

O a treia direcţie de explorare a interferenţelor dintremişcările de emancipare a femeilor şi demersurileştiinţifice şi de intervenţie socială gustiene estereprezentată de relaţiile personale şi instituţionale dintreorganizaţiile gustiene şi cele ale femeilor şi feministe.Aşa cum am precizat, mişcările de emancipare afemeilor au constituit o prezenţă constantă şi vizibilă însfera publică din România şi înainte de primul războimondial şi după acesta; şi este cert că Dimitrie Gusti acunoscut dezbaterile, dezideratele şi activităţileasociaţiilor femeilor şi feministe. De exemplu, în lunileiunie şi iulie ale anului 1918 a avut loc în AulaUniversităţii din Iaşi o serie de întâlniri de dezbateri şiconferinţe săptămânale organizate de feministele dinRomânia, la care au fost invitate personalităţi ştiinţificeşi politice ale timpului. În urma acestor întruniri, s-aînfiinţat una dintre cele mai cunoscute şi active asociaţiifeministe din perioada interbelică, Asociaţia pentru

<<< 20

Emanciparea Civilă şi Politică a Femeilor Române34. Chiar dacă nu am găsit o redare detaliată a acestor

discuţii şi dezbateri, în care să fie menţionatepersonalităţile invitate, este probabil ca Gusti să fi avutmăcar cunoştinţă de ele, dacă nu chiar să fi participat,întrucât în acea perioadă Dimitrie Gusti preda laUniversitatea din Iaşi. Sunt cunoscute, însă, din statuteleA.E.C.P.F.R. numele directoarelor şi ale membrelorfondatoare ale asociaţiei: Maria Baiulescu, ElenaMeissner, Ella Negruzzi, Eleonora Stratilescu, Maria C.Buţureanu, Calypso Botez, Dr. Tereza Castan, AnaConta-Kernbach, Cornelia Emilian, Sanda Filitti, SofiaNădejde, Isabela Sadoveanu, Tereza Stratilescu, OlgaSturdza etc.35. Tot din statute, A.E.C.P.F.R. este definităca o asociaţie „politică, culturală şi educativă” care, pelângă „lupta pentru emanciparea civilă şi politică afemeii române”, pregătirea femeilor pentru „exerciţiuldrepturilor politice şi pentru îndeplinirea funcţiunilorpublice” şi „întărirea şi dezvoltarea mişcării feministe”avea ca scop şi „de a se ocupa de aproape de chestiunilecare interesează condiţiunea socială, economică, culturală şi alucra pentru îmbunătăţirea şi ridicarea condiţiunii ei [a femeii]”,„de a se interesa de viaţa publică şi de a ajuta Statul,judeţele, comunele, aşezămintele de utilitate publică şisocietăţile particulare în toate operile în care se cere concursulfemeii” şi de a „înfiinţa şi conduce instituţiile de cultură,educaţiune şi de prevedere socială, ce s-ar cere pentrupropagarea şi aplicaţiunea ideilor din program”36. Toateaceste deziderate vor figura şi în activităţile organizaţiilorgustiene.

Nu este, aşadar, de mirare faptul că în şedinţa dinBucureşti, din decembrie 1919, din comitetul depatronaj al proiectatului Institut Social Românesc făceauparte câteva dintre feministele fondatoare aleA.E.C.P.F.R.: Calypso Botez, Maria Baiulescu,Alexandrina Cantacuzino, Sabina Cantacuzino, AnaConta-Kernbach, Maria N. Filipescu, Olga Sturdza37.Mai mult, în acest context apar drept explicabilepublicarea unui vast studiu de feminism38 în recentapăruta şi prestigioasa revistă Arhiva pentru ştiinţa şireforma socială de către Calypso Botez, preşedintaSecţiunii Bucureşti a A.E.C.P.F.R., şi includerea, cinciani mai târziu, a unei Secţii de studii feminine în cadrulInstitutului Social Român, care va fi condusă tot deCalypso Botezxxx39. Potrivit unei note despre înfiinţareaacestei secţii, apărute în Arhiva pentru ştiinţa şi reformasocială, ea avea ca scop principal studierea „problemel[or]referitoare la copii şi femei consideraţi în cadrul socialîn care se desfăşoară viaţa şi activitatea lor productivă,cum şi problemele de politică socială în legătură cusituaţia ce se creează femeii faţă de nevoile vieţii actuale,a modului de participare a femeii la această viaţă şi faţăde noile concepţii asupra Statului”40.

Este interesantă precizarea că „superioritateanumerică a Doamnelor” care constituie această secţie„nu poate decât să fie salutată cu bucurie de cătresociologii reformatori” întrucât „[o]pinia, interpretarea

şi dezideratele asupra chestiunilor, care în special privescfemeia şi copilul, trebuie luate în consideraţie, dacăîntr-adevăr o instituţie se simte animată de spirituldezinteresat al dreptăţii, al curiozităţii ştiinţifice şi alreformei menite să realizeze binele cel mai mare almasei”41. În vederea îndeplinirii scopurilor secţiei şi înconformitate cu viziunea lui Dimitrie Gusti asupracercetării sociologice şi a intervenţiei sociale, s-a decisadoptarea „metod[ei] experimental[e] a anchetei şi amonografiei sociale”42.

ConcluziiExistau, aşadar, antecedente importante în zonele

cercetărilor şi intervenţiilor sociale practicate de femeiînainte de implicarea studentelor şi a cercetătoarelor înmonografiile sociologice, în echipele studenţeştivoluntare şi în Serviciul Social iniţiate şi coordonate deDimitrie Gusti. Prin urmare, este probabil ca profesorulGusti şi grupul apropiat de colaboratori/oare să ficunoscut şi chiar să fi preluat unele dintre scopurile,zonele de interes şi strategiile de reformă şi intervenţiesocială pe care nenumăratele asociaţii de femei şifeministe le-au prevăzut şi aplicat în România ante- şiinterbelică. În plus, am arătat că au existat suprapuneripersonale şi instituţionale între organizaţiile femeilor şicele gustiene, dimensiune care poate funcţiona caexplicaţie măcar parţială a „deschiderii” Şcoliisociologice de la Bucureşti, pe de o parte, faţă detematicile de cercetare ştiinţifică şi, pe de altă parte, faţăde implicarea femeilor în munca de cercetare şiintervenţie socială.

Note:

1. Ştefania Mihăilescu, Emanciparea femeii române. Antologie de texte:Vol. I, 1815-1918, Bucureşti: Editura Ecumenică, 2001, p. 8.2. Vezi Paraschiva Câncea, Mişcarea pentru emanciparea femeii înRomânia, 1848-1948, Bucureşti: Editura Politică, 1976, p. 77 şiMihăilescu, Emanciparea femeii române..., 2001, p. 551.3. Dr. Ecaterina Arbore, „Cum s-a înfiinţat şi ce a făcut Asociaţiafemeilor române «Sprijinul»”, Unirea Femeilor Române, anul V, nr.11-12/ noiembrie-decembrie 1913, reprodus în Mihăilescu,Emanciparea femeii române..., 2001, p. 435.4. Arbore, „Cum s-a înfiinţat...”, pp. 435-436.5. Arbore, „Cum s-a înfiinţat...”, p. 435.6. Arbore, „Cum s-a înfiinţat...”, pp. 435-436 (sublinieri înoriginal).7. Câncea, Mişcarea pentru emanciparea femeii..., p. 77.vi 8. Autoarea dării de seamă nu precizează prenumele doamneiHaret.9. Eleonora Stratilescu, „[Asociaţia femeilor române «Sprijinul»]”în cadrul articolului „Societăţi de binefacere şi culturale dinBucureşti”, Unirea Femeilor Române, anul II, nr. 1, Iaşi, 24 ianuarie1910, reprodus în Mihăilescu, Emanciparea femeii române..., 2001,pp. 380-381.10. Arbore, „Cum s-a înfiinţat...”, p. 436 (sublinieri în original).11. Arbore, „Cum s-a înfiinţat...”, p. 436 (sublinieri în original).12. Arbore, „Cum s-a înfiinţat...”, p. 436 (sublinieri în original).13. Vezi Henri H. Stahl, Amintiri şi gânduri din vechea şcoală a

21 >>>

„monografiilor sociologice”, Bucureşti: Editura Minerva, 1981; ZoltánRostás, Parcurs întrerupt. Discipoli din anii ’30 ai Şcolii Gustiene,Bucureşti: Paideia, 2006; Zoltán Rostás, Strada Latină nr. 8.Monografişti şi echipieri gustieni la Fundaţia Culturală Regală „PrincipeleCarol”, Bucureşti: Ed. Curtea Veche, 2009.14. Interviu cu Nicolae Dunăre în Rostás, Parcurs întrerupt…, p. 59.15. Arbore, „Cum s-a înfiinţat...”, p. 437.16. Ecaterina Arbore, Industria şi sănătatea lucrătoarelor, Bucureşti,1907.17. Constanţa Hodoş, „Primul cuvânt”, Revista noastră, anul I, nr.1/ 15 martie 1905, reprodus în Mihăilescu, Emanciparea femeiiromâne..., 2001, p. 343.18. Sofia Nădejde, „Ce voim”, Revista noastră, anul I, nr. 1/ 15martie 1905, reprodus în Mihăilescu, Emanciparea femeii române...,2001, p. 345.19. Pentru alte ţări europene, mai ales „vestice”, vezi Gisela Bock,Women in European History, Oxford & Malden: Blackwell PublishersLtd, 2002 şi Rachel G. Fuchs şi Victoria E. Thompson, Women inNineteenth-Century Europe, Basingstoke & New York: PalgraveMacmillan, 2005. Pentru România, vezi L’Assistance Sociale enRoumanie, Bucureşti: Imprimeria Naţională, 1938; Florica Mănoiuşi Viorica Epureanu, Asistenţa socială în România, Bucureşti: Ed. All,1996; Roxana Cheşchebec, „Nationalism, Feminism and SocialWork in Interwar Romania. The Activities of PrincessAlexandrina Cantacuzino” in Sabine Hering şi Berteke Waaldijk(ed.), History of Social Work in Europe (1900-1960). Female Pioneersand Their Influence on the Development of International SocialOrganizations, Opladen: Leske & Budrich, 2003, pp. 35-44; CrinaDiaconu, „Aspecte privind rolul femeilor în procesul de reformareşi modernizare socială în România interbelică. Activitatea şiiniţiativele Asociaţiei Cercurilor de Gospodine în domeniulocrotirii şi asistenţei mamei şi copilului” in Ghizela Cosma şiVirgiliu Ţârău (coord.), Condiţia femeii în România în secolul XX. Studiide caz, Cluj: Presa Universitară Clujeană, 2002, pp. 11-37.20. Indicator al Instituţiilor de asistenţă publică şi privată din România pe1924, Bucureşti: Ministerul Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, DirecţiaGenerală a Asistenţei Sociale, 1925, p. 6. Ca urmare a problemelorde aplicare a legii persoanelor juridice, este foarte probabil canumărul instituţiilor particulare să fi fost mai mare.21. „Asociaţia Cercurilor de Gospodine. Darea de seamă aactivităţii societăţii: 3 aprilie 1920 – 31 martie 1940” in AsociaţiaCercurilor de Gospodine, fost[ă] sub preşedinţia de onoare a M.S. ReginaMaria. Darea de seamă a activităţii Comitetului Central şi filialelor sale dela 1920-1940, Bucureşti: Tipografia Curţii Regale F. Göbl Fii S.A.,1940, fragmente reproduse în Mihăilescu, Emanciparea femeiiromâne..., 2004, pp. 526-530.22. Valentina Focşa, „Asociaţia Cercurilor de Gospodine”,Acţiunea feministă, nr. 50-51/ decembrie 1921 – ianuarie 1922,reprodus în Mihăilescu, Emanciparea femeii române..., 2004, p. 125.23. Focşa, „Asociaţia Cercurilor...”, p. 126 (sublinierile mele).24. „Asociaţia Cercurilor...”, p. 530.25. „Asociaţia Cercurilor...”, pp. 529-530.26. Diaconu, „Aspecte privind rolul femeilor...”, pp. 13-14.27. Asociaţia Cercurilor de Gospodine. Comitetul Central. Dare de seamă1 aprilie – 31 decembrie 1923, Bucureşti, 1924 citată în Diaconu,„Aspecte privind rolul femeilor...”, pp. 15-16.28. Diaconu, „Aspecte privind rolul femeilor...”, pp. 16-17.29. Diaconu, „Aspecte privind rolul femeilor...”, p. 16.30. Ziarul nostru, nr. 9-10/ octombrie-noiembrie 1934 şi nr. 4/aprilie 1935, citate în Diaconu, „Aspecte privind rolul femeilor...”,p. 20.31. „Dare de seamă asupra lucrărilor Congresului GrupăriiFemeilor Române (Craiova, 9-10 noiembrie 1935). Comisia deigienă”, Graiul Femeii, nr. 1/1935, citat în Diaconu, „Aspecteprivind rolul femeilor...”, p. 21.32. Cheşchebec, „Nationalism, Feminism and Social Work...”, p.43.33. „Legea pentru înfiinţarea Serviciului Social” reprodusă în

Dimitrie Gusti, Cunoaştere şi acţiune în serviciul naţiunii (vol. II),Bucureşti: Fundaţia Culturală Regală „Principele Carol”, 1939, p.263.34. Vezi Femina, „Asociaţia feministă”, Acţiunea feministă, anul I,nr. 1/ 30 aprilie 1919, reprodus în Mihăilescu, Emanciparea femeiiromâne..., 2004, p. 73; Calypso Corneliu Botez, „Problemafeminismului – O sistematizare a elementelor ei”, Arhiva pentruştiinţa şi reforma socială, anul II, nr. 1-3/ aprilie-octombrie 1920, pp.80-81; Ştefania Mihăilescu, Din istoria feminismului românesc. Antologiede texte (1938-1929), Iaşi: Polirom, 2002, pp. 36-37.35. „Statutele Asociaţiei pentru emanciparea civilă şi politică afemeilor Române”, Asociaţia pentru emanciparea civilă şi politică afemeilor române. Statutele şi programul, Iaşi: Tipografia Dacia, 1918,reprodus în Mihăilescu, Emanciparea femeii române..., 2001, p. 513.36. „Statutele Asociaţiei pentru emanciparea...”, p. 509 (sublinierilemele).37. „Proces-Verbal [al adunării constitutive a] Institutul[ui] socialromânesc” in „Buletinul Asociaţiei pentru Studiul şi ReformaSocială”, Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială, anul I, nr. 4/ ianuarie1920, p. 865.38. Este vorba despre studiul deja citat: Calypso Corneliu Botez,„Problema feminismului – O sistematizare a elementelor ei”,Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială, anul II, nr. 1-3/aprilie-octombrie 1920, pp. 24-84.39. Vezi „Secţia de studii feminine”, Arhiva pentru ştiinţa şi reformasocială, anul IV, nr. 3-4/ 1927, pp. 525-527; Emanoil Bucuţa,„Institutul Social Român” in Mircea Vulcănescu et al., D. Gusti şiŞcoala sociologică dela Bucureşti, Bucureşti: Institutul Social Român,1937, p. 161.40. „Secţia de studii feminine”, p. 525.41. „Secţia de studii feminine”, p. 525.42. „Secţia de studii feminine”, p. 525.

Bibliografie/ References:

*** L’Assistance Sociale en Roumanie [Social Work in Romania],Bucureşti: Imprimeria Naţională, 1938.

* * * Indicator al Instituţiilor de asistenţă publică şi privată din Româniape 1924 [Yearbook of Public and Private Social Work inRomania in 1924], Bucureşti: Ministerul Sănătăţii şiOcrotirilor Sociale, Direcţia Generală a Asistenţei Sociale,1925.

Bock, Gisela, Women in European History, Oxford & Malden:Blackwell Publishers, 2002.

Botez, Calypso Corneliu, „Problema feminismului – Osistematizare a elementelor ei” [The Subject of Feminism –A Systematization of Its Elements], Arhiva pentru ştiinţa şireforma socială [The Archive for Social Science and Reform],anul II, nr. 1-3/ aprilie-octombrie 1920, pp. 25-84.

Bucuţa, Emanoil, „Institutul Social Român” [The RomanianSocial Institute] in Mircea Vulcănescu et al., D. Gusti şi Şcoalasociologică dela Bucureşti [D. Gusti and the BucharestSociological School], Bucureşti: Institutul Social Român,1937, pp. 153-170.

Câncea, Paraschiva, Mişcarea pentru emanciparea femeii în România1848-1948 [Woman’s Emancipation Movement in Romania1848-1948], Bucureşti: Editura Politică, 1976.

Cheşchebec, Roxana, „Nationalism, Feminism and Social Workin Interwar Romania. The Activities of Princess AlexandrinaCantacuzino” in Sabine Hering şi Berteke Waaldijk (ed.),History of Social Work in Europe (1900-1960). Female Pioneersand Their Influence on the Development of International SocialOrganizations, Opladen: Leske & Budrich, 2003, pp. 35-44.

Diaconu, Crina, „Aspecte privind rolul femeilor în procesul dereformare şi modernizare socială în România interbelică.

<<< 22

Activitatea şi iniţiativele Asociaţiei Cercurilor de Gospodineîn domeniul ocrotirii şi asistenţei mamei şi copilului”[Aspects Concerning Women’s Role in the Proces of SocialChange and Modernization in Interwar Romania. TheActivity and the Initiatives of the Housewives’ CirclesAssociation in the Field of Mother’s and Child’s Protectionand Assistance] in Ghizela Cosma şi Virgiliu Ţârău (coord.),Condiţia femeii în România în secolul XX. Studii de caz [Woman’sCondition in Twentieth Century Romania. Case Studies],Cluj: Presa Universitară Clujeană, 2002, pp. 11-37.

Fuchs, Rachel G. şi Victoria E. Thompson, Women inNineteenth-Century Europe, Basingstoke & New York: PalgraveMacmillan, 2005.

Gusti, Dimitrie, Cunoaştere şi acţiune în serviciul naţiunii (vol. I)[Knowledge and Action in the Service of the Nation (vol.I)], Bucureşti: Fundaţia Culturală Regală „Principele Carol”,1938.

Gusti, Dimitrie, [Knowledge and Action in the Service of theNation (vol. II)], Bucureşti: Fundaţia Culturală Regală„Principele Carol”, 1939.

Mănoiu, Florica şi Viorica Epureanu, Asistenţa socială în România[Social Work in Romania], Bucureşti: Ed. All, 1996.

Mihăilescu, Ştefania, Emanciparea femeii române. Antologie de texte:Vol. I, 1815-1918 [Romanian Woman’s Emancipation. AnAnthology, vol. I, 1815-1918], Bucureşti: EdituraEcumenică, 2001.

Mihăilescu, Ştefania, Din istoria feminismului românesc. Antologie detexte (1838-1929) [Aspects in the Hisory of RomanianFeminism. An Anthlogy (1838-1929)], Iaşi: Polirom, 2002.

Rostás, Zoltán, Atelierul gustian. O abordare organizaţională [TheGustian Workshop. An Organizational Approach],Bucureşti: Tritonic, 2005.

Rostás, Zoltán, Parcurs întrerupt. Discipoli din anii ’30 ai ŞcoliiGustiene [Interrupted Course. Gustian School’s Disciples ofthe 1930s], Bucureşti: Paideia, 2006.

Rostás, Zoltán, Strada Latină nr. 8. Monografişti şi echipieri gustienila Fundaţia Culturală Regală „Principele Carol” [GustianMonographers and Team Members at the Royal CulturalFoundation “Prince Carol”], Bucureşti: Curtea Veche, 2009.

Stahl, Henri H., Amintiri şi gânduri din vechea şcoală a „monografiilorsociologice” [Memoirs and Thoughts about the Old School of“Sociological Monographs”], Bucureşti: Editura Minerva,1981.

Articole de presă, statute, broşuri

* * * „Asociaţia Cercurilor de Gospodine. Darea de seamă aactivităţii societăţii: 3 aprilie 1920 – 31 martie 1940”[Housewives’ Circles Association. Report on the Activitiesof the Society: April 3, 1920 – March 31, 1940] in AsociaţiaCercurilor de Gospodine, fost[ă] sub preşedinţia de onoare a M.S.Regina Maria. Darea de seamă a activităţii Comitetului Central şifilialelor sale de la 1920-1940 [Housewives’ Circles Association,Formerly under the Honorary Presidency of H.M. QueenMaria. Report on the Activity of the Central Committee andIts Branches from 1920 to 1940], Bucureşti: TipografiaCurţii Regale F. Göbl Fii S.A., 1940, fragmente reproduse înŞtefania Mihăilescu, Emanciparea femeii române. Studiu şiantologie de texte. Vol. II (1919-1948) [Romanian Woman’sEmancipation. Study and Anthology. Vol. II (1919-1948)],Bucureşti: Editura Ecumenică, 2004, pp. 526-530.

* * * „Proces-Verbal [al adunării constitutive a] Institutul[ui]social românesc” [Report of the Constitutive Assembly ofthe Romanian Social Institute] in „Buletinul Asociaţieipentru Studiul şi Reforma Socială” [Bulletin of the

Association for Social Study and Reform], Arhiva pentruştiinţa şi reforma socială [The Archive for Social Science andReform], anul I, nr. 4/ ianuarie 1920, pp. 865-867.

* * * „Secţia de studii feminine” [Women’s Studies Section],Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială [The Archive for SocialScience and Reform], anul IV, nr. 3-4/ 1927, pp. 525-527.

* * * „Statutele Asociaţiei pentru emanciparea civilă şi politicăa femeilor române” [Legal Status of the Association for theCivil and Political Emancipation of Romanian Women],Asociaţia pentru emanciparea civilă şi politică a femeilor române.Statutele şi programul [Association for the Civil and PoliticalEmancipation of Romanian Women. The Legal Status andthe Program] Iaşi: Tipografia Dacia, 1918, reprodus înŞtefania Mihăilescu, Emanciparea femeii române. Antologie detexte. Vol. I, 1815-1918 [Romanian Woman’s Emanciation.An Anthology. Vol. I, 1815-1918], Bucureşti: EdituraEcumenică, 2001, pp. 509-513.

Arbore, Ecaterina, Industria şi sănătatea lucrătoarelor [WomenWorkers’ Industry and Health], Bucureşti, 1907.

Arbore, Ecaterina, Dr., „Cum s-a înfiinţat şi ce a făcut Asociaţiafemeilor române «Sprijinul»”, Unirea femeilor române [HowRomanian Women’s Association “The Support” WasEstablished and What Has It Done], anul V, nr. 11-12/noiembrie-decembrie 1913, reprodus în Ştefania Mihăilescu,Emanciparea femeii române. Antologie de texte. Vol. I, 1815-1918[Romanian Woman’s Emanciation. An Anthology. Vol. I,1815-1918], Bucureşti: Editura Ecumenică, 2001, pp.435-437.

Femina, „Asociaţia feministă” [The Feminist Association],Acţiunea feministă [Feminist Action], anul I, nr. 1/ 30 aprilie1919, reprodus în Ştefania Mihăilescu, Emanciparea femeiiromâne. Studiu şi antologie de texte. Vol. II (1919-1948)[Romanian Woman’s Emancipation. Study and Anthology.Vol. II (1919-1948)], Bucureşti: Editura Ecumenică, 2004,p. 73.

Focşa, Valentina, „Asociaţia Cercurilor de gospodine”[Housewives’ Circles Association], Acţiunea feministă[Feminist Action], nr. 50-51/ decembrie 1921 – ianuarie1922, reprodus în Ştefania Mihăilescu, Emanciparea femeiiromâne. Studiu şi antologie de texte. Vol. II (1919-1948)[Romanian Woman’s Emancipation. Study and Anthology.Vol. II (1919-1948)], Bucureşti: Editura Ecumenică, 2004,pp. 125-127.

Hodoş, Constanţa, „Primul cuvânt” [The First Word], Revistanoastră [Our Journal], anul I, nr. 1/ 15 martie 1905, reprodusîn Ştefania Mihăilescu, Emanciparea femeii române. Antologie detexte. Vol. I, 1815-1918 [Romanian Woman’s Emanciation.An Anthology. Vol. I, 1815-1918], Bucureşti: EdituraEcumenică, 2001, pp. 343-344.

Nădejde, Sofia, „Ce voim” [What We Want], Revista noastră [OurJournal], anul I, nr. 1/ 15 martie 1905, reprodus în ŞtefaniaMihăilescu, Emanciparea femeii române. Antologie de texte. Vol.I, 1815-1918 [Romanian Woman’s Emanciation. AnAnthology. Vol. I, 1815-1918], Bucureşti: EdituraEcumenică, 2001, pp. 344-345.

Stratilescu, Eleonora, „[Asociaţia femeilor române «Sprijinul»]”în cadrul articolului „Societăţi de binefacere şi culturale dinBucureşti” [“Romanian Women’s Association «TheSupport»” discussed in the article “Philantropical andCultural Societies in Bucharest”], Unirea Femeilor Române[Romanian Women’s Union], anul II, nr. 1, Iaşi, 24 ianuarie1910, reprodus în Ştefania Mihăilescu, Emanciparea femeiiromâne. Antologie de texte. Vol. I, 1815-1918 [RomanianWoman’s Emanciation. An Anthology. Vol. I, 1815-1918],Bucureşti: Editura Ecumenică, 2001, pp. 380-381.

23 >>>

<<< 24

De la stânga la dreapta:Elizabeta Constante, Xenia Costa-Foru, Mircea Vulcănescu, D. Gusti, Gh. Vlădescu-Răcoasa,H.H. Stahl, Ernest Bernea

25 >>>

A fost „Sociologie românească”o revistă publicată în devălmăşie?

S a n d a G O L O P E N Ţ I ABrown University, USA

Providence, Rhode Island 02912, USAPhone: 401-863-1000,

Connect: Social@BrownPersonal e-mail: sanda_golopentia@brown.edu

Was „Sociologie românească” Published Informally?

H.H. Stahl has repeatedly spoken about the informal, joint editing of the journal „Sociologie românească.” S. Golopenţiapoints to the facts that (a) from the beginning and until its last issue, the journal was published under the care of a numberof editors, comprised of O. Neamţu and T. Herseni in 1936, A. Golopenţia in 1937-1942 (helped by F. Florescu, D. Dogaru,S. Popescu, and with a major interruption caused by the war), and G. Focşa in 1943; (b) A. Golopenţia’s editorial activityis richly documented: he drafted an ambitious Program, wrote numerous editorial letters and spoke of his editorial workin personal letters sent to many members of the Gusti School; (c) the examination of the journal reveals progressivecontents and format innovations that could not have been obtained via improvisation; (d) even before more material isdiscovered with respect to the work of the 1936 and 1943 editors, we can still answer in the negative the question above.„Sociologie românească” was professionally edited, by a number of sociologists, whose names and editorial responsibilitieswere explicitly mentioned and well known among the members of the Gusti School.

Keywords: Sociology, professional journal, informal editing, improvisation

<<< 26

1.

ÎÎn volumul Amintiri şi gânduri…, vorbinddespre revista „Sociologie românească”,H.H. Stahl scria: „De ceea ce însă un

cititor actual al revistei nu-şi poate da seama, e atmosferade entuziasm pe care apariţia revistei a creat-o în jurulcelor tineri, nici de felul în care se lucra la redactareafiecărui număr, când, în discuţii uneori aprinse, toţiparticipanţii se trudeau să contribuie cu ceva la buna faţăa revistei. Şi «participanţi» erau toţi cei care o doreau,revista fiind prin excelenţă colectivă, «devălmaşă» cumîi spuneam eu, mereu priveghind să nu devie sectară,neadmiţând decât păreri oficiale, standardizate, cidimpotrivă să lase liberă expresie oricărei păreri, cucondiţia să fie informată şi de bună credinţă, aşa cum,de altfel, dorea şi profesorul Gusti, de la care cu toţiiînvăţasem această etică a muncii în echipă” (357).

Despre publicarea într-o „devălmăşie” la care erapărtaş, a revistei, Stahl a vorbit în repetate rânduri, nunumai în cadrul volumului citat, ci şi în interviurile cuZoltán Rostás care au apărut în Monografie şi utopie.Afirmaţia e cu atât mai surprinzătoare cu cât, pe de oparte, „Sociologie românească” nu a fost lipsită, de-alungul anilor de apariţie, de redactori şi secretari de

redacţie, iar pe de altă parte, H.H. Stahl nu s-a număratprintre aceştia. Astfel, în primul an de apariţie (1936),revista îi are ca redactori pe Octavian Neamţu şi TraianHerseni1. Începând cu nr. 1/1937, munca de Secretarde redacţie e asumată de Anton Golopenţia. Numelesău va figura pe coperta 2 sau 3, în calitate de Secretarde redacţie, începând cu nr. 2-3/1937. În nr. 4-6/1938apare pentru prima dată specificarea lui A. G. caRedactor, Florea Florescu şi Dumitru Dogaru figurândca Secretari de redacţie. Formaţia aceasta se menţine înnr. 7-9 şi 10-12. De la nr. 1-3 /1939 până la ultimulnumăr al revistei (1-6, an. V, 1943), alături de A. G.(Redactor) pe copertă figurează ca Secretar de redacţieŞtefan Popescu. Pentru ultimul număr al revistei(1-6/1943), sarcinile de redactor au fost asumate deGheorghe Focşa2, la acea dată A. Golopenţia conducândancheta Românii de la est de Bug.

Cu excepţia corespondenţei dintre O. Neamţu şi A.Golopenţia, în care cel dintâi solicită în mai multerânduri colaborări, nu dispunem de informaţii privindmunca de redactori a lui O. Neamţu, T. Herseni sau Gh.Focşa. Anul de pornire şi numărul „de lichidare” alrevistei vor trebui să facă obiectul unor cercetărispeciale. Munca la revistă a lui A. Golopenţia e, în

27 >>>

schimb, bine documentată şi asupra ei ne vom concentraîn cele ce urmează spre a face, fie şi parţial, dovadacaracterului nefondat al afirmaţiei de la care am pornit.Comparaţia între anul I (1936) şi anii următori airevistei3 ne permite să întrevedem măsura şi modulconcret în care A. G. a intervenit în conţinutul şiformatul ei. La aceasta se adaugă bogata corespondenţăredacţională purtată de A. G., din care o parte apare învolumele I-III ale Rapsodiei epistolare (RE)4. Încorespondenţa dintre 1937-1939 a lui A. G. cu Şt.Cristescu (cei doi se vor căsători în aprilie 1939)publicată în vol. II al RE răzbate în plus truda zilnică pecare o reprezintă pentru A. G. grija de a face să creascăaceastă revistă a tinerilor sociologi gustieni. Mizascrisorilor e strict personală, A. G. îşi spune pe viutristeţile, bucuria, zilele cu muncile, fără distanţa în timpşi gândul la posteritate, care intervin, în mod firesc, dupăanii 1980, în prestaţiile scrise sau orale în vedereapublicării ale lui H.H. Stahl.

2. Însărcinat de D. Gusti cu munca de redactor alrevistei „Sociologie românească”, A. G., proaspăt întorsde la studii după o absenţă de trei ani5, se confruntă dela început cu îndoieli şi suspiciuni ale colegilor T.Herseni şi H.H. Stahl, care ajung să fie împărtăşite deProfesor. Se problematizează în mod neaşteptat„credinţa” lui A. G. în sistemul gustian şi în monografii,se exprimă temeri cu privire la transformarea de cătreel a revistei în organ al unui „sistem” alternativ personal,pe scurt, întors cu un titlu şi mai ales cu idei şi cu oviziune pe care se aşteptase să le vadă salutate şi preluatecu bucurie, A. G. se descoperă transformat peste noapteîn eretic şi pus alături de Petre Andrei, fost elev al lui D.Gusti rupt de şcoala acestuia şi funcţionând simbolic ca„adversar” recunoscut:

Herseni a pornit, cu toată oferta lui de armistiţiu,ofensiva. La întrunirea pe care a făcut-o Profesorul, casă vorbim despre revistă, mi-a spus să-mi precizezpoziţia, că se pare că nu mai cred în „sistem”, că suntde partea lui Andrei. I-am răspuns demn şi câteodatădârz, menajându-l totuşi. Profesorul a vorbit mult, s-apierdut în planuri gigantice de 15.000 monografii înpatru ani, împiedicându-mă să argumentez, ca să zică laurmă că nu l-am convins. A rămas să cetească ce voiscrie în revistă, să n-o fac organul sistemului meu(20.1.1937, RE II, 433-434).

Cu revista merge încetinel. Aştept să plece mâineProfesorul, ca să mă apuc mai liniştit de lucru. Îmi voiprimi şi masa şi rafturile zilele acestea şi atunci viaţa cuplan va putea începe. N-am mai scris programul revistei,prea-l vrea schimbat Profesorul întruna. Aşa că a rămassă fie scos. / Va avea trei studii consacrate sociologiei laînceput. Eu îl voi scrie pe întâiul: Problematica actuală aSociologiei, Herseni pe al doilea: Sociologia în România, Stahlpe al treilea: Problema unei sociologii româneşti. Profesorulîl vrea consacrat Sociologiei. (14.1.1937, RE II, 431).

Supărări, îndeosebi cu revista, care a pornit la drumfoarte încet din felurite motive tehnice (s-a mutat laTorouţiu). Am scris printre picături, între două alergăturiaş fi trebuit să zic, articolul promis. Când a fost gata,Profesorul şi apoi Ricu [Stahl] i-au găsit felurite erezii şicusururi „monografice” (15.2.[1937], RE II, 438).

Putem întrevedea atmosfera în care s-a efectuat (şichiar unii din termenii folosiţi în) „judecata colectivă” aprogramului şi articolului lui A. G. citind, în volumulAmintiri şi gânduri… al lui Stahl, pasaje care intră în ecouneaşteptat cu citatele de mai sus: „Un text prezentat deunul sau altul era judecat în colectiv şi pe faţă, criticat şirespins dacă era cazul, în condiţii care nu permiteaunaşterea de intrigi şi de tendinţe de acaparare, de cătreunii cu veleităţi prea «dominante»” (357-358).

Două pagini răzleţe de ciornă aflate în arhiva familieiGolopenţia (AFG) ne permit să aproximăm conţinutulprogramului propus de A. G. şi amintit în primul citat:

„Sociologie Românească” ar trebui să devină, dinorgan al Şcolii sociologice de la Bucureşti, consacratexclusiv problemelor tratate de Şcoala de la Bucureşti şinumai sociologiei monografice, organ al Şcolii de laBucureşti consacrat tuturor problemelor sociologiceromâneşti şi întregii mişcări sociologice româneşti. Otransformare de acest fel ar putea da revistei rolul pecare l-a avut înainte de 30 de ani „Viaţa românească”,adică pe cel de revistă de orientare socială şi politică.Faptul de a urmări regulat şi ceea ce se petrece în afarăde Bucureşti în mişcarea sociologică românească arputea, mai mult decât ignorarea sau polemica exclusivă,să consacre situaţia de conducătoare a mişcăriisociologice româneşti a Şcolii de la Bucureşti. / Pentrua efectua această transformare, raza de preocupări arevistei ar trebui mult sporită în partea de Studii. Artrebui introduse, pe lângă prezentările de rezultate decercetări dintr-un singur sat şi pe lângă discuţiile dedomeniul sociologiei monografice, prezentărileconsacrate problemelor la ordinea zilei pe ţinuturiîntregi şi pe toată ţara. Revista ar trebui să atace şiproblemele sociale pe care le pune oraşul, să sefolosească şi de mijloacele metodice pe care le oferăstatistica. Ea ar ajuta la parcurgerea pasului de lamonografia pe un sat spre acea informaţie asupratuturor problemelor ce i se pun conducerii de stat.Studiile de acest fel ar putea fi furnizate cu deosebire demonografiştii care lucrează în Institutul Statistic alStatului. Mai departe, ar trebui introduse, pe lângădiscuţiile de sociologie monografică, studii asupracelorlalte manifestări ale sociologiei româneşti şi asupratrecutului ştiinţelor sociale şi politice în România. Ar fiutile articole care să prezinte sociologia d-lor Andrei,Brăileanu, Drăghice[scu], care să situeze pe Conta,Xenopol, Haret în istoria ştiinţelor noastre sociale, săanalizeze gândirea politică a unor Budai Deleanu,Dinicu Golescu, Eliade, Eftimie Murgu, Bălcescu,Kogălniceanu, Bariţ, Russo, Bărnuţiu, Eminescu,Gherea. Ştiinţele sociale par noi în România pentru că

istoria lor la noi încă n-a fost urmărită aşa cum trebuia.În economia noastră politică s-a început de câtva timpacţiunea de cucerire a tradiţiei proprii. Procedând în feluldescris mai sus, Şcoala de la Bucureşti şi-ar asigurameritul corespunzător cu privire la tradiţia română aştiinţelor sociale şi politice (istoria şt[iinţelor] soc[iale] şipol[itice] la noi începe cel puţin la încep[utul] v[eacului]18, cu „Descrierea Moldovei”, care ocupă un loconorabil în istoria statisticii descriptive)6.

Redactarea programului schiţat de A. G., după toateprobabilităţile pentru o şedinţă la care au participat D.Gusti, foştii redactori O. Neamţu şi T. Herseni, şi H.H.Stahl a fost stopată. Putem imagina mai multe raţiuni.În nr. 1 pe anul 1936 al proaspăt înfiinţatei reviste,apăruse, sub semnătura lui D. Gusti, un articolprogramatic, intitulat „Sociologie românească”.Profesorul scria: „Românească prin material, prinmetodă şi prin cercetători, înfăţişând nenumărateputinţe de creaţie ştiinţifică, cercetarea monograficăasigură din plin dezvoltarea unei sociologii româneşti.[…] E vorba mai ales de monografii săteşti, fără sănesocotim însă nici monografiile regionale, nicimonografiile industriale sau orăşeneşti şi nici chiarcercetarea unei probleme restrânse la faţa locului” (SRI/1, 1936, 7). Publicarea unui nou program (subsemnătura probabilă a Redacţiei), la un an după apariţie,îi va fi apărut Profesorului cel puţin ca nepotrivită.

Ceea ce pare a fi determinat violenţa împotrivirii afost între altele, funcţia de largă reprezentare a tuturorsociologiilor practicate la acea vreme în România de PetreAndrei, Traian Brăileanu, Dumitru Drăghicescu etc.atribuită de A. G. revistei. Referirea la cel dintâi, era unsubiect mai cu seamă sensibil pentru Profesor. În plus,pentru D. Gusti, situarea sociologiei monografice înistoria ştiinţelor sociale din România (cu priviri asupralui Conta, Xenopol, Haret), sau raportarea ei lacontextul larg al gândirii politice a româneşti, ceea ce A.G. numea „cucerirea tradiţiei”, risca să limiteze nu atâtspaţiul acordat monografiilor în cuprinsul revistei, câtvizibilitatea sociologiei proprii.

De acest aspect s-au prevalat T. Herseni şi H.H.Stahl. În cazul celui dintâi, la diferenţele de concepţie seadăuga poziţia de fost redactor al revistei, nesimpatizândcu recomandarea unor schimbări prea afirmate. Pe celde al doilea, anvergura şi îndrăzneala iniţiativelor lui A.G., plecat ca mezin al Şcolii şi revenit cu un doctorat înstrăinătate, par a-l fi îngrijorat, dacă nu iritat7.

3. Ideile programului respins, sunt amplificatevizionar în articolul Rostul actual al sociologiei (SR II/1,12-19), cu care debutează prestaţia lui A. G. Titlulrăspundea în ecou articolului Rostul monografiilor sociologice,publicat de T. Herseni în primul număr al revistei (SRI/1, 10-17). Numărul 1 pe 1937 al „Sociologieiromâneşti”, în care apare Rostul actual al sociologiei, este şi

primul număr în care A. G. figurează ca secretar deredacţie al revistei. El fusese salutat elogios de DragoşVrânceanu, care scria: „Primul număr din anul al II-leaal revistei «Sociologie românească» dovedeşte oreîmprospătare vădită de forţe, active şi proaspete dealtminteri de la primul număr din anul trecut. Cel de faţăare conţinutul bogat al unui număr dublu, mai ales larubrica cronicilor şi recenziilor, atât de importantăpentru activitatea unei reviste”8.

4. O examinare rapidă a apariţiilor revistei începândcu anul 1937 arată că multe din elementele cuprinse înprogramul nepublicat au devenit, treptat, realitate. Voida câteva exemple.

Abordarea oraşelor şi a problemelor sociale puse deacestea apare încă de la nr. 1 pe 1937 al revistei, undeMihai Pop publică cronica Semnele formării unei noiburghezii bucureştene (27-28). Îi urmează studiile N.Georgescu-Roegen, Costul vieţii în oraşele româneşti (SRII/7-8, 275-277), V. Tufescu, Un oraş în declin: Botoşanii(SR III/10-12, 468-518), Vasile Ilea, Oraşul Sighet, (SRIV/1-3, 48-59), Veturia Manuila, Pauperismul şi crizafamilială într-un cartier mărginaş al Bucureştilor (Tei) (SRIV/4-6, 170-178), N. Iorga, Sat şi oraş (SR V, 1943/1-6,13-22). La rubrica Cercetări apar articolele Şt. Popescu,Măturătorii Capitalei (SR IV/1-3, 85-89), Mircea Tiriung,Basarabeni muncitori la periferia Bucureştilor (SR IV/7-12,496-7), iar la rubrica Mişcarea ideilor, Leon �opasemnează Câteva ipoteze despre geneza oraşelor (SR V/1-6,239-56). De remarcat e faptul că ultimul număr nu a fostsupravegheat de A. G., aflat pe atunci în ancheta de laest de Bug, şi că e probabil ca opţiunea pentru cele douămateriale privind oraşul pe care le conţine acesta să nufi fost a lui. Preocuparea pentru cercetarea oraşului seîncetăţenise însă în cadrul „Sociologiei româneşti”, prinarticole masive (cum e cel datorat lui Tufescu),însumând peste o sută de pagini de revistă.

Cercetarea mai multor sate pe ţinuturi, plase sau lanivelul întregii ţări, care avea să ducă la publicarea celor4 volume din 60 de sate, este şi ea constantă. RubricaStudii găzduieşte în repetate rânduri contribuţii grupatesub titlul Satele româneşti. Aspecte, probleme, propuneri (SRII/2-3, 60-119), Sate româneşti (SR II/7-8, 277-316), Patrusate – Contribuţii la tipologia satului românesc, (SR IV/7-12,502-506). La rubrica Cercetări apar grupaje de articoledespre sate din Cadrilater (SR III/4-6, 170-208), PlasaDâmbovnic – Monografie sociologică, (SR IV/7-12, 413-493)etc.

Metodologia statistică e abordată de I. Measnicov şiV.V. Protopopescu la rubrica Prezentări bibliografice, undecei doi autori publică Izvoarele de informaţie statistică asuprarealităţii româneşti (SR III/1-3, 52-55). La rubrica Croniciapare I. Measnicov, Portret statistic al tinuturilor (SRIII/4-6, 230-38). Rubrica Discuţii găzduieşte contribuţialui Roman Cressin, Recensământul agricol din 1940 (SRIV/1-3, 94-98).

<<< 28

Printre problemele de actualitate care se puneauconducerii de stat, semnalăm publicarea în revistă astudiului C. Enescu, Semnificaţia alegerilor din decemvrie1937 în evoluţia politică a neamului românesc (SR II/11-12,512-526), a unor studii, cercetări şi cronici consacrateproblemei Cadrilaterului în SR III/4-6 (119-208), agrupajului Noua lege administrativă (idem, 230-248), agrupajului Problema moţilor (la rubrica Cercetări, SR III/7-9, 372-380), a unor cercetări privind debuşeele,industrializarea şi migraţia internă cum sunt studiile PaulSterian, Problema debuşeelor interioare (SR III/10-12,462-8), C. Grofşorean, Influenţa industrializării asupraţăranului român (SR IV/1-3, 22-24), Petre Ştefănucă,Muncitorii agricoli basarabeni în Dobrogea (SR IV,1942/4-6,178-186); I. Measnicov, Migraţiunile interioare înRomânia (SR IV, 7-12, 394-411), la rubrica Cercetări, A.Golopenţia, Gradul de modernizare al regiunilor rurale aleRomâniei (SR IV/4-6, 209-217), iar la rubrica Documente,A. G. şi Ion Veverca, Probemele agriculturii româneşti.Îndreptarul lucrărilor Seminarului pentru doctorat al Prof. VirgilN. Madgearu (SR IV/7-12, 507-521).

Preocupărilor legate de tradiţia studiilor sociale şipolitice îi sunt dedicate cronica lui D. Dogaru, SpiruHaret şi satele româneşti (SR II/2-3, 120-125); I.E. Naghiu,Viaţa şi opera lui Virgil Bărbat (1879-1931) (la rubricaPrezentări bibliografice, SR III/4-6, 258-263). Figuri desociologi, printre care şi cea a lui P. Andrei, vor ajungesă fie evocate cu tristeţe în paginile revistei sub presiuneaevenimentelor sumbre ale epocii (SR IV/7-12).

5. A. Golopenţia va dezvolta de altfel idei aleprogramului, adaptate la profilul profesional al câte unuisingur destinatar, în scrisorile prin care solicităcontribuţii, configurând atent nişa pe care acestea ar fis-o ocupe în spaţiul revistei9, cum sunt, în volumul I alRapsodiei epistolare: invitaţia trimisă lui Andrei G.Corteanu la 21.2.1938 (probleme politice şi economice,362); invitaţia de colaborare la care se referă VasileBăncilă în scrisoarea din 28.5.1938 (probleme etnice şipedagogice, 52) şi V. Butură în scrisoarea din 5.7.1938(etnbobotanică şi agricultură tradiţională, 131); şi, învolumul III al Rapsodiei epistolare: scrisorile lui A. G. cătreIon Făcăoaru (antropologie, scrisoarea din 8.2.1938),Christina Galitzi (sociologie americană, scrisoarea din21.2.1938), C. Grofşorean (studii privind oraşeleromâneşti Caransebeş, Lugoj, Timişoara şi centreleindustriale de la Reşiţa sau Anina, întreprinse de el saude colaboratorii Institutului Social Banat-Crişana,precum şi rapoarte asupra activitaţii Institutului;scrisorile din 11.2 şi 3.3.1938), sau răspunsul din27.2.1937 al lui Fl. Florescu la o invitaţie de colaborarea lui A. G. (problema Dobrogei şi a românilor de pestehotare), al lui Andrei Incze din 7.5.1938, la invitaţia decolaborare pe teme de geografie-sociologie etc. Citezcâteva pasaje din scrisorile redacţionale ale lui A. G.:

V-am trimis înainte de câteva zile colecţia anului IIal S.R. Cu gând să vă prilejuiască observaţia că revista atrecut de întâiele dibuiri. Ştim bine toate neajunsurile pecare le mai are: că materialul e încă în prea mare măsurăbrut, că nu am izbutit încă să avem o cronică şi o rubricăde recenzii care să cuprindă toate faptele şi ideile dindomeniul social. Am fost nevoiţi să le acceptăm, devreme ce o revistă, ce să informeze asupra structurii şiprefacerilor societăţii, e ceva nou şi neobişnuit la noi:trebuiau obişnuiţi cetitorii şi strânşi colaboratorii. Vin laDvs. în cadrul unei acţiuni de înlăturare a acestorneajunsuri. Daţi-ne, din când în când, un studiu sau ocronică. Tema multora din articolele Dv. din„Universul” s-ar cere dezvoltată. Vă vom pune ladispoziţie, de fiecare dată, un număr cuviincios deextrase. / Culegem numărul ianuarie-februarie (revistaşchiopătează încă în urma calendarului): ultimelecontribuţii le vom dala tipar în ziua de 28 februarie.Numărul viitor va ieşi spre sfârşitul lui aprilie. Lasfârşitul lui mai, vom pune sub tipar un număr consacratoraşelor noastre, burgheziei şi muncitorimii (A. G.–A.G. Corteanu, 21.2.1938, RE I, 362).

Profesorul Gusti m-a însărcinat să vă formulezinvitaţia de a colabora la S.R. V-a fost trimisă înainte decâteva zile colecţia revistei pe anul II. Vom fi foartebucuroşi să primim de la Dv. orice socotiţi potrivit.Deosebit de preţioase ne-ar fi contribuţii, ce săinformeze asupra sociologiei americane: teorie,cercetări, învăţământ, modul cum foloseşteadministraţiei de stat şi comunale. Căci constatarea căamericanii sunt cei de la care se poate învăţa azi înştiinţele sociale e admisă cu încetul şi la noi10. / Culegemtocmai numărul ianuarie-februarie; vom da la tiparultimele contribuţii în ziua de 28 februarie. Numărulviitor va ieşi spre sfârşitul lui aprilie. La sfârşitul lui maivom pune sub tipar un număr consacrat problemelororaşului, ale burgheziei şi ale muncitorimii (A. G. –Christina Galitzi, 21.2.1938, RE III).

În privinţa ajutorului bănăţean la scoaterea unuinumăr consacrat oraşelor româneşti al S.R. mă voiconforma indicaţiei Dv.: voi scrie adică individual celorpomeniţi. Cum lui Negru i-am scris şi cerut acest ajutor,îmi rămâne să vă adresez Dv. şi d-lui Stoicănescuaceeaş[i] rugăminte. Cred că prietenul Negru şi d-lStoicănescu simt nevoia de a formula concluzianumeroaselor lor cercetări de detaliu asupra structuriiTimişo[a]r[e]i într-un tablou de ansamblu. Pe Dv. credcă v-ar tenta să prezentaţi procesul postbelic dedeplasare a centrului românesc al Banatului de laCaransebeş şi Lugoj la Timişoara şi criza vieţii româneştidin Banat, pe care a determinat-o plecarea din capitalelede plasă a intelectualilor români şi mutarea lor laTimişoara. / În privinţa unei cercetări într-un centruindustrial bănăţean (Reşiţa), obiecţia Dv., că ea nu poatefi întreprinsă fără oarecari resurse destinate ei, e foarte

29 >>>

întemeiată. Aş fi bucuros dacă Negru sau cel care o vaduce la capăt mi-ar face un deviz de cheltuieli. Credcă-mi va izbuti să obţin în acest scop până la 10.000 lei.Ce s-ar putea face cu această sumă? (A. G. – C.Grofşorean, 3.3.1938, RE III).

Viziunea critică alternează cu bucuria reuşitelor deetapă. Din când în când, în scrisori apar accenteconfesive care dau glas apropierii de vederi şi tensiunilorîn care se desfăşoară operaţia laborioasă de căutare acăilor sociologiei:

Nu ştiu dacă v-aţi dat seamă, din cronica mea despreactivitatea Institutelor sociale regionale, cât apreciezmunca şi atitudinea Dv. „Metoda specială”, pe care Dv.o înfăţişaţi ca o formă mai modestă a cercetăriisociologice, este, sunt convins, chiar metoda pe carele-o impun împrejurările actuale ştiinţelor sociale.Convingerea aceasta este rezultatul cel mai de seamă alstudiilor mele (vă trimit azi un exemplar din teza meade doctorat, consacrată în întregime susţinerii acesteiafirmaţii). Cercetarea de dragul teoriei este necesară, darnumai o operaţie accesorie, de vreme ce teoria nu edecât un mijloc pentru a ajuta lămurirea maipătrunzătoare a realităţii în vederea unei mai buneorganizări a ei. / M-au împiedecat greutăţile readaptăriila împrejurările din ţară să spun mai degrabă lucrurileacestea. De acum încolo vreau, însă, să lupt pentru ele./ Sunt hotărât să consemnez de acum încolo, în fiecarenumăr al S.R., activitatea Institutelor regionale.Trimiteţi-mi, vă rog, regulat ştirile pe care le socotiţiutile. / Şi, la fel, cred, că ar fi bine să publicaţi în S.Runele din studiile întreprinse de Dv. şi de colaboratoriiDv. / Numărul întâi al anului III va apare la începutullui martie. Trimiteţi-mi neapărat ştiri despre activitateadin ultimele luni a Institutului şi, dacă se poate, şi unstudiu (A. G. – C. Grofşorean, 11.2.1938, RE III).

În corespondenţa cu Ştefania Cristescu, bilanţurireţinute dau glas mulţumirii interioare de a fi realizat unnumăr bun, în progres vădit faţă de numerele anterioare:astfel, scrie A. G. în scrisoarea din 10.4.1937, „[numărul]de febuarie-martie, care m-a costat multă bătaie de cap,dar e fără doar şi poate cel mai îngrijit număr de pânăacum al revistei, e bun de tipărit. Va ieşi pe piaţă lasfârşitul săptămânii viitoare” (RE II, 443). La 17.9.1937,el notează: „Scap mâine de revistă. Numărul e foartebun, cred. Mâine va porni şi scrisoarea începută. Aziabia mai răsuflu” (RE II, 459), adăugând în scrisoareadin 24.9.1937: „Vei primi mâine-poimâine numărul noual „Sociologiei”. Cred că îţi va place. E mai bun, dupăsocoteala mea, decât toate cele de până acum” (RE II,460). Lucrul la „Sociologie românească” a reprezentat– o înţelegem din scrisorile către Şt. Cristescu – un izvorde linişte şi o bucurie pe care A. G. a luptat să o menţinăconformă cu ce propusese în programul respins.

6. Concepţia preconizată de A. G. se traduce firescşi în modernizarea formatului revistei. Prezentate rapid,modificările esenţiale pe care le-a adus A. G.„Sociologiei româneşti” sunt următoarele:

(1) În anul I (1936), coperta revistei constă în desene(gravuri) executate de Lena Constante sau Victor IonPopa. Rolul lor este pur decorativ. De la primul numărpe 1937, acestea vor fi abandonate. În locul lor,coperta-document va găzdui clişee preluate din Colecţiadocumentară (numită şi Arhiva de fotografii sauColecţia de fotografii) a Institutului Social Român (nr.1, 2-3/1937); Colecţia de fotografii (numită şi Arhiva defotografii sau Arhiva fotografică) a Fundaţiei RegaleCulturale „Principele Carol” (nr. 4, 5-6, 7-8, 9-10,11-12/1937; nr. 4-6, 7-9/1938); Arhiva fotografică aServiciului Social (nr. 10-12/ 1938); Colecţia PetreLenghel-Izanu (nr. 1-3/1939); sau, pur şi simplu, clişeeale talentatului fotograf Aurel Bauh (nr. 4-6/1939 şi7-12/1942 ale anului IV). Legenda indicând cu preciziesubiectul clişeului şi locul în care fusese realizat aparede la prima la ultima copertă astfel ilustrate. Specificareaautorului clişeului se face cu regularitate începând cu nr.5-6/1937. Lui Stelian Dode (întotdeauna afiliat Arhiveifotografice a Fundaţiei Regale „Principele Carol”) i sedatoresc clişeele de pe copertele nr. 5-6, 7-8,11-12/1937, şi 4-6 şi 7-9/1938; un clişeu Eftene (deasemenea afiliat Fundaţiei) ilustrează coperta numărului9-10/1937. Primul clişeu Bauh (nr. 10-12/1938 e indicatca aparţinând Arhivei fotografice a Serviciului Social,următoarele (nr. 4-6/1939 şi 7-12/1942, care aparţinaceluiaşi an IV) nu par a fi fost introduse în vreo Arhivă.Prin opţiunea pentru coperta document (al cărei autor,a cărei provenienţă şi al cărei „titlu” sunt indicate cuprecizia cu care se procedează în cazul articolelor şistudiilor), A. G. imprimă revistei un caracter unitar,centrat pe prezentarea documentată a realităţii socialeromâneşti.

(2) În numerele apărute în anul I (1936) figureazăiniţial o singură rubrică: Cronici, Documente şi Recenzii, încadrul căreia apare cu regularitate un material (osub-rubrică) semnat de Redacţie şi intitulat Însemnări. Dela numărul 2 pe 1936, rubrica fourre-tout se va intitula dealtfel Cronici, Documente, Recenzii şi Însemnări. Studiile şiarticolele nu sunt indicate printr-o rubrică explicită ciimplicit, prin poziţie (ele apar în fruntea numărului,imediat după titlul Cuprinsul şi înainte de rubricamenţionată) şi printr-un corp de literă mărit.

De la nr. 2-3/1937, A,G. adaugă, ca primă rubricăpermanentă a revistei, rubrica Studii. Alte rubrici noisunt introduse treptat: (a) rubrica Discuţii (prilejuită depolemica iniţiată de D.C. Amzăr), care e introdusăîncepând cu nr. 5-6 /1937 şi reapare în nr. 7-8 şi9-10/1937 precum şi 1-3 sau 4-6/1939; (b) rubricaPrezentări bibliografice, care reapare în nr. 4-6 al aceluiaşian, şi sub-rubrica Comentarii sociologice la prefacerile realităţiiromâneşti (care apare în cadrul rubricii Cronici) iniţiate înnr. 1-3/1938 (unde vor fi şi comentate de A. G., vezi

<<< 30

Marginalii IV); (c) rubrica Cercetări (iniţiată în nr.4-6/1938 şi reapărând regulat în nr. 7-9, 10-12/1938;1-3, 4-6/1939; 7-12/1942; 1-6/1943, până laîntreruperea publicării revistei; (d) începând cu nr.4/1937, A. G. adaugă rubrica Din cuprinsul numărului viitor(precedată, în nr. 1/1937 de anunţarea temei număruluiviitor; (e) în ultimul număr, de care A. G. nu s-a maiocupat direct, aflându-se în campania de identificare aromânilor de dincolo de Bug, apare rubrica Mişcareaideilor.

(3) A. G. a practicat curent scindarea unor rubrici însub-rubrici noi, pentru a sublinia recurenţele şi a sugeraregrupări de forţe în vederea abordării unor teme laordinea zilei. Astfel, el scindează rubrica Recenzii însub-rubrici care vor apărea regulat, până la penultimulnumăr al revistei, cum ar fi: Sociologie teoretică; Celelalteştiinţe sociale. Filozofie; Realitatea românească; sau Problemeromâneşti privite de străini. În nr. 2-3/1937, consacratSituaţiei actuale a satului românesc, rubrica Recenzii va găzduisub-rubrica Statele neamurilor vecine; în nr. 5-6 vor apăreapentru prima dată sub-rubricile Românii de peste graniţă(numiţi, în nr. 1-3/1938, Românii de peste hotare); Cărţidespre comasare; şi Suprapopularea agricolă în Europa de răsărit;în nr. 7-8/1937 e iniţiată sub-rubrica Teoria ştiinţelorsociale; în nr. 11-12, recenziile impun introducereasub-rubricii Metodologia ştiinţelor sociale. În nr. 4-6/ 1938apare pentru prima dată, la Recenzii, sub-rubrica Mediulpolitic al României, iar în nr. 10-12, sub-rubrica Popoarelevecine. În nr. 7-12/1942, care este un număr bilanţ în carese trec în revistă publicaţiile plănuite la origine pentruCongresul Internaţional de Sociologie din 1939 şi, întretimp, apărute, rubrica Recenzii se scindează însub-rubricile Sociologia monografică; Cercetări şi discuţiimonografice; Sociologie agrară; Sociologie urbană; şi Antropologie.

A. G. cultivă sub-rubrica şi în cadrul rubriciiÎnsemnări. De la început, Însemnări-le (iniţial semnate„Redacţia”, ulterior nesemnate) fuseseră un mijloc de arotunji şi completa cuprinsul revistei. A. G. va distingeîntre însemnările complementare mai ample (care vorrămâne, nenumite, în fruntea rubricii); cele rapide (pecare le va transforma în sub-rubrica Fapte, veşti, publicaţii);şi cele în care se efectuează o primă lectură şi dezbaterea cuprinsului revistei, deschizându-se perspective noi decontinuare a cercetărilor comentate, pe care le va intitulaMarginalii la cuprinsul numărului de faţă. În nr. 7-8,Însemnări-le sunt de acum scindate în: Însemnăripropriu-zise; Marginalii la cuprinsul numărului de faţă; Fapte,veşti, publicaţii; şi Din cuprinsul numărului viitor.

În privinţa numelui ales, rubrica Marginalii poate fiapropiată (şi va fi fost influenţată) de rubrica Marginalea „Revistei Institutului Banat-Crişana”. Funcţiareflexivă, de oglindă a receptării materialelor, pe care i-oatribuie A. G. e însă diferită.

Altă rubrică pasager scindată va fi rubrica Cronici(numită, ca în „Arhiva”, Cronica în nr. 9-10 şi11-12/1937). În nr. 4-6/1938, apar în cadrul eisub-rubricile Noua lege administrativă; şi Problema moţilor.

De la numărul următor, sub-rubrica Problema moţilor vatrece însă în cadrul rubricii noi a Cercetări-lor.

(4) A. G. a practicat numărul tematic în care,adeseori, Studii-le, Cronici-le, Recenzii-le, Documente-le şiÎnsemnări-le erau centrate convergent pe tema aleasă.Astfel, nr. 2-3 pe anul 1937 este consacrat problemeisectorului rural din România; în Marginalii-le lui A. G.la nr. 7-8 era anunţată „pregătirea unui număr consacratîn întregime problemelor urbane ale României”.

(5) Prin Marginalii şi Însemnări, A. G. imprimă revisteio dublă mişcare reflexivă: de primă dezbatere amaterialelor oferite cititorilor în fiecare număr al revistei(Marginalii-le) şi de aducere în contact a preocupărilorŞcolii cu cele ale altor specialişti din ţară şi dinstrăinătate, ale unor intelectuali practicând disciplineînrudite, ale unor administratori sau lideri locali cu ideinovatoare etc. (Însemnări-le). Această reflexivitate va fi otrăsătură caracteristică a revistelor de care se ocupă A.G. Astfel, între nr. 3 şi nr. 19 al „Comunicărilorstatistice”, A. G. va publica, fără a le semna, Note lacuprinsul numărului de faţă ale Comunicărilor (pe care le-amreprodus în secţiunea Statistică a volumului II al Opere-lorcomplete ale lui A. G.). În acelaşi timp, Marginaliile suntadeseori pentru A. G. un prilej de prezentare a punctuluisău de vedere. Şt. Golopenţia scria: „Cine vrea săcunoască ideile lui A. G. despre o sociologie militantă şipolitică trebuie să studieze cu atenţie revista «Sociologieromânească» în totalitatea ei. Sunt interesante în acestsens Însemnări-le şi Marginalii-le scrise de A. G., uneorinesemnate, recognoscibile însă imediat după conţinut şistil”11.

(6) Numerele pe 1936 ale revistei erau paginateseparat. Începând cu anul 1937, ele vor fi paginate încontinuare, conform cu practica revistelor de specialitate(între care, „Arhiva”).

(7) În numerele pe 1936 şi în primul număr pe 1937,sumarul nu indica paginile la care apăreau diferitelecontribuţii cuprinse în revistă. De la nr. 2-3/1937 şi pânăla sfârşit, acestea vor fi incorporate cu regularitate însumar.

(8) Numerele pe 1936 şi primul număr pe 1937fuseseră tipărite la Tipografia Bucovina. Începând cu nr.2-3/1937, revista trece la Monitorul Oficial şiImprimeriile Statului (Imprimeria Centrală, Bucureşti),unde va fi tipărită, în condiţii grafice superioare, până laultimul număr exclusiv (nr. 1-6/1943 este tipărit înianuarie 1944 la Atelierele Ramuri, Craiova).

(9) O serie de atribuţii şi răspunderi se precizeazătreptat, într-o operaţie firească de creştere înprofesionalitate şi complexitate a revistei şi a redacţieiei. Faţă de numerele pe 1936, în care Redacţia şiAdministraţia figurau contopite – „Redacţia şiAdministraţia: Institutul Social Român, Piaţa Romană6, etaj III (Palatul Academiei de Înalte Studii Comercialeşi Industriale), Bucureşti” –, începând cu nr. 2-3/1937,Secretarul de Redacţie („A. Golopenţia: Bucureşti III,Str. Latină Nr. 8, Fundaţia Regală Culturală «Principele

31 >>>

Carol»”) se separă de Administraţie (care devine:„«Oficiul de Librărie», Bucureşti I, strada Carol Nr. 26”şi, începând din 1938, „Centrala Editurilor UniuniiFundaţiilor Culturale Regale, Bucureşti I, Lipscani,18-20”).

Antrenarea ca Secretari de redacţie a lui D. Dogaruşi Fl. Florescu, începând cu nr. 4-6/1938, când A. G.devine Redactor al revistei, va întări, între altele, rubricaÎnsemnări, unde cel dintâi va asigura sistematic, până lanr. 4-6/1939 inclusiv, sub-rubrica Revista revistelor.

7. Pe parcursul celor trei ani în care A. G. s-a ocupatde revistă, atitudinea de rezervă iniţială a dăinuit, dar nuau lipsit nici unele perioade de recunoaştere. Astfel, laun an de la întoarcere, la 14.1.1938, A. G. îi scriaŞtefaniei Cristescu: „La câteva ceasuri după plecarea ta,am fost la Profesor. În casa lui nouă. Am petrecut cu elun ceas agreabil. Nu-l mai iau prea în serios: aşa,mulţimea planurilor lui nu mă mai tulbură. E plin delaude pentru „Sociologia românească” (RE II, 474).

În 1939, când A. G. s-a aflat în concentrare,abandonarea formatului imprimat de el revistei a fost laordinea zilei. În scrisoarea din 22.9.1939 către A. G., Şt.Cristescu redă un dialog cu H.H. Stahl desfăşurat laFundaţie, în prezenţa lui Ştefan Popescu, Mihai Pop şiD.C. Georgescu. Reproducem în cele ce urmează oparte din cele spuse de Stahl:

Şi a început să spună (adăugând: deşi d-naGolopenţia e de faţă): „Profesorul e un om bătrân şi-iplace să aibă oameni care să lucreze pe sistemul lui. Deşialte atitudini denotă tocmai vitalitatea Şcolii, Profesorultotuşi nu e în stare să priceapă. E un om bătrân şiaşteaptă succes şi încoronări. Golopenţia, dacă mai stăpe unde e, „Sociologia românească” va lua cu totul altăformă : pe cadre şi manifestări. / Golopenţia a dat„Sociologiei româneşti” o formă pe care eu o socotescadmirabilă, dar pe care nu şi-a impus-o decât prin certecontinui cu Profesorul, sau punându-i revista în faţă cape un lucru gata înfăptuit, în faţa căruia te pleci. / Euam avut curajul să i-o arăt, acum când G[olopenţia] elipsă. Şi Profesorul o vrea altfel. / Vezi, Golopenţialuptă pentru ceva, el vrea ceva şi-şi impune ideea[prin] luptă. Eu nu lupt. Eu sunt mulţumit dacă mă lasăalţii în pace şi nu se amestecă în lucrul meu”. (Adaugărepede : „adică în lucrările mele personale” (RE II, 519).

Dincolo de opoziţia între două feluri de a trăi relaţiade membru al şcolii gustiene, despre care am vorbit înIntroducerea la RE III, pasajul e important întrucât arată,pe de o parte, că Stahl e conştient de meritele şi riscurilemuncii de redactor a lui A. G., luminând felul în care,tacit, prin strategia asamblării de articole bune (pe careo putem numi, la rigoare, strategia lucrului înfăptuit) sauprin luptă deschisă în cotidian, A. G. a ajuns să impunăo serie de idei în care credea, iar pe de altă parte, că, înlipsa lui, revista îi e „arătată” cu curaj, nu e greu de

stabilit cu ce intenţii, Profesorului care „nu e în stare săpriceapă”.

La desfiinţarea Serviciului Social, în septembrie1939, e decisă, în absenţa lui A. G. care continua să fieconcentrat, nu numai suspendarea momentană impusăde situaţie a „Sociologiei româneşti”, ci şi „reapariţia eisub altă formă” în urma unor întruniri la careparticipaseră, ca factori de decizie, D. Gusti şi H.H.Stahl. Cităm, dintr-o altă scrisoare a Ştefaniei Cristescu:

Când m-am întors la Fundaţie, n-am mai găsit decâtpe Measnicof în camera unde se afla biroul tău. […]Peste câtva timp a trecut prin biroul meu ŞtefanPopescu. M-a întrebat când vii. Mi-a spus că nu ţi-a scris,socotind că te întorci, cu atât mai mult cu cât, a adăugat,nu avea să-ţi comunice decât lucruri triste. Mi-a spusfoarte superficial şi grăbit, temându-se parcă să nu-lprindă Stahl la mine, că întrunirile cu Profesorul, Stahlşi Fl. Florescu l-au impresionat îndeosebi. Că s-a hotărâtsuspendarea deocamdată a „Sociologiei româneşti” şireapariţia ei la Anul Nou (1940) sub altă formă.(29.11.1939, RE II, 525).

D.C. Georgescu îi scria lui A. G. în acelaşi sens:Profesorul se gândeşte la reforma revistei

„Sociologie românească”. În aşa fel încât să fie un organde actualitate, capabil să se întreţină singur. Un numărcompus din trei coale care să apară regulat zece luni pean (vara nu). Compus cam aşa : Studii teoretice /Probleme actuale / Cercetări / Documente / Discuţii/ Cronică / Recenzii critice / Recenzii informative /Bibliografie. / Acum este în căutarea celor zece teorii,zece probleme actuale, zece cercetări, zece etc. etc. Omvedea ce se mai întâmplă […] (D.C. Georgescu–A. G.,26.11.1939, RE III).

Şi în perioadele în care domină reţinerea, şi în celeîn care Profesorul apreciază revista, A. G. se îngrijeştesistematic de conţinutul, ţinuta profesională şi creştereaacesteia. Munca prestată a fost tenace (A. G. nu a avutînsărcinări privind Serviciul Social şi s-a concentratasupra „Sociologieii româneşti” şi a activităţii deasistent), conflictele ivite pe parcurs au fost depăşite, iarpolitica de recrutare de colaboratori şi de abordare deteme noi constantă, în ciuda împotrivirilor. O aflămîndeosebi din scrisorile-jurnal trimise între 1937-1939Ştefaniei Cristescu, care s-a aflat la Caransebeş în aceastăperioadă. 19 din cele 39 scrisori ale lui A. G. în 1937, 13din 39 scrisori trimise în 1938 şi 2 scrisori din 1939vorbesc despre tema aleasă pentru un număr sau altulal revistei, atragerea colaboratorilor, corectura număr denumăr, predarea la tipografie. Reproduc în cele ceurmează doar trei citate:

Nu plec obosit de la cazarmă, seara la 7, ci vesel şicu gândul la ceasurile de la masă, care încep atunci.Seminarul îmi cere două seri, iar, acum, numărul din„Sociologie” pe toate celelalte. Azi am coborât în oraş,la prânz, să ridic manuscrisul unui studiu mult aşteptat.

<<< 32

L-am revizuit până adineaori şi, de îndată ce voi fi lipitplicul acestei scrisori, voi porni să duc portarului de latipografie materialul nou. Întors, mă voi aşeza săplănuiesc cele de spus mâine la Seminar. Duminica mi-ova umple toată scrisul pentru „Sociologie românească”(14.1.1938, RE II, 473).

Îţi scriu azi nu numai ca prieten plin de iubire ci şica Secretar de redacţie terorizat de grija contribuţiilor laun număr dificil al revistei. Am umblat toate zileleacestea după colaboratori. Cum n-am avut zile preabune, cele două-trei persuadări încercate zilnic îmi luautoată vlaga. Dacă aş fi să glumesc, aş putea zice că amajuns cioban peste o turmă de pureci. Ce de alergaredupă fiecare autor! Aşa, ajung abia în dimineaţa asta, perăcoare, să-ţi scriu şi să te rog să scrii neapărat un studiude 4-5 pagini de tipar pentru numărul februarie-martieal „Sociologiei”, care urmează să înfăţiseze situaţiasatului. Cred că voi izbuti să fac aşa ca numărul să nu maiînfăţişeze numai un sat anume, ci situaţia întregului sector ruralromânesc. Vor contribui şi dl. Manuila, dl. Şişeşti, Cornăţeanu,statisticienii [subl. S.G.]. Mai greu e la spiritual. În privinţasituaţiei sanitare, economice, şcolare, lucrul se poate faceprin cifre. La spiritual am nevoie de ajutorul tău. Situaţiao ştim: o mentalitate ţărănesc-primitivă în disoluţie,minată de atitudinea pozitivist-tradiţională, răspândităprin şcoală, cazarmă, lucrul în oraş etc. Vrei să dai tucâteva pagini în care să sugerezi cum magia şidescântecul sunt o rezervaţiune, în care atitudineatradiţional-primitivă persistă? Ar fi, adică, de arătatatitudinea satului faţă de magie. Din satele studiate detine cred că s-ar putea scoate ceva de felul acesta. / Nute supăra, Ştefanio, de chipul în care-ţi scriu. Amalergături peste alergături şi economicul mi-a dat pânăacum atâta bătaie de cap, încât n-am precizat încă titlulla cele trei-patru contribuţii de spiritual. Mai cu drag aşlua un tren, să stăm de vorbă. Dar am de dat atâtealucruri până 1 martie. Îţi voi trimite curând sumarul cutitlurile exacte şi o propunere mai precisă. Te rog să-ţipriveşti materialul şi să te gândeşti ce s-ar putea da(25.2.1937, RE II, 439-440).

Am sosit la Dej de dimineaţă. Am alergat înainte demasă pe la autorităţi şi prin depozite, să strâng toate câtene trebuiesc pentru construcţia, însfârşit începută, alocalului Cooperativei din Căian. Iar acum aşezat în faţaunei mese de cafenea de marmoră şi în dosul uneiperdele în care bate soarele, transcriu o cronică pentru„Sociologie românească”, aşteptând ora 7 şi trenul spreBucureşti (9.9.1937, RE II, 457).

În scrisorile către D. Gusti, A. G. a vorbit, pe de altăparte, în mod repetat, despre plăţile, mereu restante, alerevistei, pentru care înainta personal banii necesari înaşteptarea rezolvărilor bugetare.

Însfârşit, Marginaliile redactate de A. G. ne permit săînţelegem, din chiar paginile revistei, raţiunile adânci ale

selecţiei materialelor, a problemelor sau a tematiciinumerelor în care apar, pe scurt, concepţia de Redactor înimediat a lui A. G.

8. În raport cu acest cotidian al muncii pasionate larevista, pe care A. G. o scoate un timp singur, lună delună, sunt, de aceea, surprinzătoare notaţiile devălmaşeale lui H.H. Stahl, pe care nu le-am fi abordat, dacă nuar avea un caracter sistematic. Acesta a vorbit în repetaterânduri despre revista „Sociologie românească”extinzând asupra anilor 1937-1942 „devălmăşia” care nua definit în fapt publicarea ei nici în anul iniţial 1936.Cităm, din Amintiri şi gânduri… marcând prin italicepasajele asupra incongruităţii cărora atragem atenţia:„Tot în colectiv se făcea şi munca de tipărire, reuşindu-se în felulacesta să se menţină revista timp de patru ani de zile. Din anul1937 Golopenţia a luat în sarcina sa secretariatul deredacţie, asigurându-se astfel o mai bună coeziune afiecărui număr şi o axare din ce în ce mai clară peprobleme de sociologie generală” (p. 357).

Înnoirile aduse de A. G. – pe care le-am prezentatmai sus – privesc în fapt nu atât sociologia generală şinu numai clarificarea structurii revistei, cât mai alesmultiplicarea temelor de cercetare şi reflecţia sistematicăla rostul materialelor publicate, la impactul lor eventualîn înţelegerea şi transformarea realităţii româneşti, cuincursiuni în politica internă şi internaţională amomentului. Că anvergura acestei repoziţionări l-aafectat pe H.H. Stahl răzbeşte chiar din textul, atât deechilibrat în genere, Amintiri şi gânduri… În volumul deinterviuri Monografia ca utopie, minimizarea rolului jucatde A. G. ca Redactor al „Sociologiei româneşti” şi, maiimportant, neînţelegerea de fond a rolului major alrevistei se accentuează. H.H. Stahl o prezintă ca pe orevistă în care tinerii puteau „să publice şi ei ceva”,opinie pe care o regăsim vehiculată de mulţi dintre ceicare scriu despre „Sociologie românească” în zilelenoastre. Citez două pasaje tulburi:

– A cui a vrut să fie această revistă?– „Sociologie românească”? A noastră! (râde). Adică

a mea, a lui Golopenţia, a lui Neamţu.– Deci Fundaţia a făcut-o?– Întâmplător, dar nu era a Fundaţiei. Noi lucram în

numele Şcolii, dar de fapt iniţiativa şi munca toată a fost făcutăde noi. La care s-a adăugat cu prestanţă şi cu acuitate Golopenţia.Dar ăştia au fost. N-a fost nici un fel de redactor-sef, mulţi anide zile, ci colaborarea cu cine puteam prinde. Era făcută ca săpermită tinerilor să publice şi ei ceva şi să formeze uncurent de gândire în jurul acestor probleme ale satuluiromânesc (p. 203).

– Bine, m-am lămurit cu banii. Dar, ca să scoateţi o revistă,trebuiau pregătite trei numere, cu rubrici cu tot.

– Da, da. Păi împărţeam muncile între noi.– Înainte n-aţi făcut vreo tatonare, cam pe ce colaboratori

puteţi să contaţi?

33 >>>

<<< 34

– Eram noi trei, grupa asta, care era ştab, şi veneau,fără să-i soliciţi, o serie întreagă de oameni care găseau că einteresant (p. 204).

Din cele spuse mai sus rezultă, credem, caracterulnefondat al acestor afirmaţii. Au existat redactori, chiardacă nu redactori-şefi. Colaboratorii erau departe de aveni „fără să-i soliciţi” şi de a fi „cine puteam prinde”sau tineri cărora să li se permită „să publice şi ei ceva”.Munca redacţională nu a fost împărţită cu H.H. Stahl.În anumite momente, acesta pare de altfel a o fiîngreunat.

*La capătul acestor rânduri, putem răspunde negativ

la întrebarea titlu. „Sociologie românească” nu a fostscoasă în devălmăşie. Pentru buna ei apariţie şi pentruprogresul revistei rezervele de devotare, competenţă,spirit critic şi combativitate ale lui A. G. au jucat timpde trei ani un rol decisiv. Alăturându-şi în muncaredacţională o echipă de tineri, apelând pentru materialela monografişti, Profesor, dar şi la specialişti de prestigiuîn ştiinţele sociale din afara grupului strict al Şcoliigustiene, A. G. a reuşit să depăşească tiparul iniţial, deuz intern, al publicaţiei. „Sociologie românească” a fosto revistă dinamică, în care iniţiativele au fost potenţate,multiplicate şi, deseori, orientate (prin tematica aleasă,printr-un plan concertat de invitaţii de publicare etc.)spre a obţine un impact maxim datorită viziunii deRedactor a lui A. G. Rolul de pionierat, jucat de O.Neamţu şi T. Herseni, cel de publicare a unui numărdespre care se simţea că e, într-un fel sau altul, încheiereaunei serii, pe care l-a jucat Gh. Focşa, rămân de clarificatpentru o imagine completă.

Note:

* Articolul de faţă reia note şi comentarii pe care le-ampublicat ca editor al volumului Anton Golopenţia, Operecomplete, I. Sociologie (646-652) precum şi pasaje din Introducereala volumul RE III, aflat sub tipar.

1. Cf. Trestieni (1985), 242. O. Neamţu încercase săregrupeze monografiştii tineri în jurul revistei „Dreapta” şiplănuise, alături de A. G., o altă revistă a acestora.2. Ibidem. În fapt, de pe teren, A. G. trimisese un Proiect desumar pentru nr. 1-2 pe 1943 al revistei, dar acesta nu s-amaterializat. Proiectul de sumar a fost publicat în Bug (II,7-8), unde apar (la p. 9-253) o parte din articolele anunţatela rubrica Cercetări. 3. Cu excepţia nr. 1-6/1943.4. Seria A. Golopenţia, Rapsodia epistolară, I-III include oparte din schimburile epistolare ale lui A. G. Volumul III seaflă sub tipar. Seria se va încheia cu volumul IV. Toatescrisorile cuprinse în RE II sunt adresate Ştefaniei Cristescu.5. A. G. a fost bursier Rockefeller (1933-1935) şi ulteriorbursier Humboldt (1935-1936) în Germania, unde şi-a trecutdoctoratul sub conducerea sociologului Hans Freyer.

6. Acest text va fi publicat în secţiunea Postume a Operelorcomplete ale lui A. Golopenţia. 7. Mobilizat la Fundaţie, H.H. Stahl îşi va trece doctoratulabia în 1940 şi va regreta până la sfârşitul vieţii că nu fusesetrimis în străinătate.8. Cf. „Curentul”, X (1937), nr. 3274 (14 martie), 2.9. Am marcat domeniul pentru care e solicitată colaborareaîntre paranteze.10. Vezi, pe tema referirilor la sociologia americană în cadrulrevistei, Valentina Pricopie, Prezenţe, amprente şi întâlniriamericane în publicaţiile Şcolii de la Bucureşti (sub tipar).11. Cf. Ştefania Cristescu, Un dar postum, 20.

Bibliography:

Anton Golopenţia, Opere complete/Complete works,Bucureşti: Editura Enciclopedică, I. Sociologie/Sociology (2002), II. Statistică, demografie şi geopolitică/Statistics, demography and geopolitics (1999).

***, Proiect de Sumar pentru un număr special din „Sociologieromânească” (an. V, nr. 1-2)/ Summary project for aspecial issue of Sociologie românească, în Românii de laest de Bug (= Bug), Bucureşti: Editura Enciclopedică,II, 2006, 7-8.

***, Rapsodia epistolară (= RE). Scrisori primite şi trimisede A.G. (1923-1950)/ The Epistolary rhapsody.Letters received and sent by A.G. (1923-1950),Bucureşti: I (Albatros, 2004), II (EdituraEnciclopedică, 2010), III (sub tipar).

Ştefania Golopenţia, Un dar postum/ A posthumous gift.Introducere la A. Golopenţia, Ceasul misiunilor reale,Bucureşti: Editura Fundaţiei Culturale Române,1999, 7-49.

Zoltán Rostás, Monografia ca utopie. Interviuri cu Henri H.Stahl/ Monograph as utopia. Interviews with H.H.Stahl. Bucureşti: Paideia, 2000.

Henri H. Stahl, Amintiri şi gânduri din vechea şcoală a„monografiilor sociologice”/ Memories and thoughtsfrom the old school of ‚sociological monographs’.Bucureşti: Minerva, 1981.

Ion Dan Trestieni, Cercetarea de teren în perspectiva ŞcoliiSociologice de la Bucureşti. Analiza conţinutului studiilorpublicate în revista Sociologie Românească (1936-1943)/Field research from the perspective of theSociological School of Bucharest. A contents analysisof the studies published in the review Sociologieromânească, in Septimiu Chelcea, Semnificaţiadocumentelor sociale, 241-42. Bucureşti: EdituraŞtiinţifică şi Enciclopedică, 1985.

35 >>>

<<< 36

Maestrul şi discipolul.Ipostaze ale relaţiilor dintre doi corifei

ai sociologiei româneşti:Dimitrie Gusti şi Petre Andrei

D u m i t r u S T A NUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice“Alexandru Ioan Cuza” University of Iaşi, Faculty of Philosophy and Social-Political Sciences

B-dul Carol I, nr. 11, 700506, Iaşi, Româniatel.: +40 (232) 201000, fax: +40 (232) 201201, e-mail: contact@uaic.ro

personal e-mail: dtrustan@yahoo.com

The Master and the Disciple. Hypostases of the relations between two coryphaei of Romanian sociology: Dimitrie Gusti and Petre Andrei

There are four personalities in the history of Romanian sociology who are almost unanimously recognized asrepresentative for its identity. The four names that stand out through their written works as well as sociological researchactivities are Dimitrie Gusti, Petre Andrei, Traian Herseni and Henri. H. Stahl. As Dimitrie Gusti has been a professor tothe other persons mentioned above, it can be affirmed that he represents a genuine “spiritus vector” for the entire Romaniansociology.

This article outlines the particularities of the intellectual relationship between Dimitrie Gusti – the professor – and hismost valued disciple: Petre Andrei. The attractiveness of this article derives from the fact that it mentions both the elementsthat have allied the professor and the disciple, as well as the elements that have irremediably separated them.

Keywords: Dimitie Gusti, Petre Andrei, intellectual relationship, professor, disciple, academic sociology, history ofsociology, sociologia militans, sociologia cogitans, action – investigation, sociological monograph

37 >>>

I. Relaţia generică dintre maestru şi discipol

ÎÎncercările de tip compendiu orienciclopedice asupra unui domeniuştiinţific, oricare ar fi acesta, capătă

inevitabil dimensiuni impresionante. Ele dobândescproporţii respectabile pentru că sintetizează esenţeledomeniului, adică reflectă tot ceea ce este maireprezentativ pentru istoria acestuia. În cazul sociologieiromâneşti, un demers de acest gen apărut în urmă cuaproximativ un deceniu1 inventariază, cu un evidentexces de generozitate, nu mai puţin de 240 demedalioane, profiluri, figuri şi crochiuri de intelectuali.Fără a diminua meritele celor incluşi într-un inventaratât de cuprinzător, suntem tentaţi, totuşi, să realizămdiferenţieri calitative şi ierarhizări între numele înseriatecu acest prilej. Plecând de la o multitudine de criteriiprecum epoca în care au creat cei menţionaţi,dificultăţile cu care s-au confruntat în alegerea temelorde studiu, extensia operei lor, impactul social al lucrărilor

pe care le-au scris, nivelul de contaminare suportat dindirecţia altor domenii ale cunoaşterii, gradul derecunoaştere naţională ori internaţională, originalitateaconceptuală şi/ sau metodologică, cât de mult audiseminat problematica sociologiei, cum au contribuitla creşterea prestigiului sociologiei ş.a.m.d., ajungem săefectuăm trieri valorice şi clasamente discutabile.

Adoptarea unui criteriu sau a mai multor criterii deselectare a numelor lasă impresia că suntem obiectivi înalcătuirea enciclopediei sociologilor români. Sentimentulcă deţinem informaţii precise se diluează, însă, întrucâtmulte dintre personalităţile acceptate într-o asemeneaîntreprindere pot fi lesne contestate. De pildă, ceinominalizaţi ca precursori ai sociologiei sunt revendicaţicu mai multă îndreptăţire de alte domenii ştiinţifice şi,în consecinţă, includerea lor în tagma sociologilorreprezintă forţări evidente; de asemenea, mulţi dintre ceiconsideraţi sociologi contemporani importanţi vor primisau nu recunoaşterea apartenenţei ştiinţifice abia dupăcâteva decenii de evaluare temeinică a creaţiilor lor.

Dacă lăsăm deoparte reprezentanţii presociologiei şiprotosociologiei româneşti, precum şi pe cei aisociologiei recente, atunci lista celor care îşi au un locindubitabil în istoria sociologiei devine cu mult maimică. Totodată, constatăm cu uşurinţă că dintre cei carerămân într-o astfel de listă, numai unii pot fi apreciaţi careprezentativi sau identitari pentru sociologiaromânească. Oricât ar fi de subiective şi de riscanteselecţiile şi clasamentele operate asupra sociologilor,prin raportare la criteriile enumerate mai sus, ajungemla concluzia că în sociologia românească există patrunume de referinţă: Dimitrie Gusti, Petre Andrei, TraianHerseni şi Henri Stahl. În acelaşi timp, o precizaresurvine oarecum de la sine: întrucât Dimitrie Gusti afost profesorul şi mentorul celorlalţi trei, el poate ficonsiderat maestrul instituirii şi consolidării sociologieidin România în prima jumătate a secolului al XX-lea.

În relaţia generică dintre maestru şi discipol, uneleipostaze intervin cu destul de multă regularitate:

a) discipolul preia masiv din creaţia magistrului şi îşiamplifică potenţialul personal acţionând sub baghetamaestrului cu multă fidelitate faţă de ofertele acestuia;

b) discipolul este cooptat în proiectele de anvergurăale mentorului său, pentru că se ridică la nivelulexpectanţelor şi exigenţelor celui din urmă;

c) discipolul îşi delimitează proiecte personale şi lerealizează în bună măsură prin strategii care îi aparţin,păstrând însă o raportare paradigmatică, conceptuală şi/sau metodologică faţă de capitalurile referenţiale alemagistrului (care devin, astfel, nu atât dovezi deobedienţă faţă de magistru, cât mai ales surse dejustificare a proiectelor avansate de discipol);

d) ieşirea din paradigma magistrului, completarea şicorectarea acesteia ajungând până la separareaconceptuală/ profesională faţă de maestru, ca expresiea îndepărtării discipolului de coerciţiile pe care a trebuitsă le suporte o bună perioadă de timp;

e) marcarea independenţei şi a rupturii discipoluluifaţă de maestrul său ca încercare tardivă de eliberaredefinitivă prin acte care sugerează nu doar opoziţia şirebeliunea în raport cu cel care l-a format, ci şi nevoiade a fi recunoscut ca fiind altfel decât magistrul său2.

Finalmente, unui discipol i se pot imputaînstrăinările aproape imorale şi paricide faţă de magistru,precum şi secvenţele de neloialitate sau denerecunoştinţă faţă de persoana care l-a descoperit,iniţiat şi maturizat ca intelectual. Cu riscul atrageriiacestor acuze, însă, discipolul demonstrează că a devenitcel puţin la fel de creativ, performant şi importantprecum cel căruia îi datorează formarea intelectuală.

Relaţia intelectuală dintre maestru şi discipol aparcurs aceste etape în foarte multe cazuri şi se verificăîn toate ramurile cunoaşterii. Umanitatea, în esenţa ei, aavut preponderent de câştigat de pe urma evoluţieiacestei relaţii, în condiţiile în care elevii au reuşit să

egaleze ori chiar să depăşească performanţeleprofesorilor lor. În sociologie, spre exemplu, A. Comtel-a eclipsat în mare măsură pe mentorul S. Simon, deşide la acesta a preluat temele de cercetare prin care adevenit părintele fondator al ştiinţei despre societate,asistentul P. Fauconnet completează teoria profesoruluisău – E. Durkeim, R Merton obţine o recunoaştere maiînaltă în rândurile sociologilor decât magistrul său – T.Parsons ş.a.m.d. Aproximativ în aceeaşi schemăevolutivă se înscrie şi relaţia intelectuală dintreprofesorul Dimitrie Gusti şi cel mai strălucit dintre eleviisăi, Petre Andrei. De altfel, însuşi Gusti a recunoscutpotenţialul discipolului său şi a mărturisit că după ce aavut „norocul” să aibă ca doctorand pe Petre Andrei„nu se mai simţea îndemnat să acorde şi altora titlul dedoctor în filosofie – sociologie. Prima excepţie a făcut-oabia în 1935, cu Traian Herseni, acesta fiind primul carei s-a părut lui Gusti că promite a fi sociolog de talia unuiAndrei”3.

II. Dimitrie Gusti şi Petre Andrei – momente decunoaştere reciprocă

În mod oficial, primele cursuri de sociologie dinRomânia au fost susţinute de ConstantinDimitrescu-Iaşi (1896) la Universitatea din Bucureşti şide Constantin Leonardescu (1897) la Universitatea dinIaşi. Primii titulari ai unor catedre universitare care aveauîn componenţă şi cursuri de sociologie vor fi, însă, abiadin anul 1910: la Bucureşti, catedra de acest fel i-arevenit lui Ion Rădulescu-Pogoneanu, iar la Iaşi,începând cu ziua de 1 aprilie a aceluiaşi an, a devenittitular profesorul Dimitrie Gusti. La data de 8 aprilie1910, acesta din urmă susţine prima prelegere a cursuluiintitulat Istoria filosofiei greceşti, etică şi sociologie prin care îşianunţa intenţia de a promova un „sistem de sociologiepolitică şi etică”.

Anul 1910 devine referenţial pentru sociologiaromânească atât prin lansarea lui Gusti ca profesor desociologie, cât şi prin începerea studiilor universitare decătre Petre Andrei. Admis la Facultatea de Litere aUniversităţii din Iaşi, Petre Andrei devine cursantul luiDimitrie Gusti şi reuşeşte să-şi impresioneze profesorulchiar din momentul în care concurează şi câştigă unicabursă acordată de instituţia de învăţământ superiorpentru anul de studii 1910–1911. Calităţile intelectualeexcepţionale ale tânărului student Petre Andrei şireceptivitatea mare faţă de ideile promovate de DimitrieGusti l-au transformat pe cursant în „primul gustian deseamă din sociologia românească”. Iată ce scria PetreAndrei într-un text din anul 1912, care avea să fie tipăritabia în 1915 şi din care deducem fidelitatea foarte marefaţă de concepţia magistrului său: „viaţa socială,realitatea socială, a cărei esenţă este voinţa socială, estecomplexă şi are mai multe elemente... Acele elementenu stau într-un raport de dependenţă genetică, nu se pot

<<< 38

reduce unele la altele. Realitatea socială e constituită deanumite elemente, deci are elemente constitutive şi ecălăuzită, e organizată de alte anumite elemente, caresunt elemente organizatorice. Elementele constitutive, caresunt manifestările psihice şi fenomenele economice,formează structura unităţii sociale, iar elementeleorganizatoare: fenomenele politice şi juridice formeazăfuncţiunea realităţii sociale. Între aceste elemente există unraport de coexistenţă originară sau, cum spune DimitrieGusti, un paralelism, căci toate cele patru elementeconsiderate sunt în orice realitate socială, poate nu înacelaşi grad de dezvoltare, dar sunt, căci fără ele nuputem avea o realitate socială formată, cu structură şifuncţiune”4.

În aceste rânduri scrise de Petre Andrei identificămconceptele gustiene fundamentale – realitate socială,voinţă socială, manifestări constitutive, manifestăriorganizatorice, paralelism sociologic – precum şipăstrarea semanticii profesorului Dimitrie Gusti. Relaţiadintre Gusti şi Andrei se aprofundează în timp,profesorul oferindu-i în anul 1912 atât conducereabibliotecii Seminarului de Sociologie şi Etică, precum şiun post de asistent – în pofida faptului că discipolul seafla doar în al doilea an de studii universitare. Mai mult,Petre Andrei primeşte misiunea de a publica în volumul„Lucrări ale Seminarului de Sociologie şi Etică”, subcoordonarea profesorului Dimitrie Gusti, textele fiindintitulate „Mecanicism şi teleologism în sociologia luiH. Spencer şi G. Tarde”, „Sociologia marxistă şisociologia neokantiană”, „Despre procesul decunoaştere şi recunoaştere al valorilor”. Peste circa undeceniu, Petre Andrei va valorifica aceste texte dinperioada studenţiei, atestate de magistru şi departicipanţii la Seminar, incluzându-le în unul dintre celemai apreciate volume ale creaţiei lui nefilosofice:„Probleme de sociologie”.

Temeinicia relaţiei intelectuale dintre Dimitrie Gustişi Petre Andrei devine şi mai convingătoare după cediscipolul îşi susţine examenul de licenţă (1913) şi esteadmis ca doctorand chiar de către profesorul DimitrieGusti (1913). Totodată, pentru a avea garanţia că PetreAndrei pregăteşte o teză de doctorat reuşită şi capătăîmplinirea intelectuală aferentă acestui obiectiv,magistrul îşi trimite discipolul la studii în străinătate(1914 – 1915) la universităţile din Berlin şi Lepzig. Prinsusţinerea publică a tezei de doctorat (1918) în faţacomisiei alcătuită din Alexandru Philippide (preşedinte),Dimitrie Gusti (coordonator), Ion Petrovici (referent)se poate spune că Petre Andrei realizează cel maiimportant proiect personal din perioada tinereţii. Temaabordată – sociologia valorii- reflectă atât influenţele dindirecţia concepţiei lui Dimitrie Gusti, cât şi tendinţa deeliberare de acestea. Aceeaşi situaţie se regăseşte şi înlucrarea „Problema fericirii. Fundamentul săuetico-sociologic”, apărută în anul 1921, fapt care îl sileştepe Traian Herseni să afirme că „înrâurirea lui D. Gusti

asupra scrierilor din tinereţe ale lui P. Andrei esteevidentă... şi ea se prelungeşte, într-o măsură tot maiatenuată, dar niciodată complet înlăturată, în întreaga saoperă ştiinţifică”5. Pentru Petre Andrei, perioadastudenţiei şi, ulterior, cea a doctoranturii au fost cele maieficiente momente ale relaţiei intelectuale angajate cumaestrul său. El se pronunţă fară echivoc în aceastăprivinţă, atunci când face referiri la împrejurările carel-au stimulat în elaborarea unei teze de doctorat desucces: lucrarea este „un produs al atmosfereiuniversitare ieşene, precum şi al contactului acestei vieţicu Apusul, cu bibliotecile din străinătate. Trebuie sămărturisesc cu cea mai mare plăcere şi recunoştinţă cămi s-a pus la dispoziţie tot ceea ce mi-a fost necesarpentru facerea lucrării mele. Îmi fac o plăcere şi odatorie să mulţumesc aici profesorilor mei, d-lui D.Gusti, care s-a interesat foarte de aproape de studiulmeu, procurându-mi materialul ce-mi lipsea. ÎnSeminarul de sociologie de sub direcţia d-sale a prins ase naşte ideea călăuzitoare din acest studiu, tot d-sa mi-apus la dispoziţie bogata d-sale bibliotecă, de care m-amfolosit foarte mult”6.

Toate aceste amănunte legate de relaţia dintre Gustişi Andrei ne îndreptăţesc să conchidem că între 1910 şi1920 a existat o veritabilă tutelă intelectuală şisocio-profesională din partea magistrului asupradiscipolului său. Când Dimitrie Gusti se transferă laBucureşti (1920), densitatea relaţiilor dintre cei doi semicşorează, iar formele de coerciţie gustiană au fost maiuşor de eludat. Rămânea un element de mareimportanţă pentru cariera lui Petre Andrei în legăturăcu care Dimitrie Gusti ar fi avut un cuvânt decisiv despus şi prin care şi-ar fi menţinut încă multă vremeascendenţa faţă de elevul său: recomandarea lui PetreAndrei pentru titularizarea pe postul rămas vacant lacatedra de sociologie de la universitatea ieşeană. În modsurprinzător, Gusti nu s-a implicat, iar Petre Andrei afost în pericolul de a nu obţine catedra, fiind concuratde un candidat clujean care beneficia de susţinerepolitică cuzistă.

Suplinind timp de doi ani postul rămas liber dupăplecarea lui Gusti, Petre Andrei s-a remarcat în relaţiacu studenţii şi cu profesorii din Iaşi. Aceaştia, în fruntecu însuşi rectorul universităţii, au înţeles nedreptateacare se pregătea şi au reacţionat prin greve şi declaraţiifavorabile lui Petre Andrei. Faptele de respingere dinpartea comunităţii academice ieşene l-au determinat pecontracandidat să nu se mai prezinte la concurs şi,implicit, să recunoască plusurile ştiinţifice (lucrărilepublicate) ale lui Petre Andrei. În felul acesta a ajunssociologul ieşean titular al catedrei de sociologie de laUniversitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi şi, totodată, unintelectual eliberat de autoritatea ştiinţifică şimanagerială a lui Dimitrie Gusti.

39 >>>

III. Despărţirea de Dimitrie Gusti

Dacă Dimitrie Gusti ar fi rămas la universitateaieşeană, cu siguranţă că ar fi modificat radical traseulintelectual şi profesional al lui Petre Andrei. Probabil căbunele relaţii pe care Andrei le-a avut cu Ion Petrovicişi mai vechile lui preocupări din domeniul filosofiei l-arfi îndreptat mult mai profund spre această direcţiecognitivă, iar sociologia ar fi avut mult de pierdut. Fiindun om care făcea din onoare un reper existenţial vital şivăzându-se situat în poziţia academică a fostului săumagistru, Petre Andrei a acţionat în aşa fel încât să nufie regretat transferul lui Gusti la Bucureşti. Ca atare,şi-a concentrat demersurile didactice şi de cercetaretocmai la capitolele unde Dimitrie Gusti se remarcasecel mai mult: metodologia sociologică şi sociologiagenerală. În urma unor eforturi întinse pe o duratărespectabilă, au rezultat două lucrări: „Das Problem derMethode in der Soziologie” (1927) – publicată înGermania şi „Sociologie generală” (1936), la ultimadintre acestea lucrând între anii 1922 şi 1936. Din acestedouă lucrări rezultă o „despărţire” consistentă, atâtconceptuală cât şi metodologică, a lui Petre Andrei demaestrul Dimitrie Gusti.

Conştient de faptul că este „spiritus rector” alsociologiei româneşti şi bucurându-se de onorurile celemai mari acordate savanţilor în ţară şi în străinătate,Dimitrie Gusti nu a tolerat două dintre opţiunileseparatiste ale elevului şi succesorului său de launiversitatea ieşeană. În consecinţă, el nu a acceptat nicipreferinţa lui Andrei pentru „sociologia cogitans” îndetrimentul „sociologiei militans” şi nici faptul că fostullui student, doctorand şi colaborator apropiat a negatsupremaţia monografiei în metodologia cercetăriisociologice. Dacă pentru P. Andrei sociologia esteposibilă ca ştiinţă în primul rând ca „sociologiecogitans”şi abia ulterior ca „sociologie militans”, înviziunea lui D. Gusti situaţia acestor două „forme” desociologie este inversată. El aprecia înainte de toatevalenţele practice, de angajament social saumilitantismul ştiinţei despre societate, adică „orientareaei spre viaţă” şi spre „ancheta acţiune”7. Altfel spus, înconcepţia gustiană sociologul trebuie să meargă neapărat„pe teren” unde să identifice diverse disfuncţii şi săcontribuie la soluţionarea lor „de îndată”. Magistrul luiP. Andrei înţelegea prin sociologia cogitans o înfăţişareteoretică, abstractă, generalizantă, cu caracter mai multipotetic, întâlnită mai mult în cursurile universitare; prinpropensiunile speculative ale sociologiei cogitans, lăsa ase înţelege Gusti, s-ar diminua atributele ştiinţifice alesociologiei, în timp ce prin sociologia militans s-ar întăriîncrederea în „puterea sociologiei”. Petre Andrei nu estecategoric împotriva sociologiei militans, însă semnificăîntr-un mod nou sociologia cogitans prin care ea devinemai importantă decât alternativa ei. Diferenţa dintrepunctul de vedere al lui Andrei (sociologia cogitans) şicel al lui D. Gusti (sociologia militans) provine din faptul

că primul porneşte de la poziţia statutară şi misiuneaprofesorului care îi învaţă sociologie pe studenţi, în timpce secundul se raportează la punerea în aplicare asociologiei. De aceea, dominat de „spiritul adevărului”sau de ideea „obiectivităţii ştiinţifice”, profesorul trebuiesă-i înveţe pe cursanţi nu atât un algoritm de cunoaştereşi intervenţie transformatoare asupra faptelor sociale,cât mai ales modalitatea de evaluare şi interpretare aconsecinţelor acelor fapte. Practic, îndepărtarea deempirie înseamnă ştiinţă8, ne spune P. Andrei, iarsociologia cogitans este ea însăşi militantă dacărăspândeşte adevărul, ştiinţa şi îndeamnă spiritul creatorsă sporească nivelul capitalului cognitiv care trebuietransmis noilor generaţii.

Optica sociologică de tip „cogitans” recomandată deP. Andrei l-a deranjat pe D. Gusti, însă într-o măsurămult mai redusă comparativ cu situaţia în care îi eraucriticate, de către acelaşi P. Andrei, atât metoda decercetare aplicată curent, cât şi calitatea ştiinţifică arezultatelor obţinute. Fără să-şi exprime în scrisindignarea faţă de „îndrăzneala” lui Andrei, Gusti nu auitat actul delator al fostului său discipol, devenindresentimentar faţă de acesta. Aşa se explică de ce, la 5ani de la moartea lui Petre Andrei, fiul acestuia,admirabilul profesor de drept, Petru P. Andrei, îlcontactează pe Gusti ca să obţină ajutorul acestuia înpublicarea tezei de doctorat a tatălui său, dar este primitcu multă răceală de maestru: „Gusti m-a primit într-unfotoliu. Acest fotoliu era aşezat la înălţime, ca să ajungila el trebuia să urci pe nişte scări. M-am simţit groaznicde umilit! Te privea de sus, foarte de sus! Aşa era el!”9.Deoarece fusese solicitat să scrie câteva paginiintroductive la lucrarea „Filosofia valorii”, pe care elînsuşi o coordonase în forma lucrării de doctorat, Gustipromite un ajutor condiţionat: „mi-a dat prefaţa –relatează fiul lui Petre Andrei – cu o singură condiţie;dacă republic „Sociologia generală”, să scot de acolotoate paginile în care tata îi combătea metoda luimonografică”10.

De reţinut este faptul că Petre Andei nu respingemonografia ca metodă în sociologie, ci demonstreazăcu autoritate ştiinţifică (dar şi cu o maliţiozitatesubânţeleasă) utilizarea ei de către mulţi alţi metodologişi sociologi (Le Play, F. Boas, L. Roth, A. Lang, J. Frazer,P. Bureau ş.a.) înaintea lui Dimitrie Gusti, pe de o parte,iar, pe de altă parte, argumentează că această metodă areatât de multe limite încât afirmaţia lui Gusti cum că„sociologia va fi monografică ori nu va fi”11este cel puţinexagerată. Potrivit constatărilor lui Petre Andrei, princreditarea totală a monografiei şi anchetei–acţiune,Gusti confundă activitatea ştiinţifică cu activitateapolitică şi practică, acceptând asocierea sociologiei cudeţinătorii puterii politice şi oferind acestora soluţiirelativ partizane pentru implementarea unor politicisociale şi culturale. De asemenea, apreciază P. Andrei,Gusti atribuie monografiei prea multe misiuni centrate

<<< 40

pe unităţi sociale delimitate – „ca şi cum ar exista oştiinţă aparte a naţiunilor, a oraşelor, a atelierelor, aprofesiunilor etc.”12– şi pretinde că sociologul nu maitrebuie să „împrumute” date de la istorici, etnologi,statisticieni, ci trebuie să şi le procure singur. Totuşi,susţine P. Andrei, „nu se poate pretinde sociologului săfie de toate, ci el trebui să se sprijine pe datele diferiţilorcercetători şi specialişti din domeniul ştiinţelor sociale”-cum, de altfel, a procedat însuşi Gusti când a apelat laistorici, etnografi, medici, geografi etc. pentru a sedocumenta. Mai mult, prin cât de numeroase suntproblemele vizate de monografie, adaugă Petre Andrei,se riscă etichetarea sociologiei ca „nume general sub cares-ar ascunde toate celelalte ştiinţe” şi a sociologului ca„neisprăvit care ar ciuguli pretutindeni câte ceva fără aavea teren solid sub picioarele sale”13. Ideile critice alelui P. Andrei la adresa metodologului D. Gusti ajung laun nivel greu de suportat atunci când îl acuză deinconsistenţă ştiinţifică („descriere pură, fără nici oexplicaţie sociologică, un fel de fotografie”),subiectivism în selectarea caracteristicilor naţiunii şiideologizare („Gusti alunecă pe o pantă periculoasă”)sau când declară ritos că oricât de multe s-ar putea spunedespre o singură unitate socială („mono-grafie”) nuînseamnă să se obţină ştiinţă, ci doar o confortabilăsociografie.

În faţa acestor reproşuri, Dimitrie Gusti –personalitate agreată şi lăudată de aproape toate mediileculturale şi politice ale vremii, de la curtea regală,parlament, academie, cercuri sociologice de la renumiteuniversităţi din Europa ori din SUA şi până la simplesocietăţi cooperatiste ori mici comunităţi săteşti – nuaştepta decât reparaţii, rectificări şi scuze din partea luiPetre Andrei. La aceste expectanţe se adăuga adâncaprejudecată a acelei perioade conform căreia unînvăţăcel comite o impietate dacă îşi contrazicemagistrul. Mai concret spus, Dimitrie Gusti ar fi resimţitobservaţiile şi criticile lui Petre Andrei ca şi cum ar fifost un atac la persoană sau o trădare din partea unuiadintre cei mai răsfăţaţi dintre discipolii săi. Nu avemdocumente, ci doar bănuieli despre cât de ofensat s-asimţit D. Gusti atunci când a aflat părerile lui P. Andreilegate de proiectul sociologic monografic pe care el l-astructurat cu dificultate, l-a cizelat timp de câteva deceniişi la care au contribuit foarte mulţi dintre cei carereprezentau Şcoala Sociologică de la Bucureşti.

Pare acceptabilă această optică de înţelegere atrăirilor lui Gusti, mai ales dacă plecăm de la premisa căera un intelectual deosebit de exigent, organizat, vanitosşi prea puţin dispus să admită concesii14. Totuşi, dacă neraportăm la înclinaţiile lui spre obiectivitate şi adevăr, lafaptul că nu a avut o reacţie fulminantă de condamnarea celui care a cutezat să-i arate public greşelile, precumşi la surprinzătoarea receptivitate faţă de propunerileconstructive ale celor din jurul său, atunci putem da şio altă semnificaţie situaţiei tensionate dintre cei doisociologi. În fond, criticile venite din partea lui P. Andrei

erau pertinente în marea lor majoritate, dar au survenitdestul de târziu (1936), din păcate: Gusti era dejaconsacrat atât în ţară, cât şi în străinătate şi nu mai aveanevoie să fie modelat ori reorientat teoretic şimetodologic, iar Andrei putea fi suspectat, măcar decătre necunoscătorii sociologiei, de lipsă de caracter oride invidie faţă de laurii cu care fusese încununatmagistrul său. Putem presupune, însă, că Gusti a fostcel puţin surprins ori furios când a citit cu înfrigurare„admonestările” lui Andrei, pentru ca, mai apoi, sărealizeze cu onestitate că multe dintre ideile fostului săuelev sunt realiste şi că ar fi meritat toată atenţia (dacăi-ar fi fost cunoscute). Probabil că în acest context,orgoliosul D. Gusti a regretat că după transferarea laBucureşti nu a mai menţinut relaţia intelectuală dealtădată cu discipolul său, că l-a ignorat pe Petre Andreişi nu l-a cooptat în cercetările monografice întreprinseîn zona Moldovei, că nu a căutat să-l convingă desuperioritatea anchetei-acţiune în raport cu „sociologiacogitans” atât de agreată de sociologul ieşean, că nu l-aapărat în dialogurile parlamentare în care Petre Andreiera destul de des atacat15etc. Prin urmare, însuşi Gustiputea să-şi amendeze unele acte generatoare de dereglăriîn relaţia lui cu P. Andrei şi să găsească suficienteantecedente care să minimalizeze aspectele sancţionabileale gestului elevului său.

Beneficiile continuităţii relaţiei dintre magistru şidiscipol ar fi fost, cu siguranţă, de ambele părţi, mai alesdacă maestrul ar fi recunoscut progresele înregistrate dediscipol şi ar fi fost de acord că acesta, cel puţin pe linieformală a devenit egalul lui. Cu regret, trebuie săspunem însă că în afara recunoaşterilor din perioadastudenţiei şi a doctoranturii, P. Andrei nu a mai fostapreciat şi încurajat de D. Gusti. Înstrăinarea instalatăîntre cei doi corifei ai sociologiei şi culturii româneşti afost interpretată de P. Andrei fie ca îndoială a maestruluisău în ceea ce priveşte capacităţile lui intelectuale, fiechiar mai mult – ca dovadă de respingere şi contestare.În faţa unor astfel de alternative, deopotrivădefavorabile, Petre Andrei s-a apărat cu cea maiputernică armă pe care o poate utiliza un intelectualveritabil: a scris mult mai mult decât D. Gusti, sperândcă lucrările publicate vor deveni surse de atragereobiectivă a meritelor. Totodată a recurs la o atitudineintransigentă în raportarea la Gusti, eliberându-secomplet de obligaţia de a rămâne îndatorat acestuiapentru toată viaţa.

După ce s-a simţit independent şi puternicintelectual, Petre Andrei nu numai că a refuzat să-l imitepe fostul său maestru, dar l-a şi criticat din punct devedere ştiinţific, l-a citat foarte puţin în propriile luilucrări, a exprimat opinii politice ori culturale divergentefaţă de acesta şi a adoptat o conduită de refugiu destulde arogantă faţă de gustianism ca să nu i se imputeprovincialismul, momentele de incapacitate politică ori

41 >>>

<<< 42

de limitare profesională. La toate aceste evaluări şi detaliireferitoare la relaţia intelectuală dintre Dimitrie Gusti şiPetre Andrei se cuvine să mai propunem o singurăapreciere sintetică: abia în momentul în care a apărutcea mai importantă lucrare a lui Petre Andrei –„Sociologia generală” (1936) – (în care sunt cuprinsecele mai acide observaţii ale unui sociolog român laadresa lui D. Gusti) autorul ei se simţea la fel de puternicpe linie profesională şi politică precum fostul săumagistru, iar reproşurile pe care le formula faţă desociologia acestuia le considera beneficii ale cunoaşteriisociologice şi nicidecum răfuieli tardive ale relaţiei dintreun maestru prea orbit de mărimea performanţelor lui şiun discipol prea preocupat să fie recunoscut, la rândullui, ca maestru.

Note:1. Şt. Costea (coord.), Sociologi români. Mică enciclopedie, EdituraExpert, Bucureşti, 2001.2. R. Merton, The Matthew Effect in Science, în revista „Science”, nr.3810, 1968, p. 58.3. M. Diaconu, C. Constantinescu, I. Herseni, Traian Herseni încritica vremii, Editura Universităţii din Piteşti, Piteşti, 2007, pp.219-220.4. Tr. Herseni, Istoria sociologiei româneşti, Editura Renaissance,Bucureşti, 2007, pp. 165-167.5. Ibidem., p. 167.6. cf. M. Mâciu, Petre Andrei: activitatea-concepţia-opera, Edituraştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1986, p. 92.7. D. Gusti, La science de la realite sociale, Alcan, Paris, 1941.8. P. Andrei, Sociologie generală, Editura Scrisul Românesc, Craiova,1936, pp.7 şi urm.9. D. Petrişor, Confesiuni. Petru P. Andrei, Editura Ankarom, Iaşi,1997, p. 63.10. Ibidem., p. 37.11. D. Gusti, Sociologia monografică. Introducere la lucrarea lui TraianHerseni „Teoria monografiei sociologice”, Bucureşti, 1934, p. 70.12. P. Andrei, Sociologie generală, Editura Scrisul Românesc, Craiova,1936, p. 301.

13. Ibidem., p. 299.14. pentru mai multe detalii vezi Zoltán Rostás, Atelierul gustian –o arbordare organizaţională, Editura Tritonic, Bucureşti, 2005, pp.140-141.15. Vezi şi P. Andrei, Dialoguri parlamentare, Editura Ankarom, Iaşi,1996.

Bibliography:

Andrei, Petre, Sociologie generală / General sociology, EdituraScrisul Românesc, Craiova, 1936.

Andrei, Petre, Dialoguri parlamentare / Parliamentary dialogues,Editura Ankarom, Iaşi, 1996.

Costea, Ştefan (coord.), Sociologi români. Mică enciclopedie /Romanian sociologists. A small encyclopaedia, Editura Expert,Bucureşti, 2001.

Diaconu, Marin, Constantinescu, Constantin, Herseni,Ioana, Traian Herseni în critica vremii / Traian Herseni in thecriticism of his time, Editura Universităţii din Piteşti, Piteşti,2007.

Gusti, Dimitrie, La science de la realite sociale / The science ofsocial reality, Alcan, Paris, 1941.

Gusti, Dimitrie, Sociologia monografică. Introducere la lucrarea luiTraian Herseni „Teoria monografiei sociologice” / Monographicsociology. Introduction to the work of Traian Herseni, „The theoryof the sociological monograph” , Bucureşti, 1934.

Herseni, Traian, Istoria sociologiei româneşti / The history ofRomanian sociology, Editura Renaissance, Bucureşti, 2007.

Mâciu, Mircea, Petre Andrei: activitatea – concepţia – opera / PetreAndrei: the activity – the conception – the work, Edituraştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1986.

Merton, Robert, The Matthew Effect in Science, în revista„Science”, nr. 3810, 1968.

Petrişor, Diana, Confesiuni. Petru P. Andrei / Confessions. PetruP. Amdrei, Editura Ankarom, Iaşi,1997.

Rostás, Zoltán, Atelierul gustian – o arbordare organizaţională /Gusti’s workshop – an organizational approach, EdituraTritonic, Bucureşti, 2005.

43 >>>

Monografişti dansând pe plute (Fundu Moldovei 1928).

<<< 44

Happening monografist:la moara din Drăguş

(1929).

45 >>>

Cununieţărănească(Drăguş 1929).

D. Gusti şi„muzele”

monografiei.

<<< 46

Constantin Brăiloiu,H.H. Stahl, Traian Herseni alături de primul adeptmaghiar al ŞcoliiGustiene, Gabor Luko.

47 >>>

Perspectiva clujeană interbelicăasupra Şcolii sociologice

de la BucureştiA n d r e i N E G R U

Academia Română, Institutul de Istorie „George Bariţiu” Cluj-Napoca Romanian Academy, “George Bariţiu” Institute of History of Cluj-Napoca

Str. M. Kogălniceanu nr. 8, Cluj-Napoca, Româniatel./fax: +40 264 592 783; dcsu@acad-cluj.ro, http://www.history-cluj.ro/

Personl e-mail: andnegru@yahoo.com

The Interwar Perspective of the School of Cluj on the Sociological School of Bucharest

The sociological school of Bucharest was the pinnacle of interwar Romanian sociology. While on the face of it,the Romanian sociology of the period under discussion was almost entirely identified with monographic sociology,inside its field there were several “schools, groups or trends” advocating irreconcilable theories and unwilling tocollaborate. This explains in part the dim impact of D.Gusti’s monographic school on the other Romanian, chieflyacademic, centers.

In the case of Cluj, the response of academic sociology to D. Gusti and his sociological school oscillated betweenalmost complete disregard (Virgil I. Bărbat) and critical analysis of sociological monograph in its twofold aspect of theoryand method (George Em. Marica), accompanied by E. Sperantia’s rather balanced perspective. The latter valued Gusti’sextensive program of understanding social reality, emphasizing the new elements it contained in relation to the previoustrends in sociological research, but also “recorded” the criticism of the method, and concluded that Gusti’s work was“manifold useful socially and nationally”.

D. Gusti and his monographic school enjoyed a better reception among some intellectual circles of Cluj involved insociological research. One of them, the « group around “Societatea de mâine” journal », distinguished itself by asociographic approach and certain scientifically noteworthy results in the field of rural social research. Sociographic researchwas conceived as an approach adjacent to monographic sociology. In spite of the fact that I. Clopoţel, the mentor of thegroup, applauded the monographic paradigm, he suggested and practiced another research approach with apurposely-asserted applied objective. Thus, according to the « group of “Societatea de mâine” journal », far from being a“preamble” to sociology, sociography was in fact an autonomous discipline, at the crossroads of sociology and politics.Whereas this group wished to be independent of D. Gusti’s school, the group around the journal “Gând Românesc” (editedby “Astra”) explicitly adhered to the monographic trend. The group distinguished itself in the field of sociology by themonographic campaign of Măguri (Cluj county), carried on following an agreement between D. Gusti and Iuliu Haţieganu,the president of the Cluj department of “Astra” Society. Other less ample researches of the group around “GândRomânesc” were the campaigns of Borlovenii Vechi and Pătaş (Caraş county), where Gusti’s monographic “pattern” wasnot entirely pursued due to objective reasons, as well as the “field trips” in the Apuseni Mountains, with the view toinvestigate the social, economic and cultural situation of their inhabitants. Later on, the Social Service Bill integrated thisgroup in the Cluj Branch of the Social Research Institute of Romania.

In conclusion, we believe that whereas in what concerns his doctrine D. Gusti was perceived differently in variouscultural-scientific centers of our country or even within the same center, the impact of his personality and his monographicschool on social research in the interwar age was obviously positive.

Keywords: D. Gusti, monographic sociology, interwar sociology in Cluj, sociography, “Societatea de mâine” researchgroup, the group around “Gând Românesc”

CConturată ca disciplină ştiinţifică înultimele decenii ale secolului al XIX-lea,atunci când se elaborează primele

concepţii teoretice mai consistente, inspirate de unele

curente de gândire occidentale (evoluţionismulspencerian şi darwinist, romantismul german saumarxismul)1, sociologia românească a marcat o evoluţiespectaculoasă încă din primii ani ai secolului al XX-lea,

<<< 48

şi mai cu seamă în perioada interbelică, ajungând laapogeu în cadrul Şcolii monografice gustiene, „primaşcoală sociologică, în înţelesul modern al termenului”2.De numele mentorului şi conducătorului acestei şcoli seleagă toate realizările majore ale sociologiei româneştidin prima jumătate a secolului al XX-lea: inaugurarea şiorganizarea catedrelor de sociologie de la universităţiledin Iaşi şi Bucureşti3; crearea unor importante instituţiisociologice, veritabile puncte de reper în istoriadisciplinei4; organizarea unor cercetări sociologice deanvergură asupra satului românesc. Demersul lui D.Gusti şi al colaboratorilor săi pe terenul cercetăriisociologice a constituit o reală contribuţie la dezvoltareasociologiei, fiind recunoscut ca atare de cătrecomunitatea sociologică internaţională5.

Aşa cum sublinia şi E. Speranţia, în plan extern,sociologia românească din perioada interbelică a fostidentificată până la suprapunere cu sociologiamonografică: „În genere, când azi se vorbeşte înstrăinătate de sociologia românească, gândul merge cătrecea profesată şi trăită de şcoala lui D. Gusti”. Aceastăviziune este însă, în opinia sa, cel puţin exagerată,deoarece exclude „sforţările preţioase sau măcaronorabile care se depun în afară de această mişcare, înlumina altor concepţii”6. Epoca interbelică româneascăa fost marcată, astfel, de existenţa şi activitatea maimultor „şcoli, grupări sau curente” (Şcoala sociologicăa lui Dimitrie Gusti, Grupul de la Cernăuţi, ExtensiuneaUniversitară clujeană) evidenţiate, fiecare, prin anumite„expresii instituţionale”: publicaţii, institute, activităţiinstituţionalizate etc.7, precum şi de cea a unor sociologineafiliaţi unor astfel de grupări, dar cu un aportsemnificativ la dezvoltarea disciplinei, dintre care uniiau fost chiar creatori de sisteme sociologice (cazul lui E.Sperantia, de pildă).

O contribuţie esenţială la „diversificarea” sociologieiromâneşti interbelice au avut-o şi catedrele universitaredin domeniu, în fruntea cărora s-au aflat personalităţiştiinţifice puternice, situate pe poziţii teoreticeireconciliabile şi fără disponibilităţi de cooperare, situaţiecaracteristică, de altfel, întregului câmp al ştiinţelorsociale din ţara noastră şi nu numai. Acest fapt a fostevidenţiat de către Virgil I. Bărbat, într-un comentariupe marginea lucrării lui R.J. Kerner, Social sciences in theBalkans and in Turkey. Plecând de la remarca acestuia cuprivire la individualismul profesorilor din diferiteledomenii ale ştiinţelor sociale, la neînţelegerea necesităţiicooperării lor, Bărbat arată că separatismul este evidentşi în cazul învăţământului românesc, pe de o parte, încadrul aceleiaşi universităţii, unde nu există cooperareîntre diferitele discipline sociale, iar, pe de altă parte,între cele patru universităţi româneşti, în care existăpatru moduri diferite de concepere şi abordare asociologiei, el propunând depăşirea acestei situaţii prininstituirea unui consiliu naţional pentru cercetărisociale8. Această stare de fapt explică, în parte, şi ecoulpalid pe care l-a avut Şcoala monografică gustiană în

celelalte centre universitare româneşti din perioadainterbelică (Iaşi, Cernăuţi şi Cluj), în opoziţie cu cel multmai „sonor” din alte două mari centre culturale ale ţării,Timişoara şi Chişinău, prezente pe harta sociologieiromâneşti prin activitatea deosebit de prodigioasă acelor două institute sociale regionale: Institutul SocialBanat-Crişana şi Institutul Social din Basarabia.

Considerăm însă că, în cazul Clujului, au existatiniţial premise favorabile pentru o altă receptare şiapreciere a operei şi activităţii lui D. Gusti. Acesta a făcutparte din „Comisiunea universitară”, organism carereunea profesori universitari din Vechiul Regat, avândca scop selectarea şi încadrarea cadrelor didactice ale noiînfiinţatei „Universităţi a Daciei Superioare din Cluj”9.Mai mult, D. Gusti şi V. Pârvan îşi anunţaudisponibilitatea de a gira, temporar, prin detaşare câteun semestru pe an, catedrele de filozofie practică şiistorie antică de la Facultatea de Litere şi Filosofie aUniversităţii clujene, activitatea din celălalt semestruurmând a fi desfăşurată de cadrele didactice ajutătoarede la cele două catedre, „după indicaţiile profesorilorPârvan şi Gusti”10. Cu toate că demersurile făcute decomisarul general Sextil Puşcariu la MinisterulInstrucţiei Publice pentru detaşarea la Cluj a unor cadredidactice de la universităţile din Bucureşti şi Iaşi au fostîncununate de succes, D. Gusti nu figurează în grupulcelor detaşaţi sau transferaţi11.

Un alt eveniment „favorabil” lui D. Gusti în mediulclujean a fost constituirea secţiei din Cluj a Asociaţieipentru studiul şi reforma socială, în 16 noiembrie 1919,din iniţiativa profesorilor universitari V Pârvan şi N.Ghiulea (fost membru al Seminarului de sociologie şietică de la Facultatea de Litere şi Filosofie din Iaşi12),membri fondatori ai Asociaţiei. Referindu-se la scopulşi obiectivele Asociaţiei, V. Pârvan sublinia intenţiaacesteia de a „îmbrăţişa chestiunile economice, socialeşi culturale care priveau pe românii de pretutindeni şiideea aceasta era întărită prin participarea multor învăţaţiardeleni, bucovinei şi basarabeni”. De asemenea, V.Dimitriu, decanul Facultăţii de Drept, ales ca preşedinteal Secţiei clujene, a făcut apel la intelectualitateaardeleană „să se înscrie în Asociaţie şi să se aştearnă lalucru pentru studierea problemelor economice, juridice,sociale şi culturale de acolo şi pentru ridicarea socială apoporului românesc”13. Ataşamentul clujenilor lainstituţia fondată de D.Gusti a fost reconfirmat cuprilejul adunării consacrate dezbaterii problemeitransformării Asociaţiei pentru studiul şi reforma socialăîntr-un institut social, la care au participat şi personalităţiale vieţii cultural-ştiinţifice şi politice ardelene. În acestcontext, Aurel Lazăr, ales, împreună cu V. Pârvan, înComitetul de patronaj al Institutului Social Român, asubliniat necesitatea înfiinţării unui asemenea institut şipentru românii ardeleni şi din părţile dezrobite de subdominaţia maghiară14.

Neîmplinirea acestor două „proiecte” – implicarealui D. Gusti în învăţământul sociologic universitar

49 >>>

clujean şi, respectiv, instituirea la Cluj a unei cercetărisociologice viabile inspirate din modelul gustian – n-afost un fapt care să favorizeze conturarea unei percepţiifavorabile acestuia şi mişcării sociologice fondate şiconduse de el în mediul universitar clujean, cel maisemnificativ câmp de manifestare a sociologiei clujenedin perioada interbelică.

Virgil I. Bărbat, de pildă, titularul catedrei desociologie, etică şi estetică de la Facultatea de Litere şiFilosofie a Universităţii clujene, începând cu anul1921/1922, ignora activitatea Şcolii lui D. Gusti şiorientarea sa fermă spre studiul realităţii sociale,concretizată deja în campaniile monografice dindeceniul trei (Goicea Mare, Ruşeţ, Nerej, FundulMoldovei şi Drăguş15), afirmând că sociologiaromânească, ca de altfel întreaga sociologie balcanică,trăia încă într-o „atmosferă academică”, situaţie similarăîn toate statele în care sociologia este admisă formal, şinu cu „dorinţa sinceră a claselor conducătoare de a ovedea intercalată în mecanismul vieţii publice”16.

O perspectivă mai conformă cu realitatea asupra luiD. Gusti şi a Şcolii sociologice de la Bucureşti, la distanţăde peste un deceniu de aprecierile lui V.I. Bărbat, ne-ooferă Eugeniu Sperantia, integrat în comunitateauniversitară clujeană începând cu anul 1934/1935, înurma contopirii facultăţilor de drept din Oradea şi Cluj,ca profesor şi titular al catedrei de sociologia şi filosofiadreptului.

În opinia sa, D. Gusti este, alături de H. Fundăţeanu,G.D. Scraba, D. Drăghicescu şi Spiru Haret, unul dintrenumele de care se leagă dezvoltarea sociologieiromâneşti din primele două decenii ale secolului alXX-lea şi, de asemenea, unul din cei mai importanţisociologi români ai perioadei interbelice, fapt probat, dealtfel, de spaţiul pe care i-l acordă în cadrul prezentăriisale făcută istoriei româneşti a disciplinei („Mişcareasociologică românească”17).

E. Sperantia apreciază pozitiv anverguraprogramului de cunoaştere a realităţii sociale şi deinstituţionalizare a acestei activităţi întreprins de D.Gusti (Asociaţia pentru studiul şi reforma socială,Institutul social român din Bucureşti şi apoi Institutulde Cercetări Sociale al României, Institutul de ŞtiinţeSociale al României), subliniind faptul că, deşi cercetareamonografică preconizată de sociologul român nu esteun demers original, ea „aduce însă precepte şi mijloaceproprii, care o deosebesc de tot ce s-a început pânăacum”18 pe terenul cercetării sociale (monografiilerealizate de către Frederic Le Play şi colaboratorii săi,cercetările americane de sociologie rurală etc.).

Deşi evidenţiază aprecierea de care s-a bucuratactivitatea monografică gustiană în ţară şi peste hotaredin partea unor reprezentanţi de frunte ai disciplinei (G.Richard, L. v. Wiese, C. Bouglé, Ph. Mosley, J. S.Roucek), ca şi din partea unor publicaţii de prestigiu aleperioadei („Sociological Review”, „AmericanSociological Review”, „Revue de l’Institut de

Sociologie”), care „au relatat cu simpatie despreorganizarea şi scopurile mişcării”19, E. Sperantia„inventariază” şi criticile care i-au fost aduse, şi pe carele consideră, cel puţin în parte, îndreptăţite.

Astfel, el aprobă remarca lui P. Andrei, conformcăreia pretenţia lui D. Gusti ca sociologul să-şi adunesingur datele şi să renunţe la informaţiile furnizate decătre alte discipline din domeniul socio-umanului eraexagerată, dar nu o consideră „alarmantă”, aceasta fiindcontrazisă în parte sau chiar anulată de componenţamultidisciplinară a echipelor monografice. O altăobiecţie de largă circulaţie la adresa monografieigustiene, pe care şi-o însuşeşte şi Speranţia, este aceeacă aceasta este doar o simplă adunare de dateetnografice20, o sociografie, iar nu ştiinţă sociologicăpropriu-zisă. El oferă însă credit acestui tip de cercetare,considerând posibilă agregarea în timp a materialuluidocumentar într-o sinteză sociologică, dar îşi exprimărezerva că, în cazul monografiei gustiene, respectivasinteză nu va constitui decât o confirmare a doctrineiiniţiale, fără să ofere noi deschideri teoretice. „Fapt estecă, după atâţia ani de activitate a Institutului SocialRomân, ar fi timpul să vedem apărând o mare lucrarede ansamblu care să mai fie şi cu adevărat sociologică,nu numai sociografică. Totuşi, e foarte de înţeles caaşteptarea să mai dureze. Şi avem datoria să aşteptăm,chiar dacă ar fi rezervat abia generaţiei viitoare avantajulde a vedea realizată sinteza decisivă. Avem însăsentimentul că teoria generală, fondul dogmatic de lacare au pornit cercetările nu vor fi prea diferite de celeanticipate de D. Gusti”21.

Aceste obiecţii n-au umbrit însă apreciereageneral-pozitivă pe care E. Sperantia a avut-o vizavi deopera „de multilaterală utilitate socială şi naţională”imaginată şi coordonată de Dimitrie Gusti, careconstituia, ea însăşi, „un interesant fenomen social”22,necesar a fi cunoscut în resorturile sale intime.

Cea mai amplă şi mai substanţială apreciere clujeanăla adresa lui D. Gusti şi a Şcolii sale ne-o furnizeazăasistentul lui Bărbat, George Em. Marica. Acesta, încăîn perioada studiilor doctorale din Germania, într-orecenzie substanţială23 a volumului pe anul 1932 al„Arhivei pentru ştiinţa şi reforma socială”, face câtevaaprecieri de ordin general asupra Şcolii monografice,contribuind astfel la popularizarea „teoriei şi practicii”monografiei sociologice în mediile culturale apusene. Înopinia sa, „rădăcinile” concepţiei şi activităţii lui D.Gusti nu trebuiau căutate în sociologia occidentală,dominată până nu demult de „concepţia industrialăasupra vieţii”, ci mai ales în gândirea est-europeană,pentru care „felul şi destinul ţăranului şi problemele deviaţă ale satului au fost mereu o chestiune importantă”,fapt caracteristic şi gândirii româneşti din perioadarespectivă24. Prin urmare, fără a nega importanţa unorimbolduri primite din exterior (Şcoala monografică a luiLe Play, anumite curente de gândire ruseşti ori Asociaţiapentru Politică Socială a lui Schmoller), George Em.

<<< 50

Marica integrează efortul şi activitatea lui D. Gusti încontextul românesc al preocupărilor pentru viaţa rurală,subliniind „plusvaloarea” adăugată de el pe acest teren,şi anume: a) statuarea realităţii sociale rurale ca subiectpredilect al sociologiei româneşti; b) trecerea de la oabordare teoretico-ideologică a vieţii rurale(caracterizată, de multe ori, prin sentimentalism şipartizanat) la una eminamente ştiinţifică; c) abordareaobiectivă a realităţii sociale rurale.

Toate aceste contribuţii erau datorate monografieisociologice, care îşi propunea abordarea integrală aunităţilor sociale rurale. „Cercetările bucureştene aspirăcătre o cuprindere completă a vieţii rurale, nu doar acomportamentului ţărănesc şi a structurilor socialeagrare, ci şi a profunzimilor spirituale şi mentale ale vieţiisăteşti în trecut şi prezent, o enciclopedie a vieţii rurale.Viaţa în grup este explicată de prof. Gusti prin patrucondiţii hotărâtoare: mediu extern, rasă şi momentebiologice, viaţă mentală şi spirituală, care se desfăşoarăîn interiorul grupului, şi, în fine, puteri trecute, adicăistoria. De aceea, în primele patru capitole se cerceteazăde fiecare dată relaţia dintre mediu şi grup. Alături deproblema mediului, o a doua mare grupă de problemeo formează manifestările vieţii sociale: economice,spirituale, juridice şi politice, din nou descompuse înpatru capitole. La acestea se mai adaugă încă treicapitole, care cuprind fenomenele sociologice într-unsens mai restrâns: unităţi, relaţii, procese”25.

Ulterior, deşi a apreciat că demersul monograficgustian avea, cel puţin deocamdată, un caracterpreponderent sociografic, iar valorificarea rezultatelorcercetării rămânea încă la nivelul unor studii secvenţiale,lipsind lucrările de sinteză26, el l-a considerat deosebitde util din perspectiva acumulării de materialdocumentar privitor la o realitate socială aflată în plinproces evolutiv: „Şi nu numai că cercetarea sociograficătrebuie făcută – şi bine făcută – dar ea trebuie cât mairepede făcută, pentru că viaţa noastră rurală trece prinprofunde şi rapide schimbări. Se duce o lume, un stil deviaţă care a persistat sute de ani – reprezentând nunumai o civilizaţie rurală veche, dar o civilizaţieţărănească autentică – şi pe care nu-l vom mai întâlni,după cum el nu se mai găseşte în viaţa la ţară din Apus.E, deci, de dorit ca acest stil, atât cât a mai rămas, să fieprins cât mai complet, cât mai fidel şi cât mai iute. Deaceea, socotesc chiar că activitatea monografică trebuiemărită, extinsă pe o scară mai largă, pentru a putea salva,cel puţin pentru ştiinţă, ceea ce mai supravieţuieşte dinviaţa patriarhală a satelor noastre”27.

George Em. Marica nu împărtăşeşte însă teoriagustiană a cadrelor şi manifestărilor vieţii sociale, a celeirurale în speţă. Factorii reţinuţi de el ca relevanţi pentruexistenţa comunităţii rurale sunt diferiţi de cei propuşide D. Gusti şi, în orice caz, nu au, toţi, aceeaşi„încărcătură” definitorie. Astfel, pentru Marica, factoriiimportanţi sunt: aspectul geografic-morfologic, aspectulbiologic, aspectul tehnic-uman, dar mai ales

„caracteristicile psihice ale ţăranului, valorile şi idealurilecare-l inspiră şi animă, ca şi natura relaţiilor sociale pecare le are cu consătenii săi, felul cum se asociază şi segrupează”28. Aceşti factori, mai cu seamă cei psihologicişi sociali, sunt detaliaţi într-un set de caracteristici, care,plasate pe o axă, definesc la cele două extremităţi peţăranul patriarhal (ca tip ideal de rural), respectiv pelocuitorul oraşului modern.

Nici în plan metodologic George Em. Marica nueste de acord cu D. Gusti. El a considerat că din punctde vedere sociologic cercetarea exhaustivă preconizatăde către Gusti era nerealistă şi, în acelaşi timp, inutilă,din moment ce exista deja suficient materialdocumentar, atât internaţional cât şi românesc, pentruconstruirea unui „instrument de lucru”29 (tipul satuluiideal), care să ghideze cercetările din mediul rural şi săofere o perspectivă dinamică asupra evoluţiei unităţilorsociale pe traiectoria sat patriarhal – sat tranzitoriu – satevoluat – sat de tip fermă („...numai el ne dă posibilitateasă vedem în ce măsură putem vorbi în unele locuri desat şi ţărani, în ce măsură n-avem deja o formaţiecitadină sau una puternic urbanizată”30). De altfel, încampania de teren a Seminarului de sociologie alUniversităţii din Cluj-Sibiu, din comuna Râu-Bărbat dinjudeţul Hunedoara, condusă de el în vara anului 1943,deşi intitulată „monografică”, Marica s-a delimitattranşant de paradigma gustiană, propunând şi profesândo formulă metodologică proprie. Cercetarea preconizatăşi condusă de el viza doar abordarea „problemelor strictsociologice” ale comunităţii respective, adică „analizasatului privit ca unitate, a proceselor sociale ce au locînăuntrul său, ca şi a raporturilor sale cu altecolectivităţi”31. O altă delimitare semnificativă în raportcu modelul gustian o reprezintă opţiunea sa fermăpentru cercetarea satelor-tip, realizabilă pe baza unorplanuri de investigaţie specifice fiecăruia dintre acestea,complexitatea realităţii sociale rurale determinându-l peMarica să afirme că „nu există sistem bun în sine deaplicat pe teren, acesta depinde de loc şi timp”32. Aceastăopţiune era mai realistă şi mai productivă decât ceagustiană, care presupunea, cum bine se ştie, abordarearuralului românesc prin intermediul unui plan deinvestigaţie unic, fiind cantonată până în momentulrespectiv cu precădere în studierea satelor „mai vechi şimai autohtone”33. De altfel, alături de acest reproş făcutlui D. Gusti şi colaboratorilor săi, un altul, făcut maitârziu, priveşte atenţia insuficientă acordată de cătreaceştia celuilalt mediu esenţial de viaţă socială, oraşul:„Nu se manifestă o preocupare vădită în sociologiamonografică românească pentru formele noastre deviaţă urbană, care, deşi mai modeste din punct de vederecantitativ, jucau totuşi un rol important, conducător înviaţa naţională şi de stat”34. Mai mult, el considera căsociologia românească trebuie să cuprindă şi săabordeze toate formele de viaţă comunitară existente laun moment dat35. Încercând să realizeze un asemeneademers complet, Marica a parcurs un traseu de

51 >>>

cercetare, de-a lungul căruia sunt abordate, teoreticşi/sau empiric, „patria mică” (satul, oraşul, mahalaua),„patria intermediară” (provincia) şi „patria mare”(ţara)36.

Cu toate aceste critici şi rezerve ale sociologieiuniversitare, D. Gusti şi Şcoala monografică s-aubucurat, totuşi, de aprecierea unor cercuri intelectualeclujene, implicate, şi ele în cercetarea socială. Este vorbade gruparea din jurul revistei „Societatea de mâine” şi,de asemenea, de gruparea de la „Gând românesc”.

„Grupul din jurul revistei Societatea de mâine” s-aremarcat în peisajul sociologiei noastre interbelice, maiales în perioada clujeană a apariţiei sale, printr-undemers de factură sociografică de inspiraţie steinmetzianăşi prin rezultate de certă valoare ştiinţifică pe terenulcercetării şi cunoaşterii realităţii sociale rurale37.„Societatea de mâine” (apărută între anii 1924–1945, laCluj – până în februarie 1934, şi apoi la Bucureşti) a fosto publicaţie deschisă problematicii ştiinţelor sociale îngeneral şi a sociologiei în special, contribuţiile sale peacest teren îndreptăţind plasarea sa pe „axa sistemuluipublicaţiilor sociologice din perioada interbelică”38.Revista a încercat să ofere cititorilor tabloulpreocupărilor teoretice din domeniul sociologieiinternaţionale şi româneşti, o atenţie deosebităacordând, în acest context, concepţiei lui D. Gusti,precum şi principalelor lucrări privind teoria şi practicamonografiei sociologice.

Ion Clopoţel, fondatorul şi conducătorul revistei, unreputat ziarist şi publicist al perioadei interbelice, a fost,în egală măsură, şi un cercetător pasionat şi avizat alrealităţii sociale, a celei rurale în speţă, fiind, şi chiar uninovator pe teren metodologic, sintetizând „într-undemers original, modelul sociografic al lui S.R.Steinmetz, schema de lucru a lui Fréderic Le Play, ca şielementele teoretico-metodologice ale Şcolii desociologie de la Bucureşti, de sub conducereaprofesorului Dimitrie Gusti”39, dar şi principiile„Societăţii de Ştiinţe Sociale” maghiare condusă de IásziOszcár”40.

Considerând ancheta de teren ca fundament aloricărei construcţii teoretice sau al oricărui program deacţiune socială, de reformă41, I. Clopoţel a încercat săcoaguleze forţele potenţiale de cercetare locale,încercând, probabil, să suplinească absenţa unei cercetărisociale de tip academic în această zonă a ţării. Efortulsău de instituţionalizare a cercetării sociale ardelene(sistematizarea anchetei) a fost stimulat, fără îndoială, şi deactivitatea Seminarului de sociologie de la Bucureşticondus de D. Gusti, desemnarea acestuia ca preşedinteal primului comitet executiv al „Institutului de StudiiSocietatea de Mâine” demonstrând ataşamentul grupăriiclujene faţă de proiectul monografic gustian.

Organizat după modelul oferit de Institutul SocialRomân din Bucureşti şi fixându-şi obiectiveasemănătoare cu acesta, institutul clujean a fost gânditca o organizaţie cultural-ştiinţifică de anvergură, ca

număr de membri, extensie teritorială şi producţieştiinţifică, ambiţia mărturisită a fondatorului său fiindcrearea un institut sociografic de amploarea InstitutuluiSocial Român din Bucureşti: „Un birou, o arhivăsociografică, un cerc de investigatori care să lucreze încontinuitate şi apoi înlesnirile descinderilor la faţalocului, cu un cuvânt un institut sociografic e necesarpentru a prinde pulsaţiile societăţii actuale pe regiuni”42.Modelul institutului condus de D. Gusti a stat şi labaza „Mişcării social-economice”, noua formulăorganizatorică a cercetării sociografice din jurul revistei„Societatea de mâine”, adoptată în urma eşeculuiInstitutului, în care s-a renunţat la sistematizareaanchetei, cercetare socială urmând a fi făcută prinabordarea individuală a unui subiect de către toţi„intelectualii şi publiciştii cu interes permanent faţă deproblemele social-economice”, printre care s-aunumărat şi câţiva universitari.

Cercetarea sociografică a fost concepută şi imaginatăde către I. Clopoţel şi principalii săi colaboratori dingrupul de la „Societatea de mâine” ca un demerscomplementar sociologiei monografice gustiene. I.Clopoţel considera că sociografia nu este o disciplinăautonomă, ci doar o „ştiinţă” complementară sociologieisau mai exact, o primă şi necesară etapă a cunoaşteriisociologice, etapa de investigare pe teren a realităţiisociale. „Culegerea de date şi comentariile însoţitoareera o muncă denumită de noi doar sociografie, zugrăvirede stări, frescă socială cât mai autentică. Ar fi fost preapretenţios şi hazardat să ne împăunăm cu titlul desociologi, bine ştiind că sociografia împlineşte doarfuncţia primară, de observaţie, înregistrare şi descriere,deci caracterul său este empiric, de anticameră a ştiinţeisociologice”, sublinia mai târziu I. Clopoţel43. El amotivat cantonarea în această primă fază a cunoaşteriisociologice prin două considerente: a) practicarea cusucces a sociologiei presupunea, după părerea sa, opregătire teoretică şi o competenţă pe care el şicolaboratorii săi nu şi le arogau, în pofida lecturilorconsistente şi aprofundate în domeniu ale unora dintreei; b) culegerea de date, ancheta de teren, reprezenta, înopinia sa, o operaţie tot atât de importantă ca şiactivitatea sociologică propriu-zisă, aceea deabstractizare şi generalizare a materialului faptic şi deelaborare a legilor sociologice, presupunând, şi ea,competenţă profesională. Dar, după cum se ştie, D.Gusti a respins oferta sociografiei, ca de altfel şi ideeafundamentării sociologiei monografice pe informaţii şidate furnizate de alte ştiinţe sociale, considerând cădobândirea de către sociologie a statutului de ştiinţăimplică cu necesitate contactul nemijlocit cu realitateaal sociologului. „Pentru a obţine mai multă certitudineşi demnitate, sociologul trebuie să părăsească metodăindirectă de interpretare a faptelor culese de alţii şi sădevină o ştiinţă vie de observaţie nemijlocită”44.

Pentru a fi acceptată de către D. Gusti ca„preambul” al sociologiei monografice, activitatea de

<<< 52

cercetarea sociografică a grupării de la „Societatea demâine” ar fi trebuit să se subordoneze acestuia din punctde vedere teoretic şi metodologic şi să adopteproblematica de cercetare a Institutului Social Român.Dar, în pofida aprecierii elogioase date paradigmeimonografice45, considerată fundamentală pentrusociologia românească, I. Clopoţel a propus şi apracticat un alt demers de abordare a realităţii sociale.El nu a aderat, deci, la activitatea de monografiere aunităţilor sociale, care, în pofida caracterului eisistematic, oferea doar o imagine statică a realităţiirurale, încercând să surprindă „procesul detransformare ce a început să mişte satele”, să anticipezedirecţia de dezvoltare a ruralului46. Demersul săusociografic era orientat programatic spre problemelecontemporaneităţii, el optând pentru o cercetare cu ofinalitate aplicativă explicit afirmată: „…nu vrem să fimnişte înregistratori oarecare ai constatărilor reci,calculate şi indiferente. Inimile noastre pulsează deardoarea de a contribui cât se poate de mult laîndreptările aşteptate”47.

Ca şi A. Golopenţia, care susţinea ideea promovăriicercetării regionale, cu scopul informării şi documentăriiştiinţifice a factorilor de decizie, în vederea optimizăriiactivităţii social-economice, I. Clopoţel era ferm convinscă reformarea social-politică, economică şi culturală asocietăţii nu putea fi viabilă decât în măsura în careprogramul de reforme era extras din „pământulrealităţilor”. La această muncă de „extracţie”, la careparticipau D. Gusti, prin întocmirea enciclopediei vieţiinaţionale, şi M. Manoilescu, promotorul „inventarierii”României Mari, se alătura, „permanent şi programatic”,activitatea de sociografiere a grupului de la „Societateade mâine”48. În acest sens, Petru Suciu, unul dincolaboratorii lui I. Clopoţel, considera necesarăînfiinţarea unor cercuri de studii în fiecare din centreleimportante ale ţării, „pentru o largă şi documentatăstudiere a problemelor sociale-economice, cum şipentru o temeinică cunoaştere a regiunii proprii prinanchete sociografice (…)”49. Astfel, în viziunea„grupului de la „Societatea de mâine” sociografia,departe de a fi doar un „preambul” al sociologiei, eraconsiderată de fapt o disciplină autonomă50, situată lagraniţa dintre sociologie şi politică, ca o „sociologiepractică” sau ca „arta de a adapta ideile la realităţilesociale”51.

Dacă grupul de cercetare de la „Societatea de mâine”s-a dorit a fi o mişcare independentă în raport cu D.Gusti, gruparea de la revista „Gând Românesc” (Cluj,1933-1940) a constituit cadrul în care s-a produsimplicarea universitarilor clujeni în „cea maisemnificativă mişcare sociologică românească, aceea aşcolii monografice”52. Meritul acestei implicări revine„Astrei”, organizaţie culturală de tradiţie pe terenulcercetării sociale, cu contribuţii importante, în perioadainterbelică, pe terenul instituţionalizării cercetăriiştiinţifice în general şi a celei sociale în special53.

Gruparea de la „Gând Românesc” s-a remarcat înpeisajul sociologiei româneşti interbelice prin cercetareade la Măguri, realizată în urma unei înţelegeri între D.Gusti, directorul Institutului Social Român şi IuliuHaţieganu, preşedintele Despărţământului Cluj al„Astrei” (editorul revistei)54. Acţiunea era importantă,în opinia lui Tr. Herseni, atât pentru Şcoalamonografică, pentru care hotărârea „Astrei” de a se raliamişcării monografice era considerată un „câştigînsemnat”, cât şi „cea mai de frunte instituţie culturalădin Ardeal”, pentru care „îmbrăţişarea unui sistem decercetare (…) însemnează o consacrare definitivă şi oaşezare a lui pe căi sigure de dezvoltare”55.

Echipa monografică de la Măguri a încercat şi areuşit sa „acopere” toate cadrele şi manifestărilerespectivei unităţi sociale, problematica sociologicăpropriu-zisă (unităţi, relaţii şi procese sociale) fiindabordată de către reprezentantul Institutului SocialRomân în această campanie, Tr. Herseni. Acesta aapreciat în mod deosebit rezultatele obţinute demonografiştii clujeni, exprimându-şi speranţa că ele vorfi aduse la cunoştinţa opiniei publice printr-o lucrare desinteză: „Monografia satului Măguri, întreprinsă înnumele unei societăţi culturale de mare autoritate decătre oameni de ştiinţă dezinteresaţi va apare ca ceadintâi anchetă nepărtinitoare privitoare la moţi şi larealitatea lor socială. Astfel ştiinţa se pune încă odată înfolosul ţării”56. Din păcate, această monografie n-a văzutlumina tiparului, împărtăşind, aşa cum subliniază Tr.Vedinaş, „drama cercetărilor sociologice româneşti,drama neîmplinirii lor în sinteze scrise şi editate”57 (pecare a sesizat-o, aşa cum am menţionat deja, şi GeorgeEm. Marica, cu referire expresă la cercetărilemonografice), cercetarea de la Măguri finalizându-sedoar prin comunicări în cadrul secţiilor literar-ştiinţificeale „Astrei”, precum şi prin articole şi studii publicateîn revistele „Buletin Eugenic şi Biopolitic”,„Transilvania”, „Clujul medical” etc.

O altă speranţă a lui Tr. Herseni, aceea ca cercetareade la Măguri să nu rămână un episod izolat în viaţa„Astrei”, ci să devină un punct de plecare într-o acţiuneprin care „Astra îşi va putea găsi (…) o nouă misiune,în conformitate cu cerinţele vremii”58, s-a împlinit într-ooarecare măsură. Astfel, campania de la Măguri din 1934a fost continuată, în vara anului 1936 de campania de laBorlovenii Vechi şi Pătaş (jud. Caraş), având, şi ea, cascop alcătuirea monografiei celor două sate. Aceastănouă cercetare n-a respectat întocmai „tiparul”monografic gustian, probabil şi din imposibilitateaacoperirii tuturor cadrelor şi manifestărilor cu specialişti.Pe de altă parte, s-a considerat că problemele sanitare,economice-culturale şi religioase formează punctelecheie ale vieţii sociale din cele două localităţi, aşa căechipa monografică a fost structurată ca atare”59.Membrii Astrei au efectuat cercetări şi în anii 1937 şi1938, dar nu în cadrul unor campanii monografice, cisub forma unor excursii de studii în M. Apuseni, cu

53 >>>

scopul de a cerceta situaţia socială, economică şiculturală a moţilor şi de a stabili o topografie aproblemelor zonei, ale căror rezultate au fost valorificateprin câteva studii publicate în revistele „SociologieRomânească” şi „Buletin Eugenic şi Biopolitic”.

Gruparea de cercetare de sub egida „Astrei” a fost,în 1938, încadrată, prin efectul Legii Serviciului Social,în Regionala Cluj a Institutului de Cercetări Sociale alRomâniei, condusă de Iuliu Moldovan. Deşi acest noucadru instituţional ar fi trebuit să favorizeze desfăşurareaunor cercetări mai apropiate de modelul monografic,„ieşirile” în teren din vara anului 1938, în plasele Baiade Arieş şi Iara din Munţii Apuseni, deşi au antrenat unnumăr mare de „monografişti”, n-au mai atinscomplexitatea celor anterioare, fiind centrate, din motiveobiective, doar pe studierea cadrului biologic (problemede antropologie medicală şi biopolitică) al respectivelorunităţi sociale.

În concluzie, considerăm că, dacă din punct devedere doctrinar, D. Gusti a fost receptat diferit îndiferitele centre cultural-ştiinţifice ale ţării sau chiar încadrul aceluiaşi centru, în ce priveşte impactul lui şi alŞcolii monografice asupra cercetării noastre sociale dinperioada interbelică, acesta nu poate fi pus la îndoială.Acest impact s-a resimţit încă mult timp după curmareaactivităţii lui Gusti, primele cercetări sociologice de dupăreintegrarea sociologiei în viaţa cultural-ştiinţifică, maiales cele din mediul universitar, purtând amprentamodelului monografic. Este acesta şi cazul cercetării dela Gârbou (Sălaj), organizată de către Laboratorul desociologie al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj în anii‘68-’70.

Note:

1. E. Sperantia, Introducere în sociologie (Introduction to Sociology),vol. I. Istoria concepţiilor sociologice (The History of SociologicalConceptions), ed. a II-a, revăzută şi adăugită, Bucureşti, CasaŞcoalelor, 1944, p. 527. 2. Maria Larionescu, Istoria sociologiei româneşti (The History ofRomanian Sociology), Bucureşti, Editura Universităţii dinBucureşti, 2007, p. 112.3. Tr. Herseni, Istoria sociologiei româneşti. Sociologia academică (TheHistory of Romanian Sociology. Academic Sociology), (Ediţieîngrijită de Marin Diaconu şi Ioana Herseni), Bucureşti, EdituraRenaissance, 2007, p. 146. 4. D. Dungaciu, Portrete şi controverse (Portraits and Controversies),Bucureşti, Editura Tritonic, 2008, p. 37. 5. Vezi: Maria Larionescu, Contribuţii ale sociologiei româneşti ladezvoltarea sociologiei ştiinţei (Contributions of Romanian Sociologyto the Development of the Sociology of Science); Ilie Bădescu,Ecouri americane ale Şcolii sociologice de la Bucureşti (Echoes ofBucharest Sociological School), în Viitorul social, anul LXXVI,6/1983, p. 536–540, respectiv p. 541–546.6. E. Sperantia, op. cit., p. 538.7. D. Dungaciu, op. cit., p. 35.8. Virgil I. Bărbat, Ştiinţele sociale în ţările balcanice şi în Turcia (SocialSciences in the Balkans and in Turkey), în Revista de sociologie, anulI, 1/1931, p. 35–37.

9. St. Neagoe, Viaţa universitară clujeană interbelică (Cluj AcademicInterwar Life), vol. I, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1980, p. 49–50.10. Ibidem, p. 67.11. Ibidem, p. 104.12. M. Mâciu, Interpretări. Din istoria sociologiei româneşti (Idei,evenimente, personalităţi), (Interpretations. From the History ofRomanian Sociology – ideas, events, personalities), Iaşi, EdituraJunimea, 1980, p. 86–86. 13. *** Asociaţia pentru studiul şi reforma socială în Ardeal (TheAssociation for the Study and Social Reform in Transylvania), înArhiva pentru ştiinţa şi reforma socială, anul I, 4/1920, p. 870.14. *** Institutul Social Român (The Romanian Social Institute), înArhiva pentru ştiinţa şi reforma socială, anul I, 4/1920, p. 865.15. Zoltán Rostás, Sala luminoasă. Primii monografişti ai Şcolii gustiene(The Bright Room.The First Monographists of Gusti’s School),Bucureşti, Editura Paideia, 2003, p. 9–11.16. Virgil I. Bărbat, Sociologia şi condiţiile apariţiei ei (Sociology andthe Conditions of Its Appearance), în Revista de sociologie, anul I,1/1930, p. 6.17. E. Sperantia, op. cit., p. 527–545.18. Ibidem, p. 531.19. Ibidem, p. 536.20. „Pentru determinarea specificului românesc, Institutul SocialRomân, sub conducerea d-lui prof. D. Gusti a întreprins de câtvatimp o serie de anchete, prin observaţii etnografice”. (E. Sperantia,Problemele sociologiei contemporane (Problems of ContemporarySociology), Bucureşti, Societatea Română de Filosofie, 1933, p.61) 21. Idem, Introducere în sociologie…, p. 537.22. Ibidem, p. 538.23. George Em. Marica, Dorfsozilogische Untersuchungen in Rumänien,„Kölner Vierteljahrshefte für Soziologie”, XII, 2/1934, p.127–138.24. Ibidem, p. 127.25. Ibidem, p. 129–130.26. Idem, Satul ca structură psihică şi socială. Curs de sociologie rurală(Village as Psychological and Social Structure. Course in RuralSociology), (Editor: A. Negru), Cluj-Napoca, Editura Argonaut,2004, p. 11.27. Ibidem, p. 21–22. 28. Ibidem, p. 33.29. De menţionat faptul că şi H.H. Stahl a conştientizat, e drept,mult mai târziu, nevoia unui asemenea instrument de lucru pentruinvestigarea satului. Vezi H.H. Stahl, Schema unui „model” de analizăa comunităţii săteşti (The Structure of a Village CommunityAnalysis’Patern’), în Viitorul social, anul V, 2/1976, p. 278–288)30. George Em. Marica, Satul ..., p. 28. 31. Idem, Studii sociologice (Sociological Studies), (Editori: Gh.Cordoş şi Tr. Rotariu), Cluj-Napoca, Centrul de Studii Transilvane,Fundaţia Culturală Română, 1997, p. 297. 32. Ibidem, p. 306–307.33. Ibidem.34. Idem, Migraţia populaţiei din mediul rural. Istoricul problemei la noişi premisele sale (The Migration of the Population from RuralEnvironment. The History of This Issue in Romania and ItsPremise), în Studia Universitatis „Babeş-Bolyai”, Series Sociologia,XVI, 1971, p. 104.35. Idem, Studii sociologice..., p. 312.36. Vezi şi A. Negru, George Em. Marica. Sociologia comunităţilor sociale(George Em. Marica. The Sociology of Social Communities), înStudia Universitatis „Babeş-Bolyai”, Sociologia, 2005, p. 15-23.37. H. H. Stahl, Teoria şi practica investigaţiilor sociale (The Theoryand Practice of Social Investigations), vol. I, Bucureşti, EdituraŞtiinţifică, 1974, p. 25–26. 38. *** Istoria sociologiei româneşti, (Şt. Costea, coord.), Bucureşti,Editura Fundaţiei „România de Mâine”, 1998, p. 343.39. I. Filipescu, S. Chelcea, Ion C. Clopoţel – sociolog şi publicist patriot(Ion C. Clopoţel –A Patriot Sociologist and Publicist), în Viitorul

<<< 54

social, anul XXIX, 6/1986, p. 557. 40. Ion Clopoţel la 90 de ani (Ion Clopoţel at the Age of 90), –Interviu realizat de S. Chelcea şi I. Filipescu, în Viitorul social, anulLXXVI, 2/983, p. 160.41. *** Ion Clopoţel şi „Societatea de mâine”. Antologie şi studiu introductivde A. Negru, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2009, p. 52-53.42. Ibidem, p. 77.43. I. Clopoţel, Amintiri şi portrete (Memories and Portraits),Timişoara, Editura Facla, 1973, p. 12. 44. D. Gusti, Tr. Herseni, H.H. Stahl, Monografia – teorie şi metodă(Monography – Theory and Method), Bucureşti, Editura Paideia,1999, p. 13. 45. I. Clopoţel, Sociologia monografică – ştiinţă a realităţii sociale(Monographic Sociology – the Science of Social Reality) înSocietatea de mâine, anul XI, 5/1934, p. 73.46. *** I. Clopoţel şi „Societatea de mâine”, p. 107.47. I. Clopoţel, Satele răzleţe ale României. Habitatul răsfirat din munţiitransilvani şi bănăţeni. Studii de sociologie rurală (The scatteredRomanian Villages. The Scattered Habitat in Tansylvanian and theBanat Mountains. Studies of Rural Sociology), Alba Iulia, Editura„Alba”, 1939, p. 15.48. *** I. Clopoţel şi „Societatea de mâine”, p 77.49. P. Suciu, Răspuns la ancheta asupra organizării culturale regionale(Answer to the Survey on Regional Cultural Organizing), înSocietatea de mâine, anul XII, 11–12/1943, p. 167.50. Ideea autonomiei sociografiei în raport cu sociologia este,probabil, una de inspiraţie tönniesiană, al cărui sistem desociologie cuprindea trei compartimente: sociologia teoretică,sociologia empirică (sociografia) şi sociologia aplicată. (Vezi: D.Gusti, Tr. Herseni, H.H. Stahl, op. cit., p. 20)51. *** I. Clopoţel şi „Societatea de mâine”, p. 64. 52. Tr. Vedinaş, Cercetarea monografică de la Măguri (The MonographicResearch in Măguri), în Studia Universitatis „Babeş-Bolyai”,Sociologia-Politologia, anul XXXVIII, 1/1993, p. 57.53. Vezi şi A. Negru, E. Pop., Florenţa Stavarache, Salánki Z.,Silviu. G. Totelecan, Sociologia clujeană interbelică. Repere teoretice şiempirice (Cluj Interwar Sociology. Empirical and TheoreticalHighlights), Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2002, p. 187-191. 54. Tr. Vedinaş, op. cit.55. Tr. Herseni, Cercetarea monografică a satului Măguri (MonographicSurvey of the Village Măguri), în Gând Românesc, anul II, 6/1934,p. 455.56. Ibidem, p. 457.57. Tr. Vedinaş, op. cit.58. Tr. Herseni, Cercetarea..., p. 457.59. Ilie Ruşmir, Echipa de cercetări monografice şi de realizări practice dincomunele Borlovenii Vechi şi Pătaş (The Monographic Research andPractical Achievement Team in the Communes of BorloveniiVechi and Pătaş), în Transilvania, anul LXVIII, 7/1936, p. 597.

Bibliography:

I. Clopoţel, Satele răzleţe ale României. Habitatul răsfirat dinmunţii transilvani şi bănăţeni. Studii de sociologie rurală (Thescattered Romanian Villages.The Scattered Habitat inTansylvanian and the Banat Mountains. Studies of RuralSociology), Alba Iulia, Editura „Alba”, 1939.

D. Dungaciu, Portrete şi controverse (Portraits and Controversies),Bucureşti, Editura Tritonic, 2008.

D. Gusti, Tr. Herseni, H.H. Stahl, Monografia – teorie şi metodă(Monography – Theory and Method), Bucureşti, EdituraPaideia, 1999.

Tr. Herseni, Istoria sociologiei româneşti. Sociologia academică (TheHistory of Romanian Sociology. Academic Sociology), (Ediţie

îngrijită de Marin Diaconu şi Ioana Herseni), Bucureşti,Editura Renaissance, 2007.

Maria Larionescu, Istoria sociologiei româneşti (The History ofRomanian Sociology), Bucureşti, Editura Universităţii dinBucureşti, 2007.

George Em. Marica, Studii sociologice (Sociological Studies),(Editori: Gh. Cordoş şi Tr. Rotariu), Cluj-Napoca,Centrul de Studii Transilvane, Fundaţia CulturalăRomână, 1997,

George Em. Marica, Satul ca structură psihică şi socială. Curs desociologie rurală (Village as Psychological and Social Structure.Course in Rural Sociology), (Editor: A. Negru), Cluj-Napoca,Editura Argonaut, 2004.

M. Mâciu, Interpretări. Din istoria sociologiei româneşti (Idei,evenimente, personalităţi), (Interpretations. From the History ofRomanian Sociology – ideas, events, personalities), Iaşi, EdituraJunimea, 1980.

A. Negru, E. Pop., Florenţa Stavarache, Salánki Z., Silviu.G. Totelecan, Sociologia clujeană interbelică. Repere teoretice şiempirice (Cluj Interwar Sociology. Empirical and TheoreticalHighlights), Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2002

Zoltán Rostás, Sala luminoasă. Primii monografişti ai Şcolii gustiene(The Bright Room.The First Monographists of Gusti’s School),Bucureşti, Editura Paideia, 2003.

E. Sperantia, Introducere în sociologie (Introduction toSociology), vol. I. Istoria concepţiilor sociologice (The Historyof Sociological Conceptions), ed. a II-a, revăzută şi adăugită,Bucureşti, Casa Şcoalelor, 1944.

Profesorul Francis Reiner cu un grup demonografişti gustieni.

55 >>>

Fotografie de grup din cea mai marecampanie monografistă(Drăguş 1929).

Fotografie de grup amonografiştilor din Runcu (1930).Printre monografişti se află şidelegaţia unor studenţi germani(în cămăşi albe cu insigne).

<<< 56

Mircea Vulcănescu: un monografistpolemist

I o n u ţ B U T O IUniversitatea Bucureşti, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială

University of Bucharest, Faculty of Sociology and Social WorkBd. Schitu Măgureanu 9 Sector 5, Bucureşti, România

tel: + (4021) 311.21.68; web: www.sas.unibuc.roPersonal e-mail: ionutbutoi@yahoo.com

Mircea Vulcănescu: a polemic monographist

This paper focuses on the lesser known side of Mircea Vulcanescu’s activity, namely as a polemic monographist, caughtin a moment of general effervescence of the young interwar generation from the beginning of the fourth decade, whenthe main monographists were trying to assert themselves in a distinct way and with programmatic articles in newspaperswritten for a mass audience, not only accessible to a limited academic research. It is about the polemics caused by hisarticles published in Dreapta, whose ideas were perceived as too “ruralist” by both Peter Comarnescu, representative ofthe humanist left, and Mihail Polihronide, akin to the Legionary Movement. The exchange of ideas between these figuresis interesting not only for Romanian interwar history, but also because they touch generally valid and current topics ofsocial sciences: to what extent one can speak about a linear evolution of human society, or rather, about a plurality offorms of social existence; which is the difference between the sociological and ethical point of view. The article also bringsnew data about Vulcanescu’s attempt to find a middle way, “a rural way”, between Marxism and fascism.

Keywords: monographists, ruralism, young interwar generation, fascism, marxism, gandhism

ÎÎn articolul de faţă voi scoate în evidenţăo latură mai puţin cunoscută a lui MirceaVulcănescu, aceea de monografist

polemist. Polemica, în ciuda receptării lui Vulcănescumai degrabă ca filosof al culturii sau ca sociolog desistem, deci mai degrabă ca gânditor aflat oarecumdeasupra certurilor sau disputelor punctuale, fie ele şiintelectuale, este un aspect mai puţin cunoscut alactivităţii acestuia, deşi nu i-a fost deloc străină,dimpotrivă: a polemizat în articolele teologice, filosoficeşi de atitudine, a polemizat cu Sinodul, cu profesoriuniversitari ca Nicolae Iorga şi Rădulescu Motru, cu ceidin „tânăra generaţie”, fie înclinaţi către legionarism, fiecătre comunism, fie către liberalismul burghez, apolemizat inclusiv cu prietenii săi apropiaţi. Ca polemist,Vulcănescu este deseori acid, ironic, chiar sarcastic,profitând din plin de vasta sa cunoaştere de tipenciclopedic şi de maniera închegată, întreagă, în careprivea şi definea chestiunile aflate în dispută.

Ceea ce interesează aici sunt însă însemnările salepolemice – publicate doar parţial – pe care le-a lăsat camonografist, aşadar pe teme sociologice şi ca membrual Şcolii Gustiene. Acestea au apărut în Dreapta,publicaţie care, la un moment dat, a reprezentat un fel

de tribună publicistică pentru monografişti, iar„partenerii” de polemică au fost prietenii săi PetruComarnescu, corespondent la Stânga, co-organizator şianimator al simpozioanelor Criterion de mai târziu, şiMihail Polihroniade, care publica la Axa şi Azi şi careadoptase o poziţie filo-legionară. Toate aceste articolepolemice sunt despre monografie şi cum era eareceptată în perioada interbelică din exterior şi dininterior, cum e cazul lui Vulcănescu, despre rostulsociologic şi politic al activităţii sociologice depuse deŞcoala gustiană. În continuare voi dezvolta contextul şiconţinutul articolelor polemice menţionate, precum şiconcepţia deja închegată care subîntinde polemicile luiVulcănescu care se încadrează, la rândul ei, în contextuldezbaterii mai largi din interbelic despre soartaRomâniei, statul tare şi „statul ţărănesc”.

*Vulcănescu începe să scrie în revista Dreapta. Foaie

de cultură, informaţie şi luptă (1931-1934) la sfârşitul anului1932, într-o perioadă în care publicaţia „CentruluiStudenţesc” a părut că poate deveni platformă deexprimare publică pentru monografişti importanţi aiŞcolii Gustiene. Perioada este caracteristică pentrudiversele formule de manifestare a curentelor din cadrul

57 >>>

tinerei generaţii, marcând chiar un apogeu al exprimăriiacesteia în spaţiul public prin reviste, simpozioane,conferinţe etc. Presiunea ideologizării acestor curenteera deja acută, lucru care, alături de fărâmiţarea taberelorşi instabilitatea lor, dă un aspect de glosolalie acesteiscurte perioade de efervescenţă comunicaţională. Depildă, la Dreapta colaborează, iniţial, numele mari alemonografiei, ca Vulcănescu, Octavian Neamţu, AntonGolopenţia, H.H. Stahl dar şi E. Bernea şi cei care, maitârziu, vor forma grupul „dizident” (contestatar al prof.D. Gusti) legionar de la Rânduiala. Totodată, un altmembru de frunte al monografiei, Traian Herseni,publica la Stânga, adversarul ideologic declarat al revistei„monografiştilor”. Asocierile sau, dimpotrivă, disocieriledin interiorul aceluiaşi curent sunt volatile şi, din acestmotiv, putem considera Dreapta mai degrabă ca o revistăunde publicau importanţi monografişti decât opublicaţie monografistă în sine. Diferenţa pare denuanţă însă este importantă, pentru că avem de-a facecu strategii individuale de punere în valoare în contextulapartenenţei la Şcoala Gustiană, de intenţii şi ideicomune, şi nu neapărat cu un proiect colectivprogramatic, coerent, perseverent, al membrilor acesteişcoli de sociologie. Fiecare participant încearcă, încadrul mai larg al monografiei, să-şi definească o viziuneproprie, să-şi însuşească anumite teme şi problemeconsiderate de actualitate.

În acest context Vulcănescu începe o serie dearticole care sunt programatice pentru viziunea saasupra priorităţilor care ar fi trebuit, după el, să animedezbaterile publice, să constituie obiectul politicilorstatale şi să le fundamenteze, totodată. Articolelereprezintă atât o maturizare a preocupărilor salesociologico-economice anterioare cât şi o lansare atemelor care îl vor preocupa constant de-a lungul anilor’30, respectiv clivajul dintre România urbană şi cea ruralăşi tendinţele socio-demografice relevante. De asemenea,îl şi diferenţiază în spectrul foarte larg al „dreptei”publicistice româneşti ca o figură mai degrabă bizară,fiind contestat pentru „ruralismul” său atât de „stânga”cât şi de dreapta legionară. Din cele 10 articole publicateîn Dreapta între decembrie 1932 şi martie 1933, cele careinteresează din acest punct de vedere sunt: În ceasul al11-lea, Cele două Românii, Puţină Sociologie, Fatalitate saualtceva?; restul sunt dedicate temei tinerei generaţii (Ocruce pe mormântul Eroului necunoscut, Problema generaţiei,Istorismul prin resemnare în spiritualitatea tinerei generaţii),două sunt polemici cu publicişti ai revistei filo-legionareAxa (Pentru dl M. Polihroniade, Basmu cu doctoru Roşu) şiun articol este despre pictorul Sabin Popp. Schimbulpolemic cu Polihroniade este prilejiuit, de altfel, tot dearticolele sale pe teme socio-economice, aceleaşi la carea ripostat şi Petru Comarnescu, de pe celălalt versantideologic. La fel ca în cazul lui Comarnescu, din păcate,răspunsurile substanţiale nu au mai fost publicate înpresa vremii, ci postum, în timpurile recente.

În ceasul al unsprezecelea este un avertisment în care, în

esenţă, Vulcănescu acuză problemele structurale aleRomâniei Mari, rămase nerezolvate în ciuda condiţiilorgeopolitice favorabile de după primul război mondial.Răstimpul favorabil nu a fost folosit pentru remediereaproblemelor structurale şi, constată Vulcănescu, el nupoate dura la nesfârşit; dimpotrivă: se anunţă vremuritot mai grele iar România este total nepregătită.Vulcănescu enumeră câteva astfel de deficienţe:

„Cu conflictul dintre « debitori » şi « creditori », cuopoziţia « industriei » faţă de « agricultură » şi cudispreţul oraşelor pentru sate, vom face noi faţăsufleteşte zilelor ce pot veni? Cu căile ferate încăne-ncheiate, care să lege trupul cetăţii româneşti decâmpurile care le-nconjoară? (...) Cu o administraţiedemoralizată şi cu un proletariat intelectual lăsat în pradatuturor ispitelor? Şi aş putea continua mai departe!”(Dreapta, În ceasul al unsprezecelea, 1932: pp. 1-2).

Simţul urgenţei era, desigur, destul de răspândit înrândurile generaţiei din care făcea parte Vulcănescu şinu numai. Perioada interbelică, în general, a fost marcatăde sentimentul unui sfârşit de lume şi începutul uneianoi, necunoscute. Iar aceasta stare de spirit nu mai eradoar o chestiune naţională, locală, ci a fost un fenomenresimţit la scară continentală. În paralel cu acestetendinţe structurale s-au răspândit şi curente filosofice,politice, de atitudine care aveau trăsături comune chiardacă se manifestau pe plan local. Efectele acestui proceserau ambivalente: pe de o parte, societatea românească(sau o parte a ei) participa sincronic la aceleaşi fenomenece afectau ţările europene, pe de altă parte prelua ideisau curente care se înfăţişau drept soluţii la crizelevremii. O imitaţie care favoriza stereotipiile şi abordărileşablonarde ale priorităţilor locale. Or una dinpreocupările constante ale lui Vulcănescu şi ale altormonografişti, în acest punct, a fost tocmai de a„româniza” disputele şi crizele succesive ale acesteiperioade. În acest sens erau monografiştii„autohtonişti”, nu în cel ideologic al vreuneiexcepţionalităţi locale, nici măcar în cel pur etnic, ci alrealismului sociologic şi al specificităţii culturale (în sensantropologic). Un efort de a scoate la suprafaţă,identifica, înscrie în context palierele crizei aşa cum semanifesta ea în România. În mod similar, soluţiile„româneşti” aveau sensul de a fi soluţii la aceste problemelocale identificate. Prin urmare, subiectul articolului Înceasul al unsprezecelea este criza României Mari,alcătuindu-se o trecere în revistă a celor mai graverămâneri în urmă. Printre ele, după cum am văzut, douăteme favorite ale lui Vulcănescu: satul şi tânăra generaţie.

Cele două Românii şi Puţină sociologie, următoarelearticole apărute în Dreapta, sunt gândite ca o continuarea avertismentului, adâncind tema clivajului între sat şioraş şi, în următorul, atacând o problema de teoriesociologică. Astfel, în primul articol menţionat, al căruititlu a făcut carieră până în zilele noastre, Vulcănescuface un contrast violent intenţionat, scopul fiind tocmaiacela de a sublinia că satul şi oraşul sunt lumi sociale

<<< 58

şi culturale total diferite, casele, limba, portul dar şi oanume viziune despre om fiind enumerate printreelementele de diferenţiere. Nu am menţionat etnia, deşiuna din marile diferenţe dintre sate şi oraşe era, dupăVulcănescu, faptul că ultimele sunt locuite majoritar de„străini”, iar România satelor era echivalentă, la el, cu„România românească”. Aceste accente, interpretatesupeficial, l-au condus pe un reputat istoric, cum esteLucian Boia, să considere articolul drept expresie a unei„psihoze” de tip xenofob, în care pericolul estereprezentat de minorităţile naţionale (Boia, 2011: pp.52-53). Nu acestea erau însă „spaimele” lui Vulcănescuşi nu etnia în sine era relevantă. Românii nu sunt o rasă,scrie Vulcănescu în notiţele nepublicate ce se pot găsiîn arhiva sa, ci o cultură, unificată prin „limbă”, „lege”(credinţă) şi „datină”. Clivajul, aşadar, este de tipcivilizaţional:

„E o problemă de alegere nu între forme deadministraţie, nici chiar între două forme de societate,ci între două idei despre om, între două feluri deinserţiune a omului în cosmos, între două civilizaţii”.(Dreapta, Cele două Românii, 1931).

Miza înţelegerii adecvate a lumii satului era, pentruVulcănescu, fundamentală, prioritară oricăror altedezbateri ale timpului său, care se învârteau în juruldilemelor clasice ale burgheziei vs proletariat, ale statuluitare şi ale noilor „idoli” în plină afirmare ca Mussolinisau Lenin:

„Dincolo de problema statului, dincolo de problemaregimului social, stă problema celor două Românii: satsau oraş. Dincolo de Mussolini, sau de Lenin, seprofilează, în adâncul iţelor societăţii româneşti, chipullui Gandhi.” (Dreapta, Cele două Românii, 1931).

Voi reveni la Gandhi şi la ce vrea să spună aiciVulcănescu. Până atunci trebuie să recapitulăm:România Mare se află într-un punct critic, cu problemestructurale restante sau chiar agravate de inacţiune,scindată între două tipuri de civilizaţii, cea a satului,„organică, firească”, în care „un om cumpătat, cu nevoipuţine şi fireşti (...) trăieşte sfios, în rând cu alţii (...) încare (...) nu are altceva de făcut decât să stăruiască înstăpânirea lui de sine” şi a oraşului, „civilizaţie artificială,halucinantă, nefirească”, „de paranoici”. Opţiunea luiVulcănescu este pentru România satelor, o opţiune pecare o descrie drept „reacţionarism ţărănesc”. Puţinăsociologie vine ca o continuare a acestei pledoarii, atacândtema raportului între diferitele stadii civilizaţionale: estetrecerea de la o stare civilizaţională la alta ireversibilă sauchiar de dorit? De fapt, se poate înlocui cu o întrebaremai scurtă şi percutantă: există evoluţie socială şi dacăda, ce caracter are? Criticând abordarea marxistă aistoriei, care consideră trecerea de la o etapă socială laalta drept manifestare a unui determinism dialectic,Vulcănescu nu neagă procesul evoluţiei sociale, însă îicontestă caracterul legic:

„(...) devenirea socială nu-i deloc un proces fatal, carese petrece pretutindeni după un schematism identic şi

universal pentru orişicare societate, ci un proces concret,care se petrece în fiecare societate într-o formă specială(...).” (Dreapta, Puţină Sociologie, 1932).

Scopul demonstraţiei este de respinge, pe bazesociologice, teza că satul este o realitate permiată aRomâniei care ori va dispărea de la sine ori va dispăreasub efectul industrializării şi al proletarizării ţărănimii.Satul şi oraşul , astfel, nu sunt văzute drept două formede viaţă socială dintre care una, mai evoluată fiind, o vaînghiţi pe cealaltă, ci sunt, consideră Vulcănescu, „douătipuri de viaţă socială care se dezvoltă paralel”. Miza nueste însă doar analitică: dacă sociologic nu se poatesusţine că oraşul este un tip de societate superioară, ceva prevala în mod necesar, atunci politic se poate susţineopţiunea pentru încurajarea satului ţărănesc.

Am descris pe scurt conţinutul celor trei articoledeoarece este o vădită continuitate cu caracterprogramatic. Faţă de aceste idei, mai ales faţă depreferinţa lui Vulcănescu pentru România satelor, maiprecis pentru România arhaică, tradiţională la modulpropriu, s-au autosesizat atât Petru Comarnescu cât şiMişu Polihroniade.

Petru Comarnescu, în articolul O confuzie periculoasă.Unitate umană şi romantism rural, nu îşi pierde vremea cunuanţele şi îl pune pe auto-intitulatul reacţionarVulcănescu în aceeaşi oală cu fasciştii „obscurantişti şiunilaterali” cu care „nu poţi discuta”. Diferenţa ar fi,observă Comarnescu, că Vulcănescu ar încerca, totuşi,o fundamentare sociologică a acestei politici, fără săreuşească, de vreme ce viziunea l-ar arăta mai degrabăca pe un „poet paseist şi idealizant, iar nicidecumeconomist şi cercetător pe tărâmul monografiei sociale.”Dincolo de aceste caracterizări, argumentele pe fond alelui Comarnescu sunt aduse pe teren sociologic;polemistul ironizează titlul articolului Puţină sociologieluându-l la propriu şi acuzându-l pe Vulcănescu deconfuzii şi abordare unilaterală: satul ar fi prezentat cao formă socială statică, spre deosebire de oraş,Vulcănescu ar ignora existenţa proletariatului rural,faptul că unităţile sociale se află într-o relaţie deinterpendenţă care, aplicată relaţiei sat vs oraş, arată ocrescută dependenţă a satului de oraş datorităprogreselor vieţii urbane. Criticându-l pentru„romantismul ruralizant”, Comarnescu încearcă să îi dealui Vulcănescu o lecţie despre cum se face multăsociologie:

„prin sociologie şi monografie am ajuns la nu laromantismul rural ci la conştiinţa unităţii umane şi amersului ei convergent către sinteze şi care, după secolede conflicte, îşi afirmă azi pretutindeni dreptul de a trăio viaţă mai dreaptă. Puţină sociologie te face să vezi numaidiferenţa, vrăjmăşii şi izolări între oameni; multăsociologie, însă, te duce acolo unde vezi, dimpotrivă,unitatea, interdependenţa şi nevoia de orânduire dreaptăa permanentelor raporturi dintre oameni, indiferent deformele sociale în care şi-au întocmit trăirea. Puţinăsociologie te îndepărtează de unitatea nevoilor umane;

59 >>>

multă sociologie te apropie de ea.” (Stânga, O confuziepericuloasă. Unitate umană şi ruralism romantic, 1933: p. 7).

De fapt, Comarnescu nu face decât să reiaprincipalele teze pe care Vulcănescu le contestase: faptulcă ar exista o evoluţie socială care antrenează toateformele sociale, o evoluţie dialectică dinspre formeinferioare către forme superioare de viaţă socială. Înfond, sociologia ar fi despre unitatea crescândă araporturilor dintre oameni, despre nevoile umanecomune şi justiţia globală ce derivă din observarearespectivei unităţi. Diferenţele culturale contează preapuţin şi a insista asupra lor este echivalent, de fapt, cuîntreţinerea „vrăjmăşiilor”. Avem aici, într-adevăr, omostră de sociologie tezistă de stânga şi o dezbatere carenu s-a epuizat nici până în zilele noastre în ştiinţelesociale şi în filosofia politică. Cu menţiunea că pretenţialui Comarnescu era de a face sociologie, nu sociologietezistă, spre deosebire de preopinentul său.

Vulcănescu pregăteşte două articole de răspunsacestor contestări (ambele rămase la stadiul de ciornăpână recent, deci fără să fie publicate în Dreapta), dincare unul este gândit ca o continuare a argumentaţiei dinarticolele precedente. El atacă în punctul slab al luiComarnescu: tezismul, dându-i amabil o mică listăbibliografică despre un principiu epistemologic de bazăal ştiinţelor sociale: „din premise constatative nu se pottrage concluzii normative”. Or, acest lucru intra încontradicţie directă, arată Vulcănescu, cu sociologiastângii, care foloseşte în mod ambivalent termeni ca„exploatare” sau care statuează „preferinţe sociologice”între clasele sociale (burghezie vs proletariat). Nu existădoar o unică tendinţă către interdependenţă şiconvergenţă a sintezelor, continuă Vulcănescu, ci opluralitate de tendinţe, fie de interdependenţă, fie deautarhie, fie centrifugale, fie centripetale. Astfel, el nunegase existenţa unei relaţii de interdependenţă între satşi oraş, ba chiar precizează „ispita” exercitată de viaţaurbană asupra săteanului, ci negase caracterul legic aldispariţiei lumii sociale a satului în urma contactului cuoraşul. Vulcănescu nu ratează ocazia de a-i întoarceironia legată de „puţina sociologie”, acuzându-l peComarnescu că „multa sociologie” înseamnă, la el,„sociologie fără societate”, dat fiind afirmaţia acestuialegată de unitatea raporturilor dintre oameni„independent de forma socială în care şi-au întocmittrăirea”, aşadar indiferent de contextul în care acesteaau loc. Prin urmare,

„nu există ritm mondial care să nu împingă înspreanumite forme ale vieţii sociale, ci numai un ritmspecific impus de condiţiile în care se desfăşoară viaţasocială a fiecăreo unităţi.” (Vulcănescu II, 2005: p. 705).

De fapt, Comarnescu atacase prea devreme, făcândel însuşi confuzia între planul analitic al ştiinţelor socialeşi între atitudinea etică faţă de schimbările sociale.Continuarea de la Puţină sociologie ar fi trebuit să senumească Şi puţină etică (existând o schiţă cu titlul Şipuţină axiologie antropologică). Profesorul de etică

Vulcănescu îşi dozase cu minuţiozitate argumentele şiîn niciun caz nu confunda analiza sociologică cujudecata de valoare: opţiunea asumată pentru tipul delume socială a satului (de fapt, o preferinţă pentru lumeaveche) faţă de tipul de lume socială a oraşului (lumeanouă, lumea modernă) era evident de natură etică,metafizică chiar; însă posibilitatea revenirii la un mod deviaţă specific lumii vechi era o discuţie sociologică, ceprivea natura schimbării sociale şi chestiuneairevesibilităţii acesteia.

Polihroniade are, la rândul său, aceeaşi problemă cu„ruralismul supărător” al lui Vulcănescu, considerândcă opţiunea sa politică este „fundamental greşită”. Îlironizează pe Vulcănescu pentru „naivităţile adorabile”cu care se închipuie la coarnele plugului când nu ar putearezista câteva zile fără să aibă discuţii despre statistică şifără să „deguste cu deliciu controversele” de la Corso.(Axa, O anumită stângă dar şi o anumită dreaptă, 1932: pp.1-2). Însă argumentul principal pentru care Vulcănescugreşeşte „fundamental” este, crede Polihroniade,misiunea pe care ar trebui să o aibă tânăra generaţie. Eanu trebuie să se întoarcă la rădăcini, să cunoască viaţasatului, ci dimpotrivă, are misiunea de a „desăvârşiprocesul început de paşoptişti, de a ne integra definitivîn ritmul mondial”. (Azi, Generaţia tânără şi ritmul mondial,1932: pp. 467-483).

Dar ce este, până la urmă, acest „ritm mondial”, seîntreabă, într-o replică nepublicată la vremea sa, ci doarpostum, Vulcănescu, după ce îl ironizează pePolihroniade citând copios din Farfuridi, cu care îlasociază.

„Nu cumva este o idee suficient de vagă ca să-ncapătot în ea, dar care nu are niciun conţinut semnificativspecific? Sub un anume raport, totul există în ritmulmondial. Dar ce ai spus cu asta?” (Vulcănescu II, 2005:p. 434).

Argumentul lui Polihroniade este că societatearomânească, în întregul ei, este integrată în evenimenteleistoriei mondiale, inclusiv în zona sa arhaică, cea asatului. Practic, este formula actuală a „satului global”.Vulcănescu vine cu exemple de sate care au rămas înafara „istoriei” chiar şi în cazul unor evenimente care aubulversat în mod direct societatea românească: primulrăzboi mondial. De asemenea, „actualizarea ritmuluimondial”, imperativul pe care îl reclama proepinentulsău de la Azi, este un proces parţial, care expune oanume parte a societăţii româneşti, care „primeşte ce ise dă de editori”, aşadar nu ar fi vorba decât de „păturacitadină”. Satul, deseori, se află dincolo de „ritmulmondial” şi, în orice caz, nu aici este miza căutată deVulcănescu, ce nu a admis vreodată că realitatea socialăar avea o natură statică. Miza este descrierea formeispecifice de viaţă a satului şi contrapunerea ei cu nouaformă de viaţă adusă de oraş şi „ritmul mondial”.Misiunea tinerei generaţii, aşadar, nu poate fi aceeaşi cua generaţiei paşoptiste, după Vulcănescu, ci aceea derecuperare a tradiţiei şi de rezolvare a problemelor acute

<<< 60

ce afectau societatea românească prin intermediulexperienţei dobândite prin tradiţie, nu prin imitaţie aformelor străine.

Aici avem de-a face cu particularitateaautohtonismului lui Vulcănescu, problemă ratată demajoritatea celor care au analizat dezbaterile tinereigeneraţii interbelice. Autohtonismul său îl situa înopoziţie cu extrema dreaptă, pe care o consideraneopaşoptistă – nu în conţinutul ideologic, ci înimperativul racordării la „ritmul mondial” – programulei fiind de a împrumuta statul fascist din Italia înRomânia, având în vedere, în plus, crearea unui nouromân. Legionarismul privea fascismul şi statul totalitardrept expresii ale devenirii istorice, faţă de sistemul„învechit”, şi „perimat” al democraţiei parlamentare.”Programul” lui Vulcănescu este cu totul opus, elmilitând pentru un alt tip de organizare statală, adecvatăRomâniei satelor, şi pentru recuperarea românului„vechi”. În articolul polemic Şi puţină axiologieantropologică Vulcănescu încercase, de altfel, o delimitarede extremele ideologice: „Ce ne desparte de comuniştine desparte şi de fascişti şi de catolici. Suntemrăsăriteni.” (Vulcănescu II, 2005: p. 724).

Dar care era opţiunea politică al lui Vulcănescu, pânăla urmă? Considerat a fi mai degrabă simpatizant allegionarilor sau apolitic, în realitate Vulcănescu aveaopinii ferme în acest sens. Am văzut că, departe de a fiapropiat de poziţia legionarilor, viziunea sa era de faptopusă, de pe poziţiile unui reacţionarism tradiţionalistexplicit şi asumat. În materie de organizare statală,opţiunile sale pot părea neaşteptate în raport cupercepţia amintită. Astfel, în cadrul unor notiţenepublicate, găsite în arhiva familiei Vulcănescu,intitulate „Statul ţărănesc (1933)”, el argumentează căorganizarea statală ar trebui gândită în aşa fel încât săpermită o participare consistentă a ţăranilor la procesuldecizional care le afectează viaţa locală. Deficienţademocraţiei parlamentare interbelice nu e degradarea eiistorică, ci faptul că „între problemele lui (ale ţăranului– n.m.) reale şi cele pe care le legiferează parlamentul eo deosebire totală.” Prin urmare, soluţia ar fi„predominarea vieţii locale şi regionale asupra celeicentrale” , lucru pe care îl considera a împlini, de altfel,o tendinţă sociologică manifestă a vieţii rurale. Departede a considera statul tare o soluţie, Vulcănescu îlconsidera dăunător: „Statul centralist e o emanaţie anevoilor clasei burgheze, dornică să uniformizeze şi săsimplifice oameni şi obiceiuri, reducându-i la un tip unicpentru a uşura plasarea mărfii standard pe care oproduce. Şi trebuie să spunem că – sub acest raport-civilizaţia urbană are o mare eficienţă asupra satului.”Tipul de organizare statală adecvată ţărănimii este, astfel„regimul cantonal elveţian este, după părerea noastră,forma de organizaţie de stat cea mai corespunzătoarenevoilor politice ale păturii ţărăneşti.” În aceleaşi notiţese regăseşte şi forma de acţiune politică pe careVulcănescu o considera tipică şi dezirabilă ţărănimii: nu

răscoala, nici organizarea cvasi-militară pe bază decelule, ci „acţiunea de hărţuire (guerilla) haiducească şirezistenţa pasivă”, adaptată formei de existenţă socialăa satului. Mai ales modelul rezistenţei pasive şi paşnice,subversiv faţă de politicile venite de la centru, l-a atraspe Vulcănescu, ce găsise în Gandhi o ilustrare concretă:„gandhismul, mişcare politică revoluţionară într-o ţarăde structură agricolă, e o ilustrare perfectă a adaptării laaceste necesităţi.” Ţărănimea nu poate fi mobilizatămilitar, nu poate fi o falangă organizată ca proletariatul,deci nu poate fi o clasă socială utilă în cucerirea puteriicentrale prin forţă însă, „prin rezistenţa ei pasivă, (poate)să ducă la complecta anihilare şi anarhizare a puteriipolitice centrale instituite, răpindu-i orice eficacitate.”Desigur că gandhismul şi cantoanele elveţiene au preapuţine în comun cu fascismul militarist.

În acest context, ar trebui revizuite şi acele opiniicare văd în România rurală o temă ideologică asumatăatât de elita conducătoare a României Mari cât şi detânăra generaţie interbelică şi, în speţă, de legionari(Livezeanu, 1998: p. 353). La mijloc este o confuziecauzată de referirile propagandistice ale epocii la sat şila ţăran, văzute, ce-i drept, ca un fel de rezervor deromânitate. Însă, dacă se merge dincolo de aceastapărută unanimitate, semnificaţiile conceptelor şiatitudinea diverşilor reprezentanţi ai elitei faţă de satsunt nu doar diferite între ele, ci radical opuse, deseori.Majoritatea, chiar şi mentorii legionarilor sau ceisusţineau ideea de stat ţărănesc (Cuza, 1930: 295; Zane,1936: 41), considerau ţăranul o făptură primitivă de lacare nu e nimic de învăţat şi care trebuie neapărat„modernizată”. Aşadar, valorificarea ruralului era maidegrabă o chestiune retorică. În realitate, consensul eracă satul românesc este o lume înapoiată şi mizeră cu careelitele şi decidenţii nu prea ştiau cum să procedeze. Ceicare au făcut opinie separată în epocă au fostmonografiştii, iar aici poziţia reacţionarului Vulcănescu,spre exemplu, este mult mai apropiată de asocial-democratului H.H. Stahl decât de a altorreprezentanţi ai ”dreptei” româneşti.

Dincolo de aspectele poate prea particularizate alepolemicilor amintite, disputa este valabilă şi astăzi şi lafel de actuală, redusă la fundamentele sale. Este ochestiune de epistemologie, de claritate a metodei şi aplanurilor de analiză a societăţii. În mod evident,Comarnescu şi Polihroniade (cum vom vedea)împărtăşesc o viziune dialectică asupra istoriei, în careevoluţia socială are un sens intrinsec pozitiv, de lainferior către superior, chiar dacă, ideologic, eiîmpărtăşeau viziuni opuse. Avem de-a face, practic, cumai vechea credinţă pozitivistă în progres, o credinţăcare se insinuează şi astăzi în ştiinţele sociale, atunci cândse confundă schimbările sociale cu dezirabilitatea lor saucând se statuează că sarcina sociologilor şi a decidenţilorar trebui să fie identificarea noilor forme în facere alesocietăţii şi încurajarea instituţională a afirmării acestora.Spre exemplu, dacă facem un efort de imaginaţie, o

61 >>>

dispută actuală între un Vulcănescu şi Comarnescu aianilor 2012 ar putea fi legată de problema noilor tipuride familii. Din punct de vedere sociologic, se poateconstata că, pe lângă familia formată din bărbat şifemeie, au apărut moduri de convieţuire alternative.Lucrul se poate studia, analiza, descrie, compara. Atuncicând, însă, se statuează ca este dezirabilă încurajareanoilor forme alternative, că apariţia acestora este oevoluţie necesară, ireversibilă, a omenirii, care arcorespunde unor nevoi universale, este evident că numai avem de-a face cu sociologia, ci cu politica. UnVulcănescu actual ar demonstra, în primul rând, că nuexistă temei pentru a privi legic evoluţia socială, inclusivîn domeniul familiei, şi că discuţia despre dezirabilitateaformelor de familie ar fi una etică, legată de o modul încare definim omul şi sensul existenţei sale în societate.Mutatis mutandis, un Polihroniade de astăzi arargumenta că „ritmul mondial” cere alinierea Românieila instituţiile Uniunii Europene şi la agenda saneoliberală, prezentate ca un stadiu necesar al evoluţieiistorice. Şi desigur că un Vulcănescu actual i-ar replicafaptul că Uniunea Europeană este mai mult agendăpolitică implementată deliberat decât proces istoricobiectiv reflectat în instituţii.

În ştiinţele sociale confuzia des întâlnită între planulştiinţelor sociale şi etică, între argumentul sociologic şijudecata de valoare, între observarea schimbării socialeşi statuarea istoristă a unei legităţi a acesteia este, înultimă instanţă, confuzia între faptul social şi standardulmoral şi a fost numită de Karl Popper pozitivism moral:dacă se întâmplă, înseamnă că e necesar şi dacă e necesareste dezirabil, moral. Pozitivismul moral se reduce,astfel, la un relativism moral în care ce este se confundăcu ce trebuie să fie şi în care etica este privilegiul puterii.(Popper, 1993). Poate că această confuzie a planurilor,întâlnită şi astăzi, nu este doar o consecinţă a unei slabestăpâniri a fundamentelor epistemologice, ci şi a„specializării” excesive a expertului în ştiinţe sociale.Vulcănescu stăpânea diverse domenii, teologie, filosofie,sociologie, economie, iar această formarepluridisciplinară poate fi cea mai bună pregătire pentrudobândirea unei „abilităţi” uitate dar necesare:discernământul. Dar, cu siguranţă, confuzia dinvremurile noastre se explică şi prin persistenţa aceleiaşimetehne pe care Vulcănescu, alături de alţi monografişti,căutau să o combată: gândirea stereotipă.

Bibliography:

Boia, Lucian (2011), Capcanele istoriei. Elita intelectualăromânească între 1930 şi 1945/ Traps of History.Romanian intellectual elite between 1930 and 1945, Ed.Humanitas, Bucureşti.

Comarnescu, Petru (1933), „O confuzie periculoasă.Unitate umană şi romantism rural” / “A dangerous

confusion. Human unity and rural Romanticism”,Stânga, an II, nr. 12, p. 7.

Cuza, A.C. (1933), Studii economico-politice (1890-1930) /Economic and political studies (1890-1930), Ed. CaseiŞcoalelor, Bucureşti.

Livezeanu, Irina (1998), Cultură şi naţionalism în RomâniaMare: 1918-1930 / Culture and nationalism in GreaterRomania: 1918-1930, Ed. Humanitas, Bucureşti.

Polihroniade, Mihail (1932), „O anumită stângă... dar şio anumită dreaptă” / “A certain left and also a certainright”, Axa, an I, nr. 4, p. 1,2.

Polihroniade, Mihail (1933), „Generaţia tânără şi ritmulmondial” / “Young generation and the globalrhythm”, Azi, an II, nr. 1, p. 467-483.

Popper, Karl R. (1993), Societatea deschisă şi duşmanii săi.Vol. II. Epoca marilor profeţi: Hegel şi Marx / The OpenSociety and Its Enemies. Volume 2: The High Tide ofProphecy: Hegel, Marx, and the Aftermath, Ed.Humanitas, Bucureşti.

Vulcănescu, Mircea (1932), „În al unsprezecelea ceas”/ “At the eleventh hour”, Dreapta, anul II, nr. 1, p.1-2.

Vulcănescu, Mircea (1932), „Cele două Românii” /“The two Romanias”, Dreapta, an II, nr. 2, p. 1, 3.

Vulcănescu, Mircea (1932), „Puţină sociologie” / “Somesociology”, Dreapta, an II, nr. 4, p. 1, 3.

Vulcănescu, Mircea, (2005), Opere. Chipuri spirituale.Prolegomene sociologice / Works. Spiritual faces. Sociologicalprolegomena, Vol. II, Ed. Univers Enciclopedic,Bucureşti.

Vulcănescu, Mircea, Statul ţărănesc (1933) / The peasantstate , note nepublicate, Arhiva Vulcănescu.

Zane, G. (1936), Ţărănismul şi organizarea statului român /Agrarianism and the organization of the Romanian state,PNŢ, Biblioteca de Educaţie Ţărănească.

<<< 62

Echipieră a Serviciului Socialţinând o lecţie ţărăncilor

despre creşterea copiilor.

63 >>>

<<< 64

Exerciţiu de recuperare:Portretul sanitar al comunei Fundul

Moldovei în vara anului 1928F l o r e n t i n a Ţ O N E

Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă SocialăUniversity of Bucharest, Faculty of Sociology and Social Work

Bd. Schitu Măgureanu 9 Sector 5, Bucureşti, Româniatel: + (4021) 311.21.68; web: www.sas.unibuc.ro

Personal e-mail: florentinastoian@gmail.com

Recovery attempt: The sanitary portrait of the village Fundul Moldovei (Bucovina) in the summer of 1928

Very little is known today about the monographic campaign that took place in the summer of 1928 atFundul Moldovei, Bucovina. Only a few researchers from Dimitrie Gusti’s team wrote and published smallstudies concerning the campaign in the scientifical journals and magazines of the time: Traian Herseni signedan article about „Person and society at Fundul Moldovei” in „Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială”, thesame magazine hosted a few pages written by Floria Capsali about „Dances from Fundul Moldovei” andHenri H. Stahl published in „Sociologie românească” an article about a „A visionary from Bucovina”. Adense and serious contribution, belonging to the anthropologist Francisc Rainer and including the results ofthe anthropological study carried out at Fundul Moldovei, was published in 1937, as a tribute to theInternational Congress of Anthropology and Prehistorical Archeology, hosted by Bucharest in Septemberthat year. In other words, only four researchers – from those 60 who were at Fundul Moldovei in 1928 – leftwritten traces about this campaign. Apart from them – nothing, zero, vacuum. One thing is sure, though:research had been done at Fundul Moldovei, as long as the campaign lasted for a whole month and as longas the patrimony of Dimitrie Gusti National Village Museum in Bucharest includes two files with documents,belonging to the researchers taking part at this particular campaign. These are partial, fragmentary files,remainders of what had been studied in the summer of 1928, which only through a miracol could be savedfrom the attempt of the communist regime to make them disappear. In 2008, National Village Museumdecided to publish the recuperated documents – all of them – in a volume: Fundu Moldovei. 80 de ani dela prima campanie monografică 1928-2008. Given our attempt to identify what had been studied in themonographic campaigns which took place in the 1920’s and 1930’s when it came to rural health, these twofiles (and, consequently, the volume published in 2008) are a real gold mine. They don’t include datasheetswritten by the members of the biological team – a team with this name existed among the researchers – butthey do include equally important documents signed by the entire group of researchers; and those documentscontain numerous pieces of sanitary information. We retrace – by means of these archive documents – thestate of health of Fundul Moldovei (Bucovina) in the summer of 1928.

Keywords: monographic campaigns, Sociological School of Bucharest, Francisc Rainer, syphilis, ruralhealth, peasant household, latrines, water supply

Introducere

OOcertitudine: în vara lui 1928, la FundulMoldovei, în Bucovina, se aflau –angrenaţi în cea de-a patra campanie

monografică – nu mai puţin de 60 de cercetători. Şi,

graţie scrisorilor trimise de dr. Francisc Rainer cătresoţie, reuşim să identificăm şi punctele de debut şi definal ale campaniei – fie ele şi aproximative. Astfel,echipa lui Rainer se apucase deja de lucru la 16 iulie,într-o luni1 (monografiştii lui Gusti erau şi ei desiguraici), iar plecarea din sat era stabilită tot pentru o zi de

65 >>>

luni: 13 august2. Participanţii la campania monograficădin localitatea bucovineană au petrecut, aşadar, pe teren,cel puţin o lună de zile.

Încă o certitudine: pe lângă Francisc Rainer şiasistenţii săi de la Institutul de Anatomie şi Embriologieal Facultăţii de Medicină din Bucureşti (dr. MariaDumitrescu, dr. Horia Dumitrescu, dr. Ştefan Milcu, dr.Petre Georgescu şi dr. S. Ciorapciu), care aveau sarcinade a studia caracterele antropologice ale locuitorilor,echipa biologică de la Fundul Moldovei cuprindea şi oserie de cercetători ale căror direcţii de studiu intrau subumbrela demografiei şi igienei sociale: D.C. Georgescu,Carmen Anghelide şi, posibil, I. Georgescu3.

Şi încă o certitudine – dar una cu repercusiuninegative cât priveşte încercarea noastră de a identificace anume s-a studiat din punct de vedere sanitar încampaniile monografice coordonate de Dimitrie Gusti:de pe urma acestor ultimi trei cercetători nu a rămasnimic privind campania de la Fundul Moldovei.Rezultatele studiului antropologic desfăşurat de echipalui Francisc Rainer în localitatea bucovineană vor vedealumina tiparului în anul 19374, dar ce a făcut concret laFundul Moldovei restul echipei biologice (D.C.Georgescu, Carmen Anghelide, I. Georgescu) varămâne, din nefericire, o necunoscută5.

Cu acestea în minte, încercăm pe parcursul acestuistudiu de caz privind Fundul Moldovei un exerciţiu derecuperare. Arătăm că există posibilitatea reconstituiriiportretului sanitar al localităţii bucovinene în vara anului1928, dar nu pe baza unor informaţii colectate în acestsens de către membrii echipei biologice, ci pornind dela două dosare cu fişe elaborate în campania de laFundul Moldovei de către monografişti în ansamblul lor.Dosarele cu pricina – aflate astăzi în patrimoniulMuzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” dinBucureşti şi cuprinzând fişe numerotate de la 1 la 794 –sunt, credem, tot ce se mai păstrează din lucrărilecercetătorilor lui Dimitrie Gusti în localitateabucovineană; singurele informaţii privind campania dela Fundul Moldovei care au reuşit să supravieţuiascătăvălugului totalitar de la sfârşitul anilor 1940, cândsociologia a fost catalogată „ştiinţă burgheză”.Biblioteca Seminarului de Sociologie şi arhivaInstitutului Social Român – cele două instituţii subumbrela cărora s-au desfăşurat în anii interbelicicampaniile monografice – au dispărut atunci aproape întotalitate, documentele fiind supuse unui procesintenţionat de distrugere sau răspândite fiind pe ladiverse instituţii, cu interdicţia cercetării şi folosirii. Încondiţiile tulburi ale anilor 1950, arhiva InstitutuluiSocial Român repartizată Muzeului Satului a ajunsîntr-un pătul al gospodăriei de la Stăneşti (Argeş), salvatăfiind apoi de la dispariţia efectivă de către directorul deatunci al instituţiei, Gheorghe Focşa, fost monografist6.Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” a declanşatîn anii 2000 o operaţiune extinsă de digitalizare a acestor

documente recuperate, aflate în stare precară şi, deci,din nou, în pericol de dispariţie. Mai mult, dosarele cufişe corespunzătoare unei campanii sau alteia au fostpublicate integral în lucrări de sine stătătoare, restituindastfel publicului şi cercetătorilor tot ce s-a mai păstratdin monografii. Au văzut lumina tiparului până acumtrei astfel de volume, iar cel care ne interesează pe noi –Fundu Moldovei. 80 de ani de la prima campanie monografică1928-20087 – a fost publicat în anul în care se împlineauopt decenii de la cercetarea din localitatea bucovineană.

Această paranteză extinsă ne serveşte demonstraţieică tot ce a mai rămas din lucrările efective alemonografiştilor în campania de la Fundul Moldovei seaflă la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”; şi,deci, în volumul citat mai sus. Şi, de vreme ce în urmacercetării efectuate în anul 1928 în localitateabucovineană nu au fost publicate decât câteva textecontemporane cu campania şi cu monografiştii8, cu-atâtmai mult trebuie valorificate cele două dosare cu„rămăşiţe” publicate în volum. Primul dosar cuprindefişe cu informaţii despre gospodăria ţărănească, dar şibiografii de personalităţi, cuvântări, date privind viaţaadministrativ-politică a comunităţii, atitudinea religioasăşi sectele religioase, jocurile copiilor, şcoala română şicea germană, lista ziarelor şi revistelor citite în localitate,tabloul intelectualilor din Fundul Moldovei etc. Cel de-aldoilea dosar insistă asupra nivelului cultural alcomunităţii, asupra nivelului de instrucţie şi asuprapreocupării pentru ridicarea nivelului de trai în general9.Aşa cum am arătat deja, aceste dosare nu conţin fişeelaborate de către membrii echipei biologice: fişecomplete şi complexe, cu informaţii sistematizateprivind sănătatea satului. Ele conţin însă numeroaseobservaţii cu caracter sanitar pe care le vom folosi încele ce urmează.

Locuinţa ca indicator al stării de sănătate alocalităţii

Fişele de gospodării întocmite în campaniamonografică din localitatea bucovineană abundă, astfel,în informaţii privind aşezarea casei (igienică sau nu),privind materialul de construcţie al locuinţelor şi alacareturilor, privind numărul ferestrelor (şi, deci,posibilităţile de iluminare şi aerisire a casei), privindcurăţenia efectivă a gospodăriei, privind obiceiulsătenilor de a dormi, înghesuiţi, într-o singură cameră,lăsând odaia mai mare şi mai frumoasă pentru musafirişi pentru găzduirea zestrei fetelor. Dar fişele nu suntcomplete nici în absenţa informaţiilor despreexistenţa/inexistenţa latrinelor, despre alimentarea cuapă (pentru băut sau pentru spălat), despre plantelemedicinale cultivate de săteni în curte, după cumidentificăm, risipite prin fişe, şi observaţii sanitare carenu sunt legate strict de starea gospodăriei: alimentaţia şiigiena alimentaţiei, obiceiul îmbăierii, dar şi îndepărtarea

<<< 66

omului bolnav al familiei în zone marginale alegospodăriei, cu o curăţenie precară. Întregesc portretulsanitar al locuinţelor numeroasele observaţii şiinterpretări personale ale monografiştilor, exponenţi ailumii din care vin, care se miră, pun întrebări retorice înfişe, evaluează cu ochi critic realităţile săteşti.

Pentru buna înţelegere a acestor documente, maiîntâi o observaţie: comuna Fundul Moldovei avea lamomentul desfăşurării cercetărilor caracter risipit,împărţită fiind în numeroase cătune, care, la rândul lor,cuprindeau mai multe unităţi. Aceasta, potrivit tradiţieiprin care, la întemeierea unei noi familii, perechea îşiconstruia casa în „pădurea verde”, cu lemn tăiat pe loc10.În 1928, comuna era alcătuită, aşadar, din şapte cătunemari, unele dintre ele cu mai multe subdiviziuni: Secări,Handal, Centru (cu cătunele mai mici: Pârâul Timerului,Arseneasa, Pâraiele-Gliga, Robului, Colacului, Chirilei,Mândrilei, Ciumuca), Botoş (cu cătunele: Pârâul Deluţei,Orăţii, Prelucei, Boloşel, Botoş-Branişte, Pârâul-Neagra,Lezei, Deluţul), Benea, Părâul Tătarca, Valea Stânei (cucătunele: Dâmbul Colacului, Pârâul Cârligăturii)11.

Această alcătuire aparte a comunei a rămas înmemoria unora dintre monografişti şi la mai bine decincizeci de ani de la desfăşurarea campaniei, date fiind– credem – eforturile lor de a acoperi cu cercetareasuprafeţe cât mai mari. Ernest Bernea povesteşte la

mijlocul anilor 1980: „Şi am găsit cătune care nu plăteauimpozite, şi care se autoguvernau, în ’28. Fiecare cătunavea 20-25 de case, erau băgate pe văi, tot urcai mereupână ajungeai la ele acolo, erau sus. Dar, urcai pe vale.Şi eu am fost la un ţăran care conducea un astfel decătun, îl chema Anton Ţânpău. I-am pus fotografia lui,i-am dat-o doctorului Banu12, şi a pus-o pe o lucraremare despre sănătatea poporului, şi care a ajuns prinAmerica. Aşa că l-am popularizat pe moş Ţânpău”13.Chiar la momentul desfăşurării cercetării, într-ofişă privind „Societatea politică”, C.D.Constantinescu-Mirceşti reţine acest amănunt alîntinderii impresionante a comunei; amănunt pe care eştitentat în primă fază să-l tratezi cu precauţie: „ComunaFundu-Moldovii cu lungimea ei neobişnuită, aproape 50de km dela un capăt la altul al satului – simţia încă demult nevoia de a avea două parohii, una care să aparţinăpoporului de jos şi alta poporului de sus”14. Mihai Pop,participant la campanie, îşi amintea în anii ’80: „FundulMoldovei era un sat foarte interesant, în primul rând erafoarte mare, şi atunci avea două părţi: satul «di jos» şisatul «di sus»”15.

De altfel, pentru mulţi dintre monografiştiiparticipanţi la campania din 1928, intervievaţi în anii1980 de către sociologul Zoltán Rostás, separareaaceasta între „poporul de jos” şi „poporul de sus” a

Mac Constantinescu în stânga (pălărie albă) şi Mircea Vulcănescu în dreapta (îmbrăcat în alb), Fundul Moldovei, 1928

67 >>>

corespuns unei separări efective (şi afective) în cadrulechipei: monografiştii vechi, care se cunoşteau, s-aucazat în Fundul Moldovei de sus, iar ceilalţi în Fundulde jos. Marcela Focşa rememorează cu umor aceastăîmpărţire în funcţie de vechime şi de preocupări, cumenţiunea că separarea s-ar fi făcut, „aşa... spontan”16:„Noi acolo ne-am despărţit în două tabere: Fundul desus şi Fundul de jos. (...) Fundul de sus erau toţi ăştiacare îl înconjurau pe Gusti şi cu care Gusti avea relaţiilecele mai amicale şi mai profesionale: Stahl, Nel Costin,Mitu Georgescu, Vulcănescu. Fundul de jos erau ăştiamai tineri, mai neomogeni, mai sărăcuţi cu duhul, maioropsiţi de soartă, fără farmec personal... /râde/ Păi,crezi că nu contează afinităţi din astea? Contează foartemult”17.

Materialul de construcţie al locuinţei şiorientarea casei

Risipirea caselor pe coclauri fusese determinată, cumam punctat deja, de obiceiul foarte vechi al ridicăriinoilor gospodării chiar în pădure, caseleîndepărtându-se, astfel, din ce în ce mai mult de ceea ceera considerat centru al localităţii. Dar chiar dacă nu-şimai înălţau efectiv casele în pădure – începând cu 1775,momentul ocupaţiei părţii de nord a Moldovei, numităulterior Bucovina, stăpânirea austriacă a încercat sălimiteze această practică răspândită a despăduririi –sătenii foloseau oricum lemnul pentru construcţia casei,oriunde ar fi fost ea amplasată; nici nu avea cum să fiealtfel. Privilegierea lemnului în ridicarea locuinţei şi aacareturilor e sesizată, astfel, în mai toate fişele degospodărie redactate în campania de la FundulMoldovei.

Primar al comunei de huţuli Breaza, din apropiere,dar locuind în cătunul Benea (Fundul Moldovei), ŞtefanLiţu avea în 1928 una dintre cele mai frumoasegospodării din comună, aşa după cum remarcă şinotează în fişă monografista V. Kletchin şimonografistul D. Prejbean: „În ceeace priveşte casa,aceasta este construită din bârne groase lipite cu lut.Temelia este din piatră, şi aceasta legată tot cu lut.Acoperişul este din draniţă, iar şarpanta, din căpriori şilănteţi de brad. Tipul casei este pur românesc”18. Larândul ei, echipa alcătuită din Focşa-Dărmănescu (adicăMarcela Focşa şi Miţi Dărmănescu) alcătuieşte o fişăfoarte detaliată a gospodăriei lui Gheorghe Tonigaru –un model de fişă de gospodărie, în mai bine de 20 defile: „Ca mai toate construcţiile dela munte, unde existălemn din belşug şi mai puţin posibilitatea aduceriicărămizii, mult mai scumpă dealtfel, şi casa lui GheorgheTonigaru este construită din lemn. Peste temelia dinpiatră s’au ridicat bârne groase aşezate unele lângă altele;apoi după ce scheletul a fost ridicat, casa a fostpământită, adică dată cu pământ până ce golurile dintrelemn s’au umplut, ţinând loc de tencuială. Pe de-asupra

apoi a fost spoită cu var. Casa a fost clădită de fostul eiproprietar, care era meşter în clădiri, ajutat numai de aisăi. Lemnul necesar fusese adus chiar din pădureaproprie, aducând astfel proprietarului mare uşurinţămaterială”19. Monografistul Octav Gheorghiu a trecut,la 8 august 1928, pe la gospodăria lui ChiforAndronicescu, aflată în centrul comunei, în cătunulPârâul Mândrilei, despre care notează în fişă: „Casa estefăcută din lemn, este năsăpită şi văruită. Ea a fostconstruită de un maistru din sat, deoarece incompetenţaşi averea proprietarului îi dădeau posibilitatea de arecurge la un astfel de specialist”20.

Cercetătorul Ernest Bernea identifică şi un sătean,Toader Şuiu, care locuieşte într-o casă făcută chiar pelocul în care s-a tăiat lemnul necesar construcţiei:„Gospodăria lui Toader Şuiu e situată la marginea uneipăduri, pe un dâmb ce se ridică în partea stângă apârâului Calacului. Casa e construită din lemn tăiat peloc; e foarte veche şi de aceea nu se ştie cine aconstruit’o. Toader Şuiu a cumpărat’o dela un evreu carea fost gonit din sat”21. Acesta e şi cazul gospodăriei luiDumitru Şalvari, din Dâmbu Colacului, de fişa căreia s-aocupat, la 24 iulie 1928, Eugenia Gorescu: „Gospodăriaa fost întemeiată de bunicul actualului proprietar, peacest loc unde avea pădure. Aceasta a fost tăiată şi culemnul ei s’a întemeiat gospodăria care în linii generales’a păstrat în forma iniţială. Vechimea ei este cam între130 şi 150 de ani”22.

O certitudine, aşadar: lemnul e materialul deconstrucţie folosit la ridicarea tuturor locuinţelor dincomuna Fundul Moldovei (nu s-au păstrat fişe care săarate o situaţie diferită). Şi încă o certitudine: locuitoriişi-au aşezat casa cu faţa către sud sau sud-est – dinraţiuni igienice, notează cei mai mulţi dintremonografişti. Despre Dumitru Şalvari, monografistaEugenia Gorescu susţine că „a ţinut seama de punctelecardinale, orientând casa cu faţa spre S-E, ca să aibăsoare toată ziua”23. V. Kletchin şi. D. Prejbeanu –descriind gospodăria lui Petro Corcinschi (huţan) dincătunul Benea – reţin: „Casa de locuit este o clădireîncăpătoare orientată cu faţada spre răsărit. Femeia luiCorcinschi ne-a spus că aşa cum este, e bine aşezatăcasa, deoarece odăile sunt expuse în felul acestasoarelui”24. Despre casa lui Gheorghe Tonigaru, MarcelaFocşa şi Miţi Dărmănescu scriu: „Orientată fiind cătresud, casa prezintă o aşezare foarte potrivită din punctde vedere higienic”. Cercetătoarele nu acordă însă niciuncredit în acest sens gospodarului: „...Întâmplătoraşezarea corespunde şi unui motiv de higienă, la caredesigur proprietarul nu s’a gândit, deoarece casa este tottimpul luminată de soare”25.

Alcătuirea casei. Camera de oaspeţi şi camerade locuit. Igiena odihnei

Componenţa locuinţei – numărul odăilor şi

<<< 68

caracteristicile fiecăreia, inventarul de obiecte dinîncăpere şi precizările privind unde şi cum doarme – neoferă prilejul unor foarte interesante observaţii dinpunct de vedere igienic. Sătenii din Fundul Moldovei,vom vedea, dorm (cel puţin iarna) înghesuiţi într-osingură cameră, deşi cele mai multe dintre locuinţe audouă camere şi o tindă. În plus, încăperea în care sedoarme e ţinută într-o curăţenie relativă, beneficiind totde o relativă preocupare pentru înfrumuseţarea ei;aceasta, în opoziţie cu camera bună, camera mare,camera de oaspeţi, în care nu se doarme (aproape)niciodată şi unde se ţin de regulă obiectele cele maipreţioase ale gospodăriei, hainele bune şi zestrea fetelordin familie.

Ion Zamfirescu descrie casa lui Dumitru Grămadădin Vatra Satului: „Odaia dela răsărit constituie cameracea mare – obiectul de fală al gospodăriei. Deşi esteprevăzută cu paturi, nu doarme într’ânsa decât oaspeţimari, din când în când. În schimb aici se aşează lăzile cuzestrea fetelor, fotografiile, vesela, tablourile, icoanele,într’un cuvânt tot ce este mai reprezentativ în ceea cepriveşte conţinutul sufletesc, din gospodăria Câteanului.Odaia din vest adăposteşte răsboiul de ţesut şi un pat încare doarme fiica cea mare a gospodarului. În camerade jos se află scânduri improvizate în formă de pat, încare dorm ceilalţi membrii ai familiei, cuptorul pentrugătit, o masă de lemn şi o bancă tot de lemn careserveşte pentru mâncare”26. Corina M. Corniv – a căreiparticipare la campaniile monografice ale lui DimitrieGusti nu se va mai repeta – întocmeşte o foarte detaliatădescriere a gospodăriei lui Costan Toader-Lehaci, dincare reţinem doar: „Din gang dai în tinda care are douăuşi. O uşă dă în casa mare (unde ţine curat şi primescmosafirii) şi alta în căsuţă (unde locuesc de obiceiu)”27.La rândul său, Ernest Bernea face o observaţie similarăvizavi de gospodăria lui Toader Şuiu: „Prima odaeserveşte ca bucătărie, sufragerie, dormitor (adică e odaiape care o locuieşte gospodarul). (...) Odaia a douaserveşte ca odae de primire. Aci sunt: hainele curate,covoare, fotografii şi multe obiecte de artă naţională”28.Locuinţa lui Dumitru Şalvari – descrisă de EugeniaGorescu (unica prezenţă a ei în monografii) – ne oferăprilejul să calculăm câte persoane pot locui într-osingură cameră a gospodăriei; mai cu seamă că în acestcaz camera în care se locuieşte e şi singura cameră acasei, alături de o tindă şi o cămară: „Casa de locuit secompune din: o odaie de 4 lăţime şi tot atâta lungimenumită de săteni casa cea mare, dintr’o tindă lată de 2mşi dintr’o cămară de 2/1,50 m”29. Apoi: „Casa cea mareserveşte pentru locuinţă, bucătărie de iarnă şi cameră deprimire. În ea locuiesc bătrânul şi trei fete, dintre careuna cu soţul ei şi un fecior”30. Adică şase persoane.Neculai Conţ nu identifică o stare de lucruri diferită lagospodăria lui Gheorghe Nichifor Dorneanu, dincătunul Mândrileni: „Odaea dinspre răsărit, numită «casacea mare» sau odaea curată, are dimensiunile de6,20/5,50 m şi e înaltă de 2,40m. (...) Odaea dinspre

apus se numeşte «căsuţă», în care locueşte familia şi încare se găseşte mâncarea. Serveşte şi de dormitor”31.

Studiu de caz: marginalizarea celui bolnav

Redăm, în cele ce urmează, pasaje importante dinfişa gospodăriei lui Gheorghe Tonigaru, întocmităconştiincios de către echipa alcătuită din Marcela Focşaşi Miţi Dărmănescu. Alegem citarea in extenso din maimulte motive: 1) pentru că arată că chiar şi acolo undecasa este alcătuită din mai multe odăi decât media (încazul acesta: patru camere şi o tindă), cei cinci membriai familiei aleg să doarmă iarna într-una singură. Şi 2)pentru că ilustrează atitudinea familiei faţă de „verigaslabă” a grupului: fata bolnavă din familie estemarginalizată, îndepărtată cumva de ceilalţi, locuind varafie într-o colibă din curte, fie într-o cameră mai mică;iar camera aceasta e întunecată şi murdară, spredeosebire de restul locuinţei, ţinute atent sub observaţiede gospodină.

Aşadar, în ograda lui Gheorghe Tonigaru se află „ocasă de locuit cu 2 camere mari, 2 camere mici şi o tindă.În faţa casei, cu spatele către şosea este coliba, careserveşte drept bucătărie de vară”32. Ajungem şi ladetaliile care ne interesează în mod special: „Din tindădai în stânga în adevărata cameră de locuit. Aci locuiesciarna tatăl, mama, 2 fete dintre care una bolnavă şitâmpită, şi un fecior. În vreme ce celelalte camere rămângoale ei toţi se înghesuiesc într’o singură odăiţă. Mobiladin cameră este redusă la absolut strictul necesar. Toatăeste făcută din lemn. Un singur pat pentru dormit existăîn cameră; 3 laviţe de lemn, un blidar, o masă, sobă dezid constitue toată mobila din cameră. Pe pereţi areîntins un lăicer. În camera mică din fundul tinzii este unsingur pat, în care doarme peste vară, până dă frigul, fatacare e tâmpită. Dealtfel odaia, fără fereastră, nu primeştelumina decât prin uşa care dă spre tindă, când e deschisă.Altfel impresia e urâtă, când pătrunzi în chiliuţa aceastaîntunecoasă, cu un pat de scândură cu un singur ţol pedeasupra, în care îşi duce mizeria fizică, nenorocita defată. Şi în vreme ce în celelalte camere e curat, numai acie murdar, nemăturat. E o completă indiferenţă faţă deaceastă nenorocită, care pare a jena cu prezenţa ei,familia. Camera din dreapta este odaia curată unde nuse locuieşte, ci numai se primesc oaspeţi în ocazii rare.Aici sunt două paturi de lemn acoperite cu pălocăzicurate de lână. Pereţii sunt aproape complet tapetaţi culăicere lucrate din lână, de gospodina casei. Cele puse înpartea inferioară a pereţilor, imediat dela mobile în sus,sunt vârstate: gospodina le-a avut de zestre. Deasupraacestora sunt lăicerele mai noi, lucrate în flori, lăicerelemoderne pe care gospodina le socoteşte ca fiind celemai frumoase, deoarece aşa e poartă acum. Pe pereţisunt puse poze, fotografii, deasupra cărora suntînnodate năfrămi. Peretele dinspre răsărit este acoperittot cu icoane. (...) În general casa este curată, îngrijită.

69 >>>

Numai camera în care locuieşte fiica cea bolnavă estecomplet părăsită. În general putem spune că aceasta esteo gospodărie îngrijită, destul de îndestulată. Este tristînsă că trăiesc cu toţii într-o cameră mică, când au ladispoziţie alta mare, încăpătoare şi mult mai comodăpentru locuit”33. Gospodăria are în componenţa ei şi ocolibă, în care doarme vara aceeaşi fată bolnavă:„Gospodarul a moştenit gospodăria numai cu grajduldin ogradă. El şi-a construit coliba, deoarece simţeanevoia să îndepărteze căldura din casă în timpul verei.În acelaş timp coliba mai serveşte şi ca odaie de stat ziua,şi în timpul verei ca odaie de culcare unei fete de 30 deani, tâmpită şi degenerată. Pe aceasta o îndepărtează dincasă căci strigă noaptea, urlă şi nu-i lasă să seodihnească”34.

Latrinele la Fundul Moldovei, în anul 1928.Există, dar sunt rudimentare şi, cele mai multe,prost întreţinute

Potrivit unei situaţii privind locuinţele rurale în anul192935, din totalul de 3.078.820 de gospodării săteşticorespunzătoare anului cu pricina, doar jumătate (cuindulgenţă) dintre acestea – 46,5% – erau dotate culatrine. Alte 1.648.553 de locuinţe din mediul rural eraulipsite total de acest accesoriu al modernităţii.Transilvania stătea cel mai bine la acest capitol (cu 65%dintre locuinţe dotate cu latrine), urmată fiind deBucovina: 68.348 de case cu latrine (41,20%), dintr-untotal de 165.633 de gospodării.

În comuna bucovineană Fundul Moldovei, latrina –cu variantele locale: buda, borta, umblătoarea – nulipsea, în vara lui 1928, din aproape nicio gospodărie.Chiar dacă adesea mai prost întreţinută, ea exista cucertitudine şi era aşezată, în cele mai multe dintre cazuri,la spatele casei, la o distanţă semnificativă de locuinţă.Făcea pereche, de regulă, cu coteţul câinelui. Într-unsingur caz se găsea în grădina din faţa casei, lagospodăria lui Chifor Andronicescu: „Latrina este îngrădina din faţa casei. Ea se numeşte popular«umblătoare», e formată din scânduri, neîngrijită şi puţinutilizată”36. Pentru că reprezintă un indicator esenţial alstării de sănătate a familiei (a satului, a comunităţii),spicuim în cele ce urmează fragmentele care o privescdin fişele de gospodării întocmite de monografişti.Gospodăria lui Gheorghe Tonigaru: „Latrină, ca maitoate casele de aci, are şi gospodăria lui GheorgheTonigaru. Ea este aşezată în dosul casei, în livada defâneaţă, lipită de peretele şurei. Este o cameră descânduri, foarte primitivă. Mărimea latrinei este de1,50/1,50 m, cu o înălţime de 1,80 m”37. În cazulgospodăriei lui Dumitru Grămadă, „[l]atrina este aşezatăîn spatele locuinţei, într’un loc completamentedosnic”38. La gospodăria lui Niţucă Şalvari latrina a fostsăpată la 15 metri de casă şi are următoarelecaracteristici: „o groapă îngrădită în mai sumar cu

scânduri de lemn uşoare şi insuficient acoperită astfel căplouă în interior”39. Florica Gafencu şi Eust. Gregoriantrec pe la gospodăria lui Trifan Gabor din cătunulMândrileni şi notează cu privire la latrină: „La spatelecasei, în locul cu fân, se găseşte latrina construitărudimentar din scânduri. Tot aci, mai sus puţin se ţineşi coteţul câinelui”40. În curtea lui Dumitru Şalvari,latrina „are dimensiunile 1,30/2,30 m şi este lucrată dinmargini. Ea n’are scaun şi curăţenia lasă f. mult dedorit”41. Monografistul Neculai Conţ se opreşte cu maimulte detalii asupra acestei părţi din gospodăria luiGheorghe Nichifor Dorneanu: „Lângă grajd este latrinacare se numeşte budă, n’are groapa adâncă, pentru căiesă apa şi nici nu e complet închisă, e însă acoperită.Lângă latrină se depozitează gunoiul scos din grajd”42.

Apă de băut, de gătit şi de spălat. De unde?

În fişele de gospodărie redactate de monografişti înurma vizitării locuinţelor din Fundul Moldovei,chestiunea alimentării cu apă e prinsă, de regulă, înpartea finală a descrierii, alături de informaţiile privindlatrina. Această modalitate de structurare a informaţiilornu trebuie să însemne că latrina şi alimentarea cu apăreprezintă chestiuni marginale, de mai mică importanţă,privind gospodăria, ci că monografiştii urmăresc maidegrabă un model de fişă întocmit în cadrul Seminaruluide Sociologie în perioada premergătoare campaniilor.

Lucrurile sunt şi aici cât se poate de clare: pentruspălat, dar şi pentru gătit, se aduce apă din râul Moldova,aflat în apropiere. Apa de băut se scoate din fântânileproprii, dacă ele există, sau din cele ale vecinilor; dupăcum e folosită pentru băut şi apa de izvor. Gospodărianeamţului Franz Loi, de pildă, e prevăzută cu fântânăproprie, iar fântâna se prezenta, în vara lui 1928, înrelativ bune condiţiuni: „avea ghizdele de scânduri, eraacoperită cu un capac din leaţuri de lemn. Înăuntru eraufoarte multe plante (ferigi, burueni) crescute princrăpăturile scândurilor. Apa se scoate cu ajutorul uneicumpene”43. Dumitru Grămadă nu avea fântânăproprie: „alimentarea cu apă se face dela o altă curte”44,iar Chifor Andronicesu nu putea folosi fântâna dincurte, care fusese abandonată „din cauza infiltraţiilorapelor sălcii”45. Nici gospodăria lui Gheorghe Bârsan,din cătunul Aluniş, nu avea fântână în curte, aşa cumnotează în fişă echipa de monografişti alcătuită dinTraian Hersenie şi Gheorghe Gabrea: „apă de băut aducdela un isvor depe proprietatea Mariei Ştefan Ursescu,situată la vreo trei sute de metri-drum. Apă pentru altetrebuinţe se aduce din râul Moldova, ce curge pestedrum în faţa casei”46. Aşa stăteau lucrurile şi în cazul luiGheorghe Nichifor Dorneanu, a cărui gospodărie a fostvizitată de Neculai Conţ: „Fântână nu este în prezent.Apa pentru gătit şi spălat se aduce din râul Moldova,pentru băut se aduce dela isvorul (jgheabul) de pesterâul Moldova, la depărtare de 150 m. Fântâna a fost mai

<<< 70

înainte, formată din un budăi de răchită, adâncă de 1 m,dar a fost astupată”47.

Mirările monografiştilor

Cercetătorii lui Dimitrie Gusti – mulţi dintre eiprofund urbani – dau nas în nas, la Fundul Moldovei,cu realităţi rurale care-i uimesc peste măsură. Instruiţicu siguranţă să nu evalueze cu ochi de orăşean ceea cegăsesc în casele bucovinenilor, unii dintre monografiştiscapă totuşi – inconştient sau nu – mirări, judecăţi devaloare şi critici în fişele pe care le redactează. Aceastanu-i face mai puţin obiectivi; dar le creionează un portretde exponenţi ai lumii din care vin. Să-l luăm, de pildă,pe monografistul I. Manta-Roşie – un domn, potrivitlistei de participanţi a lui Henri H. Stahl – care descriegospodăria lui Chirilă Luncan din cătunul Aluniş(Fundul Moldovei, Poporul de Sus) şi care realizează,printre mirări, o comparaţie continuă cu familia de evreide la care a cumpărat casa actualul proprietar: „Casa delocuit este, desigur, cu mult cea mai importantă dintreclădirile gospodăriei. Formată la început dintr’o singurăodae, tipul de casă veche, ea a suferit ulteriortransformări cari au mărit-o după nevoile locuitorului,un evreu băcan, dela care Chirilă Luncan a cumpărat-o.Actualul proprietar este gospodar mijlocaş şi aceasta sevede în toate amănuntele gospodăriei. Mă miră faptulcă un om, care a stat 7 ani în Canada, care e însurat cuo nemţoaică – singurul caz existent în toată comuna, mămiră – zic – faptul că în timpul anului, dar mai ales iarna,vara dormind şi prin pod, dorm toţi membrii familiei,patru la număr, într’o singură cameră, ce serveşte înacelaş timp de bucătărie – vara şi iarna, când mai au ladispoziţie încă două camere locuibile: una cu două paturişi f. bine luminată şi care a fost dormitor – în vremeacând locuiau aci evrei şi alta, tot dormitor – în vremeapaştilor – la evrei, transformată acum într-un fel decămară-magazie, cu toate că în casă se găseşte şi ocămară propriu-zisă – în imediata vecinătate adormitorului-bucătărie”48. Mai mult: „Există două sobede cărămidă: una în «odaea curată» – în care nu facniciodată foc, dar în care evreii făceau – desigur – şi altaîn dormitorul bucătărie, având o plită pentru fiert oaleleşi un cuptor care se prelungeşte şi în coridorul interior.(...) Curăţenia interioară lasă de dorit. Mai ales cameraîn care dorm ei – cuprinsă între băcănie, coridor şicămară, având numai două fereşti: una care dă înbăcănie, alta mică, ce nu se poate deschide şi care dă –degeaba – în grădină – este murdară, miroase rău, eîntunecată şi respingătoare”49.

La rândul ei, doamna Zoe Claudian – probabil soţialui Alexandru Claudian, prezent şi el în campania decercetare – completează fişa gospodăriei lui Costan a luiTănase Ţâmpău, din cătunul Arseneasa, cu evaluărinepotrivite cu statutul de cercetător, dar şi cu semne deexclamare care să întărească argumentaţia: „O notă rea

pentru gospodarul nostru e că nu s’a gândit încă săconstruiască o latrină (Casa e terminată de patru ani!)”50.Mai departe, observaţii între paranteze, însoţite deacelaşi semn de exclamare: „Podeaua e făcută tot dinscânduri late şi solide, pe care gospodina le spalăcâteodată (cam rar!) cu apă”51. Şi, către final, încă unreproş, cuprins, din fericire, doar în foi: „Camera dedormit în care locuieşte familia e mai mică. Are douăferestre. Comunică cu camera cea mare şi bucătăria. Arfi mai indicată ca dormitor camera cea mare – dar separe că estetica trece, în privinţa asta, înaintea higienei.Obiectele sunt următoarele: 1 pat (dincolo unde nudoarme nimeni sunt două!), 1 laiţă, 5 lăicere pe pereţi(...)”52.

Relaţiile de concubinaj în localitateabucovineană. Are primarul „ascendentul moral” săle combată?

Pe lângă foarte detaliatele fişe ale gospodăriilor, dincampania de la Fundul Moldovei s-au păstrat – şi au fostpublicate în acelaşi volum din seria „Restitutio” – şi fişeprivind tematici anume (viaţa administrativă şi politicăa comunei, nivelul cultural, viaţa spiritual-religioasă,familia...). Citite cu atenţie, multe dintre ele conţinobservaţii privind starea de sănătate a comunităţii.Înţelegem, de pildă, că existau în localitate, în anul 1928,mai multe relaţii de concubinaj; numărul acestoracrescuse mai cu seamă după Primul Război Mondial –aşa după cum i-a explicat monografistei Olga Hreniucpărintele Ion Popovici, unul dintre cei doi preoţi aicomunei: „Predicile din’nainte de răsboiu erau cuconţinut moral; se tâlcuiau evangheliile. După răsboiucând influenţa adventiştilor din Ardeal prinse a se lăţi,predicile aveau conţinuturi de combaterea acestorsectari. Se mai ţineau şi predici contra desfrâului, pe carel-a adus cu sine demoralizarea răsboiului. Unde înaintede răsboiu procentul naşterilor ilegitime era foarte micacum după răsboiu e foarte mare. La aceste naşteriilegitime contribue şi concubinajul. Mulţi soţi suntrătăciţi, fără să li se ştie de urmă. Soţiile rămase nu sepot căsători decât în urma declaraţiei morţii soţului lordin partea judecătoriei. Până să se dea aceste declaraţii,femeile trăiesc în concubinaj”53.

Interesant e însă altceva: primarul comunei FundulMoldovei, pe numele său Gavril Frâncu, adică acela carear fi trebuit să militeze pentru scăderea numărului deconcubini din sat, se afla el însuşi, în vara lui 1928, într-orelaţie de concubinaj, însurat fiind pe deasupra. În acestecondiţii, celălalt preot al localităţii, părintele Ilarion Pavelde la parohia „poporului de jos”, era convins căprimarul nu putea avea nicio influenţă asupraconcubinilor din localitate; n-avea „ascendentul moral”pentru aceasta: „Tot el [primarul – n.n.] trebue să punăîn vedere celor ce trăesc în concubinaj să se căsătoreascăsau să renunţe la uniunea lor nelegitimă. Cu privire la

71 >>>

acest rol al primarului, părintele Pavel – care deşi îl lăudape primarul Frâncu în ceea ce priveşte modul cumconduce trebile comunei – spunea, că el nu poate aveaascendentul moral ca să desfacă concubinajele şi să facăcuvenita admonestare, atunci când el însuş trăeşte înconcubinaj, deşi e însurat şi acest fapt îl cunoaşte totsatul. Exemplul pe care îl dă e negativ pentrumoralizarea sătenilor”54.

În ciuda acestei relaţii adulterine deja, primarulGavril Frâncu se bucura de respect în sânul comunităţii:„Exceptând impedimentul relevat de părintele Pavel, şipe care sătenii de altfel nu pun prea mult temei, primarule respectat şi sfaturile lui sunt ţinute. Sătenii îl apreciazăpentru faptul că deşi el face politică naţional-ţărănistă,însă pentru că e perfect imparţial, îl consideră ca omullor, iar nu ca acela al politicienilor, gata să jertfeascăinteresele lor pe altarul politicei partidului, cum auprocedat cei care l-au precedat, dela răsboi. E respectatpentru modul cinstit cum şi-a făcut averea şi pentruspiritul său întreprinzător şi luminat”55. Aceeaşi idee sedeprinde şi din alte fişe: „În ceea ce priveşte pe primar,faptul că deşi însurat, trăeşte în concubinaj cu o femeedin satul Cârligătura, este cunoscut de toată lumea, cutoate acestea este privit cu bunăvoinţă; toţi îi iartăaceasta dată fiind purtarea frumoasă pe care o are faţăde oameni”56. Şi un paradox – primarul reprezenta unmodel pentru sat; dar un model cât priveşte relaţia sasentimentală. Iată, de pildă, cum evalua situaţia Ioana aSimion Rusu, de 34 de ani, într-o convorbire cumonografistele Domnica Păun şi Marcela Focşa: „Danici dragostea nu ţine. Primarul o luat nevastă din maredragoste, că erau neamuri şi tot o agiuns de s’audespărţit. El o început a merge după una, că lui toate isdragi, c’apoi şi-a cătat şi ea în partea ei. Şi-o fost femeeminunată, straşnic de cuminte, de nţo fost în sat. Da veziunde o venit? La ce le-o agiutat că s’au luat din dragoste?– Ce zic oamenii? I.R. – Apoi ei zâc că dacă s’o despărţitficiorul regelui de femeea lui, ei de ce să nu se despartă?La 2-3 săptămâni după nuntă se despart dacă nu seînţeleg”57.

La momentul respectiv, statutul aparte al primaruluiera cunoscut şi în rândul monografiştilor. Într-uninterviu de istorie orală acordat la mijlocul anilor 1980sociologului Zoltán Rostás, Mihai Pop povesteşte:„Frâncu era un om foarte interesant, foarte deştept,foarte dinamic şi el a devenit, ca să zic aşa, marele factorde contact al nostru, al sociologiei cu satul. Şi deveniseprieten al profesorului Gusti, după aceea prietenia adurat multă vreme, şi noi am ajuns odată cu Brăiloiuacolo, şi am stat în casa lui, în 1930 sau ‘31. Frâncu aveadouă case, fiindcă avea două neveste. Avea o nevastă însatul de sus, şi avea o nevastă în satul de jos, şi o casăchiar lângă primărie”58. Amănuntul acesta – al relaţieiadulterine a primarului, „citită” totuşi în cheie informalăde către Mihai Pop – nu apare însă în lucrările oficialeale Şcolii sociologice de la Bucureşti, fie că vorbimarticolul lui Stahl, din 1936, „Şcoala monografiei

sociologice”, sau de volumul de memorii al aceluiaşiStahl, Amintiri şi gânduri din vechea şcoală a „monografiilorsociologice”, publicat în 1981. Mai cu seamă ultima lucrarecreionează un portret luminos primarului, care s-aintegrat, la cerere, în rândul echipei cosmologice şi carea contribuit în mod decisiv la conştientizarea de cătremonografişti a necesităţii unor acţiuni de reformă înmediul rural.

Sifilisul: sumedenie de ţărani bolnavi şi temerilecercetătorilor

Principala problemă de sănătate a comunei FundulMoldovei era însă, la 1928, sifilisul. Dr. MariaDumitrescu, din echipa lui Francisc Rainer, eraînsărcinată cu realizarea reacţiilor Meinicke – pentrudiagnosticul acestei boli – iar rezultatele erau cu adevăratîngrijorătoare. Rainer însuşi scria soţiei, la 20 iulie 1928:„S’au făcut vreo 150 de reacţii pentru sifilis (30% suntpozitive încă aproape 20% slabe) şi aproape 300 reacţiide grup. (...) Am nădejdea să las mult din neosalvarsanuladus, aici”59. Atât de îngrijorătoare, încât una dintremonografiste, Florica Gafencu, a vrut chiar săpărăsească localitatea şi cercetarea. Henri H. Stahl şi-oaminteşte: „A apărut o singură dată. O fiinţă ciudată, uncopilaş, o fetiţă mică. Nu s-a putut manifesta în niciunfel. Te miri ce-a căutat acolo. A avut probabil intenţii săfacă ceva, dar mi-aduc aminte când a venit doctorulRainer cu rezultatele analizelor de sifilis şi a spus careeste cifra foarte îngrijorătoare de sifilitici în sat, şi că seia... Domnişoara asta s-a speriat, de a vrut să pleceacasă”60. În anii 1980, Stahl tratează în cheie umoristicăîntâmplarea, dar la momentul desfăşurării campanieiprocentul bolnavilor de sifilis din sat l-a îngrijorat şi peRainer, de vreme ce a găsit de cuviinţă să comunicemonografiştilor lui Dimitrie Gusti cum stăteau lucruriledin acest punct de vedere. Marcela Focşa îşi aminteşte:„Erau între ei [cercetătorii din echipa lui Francisc Rainer– n.n.], aveau problemele lor şi la şedinţe făceauprezentări despre sănătatea şi educaţia sanitară apopulaţiei şi ne spuneau... ne preveneau, dacă era sat cumult sifilis, ne spuneau ce să facem şi ce să nu facem, casă nu ne contaminăm, şi aşa mai departe”61.

Cert este că, la Fundul Moldovei, echipa doctoruluiRainer – însărcinată cu studierea caracterelorantropologice ale locuitorilor – se implică efectiv şi înameliorarea stării de sănătate a sătenilor: bolnavii intrăîntr-un program de tratament şi primesc fişeindividualizate care conţin sfaturi de îngrijire, dar şigrupa sanguină din care fac parte. Acest fapt e atestat şide informaţiile cuprinse în Catalogul materialului sociologicprivitor la cercetările întreprinse în comuna Fundul Moldovei dinBucovina, în anul 1928, cu referinţe la cercetările anterioare din1925 (Goicea Mare), 1926 (Ruşeţu) şi 1927 (Nereju): „Dl.Profesor Rainer şi echipa sa medicală au întreprins încomuna Fundul Moldovei, în 1928, şi cea dintâi

<<< 72

campanie antisifilitică, efectuată în condiţii ştiinţifice,adică operând pe teren toate analizele necesare. I. S’aufăcut cu acest prilej 781 de consultaţiuni gratuite. II. 746de reacţii Meinicke pentru diagnoza sifilisului. III.Tratamentul antisifilitic la 137 de inşi. Toţi aceştia, lasfârşit, au primit sfaturi pentru viitor, tipărite anume pefişele cu indicaţia tratamentului urmat de ei”62.

La momentul desfăşurării cercetării, în vara lui 1928,preotul Ilarion Pavel, din Fundul de Jos, îşi expuneapunctul de vedere vizavi de sifilis monografistului PetreConstantinescu, iar acesta nota conştiincios: „PărintelePavel crede că sifilisul se înmulţeşte mai ales princontagiune şi prin neîngrijire. Dar nu e vina ţăranilor căau mai multă încredere în babe şi descântece decât înmedici, ci a acestora. Ţăranii sunt trataţi de ei ca niştevite, exploataţi (pentru o vizită se cere între 500 şi 1000lei) şi dacă s’au dus o dată la medic, a doua oară tot ladescântece are să alerge. Esenţial e să le dobândeştiîncredere şi să vadă că nu sunt exploataţi. Părintele Paveldă exemplu comuna în care a fost înainte de a veni laFundul Moldovii unde un doctor german care fuseseconştiincios reuşise să capteze simpatiile tuturorţăranilor şi situaţia medicală erea din această cauză bună.Nu aversiunea instinctivă şi incultura îi îndepărtează peţărani de medici şi de o îngrijire ştiinţifică pe care odoresc în realitate ci doar barbaria cu care sunt trataţi”63.Aşa se face că atunci când au ajuns monografiştii înFundul Moldovei, cu tot cu medici printre ei, iar ultimiiau început să dea consultaţii medicale, serios,dezinteresat, şi să distribuie medicamente, vestea asta acirculat repede în împrejurimi; şi primarul localităţiiBreaza din apropiere, comună locuită de huţuli şiafectată radical de sifilis, a venit la Fundul Moldovei casă ceară lui Gusti o echipă de medici şi pentru satul lui.Chiar Dimitrie Gusti a povestit această întâmplare luiGheorghe Macarie, participant la campaniile de acţiuneculturală din anii ’30, iar acesta i-a povestit-o mai departesociologului Zoltán Rostás în anii 1980: „Gara era în satla Fundul Moldovei, era cap de linie la Fundul Moldovei.Că dincolo de linia ferată mergeai în munte la un satBreaza, de huţuli. (...) Care era un sat de oameni bolnavide sifilis. Îmi spunea Profesorul că atunci când a venitaici, la Fundul Moldovei, prima dată cu monografia, avenit o delegaţie ca să-l convingă să vină şi la ei. Credeaucă dacă o echipă monografică o să vină o să facă şispitale, doctori şi aşa mai departe. Şi zice Profesorul:„Auzi, Macarie, îmi spune primarul: «Domnuleprofesor, la noi în sat sunt 120 la sută sifilitici!»” /râde/.Gusti povestea asta în 1936”64.

Traiul monografiştilor la Fundul Moldovei.Câteva observaţii

Despre viaţa monografiştilor la Fundul Moldovei,în vara lui 1928, prea multe nu ştim. Ni se pareinteresant să cunoaştem unde şi cum au fost cazaţi

cercetătorii, cum s-au hrănit şi cum s-au îngrijit deigiena personală în luna petrecută în sat. Din păcate însăn-am identificat decât frânturi de informaţii, iar acesteanu sunt suficiente pentru alcătuirea unei imaginiînchegate. Aceste frânturi reprezintă însă mai multdecât nimic, aşa că îi dăm cuvântul profesoruluiFrancisc Rainer, care îi transmite soţiei, într-o scrisoare,că stă foarte bine, locuieşte într-o cameră mare, „cuoarecare confort orăşenesc”, şi că n-a trebuit săfolosească soluţie împotriva puricilor: „N’am avutnevoie de fly-tox şi cred că să n’am nevoie până lasfârşit”65. Nu ştim unde a fost cazat Rainer la FundulMoldovei, ştim însă – detaliu de culoare – că Mihai Popşi Traian Herseni au locuit în casa unui cârciumar, fieel şi criminal. Pop povesteşte: „Acolo, la FundulMoldovei era o generaţie mai veche, era Stahl, eraVulcănescu, era Paul Sterian, era Argintescu, MituGeorgescu, era toată generaţia aceasta de sociologi careparticipaseră la cercetările anterioare. Eu am căzut, calocuinţă, cum ţi-am spus, am căzut să stau cu Herseni,care şi el era pentru prima dată, că noi suntem deaceeaşi generaţie, şi am stat în capul satului, am stat laun cârciumar, care – după aceea am aflat – şi-a omorâtnevasta, şi a stat nu ştiu câţi ani la puşcărie, dar era unom foarte simpatic”66. Îmbăierea se făcea – credem –folosind aceeaşi apă a Moldovei pe care o utilizau şilocalnicii; ştim din rememorările monografiştilor cărâurile din sate/apropierea satelor erau folosite în acestscop şi mai ştim că la Fundul Moldovei monografistulIon Costin avea costum de baie: „Nel Costin era tarenostim, avea patefon, venea cu patefonul după el. Şibăieţii râdeau de el, că avea costum de baie la FundulMoldovei. Băieţii râdeau de el, în revista aceea spuneau[o revistă de uz intern, la Fundul Moldovei, pentruamuzamentul monografiştilor – n.n.], farmecul lui NelCostin se compune dintr-un patefon şi nişte chiloţi debaie! /râde/ Da. Asta cu Nel Costin”67.

Cât priveşte alimentaţia cercetătorilor din echipa luiGusti, în primele campanii monografice masa se lua lacârciumă, în condiţii mai mult sau mai puţin salubre,după cum rememorează Henri H. Stahl: „Cei care facastăzi cercetări de teren nu-şi pot da seama de greutăţilece întâmpinam. De găzduit, ne găzduiau ţăranii, fărăplată. De mâncat, mâncam la cârciumarul din sat, într-oodaie mică, murdară până peste închipuire, cu roiuri demuşte în jurul cârnaţilor, covrigilor şi a brânzeiîmpuţite”68. La Fundul Moldovei exista însă o popotă,despre care scrie soţiei, cu mai multe detalii, dr. FranciscRainer: „Sunt la vreun sfert de oră de locul activităţiimele şi dimineaţa M. are grijă de mine. Iau un pahar culapte la mine acasă şi pe urmă altul la popotă. Masa ebună. Nu multe feluri, dar bine preparate şi diningrediente bune. Ţăranii aici au multe vite, mai alesmari – 2000 de vaci (...) faţă de 4000 de oi. Au şi porci,aşa că masa nu-i lipsită de nimic. Ca fructe, fragi”69. Lamijlocul anilor 1980, în timpul convorbirilor cusociologul Zoltán Rostás, monografistul Mihai Pop era

73 >>>

convins: la Fundul Moldovei se mânca bine, „fiindcă seaproviziona, era bucătărie, bucătari aduşi, şi se tăiauporci, se tăiau viţei, nu era o problemă, nu? Se bea unfel de limonadă. Un fel de limonadă în sticle cu dop desticlă, pe care-l apăsai, şi dopul cădea înăuntru. Şi astaera o rămăşiţă austriacă, se chemau cracăre. Adică toatălumea când obosea, când alerga prea mult, se ducea la ocârciumă din asta, că erau multe, şi bea nişte cracăre”70.De altfel, această limonadă specială – cracăr? craher? –era amintită şi în fişele de gospodărie întocmite demonografişti în comună, în anul 1928. Echipa alcătuitădin Traian Herseni şi Gheorghe Gabrea descrie astfelgospodăria comerciantului Gheorghe Bârsan dincătunul Aluniş: „Corpul casei este aşezat la drum şi areo cameră destinată cârciumei, sau după declaraţiaproprietarului, restaurantului, întrucât face vânzarenumai de vin şi bere şi alte băuturi nealcoolice (sifon,craher-limonadă) şi alimente reci, iar iarna ceaiu şimâncăruri calde. Gospodăria a fost proprietatea luiMendel-Fiul dela care a cumpărat-o actualul proprietardupă războiu pentru a se face comerciant”71.

Închidem acest studiu de caz – în care am încercatsă reconstituim starea de sănătate a comunei FundulMoldovei în anul 1928, în absenţa unor informaţiicolectate în acest scop de către membrii echipeibiologice – cu un fragment dintr-o scrisoare trimisă deFrancisc Rainer soţiei sale, chirurgul MartaTrancu-Rainer. Scrisoarea – datată 8 august 1928, cândRainer se afla încă în localitatea bucovineană – oferă,printre altele, şi informaţii, fie ele şi fragmentate, despreobiceiurile alimentare ale sătenilor: „Covoare am pus săse caute. Sper să găsesc. Străchini etc. n’am să iau. Caşam să-ţi aduc, am şi arvunit unul. De asemeni urdădulce. Dar brânză de burduf nu e acum, căci ei nu facde aceasta decât primăvara şi toamna şi n’a venit încăvremea. Sper să găsesc şi dulceaţa de care mi-ai cerut.Îţi aduc cu mare plăcere”72.

Note:

1. Biblioteca Academiei Române, Manuscrise, ArhivaDr. Rainer, XI varia 3, Copiile scrisorilor trimise de dr.Francisc Rainer soţiei sale dr. Marta Francisc Rainer între anii1898-1939, scrisoarea 319.2. Idem, scrisoarea 320. 3. Dacă I. Georgescu este – aşa după cum susţine HenriH. Stahl în convorbirile de istorie orală din anii 1980 cusociologul Zoltán Rostás – fratele student la Medicinăpe care îl aduce D.C. Georgescu în campanii. 4. În Enquêtes anthropologiques dans trois villages roumains desCarpathes. Avec 34 planches, dont 20 photographiques, Facultéde Médecine de Bucarest. Travaux de l’Institutd’Anatomie et d’Embryologie. Directeur Prof. Fr. I.Rainer, Imprimeria Centrală, Bucureşti, 1937.5. Biblioteca Seminarului de Sociologie şi arhiva

Institutului Social Român au avut, în anii comunismului,o soartă cu totul nefericită, după ce, în 1948, sociologiaa fost interzisă, catalogată fiind „ştiinţă burgheză”.6. Informaţii identificate în prefaţa lucrării Dr. PaulaPopoiu, Drăguş după 80 de ani de la prima campaniemonografică, volumul 1, Editura Universitaria, Craiova,2009, p. 4.7. Dr. Paula Popoiu, Fundu Moldovei. 80 de ani de la primacampanie monografică 1928-2008, Editura Mega,Cluj-Napoca, 2008.8. Traian Herseni, „Individ şi societate în satulFundul-Moldovei” („Arhiva pentru ştiinţa şi reformasocială”, anul X); Floria Capsali, „Jocurile din comunaFundul-Moldovei” („Arhiva pentru ştiinţa şi reformasocială”, anul X); H.H. Stahl, „O vizionarăbucovineană” („Sociologie românească”, anul I, nr. 2). 9. „Restitutio. In memoriam Paul Stahl. FunduMoldovei. 80 de ani de la prima cercetare monografică.1928-2008”, în Dr. Paula Popoiu, Fundu Moldovei..., p.VII-XIII.10. Ibidem, p. VIII.11. Ibidem, p. IX.12. Este vorba de dr. G. Banu, colaborator al luiDimitrie Gusti la Fundaţia Culturală Regală „PrincipeleCarol”.13. Ernest Bernea, „Eu eram mai puţin năist decât alţii”,în Zoltán Rostás, Sala luminoasă. Primii monografişti ai Şcoliigustiene, Editura Paideia, Bucureşti, 2003, p. 18.14. Societate politică. Fişă redactată de C.D.Constantinescu-Mirceşti, Dosar I, în Dr. Paula Popoiu,Fundu Moldovei..., p. 172.15. Mihai Pop, „Arhiva de folclor... la şura de fân”, înZoltán Rostás, Sala luminoasă..., p. 263.16. Marcela Focşa, „Pe vremea mea fiecare era altfel”,în Zoltán Rostás, Sala luminoasă..., pp. 129-130.17. Ibidem, p. 133.18. Gospodăria lui Ştefan Liţu din Benea. Fişă realizatăde V. Kletchin şi D. Prejbean, Dosarul I, în Dr. PaulaPopoiu, Fundu Moldovei..., p. 3. 19. Gospodăria lui Gheorghe Tonigaru. Fişă realizatăde echipa Focşa Dărmănescu, Dosarul I, în Dr. PaulaPopoiu, Fundu Moldovei..., p. 12 şi p. 15.20. Gospodăria lui Chifor Andronicescu. Fişă realizatăde Octav Gheorghiu, la 8 august 1928, în Dosarul I, înDr. Paula Popoiu, Fundu Moldovei..., p. 30.21. Gospodăria lui Toader Şuiu. Fişă realizată de ErnestBernea, Dosarul I, în Dr. Paula Popoiu, Fundu Moldovei...,p. 81. 22. Gospodăria lui Dumitru Şalvari. Fişă realizată deEugenia Goiescu, 24 iulie 1928, Dosarul I, în Dr. PaulaPopoiu, Fundu Moldovei..., p. 87.23. Idem.24. Gospodăria lui Petro Corcinschi. Fişă realizată de V.Kletchin, D. Prejbeanu, Dosarul I, în Dr. Paula Popoiu,Fundu Moldovei..., p. 58.25. Gospodăria lui Gheorghe Tonigaru. Fişă realizatăde echipa Focşa Dărmănescu, Dosarul I, în Dr. Paula

<<< 74

Popoiu, Fundu Moldovei..., p. 13.26. Gospodăria lui Dumitru Grămadă din Vatra Satului.Fişă realizată de Ion Zamfirescu, Dosarul I, în Dr. PaulaPopoiu, Fundu Moldovei..., pp. 25-26.27. Gospodăria lui Costan Toader-Lehaci. Fişă realizatăde Corniv. M. Corina, 3 august 1928, Dosarul I, în Dr.Paula Popoiu, Fundu Moldovei..., pp. 56-57.28. Gospodăria lui Toader Şuiu. Fişă realizată de ErnestBernea, Dosarul I, în Dr. Paula Popoiu, Fundu Moldovei...,pp. 84-85.29. Gospodăria lui Dumitru Şalvari. Fişă realizată deEugenia Gorescu, 24 iulie 1928, Dosarul I, în Dr. PaulaPopoiu, Fundu Moldovei..., p. 88.30. Ibidem, pp. 90-91.31. Gospodăria lui Gheorghe Nichifor Dorneanu. Fişărealizată de Neculai Conţ, 18-19 iulie 1928, Dosarul I,în Dr. Paula Popoiu, Fundu Moldovei..., pp. 142-143.32. Gospodăria lui Gheorghe Tonigaru. Fişă realizatăde echipa Focşa Dărmănescu, Dosarul I, în Dr. PaulaPopoiu, Fundu Moldovei..., p. 13. 33. Ibidem, pp. 18-19.34. Ibidem, pp. 13-14.35. Dr. G. Banu, Sănătatea poporului român, Bucureşti,Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II”,Bucureşti, 1935, p. 123.36. Gospodăria lui Chifor Andronicescu. Fişă realizatăde Octav Gheorghiu, la 8 august 1928, în Dosarul I, înDr. Paula Popoiu, Fundu Moldovei..., p. 33.37. Gospodăria lui Gheorghe Tonigaru. Fişă realizatăde echipa Focşa Dărmănescu, Dosarul I, în Dr. PaulaPopoiu, Fundu Moldovei..., p. 20.38. Gospodăria lui Dumitru Grămadă din Vatra Satului.Fişă realizată de Ion Zamfirescu, Dosarul I, în Dr. PaulaPopoiu, Fundu Moldovei..., p. 24.39. Gospodăria lui Niţucă Şalvari. Fişă realizată deAnghelide Georgescu (planuri – arh. Armăşel), DosarulI, în Dr. Paula Popoiu, Fundu Moldovei..., p. 51.40. Gospodăria lui Trifan Gabor. Fişă realizată deFlorica Gafencu, Eust. Gregorian, Dosarul I, în Dr.Paula Popoiu, Fundu Moldovei..., p. 70. 41. Gospodăria lui Dumitru Şalvari. Fişă realizată deEugenia Gorescu, 24 iulie 1928, Dosarul I, în Dr. PaulaPopoiu, Fundu Moldovei..., p. 91.42. Gospodăria lui Gheorghe Nichifor Dorneanu. Fişărealizată de Neculai Conţ, 18-19 iulie 1928, Dosarul I,în Dr. Paula Popoiu, Fundu Moldovei..., p. 147. 43. Gospodăria lui Franz Loi. Fişă realizată de echipaHreniuc-Gheorghiu, Dosarul I, în Dr. Paula Popoiu,Fundu Moldovei..., p. 132.44. Gospodăria lui Dumitru Grămadă din Vatra Satului.Fişă realizată de Ion Zamfirescu, Dosarul I, în Dr. PaulaPopoiu, Fundu Moldovei..., p. 27.45. Gospodăria lui Chifor Andronicescu. Fişă realizatăde Octav Gheorghiu, la 8 august 1928, în Dosarul I, înDr. Paula Popoiu, Fundu Moldovei..., p. 29. 46. Gospodăria lui Gheorghe Bârsan. Fişă realizată deechipa Hersenie Traian, Gabrea Gheorghe, Dosarul I,

în Dr. Paula Popoiu, Fundu Moldovei..., p. 104.47. Gospodăria lui Gheorghe Nichifor Dorneanu. Fişărealizată de Neculai Conţ, 18-19 iulie 1928, Dosarul I,în Dr. Paula Popoiu, Fundu Moldovei..., p. 147. 48. Gospodăria lui Chirilă Luncan. Fişă realizată de I.Manta-Roşie, Dosarul I, în Dr. Paula Popoiu, FunduMoldovei..., p. 75. 49. Ibidem, pp. 77-78.50. Gospodăria lui Costan a lui Tănase Ţâmpău. Fişărealizată de Zoe Claudian, Dosarul I, în Dr. PaulaPopoiu, Fundu Moldovei..., pp. 123-124.51. Ibidem, p. 125.52. Ibidem, p. 126.53. Biserica din „poporul de sus” (Cultural). Informator:părintele paroh Ion Popovici. Fişă realizată de OlgaHreniuc, Dosarul II, în Dr. Paula Popoiu, FunduMoldovei..., pp. 307-308.54. Primarul (Administrativ şi politic). EchipaIonescu/Sachelarie, Dosarul I, în Dr. Paula Popoiu,Fundu Moldovei..., p. 165.55. 0Ibidem, p. 166.56. Consiliul comunal (Administrativ şi politic). EchipaIonescu/Sachelarie, Dosarul I, în Dr. Paula Popoiu,Fundu Moldovei..., p. 163.57. Convorbire cu Ioana a Simion Rusu. Fişă realizatăde D. Păun, M. Focşa, Dosar II, în Dr. Paula Popoiu,Fundu Moldovei..., p. 363.58. Mihai Pop, „Arhiva de folclor... la şura de fân”, înZoltán Rostás, Sala luminoasă..., p. 264.59. Biblioteca Academiei Române, Manuscrise, ArhivaDr. Rainer, XI varia 3, Copiile scrisorilor trimise de dr.Francisc Rainer soţiei sale dr. Marta Francisc Rainer între anii1898-1939, scrisoarea 319.60. Zoltán Rostás, Monografia ca utopie. Interviuri cu HenriH. Stahl (1985-1987), Editura Paidea, Bucureşti, 2000,p. 271. În lista lui Stahl, din articolul „Şcoalamonografiei sociologice”, ea apare doar aşa: F. Gafencu.Graţie fişelor de gospodărie recuperate şi publicate,putem să reconstituim numele complet al studenteiparticipante.61. Marcela Focşa, „Pe vremea mea fiecare era altfel”,în Zoltán Rostás, Sala luminoasă..., p. 142.62. Catalogul materialului sociologic privitor la cercetărileîntreprinse în comuna Fundul Moldovei din Bucovina, în anul1928, cu referinţe la cercetările anterioare din 1925 (GoiceaMare), 1926 (Ruşeţu) şi 1927 (Nereju), s.n., Bucureşti,1928.63. Biologie (Cultural). Informator: preotul Pavel. Fişărealizată de Petre Constantinescu, Dosarul II, în Dr.Paula Popoiu, Fundu Moldovei..., p. 291.64. Gheorghe Macarie, „Când am descoperit Fundaţia,aşa mi s-a luminat faţa!”, în Zoltán Rostás, Strada Latinănr. 8. Monografişti şi echipieri gustieni la Fundaţia CulturalăRegală „Principele Carol”, Editura Curtea Veche, Bucureşti,2009, p. 114.65. Biblioteca Academiei Române, Manuscrise, ArhivaDr. Rainer, XI varia 3, Copiile scrisorilor trimise de dr.

75 >>>

Francisc Rainer soţiei sale dr. Marta Francisc Rainer între anii1898-1939, scrisoarea 319.66. Mihai Pop, „Arhiva de folclor... la şura de fân”, înZoltán Rostás, Sala luminoasă..., p. 263.67. Marcela Focşa, „Pe vremea mea fiecare era altfel”,în Zoltán Rostás, Sala luminoasă..., p. 131.68. Henri H. Stahl, Amintiri şi gânduri..., p. 29.69. Biblioteca Academiei Române, Manuscrise, ArhivaDr. Rainer, XI varia 3, Copiile scrisorilor trimise de dr.Francisc Rainer soţiei sale dr. Marta Francisc Rainer între anii1898-1939, scrisoarea 319.70. Mihai Pop, „Arhiva de folclor... la şura de fân”, înZoltán Rostás, Sala luminoasă..., p. 265.71. Gospodăria lui Gheorghe Bârsan. Fişă realizată deHersenie Traian, Gabrea Gheorghe, Dosarul I, în Dr.Paula Popoiu, Fundu Moldovei. 80 de ani de la primacampanie monografică 1928-2008, Editura Mega,Cluj-Napoca, 2008, p. 101.72. Biblioteca Academiei Române, Manuscrise, ArhivaDr. Rainer, XI varia 3, Copiile scrisorilor trimise de dr.Francisc Rainer soţiei sale dr. Marta Francisc Rainer între anii1898-1939, scrisoarea 320.

Bibliography:

G. Banu, Sănătatea poporului român /Romanian people’shealth, Bucureşti, Fundaţia pentru Literatură şi Artă„Regele Carol II”, Bucureşti, 1935.

Ernest Bernea, „Eu eram mai puţin năist decât alţii”, înZoltán Rostás, Sala luminoasă. Primii monografişti ai Şcoliigustiene /The bright hall. First monographists of Gusti’sSchool, Editura Paideia, Bucureşti, 2003.

Biblioteca Academiei Române, Manuscrise, Arhiva Dr.Rainer, XI varia 3, Copiile scrisorilor trimise de dr. FranciscRainer soţiei sale dr. Marta Francisc Rainer între anii1898-1939/Transcripts of the letters sent by dr. FranciscRainer to his wife dr. Marta Francisc Rainer between1898-1939, scrisoarea 319.

Biblioteca Academiei Române, Manuscrise, Arhiva Dr.Rainer, XI varia 3, Copiile scrisorilor trimise de dr. FranciscRainer soţiei sale dr. Marta Francisc Rainer între anii1898-1939/Transcripts of the letters sent by dr. FranciscRainer to his wife dr. Marta Francisc Rainer between1898-1939, scrisoarea 320.

Catalogul materialului sociologic privitor la cercetările întreprinseîn comuna Fundul Moldovei din Bucovina, în anul 1928, cureferinţe la cercetările anterioare din 1925 (Goicea Mare),1926 (Ruşeţu) şi 1927 (Nereju)/Catalogue of the sociologicalmaterial regarding the investigation made at Fundul Moldovei,Bucovina, 1928, with references to the previous campaigns:1925 (Goicea Mare), 1926 (Ruşeţu) and 1927 (Nereju),s.n., Bucureşti, 1928

Enquêtes anthropologiques dans trois villages roumains des

Carpathes. Avec 34 planches, dont 20photographiques/Anthropological investigation in threeRomanian villages in the Carpathians, Faculté deMédecine de Bucarest. Travaux de l’Institutd’Anatomie et d’Embryologie. Directeur Prof. Fr. I.Rainer, Imprimeria Centrală, Bucureşti, 1937.

Gospodăria lui Gheorghe Bârsan. Fişă realizată deHersenie Traian, Gabrea Gheorghe, Dosarul I, în Dr.Paula Popoiu, Fundu Moldovei. 80 de ani de la primacampanie monografică 1928-2008/Fundu Moldovei. 80years after the first monographic campaign 1928-2008,Editura Mega, Cluj-Napoca, 2008.

Mihai Pop, „Arhiva de folclor... la şura de fân”, în ZoltánRostás, Sala luminoasă... /The bright hall...

Marcela Focşa, „Pe vremea mea fiecare era altfel”, înZoltán Rostás, Sala luminoasă... / The bright hall...

Mihai Pop, „Arhiva de folclor... la şura de fân”, în ZoltánRostás, Sala luminoasă... /The bright hall...,

Paula Popoiu, Drăguş după 80 de ani de la prima campaniemonografică /Drăguş. 80 years after the first monographiccampaign, volumul 1, Editura Universitaria, Craiova,2009.

Paula Popoiu, Fundu Moldovei. 80 de ani de la primacampanie monografică 1928-2008 / Fundu Moldovei. 80years after the first monographic campaign 1928-2008,Editura Mega, Cluj-Napoca, 2008.

Zoltán Rostás, Monografia ca utopie. Interviuri cu Henri H.Stahl (1985-1987) /The monography as utopia: interviewswith Henri H. Stahl (1985-1987), Editura Paidea,Bucureşti, 2000.

Zoltán Rostás, Strada Latină nr. 8. Monografişti şi echipierigustieni la Fundaţia Culturală Regală „Principele Carol”/Latin Street number 8. Gustian monographists and teamworkers at the Royal Foundation „Prince Carol”, EdituraCurtea Veche, Bucureşti, 2009.

Henri H. Stahl, Amintiri şi gânduri din vechea şcoală a„monografiilor sociologice” /Memories and thoughtsfrom the old school of „sociological monographs”, EdituraMinerva, Bucureşti, 1981.

<<< 76

77 >>>

<<< 78

79 >>>

On Modernity and Technologies ofNation-Building in the Projects of the

Bucharest Sociological SchoolI o n M a t e i C O S T I N E S C U

University of Illinois at Urbana-Champaign807 S. Wright St. Suite 370, MC 323, Champaign, IL 61820, USA

tel.: (866) 633-8465, www.online.uillinois.eduPersonal e-mail: costines@gmail.com

On Modernity and Technologies of Nation-Building in the Projects of the Bucharest Sociological School

This article tackles the responses to the crises of modernity and technologies of nation building through the focalizinglens afforded by the Romanian sociologist Dimitrie Gusti (1880-1956) and the Bucharest Sociological School. Gusti’s“scientific” investigations of Romania’s “true”, organic culture as the basis for directing the country’s subsequentdevelopment illuminates broader phenomena during the first half of the 20th century. First, the endeavors of the BucharestSociological School were part of the widespread quest for the resources and energies of popular mobilization. Second, theproject of bolstering national ideologies with the epistemic apparatus of the social sciences marks a fundamental transitionin the frames of references informing nationalist discourses throughout Europe and a shift towards more sociologicallysavvy strategies of nation-building. The cultural integration of the masses into unified nation-states would be justified bythe “universal” truths of science. My analysis employs a transnational perspective focusing on the village as a privilegedsite of nation-building and social reform. The guiding premise is that notions of delayed economic or political developmentdo not point towards historical exceptionalism. Rather, they are a constitutive feature of the modern condition. I thusdeploy Gusti’s intellectual and political project as a means of interrogating a longstanding trope of Western scholarship onRomania: the notion of partial or delayed modernization.

Keywords: Bucharest Sociological School; modernity; interwar Eastern Europe; nation-building; epistemic regimes

Introduction

TThis article is about responses to thecrises of modernity and technologiesof nation building. I analyze these

matters through the focalizing lens afforded by theRomanian sociologist Dimitrie Gusti (1880-1956) andthe Bucharest Sociological School. Gusti’s “scientific”investigations of Romania’s “true,” organic culture asthe basis for directing the country’s subsequentdevelopment illuminates a broader phenomenon duringthe first half of the twentieth century. In many ways,the projects of the Bucharest Sociological School werepart of the widespread twentieth century quest for theresources and energies of popular mobilization. At thesame time, the project of bolstering national ideologieswith the epistemic apparatus of the social sciencesmarks a fundamental transition in the frames ofreferences informing nationalist discourses throughoutEurope and a shift towards more sociologically savvystrategies of nation-building.1 The cultural integration

of the masses into unified, centralized nation-stateswould now be justified by the “universal” truths ofscience.

My analysis, therefore, employs a transnationalperspective focusing on the village as a privileged siteof nation-building and social reform. The guidingpremise here is that notions of delayed economic orpolitical development do not point towards historicalexceptionalism. Rather, they are a constitutive featureof the modern condition. In this context, I deployGusti’s intellectual and political project as a means ofinterrogating a longstanding trope of Westernscholarship on Romania: the notion of partial ordelayed modernization.2

Gusti and his collaborators aimed to transformsociology into a veritable “science of the nation” bymeans of exhaustive sociological monographs of villagelife. The monographic endeavor illustrates an array ofpanoptical techniques well suited to the administrativerequirements of consolidating nation-states aspiring

<<< 80

towards supra-local coordination of their territories andhomogenization of cultural space. The symbolic as wellas practical importance of the village as a locus of socialreform was rooted in the continued, but asymmetricalexpansion of global capitalism, which engendered anacute need to socially stabilize new states and/orideological orders. Inherent in this process of unevenexpansion was the perception of “delayeddevelopment.” This pushed the “peasant problem” tothe forefront of European social thought, especiallysince the prescriptions proposed to overcome thisputative lag generated widespread anxieties aboutcultural authenticity and national integrity.

The pattern of asymmetrical economicmodernization was not, however, configured solely bythe complex interactions between “core” and“peripheral” regions classically described by worldsystems theory.3 I want to suggest instead that thismodel might be spatially reconfigured as series of“nested” or layered dialectics of uneven development,in so far as the global pattern of irregularsocio-economic modernization was replicated on thelocal level in both core and periphery. Thisphenomenon was widely perceived at the time, asexemplified by the authoritative Max Weber andsomewhat later by the lesser-known though acutelyinsightful theorist of underdevelopment VirgilMadgearu (1887-1940). Both thinkers, Weber in hismassive empirically based study of East Elbanagriculture and Madgearu in his comparative studies ofagrarian evolution, understood very well that the plightof their respective peasantries was rooted in a historicalconjuncture characterized by the problematicalarticulation of residual, quasi-feudal structures withcapitalist relations of production4. In this context,therefore, “modernity” can best be understood as acluster of cultural diagnoses and political prescriptionshaving to do with uneven capitalist expansion.

Gusti emerges in this frame as an innovative, thoughby no means atypical figure among a considerable groupof sophisticated European social scientists trying toalleviate the inequities inherent in societies thatnecessarily retained a significant agrarian structure,while undergoing the destabilizing effects ofindustrialization and urbanization. This quintessentiallyDurkheimian quest for social cohesion underpinned anarray of palliative programs that privileged the nationover the economy. The nation-building and socialengineering thrust of such projects found a cleararticulation in Weber’s 1894 call for the re-colonizationof Junker estates – increasingly manned by cheaperPolish labor – by native German farmers. This must bedone, he argued, in order to save the Reich from Polishcultural contamination.5 That Gusti intellectual careerbegan in Germany at this very time (1898-1907) wassurely critical to his future development as a scholar andstate-builder. For, like Romania, Germany was also a

“belated” nation, albeit one widely perceived as havingachieved a stunning success at becoming “modern.”

In Germany he studied social psychology withWilhelm Wundt, cultural history with Karl Lamprecht,and anthropogeography with Friedrich Ratzel. Thesearchitects of the German Kulturwissenschaften 6 subscribedto a broad and embedded conception of culture, in thatthey believed they could discern patterns of behaviorcharacteristic of entire peoples. The discoveries of suchcausal patterns analogous to the laws of natural science,they believed, could help alleviate the tension betweensocial change and the need for equilibrium.7 Therelationship between social equilibrium and changewould thereby remain a central concern of Gusti’smature sociological system and political agenda.

This cognitive interest in questions of social stabilitywas reinforced by his year (1908) in Paris with EmilDurkheim, during which he also became familiar withthe monographic method pioneered by Frederic Le Play(1806-1882). Much more than a method of collectingfacts, Le Play’s monographs were part of a larger“science of society and government” whose ultimateaim was to promote stability by discovering the factorsconducive to “social happiness” for all types ofworkers.8 Le Play wrote at a time when French industrialworkers, especially those in small factories, were stilldifficult to distinguish from peasants, because many ofthem continued to cultivate small plots of land.Consequently, Le Play argued that the best way tounderstand the social mores of the working class wasto first study the peasantry. Hence, it was ruralinhabitants, who had presumably changed the least,which embodied the more “authentic” version ofnational customs. This, in brief, is the generalbackground against which Gusti’s attempt to articulatethe sociological foundations for the “scientific”construction of the Romanian nation and state must beunderstood.

Gusti and the Quest for an AlternativeRomanian Way

The quest for a resolution to the contradictionswrought by the complex interaction betweenstate-building, national consolidation, and nationalideologies acquired new urgency during the interwarperiod. The interpenetration of different ethnic groupsduring the preceding centuries made the post-imperialdisentanglement of the European nation-state structurevery difficult. The newly enlarged Greater Romanianstate thus faced serious problems from a nationaliststandpoint, “saddled” as it was with restive minoritiesand irredentist neighbors. The nationalist anxieties ofRomanian politicians and/or state-makers overlappedwith renewed social anxieties concerning the peasantquestion, which had detonated in the Great Revolt of1907. They enacted agrarian reform and universal malesuffrage as a response to the continued hunger for land

81 >>>

and to forestall future agrarian unrest. Also concernedthat cultural and political power was unfairlydistributed among a rural/urban divide that privilegedthe educated ethnic minorities at the expense of theRomanian-speaking peasant majority, the stateresponded with a sustained campaign designed topromote “national” education and empower thepeasantry at the expense of “foreign” elements.9

A firm believer in the rational capacity of the stateto alleviate social inequities, Gusti was convinced thatthe building of the modern nation must begin with thescientific study of the village. A technocrat par excellence,Gusti nonetheless retained affinities to the ideologicalcurrent of Poporanism that sought to elevate thepeasantry to a determinant social position. The sociallytransformative capacity of the state, he believed, mustbe nourished and tempered by the fertilizing currentsof peasant tradition. Insisting that authentic culturetends to grow with the village, Gusti’s project alerts usto the ways in which “tradition” itself is discursive,simultaneously shaping and modifying social practices.Thus, his synthesis of sociological theory andmonographic research and subsequent interventionistactions in the rural world were active instruments ofsocial engineering, aiming to fashion peasants intoengaged citizens of the nation-state in a mannercomparable to what Eugene Weber described as thetransformation of “peasants into Frenchmen.”10 Gustihimself repeatedly argued that the true “purpose ofpopular culture (cultura poporului) is the transformationof ‘the people’ (poporul), a biosocial unit, into a nation,a superior spiritual and social unit.”11

This was a project riddled with tensions andcontradictions: social engineering parading in rusticgarb; folkloric vitality affirmed through anthropologicaldistancing; and an ontology of national essenceconstituted through disciplinary practices. But suchparadoxes are typical of nationalist projects and can bea powerful motor of political and intellectualinnovation. Gusti’s political trajectory, then, constitutesa quest for an alternative way between western-stylebourgeois democracy, Marxian socialism, and fascism.Yet, his vision of a “cultural state” built along rationaladministrative lines12 was but one of several contending,albeit often intersecting, visions of Romanianmodernity. On the right wing of the political spectrumstood an explicitly religious conception of modern lifeframed by the traditionalist language of Orthodoxismand a romanticized construction of the peasantry. Thisvision found expression in Nichifor Crainic’s ideal ofan ethno-theocratic state.13 A less aggressive stance wasrepresented by Lucian Blaga’s theory of culture.Although rooted in landscape and folklore aswellsprings of authentic spirituality, it was saturated witha self-conscious modernist estheticism.14 Finally, Gusti’sbroader enterprises overlapped with a politicallyvariegated eugenics movement determined to bring

about a social modernization of the state.15 Althoughinterwar Romania eventually succumbed to the twincatastrophe of dictatorship and fascism, these examplesshow that the possibilities for different outcomes werealways present and point to new interpretations ofmodern Romania.

Gusti’s institution-building efforts and effectivenessin mobilizing state resources in support of his projectsunderscores the imbrications of these alternativemodernities within the Romanian body social andpolitical practices. Critical to the implementation ofhis agenda were a series of initiatives that capture avital moment in the social modernization of statetechnologies of power and control. These initiativescombined to rearticulate national space as anepistemic regime hospitable to the requirements ofsupra-communal administration. My narrative highlightsthe sociological monographs and the interventionistactions of the Romanian Social Institute, culminatingwith the establishment of the Bucharest VillageMuseum, the 1930 official census, and the 1938 SocialService Law. This cognitive and administrative démarchesand the discursive practices they enabled were eminentlysuited to the dual task of constructing politicallyinvested “national” subjects and to subordinating thebewildering array of resilient regionalisms and ethnicseparatisms which plagued Greater Romania to anofficially state endorsed map. The ideologicalconstruction of the peasants into national subjectswould henceforth proceed in practical ways, structuredby conceptually distinct yet intertwined formations ofknowledge and power.

The Nation as Epistemic RegimeGusti’s instrument for promoting the assimilation

of the peasantry into national life was the SociologySeminar at the University of Bucharest and theRomanian Social Institute established in 1921. The goalof the Institute was to research all aspects of (mainlyrural) Romanian life, in order to understand thelife-world of the Romanians and thereby determinetheir proper course of development. The monographicapproach, however, was much more than a scientifictool. Regional Social Institutes were established, forinstance, in Banat (1932) and in Bessarabia (1934), nodoubt with an eye to legitimizing their territorialincorporation into Greater Romania, by establishing the“authenticity” of the Romanians living there. As Gustihimself pointed out, the sociological monographs hadpractical advantages in terms of enabling thesubsequent “educative mission”,“administrative-political mission”, and “culturalmission”.16 In short, these actions were to be a form ofnational education. Between 1925 and 1940, theInstitute’s monographic teams and later largeinterdisciplinary teams of researchers and social activistshad surveyed more than 600 villages and regions.

<<< 82

This vast body of knowledge was supplemented bythe massive official census of 1930. Undertaken underthe tutelage of the Romanian Social Institute and theCentral Institute for Statistics, it was carried out withassistance from the state and the RockefellerFoundation. The census attempted to devise moredirect and sophisticated methods of determiningRomania’s national/ethnic makeup. Prior to the FirstWorld War, many presumptive nationalities lacked astate of their own. In the absence of more “objective”classifications such as “citizenship”, the primaryadministrative criteria for defining “nationality” hadbeen language. The new technique employed threecombined variables. The first criterion was self-declaredethnicity. Language remained a central element, but itgained a more precise definition. “Native language” or“maternal tongue” was defined as the one acquiredfrom parents and used most frequently in dailyinteraction. The third standard was religious affiliation.17

Taken together, these norms provide a classicillustration of the ways in which natal filiations such askinship are instrumentalized into political affiliations viacitizenship and national belonging.18 Underwritten by apositivist logic of representation, national identity wasarticulated here via bureaucratic criteria of inclusion andexclusion.

By the mid to late 1930s, there was sufficientinformation available to enable the formulation of aseries of reform projects amounting to an ambitiousproject of national reconstruction along bothideological and administrative lines. Gusti’s conclusionwas that the survival of the “Romanian” character ofnation and state dictated peasant empowermentthrough increased political participation, additional landreform, the establishment of consumer and creditcooperatives, improved access to education, as well asimprovements in public health. The latter was broadlyconceived in eugenic terms,19 although Gusti himselfcannot be characterized as an eugenist.

As already mentioned, this program was part of abroader twentieth century quest for the resources andenergies of popular mobilization. However, it was noblueprint for people power. For Gusti, politicaldemocracy was but an empty husk if not accompaniedby a corresponding enrichment of the national cultureto serve as a spiritual bridge between citizens and state.Believing that the nation must embody the principle ofcollective action, Gusti postulated that all individualscan be divided into two social types: “active elements,”which are productive and therefore “national”, and“passive elements,” unproductive and therefore“antinational.”20 In this ideological framework, therecould be no national mobilization of the peasant massesand no pedagogical mission designed to empower them,unless their subjectivity was first framed as passive inorder to legitimize interventionist actions. “Ourpeasants must cease being passive, humble victims of

destiny and acquire a will that will influence it,” assertedGusti in regards to the 1938 Social Service Law.21

The Social Service was established under the newlaw as an independent administrative arm of the state.One of its missions was to supervise the existingCultural Homes and expand their number. Theorganization of village life would be improved bynurturing peasant leaders trained in Peasant Schoolsestablished for this purpose. A practical spirit ofcooperation was to be fostered among the villagers byformally dividing the activities of the Cultural Homesinto several domains. These included public health,labor issues, and popular education. Finally, aninterrelated objective was to train school, college, anduniversity students for social and cultural action in thecountryside. The Social Service was made compulsory,being a condition for receiving a university diploma.22

This was an ambitious plan, but not a formula designedto guarantee the full political participation of all citizens.Rather, it was hoped that education would enablepeasants to become “productive personalities” in theirown domain of social life, thereby contributing, albeitindirectly, to the great affairs of the nation.

Enacted at the very cusp of the royal dictatorship,the Social Service Law articulated a constrained thoughin some respects active conception of citizenship. Whileit enabled possibilities for popular agency, great care wastaken to divert them into officially supervised channels.Rural priests and teachers were expected to take anactive leadership role in the community. As such, thelaw was certainly in tune with the corporatist vision ofthe new Carolinian Constitution, which substituted thesuffrage with representation via “colleges” organized byprofession. Yet, there was nothing about the law thatwould have rendered it conceptually or practicallyuntenable within the previous (1923) constitutionalframework of parliamentary democracy and universalmale suffrage. The institutional agent of a potentdiscourse of cultural homogenization via politicalsubordination to the state, the Social Service can bestbe viewed in the larger context of extant academicarguments about the nation as a mass educationalenterprise.23

The Model Village and the Village MuseumThe most compelling example of Gusti’s pedagogy

of nationalism was the 1936 establishment of theVillage Museum in Bucharest. It was designed as aculmination of the monographic approach, raising it tothe level of national synthesis. Because the original plansfor the exhibition complex provided for the building ofa model village of the future, alongside the actualmuseum, the entire complex of 4.5 hectares wasintended as a virtual laboratory of nation-building thatwould concretize Gusti’s vision of rural modernity.Though the model village was not built on the intendedlocation, it was eventually erected in the village of Dioşti

83 >>>

(which burned down in 1938) according to Gusti’sprecepts. The outlines of the new modern village hadin fact been pictured as early as 1927, and provided forthe rational architectural planning of schools,dispensaries, and libraries. Such institutions wouldendow the village with the “conquests of moderncivilization.”24 The peasant household (gospod�ria),theorized as the fundamental unit of rural socialorganization and economic production, was set in sharpcontrast to the atomized urban household. Envisionedas “small factory,” the individual household wouldfunction “together with the innumerable other villagefactories” as part of a “formidable productiveorganism” represented by the village community (obşteasătească). The Bucharest Village Museum embodied thisapproach to the rational planning of rural life.

Conceived as a visual and self-consciously“scientific” display of the special type of life of theRomanian people, this open-air exhibit was a collage ofrepresentative regional architecture assembled in anideal-type “Romanian” village (sat-sinteză) on themuseum grounds.25 A powerful spatial articulation ofnational unity, the museum was an ideal medium forimagining the nation as regionally diverse, yet culturallyand politically unified, precisely because it projected acurated version of regional traditions. Thisprofessionalized presentation functioned as an editedcultural script deliberately shorn of the semanticmultivocality inherent in such displays of regionaldistinctions. The domestication of regionaldistinctiveness and normalization of national belongingwas further regulated by an overall organizing metaphordrawn from the natural sciences. As one of Gusti’scontemporary critics insightfully observed, just asbotanical gardens represented a miniaturized version ofthe natural environment so, too, the museum aspired tobecome a “sociological garden.”26

Originally inspired by the 1873 Skansen Museumestablished by the Swedish ethnographer ArthurHazelius and heavily promoted by Le Play at the 1878Paris World Fair, the idea of a “social museum” waspicked up by the numerous subsequent UniversalExpositions and replicated in various national contexts.This was especially true in Scandinavia and Germany,which saw a proliferation of such museums. All theseexhibits sought to complement the artifact collectionsdisplayed in traditional ethnographic museums withactual peasant households reconstructed in a frameworkthat purported to display peasant life in its “natural”medium. Some village museums even featured“authentic” villagers transplanted on the premises sothat they may continue to pursue their “ancient”customs.27 For Gusti, however, all previous villagemuseums were much too “romantic and ethnographic”because their cognitive interest resided in thepreservation of traditional values and artifacts asopposed to being concerned with “contemporary man”

and his “daily existence.”28 The Bucharest VillageMuseum, therefore, would be the first genuine “social”museum. It would represent the “real” life of theRomanian village with a view to its future material andcultural improvement.29

This way of framing the mission engendered abreathtaking juxtaposition of scientific ethos andmagical realism, for the museum relocated a number of“representative” villagers from various geographicalregions to live on the site.30 Naturally dressed in their“beautiful” and “picturesque costumes,”31 thesedenizens were actually paid for their role in a compellingperformance of staged authenticity and nationalbelonging organized as a tourist production for thebenefit of the general public. But it was precisely theimaginary quality of the travel, Gusti believed, whichrendered this regional tour through the national essenceinto the “the most beautiful journey one can possiblyimagine.” No other experience could impart so manylessons, he maintained, because no physical journeythrough the national landscape could condense in suchpowerful fashion Romania’s “entire personality.”32 Farfrom distancing the audience from the performance,this dramatization was intended as a sociallytransformative experience that would embolden thepublic to partake in the great work of nationalconstruction. This is what brings us to the crux of thismatter.

ConclusionGusti’s vision of a quintessentially Romanian rural

modernity was to be achieved through the selectivepruning and “scientific” modernization of socialtradition. In this sense, his concept of citizen-peasants,autonomous in their own social domain, yet guided byintellectual elites, was a kind of ideological fiction. Butthe Enlightenment ideal of the autonomous, reasoningsubject, later articulated by liberal-democratic discoursesand incarnated in constitutions, as well in an array ofeducational and disciplinary institutions, is equallyfictitious in origin. Both types of subjects are convenedby modernity, insofar as they can devise their own aimsand forms of solidarity. This in itself is a goodargument for dispensing with notions of historicalexceptionalism.

Notes:

1. The mutually constitutive relationship betweennationalism and the social sciences is well documentedin the existing literature. See Herman Lebovics, TrueFrance: The Wars over Cultural Identity, 1900-1945 (Ithaca& London: Cornell University Press 1992); WoodruffSmith, Politics and the Sciences of Culture in Germany,1840-1920 (New York: Oxford University Press, 1991).2. Romania is often incorporated into a broader trope

<<< 84

of Balkan exceptionalism informed by modernization theory. See Ivan Berendt, Decades of Crisis: Central andEastern Europe Before World War II (Berkeley & LosAngeles: University of California Press, 1998).3. See Daniel Chirot. “Introduction” in ed. DanielChirot. The Origins of Backwardness in Eastern Europe(Berkeley & Los Angeles: University of California Press,1991), 6-10.4. See Max Weber. Landsarbeiter Frage, Nationalstaat undWirtschaftspolitik: Schriften und Reden, 1892-1899, ed.Wolfgang Mommsen and Rita Aldenhoff (Tübingen:J.C.B. Mohr [Paul Siebeck] 1993); Virgil Madgearu.“Capitalismul în Răsăritul Europei.” Arhiva pentru Ştiinţaşi Reforma Socială. Vol. VI, no. 3-4 (1927), 265-281. Seealso Henri H. Stahl. Traditional Romanian villagecommunities. The transition from the communal to the capitalistmode of production in the Danube region (Cambridge &London: Cambridge University Press, 1980).5. Reinhard Bendix. Max Weber: An Intellectual Portrait(Garden City: Anchor Books, 1962), 20.6. The Kulturwissenschaften supplemented the moretraditional sciences of the nation, such as politicalhistory, ethnology, linguistics, anthropology, philosophy,and economics.7. Smith, 3-4.8. Catherine Silver. “The Monographic Method” inFrederic Le Play: On Family, Work, and Social Change. Ed.Catherine Silver (Chicago: University of Chicago Press,1982), 50.9. Irina Livezeanu, Cultural Politics in Greater Romania(Ithaca & London: Cornell University Press, 1995), 9-14.10. Eugene Weber. Peasants into Frenchmen: TheModernization of Rural France (Stanford: StanfordUniversity Press, 1976).11. Dimitrie Gusti. Opere, vol. III (Bucharest: AcademiaRSR, 1970), 195. All translations from Romanian aremine.12. Gusti, Opere, vol. III, 195-6.13. Keith Hitchins. “G�ndirea: Nationalism in a SpiritualGuise” in Ed. Kenneth Jovitt. Social Change in Romania,1860-1940: A Debate on Development in a European Nation(Berkeley, 1978), 140-73.14. Irina Livezeanu. “Generational Politics and thePhilosophy of Culture: Lucian Blaga between Traditionand Modernism.” Austrian History Yearbook (2003), no.33, 207-37.15. Maria Bucur. Eugenics and Modernization in InterwarRomania (Pittsburgh: Pittsburgh University Press, 2003),10-11.16. Dimitrie Gusti. Cunoaştere şi acţiune în serviciul naţiunii,vol. I (Bucureşti: Fundaţia Culturală Regală „PrincipeleCarol”, 1938), 97-114.17. Recensământul general al populaţiei Romăniei din 29Decemvrie 1930: Neam, limbă maternă, religie (Vol. 2.).Bucureşti: Institutul Central de Statistică, 1938.18. See Etienne Balibar & Immanuel Wallerstein. Race,Nation, and Class: Ambiguous Identities (London: Verso,

1991), 97-101.19. Bucur, 42.20. Gusti. Opere, vol. IV, 32-34.21. Dimitrie Gusti. Considerations on the Social Service Lawin Romania (Morningside Heights, 1939), 13.22. Gusti, Considerations on the Social Service Law…, 18.23. See Ernst Gellner. Nations and Nationalism (Ithaca,1983).24. Al. Nasta. “Satul Model.” Arhiva pentru Ştiinta şiReforma Socială. Vol. VII, no.1-2 (1927), 63.25. Gusti. Opere, vol. III, 86-92.26. Dumitru Amzăr. Un Muzeu Social: De la Le Play siHazelius la Dimitrie Gusti (Bucureşti: Tiparul Universitar,1937), 12.27. Amzăr. Un Muzeu Social…, 8.28. Gusti. Opere, vol. III, 86.29. Gusti. Opere, vol. III, 86.30. Zoltán Rostás. Strada Latină nr. 8. Monografişti şiechipieri gustieni la Fundaţia Culturală Regală „PrincipeleCarol.” (Bucureşti: Ed. Curtea Veche, 2009), pp. 52-53.31. Gusti. Opere, vol. III, 90.32. Gusti. Opere, vol. III, 91.

Bibliography:

* * * 1930. Recensămîntul general al populaţiei României din29 Decemvrie 1930: Neam, limbă maternă, religie [GeneralCensus of the Romanian Population – December 29,1930: Folk, Maternal language, Religion] (Vol. 2).Bucureşti: Institutul Central de Statistică.

Amzăr, Dumitru. 1937. Un Muzeu Social. De la Le Play şiHazelius la Dimitrie Gusti [A Social Museum. From LePlay and Hazelius to Dimitrie Gusti]. Bucureşti:Tiparul Universitar.

Bauman, Zygmunt. 1987. Legislators and Interpreters: OnModernity, Postmodernity, and Intellectuals. Ithaca: CornellUniversity Press.

Bădina, Ovidiu. 1965. Dimitrie Gusti. Contribuţii lacunoasterea operei şi activităţii sale [Dimitrie Gusti.Contributions to Understanding His Oeuvre andActivities]. Bucureşti: Ed. Ştiinţifică.

Balibar, Etienne & Immanuel Wallerstein. 1991. Race,Nation, and Class: Ambiguous Identities. London: Verso.

Bendix, Reinhard. 1962. Max Weber : An IntellectualPortrait. Garden City: Anchor Books.

Berendt, Ivan. 1998. Decades of Crisis: Central and EasternEurope before World War II. Berkeley & Los Angeles:University of California Press.

Berman, Marshall. 1982. All That Is Solid Melts into Air:The Experience of Modernity. New York: Simon &Schuster.

Blackbourn, David & Geoff Eley. 1984. The Peculiaritiesof German History: Bourgeois Society and Politics inNineteenth Century Germany. Oxford: OxfordUniversity Press.

Brooke, Michel. 1970. Le Play: Engineer and Social Scientist.

85 >>>

London: Longman.Bucur, Maria. 2002. Eugenics and Modernization in Interwar

Romania. Pittsburgh: University of Pittsburgh Press.Chickering, Roger. 1993. Karl Lamprecht: A German

Academic Life, 1865-1915. Atlantic Highlands:Humanities Press.

Chirot, Daniel. 1989. “Ideology, Reality, and CompetingModels of Development in Eastern Europe betweenthe Two World Wars.” East European Politics andSocieties. Vol. 3, no. 3, 378-411.

Chirot, Daniel. Ed. 1991. The Origins of Backwardness inEastern Europe. Berkeley & Los Angeles: Universityof California Press.

Focşa, Gheorghe. 1959. The Village Museum in Bucharest.Bucureşti: Foreign Languages Publishing House.

Foucault, Michel. 1972. The Archaeology of Knowledge.London: Tavistock.

Gellner, Ernst. 1983. Nations and Nationalism. Ithaca:Cornell University Press.

Gusti, Dimitrie. 1938. Cunoaştere şi acţiune în serviciulnaţiunii [Knowledge and Action in the Service of theNation] (vol. I), Bucureşti: Fundaţia Culturală Regală„Principele Carol”.

Gusti, Dimitrie. 1939. Considerations on the Social ServiceLaw in Romania. Morningside Heights: ColumbiaUniversity Press.

Gusti, Dimitrie. 1967-77. Opere [Collected Works] (5vols). Ovidiu Bădina. Ed. Bucureşti: Academia RSR.

Hitchins, Keith. 1994. The Romanians, 1866-1947. NewYork, Oxford University Press.

Jowitt, Kenneth. Ed. 1978. Social Change in Romania,1860-1940: A Debate on Development in a EuropeanNation. Berkeley: University of California.

Lebovics, Herman. 1992. True France: The Wars OverCultural Identity, 1900-1945. Ithaca & London: CornellUniversity Press.

Livezeanu, Irina. 1995. Cultural Politics in Greater Romania.Ithaca & London: Cornell University Press.

Livezeanu, Irina. 2003. “Generational Politics and thePhilosophy of Culture: Lucian Blaga betweenTradition and Modernism.” Austrian History Yearbook.No. 33, 207-37.

Virgil Madgearu. “Capitalismul în Răsăritul Europei.”[Capitalism in Eastern Europe] Arhiva pentru Ştiinţaşi Reforma Socială [The Archive for Social Science andReform]. Vol. VI, no. 3-4 (1927), 265-281.

Nasta, Al. 1927. “Satul Model” [The Model Village].Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma Socială [The Archive forSocial Science and Reform]. Vol. II, no. 1- 2, 58-86.

Ornea, Zigu. 1972. Poporanismul [Poporanism].Bucureşti: Ed. Politică.

Ornea, Zigu. 1980. Tradiţionalism şi modernitate în deceniulal treilea [Traditionalism and Modernity in the ThirdDecade]. Bucureşti: Ed. Eminescu.

Rostás, Zoltán. 2003. Sala luminoasă. Primii monografişti aiŞcolii gustiene [The Light Hall. The FirstMonographers of the Gustian School]. Bucureşti:

Ed. Paideia.Rostás, Zoltán. 2009. Strada Latină nr. 8. Monografişti şi

echipieri gustieni la Fundaţia Culturală Regală „PrincipeleCarol” [Gustian Monographers and Team Membersat the Royal Cultural Foundation “Prince Carol”].Bucureşti: Ed. Curtea Veche.

Rothschild, Joseph. 1974. East Central Europe between theTwo World Wars. Seattle: University of WashingtonPress.

Silver, Catherine, Ed. 1982. Frederic Le Play. On Family,Work, and Social Change. Chicago & London:University of Chicago Press.

Smith, Woodruff. 1991. Politics and the Sciences of Culturein Germany, 1840-1920. New York: Oxford UniversityPress.

Stahl, Henri H. 1980. Traditional Romanian villagecommunities. The transition from the communal to thecapitalist mode of production in the Danube region.Cambridge & London: Cambridge University Press.

Todorova, Maria. 2005. “The Trap of Backwardness:Modernity, Temporality, and the Study of EasternEuropean Nationalism.” Slavic Review. Vol. 64, no. 1,140-65.

Vulcănescu, Mircea. 1998. Şcoala Sociologică a lui DimitrieGusti. Bucuresti: Ed. Eminescu.

Weber, Eugene. 1976. Peasants into Frenchmen: TheModernization of Rural France, 1880-1914. Stanford:Stanford University Press.

Wallerstein, Immanuel, 2004. World-Systems Analysis. AnIntroduction. Durham & London: Duke UniversityPress.

Weber, Max. 1993. Landsarbeiter Frage, Nationalstaat undWirtschaftspolitik: Schriften und Reden 1892-1899. Ed.Wolfgang Mommsen & Rita Aldenhoff. Tübingen:J.C.B. Mohr (Paul Siebeck).

<<< 86

87 >>>

<<< 88

O istorie nefardată a reabilităriisociologiei româneşti

Z o l t á n R O S T Á SUniversitatea din Bucureşti, Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării

University of Bucharest, Faculty of Journalism and Mass Communication Bd. Iuliu Maniu 1-3, Complex „Leu”, Corp A, etaj 6, sector 6;

tel/fax: (+4021) 318.15.55, http://www.fjsc.roPersonal e-mail: zoltan.z.rostas@gmail.com

Rehabilitating Romanian Sociology – An Unembellished History

The author of the article analyzes the myth of re-establishing Romanian sociology in 1965. After a short review of theconditions and consequences of distruction of sociology, which followed after a set of measures introduced in 1948 bythe new communist authorities, the author shows and proves that there has actually been two processes of rehabilitation.During the first (1954-1959) they tried to prudently reinstate monograhism, without exposing too strongly its founder,professor Dimitrie Gusti and his school of sociology. The author also examines the retrieve of the fieldwork, followingafter treading down the first initiative, started by the Institute of Philosophy of the Romanian Academy, in 1962, a processthat has never been blocked again. The author shows that the year 1965 marked the rehabilitation of sociology in Romania,because that is the year when Nicolae Ceauşescu came to power, and needed this additional source of legitimacy.

Keywords: Dimitrie Gusti, monographic sociology, fieldwork, institutionalization of sociology, sociological education,mythologizing

TTitlul cere de la bun început o lămuriremăcar provizorie, fiindcă nu toatălumea ştie că sociologia a trebuit să fie

„reabilitată”, de vreme ce la un moment dat fuseseexcomunicată, chiar condamnată. Şi poate nu toţi ştiu,mai ales tinerii sociologi nu prea au de unde să ştie căaceastă reabilitare a fost mitizată din motive politice. Euînsumi, care ca student m-am bucurat în cea de-a douajumătate a anilor ’60 de repornirea sociologiei, am crezutmult timp că deschiderea respectivă s-a datoratcongresului al IX-lea al PCR, deci lui Nicolae Ceauşescu,convins de utilitatea sociologiei de către MironConstantinescu1, şi el proaspăt readus în conducereapartidului comunist. Abia în anii ’80, făcând arheologiamemoriei sociologiei româneşti, mi-am dat seama căreabilitarea acestei ştiinţe ca emanaţie a congresului alIX-lea este o construcţie bine fardată. A fost o concesiefăcută de conducerea de partid intelectualităţiimodernizatoare, un act de curtoazie pentru adepţii„revalorificării moştenirii culturale naţionale” şi, mai aleso tentativă de retuşare a imaginii externe a României.Atunci, în anii ’80, pe parcursul realizării de interviuride istorie orală cu H.H. Stahl2 şi cu alţi sociologi maitineri decât el, mi-am dat seama ce fals a fost comis cuaceastă reabilitare, şi mai ales cât de nocivă a fost aceasta

pentru viitorul sociologiei. Clarificarea acestei chestiuninu este cerută doar ca act de justiţie, ea este reclamatăchiar de reconstruirea identităţii profesionale asociologiei.

Distrugerea sociologiei româneşti

Nu există nici în această privinţă o unitate de vederi,dar distrugerea sociologiei este legată îndeobşte de anul1948, anul introducerii regimului comunist în România.Sunt autori care consideră suspendarea Legii ServiciuluiSocial, demisia lui Dimitrie Gusti3 de la conducereaFundaţiei Culturale Regale „Principele Carol” şinefinanţarea publicaţiilor de sociologie din toamna lui1939 ca sfârşitul sociologiei (Stahl, 1981). Într-adevăr,acel moment, provocat de izbucnirea celui de-al doilearăzboi mondial, cumulat cu criza internă a statului acutremurat instituţia sociologiei, dar în primăvara lui1940 editarea publicaţiilor a fost reluată, iar predareasociologiei nu a fost deloc suspendată (cu excepţialunilor de haos ale dictaturii legionare).

În condiţiile războiului, predarea sociologiei acontinuat, dar nu au fost întreprinse cercetări colectivesub egida lui Gusti, ajuns între timp preşedinte al

89 >>>

Academiei Române. Nu au lipsit însă micile investigaţiiindividuale. Singura cercetare colectivă sistematică a fostcea întreprinsă în zonele de la est de Bug, cu scopul dea identifica comunităţile de români din UniuneaSovietică. Din această expediţie, condusă de şefulOficiului de Studii al Institutului Central de Statistică,Anton Golopenţia4, au făcut parte tineri sociologi şcoliţiîn anii ’30 de colaboratorii lui Gusti. După întoarcereaarmelor împotriva Germaniei hitleriste, în condiţiileocupaţiei sovietice, Gusti a încercat să găsească un modusvivendi cu noile autorităţi, dar Şcoala sociologică nu şi-amai reluat activitatea cunoscută dinainte de 1939. Chiardacă în anul 1946 Stahl şi Golopenţia au organizat micicercetări de teren colective, rezultatele acestora au rămasneprelucrate şi nepublicate. Deşi în aceşti ani postbelicise făcea tot mai simţită marginalizarea celor carepredaseră sociologia la Universitatea din Bucureşti,duritatea desfiinţării din anul 1948 a surprins membriiŞcolii gustiene.

În vara anului 1948 a avut loc reformaînvăţământului, cu ocazia căreia sociologia a dispărutdin programa universitară, iar profesorii au fost epuraţi.În aceeaşi vară a fost desfiinţată şi Academia Română şiîn locul ei a fost înfiinţată Academia Republicii PopulareRomâne. În această nouă academie de tip sovietic nu aufost reprimiţi mulţi dintre vechii academicieni, printrecare nici Dimitrie Gusti. Ba mai mult, acestuia i s-a retraspensia şi a fost dat afară chiar şi din propria sa casă. Învârstă şi bolnav, ar fi putut muri de foame, dacă foştiisăi studenţi nu ar fi organizat ajutorarea lui. Dintre foştiimembri ai Şcolii sociologice de la Bucureşti mulţi au fostarestaţi cu sau fără vreun pretext: Anton Golopenţia,Victor Rădulescu-Pogoneanu5, Mircea Vulcănescu6,Traian Herseni7, Octavian Neamţu8, Lena Constante9,Harry Brauner10, Gheorghe Retegan11, primii trei chiarau decedat în timpul detenţiei. H.H. Stahl nu a fostaruncat în închisoare, dar a lucrat cu titulatura detehnician desenator la un institut de proiectare. Totuşi,în timp ce sociologia a fost declarată pseudo-ştiinţăburgheză, există indicii că vechi monografişti care îşigăsiseră de lucru în cercetarea de folclor şi etnografie,de statistică, de economie au utilizat spiritul sociologiei,chiar dacă fără a-i pronunţa denumirea. Dar până laurmă se poate constata că lipsa cultivării publice asociologiei, hibernarea ei a constituit o grea loviturăpentru cultura şi ştiinţa din România.

Ironia sorţii este că în aceşti ani de distrugere asociologiei şi a sociologilor bucureşteni, în frunteacatedrei de materialism dialectic şi istoric şi de istoriafilosofiei de la Universitatea din Bucureşti (care aînlocuit catedra de sociologie a lui Gusti) a ajuns în 1948tot un sociolog, fost student al lui Gusti, militantcomunist încă din studenţie, acum important demnitaral statului, Miron Constantinescu.

Prima tentativă de reabilitare

În încercarea noastră de a zugrăvi o istorie nefardatăa reabilitării sociologiei trebuie să precizăm că cea din1965 nu a fost singura. De fapt au fost mai multetentative în acest sens, iar prima a început cu zece animai devreme.

După cum se ştie, după moartea lui Stalin în 1953 aînceput un lung şi lent proces de dezgheţ (şi mai lent înregimul lui Gh. Gheorghiu-Dej), în care sociologiitravestiţi în statisticieni sau economişti încercau săgăsească soluţii pentru a putea valorifica cele învăţate dela profesorul Gusti şi colaboratorii sociologi ai acestuia.Astfel au fost inventate la Direcţia Centrală de Statisticămonografiile economice. Într-o vreme în care trimitereala sociologi şi mai ales la gustieni era încă imposibilă,monografia sociologică a fost luată drept model pentrudescrierea situaţiei unor sate.

Cum dezgheţul a început să se generalizeze dupădemascarea lui Stalin de către Nikita Hruşciov12,modelul statisticienilor a fost preluat mai cu curaj decătre Institutul de cercetări economice al AcademieiRPR. Aici s-a format un sector special al monografiiloreconomice şi a început pregătirea metodologică aechipelor de cercetare care urmau să plece pe teren lasate. La aceste pregătiri au fost invitaţi şi membri cuexperienţă de cercetare ai Şcolii gustiene ca H.H. Stahl,Mihai Pop13, Octavian Neamţu şi Gheorghe Retegan –ultimii doi cu puţin înainte eliberaţi din închisoare.Încrederea în dezgheţul antistalinist a fost atât de mare,încât Costin Murgescu14, directorul adjunct alinstitutului menţionat a elogiat într-un amplu articol dinrevista „Contemporanul” planul monografiiloreconomice, făcând referiri şi la meritele Şcolii gustiene:

„Pentru noi, cercetarea monografică – sau cercetareade teren cum socotesc unii tovarăşi că ar fi mai corects-o numim – reprezintă un mijloc de studiere a realităţiisociale, un instrument al investigaţiei ştiinţifice,caracterizat prin aceea că pune pe cercetător în contactnemijlocit cu realitatea. Prin cercetare monografică seînţelege observarea şi studierea directă a faptelor sociale,a realităţii economice.” (Murgescu, 1957)

Articolul lui Murgescu, blindat cu citate din clasiciai ideologiei marxist-leniniste, cu trimiteri la documentesovietice şi ale conducerii autohtone, justifica utilizareamonografiei şi prin delimitare faţă de concepţia idealistăa fondatorului, ca la sfârşit să constate prudent meritulpluridisciplinarităţii:

„Un element pozitiv care reprezintă poateprincipalul aport al Şcolii sociologice de la Bucureşti încercetarea monografică pe teren priveşte concepţiabrigăzii complexe monografice, adică a echipei formatădin cercetători cu formaţie ştiinţifică diferită.Valorificând acest element important, Institutul de

<<< 90

Cercetări Economice a dat un profil profesional maivariat echipelor care lucrează în campania din acest an,pe baza colaborării cu Institutul de Filosofie şi Direcţiapredării ştiinţelor sociale din ministerul Învăţământuluişi Culturii. Deşi componenţa echipelor nu a ajuns lanivelul pe care iniţial ni l-am propus (lipsesc în specialunele cadre de geografi şi istorici) totuşi caracterul debrigadă complexă al echipelor a fost într-o oarecaremăsură accentuat.” (Murgescu, 1957)

Încurajat de derularea fără derapaje a primei serii decercetări de monografii rurale, de faptul că nici articolullui Costin Murgescu nu a stârnit mânia dogmaticilor,Gheorghe Retegan mai face un pas înainte, şi în anulurmător, în paginile reviste „Probleme economice”evocă aprecierile unui tânăr sociolog din Belgia, DenisSzabo15, care propunea folosirea metodelor sociologieimonografice practicate în România interbelică:

„Fără îndoială că propunerea făcută de D. Szaboînseamnă recunoaşterea primatului pe plan internaţionala calităţilor metodologiei de cercetare directă elaboratede şcoala de la Bucureşti în condiţiile existenţeicapitalismului în România.” (Retegan, 1958)

Investigaţiile în vederea realizării unor monografiieconomice la sate, dar şi în întreprinderi s-au desfăşurattimp de doi ani în condiţii deosebit de grele. Povaracotelor, a terorii politice şi administrative presupuneaueforturi uriaşe din partea cercetătorilor pentru a puteacâştiga încrederea subiecţilor. Este interesant că dinconvorbirea pe care am avut-o în noiembrie 2005 cucercetătorul Virgiliu Iordache reiese că pentru câştigareaîncrederii sătenilor a apelat tot la preoţimea satelor, lafel ca antemergătorii lui interbelici:

„… preoţii le-au spus oamenilor, vedeţi că oameniiăştia nu au nimic cu voi, ei sunt de la un Institut de laAcademie, cercetările sunt tot spre binele vostru. Camăsta era spiritul în care li se adresa preotul. Fiindcă pebaza rezultatelor observate aici la dumneavoastră, statulva lua măsuri, aşa, să vă îmbunătăţească viaţa. Şi aşa era.Nu era nimic propagandă, să ştiţi. Voiam să obţinem unplus de informaţii şi s-a văzut că satul la noi era în plinătransformare. Satul trecea de la un sistem de producţiela alt sistem de producţie. Şi se făceau abuzuri de agenţiide colectare, de organele locale ale puterii.

Agenţii ăştia de colectare au fost o nenorocire.N-aveţi idee cât rău au făcut. I-am spus lui MironConstantinescu, el a tăcut, eu i-am zis atunci înnoiembrie, la capătul cercetării de această problemă. Înşedinţă, când am analizat cu el şi a trebuit fiecare şef deechipă, bine, eu eram un simplu membru, dar nu amputut să nu sesizez, era un aspect tulburător, trăiam încăsub impresia lui. Şi am avut curajul să-i spun, că alţii...Dar el era blazat, era om căzut.”

În ciuda atmosferei din institut, a greutăţilor înstrângerea informaţiilor, s-a constituit o bază de date,ba mai mult, au şi apărut studii pe baza sintezei acestordate. Avântul celor de la cercetări economice nu a duratdecât până în 1959, când în „Lupta de clasă”, revistaideologică a partidului a apărut un articol nimicitor laadresa acestor investigaţii şi a semnificaţiei lor:

„Cercetarea monografică, având la bază concepţiamarxist-leninistă, – avertizează autorii – este orientatăspre analiza acelor date şi fapte care evidenţiazămecanismul dezvoltării social-economice. Aceastapresupune o poziţie consecvent-ştiinţifică din însuşimomentul culegerii datelor, capacitatea de a deosebiesenţialul de ceea ce este secundar sau neconcludent, dea prinde sensul mişcării fenomenelor. Faptul căideologia burgheză se foloseşte de numeroase dateextrase din realitate nu este un lucru nou. Sociologiiburghezi contemporani caută să epateze pe cititori cuun vast material faptic, cu aparenţa de obiectivitate.Aceasta nu înseamnă că metodele folosite de eiurmăresc cunoaşterea esenţei capitalismului, ci,dimpotrivă, ele slujesc unei false interpretări a datelor, afaptelor, în scopul apologiei capitalismului. Aceasta estecaracteristica metodelor cercetării burgheze şi ea severifică pe deplin şi în sociologia gustistă. (…)

În cercetarea realităţii, independent de forma subcare aceasta are loc, orientarea ştiinţifică,marxist-leninistă este hotărâtoare. Pierderea din vederea conţinutului ideologic al metodelor de cercetare nu arenimic comun cu marxismul, împinge spre subiectivismşi empirism, creează teren teoriilor idealiste.

Institutului de cercetări economice îi revine o marerăspundere în orientarea corespunzătoare, bazată peînvăţătura marxist-leninistă, a cercetărilor monografice.Analiza profundă, multilaterală a monografiilorefectuate de secţia de cercetări monografice din institut,analiză care a întârziat destul de mult, va permiteconducerii institutului să înlăture deficienţele ivite şi, înacelaşi timp, să valorifice o parte in materialul cules încele două campanii monografice. Institutul de cercetărieconomice a luat în ultima vreme unele măsuri îndirecţia folosirii unei părţi din materialul cules deechipele monografice. Este important ca în elaborareaacestor lucrări Institutul să acorde toată atenţiafundamentării ştiinţifice, marxist-leniniste a cercetării.Totodată generalizarea experienţei pozitive dobânditede către secţiile ‚economia industriei socialiste’ şi‚economia agriculturii socialiste’ din institut înelaborarea de monografii economice a unorîntreprinderi industriale şi unităţi agricole socialiste vacontribui la îmbunătăţirea activităţii de cercetare.”(Bochiş et al., 1959)

În urma acestei luări de poziţie, grupul constituitpentru realizarea monografiilor economice a fostdesfiinţat, cercetările au fost sistate şi iniţiatorii

91 >>>

sancţionaţi. Părea că în urma înfrângerii revoluţiei din1956 din Ungaria şi a represaliilor împotriva studenţilorşi intelectualilor din România, ţara a făcut paşi înapoispre situaţia de la începutul anilor ’50 (altminteri publicînfieraţi de către liderii partidului comunist).

Paradoxal, teza „coexistenţei paşnice” dintre celedouă sisteme mondiale lansată de Hruşciov continua săfuncţioneze, cu toate luptele interne din conducereasovietică. Politica de destindere a fost marcată dereluarea legăturilor întrerupte cu zece ani în urmă cuApusul. În acest cadru şi la academia sovietică s-au făcutpaşi importanţi pentru a intra în dialog cu sociologiiapuseni. Şi cum organizaţiile de sociologi nu intră încontact cu indivizi ci cu asociaţii de sociologi, s-a realizatpeste noapte Asociaţia Sociologilor Sovietici laAcademia URSS. Ba mai mult, tot în 1958 s-a organizato întrunire internaţională de sociologie pentru a pregătiparticiparea la Congresul Mondial de Sociologie dinseptembrie 1959, preconizat să aibă loc la Milano şiStresa. (Szántó, 1998: 21-51)

La congresul internaţional de sociologie a participatşi o delegaţie română – alături de reprezentanţiicelorlalte ţări socialiste. Deci, pe de o parte au fostreprimate cele mai firave încercări de reluare asociologiei, pe de altă parte puterea făcea eforturi pentrua-şi îmbunătăţi imaginea în faţa forurilor internaţionale.Este o caracteristică a epocii în care oameni de certăvaloare intelectuală erau puşi să mintă despre situaţiasociologiei din România. Deoarece lumea ştiinţificăapuseană nu a uitat importanta şcoală sociologicăinterbelică a lui Gusti, la amintitul congresacademicianul Mihai Ralea16 a fost întrebat despre ce facmembrii Şcolii gustiene. Fără să se piardă cu firea,academicianul a răspuns prompt: lucrează în cadrulConsiliului Naţional de Sociologie. (Rostás 2000: 170)Această potemkiniadă verbală de la Milano a continuatapoi prin organizarea în octombrie 1959 a unuisimpozion ştiinţific consacrat celui de-al IV-lea CongresMondial de Sociologie. Răsfoind „Contemporanul” carea relatat pe larg despre eveniment nu vedem temesociologice, iar printre vorbitori îi găsim peacademicianul Athanase Joja17, logician, academicianulMihai Ralea, eseist, academicianul C.I. Gulian18, filosof,academicianul Vasile Malinschi19, economist, TraianIonaşcu20 jurist, Manea Mănescu21, statistician. Ca atare,prima încercare de repunere în drepturi a sociologiei aeşuat, nu s-a cercetat, nu s-a publicat nici măcar„travestit” în economie. Dar s-a făcut un efortpropagandistic spre Apus. În publicaţiile ideologice însăa continuat criticarea sistematică a sociologiei, atât a celeicontemporane, cât şi a celei vechi, gustiste.

A doua tentativă de reabilitare

Primul demers – încă discret – pentru reabilitarea luiDimitrie Gusti a fost efectuat de Elena Gusti, soţia

Profesorului, la propunerea şi cu ajutorul lui Paul Stahl22.Pesemne în cercurile academice se prefigura o prudentăschimbare de atitudine faţă de personalităţi culturaleexcomunicate cu un deceniu în urmă. Astfel, cu prilejulpregătirilor pentru sărbătorirea aniversării de 25 de anide la fondarea Muzeului satului din Bucureşti, ElenaGusti la 17 martie 1961 a adresat o scrisoare ComitetuluiCentral al PMR, personal secretarului CC LeonteRăutu23, cerând ca, în acest moment aniversar, să seconsemneze că această instituţie a fost creată de soţul ei:

„Se împlinesc în luna mai 1961, douăzeci şi cinci deani de când profesorul Dimitrie Gusti a creat MuzeulSatului, rod al concepţiei sale despre rolul activ al ştiinţeiîn viaţa socială.

Printr-o serie de case, cuprinzând gospodării întregi,construite din piese autentice sau minuţios reconstruite,montate în aer liber, se înfăţişau condiţiile de viaţămaterială şi culturală ale ţăranilor, nu numai sub aspectullor artistic, ci şi sub acela al muncii de toate zilele.

În anii puterii populare, Muzeul Satului a fostsubstanţial îmbogăţit, atât ca număr de case şi cainventar de obiecte. Dotat cu un personal de tehnicieni,Muzeul Satului constituie azi una din podoabeleCapitalei.

Se împlinesc 25 de ani de la înfiinţarea acestui Muzeuşi ar fi poate momentul să se analizeze dacă n-ar fipotrivit ca Muzeul satului, să poarte numele creatoruluisău, ca un semn de recunoaştere a bunei credinţe şidevotamentului cu care o viaţă întreagă a lucrat petărâmul ştiinţei, fapt care a fost avut în vedere şi atuncicând Partidul Muncitoresc Român şi Guvernul scumpeinoastre Patrii – Republica Populară Română, i-auacordat pensia de merit” (Gusti, 1996: 472)

Scrisoarea semnată de Elena Gusti poartă peceteaepocii de trecere de la dogmatismul sectant stalinist alanilor ’50 la aşa-zisul stil „liberal” al anilor ’60. Porneştede la recunoaşterea contribuţiei partidului şi guvernuluila dezvoltarea Muzeului satului fondat de DimitrieGusti. Îşi exprimă apoi gratitudinea pentru acordareapensiei de merit Profesorului (survenit prea târziu, în1955, anul morţii sale), ca bază pentru solicitareaacordării numelui lui Dimitrie Gusti instituţiei create deel. Tonul scrisorii trădează o schimbare importantă, devreme ce în urmă cu mai puţin de doi ani „Lupta declasă” anula brutal iniţiativa Institutului de cercetărieconomice de realizare a unor monografii economice,tocmai din cauza influenţei gustiste considerateneavenită în metodologia investigaţiei. Şi, iată, în 1961,adepţii lui Gusti considerau că pot să înainteze – fără arisca retorsiuni politice sau administrative – propunericomitetului central al partidului.

Argumentaţia elaborată de Paul Stahl, unul dintreultimii studenţi ai lui Gusti, ataşată scrisorii Elenei Gustia mers şi mai departe. Pe lângă sublinierea meritelorProfesorului, recunoscute şi pe plan internaţional,

<<< 92

autorul insistă asupra actualităţii unor metode folositede echipele îndrumate de acesta:

„Pentru prima dată în lume, în cadrul activităţiisociologice de la catedra şi seminarul de sociologie alUniversităţii din Bucureşti, au fost expuse clar şisistematic două principii ale sociologiei moderne, astăziquasi-universal acceptate:

1. Sociologul nu este un savant „de birou”, ci uncercetător ştiinţific care trebuie să cunoască nemijlocitsocietatea în mijlocul căreia trăieşte, folosind toate mijloacelepe care ştiinţa i le pune la dispoziţie.

2. Cercetarea sociologică trebuie să aibă un caractercomplex, sub conducerea sociologului sau alături de elurmând să lucreze toate specialităţile care pot fi utile:economie politică, demografia, istoria, medicina,antropologia, antropogeografia, geografia economică şiaşa mai departe.”(Gusti, 1996:473)

Paul Stahl ştia că, în contextul anului în care partidulsărbătorea 40 ani de la înfiinţare, argumentulrecunoaşterii internaţionale nu este suficient, fiindcădogmatismul anilor ’50 încă nu s-a atenuat. Prin urmare,considera că pentru a avea efect şi totodată rezultatulaşteptat, trebuia să afirme că cercetările gustieneserviseră şi luptei împotriva capitalismului:

„Într-adevăr, prin practicarea unei sociologiiconcrete, nu numai că se realiza un pas însemnat înainteîn disciplina ştiinţifică a sociologiei, dar se scoteau lalumină fapte grave. Sărăcia şi exploatarea cu care luptauţăranii, lipsa aproape completă a unei asistenţe medicale,analfabetismul, lipsa mijloacelor şi a căilor decomunicaţie etc. nu puteau să nu atragă atenţia unoroameni de ştiinţă cinstiţi, chiar când ei plecau de pepoziţii de ştiinţă burgheze. În scrierile publicate de cătreDimitrie Gusti şi unii din colaboratorii lui, scrieri careau avut o largă circulaţie în ţară şi în străinătate, acestesituaţii erau semnalate insistent, în repetate rânduri. Eleau avut darul de a informa opinia publică asupralipsurilor organizării capitaliste a statului. În acest fel sefavoriza formarea unei stări de spirit anticapitaliste.”(Gusti, 1996:474)

După înşirarea şi a altor argumente în favoareacaracterului umanist şi constructiv al sociologieipracticate de Şcoala gustiană, dar şi în aceea a utilităţiiinterne şi internaţionale a cunoaşterii acestei tradiţii, PaulStahl mai face încă un pas:

„Ţinând seama de cele de mai sus, fapte ce pot filarg dezvoltate, ne gândim la două lucruri care ar puteafi utile ţării noastre, în efortul ei pentru construireasocialismului:

a) reconsiderarea activităţii lui Dimitrie Gusti, şisublinierea laturilor ei progresiste;

b) reorganizarea studiilor de sociologie de teren, pe bazaprincipiilor marxist-leniniste, folosind ceea ce a fost ştiinţific

din cercetările înaintaşilor. Această reorganizare trebuiesă dea posibilitatea sociologiei, ca, în colaborare cudisciplinele ce îi pot fi folositoare, dar independent deele, (economia politică, filozofia, antropologia,demografia etc.), să-şi desfăşoare propriile cercetări, fie chiarîntr-o formă de organizare modestă pentru început.

Cele două propuneri pot fi utile pentru motiveînsemnate, dintre care menţionăm:

– ţara noastră va fi prezentată pe plan internaţionalîntr-o disciplină menită să capete o dezvoltare din ce înce mai mare;

– ţara noastră are o tradiţie în care se pot găsielemente de sociologie progresistă, tradiţie ce adus faimasociologiei noastre în întreaga lume, şi acest renumetrebuie folosit în scopul creşterii prestigiului ştiinţeinoastre socialiste;

– în sfârşit, cel mai însemnat motiv este acela că prinreorganizarea cercetărilor sociologice de teren, pe de oparte oamenii de ştiinţă din ţara noastră vor contribui ladezvoltarea acestei ştiinţe atât de necesare, şi mai ales,vor contribui în chip concret la opera de construire asocialismului în ţara noastră. Într-adevăr, în reorganizareala care ne gândim, credem că latura practică, decontribuţie la construirea socialismului, pe care o vorduce sociologii, poate fi foarte mare.” (Gusti, 1996:477)

Aceste concluzii ale Argumentaţiei lui Paul Stahlridică pentru prima dată problema reintroduceriisociologiei ca ştiinţă a cercetării realităţii sociale, dupăultima excomunicare, cea din 1959. Atunci nu doarDimitrie Gusti fusese respins ca sociolog burghezidealist, ci sociologia, în ansamblul ei.

Scrisorile din care am citat nu au avut un efectpalpabil nici în cercurile de partid, nici la autorităţileculturale ale Capitalei, de vreme ce, la sărbătorireamuzeului, numele lui Gusti nu a fost nici măcar pomenit.

Dar dinamica relaţiilor dintre interesele ştiinţifice şicele de partid erau în acei an de o mobilitateinimaginabilă. În anul refuzului repunerii în drepturi înmod public a lui Gusti, în institute ale Academiei seplănuia, încă discret, începerea unor cercetărisociologice. Ca peste un an să apară în paginile revistei„Contemporanul” un articol al unui autor – e adevărat,sovietic – foarte tranşant. Sub un titlu-clişeu disonantchiar şi pentru revistă, „Construirea comunismului şiştiinţele sociale”, în cadrul unui vehement atac împotrivadogmatismului ideologic al partidului sovietic, autorulsubliniază necesitatea începerii cercetărilor sociologicede teren.

„În actualele condiţii, printre celelalte ştiinţe sociale,creşterea rolului cercetării sociologice, chemată săsintetizeze procesele concrete cele mai importante careau loc în societate şi, prin aceasta, să influenţeze maiactiv planificarea şi activitatea practică a organizaţiilornoastre obşteşti...”(Skaterşcikov, 1962)

93 >>>

Mult mai semnificativ a fost însă faptul că, în 1962,la Institutul de filosofie, sectorul de materialism istoricîncep investigaţiile de teren sub conducerea lui MihailCernea24. La începutul anilor ’60, când demascareasistematică a sociologiei era încă în toi, dar pe de altăparte se arătau semnele unei deschideri spre Occidentşi din partea conducătorilor români, Cernea a încercatutilizarea sociologiei în lămurirea unor temefundamentale ale filosofiei marxiste: conştiinţa de clasăa muncitorimii din uzinele din Bucureşti şi Braşov. Erasingurul mod de a introduce sociologia în cercetare fărăretorsiuni. A fost o tentativă temerară, de vreme ce eraîncă vie amintirea distrugerii primei iniţiative deresuscitare a sociologiei de către un grup de cercetătoriai economiei agrare. Dar pregătirea acestei investigaţiinu a fost deloc simplă, de vreme ce România nu importaîncă din Apus cărţi de sociologie, şi cu atât mai puţin demetodologie a cercetării în mediul industrial. S-aprocurat cu greu un volum din care tinerii cercetători săînveţe paşii cercetării şi s-a proiectat investigaţia propriuzisă. Cercetarea nu putea fi demarată şi dusă la bunsfârşit fără prestigiul Academiei, care a sprijinitefectuarea investigaţiei. A fost o cercetare care a încercatsă respecte regulile sociologiei empirice, s-au utilizatchestionare, s-a făcut eşantion din populaţia vizată. Dingrupul lui Cernea au făcut parte Honorina Cazacu,Gheorghe Chepeş, Maria Micu (mai târziu Larionescu),Gheorghe Berescu şi Haralambie Ene.

Iată cum îşi aducea aminte Mihail Cernea în cadrulunui interviu mai amplu realizat în urmă cu cinci ani:

„… reorientarea mea spre cercetări de teren aînceput doar în 1961 – mărturisea Mihail Cernea –.atunci, împreună cu colegii mei, am iniţiat pregătirilepentru un model de studii nou pentru noi: investigaţiide teren. Eram sătui de a repeta generalităţi şi jinduiamsă facem ceea ce se numea sociologie. Aceste noiînceputuri aveau să devină, în 1964, prima carte decercetări sociologice empirice publicată în ţară dupălunga întrerupere de 15 sau aproape 20 de ani, cauzatede interzicerea Şcolii sociologice. (…)

Nu ştiam dacă vom reuşi să ducem încercareanoastră la capăt, ţinând seama şi de reprimarea nefericităa tentaţiei economiştilor în 1957 de a face cercetărimonografice la sate. Dar, până la urmă, rezultatul aîntrecut aşteptările: a produs o carte – o carte despreprofilul spiritual al muncitorilor din uzinele studiate –jalon în re-acreditarea investigaţiilor sociologice,afirmate în conţinutul cărţii, pe care am numit-o deschis:Cercetări sociologice de teren.”

Evident, această cercetare nu putea fi liberă dedogmele ideologiei de partid, lucru de care era conştientşi Mihail Cernea. Într-o retrospectivă a mărturisit că „pelângă meritele sale, lucrarea nu a fost consecventsociologică, în sensul că amploarea unora dintregeneralizări depăşea aria datelor investigate. Unele

enunţuri se întemeiau mai mult pe deducţii decât pematerialul faptic.” (Cernea, 1973) Meritul lucrării – dupăpărerea mea, istoric – este de a fi reîntemeiat cercetareasociologică de teren în România.

Din fragmentul citat din convorbirile avute cu MihailCernea putem observa că reabilitarea sociologiei pe deo parte, şi aceea a lui Gusti pe de altă parte, au fost, pânăla urmă, două procese distincte. Se poate observa căreabilitarea sociologiei a fost cerută de nevoia dedeschidere spre Occident, iar repunerea în drepturi a luiGusti depindea de ritmul de deschidere spre o bază delegitimizare mai amplă a partidului comuniştilor români.Din cele observate în sursele referitoare la începutulanilor ’60, este vorba mai degrabă de intenţia organelorde partid de a se conforma imperativelor internaţionale– stimulate intens de Moscova lui Hruşciov – decât deregândirea viziunii dogmatice despre interbeliculromânesc şi în special despre Gusti. Aşa se explică faptulcă Institutul de filosofie pe de o parte a permisînceperea cercetărilor sociologice ale colectivului condusde Cernea, dar pe de altă parte colectivul de istorie afilosofiei româneşti de la aceeaşi instituţie înimpunătorul volum Istoria gândirii sociale şi filosofice înRomânia, apărut tot în anul 1964, apostrofa gânditoriiinterbelici, printre care şi pe Gusti, pentru caracterulidealist al tezelor lor.

Pentru cititorul de azi pare straniu că repornireamotoarelor sociologiei din România nu a fostsincronizată cu repunerea în drepturi a lui DimitrieGusti şi a Şcolii sale. Dacă la sectorul de materialismistoric au început cercetările sociologice de teren fără săfie nevoie de camuflaj, ca în cazul monografiiloreconomice, atunci la sectorul de istorie a filosofieiromâneşti clişeele anilor ’50 erau încă în bună parte înfloare. Astfel în volumul mai sus amintit Gusti era încăsever criticat pentru poziţia sa teoretică. Iată cum eraprezentată în aici de către Ovidiu Bădina25 concepţiafondatorului sociologiei româneşti, Dimitrie Gusti:

„Cercetarea monografică, preconizată de el cametodă de cercetare sociologică, era soluţia ce opropunea pentru a se evita impasul în care intrasesociologia burgheză în prima etapă a crizei generalesistemului mondial al capitalismului.” (coord. Gulian,1964: 421)

După ce respinge punct cu punct tezele sistemuluigustian, caracterizându-l drept idealist metafizic, eclectic,voluntarist, autorul afirmă că „…Gusti a militat pentru‚armonia socială’ între exploatat şi exploatator”. Prinurmare, cercetările sale nu urmăreau altceva decât„…să pună la dispoziţia politicienilor burghezi unmaterial care să le servească la înfăptuirea unor eventualereforme”. Concluzia lui Bădina a fost fără replică:

<<< 94

„Modul de abordare propus de Gusti pentrucercetarea relaţiilor sociale era însă neştiinţific, întrucâtocolea problemele fundamentale ale sociologiei:existenţa claselor sociale şi a luptei de clasă ca motor aldezvoltării.” (coord. Gulian, 1964: 422)

Această atitudine ostilă era în deplin consens cuatitudinea presei culturale şi de specialitate faţă desociologia apuseană. Însă tot atunci se manifesta şi untimid efort de revalorificare a ceea ce era denumit„moştenire culturală progresistă”. Astfel, în acestsubcapitol consacrat lui Gusti – în contradicţie flagrantăcu afirmaţiile anterioare – Bădina evocă şi anumitemerite ale Profesorului, şi este formulată şi invitaţia devalorificare critică a celui care după 1945 ar fi dorit săintegreze sociologia în noul context social-politic al uneidemocraţii limitate.

„Cercetarea monografică întreprinsă sub conducerealui Gusti are însă meritul că, pe de o parte, a contribuitla furnizarea unor date care, în mod obiectiv, au ajutatla demascarea orânduirii burghezo-moşiereşti, iar pe dealtă parte, mobilizând în cercetare mulţi intelectuali –studenţi, cercetători, diferiţi specialişti – le-a datposibilitatea să cunoască realitatea socială cercetată, să-şipună probleme şi, în anumite limite, să scrie despreaceasta. Reviste conduse de Gusti – „Arhiva pentruştiinţa şi reforma socială” şi „Sociologie românească” –precum şi alte lucrări publicate în cadrul „Institutuluisocial român”, merită atenţie pentru materialul lordocumentar. D. Gusti are şi meritul de a fi fostiniţiatorul şi organizatorul „Muzeului satului” dinBucureşti, valoros document etnografic şi social-istoric.

Activitatea de organizator al cercetării sociologice allui Gusti ca şi lucrările elaborate personal sau subconducerea sa în cadrul acestei cercetări, cer o studiereşi o valorificare critică mai amănunţită.” (coord. Gulian,1964: 422)

După ce autorul subcapitolului îl iartă pe Gustipentru faptul că, într-un studiu din 1920, „… aprezentat denaturat esenţa realităţilor sovietice şiînvăţăturile lui Lenin”, îl şi laudă pentru poziţia sa dedupă 1945, când, ca preşedinte al Academiei Române, aavut cuvinte de laudă pentru modelul sovietic derezolvare a problemei naţionale şi „împreună cu o seriede oameni de ştiinţă, el propune Consiliului de Miniştriproiectul înfiinţării Consiliului naţional de cercetări ştiinţifice,cu scopul de a aplica ştiinţa în toate domeniile şi a opune în slujba problemelor de refacere şi dezvoltare aţării.”(Gulian, 1964: 423)

Este caracteristic epocii, că cel care va avea un meritdeosebit în punerea în circulaţie a operei gustiene va fitocmai Ovidiu Bădina.

După părerea mea, în 1964 sociologia ca domeniude cercetare academică practic funcţiona. Mai mult decâtatât, era cunoscută şi recunoscută măcar în zona

academiilor est-europene. Este suficient să evocămarticolul-raport al lui Ion Aluaş26 şi Ion Drăgan27 din„Contemporanul”, în care prezentau neinhibat opanoramă a rezultatelor, dezbaterilor sociologice dinţările socialiste. Autorii participaseră alături de HonorinaCazacu şi Mihail Cernea la o conferinţă organizată deAcademia Poloneză de Ştiinţe, în care au fost dezbătuteo serie de probleme teoretice şi metodologice alesociologie, fiind depăşite cele de ordin ideologic.Reproduc din acest articol aliniatele în care sunt amintiţiparticipanţii cei mai comentaţi:

„În aceeaşi ordine de idei trebuie relevate discuţiileîn legătură cu necesitatea elaborări unor teorii şi ipotezede anvergură mai restrânsă; cu un caracter maiparticular. Aşa, de exemplu, prof. D. Slejska (R. S.Cehoslovacă) a arătat că cercetările sociologice privindcolectivele de muncă socialiste (echipe, brigăzi etc.)reclamă elaborarea, de pe poziţii marxiste, a unei teoriisociologice a micro-colectivelor, teorie care, dupăpărerea sa, poate să utilizeze critic experienţa dobândităîn acest domeniu de sociometrie. Acesta, cu condiţiaîndepărtării empirismului şi subiectivismuluicaracteristice microsociologiei, care prezintă realităţilepsihice dintre oameni (cercetate în cadrul unor grupurimici) drept relaţii sociale hotărâtoare pentru ansamblulvieţii sociale.

Amintim aici şi interesul stârnit de referatul coleguluinostru M. Cernea, în care era prezentată ipoteza cuprivire la existenţa unei ‚conştiinţe economice’, ipotezăcare, printr-o verificare ulterioară suplimentară, se poateconstitui într-o teorie particulară cu valoare explicativăşi metodologică în cercetările sociologice având dreptobiect conştiinţa clasei muncitore în socialism. Mulţidintre vorbitorii care au apreciat referatul tovarăşuluiCernea (profesor Sczepanski, profesor Hegedus) s-audeclarat de acord cu conceptul de conştiinţăeconomică.” (Aluaş-Drăgan, 1964)

Reabilitare la nivel înalt

Repornirea sociologiei apare în conştiinţa comună abreslei ca având un punct de pornire clar în 1965, cândla congresul al IX-lea al partidului comunistdogmatismul ideologiei de partid a fost relativ (şivremelnic) înmuiat ca să se vorbească de începutul uneiere de liberalizare a regimului. În acest context noulsecretar general al partidului, Nicolae Ceauşescu, la oplenară de partid din decembrie 1965 a criticat severpolitica faţă de ştiinţele sociale a conducerii precedente.Merită să cităm acest pasaj, fiindcă reflectă maniera încare noua conducere dorea să se erijeze în postura celuicare face dreptate şi introduce normalitatea:

„În domeniul ştiinţelor sociale şi-au făcut locfenomene de superficialitate, de îngustime de vederi şi

95 >>>

de vulgarizare a unor teze teoretice, ceea ce a determinatscăderea nivelului ştiinţific al cercetărilor, tratareaneştiinţifică a unor probleme ale vieţii noastre socialeaflate în plin proces de transformare revoluţionară,precum şi a unor probleme ale dezvoltării socialistecontemporane. Nu a fost înţeleasă însemnătateasociologiei ca ştiinţă socială, negându-se rolul ei însocietatea socialistă. Toate acestea au avut drept rezultatfrânarea gândirii ştiinţifice şi a cercetării în domeniilerespective, rămânerea în urmă într-o serie de sectoaredintre cele mai importante ale cercetării ştiinţifice.”(Ceauşescu, 1968: 228-229)

Trecând peste faptul că Nicolae Ceauşescu şi ceicare-l sprijiniseră în ascensiune au făcut parte şi dinconducerea veche a lui Gheorghiu Dej, caracterizareadistrugerii unei ştiinţe, a instituţiilor sale şi chiar şi adestinelor reprezentanţilor săi numai prin„superficialitate”, „îngustime de vederi” şi „vulgarizare”dă dovadă de o atitudine vecină cu cinismul. Mesajul dinaceste fraze (considerate drept semnal de liberă trecerepentru sociologie) arăta însă fără echivoc că partidulavea nevoie de sociologie pentru a sprijini„transformarea revoluţionară” şi rezolvarea „unorprobleme ale dezvoltării socialiste contemporane”, şi nudin cauză că o societate care se pretinde modernă nu-şipoate permite luxul negării acesteia. Reabilitarea politicăa sociologiei prin acest tip de critică a practicilor vechiale partidului a fost „tradusă” în fel şi chip de actoriicâmpului sociologic mai mult sau mai puţin virtual alanilor ’60, dar nimeni nu a prevăzut caracterul structurallimitat al acestei deschideri.

Conform mitologiei comunităţii sociologice, „eroulfondator” ar fi fost Miron Constantinescu, readus în1965 în conducerea partidului comunist şi cu un scurttrecut de sociolog din perioada interbelică. S-a construitimaginea conform căreia, prin Miron Constantinescu,noua sociologie românească va continua „la un nivelsuperior” tradiţia şcolii interbelice a lui Dimitrie Gusti.Nu este întâmplător că, chiar şi un sociolog atât de lucid,cum era profesorul Ioan Mihăilescu28, student şiapropiat al conducerii catedrei de sociologie, a pututafirma că „din câte am trăit eu şi din câte bănuiesc,pentru că pentru multe nu am argumente foarte solide,revigorarea sociologiei s-a produs ca urmare aintervenţiilor lui Miron Constantinescu. MironConstantinescu i-a pus lui Ceauşescu în gurăsociologia şi i-a băgat termenul într-un discurs.”(Mihăilescu-Rostás, 2007)

O analiză mai atentă a faptelor arată însă cămetehnele repornirii vor vicia întreaga evoluţie ainstituţionalizării sociologiei.

Dacă nu poate fi pus la îndoială că cercetareasociologică n-a demarat în 1965 şi că nici demersurilede reabilitare a lui Gusti nu au început în anul amintit,atunci se poate pune întrebarea: ce mai rămâne din mitulfondării? Deşi se consideră că reabilitarea lui Gusti şi a

disciplinei sale de către partidul „renăscut” în 1965 aufost strâns legate, în realitate – cum am arătat –eforturile au fost paralele. Am detaliat acest proces, dartrebuie menţionat că se poate vorbi încă din 1962 desprecontextul prielnic reabilitării fondatorului de şcoalăsociologică. Debutase perioada recuperării tradiţiilorculturale respinse ca reacţionare în anii cincizeci. Astfela început republicarea operei lui Lucian Blaga29, a luiNicolae Iorga30, a lui Vasile Pârvan31, ca la sfârşitul anilor1960 să fie publicaţi şi Constantin Noica32 şi MirceaEliade33.

În 1964 Şcoala gustiană şi cercetarea sociologiei –oarecum separate – dar sunt acceptate, apar articoledetaliate care recunosc meritele Profesorului şi aleformaţiunii sale în presa vremii, se organizează sesiuniştiinţifice în mediul academic. După ce terenul a fostpropagandistic pregătit, apoteoza declarării reabilităriisociologiei şi a lui Dimitrie Gusti a survenit dupăCongresul al IX-lea al partidului din 1965, când laplenara mai sus amintită secretarul general nou ales adenunţat vechea politică a PMR pentru excomunicareanejustificată a sociologiei. După acest moment politicn-au început însă demersuri administrative de punere înpractică prin dispoziţii ministeriale, cu numiri etc., citatonări, în primul rând la Facultatea de filosofie de laUniversitatea din Bucureşti. După mărturia lui H.H.Stahl :

„Cel ce s-a zbătut în momentul acela a fostBugnariu34, care a stat de vorbă cu Herseni, a stat devorbă cu mine, să se lămurească ce-a fost şi cum s-arputea organiza. S-a amestecat şi Vlădescu-Răcoasa35,care tocmai fusese ministrul nostru la Moscova şi erabine văzut. Au fost după aceea o serie întreagă demomente în care lucrurile nu mi-au mai fost clare. S-aamestecat Nicuţă36. […] a pornit atunci o campanieviolentă împotriva lui Bugnariu şi a reuşit să-l dărâme.Era decanul facultăţii şi a reuşit să-l dărâme.” (Rostás,2000: 164-165)

Deci, de fapt, repunerea în drepturi a sociologiei adeclanşat o luptă pentru poziţii noi, luptă ce se duceanu pe teren profesional şi ştiinţific, ci în culisele politiciide cadre a partidului. Este adevărat că profesorulConstantin Nicuţă fusese asistentul profesorului PetreAndrei37 la Iaşi, iar profesorul GheorgheVlădescu-Răcoasa asistentul lui Dimitrie Gusti, darargumentele lor nu puteau să fie decât politice, neavândoperă ştiinţifică semnificativă. În asemenea condiţiisoarta instituţionalizării sociologiei, a calităţiiînvăţământului sociologic depindea exclusiv de persoanacelui care reuşea să fie recunoscut ca lider al noi secţii.În această luptă a ieşit învingător, evident, cel care adobândit o poziţie politică mai puternică. Nu estesurprinzătoare concluzia profesorului H.H. Stahl: „Nua ieşit el în evidenţă Nicuţă, cum probabil spera. N-aieşit nici Vlădescu-Răcoasa. […] Şi a răzbit... Miron

<<< 96

Constantinescu.” (Rostás, 2000: 165)Discipol al profesorului Gusti, Miron

Constantinescu, militant comunist din perioadastudenţiei, în anul 1957 a căzut în dizgraţia conduceriide partid pentru o perioadă de şapte ani, a fost recuperatîn conducerea superioară în echipa lui NicolaeCeauşescu la congresul din 1965. În acel moment a fostprofesorul de sociologie cu cea mai înaltă poziţie înierarhia de partid. În logica regimului comunist era celmai indicat să fie prima vioară a sociologiei dinRomânia. Ca atare, demararea sociologiei după 1965 afost realizată după concepţia sa. Omiţând consultareaspecialiştilor de primă mână a Şcolii gustiene, MironConstantinescu a introdus o concepţie strategicăconsiderată greşită de profesorul H.H. Stahl. Aceastăopinie – după cum am mai menţionat – mi-a fostîmpărtăşită de profesorul Stahl în anii optzeci şi adevenit publică în 2000, odată cu apariţia volumului meuMonografia ca utopie din care am citat şi mai sus:

„Miron a rămas însă la vechea lui atitudine, la vechealui experienţă de student, care a crezut că metodamonografiei sociologice, aşa cum o concepuse Gusti laînceput, era foarte bună. Cu o condiţie: în loc să fie axatăpe teoria lui Gusti, să fie axată pe materialismul istoric.Şi a spus că, dacă, în loc să bage în aceste echipe ale luioameni de profesii deosebite, a crezut că, dacă-i bagă petoţi materialiştii istorici, a rezolvat problema. În loc săfacă, ca Gusti, echipe în care să adune un număr restrânsde specialişti, el a crezut că e mai bine ca sută la sută dinstudenţii la sociologie să facă cercetări de teren, să facămonografii generalizate. Cu scopul de a scoate din eisociologi. Care îi trebuia cui? erau necesari cui? Întimpul lui Gusti, scoteam sociologi în masă, pentru căerau profesori de liceu. Dar se desfiinţase în licee cursulde sociologie. Atunci, pentru cine?” (Rostás, 2000:167-168)

Cu aceste neclarităţi a început învăţământulsociologic la Universitatea din Bucureşti, cu aceastăconfuzie a început activitatea Laboratorului desociologie, înfiinţat pe lângă catedra lui MironConstantinescu. La fel şi cercetările de mare amploaredespre urbanizare. Dacă alegerea îndrumătoruluisociologiei s-a făcut după criterii politice, şi recrutareacadrelor pentru această catedră a fost la fel de nefirească.Pentru H.H. Stahl cel mai mare neajuns în planurile luiMiron Constantinescu, a fost – pe lângă lipsacompetenţei sociologice – neglijarea totală a caracteruluimultidisciplinar al cercetărilor de teren, metodăobligatoriu folosită de şcoala gustiană

„A organizat un Laborator de sociologie. A băgatacolo, în acest laborator, a chemat specialişti de diversepregătiri profesionale? Ba! Sociologi. Nici unul dintre einu avea o capacitate tehnică într-o meserie oarecare.Generalişti. Când a văzut că nu merge, n-a mai avut nici

o nădejde că va ieşi o treabă bună. A făcut meseria aşacum i s-a spus. Cum în jurul lui Miron au fost o serie deoameni care nu erau sociologi, el a crezut că ei pot facefaţă la tot felul de cursuri. Au făcut un curs de metodeşi tehnici, un curs de sociologie urban-rurală, un curs dedemografie. Au venit pe lângă mine aceşti asistenţi, caresă fure de la mine, să continue. Dar asta nu era o soluţie.A adunat şi profesori de geografie, care habar n-aveaudespre ce e vorba. I-a pus pe studenţi să înveţe care suntcei mai înalţi munţi, să-i ştie după nume, şi că au 1300de metri sau 1400 de metri. Nu glumesc, aşa a fost! Aavut şi un profesor de istorie, care i-a învăţat revoluţiade la ’48. Care le-a fost de o inutilitate totală. Oamenicare habar n-aveau de problemele sociale.” (Rostás,2000: 168-169)

Sub conducerea lui Miron Constantinescu, singurulcolaborator încadrat – ca suplinitor ! – în învăţământulsociologic a fost H.H. Stahl, deşi Traian Herseni,Ştefania Golopenţia38, Mihai Pop din primele echipe arfi fost apţi pentru a preda diferite discipline de bază sauramuri speciale ale sociologiei. Din generaţia anilor ’30Gheorghe Retegan, Coriolan Gheţie39, Nicolae Dunăre40

şi Gheorghe Serafim41 ar fi fost în măsură să asigure dinprimele momente un învăţământ sociologic de nivelridicat şi cu expertiză pentru cercetarea de teren. Estede asemenea inexplicabil că grupul de sociologi condusde Mihail Cernea n-a fost invitat să predea la facultate,deşi aceştia acumulaseră experienţă sociologică de terenîncepând din 1962 şi au publicat şi studii de specialitate.Dimpotrivă, Miron Constantinescu a adunat la catedrasa persoane care nu aveau nici măcar tangenţă cusociologia şi care nici ulterior n-au avut vreo contribuţieremarcabilă.

Din cauza acestui amalgam de sociologiecantitativistă-funcţionalistă, monografism gustian şiaşa-zisa sociologie marxistă, şi H.H. Stahl se gândeaserios să abandoneze munca de instituţionalizare asociologiei la Universitatea din Bucureşti şi să accepteconducerea unei secţii de etnografie în sistemulAcademiei. Argumentul său a fost convingător :

„Aveam mai mare libertate. La sociologie am foststrâmtorat rău de tot. N-am putut să fac nimic din cevroiam, absolut nimic. [...] Trebuia să mă ocup de lucruricare nu mă interesau câtuşi de puţin. M-ar fi interesat săfac cercetări monografice, dar nu în formula lui MironConstantinescu, care era complet greşită, ideea lui de aîntrebuinţa oamenii... am mai vorbit... Aveam altăformulă decât cea pe care o avea el.” (Rostás, 2000: 236)

Această evoluţie a învăţământului şi cercetăriisociologiei revigorate după 1965 a făcut ca reabilitarealui Gusti să se despartă şi mai mult de practicacercetărilor sociologice. Prima monografie despreactivitatea lui Dimitrie Gusti, realizată de Ovidiu Bădinaa apărut în anul reabilitării oficiale, în 1965. Volumul

97 >>>

poartă încă pecetea criticii dogmatice marxist-leniniste,dar autorul s-a străduit să releve şi calităţi în activitatealui Dimitrie Gusti. Cu această carte Ovidiu Bădinadevine cercetătorul oficial al lui Gusti, nu este însăimplicat în organizarea învăţământului sociologic. Acestrelativ tânăr cercetător s-a asociat cu fostul colaboratoral profesorului, Octavian Neamţu, împreună cu care aurealizat un volum despre viaţa lui Dimitrie Gusti, încolecţia „Oameni de seamă” a Editurii pentru Tineretdin Bucureşti. Această carte reduce dimensiunea criticăla adresa sociologiei gustiene, dar face eforturi pentru aprezenta pregnant un Gusti cu atitudine clardemocrat-patriotică, cu simpatii pentru forţele de stângaşi faţă de Uniunea Sovietică.

În urma acestor două volume şi a celor două culegeride texte publicate în colecţia coordonată de PompiliuCaraioan42 (unul dintre ultimii studenţi ai Profesorului)au apărut o serie de studii ale colaboratorilor marcanţiai lui Gusti despre laturi importante ale trecutuluiactivităţii Şcolii. Astfel Traian Herseni a scris despreteoria sociologică a lui Gusti, despre monografiileregionale, despre proiectul de atlas sociologic gustian,H.H. Stahl despre învăţămintele „metodice şi tehnice”ale monografiei, despre proiectul gustian al facultăţii deştiinţe sociale şi, fireşte, despre monografia completăNerej, iar Octavian Neamţu despre publicisticasociologică, organizarea cercetării ştiinţifice şi aechipelor Fundaţiei şi ale Serviciului social. După acestreviriment însă, reabilitarea lui Gusti s-a restrâns lapublicarea seriei de ediţie critice întitulată Opere, începutăîn anul 1968 şi terminată în 1977 cu volumul VI. Toateaceste volume au apărut datorită colaborării a doioameni foarte diferiţi, dar la fel de dedicaţi (din motivediferite) ideii de trezirea interesului pentru DimitrieGusti: Ovidiu Bădina, un tânăr istoric al sociologiei custudii la Moscova şi puternice legături în sferele puteriişi Octavian Neamţu, care, din cauza trecutului său, nuse bucura de încrederea regimului.

Prin urmare, modul de reabilitare a lui Gusti şi asociologiei trăda – pe lângă caracterul său improvizat –şi o vădită neclaritate în privinţa drumul de parcurspentru realizarea instituţionalizării. Conducătoriisociologiei anilor ’60 îşi propuneau în primul rândpentru grăbirea instituţionalizării acestei ştiinţeînfiinţarea de ateliere în cadrul învăţământului superiorîn locul clarificărilor de conţinut. Planul de învăţământnu a fost construit pentru dezvoltarea de competenţede sociolog. Despre acestea nu se ştia de fapt ce trebuiesă cuprindă, în ce constă în condiţiile „realităţiisocialiste”. Nu s-au făcut demersuri palpabile pentru ainclude meseria de sociolog în nomenclatorul meseriilor.Într-un cuvânt, nu s-a formulat ceea ce azi se numeştemisiunea secţiilor de sociologie şi a instituţiilor aferente.Putem afirma că din experienţa Şcolii gustiene, adică dinîmpliniri şi eşecuri, s-au transmis studenţilor doar atâteacunoştinţe cât a reuşit să insufle profesorul Stahl în ceidoi-trei ani de activitate la Universitate.

Concluzii

Cu acest articol am dorit aparent să demitizăm uneveniment şi eroii săi. Dar miza noastră nu a fost de faptnegarea importanţei congresului al IX-lea al PCR, arolului lui Nicolae Ceauşescu şi al lui MironConstantinescu, ci aceea de a arăta destinul unei ştiinţesociale în condiţiile regimului comunist.

Din cele de mai sus se poate vedea clar că sociologianu a fost reabilitată de cineva anume, ci după moartealui Stalin a început un proces lent, cu accelerări şi cuîntreruperi în funcţie de condiţiile de reîntemeiere asociologiei. Acest proces a fost influenţat şi de intereseleintelectualităţii şi de conflictele din interiorul partidului,dar şi de dinamica contextului internaţional. Rezultantaacestor interacţiuni a fost o sociologie precarinstituţionalizată, cu legături ambivalente cu trecutul eiinterbelic şi contextul comunist. Motivele discrete aleacestei evoluţii vor forma subiectul altor studii.

Note:

1. Constantinescu, Miron (1917-1974), sociolog, ompolitic, îndeplinind după 1947 diverse funcţii de conducereîn aparatul de partid şi de stat. Elev al lui Dimitrie Gusti, acontribuit la relansarea sociologiei după 1965. Profesoruniversitar la Bucureşti, academician.2. Stahl, Henri H. (1901-1991), sociolog, istoric, jurist,academician, cel mai important colaborator al profesoruluiDimitrie Gusti, profesor de sociologie la Universitatea dinBucureşti până la desfiinţarea disciplinei în 1948. Participantde marcă la reînfiinţarea predării şi cercetării sociologicedupă 1965. A avut un rol determinant în elaborareametodologiei cercetărilor monografice de teren. A participatla aproape toate campaniile monografice ale Şcolii, fiind în1939 autorul primei monografii complete, cea a Nerejului.Este întemeietorul sociologiei istorice româneşti. Deasemenea, este primul în România care a utilizat statistica şimetoda arheologiei sociale în cercetarea istorică. A propuso nouă periodizare a istoriei românilor.3. Gusti, Dimitrie (1880-1955), sociolog, filosof şi ompolitic. Profesor universitar la Iaşi şi Bucureşti. Deputat şisenator. Ministru al Instrucţiunii Publice, Cultelor şi Artelor(1932-1933). Întemeietorul învăţământului sociologicmodern şi al Şcolii Sociologice de la Bucureşti. A iniţiatmetoda monografică de cercetare şi a întreprins, din anul1925, primele anchete sociologice. Iniţiatorul LegiiServiciului Social. A înfiinţat Institutul Social Român (1921),revistele „Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială” şi„Sociologia românească”. În calitate de director general(1934-1939) a modernizat activitatea Fundaţiei Regale„Principele Carol”. A fost comisar general al pavilionuluiromânesc la Expoziţia mondială de la Paris (1937) şi NewYork (1939). În 1937 Institutul Internaţional de Sociologiel-a însărcinat ca preşedinte cu organizarea celui de-al XIV-leaCongres Internaţional de Sociologie, care urma să aibă locla Bucureşti în 1939. Împreună cu V.I. Popa şi H.H. Stahl a

<<< 98

întemeiat Muzeul Satului din Bucureşti )1936). Subconducerea sa a fost editată Enciclopedia României, 4 vol.(1938-1943). Membru al unor societăţi străine de specialitate.În calitate de preşedinte al Academiei Române (1944-1946)pune bazele Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice(1946).4. Golopenţia, Anton (1909-1951), sociolog, statistician,colaborator apropiat al profesorului Dimitrie Gusti, fiindşeful său de cabinet în perioada în care a fost ministru,asistent onorific, redactor al revistei „SociologieRomânească”, inspector la Fundaţia Regală „PrincipeleCarol”. A fost director al Oficiului de Studii, apoi directorgeneral delegat la Institutul Central de Statistică. A participatla cercetările monografice de la Runcu şi Cornova, a condus,împreună cu dr. Dumitru C. Georgescu ancheta sociologicăa celor 60 de sate. În anii 1942-43 a condus ancheteleetnosociologice în aşezările româneşti de dincolo de Bug Amurit în închisoarea Jilava.5. Rădulescu-Pogoneanu, Victor (Pichi) (1910-1953),licenţiat în drept, diplomat de carieră, participant începânddin 1929 la campaniile monografice. Secretar de legaţie laBerlin, Stokholm, apoi director adjunct al Cabinetului şiCifrului, funcţie deţinută până în 1945. A fost întemniţat laSighet.6. Vulcănescu, Mircea (1904-1952), filosof, economist,sociolog, membru fondator al Şcolii Sociologice de laBucureşti, a adus contribuţii importante la definitivareateoriei monografiilor sociologice. Asistent al profesoruluiDimitrie Gusti la Universitatea din Bucureşti, subsecretar destat la ministerul de finanţe în guvernul Antonescu. A fostmembru al Secţiei de monografie al Institutului SocialRomân (1929), participând la cercetările monografice dinGoicea Mare, Fundul Moldovei, Drăguş, Runcu, Cornova.A participat la elaborarea Enciclopediei României. A realizatimportante studii sociologice şi economice privindgospodăria ţărănească şi satul românesc. A adus contribuţiioriginale la istoria sociologiei, la istoria filosofiei, filosofiareligiei şi filosofia culturii româneşti. A murit în închisoareaAiud.7. Herseni, Traian (Hariton T., pseudonim), (1907-1980),sociolog, antropolog, colaborator apropiat al lui DimitrieGusti, asistent, apoi conferenţiar de sociologie rurală laUniversitatea din Bucureşti şi la Universitatea din Cluj. Întoamna lui 1940 este secretar general la MinisterulInstrucţiunii Publice din guvernul legionar, întemniţat între1951-1956, după care devine cercetător la instituteleAcademiei. A fost cel mai prolific autor al Şcolii sociologicede la Bucureşti. A participat la monografii începând cu ceadin Nerej. A condus echipa monografică de la Drăguş, şi arealizat monografierea sumară a satelor din regiune. Esteunul dintre iniţiatorii monografiilor sociologice regionale înRomânia. A elaborat o istorie a sociologiei româneşti. 8. Neamţu, Octavian (1910-1976), sociolog, colaboratorapropiat al profesorului Gusti, urmaş al acestuia în frunteaFundaţiei Culturale Regale. A participat la campaniile decercetări monografice de la Cornova şi Drăguş, a condusechipele studenţeşti de cercetare şi acţiune socială(1934-1939).9. Constante, Lena (1909-2005), artist plastic, participantăla monografiile sociologice cu începere din 1929, autoareamultora dintre vignetele şi copertele revistei „SociologieRomânească”. A fost căsătorită cu folcloristul Harry

Brauner, împreună cu care a fost arestată şi condamnatăpolitic sub acuzarea de a se fi aflat în anturajul lui L.Pătrăşcanu.10. Brauner, Harry (1908-1988), folclorist, etnomuzicolog,compozitor, participant la campaniile monografice începânddin 1929, alături de Constantin Brăiloiu. În calitate decolaborator al Arhivei de Folclor al Societăţii CompozitorilorRomâni (1928-1939) culege peste 5 000 de melodii populare.A participat ca anchetator de teren la campaniilemonografice de la Drăguş, Runcu, Şanţ, şi Nucşoara. Dupărăzboi a contribuit la întemeierea Institutului de Folclor.Condamnat politic în procesul Pătrăşcanu, a fost întemniţattimp de 12 ani. 11. Retegan, Gheorghe (1916-1998), sociolog şi statistician,format în concepţia Şcolii gustiene. În perioada 1941-1950lucrează la Institutul Central de Statistică (Direcţia Centralăde Statistică). Arestat în 1950, închis la Jilava, judecat în 1954şi achitat. Activează în cercetarea economică şi sociologică,din 1973 devine universitar, până la pensionare (1976). 12. Hruşciov, Nikita Sergheevici (1894-1971), om politicsovietic, conducător al URSS după moartea lui Stalin. Primsecretar al PCUS (1953-1964); prim ministru (1958-1964). 13. Pop, Mihai (1907-2000), folclorist şi antropolog,participant din 1928 la cercetare monografică (FundulMoldovei, Drăguş, Runcu, Cornova). După război ia partela întemeierea Institutului de Folclor şi devine profesor lacatedra de folclor de la Universitatea din Bucureşti. PremiulHerder.14. Murgescu, Costin (1919-1989), economist, profesoruniversitar la Bucureşti, redactor-şef al revistei “Viaţaeconomică” (1968-1971), director al Institutului deEconomie Mondială (din 1970). Membru corespondent alAcademiei.15. Szabo, Denis (n.1929), sociolog şi reputat criminologcanadian de origine maghiară, profesor la Universitatea dinMontreal.16. Ralea, Mihai (1896-1964), sociolog, psiholog, estetician,eseist şi om politic, profesor universitar la Iaşi şi Bucureşti.Director al revistei “Viaţa românească” (din 1933). Asusţinut concepţia unei democraţii “sociale” ca sinteză alibertăţilor individuale şi solidarităţii sociale. Studii deantropologie filosofică, psihologie, eseuri şi articole de criticăliterară. Membru în conducerea Partidului NaţionalŢărănesc, apoi apropiat de comunişti. De mai multe oriministru între 1938-1946, ambasador în SUA. Academician.17. Joja, Athanase (1904-1972), filosof şi logician, profesoruniversitar la Bucureşti. Fondator şi primul preşedinte alAsociaţiei “România” şi vicepreşedinte al ComitetuluiExecutiv al UNESCO. A abordat. În cercetare, domenii alelogicii, eticii, esteticii, antropologiei filosofice şi filosofieiculturii. Preşedinte (1959-1963) şi vicepreşedinte(1966-1972) al Academiei Române.18. Gulian C.I. (Constantin Henri Ionescu-Gulian,1914-2011), filosof, membru titular al Academiei din 1955.19. Malinschi, Vasile (1912-1992), economist român,membru titular (1955) al Academiei. Ministrul ComerţuluiExterior (1953-1954), guvernator al Băncii Naţionale(1963-1977).20. Ionaşcu, Traian (1897-1981), jurist, profesor universitarla Bucureşti. Lucrări de drept civil. Academician.21. Mănescu, Manea (1916-2009), economist, statistician.Demnitar comunist, prim-ministru al României (1974-1979).

99 >>>

Profesor universitar la Bucureşti. Lucrări de specialitate.Academician. 22. Stahl, Paul H. (1925-2008), etnolog, sociolog, cercetătorla Institutul de Istoria Artei şi la Institutul de Studii Sud-estEuropene. Stabilit în 1969 în Franţa, a predat etnologie laÉcole des Hautes Études en Sciences Sociales şi la Univ.René Descartes – Sorbonne şi la Laboratoired’Anthropologie Sociale, de la Collège de France. Din 1993membru de onoare al Academiei Române.23. Răutu, Leonte (1910-1993), activist comunist, membruîn conducerea PCR , vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri(1969-1972); rector al Academiei „Ştefan Gheorghiu”(1972-1982).24. Cernea, Mihail (n. 1931, Iaşi), sociolog român, din 1974activează în SUA. Cercetări de sociologie rurală şi industrială.Membru corespondent al Academiei Române.25. Bădina, Ovidiu (1932-1999), sociolog, a elaborat după1965, împreună cu Octavian Neamţu, primele monografiidespre Dimitrie Gusti, a editat operele lui Gusti (vol. I.-VII.),a înfiinţat Centrul de Cercetări pentru ProblemeleTineretului din Bucureşti.26. Aluaş, Ion (1927-1994), profesor de sociologie laUniversitatea Babeş-Bolyai din Cluj, întemeietorulLaboratorului de sociologie, promotor al sociologiei rurale. 27. Drăgan, Ioan (n. 1931), sociolog, profesor de sociologiela Universitatea din Bucureşti, din 1976 director al Centruluide Cercetări Sociologice, între 1990-1997 director alInstitutului de Sociologie al Academiei Române. 28. Mihăilescu, Ioan (1949-2007), sociolog, profesoruniversitar la Facultatea de Sociologie de la UniversitateaBucureşti, rector al acesteia (1996-2005). A fostvicepreşedinte al Asociaţiei de Sociologie din România,prim-vicepreşedinte al Asociaţiei Internaţionale deSociologie Rurală. Autor a 21 de volume de specialitate şi a5 manuale, în 2000 a fost distins cu Marea Cruce a OrdinuluiNaţional pentru Merit. 29. Blaga, Lucian (1895-1961), poet, dramaturg, filosof,doctor în filosofie la Universitatea din Viena, academician.A lucrat în diplomaţie, apoi, în 1939 a fost profesor defilosofie a culturii la Universitatea din Cluj. Unul dinîntemeietorii revistei „Gândirea”, editor al revistei„Saeculum“ (1943-1944). 30. Iorga, Nicolae (1871-1940), istoric, scriitor, publicist şiom politic, profesor universitar la Bucureşti, academician.Cofondator al Institutului de Studii Sud-Est Europene(1914); director la Şcoala Română din Paris. A editat şicondus mai multe publicaţii. Autor a numeroase volume deizvoare, documente, monografii, sinteze (aprox. 16 000titluri). A organizat primul congres de bizantologie (1922).Deputat în Parlament (1907-1940), preşedinte al primuluiparlament al României reîntregite (1918); prim-ministru(1931-1932). Asasinat de legionari.31. Pârvan, Vasile (1882-1927), istoric şi arheolog, profesoruniversitar la Cluj şi Bucureşti. Unul dintre primii specialiştiîn istoria comunei primitive şi a civilizaţiei greco-romane.Întemeietorul Şcolii române din Roma pentru perfecţionareatinerilor arheologi şi istorici. A contribuit la crearea noii şcoliromâneşti de arheologie. Academician. 32. Noica, Constantin (1909-1987), filosof şi eseist,academician post-mortem. Autorul unui tratat de ontologieşi al unor lucrări de logică, s-a ocupat de teme din domeniulgnoseologiei, al teoriei culturii şi istoriei filosofiei.

33. Eliade, Mircea (1907-1986), istoric al religiilor, filosofşi scriitor român, stabilit în Franţa (1945-1956), apoi în SUA(din 1956), profesor la Universitatea din Chicago,academician.34. Bugnariu, Tudor (1909-1977), filosof, sociolog,publicist, profesor universitar la Bucureşti. Membrucorespondent al Academiei.35. Vlădescu-Răcoasa, Gheorghe (1885-1989), sociolog,economist şi om politic. Asistent al profesorului DimitrieGusti începând din 1920, participant la primele cercetărimonografice. Reprezentant al României la BiroulInternaţional al Muncii de la Geneva. După război ministrual Naţionalităţilor în guvernul Groza, ambasador al Românieiîn URSS, profesor. Bogată activitate ziaristică, începută din1922. Din însărcinarea profesorului Gusti reprezintămişcarea sociologică românească la manifestările ştiinţificeinternaţionale (Congresul Internaţional de Sociologie de laGeneva – 1933, Bruxelles – 1935), desemnatvicepreşedintele congresului de la Bucureşti, care urma săaibă loc în vara lui 1939. 36. Nicuţă, Constantin (Costache) (1906-1991), filosofşi sociolog, profesor universitar la Iaşi şi Bucureşti, redactorşef al revistei de sociologie „Viitorul Social” (1972-1980). Afost prorector al Şcolii Superioare de Partid „A.A. Jdanov”(1955-1956), adjunct al ministrului învăţământului(1956-1958), ambasador al României la Viena (1958),membru în delegaţia română la ONU (1959), ambasador laParis (1960-1963). 37. Andrei, Petre (1891-1940) sociolog, filosof şi ompolitic, profesor universitar la Iaşi. Ministru în câteva rânduri,reprezentant al aripii de stânga a Partidului NaţionalŢărănesc. Contribuţii în axiologie, etică şi sociologiacunoaşterii (Filosofia valorii, Problema fericirii, Sociologie generală,Die soziologische Auffassung der Erkenntnis) Membrupost-mortem al Academiei Române.38. Cristescu-Golopenţia, Ştefania (1908-1979),sociolog,etnolog, eleva lui D. Gusti, O. Densuşianu şi MarcelMauss. A participat la cercetările monografice începând din1929, cercetând în special ritualurile şi ceremoniile populare.Soţia lui Anton Golopenţia.39. Gheţie, Coriolan (1916-1990), licenţiat în sociologie,format în concepţia Şcolii sociologice de la Bucureşti, alucrat la Institutul Central de Statistică.40. Dunăre, Nicolae (1916-1987), sociolog, etnolog formatîn Şcoala monografiei sociologice, a participat la cercetareadin plasa Dâmbovnic, cercetător la institutele de specialitatedin Cluj şi Bucureşti.41. Serafim, Gheorghe (1912-?), sociolog şi statisticianformat în concepţia şcolii gustiene, participant alături de H.H. Stahl la cercetarea regiunii Vrancei, a lucrat la InstitutulCentral de Statistică. 42. Andronescu-Caraioan, Pompiliu (1922-1971),publicist şi editor, absolvent al Facultăţii de Litere şiFilosofie, specializarea sociologie, estetică, critică literară şipedagogie. Este redactor-statistician la Direcţia centrală destatistică, redactor la radio, secretar ştiinţific la Societateapentru răspândirea ştiinţei şi culturii. Iniţiatorul colecţiilorSociologia culturii; Culturile străine; Cultura românească şiautor al unor lucrări şi studii de istorie literară.

<<< 100

Bibliography:

Bădina, Ovidiu. (1965). Dimitrie Gusti. Contribuţii lacunoaşterea operei şi activităţii sale [Dimitrie Gusti.Contributions to the Knowledge of his Work and Activity].Bucureşti: Editura Ştiinţifică.

Bădina, Ovidiu şi Neamţu, Octavian. (1967). DimitrieGusti. Viaţa şi personalitatea. [Dimitrie Gusti. His Lifeand Personality] Seria „Oameni de seamă”. Bucureşti:Editura pentru tineret.

Bădina, Ovidiu. (1993). Introducere [Introduction] inGusti, Dimitrie (1993) Opere [Collected Works], vol.VII. Texte stabilite, note şi comentarii de prof. univ.dr. Bădina, Ovidiu şi Neamţu, Octavian, Bucureşti:Editura Academiei Române.

Bochiş, I., Părăluţă, M., Spiridon,V. (1959) Pentruorientarea ştiinţifică în cercetarea monografică [For the scientificorientation in monographic research], in „Lupta de clasă”,organ teoretic şi politic al Comitetului Central alPartidului Muncitoresc Român, seria a V-a, anulXXXIX, nr. 11, noiembrie 1959

Ceauşescu, Nicolae. (1968). România pe drumul desăvârşiriiconstrucţiei socialiste [Romania on the way of perfecting theconstruction of socialism]. vol. I., Bucureşti: EdituraPolitică.

Cernea, Mihail (1973). Cercetarea sociologică la Institutul deFilozofie al Academiei Sociale şi Politice din România,1962-1972 [Sociological Research at the Institute ofPhilosophy of the Social and Political Academy of Romania,1962-1972], in „Viitorul social”, Anul II, nr. 2.

Costea, Ştefan, Larionescu, Maria, Ungureanu, Ion.(1983). Sociologia românească contemporană, O perspectivăîn sociologia ştiinţei [Contemporary Romanian Sociology. APerspective in the Sociology of Science]. Bucureşti: EdituraŞtiinţifică şi enciclopedică.

Gulian, C.I. coord. (1964). Istoria gândirii sociale şi filosoficeîn România [The History of Social and PhilosophicalThinking in Romania]. Bucureşti: Editura AcademieiRPR.

Gusti, Dimitrie (1996) Opere. Despre cultură [CollectedWorks. On Culture], Texte stabilite, organizate,adnotate, prefaţă, studiu introductiv, note şicomentarii de prof. univ. dr. doc. Ovidiu Bădina,Fundaţia „Dimitrie Gusti”, Biblioteca judeţeanăBuzău.

Gusti, Dimitrie. (1968-1993). Opere [Collected Works], vol.I-VII. Texte stabilite, note şi comentarii de prof. univ.dr. Bădina, Ovidiu şi Neamţu, Octavian. Bucureşti:Editura Academiei Române.

Negru, Andrei. (2006). Viitorul social. Indice bibliograficadnotat [The Social Future. An Adnotated BibliographicalIndex]. Cluj-Napoca: Editura Argonaut.

Retegan, Gheorghe (1958) O fază nouă în cercetarea directăa realităţii [A New Stage in the Direct Research of Reality],în „Probleme economice” 1958 nr. 2.

Rostás, Zoltán. (2000). Monografia ca utopie. Interviuri cuHenri H. Stahl [Monography as Utopia. Interviews with

Henri H. Stahl]. Bucureşti: Editura Paideia.Rostás, Zoltán (2011) H.H, Stahl, sau savant solitar într-o

comunitate [H.H. Stahl, or the Solitary Scholar in aCommunity] in Dimitrie Gusti şi colab. CORNOVA1931. Chişinău: Editura Quant.

Skaterşcikov, V. (1962) Construirea comunismului şi ştiinţelesociale [The Building of Communism and Social Sciences],in „Contemporanul”, nr. 43 (837) 26 octombrie.

Stahl, H. Henri. (1981). Amintiri şi gânduri din vechea şcoalăa monografiilor sociologice [Memories and Thoughts from theOld School of Sociological Monographies]. Bucureşti:Editura Minerva.

Stahl, H. Henri. (1983). Eseuri critice. Despre culturapopulară românească [Critical Essays. On the RomanianFolk Culture]. Bucureşti: Editura Minerva.

Stahl, H. Henri coord. (1980). Dimitrie Gusti. Studii critice[Dimitrie Gusti. Critical Studies]. Bucureşti: EdituraŞtiinţifică şi Enciclopedică,

Szántó Miklós (1998) A magyar szociológia újjászervezése ahatvanas években (Reorganizarea sociologiei ungare înanii ’60) [The Reorganization of HungarianSociology in the 1960s]. Budapesta, Ed. AkadémiaiKiadó

Verdery, Katherine (1994). Compromis şi rezistenţă. Culturaromână sub Ceauşescu [Compromise and Resistance.Romanian Culture under Ceauşescu]. Bucureşti:Humanitas.

101 >>>

Echipiere aleServiciului Socialîn timpul liber.

Echipierijucând voley.

<<< 102

Echipierila masă.

Echipieri şiechipiere la

horă.

Pagini despre tineret şi revistele lui

în corespondenţa dintreAnton Golopenţia şi Octavian Neamţu

– document inedit –Publicăm în cele ce urmează o parte din schimbul epistolar A. Golopenţia – O. Neamţu, care urmează să apară în A. Golopenţia,

Rapsodia epistolară, vol. IV (în pregătire). Am ales scrisorile privind rosturile şi strategiile unei reviste a tinerilor sociologi şi căutăriletineretul interbelic în ansamblul lui.

În 1932, A.G., secondat de O.N., propusese crearea unei reviste a sociologilor tineri numite „Anteu. Revistă lunară pentru înfăţişarea şiapărarea realităţii româneşti”, obţinând sprijinul grafic al lui Mac Constantinescu (vezi Sanda Golopenţia, Cronologie, în A. Golopenţia.Opere complete, I. Sociologie, 2002, Editura Enciclopedică, p. LVI şi schimburile epistolare A.G.-Mac Constantinescu (A. Golopenţia,Rapsodia epistolară, vol. I, 2004, Albatros, p. 310-313 şi 487-490) şi A.G.-Ştefania Cristescu (Rapsodia, vol. II, 2010, EdituraEnciclopedică, p. 95). La sugestia lui Mircea Vulcănescu, titlul revistei plănuite devine „Gând şi faptă. Revistă lunară pentru înfăţişarea şiîndrumarea realităţii româneşti”. Primul număr urma să fie dat la tipar pe 10 februarie 1933. Proiectul nerealizându-se, toţi cei care îmbrăţişaserăideea revistei (A.G., O.N., M. Vulcănescu, H.H. Stahl, Brutus Coste, C. Noica, Lena Constante, E. Bernea, D.C. Amzăr, Emil Buzneavor publica în revista social-politică bucureşteană „Dreapta” a Centrului Universitar, condusă de Traian Cotiga (redactor E. Horescu), pe careO. Neamţu nădăjduia să o convertească treptat într-o revistă a monografiei. După câteva numere, A.G., care publicase în revistă sub pseudonimulGeorge Prigoreanu, şi care plecase în Germania ca bursier Rockefeller la sfârşitul anului 1933, renunţă la colaborare exprimând reserve deprincipiu şi avansând alternative într-un lanţ de scrisori amicale către O.N. În anul 1934, O. N. va abandona la rândul lui revista.

1934 e anul în care O. Neamţu începe să lucreze la Fundaţie, alături de H.H. Stahl. Doi ani mai târziu, în 1936 (pe când A.G. îşiîncheie teza de doctorat la Leipzig), după un prim număr al „Sociologiei româneşti” de care se ocupaseră Traian Herseni şi GheorgheVlădescu-Răcoasa, O. Neamţu va prelua cu pasiune publicistică neştirbită, munca în cotidian penţtru a asigura apariţia revistei visate a tinerilorsociologi. Îi va sta alături H.H. Stahl. A.G. îşi făgăduieşte sprijinul la întoarcerea de la studii, care se produce la sfârşitul anului 1936. Despretoate acestea vom vorbi pe larg într-o versiune adăugită a articolului publicat în numărul de faţă al revistei „Transilvania”.

Pentru moment, notăm că scrisorile trimise de A.G. sunt citite şi de Brutus Coste şi V. Rădulescu-Pogoneanu (Pick sau Pichi în varii ortografii)care întregesc grupul celor patru prieteni şi că, atunci când militează pentru idei privind revista proiectată, A.G. le scrie simultan Profesorului D.Gusti, lui Mircea Vulcănescu, H. H. Stahl, D.C. Amzăr şi altora, într-o strategie de învăluire epistolară bine pusă la punct. Şi adăugăm un detaliu.În anii 1934-1936, A.G. lucra la un Îndreptar pentru tineret pe care urmează să-l publicăm în A. Golopenţia, Opere, vol. III. Preocupareaplutea în aer, se ocupau de „tânăra generaţie” şi P. Comarnescu (vezi schimbul epistolar cu acesta în Rapsodia, vol. I), E. Cioran etc.

Textul scrisorilor a fost stabilit cu sprijinul Ruxandrei Guţu Pelazza. Am poziţionat ciornele nedatate ale lui A.G. ţinând seama deconţinut. Succesiunea scrisorilor care urmează e însă aproximativă (unele s-au pierdut, altele nu au intrat în grupajul de faţă, însfârşit ordonareape care o propunem riscă să nu coincidă cu cea reală).

Armăm textul scrisorilor cu un sistem rarefiat de note, ţinând seama de cadrul de publicare şi de limitele de spaţiu. Pentru detalii suplimentare,cititorii vor dispune în curând, sper, de volumul IV şi ultim al Rapsodiei epistolare, prin care mi-am dorit să încheg un cvadruplu tablou: alpulsării comunicative, intelectuale şi umane, a lui A.G.; al grupurilor şi comunităţilor de vârstă, profesie, provenienţă regională etc. din care afăcut parte sau cu care a venit în contact; al Şcolii sociologice de la Bucureşti pe durata 1931-1948 a funcţionării ei, pornind de la documente scriseîn cursul acelor ani; şi, last but not least, al României, Europei/lumii interbelice, aşa cum s-au reflectat şi au fost reflectate în viaţa unui individ.

Sanda GOLOPENŢIAProvidence, R.I., 25 octombrie 2012

Pages on youth and its magazines in the correspondence between Anton Golopenţia and Octavian Neamţu

The following pages contain a fragment of the correspondence between Anton Golopenţia and Octavian Neamţu,which is soon to be published in Anton Golopenţia, Rapsodia epistolară / The epistolary rhapsody, vol. 4. There have beenselected those letters regarding the objectives and strategies of a magazine published by the young Romanian sociologistsin the interwar period, as well as letters reflecting the searches and quests of Romanian interwar youth in its ensemble.

Keywords: interwar Romania, Romanian interwar sociology, magazine of young sociologist, correspondence AntonGolopenţia – Octavian Neamţu

103 >>>

<<< 104

1. O. Neamţu către A.G. (c.p., 3.1.1933)Caransebeş, 3 ianuarie 1933

Frate Golopenţia,Tot despre „Anteu” citire.Te rog să-ţi aduci aminte că va trebui să scrii un

articol şi câteva scurte recenzii de cărţi şi revistegermane. „Nu mă uita”.

Apoi, te rog iarăşi, aminteşte-i d-lui MacConstantinescu1, de faptul că trebuie să ne facă ocopertă sugestivă, cu titlul „Gând şi faptă pentruînfăţişarea şi îndrumarea realităţilor româneşti”. Cred cămotivul cu Anteu, pământ şi stele, ar fi bun să rămână.De lucrul ăsta te rog să nu uiţi. Fiidcă altcineva n-ar ficine să rezolve chestia asta.

Şi încă ceva: la ce tipografie să lucrăm? Asta este ochestie pe care n-o pot rezolva eu singur. De celelaltelucruri m-am mai îngrijit eu, scriind şi îndemnând pefiecare în parte şi cred că pe la 10 ianuarie avemmaterialul strâns, între care şi articolul de la domnu’Anton Golopenţia şi recenziile lui.

Te salută cu drag,Octavian N.

P.S. Încă un lucru care-ţi revine ţie: scrie-i d-şoareiCristescu şi lui Amzăr2 să ne trimită imediatcorespondenţe, nu prea lungi, asupra stărilor din ţărilerespective.

NeamţuDomnului Anton Golopenţia, în str. Polonă no 38,

Bucureşti IIIExp. Octavian Neamţu, Caransebeş

2. O. Neamţu, Brutus Coste către A.G. (7.7.1934)Bucureşti, 7.VII.934

Dragă Anton,Exemplul tău de muncă temeinică şi entuziasm

statornic, ne-a îndemnat să aruncăm la o parte – încă odată – obicinuita noastră apatie, şovăială şi nehotărârela faptă: la 20 iulie 1934, vom scoate întâiul număr al„Dreptei” pe anul 1934. Acest lucru se va anunţapublicului din România printr-un al doilea afiş, care seva tipări îndată după primirea articolului tău, pentru primulnumăr, pe care sunt sigur că-l vei scrie fără întârziere.Gazeta ne este pornită – în împrejurările noi în cariapare – pe viaţă lungă. În jurul ei s-au adunat iar, spremarea mea bucurie, toţi cei cari – anul trecut – i-au datseriozitate şi strălucire. Nădăjduiesc că vor şi rămânealături de ea. Grija mea cea mare, însă, este să vă vădaici pe voi doi: pe Brutus şi pe tine, căci voi sunteţisingurii, din cei cari au fost la „Dreapta”, cari aţiîndrăgit-o tot atât de mult ca mine, şi n-aţi uitat să văgândiţi la ea şi după ce n-a mai apărut. Mi-ar părea foartebine ca articolul tău, pe care-l aştept cu nerăbdare, să fieînsoţit de câteva rânduri în cari să-mi spui cum vezi„Dreapta” pe viitor.

Acuma închei. Nu uita să ne trimiţi şi un cuvânt de

îmbărbătare; sunt destul de mulţi cei cari nu ostenescarătându-ne greutăţile.

Primeşte o frăţească strângere de mână de laOctavian NeamţuIsvor 130, Bucureşti VI

P.S. Vorbeşte şi cu Cioran (sau scrie-i) pentru noi:ceea ce scrie acum îl arată convertit la poziţia noastră.

Oct. N.

Mă asociez la rugămintea „stegarului-editor” (zisMugurel) şi aştept să te citesc.

Scrisoare urmează. Frăţeşte,Brutus

3. A.G. către O. Neamţu (ciornă, [1934])

Dragă Neamţule,Îţi răspund şi eu târziu cu toate că scrisoarea ta mi-a

făcut multă plăcere. Invocând motivul temeinic pe carel-ai aşezat în fruntea scrisorii tale, aş fi fost şi eusentimental, dacă scriam mai degrabă. Cred însă că acume vremea.

De abia [reuniunea de la] Löwenberg m-a lămuritcomplet. Citeşte paginile trimise3. Scopul lor întâi e săvă informeze pe voi. Arată, bine sau prost formulat,poziţia pe care sunt hotărât s-o păstrez.

La întrebările tale.Am început prin a accepta combinaţia Tillea4. E

nevoie de fapte, cu orice preţ. Şi faptele sunt totdeaunacompromisuri. Nu mai cred aşa. Sunt departe de oricerigorism etic. Cred însă că trebuie să ne păzimprospeţimea. Cazul Pamfil Şeicaru e un monument înprivinţa aceasta. Oricât de bun român şi de îndemânatecla scris, tranzacţiile încheiate în toţi anii îl împiedică săspuie vorbele ultime. Iar noi nu vrem să scoatem ogazetă cu tiraj, cetită, însă nu crezută, ci un îndreptarpentru cei tineri. Aceştia sunt însă mai sensibili la ataricontingenţe. Te uzezi şi câştigi o pâine (cu stafide,poate); dar nimic altceva.

În privinţa propunerii Stelescu5, găsesc foartenimerită rezerva lui Brutus. Germania şi Italia oferă decâteva ori opoziţia: luptători revoluţionari + intelectualiradicali/ conducători în tratative cu bancheri. De fiecaredată (dec[embrie] 1932 Strasser6-iunie 1934) au învinscei cu bancherii alături, nu pentru că i-au avut pe aceştia,ci pentru că ceilalţi devin fără să prindă veste oameniirevoluţiei perpetue, ideologi, şi uită fapta cu contingenţe.E apoi prea devreme să intrăm în joc. Garda e aşa detânără încât nu poate ajunge în de ea înainte de cel puţincinci ani. Dacă vine cu Nichifori7 şi alţii, se uzează şin-avem de ce ne lega de ea. Putem dăscăli mai binetineretul nelegaţi. Putem câştiga întreg tineretul,înserându-ne suntem, cel mult, doctrinari de partid(„uscături”). Deci, pe dinafară.

Înfăţişarea celor două numere pe care le cunosc?

105 >>>

Mizeră. Brutus e remarcabil de copt, dar lucruri ca alelui trebuiesc evidenţiate prin alte vecinătăţi. Tu eşti preaardelean şi prea prins în Eminescu. Nu trebuie să râcăimrăni închise. De vreme ce eşti ardelean, trebuie să fiiprevăzător dacă vrei să clădeşti în România; iar înEminescu cred că trebuie să avem tăria de a da la o partedepăşitul: grecii şi armenii şi bulgarii păturii luisuprapuse au devenit burghezie română, deci realitatecu care trebue să contăm. Aş spune acelaş lucru şidespre editorialul foarte frumos scris al lui Horescu şidespre Revoluţia ta de dreapta. Ne trebuiesc oraşele totuşi,ca să trăim, iubim România şi nu satul sau ţăranulsau poziţiile „de dreapta”. – Să şi scriem aminteri.

Eu cred că funcţiunea noastră nu e să formulămfrumos antitezele (care există şi fără noi: vezi statulţărănesc al lui Motru, urmare târzie a criticii sterile a„Junimii”), nici să zgândărim urile. Ci să arătăm drumulîntre două năzăriri: una liberală 1848 (burghezie! oraşe!industrie!), una Junimea (întoarcere la noi înşine, şiîntr-un târziu: sat, ţăran, agricultură). Drumul, pe humarealităţilor, care e: echilibrul care convine împrejurărilorşi firii noastre între sat şi oraş, agric[ultură] şi industrie,autohton şi străin. Nu putem să ne mutăm în lună şi nicisă facem uitat veacul cu înnoirile. Sinteză, decicompromis. Fie şi compromis, dar productiv. Alegereade subiect a lui Topliceanu mi-a făcut deci plăcere.Feriţi-vă însă de zbârnâitul, gen „De la individ laNaţiune”. Horia e un bun patron.

Cred că pot să-ţi dau sfatul prietenesc ca, odatăscăpat de armată, să pui mâna pe indicatorul statistic,pe buletinul demografic, pe buletinul celor de laConjunctură8, şi să-ţi baţi capul cu ele atâta vreme pânăce pricepi bine totul. Eu am trebuit să fac lucrul acestaaci. Şi aproape fiecare din noi ar trebui să-l facă. Pentrucă, n-avem habar de România pe care o iubim. Scapi aşade primejdia care ne paşte pe toţi, aceea a vorbelorfrumoase şi a simţirilor autonomizate. Şi apoi, douăistorii [ale] lui Iorga, fie ele cum ar fi. Trebuie să nepregătim cum se cade. Cu cât ştim facem ispravă acum,dar suntem capete de pleavă în cinci ani (înlocuiţi de alteviitoare capete de pleavă). Toţi colaboratorii să sesupună aceluiaşi tratament. Aşa, ziarul ar alătura tipului„sus inima”, tipul „stăm aşa şi aşa”. Tip extrem denecesar, de vreme ce mai nimeni (dintre studenţi) nu ştielucrurile cele mai elementare despre ţară.

Trebuie să rămânem liberi şi să strângem crâncencurelele geniului nostru.

Am pornit o ofensivă nouă Gusti. Ai aci ciorna.Mâine pleacă scrisori în acelaşi sens adresate luiVulcănescu, Stahl şi Amzăr. Lui Vulcănescu îi voi scriedespre tine ca redactor. Tu du-te la fiecare din ei şi apoila profesor. Bateţi fierul crâncen. Cred că mai mult nupoate fi făcut de aci. Şi ţineţi-mă la9 curent. Tu renunţăla „Dreapta” de dragul unei publicaţii oficiale aFundaţiilor10. Dacă se scoate un ziar neoficial sau numai„Gând şi faptă”, păstrează „Dreapta”. Cred totuşi că„Dreapta” e pe jumătate pierdută şi de tine şi de noi.

În urma diverselor sprijine s-ar putea să fii primit acolode oamenii acţiunii imediate. Ai curajul s-o părăseşti încazul acesta. În caz că Seminarul realizează numai orevistă şi tu [poţi] să scoţi mai departe un ziar cumonografiştii, contează pe o contribuţie lunară a mea.Întâi însă la Fundaţii şi monografie în bloc. – La cărţipoştale ale tale cu situaţii sumare răspund imediat.

N-am mai scris articol „Satul românesc”. Pentrucelelalte am nevoie de texte măcar trimise din vreme(împrumut cu termen de restituire fixat).

Eu o duc bine. Încep să simt că merge. Scriu iar cuuşurinţă. Aminteri mă deprind cu toamna ceţoasă de aci.Ispravă! O îmbrăţişare frăţească,

A. G.

4. O. Neamţu către A.G. (17.10.1934)17 oct. 934. Bucureşti

Dragă Anton,Scrisoarea ta zbârnâie de prea multă supărare, decât

să nu provoace un răspuns cât mai grabnic. Eşti preaplin de aspre dojeniri împotriva noastră a celor de aicişi de prea multe învinuiri faţă de mine, ca să nu măgrăbesc să scriu un răspuns, scrisorii tale pe care oaşteptam.

Cea dintâi din scrisorile tale, trimisă mie, eraîmbărbătoare şi presărată cu vorbele calde ale uneinedesminţite tovărăşii şi a[le] unei preţioase prietenii.Asta de acum este a unui om ajuns la o impunătoarematuritate în judecarea lucrurilor vieţii sale şi la ocuceritoare înţelepciune în cumpănirea celor ce rămânde făcut. Este deosebit de impresionantă grija pe care oai pentru tot ceea ce facem şi cum facem şi ce nu facemnoi cei de aici şi ne sunt peste măsură de importanteobservaţiunile tale reci şi nepărtinitoare, pe cari ni lecomunici, asupra actelor şi înfăptuirilor noastre. Deaceea, dacă scrisorile tovarăşului şi prietenului măînduioşează şi-mi procură entuziasmul sufletesc dorit înclipele de descurajare, apoi scrisorile judecătorului atentşi neînduplecat le consider de cel mai mare folos, înepocile când, ardoarea muncii şi întreprinderilor te furăpe căi prea puţin controlat

Dar scrisoarea ta de acum nu-mi aduce lămuririledorite, ci-mi trezeşte nedumeriri noi. Iată, le am acialături. Şi scrisoarea către mine, şi cea către Profesor şişi articolele. Nici scrisoarea către mine, şi nici cea cătreProfesor, luate singure nu-mi curmă nelămurirea şiîncurcătura în care mă pui tu, de astă dată. Şi nu mă scotla drum bun nici articolele.

Citind ce scrii Profesorului, îmi pare că aprobi ceeace fac. Citind ce-mi scrii mie, îmi pare că eşti împotrivacelor ce mă străduesc să înjghebez. Şi întorcându-mă laarticolele tale, îmi cred îndreptăţită îndrăzneala de a găsiîn ele temeiuri de justificare a modului cum văd euanumite lucruri şi rosturi ale celor de o vârstă cu noi. Şiastfel, iată-mă, într-un moment când, cu greutăţi maimari ca oricând, sunt pe cale să întăresc temeliile unei

<<< 106

lucrări dragi, [cu] o nouă vorbă din care nu ştiu bine cesă înţăleg.

Încerc să iau de la capăt firul gândului meu asuprascrisorii tale şi să te port, cu mine, pe drumul acestuigând turburător.

E vorba, întâi, de legătura cu Tillea, în care tu veziun compromis care ne-ar împiedica să ne spunemvorbele ultime. Nu cred că ai dreptate. Legătura cuTillea, repet, nu ne opreşte de la nimic. Suntem absolutliberi să spunem orice. Tillea nu reprezintă nici o poziţieideologică, pe care să ne ceară s-o susţinem. Tillea ebucuros că poate menţine legături cu oameni din tabăracelor tineri, cari gândesc asupra lucrurilor şi ţin uncondei în mână. Nici măcar pretenţiunea de a seconsidera un patron al gazetei n-o are. În acest sens: nusuntem deloc împiedicaţi să ne spunem ultimelegânduri. Mai departe – legătura asta durează atâta vremecât vrem noi. Tillea nu are nici un drept asupra gazetei.Ne putem relua libertatea oricând voim.

Eu nu spun că – deşi situaţia este aşa cum ţi-oprezint eu mai sus – e bine că avem legătura asta cu el,sau că n-ar fi mai bine să n-o avem. Da. Să fim completliberi. Dar atunci ce să facem? Să ne plângem unul altuiacă n-avem unde scrie ce voim, ce gândim şi tot ce ne stăpe inimă? Sau să privim la alţii cum ne iau – zi cu zi –înainte şi să oftăm, în urma lor, plângându-ne soartanedreaptă? Sau să convingem, ani de-a rândul, pe ceicari ar trebui să ne convingă ei pe noi, de necesitateaunei publicaţiuni a noastră şi să nu izbutim? Şi atunci:de ce n-am accepta acest sprijin, care spune: „Iată bani;am încredere în voi că-i veţi utiliza pentru o foaieîntr-adevăr bună; scrieţi ce gândiţi; mă voi bucura dacăva câştiga cetitori şi va merge înainte”. Asta spune celcare dă banii. În afară de asta, noi ştim că el îşi spune:„Sunt om politic. E bine să am legături cu oameni tinerişi bine pregătiţi. Poate sacrificiile băneşti de acum să-mifie folositoare odată.” Eu nu găsesc nimic periculos însituaţia asta. Sunt calcule de o parte şi de cealaltă. S-arputea să fie bine pentru amândouă părţile. Noi însă nupierdem nimic.

Tu pui problema rigorismului şi sensibilităţii etice atinerei generaţii. Eu îmi cred îndreptăţită neîncredereaîn acest fapt: cine e sensibil la astea? Garda, la care ¾din conducători încasează bani de la siguranţă, de lacomercianţi, de la industriaşi şi diverşi politicieni? Saudiverşi intelectuali cari bat zilnic la trei-patru uşioferindu-şi serviciile şi solicitând, dacă nu o slujbă, „unmic ajutor”. Sau ceilalţi, mărunţi căţei politici, cari trecde la un tineret de partid la altul, după cum vede fiecarecă „e bine”? Asta e generaţia sensibilă în privinţa ordineietice a lucrurilor? Eu nu văd alta. Se pot număra pedegete oamenii intransigenţi pe asemenea chestiuni.Prietenul nostru Picki Pogoneanu este, desigur, unexemplu clasic şi poate unic, în măsura în care respectăel aceste legi. Şi atunci, cine să ridice piatra împotrivacombinaţiei noastre? Şi ce se poate găsi necinstit în ceeace facem? Eu cred că e puţin exagerată exigenţa ta. Nu

e nimic condamnabil în combinaţia Tillea, atâta vremecât n-avem nici o altă posibilitate de a ne scoate gazeta.

Dar cele ce spui mai departe, îmi furnizează un altargument – în altă ordine de idei – în favoarea celorspuse de mine mai sus. Tu spui: în luptele politice, auînvins fracţiunile cari au avut la spate bancherii, cari le-audat forţa banului şi legătura cu faptele concretului,apărând – pe cei cari aveau legături cu ei – de pericolulde a deveni „ideologi intransigenţi pe pseudopoziţii”.Aşa zici tu. Şi aici încep să mă încurc. Iată: eu am adusbancherii alături de gândul nostru. Luptăm. Avemsprijinul lor şi sunt bucuroşi că au ce sprijini. Este doarnecesară priceperea noastră ca să nu luptăm pepseudopoziţii. De ce am refuza tovărăşia lor? Ca săatârnăm iar în vânt? Ca să spunem azi trei vorbe şi săstăm iar patru luni ca să spunem pe celelalte şase dincele zece cât voiam să spunem? Ar mai fi o soluţie: sădevenim doctrinarii unui partid. Dar asta o refuzi şi tu,fiindcă nu vrei să fim „uscături”. Dar atunci ce să facem?Să încetăm legăturile cu cei cari ne dau putinţa să avemfoaia noastră, a noastră? Nu e bine. Să intrăm în gardă:doctrinari uscaţi ai unui partid juvenil? Nu e bine. Ce săfacem? Zici tu: să rămânem pe dinafară. Dar aşa suntemacolo. Nu suntem înregimentaţi. Suntem aceea ce pringazeta noastră vom putea arăta că suntem.

Dar pentru asta se cere muncă şi încredere în rostulpublicaţiunii noastre. Fiindcă dacă noi nu credem în ea,cine să creadă în ea? Iar noi mi se pare că nu mai credemîn ea. Eu văd că lucrurile stau aşa: Mircea Vulcănescu,Tell11, Stahl, Noica şi Comarnescu cred în succesul rapidşi aducător de mult folos al Gărzii de Fier. Ei nu vreausă rămână „pe dinafară”. „Dreapta” nu este foaia Gărzii.Deci: nu mai scriem la ea. Şi nu mai scriu la ea, ci scot„Criterion”, foaie în care arată motivele filozofice pentrucari cred în căpitan şi Garda lui.

Bernea şi Amzăr vreau şi ei să aibă revista lor„Rânduiala”. Şi zic aşa: dacă scriem la „Dreapta”, nu maiare rost o revistă a noastră. Deci: nu scriem la „Dreapta”şi stăm să ne scoatem – când om putea – revista noastră.Până atunci ei duc tratative cu Profesorul (tratativefructuoase pentru azi) şi tratative cu oameni din Gardă(fructuoase pentru un viitor apropiat). Cum vezi: ogeneraţie întreagă, sedusă de gândul unei apropiateguvernări, care să-i găsească adepţi convinşi şi supuşi,ca să merite foloasele.

În modul acesta „Dreapta” a rămas ultimilormohicani. Eu în orice caz o voi părăsi ultimul. Fiindcăeu cred în rostul ei. Am crezut în toţi cei cari au scris laea. Şi fiindcă nădăjduesc că nu va fi părăsită de tine, deBrutus şi de Horescu. Şi poate îi vom recâştiga şi peceilalţi.

Dar, ca să se-ntâmple asta, ea trebuie să apară maideparte. Voi lupta din răsputeri pentru ideea scumpănouă a unei publicaţii a grupului Gusti. Mă îndoiesc însăde reuşita acestui plan. În jurul Profesorului suntrivalităţi mari: sunt foarte mulţi acei cari văd în Profesoro piedică în calea reuşitei lor. Şi în consecinţă refuză

107 >>>

orice integrare a lor într-un grup al său şi – dimpotrivă– caută să se elibereze de patronajul său spiritual şi suntgata să alimenteze campanii de defăimare a lui, în presă.Poate, posibilitatea unui câştig material, bănesc, i-arreaduce la o foaie aşa cum o vezi tu. Dar despre asta,mai pe larg, după primele tatonări.

În ceea ce priveşte „Dreapta”, eu văd lucrurile aşa:continuăm. Altfel dispărem din mintea oamenilor şi dindezbaterile „generaţiei”. Numai cu ea putem spera într-oînviorare a micimei tovarăşilor noştri de vârstă. Ea estepentru ei un permanent avertisment, care va sfârşi prina-i convinge: mai bine la „Dreapta” decât sabotând-o.Sforţarea noastră să fie aceea propusă de tine:cumpănire, documentare, seriozitate, ca să ne păstrămprestigiul. Când se va ivi un moment prielnic:schimbarea numelui, cu unul mai potrivit tendinţelornoastre.

Atâta vreme cât Profesorul nu vrea să înţeleagădatoria lui faţă de el, faţă de învăţătura ce ne-a dat-o, şifaţă de noi, eu cred că e de datoria noastră să continuămce am făcut anul trecut din „Dreapta” şi am vrut săfacem din „Gând şi faptă”. Ar fi o laşitate să dăm înapoişi e şi mai mare laşitate să ne lăsăm intimidaţi deperspectiva unei rămâneri afară, în cazul unei guvernărigardiste care nu ne-ar găsi în vreun „cuib” oarecare, fieşi „intelectual”. Nu ne-ar sta bine.

Crede, te rog, în sinceritatea tuturor acestorafirmaţiuni şi în obiectivitatea – cât e posibilă unui om– observaţiunilor mele asupra celor ce au fost împreunăcu noi.

De asemenea te rog să continui să ai – dacă ai avut– sau să ai de acum înainte – dacă n-ai avut – încredereîn loaialitatea mea camaraderească: nu vă voi băga niciodată, nici pe tine, nici pe Brutus şi nici pe alţii, încombinaţiuni cari ar putea să vă dăuneze şi în nici un felde combinaţie. Orice fac sau vreau să fac, vă voi spuneca să ştiţi ce cred şi ce am de gând să fac. Îmi este maipreţoasă şi mai scumpă tovărăşia sfatului şi prietenieivoastre, decât oricare alta.

Şi astfel şi acum: aştept răspuns de la tine şi sfat. Casă ştiu cum vezi lucrurile şi ce crezi că e bine să facempe mai departe.

E lungă scrisoarea mea. Şi totuşi nu ştiu dacă din eavei afla tot ce voiam să ştii şi să vezi şi să afli şi săcunoşti.

În două vorbe, aş zice aşa: noi avem o foaie anoastră. Care este a noastră dacă avem putere să arătămsemnele stăpânirii noastre. Şi dacă voim să o păstrămpentru noi. Dacă nu ne trebuie, o lăsăm s-o ia cine vrea.

Vecinii îşi clădesc casa lor. Cei cari pot. Cei cari nu,stau pe loc, dar nu vreau să ajute la întărirea celei anoastre. Alţii caută tovarăşi noi, mai bogaţi.

Eu sunt de părere să rămânem aşa cum suntem. Nevom mai întâlni cu ei.

În privinţa celor privitoare la Profesor: ca şi altădatăsunt deplin de partea vederilor tale, pentru cari şi acumîmi voi da toată truda ca să izbândească.

Iar acum închei – aici. E prea lungă scrisoarea asta,decât să mai adaug două vorbe despre micile melenăcazuri personale, vechi şi noi.

Aşadar: mult noroc şi deplină izbândă. Mă bucurămult râvna rodnică a muncii tale şi bucuria pe care o aivăzând cum îţi sporesc cunoştinţele şi cum se încheagăluminos lucrările pentru cari te osteneşti. Dumnezeusă-ţi dea şi pe mai departe putere de muncă şi gând bun.

Primeşte o frăţească îmbrăţişare de la,Octavian N.P.S. La şosea a-nceput să se arate o toamnă grozav

de turburătoare. Ştiu că umblai cu drag pe-acolo…Octavian N.Îţi mulţumesc, mai mult decât călduros, pentru

articolele trimise. Dacă aş judeca din punctul tău devedere aş zice: „ar trebui evidenţiate prin alte vecinătăţi”.Dar eu judec din alt punct de vedere şi zic: „asemeneaarticole vor împrumuta din belşugul valorii lor şivecinilor, ridicându-i.”

Aş fi fericit să ştiu că-ţi face mai mare plăcere să ajuţila afirmarea unui om obscur, decât să ai succes lângă unom tot atât de valoros ca tine.

Iată de ce repet: e foarte frumoasă „Dreapta” şi ceeace vrea ea să facă merită toată osteneala.

Oct. N.

5. A.G. către O. Neamţu (ciornă, [1934])

Dragă Neamţule,Îţi răspund câteva ceasuri după primirea scrisorii tale.

Dintr-o casă de la margine de pădure, unde petrecsfârşitul acesta de săptămână. Pentru că încep să mă simtfoarte singur, sunt bucuros să pot sta de vorbă cu unuldin voi. Apoi pentru că m-am întremat şi aş vreaadeseori să zgâlţâi de aci lumea de acasă. Iar tu eşti celmai pornit pe îndrăzneli dintre cei care-mi sunt aproape.Însfârşit, pentru că nu vreau să las să se sleiascăscăpărările întâiului cetit a ceea ce-mi scrii.

Contrazicerea, cred aparentă, a scrisorilor mele sedatoreşte celor două săptămâni dintre ele. Întâia e înnota: „ar fi păcat să nu apară o publicaţie a grupuluiGusti; trebuie să apară!” A doua, după tăceridescurajatoare: „trebuie salvat ce poate fi salvat.”Atitudinea mea e fermă, cred. Deşi tu ai scris trei paginiîn care contradicţiile ei aparente sunt vădite discret. Ştiuînsă că am ajuns prea pornit ca să rămân explicit.

Iată formularea acestei atitudini. Dacă e posibilă opublicaţie „politică” Gusti, i-aş da primatul. Dacă nu, săpăstrăm „Dreapta” (căutând titlul potrivit atitudiniinoastre). „Dreapta” „în de noi” o văd mai cu drag ca pecea subvenţionată de cineva, oricine ar fi (câtă esubvenţia asta? cât costă la minimum cu şase sau chiarpatru pag[ini] „Dreapta”? Avem din ce trăi toţi cei patru,cinci, câţi suntem? N-am putea realiza suma în chestie?).O accept la nevoie şi subvenţionată. De vreme ce avemcalitatea refuzului pătimaş al căpătuielii, să ştim să ne

<<< 108

mulţumim la nevoie cu patru pag[ini] bune. Înţeleg săfiu alături de capacitatea cea mai obscură, să o ajut în felşi chip; Tip[ărescu] nu poate fi ridicat prin nimeni,copilăriile [cuvânt nedescifrat] sunt acuză împotrivadiscernământului şi a foarfecii redactorului. – Nu evorba de evidenţiat prin vecinătăţi, ci de impresionatmasiv. „Rigorismul etic” formulat nu viza „generaţia”,ci tineretul proaspăt, pe care-l cred şi ştiu intransigent,aducându-mi aminte de adolescenţa mea. De el ne pasă,nu de cireada vânătorilor de căpătuială de vârsta noastră,strânşi la Buc[ureşti] (în privinţa aceasta altele mai jos).Argumentul cu bancherii e valabil pentru câmpuripolitice. Noi, pe care ne cred intelectuali [avem] funcţiade a lămuri, de a plănui şi de a cunoaşte. Gărzii îi suntîngăduite unele lucruri care nu sunt îngăduite unorintelectuali.

Vreau şi eu să continuăm să scriem cu orice risc (ştiucă tăcerea mea „ştiinţifică” şi începutul de vorbă„politică” nu mă pune în postură bună acasă; şi nu măsfiesc să recunosc că în răgazul acesta am căutat şi cautsă-mi fac întâi o educaţie de bun român, şi apoi deteoretician, „filosof ”). Şi tot ce spun e numai cu gândulsă nu părăduim, pentru o nebăgare de seamă sau alta,şansa multă, puţină, pe care pornirea noastră oreprezintă în activul ţării. Sunt cu gândul la strânsul decurele de dragul cauzei, despre care am vorbit. Trebuesă dăm maximul nostru şi să ne cucerim condiţiileoptime de a fi ascultaţi.

Mă superi încredinţându-mă de loaialitatea ta.Încolţeşte fără forme dacă nu eşti mulţumit nici

acum. Eu voi fi bucuros să-ţi scriu din nou după cincizile.

*Două, trei lucruri din nou. Caută să faci cu putinţă

o acţiune asupra provinciei. Trebue ruptă copilăriajocului în cerc închis: Bucureşti. Ca început, ia ultimulnumăr (sept.-oct.) din „Gând românesc” (Cluj) şi vezicâte reviste provinciale consemnează ei la sfârşitul lui.Caută să câştigi adresele şi trimite exemplare de schimbpretutindeni. Începe chiar să trimiţi regulat un numărgratis claselor VIII din liceele de băieţi ale provinciei(începe cu câteva oraşe de fiecare categorie şi vezi ce seîntâmplă). În tot cazul, strânge încă din numărul viitorrelaţia cu ardelenii de la „Gând românesc”. Citează cevadin articolul bun al lui Puşcariu şi vorbeşte-i de bine cumpot fi vorbiţi de bine. Trimite-le numerele. Chiar şi„Dreapta” II, dacă poţi. Şi dă-le apoi ceva, cerând la felceva. Eu le-am făcut promisiuni. Aceeaşi tehnică, cuoricine reprezintă ceva. Să încercăm să răzbim. În sufleteînsă şi nu în situaţii. Pentru asta, calitate, nivel maxim,să ne întrecem chiar pe noi înşine.

Pentru numărul tău [din] 15, vei avea până la 10-11un editorial Neamurile ţărilor vecine, un articol mijlociudespre conferinţa (bună) a bulgarului. Un pasagiuinteresant despre interiorizarea revizionismului, scosdintr-un ziar unguresc şi tradus. Pune-l pe Coste să puieîndrăzneţ, din unghiul pol[iticii] externe, rap[ortul]

nostru cu ţările vecine (aspiraţiile bulgare, ucrainene etc.)Vei mai căpăta de la mine un citat Gusti bun de noi şiun citat dintr-un raport polonez asupra rev[oluţiei de la]1848 (cum sunt tinerii români). Nu trebuie să reproducitotdeauna aceleaşi trei propozicioare Motru.

Despre nişte planuri ale mele măreţe, cu caiete alenoastre pe chestii grandioase, tac acum.

În numărul [din] 1 dec[embrie] am de gând să-ţi dauceva bun despre Bălcescu (ziua morţii lui e pe 29 nov.).În scopul acesta am nevoie de trei lucruri pe care trebuesă le câştigi într-un fel. Cărţulia ieşită în ed. „Convorbiriliterare” în 1924 a lui P. P. Panaitescu despre viaţa luiBălcescu şi două articole ale lui Zane ieşite în „ViaţaRomânească” 1927: Bălcescu şi Marx şi N. Bălcescu (poategăseşti la anticari numerele respective, sau la revistăchiar; să te văd, mi-ai face multă plăcere şi bine cauzei).

Nu mi-ai scris despre darea de seamă pentrusilezieni. Vezi de ea, mă prăpădesc de ruşine.

I-am trimis lui Comarnescu un răspuns la articolullui [din] „Criterion”. Dacă l-a tipărit, să nu-l crezi treceredincolo. Comarnescu mi-e drag. Cred că atitudineanoastră se profilează net într-însul. Tu n-ai decât săînregistrezi răspunsul acesta ca o manifestare a noastră,în numărul tău viitor. Trebue să scriem şi la alţii, dartrebue să arătăm că privim totdeauna de la noi.

Spune-le celorlalţi să nu mă uite şi scrie-mi mai des.Toată afecţiunea mea lui Ricu Stahl.

Frăţeşte, [A.G.]

6. A.G. către O.Neamţu (ciornă, f.d.)

Dragă Neamţule,Am primit „Dreptele”. Şi pentru că am avut zi liberă,

le-am cetit odihnind într-un parc tomnatec, invadat devânturi, în foşnet de frunze purtate pe alei.

Îţi scriu azi, ca să nu las impresia să se şteargă. Îţiscriu apoi pentru că pricep că „Dreapta” s-ar putea săpersiste, deloc primejduită de ziarul pe care l-am crezutposibil. Tăcerea tuturor şi o scrisoare a lui Ricu Stahlmi-au gâtuit nădejdile unei săptămâni bune.

Deci, reflecţiile mele în faţa „Dreptei”, pentru ea sausuccesoarea ei.

Cele trei numere din urmă aduc incontestabil lucrurifoarte bune. În rândul întâi, discuţia ta a problemeiminorităţilor. Apoi, articolul nou al lui Brutus. Lafel Popasul tău în Muscel şi Despre Garda de fier a luiTopliceanu (îmi face tot mai multă plăcere acest„conbănăţean”). Şi sunt incontestabil foarte bune noteletale şi ale lui Horescu. Roman şi Mateescu sunt, la fel,colaboratori buni.

Toate aceste contribuţii nu izbutesc să capetegreutatea care le revine din cauza aspectului infam dedezordonat al ziarului, din cauza unor contribuţii preastângace sau proaste.

Îţi scriu pentru că socotesc că, scăpat de armată, vreisă te ţii de „Dreapta” sau de ziarul pe care-l scoţi.

109 >>>

Trebue să-l scoţi aminteri. Mai bine şase pagini niveldecât opt aşa pestriţe.

Să începem cu forma. ţine-o în chingi. Nu mai punefotografii Vaida12-Tillea şi nici altele (nu anula îndeosebidouă coloane cu vervă printr-o stângăcie degudură[tură?] … şi primul Său Ministru). Triază vignetele:flăcăii în cipici romantici n-au ce căuta la noi, la felpoliticescu cu gest de orator. Fii chibzuit cu ele. Cred cănu trebuiesc considerate umplutură: pagina poate fi maigrav completată printr-un citat ori printr-o semnalare.Consideră-le artă: scrie deci sub ele că sunt de MacConstantinescu. Îl superi altminteri. Făcând aşa, poţiobţine unele şi de la alţi desenatori. Îi voi scrie odată luiSoroceanu13. – Cred că e bine să continui cureproducerea de pagină 1: Tache Soroceanu, întreabă deel la Pinacotecă (Ateneu) unde [e] secretar şi roagă-l să-ţifie consilier. Dacă-i vorbeşti de mine, te serveşte cu drag.Sau du-te la Mac.

Strânge cureaua colaboratorilor. Imbrescu să nubâiguiască nişte copilării (mi-i drag totuşi). Dar nu evorba de lucrări de Seminar, ci de reflecţii utile şi necesare.Tipărescu e un imbecil, cu literatura lui. Ce e caricaturaaceea în iască a „Răscoalei”? Poeţii noştri pot fi, cum aispus-o: cei de felul Aron Cotruş, nu nişte plângăi minori,veleitari sau debutanţi, vie ei de oriunde, chiar şi dinvalea mea. Să-şi mai zică şi „Laerte”! Cât te iubesc, maică aş zice că mă retrag până ce nu-ţi mai baţi joc şi detine şi de noi. – N-avem nici o greutate până la reformaaceasta. Lumea te categoriseşte totdeauna după cel maislab.

În genere, să ne strângem şi noi cureaua. Să fimtotdeauna constructivi. Să subliniem tot ce e buncâştigat pentru România, vie de oriunde. Deci să evitămexagerările inutile de genul „în timpul ăsta un Madgearusau Iunian, fac pe doctrinarii ţărănismului. Ce ironie?”,coborâte pe hârtie în focul entuziasmului. Ne facduşmani fără rost şi fiecare din cei doi a dat cevaincontestabil. Deci nu numai un „front comunnaţionalist”, ci şi o apreciere bucuroasă a tuturoreforturilor valoroase şi o evitare a retorismului demagog.– În aceeaşi legătură să scoţi sistem din nota ta„Criterion”. Când putem cita dintr-ai noştri, să cităm(însă nu „à tort et à travers”); se creează aşa, cu încet,solidaritatea. Caută-l pe Bucur Ţincu14, un citatdintr-însul în „Abecedar” 9 nov. 1933 mi-a făcut foartemultă plăcere. Întreabă-l apoi pe Imbrescu de unVeverca15, elev favorit al lui Răducanu (din Almăj), poates-a copt; cred că va ieşi un economist bun dintr-însul,dacă nu evită faptele.

În locul rubricii Literatură, creează una studenţeascăşi universitară. Caută să consemnezi ce se întâmplă laCentru şi la Universitate. Să devii, cu o pagină, organstudenţesc, neoficial dacă nu izbuteşte gândul cu„Oficiul” şi Fund[aţia] Reg[ală]. Consemnările genCazan-Caracostea, Amzăr, Conea sunt utile. Darsistematizează-le. Am putea discuta acolo instituţiile deautoajutorare de aci şi încerca şi o orientare a vieţii

studenţeşti.Vezi încet să găseşti cronicari buni pentru cărţile cu

subiect care ne interesează. Deci nu orice; dar, la fel,sistematic.

Amzăr pote fi câştigat, Samarineanu e bun dacă-lzgâlţâi să fie viu, şi Ionică şi Bernea. Vorbeşte-le dereorganizare şi selectivitate, vor veni bucuroşi.

Caută însă să stabileşti o unitate. Propune subiecte.Nu treceţi pe lângă nimic [din] ce se întâmplă în tineret.Nu lăsa lumea razna. Şi sileşte-l şi pe Pick să lucreze.Caută apoi, dintre studenţii de acum, elementeleutilizabile.

Brutus să dea un rând de cronici despre ţările vecine.Pune-l în legătură cu mine în chestia asta. Şi caută să daide urma lui Mihai Pop pentru Polonia şi, prin el, de alui Ionescu-Nişcov, care e la Praga (fost „Cuvântul”).Cred că putem aranja chiar şi ceva colaborări bulgare,ungureşti, cehe, germane. Cu intenţia de a notaevenimentele lor mai însemnate în cronici rapide şi de ale face cunoscute în prezentări mai lungi. O altă paginăpe care te rog s-o gândeşti. Aş avea curajul s-o chem laviaţă dacă aş avea un ziar. – Şi lucrul ar fi un aportcapital. Buni români, să-i vedem pe ceilalţi cum suntbuni bulgari… ce fac, ce încearcă. Nu scăpăm altminteritineretul de fascinarea de Apus.

Actualitate, sevă, disciplină completă în gând şi scris,asta ne trebuie. Am început să bănuim ce e de făcut.Vom izbuti atunci să ne facem ascultaţi.

Lămureşte însă neapărat chestia protectorilor. Numerge.

Aş fi bucuros ca începutul tău să nu fie făcut înzadar. Scrie-mi şi contează pe mine. Şi băneşte. Să ştiică, dacă pierzi gândul, îl voi relua eu mai târziu. De cesă risipim însă anii şi puterile?

*Câteva chestii de detaliu. Trimite-mi un alt rând de

„Drepte” II. Le-am lăsat pe celelalte la Löwenberg. Apoitrimite regulat „Dreapta” d-rului Raupach, Berlin C. 2Schloss Notgemeinschaft der deutschen Wissenschaft;Schlesische Jungmannschaft, Löwenberg Schles., Boberhaus,şi D-rului H. Popoff, Sofia, Boul. Ivan Assen II, No 1;Ivan Boldizsár, Budapest V, Visgrádi utca 12 IV; şi Dr.Helmut Klocke, Berlin Ungarisches Institut, Küpfergraben7.

Planurile tale pentru numere viitoare? Eu voi începesă-ţi dau mai multe citate din oameni vii de aci, ca notiţe.Am cunoscut de curând grupul Widerstand (naţional-bolşevici) de la care e o leacă de învăţat. Am de gândsă-ţi dau după 15 nov. două articole scurte: unul desprecomportarea faţă de Rusia sovietică, altul despreţărănism şi industrializare (cum trebue să plecăm de laţară când e vorba de dat armatură spirituală şi cum luptape frontul industrie-oraş-organizare economică epremisa consolidării internaţionale a României – Însfârşit, în antologie ceva din „Herrschaft und Plannung” alui Freyer, funcţiunea intelectualului în acţiunea politică,plănuirea adecă şi prezentarea posibilităţilor.

<<< 110

Aş avea nevoie de cărţile „noastre”, deci Eminescu,Popovici şi Goga. (Pârvan ştiu că e de negăsit). Vezi,poate le găseşti cumva, dacă nu pune-l pe Steinberg16 sămi le trimită, în contul meu. Am socoteli cu el. Dardegrabă.

Socotind că vrei să publici la 15 nov. articolulcel[ăl]alt pe care ţi l-am trimis, îţi fac rugămintea să-ţi ieiosteneala să faci următoarele corecturi. Articolul e dinbucăţi, deşi scris în furia unei seri târzii. Ca să-l faciacceptabil, pune câteva stele despărţitoare (până acume una singură). Întâia, pag. 2 înainte de alineatul Iată acesteprobleme…; pe pag. 3 există una, pe pag. 4, înainte dealineatul Cred că noi cei tineri… Apoi, câteva pasagiinelămurite. Pune pag. 4, rând 4 de jos în loc de„fărâma”, „componenta” (de vis…)”; pag. 5 sus, rând4, în loc de „lor”, „acestor graniţe” (atingerea acestorgraniţe); 4 sus, rând 9 în loc de „sunt câteva neamuri…” „sunt o mare putere…” (ap. noastră d. căp. sunt o mareput. şi câteva tratate…”). Nu sunt mulţumit de el, dar numai am cum îl reface.

Trimite-mi apoi ce crezi interesant din ziarele celortineri. S-ar putea să iau poziţie odată sau altă dată.

Să nu uit: Trebue să cauţi să strângi relaţiile cuardelenii de la „Gând românesc”. Vezi ce e de făcut laTimişoara, cu Inst[itutul] Social Banat-Crişana. Şi la felpentru Moldova, Bucovina şi Basarabia.

Te rog să vezi ce e cu darea de seamă pentrubuletinul nemţilor.Trebue predat la 25. Vezi la profesor.Mi-e ruşine pentru conaţionalii mei.

7. O. Neamţu şi V. Measnicov către A.G.(12.11.1934)

Dragă Anton, Foarte pe scurt, două-trei veşti:1. V[iaţa] rom[ânească] cu Marx şi Bălcescu am

predat-o lui Brutus ca să ţi-o trimită dimpreună cucelelalte. Popovici, Goga, Pârvan, Ibrăileanu, greu degăsit. Ale mele au dispărut la prieteni, iar librăriile nu leau.

2. Mulţumesc foarte pentru toate cele trimise pentrugazetă. Interesul tău pentru „Dreapta” – aşa precumprevedeam – readuce în jurul ei entuziasme cari opărăsiseră.

3. Combinaţia Brutus las ca să-ţi fie expusă pe largchiar de autorii ei: Pichi şi Brutus. Eu mă bucur deapariţia ei, deoarece dă un avânt nou gazetei şi oorganizează mai bine redacţional, prin colaborarearegulată a unora din cei cari nu voiau să fie prea activi.

4. După rândurile astea scriu câteva lucruri pentrunemţii tăi17. Voi scrie simple note cărora să le dai tu şiformă nemţească şi structura potrivită revistei căreia-isunt destinate.

5. Având în vedere reorganizarea impusă de nouacombinaţie, „Dreapta” face o pauză şi numărul viitor vaapare la 1 dec[embrie]. De la această dată înainte, vom

apare săptămânal. Cum numărul 2 va apare scurt după29 noembrie, dată legată de Bălcescu, propun să-lînchinăm acestuia. Pentru asta, te rog trimite-mi peatunci un articol despre el. Numărul 1 îl consacrămUnirii 1-XII-918) şi lui Horia, Cloşca şi Crişan.Cuprinsul exact al numărului 1 ţi-l voi comunica după15 noemb[rie].

6. Trimite-mi două-trei publicaţii nemţeşti pentrumodele de organizare interioară a materialului gazetei.

Pe astăzi, atât. La primul răgaz vei primi iar oscrisoare lungă şi – eventual – care să cuprindă lucrurivrednice de citit.

Cu frăţească îmbrăţişare,Oct. Neamţu12 noembr[ie] 934

Complimente. Când te întorci? Mai ai nevoie dedate?

Vania M.

ROMâNIA ÎN 1934Populaţia are tendinţa să se refacă, bucuroasă că a

scăpat relativ bine din greutăţile schimbărilor şifrământărilor economice ale anilor din urmă.

Îmbucurător este faptul că, probabil datorită şicampaniilor duse în această direcţie, fie de stat, fie deasociaţii din afară, populaţia începe să înţeleagăimportanţa îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă sub raportulcasei, hranei, îmbrăcămintei şi în general al igienei.

Astfel, este de nădăjduit că, în câţiva ani, sporindlucrările de acest fel, menţinând dispoziţia sufleteascăfavorabilă acestei schimbări şi organizând, prin aparatulde stat, aşezămintele pe care opera asta le cere (personal,spitale, băi populare, maestre de gospodărie etc. etc.)înfăţişarea populaţiei României se va ridica, pentru ca săajungă la treapta firească unui popor tânăr, în ţară nouăşi cu calităţi biologice bune.

– Inst[itutul] Social de Vest, campanie la Belinţ:igienă socială.

– Dr. Haţegan în Munţii Apuseni: igienă socială.– Echipele Fund[aţiei] Regale Principele Carol.Economic se încearcă o înviorare, care porneşte cu o

acţiune psihologică. O campanie intensă, dar nu preabine organizată, tinde să capteze entuziasmul tuturorclaselor pentru a ajuta guvernul să facă faţă nevoiloreconomice ale ţării şi să pună la lucru toate ramurile deactivitate economică. Se încearcă să se suplinească lipsaforţei băneşti a actualilor conducători politici, cu oactivitate de propagandă care să impresioneze categoriileeconomice şi să dea impresia că guvernanţii auposibilităţi enorme de a crea în ordinea economică.

– campania pentru împrumutul de înzestrare a ţării:bine primit ca idee, insuficient susţinut financiar.

111 >>>

Propaganda aceasta găseşte teren favorabil în dorinţaaprigă a întregii naţiuni de a ieşi din toropeala de 16 ani,pentru o muncă generală de refacere şi întărire economică şiafirmare politică. Totuşi, azi încă, nesiguranţa plasăriibanului şi neîncrederea în tinereţea guvernanţilor ţinesumele departe. Este de reţinut însă înclinarea populaţieipentru o activitate îndrăzneaţă de operă nouă şi de mareîntindere şi concepţie.

– Problema pe care şi-o pun toţi: un stat nou.Politic sunt de notat două fapte: 1. Cetăţenii nu mai manifestă nici un interes pentru

ceea ce alcătuia politica românească de până acum:intrigi, atacuri personale, răsturnări de guverne,probleme de şefie etc.; ci manifestă interes pentruatitudini şi concepţii, favorabili unor organizaţii politicela cari accentul să cadă pe formula economică şi pecategoriile sociale pe cari se sprijină, lucruri pe cari să leimpună prin metode şi o tactică noi; cetăţenii doresc săfie înregimentaţi în acţiuni politice la cari nu succesulelectoral să aibă precădere, ci planul de organizare alvieţii naţiei.

– Gazetele suferă de pe urma lipsei unor subiectenoi. Nu se schimbă „problemele”

– aceeaşi problemă, cu oameni noi.– Interes pentru comunism şi naţionalism, prin forţa

imitaţiei.2. Dorinţa de a rupe cu odihna care durează de la

unire încoace. România pare să-şi dea seama azi, după16 ani, că la 1918 pentru ea se deschidea o epocă demuncă pe toate tărâmurile, pentru a organiza Românianouă, stat nou, întâiul stat al naţiunii române, în istorie.Acest lucru n-a fost înţeles la 1918. El pare să fiepriceput azi.

Generaţia nouă în 1934În pătura tânără a naţiei române se pot distinge mai

multe atitudini:1. Elita acestui tineret este străină de frământările

sociale şi populare. Este restrânsă la un număr de circa300 de personalităţi, de mare cultură şi chiar de realtalent, extrem de preocupaţi de persoana lor, de lecturilelor şi de tot ce poate face agreabilă viaţa lor sufleteascăşi materială. În majoritatea lor aceştia aparţin unorfamilii bine situate, unele cu acte de vechime înburghezia sau „nobilimea” română. (Vulcănescu,Comarnescu, Tell, Cantacuzino, etc.) Interesul ocazionalpentru frământările sociale este simplu amuzament,nedurabil şi fără adâncime. Reprezentative înpublicistică: „Convorbiri literare”, „Criterion”. Inutile.

2. Grupul celor cari fac politică împinşi de nevoireale. Se împart între dreapta naţionalistă şi stângasocialistă. Cei cari au trecut pe la şcoală şi pe launiversitate, săraci sau legaţi de categorii sociale fărăputere materială, fii de ţărani sau de lucrători, revoltaţi„contra nedreptăţii sociale” şi contra celor cari „sărăcescţara” au alcătuit un tineret bun pentru „a face politicăcu el” (gardiştii, comuniştii, cuziştii: revoltaţii cantinelor,căminelor, bursieri, etc.).

El a fost împărţit între cei cari le-au dat în mânăsteagul agitaţiei naţionale, antisemite şi flamura verde aGărzii de fier violentă, şi între cei cari veneau cu vecheaflamură roşie socialistă sau cu zgomotele de revoltă şicreaţie comunistă. A fost de o parte şi de alta oîmpingere temperamentală şi de grupare în jurulsingurelor lozinci cari s-au aruncat, unor oameni cariaşteptau o lozincă, oricare (tipii: „Noi vrem să luptăm!”;„Avem datoria…”).

Fruntaşii direcţiei de stânga, slabi agitatori, îmbâcsiţide texte şi formule (Doctrină cu orice preţ) au pierdutmarşul în favoarea direcţiei naţionaliste, abil, activ,energic susţinute după model fascist şi recent nazist.

3. Ramura ardeleană („Chemarea”). Structurăpolitică. Legaţi de tradiţii şi metode locale. Mândri desuperioritatea culturală, economică, politică şi decivilizaţie a provinciilor lor. Cu exagerată încredere încalităţile lor provinciale – uneori (Regionalismulbănăţean). Se ţin departe de mişcările mai sus pomenitefiindcă: le simt străine de aspiraţiile lor „istorice” şipornite în capitală sau la Iaşi, nu la Cluj sau Timişoara(Clujul socializant, „Societatea de mâine” – fenomenexplicabil dacă facem legătura cu mişcările ideologice aleUngariei la 1915-1920). Văd lucrurile mai departe,îmbrăţişînd o problematică mai largă, şi politică şieconomică, şi vreau acţiune politică de lungă duratăpentru o operă constructivă („Dreapta”).

Prezintă fenomenul bun al continuei legături întreelite şi mulţime, se respectă îndătinata legătură întrecategoriile intelectuale: conducători şi mulţime (Voinicii.Structura oraşelor ardelene).

Elitele apropiate – în mod normal şi natural – defrământările sociale şi politice („Domnii să conducă.Noi muncim” – fişe la Drăguş).

4. Grupul Ştiinţă şi reformă socială (Seminarul deSociologie). Orientare politică. Momentul social şiistoric cere acţiune de organizare politică a colectivităţiinaţionale. Politica singură este insuficientă. Operaconstructivă cere înţelegere şi cunoaştere ştiinţifică.Masele au nevoe de îndrumare cinstită şi capabilă.Minciuna, agitaţia seducătorilor, rătăcirile ideologice,incapacitatea conducătorilor, sărăcia formulelor, eroareaelitelor, trebuiesc dezvăluite, demascate îndreptate,dărâmate, combătute, pedepsite.

Intelectualii nu-şi pot îngădui luxul consideraţiilorconfortabile în fotolii. Ştiinţa trebuie pusă în serviciulnaţiunii. Generaţiile cari vor veni vor face ştiinţă,literatură, artă, pentru ceea ce aceste activităţi au gratuit.

Azi datoria este înrolarea în frontul păturii largi ageneraţiei de la plug, universitate şi uzină, ca să-şi aibeconducătorii necesari.

Publicaţii:Un centru de activitate ştiinţifică susţinută, care

înseamnă singura direcţie culturală şi cu repercusiunisociale în România este: grupul din jurul profesoruluiGusti. Profesorul, în 1910 porneşte o acţiune dublă:ştiinţă socială şi prefacere spirituală a soc[ietăţii]

<<< 112

româneşti. Lucrează prin prelegeri la catedră şi InstitutulSocial Român (Iaşi, Introducere la cursul de Istoria fil[ozofiei]greceşti, sociologie, etică şi politică). În epoca a doua aactivităţii sale (Bucureşti 1928) el dă precădere laturiiştiinţifice, deşi momentul cere o intensificare a acţiuniisocial-reformatoare. În acest moment încep ramificărilegrupului.

1. Cei cari prin dispoziţii temperamentale rămânîndrăgostiţi ai realităţii săteşti (Stahl, Vulcănescu)(Regrete. Plâng pe ruinele satului vechi şi se tânguiesccă ţăranii încep să se spele).

2. Cei cari urmăresc afirmarea ştiinţifică a sistemului,fie ca sociologie generală (Herseni), fie ca metodă de aaduna ştiinţific date etnografice, folclor etc. pentrucercetări cu viziune sociologică a fenomenelor (Ionică,Amzăr, Bernea) (Raportări continue la sociologiaapuseană, germană ori franceză).

3. Cei cari accentuează latura reformă socială,actualizează şi valorifică virtuţile practice ale sistemuluiştiinţific, trag consecinţele politice ale constatărilorsociologice, inaugurează un curent, fondează o poziţie(Golopenţia, Coste, Neamţu).

Direcţiile îşi au publicaţiile şi activitatea lor, legatăde doctrina iniţială şi personalitatea Profesorului D.Gusti, dar cu tendinţa de a se independentiza.

„Arhiva pentru ştiinţ㔄Revista de sociologie românească” sau „Rev[ista]

română de sociologie” (proiect) – pentru materialmonografic, şi „Rânduiala” (proiect).

„Dreapta” – independentă complet, ca organ deacţiune şi militantism ideologic.

Ca ştiinţă:Biblioteca de studii sociologice, volumele Herseni,

Stahl.Importante pentru viaţa ştiinţifică sau social-politică,

nici o publicaţie în afară de cele pomenite (şi niciacestea).

N. Iorga n-a mai scris nimic de la O viaţă de om şi dela nou apărutele volume de Ist[oria] lit[eraturii] românepână în zilele noastre.

Cei tineri, ori nu scriu nimic, ori fac confesiuni(Eliade), ori comentează romane franţuzeşti, engleze şigermane (vezi toate revistele literare).

Cei de stânga nu fac nimic alta decât combat zilnicnazismul: Pandrea, Pavel, Tatu etc., în „Cuvântul liber”şi „Viaţa românească”.

Dintre ceilalţi oameni vii: Nae Ionescu tace, Gogaaşteaptă să ia locul lui Duică la Cluj, Stere a ajuns laNostalgii şi gata. Dacă am vrea cărţi ar tebui să citim ruşi,bulgari, unguri, nemţi.

Iar dacă eu aş continua să-ţi scriu (ţi-am scris întredouă ceasuri de muncă grea la Fundaţie, unde lucrez dinrăsputeri pentru o leafă de 3.800 lei, şi continui notemarginale, acasă la Stahl, unde ascult un ţigan de laBudapesta) acuma seara, nărodul ăsta cu lăuta lui m-aramărî aşa de tare că m-aş supăra şi n-ar mai valora nimicînsemnările astea.

De aceea închei. Noroc bun. Cu frăţească dragoste, Oct. NeamţuP. S. Notele sunt grăbite, nesistematice, simple

sugestii. Dacă aş fi ştiut că astea rămân în sarcina mea,cugetam bine chestia şi făceam ceva serios. Dacă pedatele astea şi pe ce ştii tu va ieşi o chestie bună, trimiteo copie şi pentru „Dreapta”.

Trimit numai ca să ai până sâmbătă chestia aşaprecum mi-o ceri. Când vei mai avea asemenea chestiunicere-mi-le din vreme ca să le fac cu seriozitatea pe carise cuvine să le-o dăm. Aşteptam să ţi se dea asta de cătreAmzăr; Să sperăm că vei scoate totul cu bine la capăt.

O rugăminte de deosebită importanţă: trimite-nenotele lui Brutus despre problemele externe. Ai noteleşi o copie.

8. A.G. către O. Neamţu (ciornă, 21.11.1934)21 nov.

Dragă Neamţule,O altă scrisoare pe tema reorganizării „Dreptei”.Întâi chestia titlului. Am început să cred şi eu că e

bine ca „Dreapta” să rămână. Cât de cât cunoscut, cume. Dar sunt de părere să te zbuciumi să găseşti subtitlulevocator, care să anuleze bănuiala că suntem doctrinaristerili. Foaie de cultură, inf[ormaţie] şi luptă naţ[ională] nuspune absolut nimic. Caută ceva îndrăzneţ, fără sfială(putem îndreptăţi calificări luate anticipat). Bălcescu şi-anumit revista la Paris „România viitoare” (înt-însa aapărut Cântarea Rom[âniei] a lui Russo şi Mersul revoluţieiîn istoria rom[ânilor]. Eu am jucat odată gândul „Româniaadevărată”. Adevărat e prea reacţionar. Găseşte poateceva sobru în genul „Pregătiri (nu pagini, ceea ce e preade scrib) pentru România viitoare”. Dacă găseşti chipde a introduce şi nota: a celor tineri de azi, ar fi maibine.

Apoi, chestia atitudinii noastre. Nu e vorba săformulăm crezuri. Dar trebuie să fim nemăsurat maiunitari în polifonie ca să-i răsplămădim pe cetitori pepotriva noastră. În articolul Bălcescu voi preciza câtevatrăsături pe care ni le ştiu comune. Acum, liniile mari.Faţă de „Generaţia” de la Bucureşti: suntem cărturari,dar ne credem răspunzători pentru românitate, simţim şimărturisim nevoia acţiunii. Faţă de clujeni – voitromânitate integrală. Faţă de Gardă etc.: vrem românizareşi acţiune, dar credem necesară cunoaşterea situaţiei şia posib[ilităţilor] actuale ale României pentru o acţiuneeficace şi românească. – Românesc socotim (aci e necesarăpentru succes o revizuire la tine) nu un trecut proiectatînainte (bună parte din Eminescu de la „Timpul”), cirăsplămădirea maximă cu put[ere] şi optimă aprezentului românesc hibrid (biologiceşte, social,cultural…). Citeşte în „Arhiva” Burghezia rom[ânească] IVde Zeletin.

O discutare serioasă a ceea ce poate face Româniaîn chestiunea evreiască e de datoria noastră şi, binefăcută (ca disc[urs] minorităţi), poate să fie un alt pas

113 >>>

mare al nostru. Socotim necesară acţiunea, dar nusuntem nici căpitani, nici gardişti. Trebuie să devenimceea ce n-au reuşit intelectualii de aci: plănuitorii a ceeace urmează să fie făcut; ca să ne impunem, trebuie săvedem aşa de bine, încât planurile noastre să se impună.

Pick, deşi foarte lucid pe tema situaţiei în monografie,e încă prins în Junimism negator. Echipele regale ar firidicole dacă ar vrea să facă ştiinţă, dar ca faptă sunt maide preţ, oricât de incomplete, decât vrerile de bine,perfectissime dar exclusiv verbale. Altceva apoi, şigrupului întreg (poate cu excepţia lui Coste): cu gazete,chiar şi plănuitori desăvârşiţi, nu se face istorie (cel multistorie literară: la cap[itolul] Alţi autori mărunţi). Nucăpătăm rost decât prin batalioane care ne iau lozincă.Ceea ce nu însemnează că nu putem să ne închegăm înde noi un timp oarecare. Dar însemnează că nu trebuesă ne certăm cu orice preţ (pentru animozităţi biografice)cu strângătorii de mulţimi din cei tineri. O lectură a luiMachiavel e necesară. Apoi, nu e vorba numai decerturile de intelectuali pe planuri ideologice, ci şi de luăriîn seamă ale probl[emelor] de econ[omie], de structurăsocială, mecanism politic etc… Nu văd rostul ziaruluinostru dacă n-avem curajul vrutului şi acceptatului deţeluri mari. Nu-mi luaţi însă în nume de rău toate acestea.Nu sunt mai bun decât voi, ci numai mai singur. Dinacestea, o concluzie pentru cuprinsul ziarului. Nu trebuiesă ne mărginim numai la rostul zgâlţăire naţionalistă princicăleli ori ton profetic. Asta e foarte necesar: dar să fiede calitate (Muscelul Neamţului, dacă n-ar fi oleacăreacţionar, ar ţine comparaţia cu Cântarea Rom[âniei]). Maitrebuie, pe lângă aceasta, în mod sistematic, articoleinventar, serios documentate, articole plan, temeinice,articole de documentare. Intenţia e nu numai săentuziasmăm tineretul, ci să-i şi mobilăm capul într-unanume fel.

Nu cred că trebuie să-i dăm ziarului prea multesubdiviziuni. Să nu lipsească totuşi niciodată douărubrici: Popoarele vecine şi o alta, căreia tot voi să-i găsiţinume, un fel de „Ce nu se poate să nu ştie românultânăr”. Acolo să-l puneţi pe Vania Measnicof18 şi pe toţispecialiştii disponibili să dea informaţii mici dar vii. Aşpune regulat în fruntea ei, cu riscul de a isca zâmbete:10-15 date pe care cred că trebuie să le ştie [pe] de-arostul orice român (cifrele statistice inteligent rotunjite):suprafaţa României (în paranteză, a şasea după mărimeîn Europa), populaţia 1930-18 milioane (în paranteză,1934-19 mil.], natalitate (compar[aţie] cu Germania),mortalitate (compar[aţie]…), pop[ulaţie] agricolă – 70%(după stat[isticile] prezente], ca să isprăvim cu mitul80%). Industria naţională satisface 56% din consumaţiaint[ernă]… Şi câteva date istorice. În privinţa aceasta,pune-te în legătură cu Vania Measnicov, arată-i tabeleleîntocmite de mine pentru Löwenberg, va face el toate.Asta, sus. Pagina ar tebui să precizeze în puncte scurte,despărţite de o steluţă d[e] p[ildă], tot ce credem noi cătrebue ştiut de un român. Că ţara nu e cunoscută eadevăr adevărat. Ne trebuiesc încă ceva economişti

(vedeţi dacă nu puteţi câşiga unii, dar buni). În paginaaceasta ar trebui apropiat de tineri tot ce, ştiut, îi leagăde ţară. Indicaţii inteligente cu un citat aţâţător decuriozitate scos din clasici uitaţi (oamenii de la 1848pentru care am un mare respect etc.). Cunoaştereaistoriei, cu deosebire a veacului 19: citate şi indicaţii dinvolumele Aşezăm[intelor] Brătianu (de recrutat filologi,istorici tineri dar buni: control la toate însă). La fel, cusituaţia econ[omică] şi situaţia demografică. Fireşte,toate astea, dacă e chip, şi sub formă de articole.Revizuiri ale tuturor clasicilor noştri trebuiesc făcute;alţii ridicaţi la rang de clasici (Zeletin, Nae Ionescu). Îngenere, să ne străduim toţi să luăm obiceiul să citim aşaîncât să folosească şi ziarul. Fişa în trei rânduri a uneicărţi noi s-o tipărim în ziar la loc convenabil. Citatele săle dăm la fel pentru ziar. Brutus şi Pick trebuie să scoată(noroc pentru meseria lor) regulat o rubrică în genulBlick in die Welt19 din „Deutsche Zukunft” (România şilumea sau aşa cumva), ziarul îl are Brutus.Vezi să foloseşticât se poate de mult tehnica citate[lor] din „Blick in dieZeit”20. Cred că am mai scris despre calea de concentrarepaşnică a tineretului prin citate şi menţiuni. Ţine un atarecont de tot ce e cu scaun la cap [în] revistele tinereştiprovinciale şi consemnează tot ce se petrece deosebit încele de şefi tineri, şi ia poziţie energică. Vom deveniziarul tuturor aşa. Mai trimit şi alte ziare, dar puţininteresante ca organizare: aci trebuie să descoperiţi voi.Uneori pagini de genul acesta: romanul ardelean; cerulromânesc; lirica celor tineri; utilizaţi şi oameni genSoroceanu, cu suflet tânăr, dar la vârstă dincolo de noi.

Însfârşit, în privinţa informaţiei voastre: trebuie săcitiţi toate ziarele româneşti. Şi un rând de ziare străine.Trebuiesc abonate [făcute abonamente] cumva şi ţinuteundeva la dispoziţia tuturor. Eu voi abona pentru ziarpe adresa diplomaţilor mai puţin supăraţi de cenzură:„Blick in die Zeit”, „Widerstand”, „Osteuropa”, „MagyarSzemle” (rev[ista] cea mai bună a ungurilor); „DeutscheZukunft” îi vine lui Brutus. Afară de asta vă voi trimitetot ce voi găsi interesant în rev[istele] de aci pentruRomânia. La Externe sau într-o cafenea, trebue să aveţichip să vedeţi regulat „Temps” şi ziarele cu cronicari buni:„Times”, („Notre Temps”, generaţia tânără), „Corriere”,„La Bulgarie”, „Messageries d’Athènes”, ceva sârbesc...Trebuie să înghiţim de zor tot ce e românesc, cetiterevistele, cetiţi clasicii, strânse legături, încercatecălătorii.

Trimit o cronică remarcabilă a probl[emelor]agric[ole] în Pol[onia], a sit[uaţiei] în Rusia (din„Osteuropa”); Pick să înfăţişeze cât de [de]grabă chestiacu polonezii, care e interesantă… (Pentru imaginea deansamblu a econ[omiei] rom[âneşti], recomandabilăRăzmiriţă, Essai d’Economie roumaine 1830-1930, prostscrisă dar cu material).

Sunt chemat la o cină şi trebuie să isprăvesc.Contribuţia mea Ardeal soseşte duminică-luni.

Ziarele model, trimise pe adresa lui Brutus (atenţiela „Widerstand”).

<<< 114

9. A.G. către O. Neamţu (ciornă, [1934])

Dragă Neamţule,Am ieşit ieri dimineaţă într-un parc apropiat, ca să

întorc limpede şi capabil de a termina două articolepentru „Dreapta”. Revenit, am găsit biletul vostru21.N-am mai scris nimic. Mâhnit şi furios, am fost amendatcu 1 marcă, la prânz, când am ieşit în oraş, pentrucălcarea regulamentului de circulaţie şi perseverarearogantă împotriva somaţiei sergentului. Iar după masăam scris câteva pagini vehemente pe care le vei cetiodată.

Totuşi ştii bine că am stat la îndoială în vară dacătrebuie să lucrez din nou la „Dreapta” şi dacă trebuiescoasă. Iar zilele acestea mă hotărâsem să scriu un teancde articole, în care să prezint atitudinea mea şi să te rogapoi să nu-mi iei în nume de rău dacă, hotărât seriossă-mi obţin doctoratul, voi colabora arareori.

Nu e o contrazicere în aceste atitudini, ci simpluaspecte deosebite ale atitudinii mele. Încerc să leformulez, azi, ca să-ţi ajut să scapi de necazul şi„scârbirea” despre care-mi scrii.

La temelia atitudinii mele stă credinţa că trebuie sădepăşim sfera vieţii în de noi, acţionând în slujba ţării.Firii mele îi corespunde o acţiune cărturărească şimorală: nu pot fi de folos decât la arsenalul nostruspiritual. Cred că zgâlţăirile profetice nu sunt decât unfragment al acţ[iunii] cult[urale] necesare acum. Dupăce smulg buruienile şi-şi pregătesc cum ştiu ei straturile,grădinarii nu şi-au mântuit treaba22; trebuie să sameneceva. Trebuie trasă la răspundere lumea, nu sunt de ajunsarticolele de o zi23. (Cred că Nae Ionescu nu va exercitaacţiune directă, pentru că el şi oamenii lui îşi credepuizată misiunea prin articole de gazetă). Schimbăriefective nu vor dezlănţui la noi decât cei cu răsuflarealungă, adecă cei care rezistă timp de câţiva ani să scoată,după cinci articole de ziar, o carte; împlinind ei înşişipostulatele lor. Numai aşa pot fi intimidaţi intelectualiide azi, buni de articole, dar nu de duceri la capăt; numaiaşa poţi să devii motorul spiritual al gazetarilor mici, alînvăţătorilor şi al tuturor celor care vorbesc pentrucinci-zece şi o sută de oameni. Aceasta cere răbdareapregătirii temeinice. România nu se prăpădeşte îndoi-trei ani; iar noi trebue să avem tăria renunţării lasatisfacţia prezentă pentru jumătăţi de operă în schimbuloperei întregi, viitoare.

Ţin totdeodată la tine şi cvadrupla24 noastră alianţăare o însemnătate covârşitoare în clădirea vieţii mele.Dacă aţi pornit, nu puteam rămâne în urmă. Ai văzutdin scrisorile mele din urmă la ce tensiune s-a înălţatentuziasmul meu de echipă.

Dacă lucrurile s-au întâmplat cum m-aţi lăsat săbănuiesc, e vremea aducerii în faţă a convingerii meleintime. O fac cu o oarecare emoţie, pentru că gândindanii care vin, am căpătat siguranţa că, întrucât stăm cuadevărat pentru con[vingerile] pe care le mărturisim azi,noi doi, tu cu mine, vom lupta cot la cot. Brutus şi Picki

vor trebui să scoată fapte din iubirea lor de ţară pe unalt front; cred că te ştiu îndeajuns de bine ca să socotesccă tu vei lupta pentru ţară în ţară, la înarmarea spiritualăa lumii.

Cred că trebuie să începi cu hotărâre o altă viaţă.Scrie arareori, când nu poţi să nu scrii. Restul vremii staila Academie şi ceteşte români câţi poţi şi la Fundaţie saula Universitate atâţi străini câţi trebuesc ca să nu-ţiturburi ochii megaloman. Toţi patru trebuie săcunoaştem bine România de azi: spaţiul ei, structurasocială, posibilităţile econ[omice] şi spirituale şi forţelepolitice care ar putea să le puie în lucrare. Dar diplomaţiitrebuie să privească lumea cu ochiul ferm al celui careştie pentru cine priveşte. Tu şi cu mine, noi trebue săfacem mai mult decât s-o cunoaştem. Cu acelaşi ochisigur trebuie să alegem din ce s-a scris şi s-a gândit lanoi şi aiurea ceea ce trebuie acum la noi, ca să-i formămsufleteşte pe cei mulţi, trebuie să-i învăţăm să vadăRomânia de azi şi să gândească în perspectiva ei.

Cred că e bine să începem amândoi să ne însuşim cutemei veacul al 19-lea, să-i reluăm pe toţi clasicii.Lucrând în vederea unui rând de antologii inteligentepentru cei tineri. Nu trebuie să ne lăsăm furaţi însă defraza naţionalistă; am trebui să raportăm consecventtotul la România prezentă, probl[emele] şi nevoile ei (deaci necesitatea studiului statistic de care am vorbit).Într-o atare antologie eu aş pune accentul nu pe text, cipe cele 5-6 pagini de prefaţă, care să fie şcoală deatitudine nouă precisă şi fermă.

Tu ai tebui să isprăveşti serios cu Eminescu. Citeşteîn „Viaţa Rom[ânească]” 1908 un articol al lui Ibrăileanudespre socialismul ante-Junimist şi „Timpul” ist[oric] allui Eminescu. Şi fă în prealabil cura Zeletin pe care ocred neapărat necesară la tine. Naţionalismul în de el nune ajută mai mult decât orice altă vorbăraie. Ne sunt depreţ numai cei care au împerechiat iubirea lor deRom[ânia] cu viziunea limpede a ceea ce a fost necesar.Citeşte cât [de] degrabă Mersul revoluţiei în istoriarom[ânilor] (Bălcescu), reia toţi moldovenii prezentaţi deIbrăileanu în Spiritul critic. Trebuie cântărit seriosMaiorescu şi avut curajul afirmării sterilităţii şicaracterului demoralizator al operei lui Motru (părereamea tot mai conturată). E enorm de mult de făcut, dacăvrem să nu devenim simpli gureşi.

Voi abona totuşi revistele pomenite. Faceţi din cândîn când cronici la reviste neutre (Rev[ista] Fund[aţiilor]),stabiliţi legături cu Inst[itutul] Soc[ial] „Banat[-Crişana]”,cu „Gând Românesc”.

Aş fi bucuros să aud veşti mai amănunţite.Frăţeşte,A.

Mulţumiri pentru ce-mi scrii despre frate-meu şi celebune băieţilor.

115 >>>

10. O. Neamţu către A.G. (29.11.1934)29. nov. 934

Dragă Anton, Nu-ţi scriu un răspuns la scrisoarea primită ieri. ţi-l

voi scrie altădată, cu altă stare sufletească. În cele ce urmează voi încerca să-ţi prezint icoana

situaţiei de azi a tovărăşiei celor patru: ce nu mai putemface, ce facem şi ce va trebui să încercăm.

Voi începe cu „Dreapta”, care a fost. Asocierea luiMoldoveanu şi Roman am făcut-o cu gândul sincer dea lega de gazetă un fost coleg de şcoală, care avea putinţasă aducă banii cari ne lipseau pentru pornirea foaiei. Amvorbit cu el deschis, cum vorbesc cu toată lumea. Dreptgaranţie, [l-]am convins pe Horescu să-l asocieze laproprietate. Şi am lucrat împreună. Dar Moldoveanu, îna cărui sinceră atitudine credeam, socotind că vechiulmeu camarad de şcoală aduce în tovărăşie bună-credinţape care o aduceam eu din partea mea, avea gând ascunsşi planuri nemărturisite. Isteţimea lui a înşelat încredereamea. Împrejurările sunt următoarele: după n[umă]rul 5,noi nutream gândul încetării „Dreptei” în favorulplanului Brutus-Picki (despre care voi încerca să-ţi dauamănunte mai încolo). În consecinţă, am hotărâtamânarea, t[ă]răgănarea apariţiei n[umă]rului 6. Acestlucru a trezit bănuieli şi ambiţiuni la Moldoveanu, careavea motive de supărare pentru cenzura la care au fostsupuse articolele sale şi ale lui Roman, de către mine, încele două numere din urmă. Motivul supărării sale nuera prea temeinic. Îl socotesc doar un pretext, care săjustifice procedura sa. Aşadar, la amânarea noastră, elrăspunse cu hotărârea de a scoate gazeta fără noi.Horescu s-a opus categoric. Ei au trecut peste noi şi auscos-o cu un pronunţat caracter vaidist şi tillist, ca unsemn al ruperii de noi, dar şi ca o dovadă a motivelorreale ale despărţirii, ei înlocuiră pe Horescu de la firmăşi au trecut numele lor: Director-Moldoveanu,Redactor-Roman. Şi astfel numărul 6 a apărut subnumele lor şi fără noi. Fapta lor e prevăzută şi pedepsităde legea presei şi codul penal. Horescu îşi cautădreptatea, lăsând pe cei doi pe mâna Parchetului;Topliceanu îi este avocat destoinic.

Consecinţele acestor întâmplări sunt următoarele: 1. Cel care a finanţat „Dreapta” se refuză s-o mai

scoată atâta vreme cât noi stăm departe de ea. Aşadarcei doi nu vor mai obţine subvenţia.

2. Noi o considerăm compromisă şi nu maiintenţionăm s-o scoatem.

3. Ni se fac propuneri să scoatem gazeta, în aceleaşicondiţiuni de subvenţionare, fără cei doi: de asemeneaam refuzat, fără a spune ultimul cuvânt.

4. Proces între Horescu şi Moldoveanu.Şi mai trebue să-ţi vorbesc despre vinovăţia mea în

această chestiuneÎntâi ea stă în faptul că am legat pe Horescu de

Moldoveanu.Apoi, în faptul că, încrezător, până la prostie, în

sinceritatea lui Moldoveanu, n-am fost prevăzător ca să

preîntâmpin lucruri ca acele întâmplate. Aşadar, dupăaspra judecată a judecătorilor mei Picki şi Brutus: „lipsătotală de spirit politic”.

În al treilea rând, sunt vinovat că n-am tratat cuMoldoveanu comercial, ci i-am dat lui toate garanţiile şin-am cerut, în schimb, decât asigurarea sincerităţii şionestităţii lui colegiale şi prieteneşti.

Acuma, eu sunt de acord cu judecătorii mei. Dar,atunci când vreau să găsesc pentru mine însumicircumstanţe atenuante, pentru situaţia mea închestiunea asta, am uneori impresia că, în judecarea ei,Brutus şi Picki nu ţin seamă de toate datele problemeişi că totul are şi o altă faţă, care nu se judecă prin „spiritpolitic”. Poate că în astea toate vezi şi tu ceva ce nuvedem noi.

Rezumând: tras pe sfoară de Moldoveanu,„Dreapta” a sfârşit, dar totul nu este pierdut.Combinaţia Brutus-Picki, strâns legată de ocupaţiuneaşi relaţiunile lor, rămâne în picioare, cu largi posibilităţide a obţine subvenţia necesară unei bune, frumoase şiregulate apariţiuni a unei gazete a grupului nostru.

Ceea ce e rău e altceva. Şi în examinarea acestui„altceva” voi încerca să fiu cât mai rece şi drept.

Ca să izbutească repede combinaţia Br[utus]-P[i]c[ki]e necesar ca ei să aibă mult interes pentru chestiune.Brutus este pentru rezolvarea grabnică a ei. Dar Picki,principalul ei autor, este pentru interminabile pregătiri,discuţiuni şi consfătuiri, cari poartă data apariţiei de la 1decembrie la 15 decembrie şi de la 15 dec[embrie] la 1ianuarie ş.a.m.d., în care timp o vedem zilnic în formenoi şi noi, şi ne certăm dacă o facem pe hârtie de 1.000de lei sau de 2.000 de lei. Şi astfel stăm pe loc. Unargument nou, pentru starea pe loc, a câştigat Picki dinultima ta scrisoare în care el a cetit aşa: „Prieteni, nu erău că „Dreapta” a încetat: Staţi pe loc şi cetiţi. Avemvreme.” În consecinţă, Picki a găsit argument şijustificare pentru tergiversări şi amânări.

Argumentele lui Brutus şi ale mele au fost prea slabeca să răstoarne convingerea lui Picki că a cetit bine cespui tu.

În rezumat: avem perspective sigure pentru o gazetănouă, dar Picki şi noi toţi trebue să fim împintenaţi casă-i grăbim apariţia. Te-aş ruga s-o faci, cu nediscutatata autoritate şi cu trecerea pe care o ai asupra noastrădatorită înţeleptelor tale vederi şi îndemnuri. Eu credîncă în datoria unei munci paralele: informarea noastrăproprie prin lecturi temeinice şi trezirea tovarăşilor devârstă la munca pentru ţara cea nouă a românilor. Eucred că e bine să ne avem continuu foaia noastră, cetateanoastră mică dar puternică, din care să luptăm şi în caresă ne retragem, cu credinţa şi tăria unor convingerinestrămutate şi a unei prietenii încercate, puse în slujbaunui gând comun: munca unei vieţi întregi pentru ţarăşi neam, fiindcă altceva mai bun de făcut n-avem. Eucred că e bine să ne scoatem foaia cea nouă cât mairepede, întăriţi cu toate dezamăgirile şi căderile celeivechi, fiindcă încercările sunt inevitabile celor cari se

<<< 116

zbat în viaţă şi datoria ne este să nu ne lăsăm doborâţide ele, ci să învăţăm pentru viitor. Şi poate dezlegareaasta, din combinaţia cea veche, e binevenită. Poate a fostrânduită anume ca să ne regăsim tot numai cei vechi.Mi-ar părea bine să vezi lucrurile tot aşa. Şi atunci, terog, spune o vorbă de îndemn prietenilor noştri Picki şiBrutus. Spune vorba hotărâtă pe care ei o aşteaptă.

Iar acum închei. Aştept o scrisoare a ta asupraacestor lucruri. Aştept şi judecata ta asupra vinovăţieimele. Dar aş vrea ca întâmplările astea să nu le considerimai grave decât sunt, în semnificaţia lor măruntă şineesenţială pentru ceea ce ne preocupă pe noi. Şi, maiales, să nu micşoreze nici dragostea ta pentru gândurilenoastre şi nici entuziasmul tău.

Pentru scrisoarea primită ieri, primeşte un emoţionatcuvânt de mulţumire. Îţi voi răspunde în curând.

Cu frăţească dragoste,Octavian N.

11. O. Neamţu către A.G. (17.12.1934)Bucureşti, 17. XII. 934

Dragă Anton,Treburile, multe şi mărunte, cari îmi iau ceasurile şi

zilele aici la Fundaţie, nu mi-au mai lăsat vreme să-ţirăspund. Şi cred că întârzierea asta a răspunsului n-a fostrău primită de tine, ştiind tu că ea nu se datoreşte nicineglijenţei, nici vreunei lipse de interes. Şi mă maigândesc la altceva: e foarte posibil că, prins cu muncauniversitară, întârzierea corespondenţei tovarăşilor tăide aici nu ţi s-a părut prea îndelungată şi poate a fost şibinevenită, lăsându-te întreg cărţilor şi doctorilor tăi.

Ne-au făcut mare plăcere rândurile tale telegrafice,trimise din drumul spre Berlin. Şi cred că ţi-a făcut şi ţieplăcere şi ţi-a fost de folos şederea la Berlin. Nu întârziasă ne trimiţi ştire despre toate.

Noi aici nu mai facem nimic vrednic de amintire.Încerc un tablou sumar al faptelor şi gândurilor celorlăsaţi de tine pe străzile şi în cafenelele capitaleiromâneşti.

Întâi, un scandal despre care probabil ai aflat dinvreo foaie românească ajunsă până la tine. „Elitageneraţiei”, de la Vulcănescu până la codaşi precumSandu Tudor şi colaboratorii săi, sunt prinşi într-o plasăde certuri, bătăi şi carteluri de onoare, pornite toate dela presupuse înodări dintre Comarnescu şi GabrielNegry, cari ar fi cuprinşi de porcoase patimi şi ruşinoaseobiceiuri. Vulcănescu a bătut pe Sandu Tudor, ca săapere pe Comarnescu; Comarnescu a provocat la duelpe Zaharia Stancu, întâiul cruciat al moralei, din asta aieşit altă provocare şi altă bătaie: Tell a bătut pe SanduTudor, la Corso. E prea complicat şi subtil firul tuturoracestor onorabile „afaceri de onoare”, decât să-l potînfăţişa limpede25.

De altfel cred că e deajuns atât: părăsind mistica,metafizica, spiritualitatea şi chiar politica cea meschină,generaţia, rafinată şi cavaleră, caută să stabilească şi să

aducă la cunoştinţa opiniei publice toate perechile deîndrăgostiţi, pe cari le cuprinde. Oficiosul acestorchestiuni este „Credinţa”, foaie de luptă politică şispirituală. Tabăra celor jigniţi: Comarnescu, Vulcănescu,Tell, Negry, etc. Iar moralizatorii: Sandu Tudor, ZahariaStancu, etc. Să le spunem: Bravo! Şi să trecem maideparte. E şi acesta un sfârşit pentru o generaţie ca ceadespre care vorbiam…

Noi? Noi, deşi nu stăm mai strălucit, totuşi nu avemnici onoarea să fim în gura lumii cu chestii de astea. Nuştiu dacă asta e o scuză pentru lenea de care dămdovadă, privitor la chestiunile cari ar trebui să nepreocupe constant. Nu facem nimic altca decât să neîntâlnim uneori, să vorbim despre toate, să constatămcă nu suntem suficient de „activi” şi să ne despărţimînjurându-ne pe noi şi lăudându-te pe tine. Atât. A da!Nu uităm niciodată să declarăm unul altuia că: niciodatănu vom părăsi „jurămintele tinereţii” şi că nu vom uitaniciodată de lucrurile pentru cari trebuie să luptăm

Aşa fiind lucrurile, e greu să mai găsesc ceva desprecare ar fi nimerit să-ţi scriu. Nu mai este nimic.

Aici, la Fundaţie, sunt lucruri bune. Dar despre asteamâine şi poimâine, pe larg, dimpreună cu unele planurişi propuneri asupra cărora cred că e nimerit să ne oprimpuţin grija. Profesorul are momente în cari e dispus săse pornească la lucruri îndrăzneţe. Iar lucrurile desprecari i-ai scris mai demult nu le-a uitat. Le regăsescadeseori în ce spune şi în ce face chiar. Dar – repet –despre astea, mai pe larg, altădată.

Ce mai faci? Ce lucrezi? De ce nu ne mai înjuricâteodată. Ne-ar prinde bine. Chiar şi mie. Spor lamuncă.

Frăţească dragoste,Octavian N.

12. O. Neamţu către A.G. (17.1.[1935])17. I.

Dragă Anton,Eu faţă de tine sunt păcătos şi prin necuviinţă, între

altele. Am neglijat şi frumoasa obligaţie şi prieteneascaîndatorire de a-ţi trimite un cuvânt de bună urare laCrăciun şi Anul nou. Când am plecat spre casă, ostenitşi amărât, cum sunt acum din nou, mă gândeam că laCaransebeş, îmi voi reveni şi-ţi voi scrie mai pe-ndelete,mai mult, şi-ţi voi spune de-acolo, cu suflet decaransebeşan molcom şi liniştit, şi sărbători fericite şiAn Nou fericit! Dar nu ţi-am mai scris nici de-acolo. Înschimb, am primit acolo mustrătoarea ta atenţiune, princărţile trimise, care fapt m-a făcut să roşesc şi pentrucari cărţi îţi mulţumesc.

Acuma să nu crezi cumva că astă întârziere epistolarăînsemnează că eu nu scriu decât atunci când am nevoiesă cer articole pentru gazetă26, să fac prin tine îndemnuriasupra prietenilor noştri, să cer informaţiuni ş.a.m.d.Dar e explicabil ca, în condiţiunile de atunci,corespondenţa noastră să fie mai vie: eram prinşi toţi

117 >>>

într-un lucru drag şi căutam să fim cât mai aproape, plinide grijă pentru ce facem şi plini de lucruri pe cari să nile spunem.

Acuma, crede-mă, oricând m-am gândit să-ţi scriu,mă gândeam: de ce să omor pe omul ăsta, cu atâtealucruri pe capul lui, cu supărările mele, cu nemulţumirilemele, cu planurile mele şi alte asemenea mărunţişuri.

Tu, ori de câte ori ne-ai scris şi mi-ai scris, ai avutputinţa de a pune lângă vorbele rupte din suflet, pe carile-ai ştiut spune bine şi deschis, lucruri de folos şi lucruride importanţă activă. Eu nu ştiu decât rar de tot să scriu„ce mă doare” bine şi deschis, iar acum nu văd ce armerita să fie scris din faptele cari ne înconjoară.

Am mai încercat să-ţi scriu, între timp, dar nu ţi-amtrimis scrisoarea, fiindcă-mi era ruşine şi de cuprinsul eişi de goliciunea ei. Poate, ca document psihologic, o voialătura rândurilor ăstora, dacă o voi mai găsi prinbuzunare.

Eu îţi voi vorbi ţie, odată, deschis. Dar când va sosiceasul s-o pot face, trecând peste numeroasele piedicipe cari mi le pune firea mea. Dar acum să-ţi spun ce maifac şi cum o duc.

De când truda noastră comună a-ncetat, nu preafacem nimic. Ne şi întâlnim mai rar. Brutus şi Pichi suntprinşi de lucrările ministerului şi obţin, cum e foartefiresc, succesele cuvenite. Mai zilele trecute Brutus aimpresionat şefi şi colegi cu o strălucită expunere aproblemei Saar27, în care se puteau admira deopotrivăsiguranţa judecăţii şi înţeleapta cumpănire a faptelor, cuvioiciunea expunerii; mişcarea stilistică şi de organizarea ideilor; expunerea este limpede, iar tezele se dezlănţueşi se înlănţue după o reuşită formulă de afirmaţie şicontradicţie, pe care nu ştiu dacă Brutus a dorit-o, dar esigur că expunerea sa o are. Asemenea ocaziuni suntpentru noi prilej de bucurie, care ne strânge la olaltă casă vorbim şi să ne retrezim încrederea şi dorul demuncă.

Alt prilej de aceeaşi natură şi de mustrare totodatăsunt scrisorile tale din cari te vedem, liniştit sufleteşte,cunoscând scopuri şi mijloacele adecvate, harnic,neînfrânt de supărări, statornic şi cu putere de muncă.

De sărbători, Brutus şi cu mine am găzduitbănăţeneşte pe Pichi şi Nicu Popescu28. Au fost la noi,cred că s-au simţit bine, dar mi se pare că nici n-au văzut,nici n-au cunoscut ceea ce eu aş fi vrut să înţeleagă ei înoraşele de la noi şi chipul nostru de a trăi. Poate la onouă coborâre a lor spre părţile noastre vor descoperişi asta.

Apoi ne-am întors la treburile noastre: Brutus şiPichi la minister, Nae la Ploeşti, eu aici la Fundaţie.

Acuma ce fac eu: am descoperit în rafturile dinlocuinţa mea şi în cele ale lui Stahl, buna mea gazdă, cărţide tot felul. Şi şi fiindcă altceva nu-mi rămânea de făcutşi şi fiindcă uneori mă gândesc să-mi încerc norocul laexamenul de capacitate, citesc ori de câte ori am un ceassau o după-masă liberă. Este aproape aceeaşi viaţă pecare am dus-o în primii mei ani de Bucureşti: viaţă

liniştită, în care cea mai extravagantă aventură este omică întârziere la un pahar de vin, şi care trece calm şifără istorie, pe canapea şi la masa de scris, cu cartea înmână şi uneori cu condeiul, notând vorbe şi scheme delucrări. Nu e rău. Şi-mi place chiar. Şi uneori mă întrebcare-i faţa adevărată a vieţii mele. Frământarea ca cea defelul zbaterilor cu „Dreapta” şi pentru politică, ori viaţaasta calmă, cu gândurile tale şi cele ale altora din cărţi,citind şi scriind. Căci vezi: cu aceeaşi dorinţă, eu vreauuneori o viaţă plină de întâmplări, cari să-ţi ceară trudăşi energie, punându-ţi la încercare puterea spiritului şirezistenţa fizică, şi alteori regret că nu voi putea trăiodihnit, undeva cu o moşie şi o casă ca a spăiilor29 depe la noi, cu o bibliotecă mare şi o masă de scrisgrea, ducând o viaţă împărţită de Dumnezeu, dupăanotimpuri, pentru pământ şi pentru carte.

Acuma sunt pe linia odihnitoare, prea odihnitoare,a muncii să zicem „intelectuale”, aşa că orice propuneriale tale, în această direcţie, sunt mai mult decâtbinevenite. Le aştept cu multă nerăbdare şi curiozitate.

Să mai adaug, poate, unele lucruri despre Fundaţie.Am intrat aici cu multă bucurie. Bucurie fiindcă, bun saurău, găseam un loc de muncit, şi bucurie fiindcă eramtot cu acei lângă cari am mai lucrat: Profesorul şi Stahl.Apoi, era pe vremea frământărilor noastre, vedeamFundaţia ca instituţia puternică prin care se puteaîntreprinde ceva temeinic, pentru primenirea mentalităţiioraşului şi intelectualilor orăşăni şi pentru regenerareasatelor. Am venit cu dor de muncă şi cu putere demuncă, fără să-mi pese de-i [zi] sau noapte. Profesorulprivea amuzat şi binevoitor, fără să precupeţeascăvorbele bune pentru zelosul colaborator. Pe vremea aia,cu Stahl, după munca mea din Muscel (despre care-ţivoi scrie şi altceva decât ai văzut în Popas în Muscel), amorganizat aici o expoziţie demonstrativă, care era şi ochemare a tineretului spre acest gen de acţiune.Expoziţia a rămas însă doar o demonstraţie pentruoficiali, gazete şi M. S. Regele. Nu s-au găsit câteva miide lei pentru propagandă în lumea tinerilor intelectuali,pentru cari expoziţia era făcută.

Apoi a trecut şi m-am gândit la nişte cursuri şi ogazetă de educare monografică (ştiinţifică şi etică) astudenţilor din ţară şi a celor ce ar veni pe sate. Am făcutun memoriu (dacă-l voi găsi, ţi-l voi trimite), în care ambăgat din planurile tale şi gândurile mele, şi înainte dea-l da Profesorului, l-am arătat şi lui Stahl (aşa văd eu căera bine), l-am refăcut împreună, l-am semnat amândoişi i l-am dat. S-a opus, a revenit, până la urmă s-aentuziasmat, a declarat că lucrul e făcut şi a uitat total.

A trecut şi asta. Am fost însărcinat să organizez unserviciu de propagandă şi de răspândire a publicaţiilorFundaţiei, sub conducerea lui Bucuţa30. Am prinsprilejul cu grijă şi entuziasm. Am făcut schemaorganizării: maximum de beneficii cu minimum decheltuieli. Prevăzut totul precis, şi cheltuielile până laultimul ban. Totul a fost admis, bucurie generală. Amînceput să lucrez. Au apărut considerente lăturalnice,

<<< 118

socoteli, economii, etc. etc., chiar unele rivalităţi întreBucuţa şi alţii şi lucrurile stau părăsite, moarte, sprepaguba instituţiei.

În această istorioară mi-am avut şi eu partea mea dereproşuri, cari ulterior au fost şterse printr-un surplusde vorbe bune. Principalul este că: ceea ce trebuia făcutnu s-a făcut şi nu se face, iar instituţia stă pe loc,înşelându-se pe sine însăşi că e utilă şi activă, prinsimulacre de lucrări şi forme. Păcat!

Pentru mine au fost toate învăţăminte, cari îmi spun,ceea ce mi-a spus şi Stahl prieteneşte, când a văzut cumstau lucrurile, – „astâmpără-te!” Şi m-am astâmpărat.Vin la birou, lucrez conştiincios ca unii de aici, poate cupuţin mai multă pricepere, tăcut, fără planuri, fărăpropuneri şi fără observaţii, împlinind însărcinărilemărunte de azi şi mâine. Făcând altceva decât credeamcă voi face şi, mai ales, altceva decât aş putea să fac şi cutotul altceva decât s-ar putea face aici şi ar trebui să sefacă.

Iar acum cred că e vremea să închei, acestă scrisoareprea lungă şi neinteresantă. Poate totuşi vei găsi în ealucruri cari să le socoţi bune de citit.

Ce mai faci? Cu ce te mai ocupi? Îţi doresc din toatăinima spor la toate şi multă putere de muncă.

Frăţească dragoste,Bubi N.

13. O. Neamţu către A.G. (5.3.1936)

FUNDAŢIA CULTURALÆ REGALÆPRINCIPELE CAROLSTRADA LATINă NR 8Telefon 3-89-89

Bucureşti III, 5 martie 1936Dragă Anton,Îţi răspund cu foarte mare întârziere. Între timp însă,

am aranjat câteva lucruri. Întâi cu valuta. A mers multmai greu decât am crezut. Nu fiindcă ar fi greu deobţinut la oficiul de devize ci, din pricina formalităţilorextrem de numeroase şi extrem de încete. Banii au fosttrimişi abia ieri. Între timp am introdus însă două cererinoi, pentru lunile următoare. Tu să ne trimiţi adeverinţa.

Ţi-am trimis şi „Sociologie Românească”. Nu ne-aiscris ce crezi despre ea. La primul număr, amesteculnostru, vechea grupă Stahl et Co şi Brutus şi Pichi, n-aprea existat. Era un număr Herseni-Răcoasa. Nici n-amcrezut în – să zicem – trăinicia revistei. Am avutimpresia că este scoasă numai în vederea concursului dela Cluj31, ca un titlu mai mult pentru Herseni. Dar acumavăd că Profesorul ţine mult la ea. Numărul doi l-apasionat mult şi zilnic vorbeşte despre ea. De asemeneaa prins drag de ea şi Stahl şi chiar şi eu, care am lucratmult la numărul doi. Acuma deci e vremea să vorbimdespre ea. Te rog să-mi comunici părerile tale desprecaracterul ei de-acum şi adăugirile ori schimbărilenecesare, despre cuprins şi despre înfăţişare. De altfel,

în privinţa revistei, sunt vinovat faţă de tine. Profesorulîmi dăduse ordin să-ţi scriu, rugându-te să scrii pentrurevistă. La numărul întâi n-am vrut să te anunţ. Nici nucredeam că va apare, nici nu ţineam la revistă. Dar acum,iată, o fac: cred că dacă am fi puţin stăruitori „SociologieRomânească” ar putea fi ceea ce noi plănuiam cu„Anteu” care apoi devenise „Gând şi faptă”. Astfel, cuîntârziere, îţi transmit rugămintea Profesorului ca să scriipentru revistă. De altfel, spunea că-ţi va scrie şi el.

Acuma să-ţi comunic unele lucruri în legătură cuconcursul de la Cluj. Cum ştii, catedra de sociologie alui Virgil Bărbat era liberă. Luna trecută a fost concurspentru ocuparea ei. S-au prezentat: C. Sudeţeanu, TraianHerseni, George Marica şi I. Lupu. Comisia compusădin: Marin Ştefănescu, preşedinte, Ştefănescu-Goangă,Ion Lupaş, Vl. Ghidionescu şi D. Gusti, membri. Ceidin Cluj, mai ales Marin Ştefănescu, [îl] voiau peSudeţeanu. În favorul lor au contat şi un grup destudenţi din liga antirevizionistă studenţească, adică, dincei cari au legături cu Marin Ştefănescu. Concursul s-adesfăşurat aşa: Marica (Cluj) şi Lupu (Iaşi) au fost scoşidin luptă, deoarece ea s-a dat între Sudeţeanu, sprijinitde Marin Ştefănescu şi Goangă mereu în „echivoc”, şiHerseni, sprijinit de Gusti, Ghidionescu şi Lupaş.Herseni a fost superior la „titluri şi lucrări” şi la probe.Dar ca note au fost apropiaţi. Ştefănescu-Marin, trecândpeste regulament, l-a declarat ales [pe Sudeţeanu].Profesorul a protestat şi a arătat că notele îl aratăînvingător pe Herseni. Concluzia: polemică violentăîntre Marin Ştefănescu [şi] Prof. Gusti, demonstraţiecontra Gusti la Cluj, demonstraţie pro Gusti laBucureşti, etc. Cum vezi examenul a degenerat.Profesorii de sociologie, Andrei şi Brăileanu n-au vrutsă participe. Probabil să se caseze şi se va da din nou.Profesorul a fost afectat de manifestaţiile ostile de laCluj, dar şi-a revenit foarte mult după manifestaţia desimpatie de aici, unde au vorbit în favoarea lui (la curs,în sala Titu Maiorescu) reprezentanţi oficiali aistudenţilor bucureşteni. Cum vezi: agitaţie, polemici, etc.Dar merg şi lucrurile celelalte. Doar noi nu suntem preamulţumiţi. Mă înveseleşte puţin gândul că se înfiinţeazăcatedre de filozofie şi voi lua şi eu una. Între timp, amînceput iar să citesc şi, ca să nu pierd deprinderea, maiscriu câte ceva, lucruri pe cari parte le ştii, parte le veziîn revistă şi parte ţi le voi trimite.

Încolo, nimic nou. Brutus aşteaptă plecarea32. Pichi,mutat la Bucureşti, de la Constanţa unde a suferit„mizerii” la regiment, este într-o pronunţată epocă demondenitate şi sentimentalism. Noi îl lăsăm fiindcă: aşastă bine unui „meletar”. Eu, cu aceleaşi treburi măruntede organizare şi administraţie.

Aştept veşti de la tine. Tăcerea destul de lungă măface să cred că ne-ai uitat cu totul. Scrie-mi ce mai faci?Lucrările? Preocupările? Propuneri pentru revistă şi maiales, mai ales, articole pentru revistă.

Te îmbrăţişează cu drag,Octavian Neamţu

119 >>>

Dacă eşti bun: trimite câteva adrese de oamenicărora să le trimitem „Sociologie Românească”. Sătrimiţi, te rog, şi adresa lui Keresztury.

O veste tristă: în februarie a murit bunul nostrutovarăş şi prieten Horescu, redactorul „Dreptei”.

14. O. Neamţu către A.G. (14.3.1936)FUNDAŢIA CULTURALÆ REGALÆPRINCIPELE CAROLSTRADA LATINă NR 8Telefon 3-89-89

Bucureşti III, 14 martie 1936Dragă Anton,Am primit scrisoarea ta. Îţi răspund pe scurt, ca să

nu întârzii prea mult, apoi.Îmi pare foarte rău că nu scrii pentru revistă. Poate,

totuşi, vei putea da vreo „scrisoare din Germania”33.Profesorului încă nu i-am comunicat, fiindcă n-am avutprilejul să vorbesc cu dânsul. Sunt sigur că se va supăraprofund.

Îţi mulţumesc pentru toate sugestiile privitoare la„Sociologie Românească”, sugestii cari sunt binevenite.Toată lumea ţine numai să scrie şi încă numai la studii,nu şi la cronică, dar nimeni nu dă o mână de ajutor, nicimăcar cu sfatul.

Adresele date de tine le-am trimis lui Pasăre ca sătrimită revista fiecăruia.

Încolo, deocamdată, nimic nou. În curând îţi voiscrie din nou, despre ce se mai petrece pe aici.

Acuma: îţi doresc de ziua ta, care, după câte-miamintesc, cade pe la 17 martie, mult noroc, multăsănătate şi nesecată putere de muncă şi de entuziasm.

Cu frăţească dragosteOctavian N.

15. O. Neamţu către A.G. (14.4.1936)Caransebeş, 14 april 936

Dragă Anton,Îţi zic Hristos a-nviat! Apoi îţi mulţumesc pentru

urările tale, la cari încă n-am apucat a-ţi răspunde. Amprimit cartea despre Muntenegru. Despre ea va scrieMihai Pop într-unul din numerele revistei „S. R.”.Despre n[umă]rul 3, ai dreptate. Probabil să fie mai buncel care este acum sub tipar. De altfel, din motive, săzicem, personale nu-mi mai este aşa de dragă. Întrealtele, iată unul: eu muncesc să apară bine şi mă devotezei, iar alţii o folosesc cum le place şi scriu ce vor şi eusunt continuu pus la bănuială că vreau să scriu lucrurilecari îmi convin mie. Profesorul se teme să nu-i daucoloratură de dreapta, e mereu bănuitor cu ce fac. Dealtfel mi-a comunicat dorinţa lui să nu mai scriu nici la„Sfarmă Piatră”. Despre asta, însă, amănunte altădată.Vorba e că asemenea raporturi personale îmi cam taiepofta de lucru, într-o instituţie în care am pus suflet,pricepere şi vreme scumpă. Mă bate gândul ca la toamnă

să-mi iau catedră şi să vin într-un oraş mic de-al nostru,poate chiar micul meu Caransebeş, şi să mă apuc delucru pentru mine. Stau cărţile mele şi cele trimise detine necitite şi e păcat de ele. Sunt în al treilea an denelucrare, pus numai pe foi pentru popor şi deîndrumare pentru Cămine Culturale, iar notiţele melele-am pus la o parte. Pe când? E vremea să mă gândescşi la mine. E în folosul meu şi al planurilor noastre. Pânăacum am tot scos din sacul celor adunate în anii destudenţie. Mi se pare că n-a mai rămas mult acolo. Evremea să-l umplu la loc. Tu ce zici?

Apoi, nu-mi place nici viaţa asta de continui atenţiila intrigi şi nevoia de a menaja mereu susceptibilităţi şivanităţi. Am lucrat cu voi şi m-am deprins să ştiu căfiecare din noi ştie ce poate şi în ce se pricepe şi nu-inevoe să-i ocoleşti slăbiciunile, ca să nu-l superi şi să nui se pară că vrei să apuci pe drumurile tale libere. Întrenoi a fost camaraderie şi cred că va rămâne, senină şiclară, fără ascunzişuri. Înţeleg să lucrez dezinteresat cumlucrez, dar măcar să simt în jurul meu prietenie şi oatmosferă francă. Mă sufocă lucrurile ocolite, spuse pejumătate, ori încheiate în convorbiri pe cari „nu e nevoiesă le ştiu şi eu”. De aceea, cum îţi spun, mă gândesc sămă apuc de profesorat.

Mă bucur că-ţi închei studiile precum ai dorit. Suntsigur că teza ta va fi o biruinţă. A ta, şi o bucurie anoastră. Ca să ai încredere, gândeşte-te nu numai la cepoţi tu, dar şi la cât poţi tu de mult, faţă de puterile, îngenere, puţine, ale altora. Cum să nu faci o lucrare bună?Literatura o cunoşti cum puţini o cunosc, dar de aformula ai, spirit filosofic mult, talent la scris puternic.Ce-ţi lipseşte decât câteva zile bune? Să dea Dumnezeusă le ai din belşug.

Cererile noi de trimiterea banilor s-au aprobat.Trimiterile se fac săptămâna asta.

Mă simt vinovat cu privire la Bubi, fratele tău. Cuviaţa de câine pe care o am acuma, n-am ajuns să-l văddecât o singură dată, când n-am putut înţelege altcevadecât că e voinic şi liniştit, cum l-am ştiut. Poate lunilecari vin să fie mai libere.

Încolo, nimic nou. Adresele tale le-am folost. Revistase trimite. Revino asupra vizitelor studenţilor nemţi laechipe. Acum e vremea să le punem aici înainteaProfesorului. Dă-mi amănunte ca să ştiu ce să spun.

Multă sănătate şi multă prietenie de la,Octavian

Note:

1. Sculptor, grafician, decorator şi scenograf, MacConstantinescu (Mihail Filip C., 1900-1979) a participatla campanile monografice, alături de soţia sa, coregrafaFloria Capsali. 2. Ştefania Cristescu şi D.C. Amzăr se aflau la studii înFranţa, respectiv în Germania.

<<< 120

3. La Löwenberg, între 28-30 septembrie 1934, avuseseloc a doua reuniune a studenţilor din Europa de sud-estaflaţi la studii în Germania. A.G. scrisese cu acest prilejcronica II. Südosteuropa Kolleg. A doua reuniunesud-est-europeană, care va apărea în „Dreapta”, an. III(1934), nr. 5 (30 oct.), p. 4-5 (retipărită în A.G., OpereComplete, I, p. 112-118).4. Avocatul Viorel Virgil Tillea (n. 1896), Secretar înConsiliul Naţional Român de la Viena (1918), secretarparticular al lui Iuliu Maniu (1919) şi secretar în delegaţiaromână la Conferinţa de Pace de la Londra (1919-1922)iniţiase organizaţia naţional-ţărănistă şi ziarul„Chemarea” şi conducea în 1930-1932 serviciul presei,al informaţiei şi al propagandei în calitate de Subsecretarde Stat la Preşedinţia Consiliului de Miniştri. 5. Mihai Stelescu (1907-1936), politician de exremădreaptă, legionar, a fost asasinat de legionari.6. Gregor Strasser (1892-1934), figură proeminentă apartidului nazist, rival al lui Adolf Hitler, fusese asasinatîn 1934, în Noaptea cuţitelor lungi.7. Este vorba de Nichifor Crainic (1889-1972), teolog,filozof, scriitor şi ziarist, politician de extremă dreaptă,care fusese arestat ca legionar în anul 1932.8. E vorba de Institutul de Conjuncturq condus deVirgil Madgearu.9. În ms., în curent.10. O.N. începuse să lucreze la Fundaţia Regală.11. E vorba de Alexandru Christian Tell, avocat,publicist şi scriitor, membru al grupului Criterion,fruntaş legionary executat în 1939.12. E vorba de Alexandru Vaida-Voevod (1872-1950),unul din făuritorii României Mari. În 1932 şi 1933Vaida-Voevod era prim-ministru şi preşedinte alPartidului Naţional-Român din Transilvania (1933).După 1935, el părăseşte P.N.Ţ., creând Frontulromânesc, şi devenind ulterior consilier regal şipreşedinte al partidului Frontul Renaşterii Naţionale. 13. Pictorul Tache Soroceanu (n. 1897) era preşedintelesocietăţii plastice „Grupul nostru” şi publicist(pseudonime: Sorin Tansa, Andrei Marosin).14. În 1934, Bucur Ţincu (1910-1987), absolvent alFacultăţii de filosofie din Cluj, se afla la Paris cu o bursăde studii.15. Ion Veverca (n. 1912), asistent la Academia de înaltestudii comerciale şi industriale din Bucureşti a colaboratla Enciclopedia României, Excelsior, Rânduiala şi a publicatlucrări despre scrierile economice ale lui Nicolae Şuţu şiIon Ghica, între altele. 16. * Steinberg (nu-i cunoaştem prenumele) lucra laLibrăria de artă Hasefer din Bucureşti înlesnindu-i luiA.G. procurarea la preţ favorabil a multor cărţi.17. E vorba probabil de darea de seamă amintită lasfârşitul scrisorii anterioare.18. V. Measnicof, Measnicoff, Miasnicov sau Measnicovsunt semnături pe care le întâlnim deopotrivă în epocă.Vania Measnicov (n. 1901) lucra la Institutul de Statisticăşi era consultantul tehnic recunoscut al monografiştilor

gustieni.19. În traducere, „Privire asupra lumii”.20. Săptămânal berlinez, care a apărut între 1933-1935.21. Nu dispun de bilet, dar scrisoarea amplă lui O.N. din29.11.1934, care urmează, detaliază întâmplările care audus la retragerea de la „Dreapta” a lui Neamţu şiHorescu.22. În ciornă se reia: după ce au smuls buruienile şi au gătitdupă cuviinţă straturile.23. În ciornă urmează o paranteză al cărei început nu eclar: „[…] pentru viaţa ei de până acum; nu e de ajunsînsă să schiţezi în articole de o zi viaţa nouă pe care osocoteşti de datoria ei.)”24. În ciornă, quadrupla. A.G. se referă la grupul deprieteni apropiaţi compus din O.N., Brutus Coste, V.Rădulescu-Pogoneanu şi el însuşi.25. Episodul e povestit şi de P. Comarnescu în scrisoricătre A.G. publicate în Rapsodia I, p. 204-208.26. O.N. se referă la „Dreapta”, care nu mai apărea.27. După Primul Război Mondial, conform Tratatuluide la Versailles, Teritoriul Saar, puternic industrializat,aflat în bazinul râului cu acelaşi nume, cu capitala laSaarbrucken şi o populaţie de 812.000 locuitori în 1933,a fost guvernat de Liga Naţiunilor între 1920-1935,având monedă (francul Saar-ez) şi timbre proprii. Minelelui de cărbune au fost atribuite Franţei. În 1935,populaţia a votat revenirea la Germania.28. Nicolae N. Popescu a lucrat la Institutul SocialRomân şi la Fundaţie. Corespondenţa lui cu A.G.urmează să apară în Rapsodia IV.29. În Banat şi Transilvania, spăiie, spahie, spăiluc se referăla un om bogat, proprietar de pământ. 30. Scriitor şi bibliograf, membru correspondent alAcademiei Române, Emanoil Bucuţa (1867-1946) a fostunul dintre principalii colaboratori ai lui D. Gusti laFundaţiile Regale.31. Este vorba de concursul pentru catedra deSociologie a Universităţii din Cluj, care s-a desfăşurat înfebruarie 1936. D. Gusti a fost membru în comisiaexaminatoare, iar Traian Herseni candidat, postul fiindatribuit lui C. Sudeţeanu. Vezi D. Gusti, Consideraţii înlegătură cu un concurs universitar, „Sociologie românească”,I (1936), No. 3. P. 1-7.32. E vorba de plecarea la post ca diplomat. Iniţialrepartizat la Santiago de Chile, B. Coste va fi numit laLegaţia română din Paris în mai 1936. Cf. Rapsodia I, p.421-425.33. O.N. se eferă la „scrisorile din Germania” publicatecu doi ani în urmă de E. Cioran. A.G. a scris o serie deNote germane, pe care nu le-a publicat şi care urmează săapară în volumul III al Opere-lor complete.

121 >>>

<<< 122

123 >>>

Anton Golopenţia, Rapsodia Epistolară:scrisori primite şi trimise de AntonGolopenţia (1923-1950), volumul III(Radu Crutzescu – Sabin Manuilă),

Editura Enciclopedică, Bucureşti 2012 (762 p.)

I o n u ţ B U T O IUniversitatea Bucureşti, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială

University of Bucharest, Faculty of Sociology and Social WorkBd. Schitu Măgureanu 9 Sector 5, Bucureşti, România

tel: + (4021) 311.21.68; web: www.sas.unibuc.roPersonal e-mail: ionutbutoi@yahoo.com

The epistolary rhapsody: letters sent and received by Anton Golopenţia (1923-1950), vol. 3 (Radu Crutzescu - Sabin Manuilă)

The text below displays some interesting highlights from the third volume of the din Rapsodia Epistolară: scrisori primiteşi trimise de Anton Golopenţia. It underlines the importance of epistolary exchange between Anton Golopentia and D. Gusti,revelatory for monography problems in the second half of the 4th interwar decade and also in which concerns the personaland professional development between the two. Furthermore, the presence of epistolary exchanges with D. C. Georgescu,Cornel Grofşorean and Sabin Manuilă, great personalities of the interwar sociology and statistics, and the general importanceof the recoveries from the Rapsodia Epistolară series are detailed below.

Keywords: Anton Golopenţia, Gusti School, monographists, social history

AAapărut de curând cel de-al treilea volumdin monumentala Rapsodie epistolară alui Anton Golopenţia, un adevărat

eveniment editorial de durată lungă care încă îşi aşteaptăo receptare adecvată atât în cadrul cercetării despecialitate cât şi în cadrul mai larg al publicului interesatde lecturi interbelice. Aventura recuperăriicorespondenţei întreţinute de Anton Golopenţia,marcant membru al Şcolii sociologice de la Bucureşti, aînceput încă din 2004 cu un prim volum de schimburiepistolare între anii 1923-1950, aranjate alfabetic înfuncţie de numele partenerilor (între literele A-C, primulnume fiind Ion Adameşteanu şi ultimul Nina Crainic).Al doilea vomul a apărut în 2010, cuprinde perioada1932-1950 şi este în întregime dedicat schimbuluiepistolar între Anton Golopenţia şi Ştefania Cristescuce a devenit, din 1938, soţia sa. Volumul recenzatcontinuă corespondenţa cu literele C - M (RaduCrutzescu-Sabin Manuilă) pe un interval temporal ceacoperă anii 1917-1950.

Metoda de selectare şi editare a corespondenţei esteştiinţifică: cercetătoarea Sanda Golopenţia, fiica luiAnton şi a Ştefaniei şi, în prezent, prestigios profesorEm. la Universitatea Brown (SUA), autoarea Rapsodiilor,a ales să publice nu doar schimburile epistolareconstituite din scrisori finalizate trimise sau/şi primite,sau doar scrisori consistente în materie de conţinut, citoate mărturiile epistolare din arhiva familială, inclusivsimple felicitări, adrese oficiale instituţionale, scurtecereri oficiale sau personale, cărţi de vedere, ciorne(uneori incomplete) care, la prima vedere, ar păreanesemnificative. Avem aici, de fapt, o istorie socială totalălocalizată pe un segment epistolar în care scrisorilepersonale, am spune, azi, ce ţin de ”viaţa privată”, sealătură celor amicale, profesionale şi instituţionale,deseori demarcaţiile fiind relative. O astfel de istorie nupoate fi realizată decât printr-un procedeu cuprinzătorîn care fiecare vestigiu, oricât de insignifiant ar părea,este recuperat şi valorificat deoarece are propriasemnificaţie şi este important atât pentru că poate

<<< 124

constitui un micro-indiciu pe baza căruia, pe principiulfirului Ariadnei, se poate recupera o întreagă istorie denişă necunoscută anterior, cât şi pentru că, fără acestemărturii, nu se poate obţine o viziune de ansambluasupra relaţiilor şi rapoartelor personale şi instituţionaleîn care a fost implicat Anton Golopenţia. Acestansamblu de relaţii, la rându-i, este semnificativ nu doarpentru biografia sau istoria personală a lui AntonGolopenţia, ci pentru reconstituirea unor reţele socialeale societăţii interbelice româneşti şi pentru a obţine,astfel, o extraordinară mărturie a vieţii cotidieneinterbelice.

Volumele epistolare, recuperate în acest mod integralşi ordonate în funcţie de criteriul neutru al alfabetuluidupă numele partenerilor de corespondenţă, lucru careexplică şi perioadele diferite de timp acoperite de fiecarevolum în parte, sunt, de fapt adevărate cărţi-arhivă. Oarhivă constituită de Sanda Golopenţia cu metodă, încare fiecare schimb epistolar este însoţit de noteexplicative detaliate şi de anexe consistente. Există, deasemenea, studii introductive care reliefează principaleleteme ale corespondenţelor şi situează în context istoricşi personal schimburile epistolare cele mai importante.În ultimul volum, studiul introductiv al SandeiGolopenţia este, poate, cel mai complet din cele de pânăacum, conţinând inclusiv trimiteri la volume anterioareşi la alte cărţi din seria recuperărilor Anton Golopenţia.

Ca în cazul oricărei arhive, volumele constituie unbazin larg de interes pentru cele mai diverse preocupăriacademice. Câteva tematici de interes din volumeleanterioare putem schiţa şi aici, atrăgând atenţia cămenţionarea lor este strict subiectivă, nicidecumexhaustivă sau epuizând subiectele de interes. Astfel,primul volum al Rapsodiilor a fost esenţial, pentrusubsemnatul, pentru a pătrunde în atmosfera tinereigeneraţii interbelice din anii ’30 şi pentru a înţelege, dininterior, frământările a două grupări din cadrul acesteia:Criterion şi monografiştii. În schimburile epistolarelungi, adevărate cronici scrise uneori pe un ton confesiv,între Anton Golopenţia şi Brutus Coste sau între acelaşişi Petru Comarnescu (pentru a cita doar două dintre celemai importante nume în această speţă) sunt detaliate osumedenie de informaţii, relatări şi evenimente carecompletează tabloul împrejurărilor ce au dus ladestrămarea Criterionului şi care aduc mărturii esenţialeprivitor la starea de spirit a monografiştilor şi planurileacestora de afirmare publică. Cel care este interesat deistoria socială a Şcolii gustiene are la îndemână o materieprimă de neocolit pentru înţelegerea fenomenuluiacestei organizaţii, iar pasionatul lecturilor legate detânăra generaţie nu are cum să rateze, printre altele,mărturia despre supărările provocate lui Vulcănescu deSandu Tudor şi campania anti-gustistă şianti-criterionistă pornită de cotidianul său, Credinţa. Deasemenea, modul în care Golopenţia împarte curentele

tinerei generaţii între curentele distincte ale eseiştilor(Cioran, Eliade, Noica), gardiştilor (membrilor sausimpatizanţilor mişcării legionare) şi monografiştilor poatetrezi din somnul dogmatic pe cei care s-au obişnuit sărecepteze istoria acestei generaţii doar prin „năişti”.

Al doilea volum al Rapsodiilor completează, pe maideparte, şirul de mărturii esenţiale despre Şcoalagustiană şi evoluţiile raporturilor dintre principaliimembri ai acesteia, despre tensiuni şi rivalităţi întreStahl, Herseni, Bernea ş.a., precum şi la repercusiunileacestora asupra lui Golopenţia şi Ştefania Cristescu; oradiografie, deseori amară, a unei organizaţii (altfelfoarte performantă) în care statutul membrilor nudepinde totdeauna de capacităţile lor. Dar Rapsodia IIeste, totodată, şi poate mai mult decât o mărturie despremonografie, o poveste de viaţă (şi de dragoste) spusă deînşişi actorii ei. Este o poveste, desigur, ca orice poveste,personalizată şi strâns legată de individualităţile celor doidar, prin apartenenţa lor la o anumită perioadă istoricăşi la un anume mediu social, este şi o relatare desprecondiţia tinerilor interbelici, despre cum se îndrăgosteauşi cum se căsătoreau, despre ce frământări, obstacole,angoase, bucurii aveau. Şi, dincolo de orice aspectştiinţific, nu ai cum să nu empatizezi, să compătimeştişi să participi, în felul tău, la această istorie trăitădinlăuntrul ei.

În Rapsodia III avem, în continuare, prezente atâtdimensiuni de viaţă familială, personală cât şi mărturiidespre Şcoala gustiană şi legăturile conexe sau, maigeneral spus, mediul academic sociologic interbelic.Fireşte că un punct important de interes îl constituiecorespondenţa dintre Anton Golopenţia şi DimitrieGusti. Într-adevăr, după ce a aflat tribulaţiile demonografist ale lui Golopenţia din mărturii care evocaudegradarea treptată a relaţiei dintre acesta şi profesor,acum cititorul are o sursă de primă mână şi poate afladirect de la protagonişti ce s-a întâmplat. Iar curiozitateacercetătorului sau pasionatului de interbelic ar fisatisfăcută cu vârf şi îndesat: evoluţia relaţiei personaleşi profesionale dintre Golopenţia şi Gusti are cevaşocant în ea. Şi, totodată, un ceva paradigmatic pentrupersonalităţile celor doi.

Astfel, dacă, iniţial, apropierea lui Golopenţia deŞcoală este destul de timidă, ascensiunea sa capătă unimbold brusc şi impetuos când este numit şef de cabinetal ministrului Instrucţiei, Cultelor şi Artelor, D. Gusti. Înaltă parte Golopenţia mărturisea că această decizie a fostcea care l-a smuls vieţii sale obişnuite studenţeşti, o viaţămai degrabă interiorizată, de filosof familiar cărţilor şibibliotecilor, pentru a-l aduce în mijlocul agitaţieipolitice şi a prim-planului vieţii publice. Numirea sadenotă încredere din partea profesorului iar AntonGolopenţia are şanse să devină ”mezinul” monografiei,

125 >>>

fiul mai mic, ultimul venit dar preferat de „părintele”fondator. Statutul pe care Golopenţia pare să-l aibă înaceastă perioadă, aşa cum reiese din scrisorile sale, estesimilar celui de consilier apropiat, personal (informal)al ministrului şi profesorului D. Gusti. Cu siguranţa celuicare vede lucrurile în mod obiectiv şi poate defini exactceea ce trebuie făcut sau spus şi chiar modul în caretrebuie spus, Golopenţia îl sfătuieşte pe Gusti într-oserie întreagă de probleme legate de ministeriatul său şide apariţiile publice şi chiar de o posibilă demisie datăla momentul oportun. Practic, Golopenţia are oadevărată vocaţie în acest sens iar viziunea sa desprerolul activ sociologiei în activitatea cotidiană a statului,similar unui serviciu meteo, nu este deloc străină de ea.O singură problemă: sfaturile sale nu sunt cerute deGusti, ci provin din relaţia paternal-prietenească dintrecei doi şi din caracterul aparte al lui Golopenţia care nupoate să tacă atunci când crede că are ceva substanţialde spus, cu riscul de a irita şi de a se face incomod.Golopenţia nu se opreşte doar la problemele politice; elîncearcă să intervină, în acelaşi stil de sfătuitor personal,şi în problemele monografiei. În ’33 monografia se aflăîn plină criză. Un caz tipic de eşec al acţiunii colective,pe fondul degradării atmosferei şi al rivalităţilorcrescânde între unii membri importanţi ai Şcolii. Înmonografie cooperarea era esenţială, având în vedere cărolurile celor implicaţi nu erau definitive, că nici măcartemele sau domeniile de cercetare nu erau exclusivitateacuiva, şi că, deseori, resursele (fişele, chestionarele) eraugestionate comun. Or, în acei ani în care ministeriatullui Gusti părea că deschide o şansă de instituţionalizarea monografiei, era o perioadă în care membriiimportanţi ai Şcolii resimţeau nevoia unei stabilizări atâta rolului în organizaţie cât şi o stabilizare pe planfinanciar. Golopenţia, pe acest fundal, joacă rolulmediatorului, care, la drept vorbind, ar fi trebuit săaparţină lui Gusti. Însuşi acest fapt, că există nevoia unuiintermediar între monografişti şi profesor, denotă odificultate şi o distanţă intervenită între timp. Aflăm, cuaceastă ocazie, de diferite proiecte ale monografiştilor:Vulcănescu, spre exemplu, ar fi vrut crearea unui institutde cercetare sociologică în toată puterea cuvântului(Rapsodia III, p. 353); ideea este susţinută deGolopenţia, care, mai târziu, va milita „măcar” pentrucrearea unui Oficiu de Studii. Cert este că monografiaar fi trebuit revigorată, iar Golopenţia arată nevoia uneireanimări inclusiv la nivelul Seminarului de Sociologie,devenit, între timp, destul de anost şi de intrat in rutinăpentru a mai reprezenta punctul de atracţie şi bazinulde recrutare ce fusese înainte. Aşadar, găsim în aceastăparte a corespondenţei o adevărată dare de seamă şi undiagnostic, totodată, al fenomenului Şcolii Gustiene dinprima parte a deceniului 4, pe diferitele sale paliere,făcute cu precizia observatorului social dar şi cu călduracelui implicat personal.

După mai puţin de un an de activitate ca şef decabinet al lui Gusti, ceva se strică. Golopenţia observă

că „micile sale veleităţi de independenţă” îlnemulţumesc tot mai mult pe profesor şi cere, pentruprima oară, eliberarea din funcţie (Rapsodia III, p.348). Este, din păcate, doar începutul. Relaţia dintrecei doi se degradează tot mai mult, pe fondulbănuielilor pe care Gusti le are (întreţinute, uneori,interesat, de rivali din Şcoală) cu privire la „fidelitatea”lui Golopenţia faţă de sistemul său teoretic. Bănuieli,de altfel, întemeiate. Golopenţia privea altfel lucrurileşi este cunoscută, deja, inovarea sa de a canalizacercetarea monografică pe probleme, regiuni şitipologii de sate, spre deosebire de abordarea lui Gusti,monografie (teoretic) exhaustivă. Ceea ce e de punctataici, în opinia mea, este modul în care Golopenţiavedea rolul sociologiei: ca un sistem de forecast aflat ladispoziţia conducerii de stat, care să fie în stare săprelucreze rapid datele şi informaţiile venite dinsocietate, pentru a le decripta semnificaţia şi a oferidecidentului o evluare obiectivă care să facă posibilăintervenţia, totul fiind substanţial fundamentatteoretic. Acest sistem nu era destinat doar problemelorsociologice interne, ci şi celor geopolitice, Golopenţiafiind un întemeietor în această privinţă. Or aici avemde-a face, de fapt, cu un Gusti (profesorul fiind elînsuşi adeptul reformei sociale pe baza cercetăriisociologice) adus la zi şi cu o orientare care depăşeştecadrul sociologiei ca atare, apropiindu-se de ştiinţelepolitice şi, în general, de acea parte a ştiinţelor socialestrâns legată de actul guvernamental în sens larg. Ceeace voia Golopenţia se practică, în diferite forme, astăzi,când guvernele, actorii decizionali, politici şieconomici, recurg la analize-previziuni ce identificăriscurile sau oportunităţile unor situaţii încă din stadiullor incipient. Revenind: distanţarea dintre Gusti şiGolopenţia se adânceşte tot mai mult, fiind acutizatăde şederea îndelungată a ultimului în Germania, laLeipzig, şi de decizia de a îşi finaliza acolo teza dedoctorat. Distanţarea se manifestă prin faptul căiniţiativele lui Golopenţia (altfel binevenite cândprofesorul are nevoie de sfaturi legat de propriile salelegături academice cu mediul universitar german saucând are nevoie de expertiză pe tema expoziţieiinternaţionale de la Paris) sunt întâmpinate cuneîncredere de profesor sau chiar dau naştere unorreacţii iritate din partea acestuia. De la consilierpersonal şi mediator, Golopenţia ajunge la o relativădar dureroasă marginalizare, ocupând posturiadministrativ-organizaţionale sau onorifice în reţeauainstituţională condusă de Gusti fără să poată juca unrol deicizional fie pe plan administrativ fie pe planulcercetării. În cele din urmă, epuizat de această stare deprovizorat conflictual şi descurajat de propria situaţiepersonală tot mai dificilă (Golopenţia era dejacăsătorit, vremurile deveneau tot mai grele pe fondulrăzboiului mondial) Golopenţia se vede nevoit să seangajeze pe postul de inspector general la InstitutulCentral de Statistică ce era condus de Sabin Manuilă.

<<< 126

Într-una din ciornele scrisorilor de „despărţire”instituţională (căci relaţiile personale au continuat) deGusti, Golopenţia, fostul mezin al monografiei,semnează cu amar: „fiul vitreg al şcolii române deSociologie”.

În acest volum cei interesaţi de istoria socială aştiinţelor sociale româneşti din interbelic mai au partede câteva schimburi epistolare de mare importanţă:corespondenţele întreţinute cu Dumitru C. Georgescu,medic şi statistician, important monografist şi inovator,el însuşi, în ceea ce priveşte cercetarea demografică şia condiţiilor igienice şi de alimentaţie ale populaţiei;corespondenţa cuprinde dări de seamă demografice,opinii despre starea monografiştilor, chestiuniorganizatorice legate de expediţia sociologică a luiGolopenţia la est de Bug din timpul războiului. De omai mare întindere şi cu detalii foarte importante esteschimbul epistolar întreţinut cu Cornel Grofşorean, unGusti din provincie care înfiinţase un Institut SocialBanat-Crişana ce organiza propriile sale monografii înmod independent de centrul bucureştean. Este ocorespondenţă care relevă date esenţiale despre stareasociologiei „proviniciale” şi modul în care se preconizarealizarea unei structuri instituţionale naţionale decercetare patronată din Bucureşti care să aibă filialeregionale autonome, în contextul înfiinţării SeriviculuiSocial, precum şi pentru raporturile dintre diferitelecomponente ale acestei infrastructuri: cercetarea,acţiunea socială, raporturile între Fundaţia Regală,Institutul Social şi Căminele săteşti. Grofşoreaneste un partener de corespondenţă ideal pentruGolopenţia, nu doar pentru că e, ca şi el, bănăţean, cipentru că îi împărtăşeşte ideile despre sociologie şigeopolitică. Şi uneori îi împărtăşeşte aceeaşi soartă,când iniţiativele sale locale rămân fără ecou la D. Gusti.În fine, schimbul epistolar cu care se şi închidevolumul, cu Sabin Manuilă, directorul InstitutuluiCentral de Statistică, ne oferă detalii despre incursiunealui Golopenţia, alături de o echipă de cercetători, înTransnistria şi dincolo de Bug pentru a efectua unrecensământ al românilor din acele regiuni în vedereaunui eventual schimb de populaţie.

Dincolo de istoria socială a sociologiei româneşti, oparte consistentă a volumului este ocupată decorespondenţa familială a lui Anton Golopenţia,respectiv schimburile epistolare cu mama sa (EmmaStaschek), cu fraţii (Cornel şi Romulus Golopenţia,fratele mai mic şi, respectiv, fratele de vârstă medie) şicu tatăl (Simion Golopenţia, avocat timişorean). Suntmărturii de viaţă cotidiană din cele mai diverse mediisociale, care ne pot ajuta să înţelegem aspecte din viaţaunui licean sau a unui student interbelic, din viaţa uneifamilii de condiţie medie trecută printr-un divorţ, dinmodul în care supravieţuiau şi se păstrau legăturile

familiale în acest context, dar şi cele comunitare, legatede micul târg multicultural în care locuieşte mama luiGolopenţia, Bozovici. Ca şi în Rapsodia II avem opoveste de viaţă împărtăşită în care fiecare protagonistîşi spune varianta şi în care prezenţa cea mai discretă darşi cea mai importantă este chiar Anton Golopenţia. Estegenul de mărturie care ne aduce aminte că istoria estepersonală.

În cele de mai sus am atins câteva aspecte care,departe de a fi o prezentare sintetică a tuturor punctelorde interes ale volumului recenzat, reprezintă doar câtevasugestii care nu pot epuiza întreaga bogăţiedocumentară a Rapsodiei epistolare III.

References:

Rapsodia epistolară. Scrisori primite şi trimise de AntonGolopenţia (1923-1950) / The epistolary rhapsody. Lettersreceived and sent by Anton Golopenţia (1923-1950), Vol.1 (Ion Adameşteanu–Nina Crainic), ed. by SandaGolopenţia and Ruxandra Guţu Pelazza, EdituraAlbatros, Bucureşti, 2004.

Rapsodia epistolară. Scrisori primite şi trimise de AntonGolopenţia (1923-1950) / The epistolary rhapsody. Lettersreceived and sent by Anton Golopenţia (1923-1950), Vol.2 (Ştefania Cristescu-Golopenţia), letters exchange:Anton Golopenţia şi Ştefania Cristescu Golopenţia,ed. by Sanda Golopenţia and Ruxandra Guţu Pelazza,Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2010.

127 >>>

Echipieri aranjând expoziţia Serviciului Social pentruCongresul Internaţional de Sociologie de la Bucureşti.

<<< 128

Echipieri în marş.

129 >>>

Gail Kligman, Katherine Verdery,Peasants under siege:

The Collectivization of RomanianAgriculture, 1949-1962

Princeton University Press, Oxford & New Jersey, 2011

A l i n a J U R A V L EUniversitatea din Bucureşti, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială

University of Bucharest, Department of Sociology and Social WorkStr. Schitu Măgureanu 9 sector 5, Bucureşti;

tel.: + (4021) 311.21.68, fax: + (4021) 315.83.91, e-mail: admiteresas@sas.unibuc.ro http://sas.unibuc.ro/index.pl/contact_roPersonal e-mail: alina.juravle@yahoo.com

Gail Kligman, Katherine Verdery, Peasants under siege: The Collectivization of Romanian Agriculture, 1949-1962

Gail Kligman and Katherine Verdery’s latest volume, entitled “Peasants under siege: The Collectivization of RomanianAgriculture” is a remarcable one in their field of study. Based on extensive research efforts, it is a solid and dense structure,very rich in data, containing detailed analyses onto which the authors build their arguments, in the end offering acomprehensive image of the process of collectivization in Romania. The book has two main quests. On the one hand,Kligman and Verdery follow the way in which both rural communities and the communist party-state are shaped as theyinteract in the process of transition from private to collective agricultural property. On the other, they reveal the changesin peasants’ identities which are linked to the afore mentioned process.

Keywords: peasants, collectivization, Romania, communist party, cadres, private property, collective property

CConcluzia mea, după lectura volumului„Peasants under siege: The Collectivizationof Romanian Agriculture, 1949-1962”,

este că acesta este o apariţie remarcabilă în sferaliteraturii ştiinţifice actuale referitoare la problematicaruralului românesc. Cele două autoare ale acestuia, GailKligman şi Katherine Verdery, antropologi americani,sunt introduse de către Mihai Pop – ce le fuseseprofesor – în spaţiul satelor româneşti încă din anii ‘70,dobândind, în timpul scurs de atunci şi până azi, o vastăexperienţă de cercetare şi o foarte bună cunoaştere aacestui spaţiu. Cea mai recentă dintre cercetările celordouă, întreprinsă pentru colectarea informaţiilornecesare pentru redactarea acestui volum, a fost realizatăîmpreună o echipă pluridisciplinară compusă din alţi 17cercetători, specializaţi în istorie, antropologie sauetnografie, sociologie, drept şi litere, în 21 de sate dintoate regiunile României. Datele de cercetare supuseanalizei constau în documente din arhivele statului dar

şi unele personale, ale ţăranilor, precum şi în istorii oraleobţinute prin intervievarea de către membrii echipei decercetare a unor vârstnici ce au trăit colectivizarea.Pluridisciplinaritatea echipei, implicând posibilitatea decumulare a pregătirii ştiinţifice în colectarea şi analizadatelor, vasta experienţă în cercetarea şi analiza spaţiuluistudiat, larga arie tipologică şi geografică cuprinsă înstudiu si volumul mare de informaţii obţinute şiprocesate în analiză constituie fundamentele pe careautoarele au reuşit să clădeaască lucrarea lor. A rezultato construcţie foarte consistentă şi solidă, foarte bogatăîn informaţii, cuprinzând analize de fineţe, ce susţinargumentaţia autoarelor în conturarea unei imaginiasupra fenomenelor şi proceselor cercetate. cu variaţiiletipologice şi spaţiale ale acestora.

Principalele întrebări ale autoarelor ar fi următoarele:în primul rând, cum se prezintă interacţiunea dintrepartidul-stat comunist şi satele româneşti, cuorganizarea lor socială specifică, în demersurile de

<<< 130

colectivizare a proprietăţii agricole din România şi careau fost rezultatele acestei interacţiuni? Apoi, daca existăo relaţie între tipul de proprietate existent într-un anumitmoment şi noţiunile despre sine ale celor ce trăiescîntr-un asemenea regim al proprietăţii, ce şi cum s-aschimbat în modul de a fi al ţăranilor în procesul decolectivizare a proprietăţilor? Răspunsurile sunt căutatepe tot parcursul lucrării. Vom afla, pentru început,informaţiile esenţiale despre modul în care colectivizareaa fost înfăptuită în Rusia comunistă. Precedată decampanii de rechiziţionare de produse agricole pentruasigurarea necesarului de produse al statului sovietic,colectivizarea a implicat o campanie dură de „lichidare”a culacilor – ţărani ruşi înstăriţi – şi de „convingere” arestului ţaranilor să îşi cedeze benevol terenurile pentrucrearea de gospodării agricole colective şi întreprinderide stat, de mari dimensiuni şi dispunând de tehnicăagricolă modernă. Colectivizarea sovietică ar putea ficaracterizată astfel: rapidă, haotică, brutală. Nouaorganizare economică a spaţiului rural rusesc s-atransformat pentru statele intrate după război încomponenţa sau sub dominaţia URSS-ului într-un„model sovietic”, pe care acestea trebuiau să îl realizezeîn propriile teritorii pentru modernizarea sectoruluiagricol, asigurarea securităţii alimentare (a populaţieiurbane, în principal), sprijinirea industrializării şi, îngenere, realizarea idealurilor comunismului. Măsura şimodul în care diferitele state comuniste realizează acestmodel diferă, fapt evidenţiat de autoare în expunerealor.

În cazul României, analiza începe de la prezentareamodului în care s-a instalat şi s-a constituit conducereacomunistă. Primii ani de comunism în România vor fimarcaţi de o puternică influenţă sovietică, asigurată deo foarte puternică prezenţă militară pe teritoriul ţării şio infiltrare în administraţia statala în curs de constituirea unui număr mare de cetăţeni ai Uniunii Sovietice curol de „consilieri”. Sub această influenţă, se decide înRomânia demararea colectivizării, intenţionându-serespectarea cât mai îndeaproape a modelului sovietic înprivinţă rezultatelor, încercându-se totuşi o limitare auzului violenţei în obţinerea acestora. O problemăimportantă în procesul declanşat este aceea a celor ceau fost delegaţi ai partidului-stat în satele Românieipentru a facilita realizarea proprietăţii colective – cadrelede partid. Aceste cadre sunt persoanele ce urmau saducă în satele României „munca de convingere” aţăranilor, graţie căreia aceştia ar fi trebuit să-şi cedeze debunăvoie proprietăţile agricole şi să solicite înscriereaîntr-o formă de agricultură colectivă. Un număr foartemare de persoane devin membre de partid dupăacapararea puterii de către comunişti – pornind de lacâteva mii imediat după război numărul de membri departid creşte în câţiva ani la câteva milioane. Noiimembri nu sunt obligatoriu adepţi ai doctrinei de partidcât, mai curând, persoane căutând să îşi asigure o poziţiefavorabilă în noul regim, în care calitatea de membru de

partid conferă deţinătorilor speranţe de accedere lapoziţii favorabile. Sub avalanşa de noi membri,partidul-stat se simte ameninţat din interior de numărulmare de persoane ce ar putea avea „origini nesănătoase”sau care comit sau ar putea să comită acte de subminarea construcţiei comuniste. Purcede prin urmare la„purificări” ale partidului, eliminând din rândurile salepe cei ce sunt bănuiţi, acuzaţi, denunţaţi sau ce seautodenunţă, uneori în adevărate ritualuri publice.Majoritatea celor ce rămân membri de partid în teritoriu(nu şi organele centrale ale administraţiei statale), având„origini sociale sănătoase”, sunt dintre cei prea slabpregătiţi pentru a asigura o desfăşurare optimă a unuiuriaş demers de inginerie socială. Provenind din păturilecele mai sărace, în mod obişnuit cele cu cel mai redusnivel al educaţiei – de multe ori chiar analfabete – saudin rândurile categoriilor sociale anterior marginalizate,aceste persoane simt puternic ameninţarea pierderiipoziţiei dobândite sau către care aspiră. Eliminarea dinpartid, afară de perspectiva reală a agresiunii fizice,deportării, muncii silnice sau închisorii, devinesancţiunea cea mai de temut pentru cadrele dornice desecurizare a poziţiei sau de ascensiune în noua ierarhiecomunistă. Cadrele de partid ajung astfel să îşidesfăşoare activitatea într-o atmosferă de neîncredere şisuspiciune faţă de orice seamăn – potenţial delator saupotenţial duşman al poporului, într-o competitivitateacerbă şi-o presiune uriaşă pentru demonstrareafidelităţii faţă de partid şi succesului în realizareaobiectivelor acestuia. Slaba pregătire, resentimentele faţăde populaţia în rândul căreia cei anterior marginalizaţinu s-au putut integra niciodată, solicitările numeroase şinu foarte coerente din partea conducerii partidului,presiunile şi tensiunile uriaşe la care erau supuse,înstrăinarea faţă de populaţia în mijlocul căreia realizau„munca de convingere” dar şi faţă de cei împreună cucare desfăşurau această muncă sau, uneori, relaţiile bunecu populaţia supusă colectivizării sau rezistenţa acesteiala eforturile cadrelor – toate acestea contribuie laconturarea anumitor comportamente ce dau caracterulprocesului de colectivizare din România. Brutalitateaacţiunilor, intensitatea mare a eforturilor cadrelor întrudeterminarea ţăranilor să cedeze şi să îşi deaconsimţământul, alcoolismul – viciu larg răspândit înrândul acestora – sau subiectivitatea în aplicareadiverselor directive de partid, în favoarea sau în contraunor ţărani, în funcţie de relaţiile cu aceştia – toateaceste comportamente îşi au originile în interacţiuneafactorilor de mai sus.

În eforturile lor de colectivizare a proprietăţiiagricole cadrele de partid interacţionează cu o ţărănimeavând o anumită organizare socială, ale cărei principiicele două autoare le identifică. În primul rând, rudeniaera principiul organizator al cooperării şi al reproduceriisociale în rândul ţărănimii. Legăturile de rudenie eraupreţuite iar apartenenţa la o familie veche, numeroasă,la “un neam bun” înnobila, conferea prestigiu ţăranilor.

131 >>>

Mai mult, dobândirea proprietăţii asupra terenurilorţinea în mod obişnuit de legăturile de familie – se realizade regulă prin înzestrare sau moştenire iar eventualelevânzări se realizau în mod preferenţial între rude – iarpăstrarea legăturilor neamului cu proprietăţile salefunciare era strâns legată de perpetuarea unei identităţi,a unui mod de viaţă. Munca avea şi ea, în modpreferenţial, un caracter de cooperaţie între rude – încaz de nevoie fiind tocmite şi alte persoane, din afarafamiliei, pentru muncă. Gospodăriile erau unităţile debază ale comunităţilor, la nivelul lor realizându-se şiproducţia şi consumul – acestea fiind relativ autonome,libere să îşi dozeze şi organizeze eforturile, munca. Înceea ce priveşte stratificarea, inegalităţile de status sebazau în genere pe inegalitatea de proprietate, cei cedispuneau de mai mult pământ, de turme mai mari – degospodării mai mari şi mai prospere în genere – fiind învârful ierarhiei sociale săteşti şi bucurându-se deaprecierea semenilor lor. În reprezentările de sine aleţăranilor, a fi cineva sau a fi om, un membru respectabil şidemn al comunităţii, implica integrarea într-o puternicăreţea de relaţii sociale, deţinerea de proprietăţi de valoareîntr-o gospodărie, hărnicia şi libertatea de a-şi gestionapropria muncă. Idealul social al persoanei din punctulde vedere al comunităţilor ţărăneşti era acela al omuluibun gospodar – om harnic, muncitor, ce obţine un sporal muncii sale, împreună cu familia sa dar şi cu alţii,tocmiţi să-l ajute, dacă este cazul – ce se distinge prinintegritate morală, moderaţie şi demnitate. Acestepersoane erau respectate şi reprezentau un modelpentru membrii comunităţii, la care aceştia se raportau– aveau o anumită vizibilitate, erau oameni cu vază.Cedarea proprietăţilor – terenuri, animale, utilaje – cucare ţăranii îşi asigurau traiul în propria gospodărie,aducând cu sine pierderea unui întreg complex desemnificaţii, devine un mod de a dezintegra o lume şiidentităţile oamenilor ce o locuiesc.

În astfel de comunităţi se intervine, iar intervenţiaschimbă nu numai organizarea acestora sau, modul dea fi specific ţăranilor sau idealul social al persoanei – îninteracţiunea aceasta se constituie şi caracteristicilestructurii partidului-stat comunist. Un punct de plecarepentru iniţierea schimbării lumii ţărăneşti de către partida constat în crearea unei noi realităţi în conştiinţeleţăranilor, cea a noului regim şi a înţelesurilor pe careacesta le atribuie lumii. Acest lucru s-a realizat, aratăautoarele, prin comunicarea cu ţăranii în termenii noiilumi, până în punctul în care ea devine o realitate –utilizându-se, spre exemplu, diversele mijloace depropagandă ale partidului, dialogurile cu ţăraniidefăşurate în munca de convingere dusă de cadre saupetiţiile prin care aceştia îşi solicită drepturile, redactateîn limbajul pe care partidul îl impune. O mizăimportantă a reconceptualizării lumii era pentrucomunişti crearea luptei de clasă între categoriilenou-create ale ţăranilor săraci şi mijlocaşi şi cea achiaburilor. Ţăranii fruntaşi, cu vază, cei mai buni

gospodari, bucurându-se anterior de respectulcomunităţilor ţărăneşti, sunt redefiniţi în termeninegativi, pentru ca celelalte două categorii ale ţărănimiisă fie motivate să îşi reorganizeze exploataţiile în formecolective de proprietate, dând astfel o lovitură greachiaburilor-exploatatori şi contribuind la anihilareaacestora. Categoria celor ce sunt identificaţi de cătrepartid sau în urma denunţurilor ca fiind chiaburi estestigmatizată, marginalizată şi supusă de multe ori şidiferitelor tipuri de violenţă – ţăranii trebuind să afleastfel că vremea marilor proprietari –bunilor gospodariîn alta accepţiune, a trecut. Statul comunist depinde încăde produsele rechiziţionate prin sistemul de cote, ce seaplică celor ce nu renunţă la proprietatea privată, cotelepredate fiind cu atât mai mari cu cât exploataţia deţinutăde ţărani e mai mare – în acest context, chiaburilor nu lise permite lungă vreme să se înscrie în colective, ei fiindprincipalii furnizori ai statului, ce caută să ii ruineze şisă îi şi folosească între timp. Restul ţăranilor, dat fiindcă războiul de clasă nu este o motivaţie suficientă pentruca majoritatea lor să renunţe la proprietatea privată, suntşi ei „stimulaţi” prin rechiziţionarea unui volum marede produse sau prin taxe, în aşa fel încât şi ei, ajungândsă nu mai dispună de cele necesare traiului, să se înscrieîntr-o gospodărie agricolă colectivă. Dacă acest mod dea obţine „consimţământul liber exprimat” al ţăranilornu funcţionează, cadrele de partid recurg la alte metode.Desele vizite de convingere ale cadrelor, adesea înmomente inoportune, invazive, violând buna cuviinţă şispaţiul intim-securizant al familiei, ameninţările, bătăile,umilirile publice ale chiaburilor sau celor ce nu-şi potceda cotele sau refuză să-şi cedeze terenurile, toateacestea ar fi trebuit să convingă ţărănimea desuperioritatea agriculturii colective comuniste. Suntfolosite şi metode mai puţin agresive, pozitive –şedinţele publice şi diverse forme de propagandă,vizitele în gospodării colective model, vizitele depropagandă din partea unor ţărani din astfel degospodării-model, vizitele în colhozurile din Rusia,explicaţiile privind avantajele agriculturii în formecolective, venind din partea unor cadre insuficientpregătite pentru a da explicaţii. Cadrele speculeazăimportanţa relaţiilor familiale în comunităţile săteşti,ameninţând membri ai familiei, apelând la cei dejaincluşi în sistemul colectiv pentru a duce muncă deconvingere cu cei ce rezistau încă, creând tensiuni şipresiuni în interiorul familiilor pentru ca membriiacestora sa cedeze. În aceste condiţii, cei care se înscriuîntr-adevăr benevol în cooperative sunt puţini,aparţinând straturilor celor mai sărace sau populaţieimarginalizate – cea mai mare parte a ţăranilor sunt deneconvins şi de neclintit în apărarea modului lor deviaţă, reacţionând prin amânări nesfârşite, invocândfelurite tipuri de scuze pentru acestea, plecând de acasă,fugind în munţi sau în păduri, mituind autorităţile încazul în care puteau, apelând la reţeaua de relaţiifamiliale sau de prietenie pentru a-şi apăra drepturile sau

<<< 132

avutul, acţionând chiar cu violenţă la adresa cadrelor,uneori. În faţa acestor reacţii şi a întârzierii răspunsuluipozitiv al ţăranilor, sub imperiul frustrărilor, presiunilorşi ambiţiilor proprii descrise mai sus, cadrelereacţionează printr-o intensificare a eforturilor şi ocreştere a violenţei acţiunilor. Colectivizarea esteîncheiată în cele din urmă în 1962. Ritmul înscrierilor încooperative creşte când, în cele din urmă, se permite şiînscrierea chiaburilor. Semn că probabil aceştia nu îsipierduseră încă statutul de modele, chiaburii sunt urmaţide majoritatea ţărănimii.

Dar ceea ce cadrele de partid au obţinut de fapt,forţându-i pe ţărani să-şi dezmembreze gospodăriilesolicitând printr-o cerere primirea în cooperative, nu afost convingerea acestora în idealurile partidului sau însuperioritatea noii organizări economice – şi sociale.Ceea ce au obţinut este un consimţământ aparent,mimat. Pentru ţărani, dezvoltarea statului comunistoferă noi locuri de muncă şi oportunitatea mobilităţiiteritoriale, accesul mai facil la servicii de sănătate şi laeducaţie, o îmbunătăţire a statusului femeilor. Însă ceirămaşi în sate, trebuind să lucreze în noile întreprinderi,sunt în majoritatea lor lipsiti de motivaţie pentru muncă,nu se prezintă pentru realizarea diferitelor lucrări şisancţionează retribuirea foarte nesatisfăcătoare prinînsuşirea de produse, aflate în proprietate colectivă.Apare de altfel, într-o nouă lume ţărănească, dominatăde suspiciune şi ameninţări, în care ţaranii nu-şi potagonisi în mod cinstit cele necesare traiului, un noumodel social, cel al persoanei care „se descurcă” fără afi vizibilă – care poate să-şi procure cele ncesare scăpândvigilenţei partidului sau semenilor sau apelând la relaţiileavute cu cei ocupând poziţii de putere. Vechile ierarhiiale comunităţilor săteşti sunt înlocuite, resursele şi

controlul asupra acestora aparţin persoanelor dinrândurile partidului comunist sau care deţin funcţii înbirocraţia instituita de acesta. Însă ceva din organizareacea veche a satelor persistă şi se infiltrează în aparatulbirocratic comunist şi lumea creată de acesta – cei ceajung să ocupe poziţii importante sunt susţinuţi în acestepoziţii de relaţiile sociale întreţinute iar abilitateaţăranilor de a-şi procura cele necesare traiului ţine încontinuare de bogăţia în oameni, în relaţii pozitive cuaceştia.

Acestea ar fi, într-un rezumat afectat de filtrulmemoriei şi înţelegerii mele, ce diminuează foarte multmăiestria scriiturii autoarelor, ideile principale ale acestuivolum. Demersul meticulos al autoarelor, realizat cumare atenţie pentru variaţiile şi detaliile diverselorfenomene investigate, este impregnat şi de o atitudineechilibrată, cautând a fi obiectivă într-o măsură cât maimare. Lipseşte din acest volum acel patos anticomunistce transpare din lucrările multor autori români ce au maiscris despre tema colectivizării – cele două autoare îşipermit detaşarea străinului faţă de subiectul tratat. Acestlucru este în avantajul lor iar lucrarea rezultată este unade o calitate cu atât mai bună. Mai mult, lucrarea aceasta,bazată pe o experienţă considerabilă în cercetarea deteren, luând în considerare perspectivele de mult preamulte ori omise ale actorilor ce sunt parte a unuifenomen, este una de o greutate şi calitate comparabileîn România doar cu lucrările celor din şcoala lui DimitrieGusti – în raport cu care am putea identifica, la o adică,o anume filiaţie a autoarelor. În final, îmi exprimsperanţa, la fel ca şi cele două autoare, ca mai multeastfel de lucrări să apară în sfera ştiinţelor sociale, tratândproblematica insuficient explorată a transformărilorsuferite de spaţiul rural românesc şi locuitorii săi.

Monografişti la o searăomagială dedicată lui D.

Gusti (1941). MihailVulcănescu şi Octavian

Neamţu.

Monografişti la o searăomagială dedicată lui D.Gusti (1941). H.H. Stahl

rostind mesajul de felicitareal monografiştilor.

133 >>>

Antonio Momoc, Capcanele politiceale sociologiei interbelice –

Şcoala Sociologică de la Bucureştiîntre carlism şi legionarism,

Bucureşti, editura Curtea Veche, 2012

C r i s t i n a M O R A R UUniversitatea din Bucureşti, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială

University of Bucharest, Department of Sociology and Social WorkStr. Schitu Măgureanu 9 sector 5, Bucureşti;

tel.: + (4021) 311.21.68, fax: + (4021) 315.83.91, e-mail: admiteresas@sas.unibuc.ro http://sas.unibuc.ro/index.pl/contact_ro

Personal e-mail: ioanacristina.moraru@gmail.com

Antonio Momoc, (2012), The political traps of Romanian interwar sociology – Sociological School of Bucharest between Carlism andLegionary Movement, Bucharest, Curtea Veche

The political traps of Romanian interwar sociology – Sociological School of Bucharest between Carlism and Legionary Movement expressa political sociology view on the Sociological School of Bucharest, which aims to clarify the relationship between KingCarol II and Gusti’s School of Sociology, by analyzing both individual and group professional paths of Gusti’s Schoolmembers, in a political context dominated by social issues, political instability and the rise of the extreme right movement.Antonio Momoc’s approach is an analytical and comprehensive scientific effort to bring in reader’s attention an alternativeperspective of the interwar Romania.

Keywords: Bucharest School of Sociology, Dimitrie Gusti, political background of sociologists, political system ofRomania, King Carol II

VV olumul Capcanele politice ale sociologieiinterbelice – Şcoala Sociologică de la Bucureştiîntre carlism şi legionarism este o lucrare de

analiză a dimensiunii politice a acestei formaţiuni ştiinţifice,de la concepţii expuse până la atitudini, fie acesteaindividuale sau de grup. Trebuie menţionat din capul loculuică este vorba de prima încercare de acest gen de lareabilitarea lui Dimitrie Gusti în anii ’60. Deşi ŞcoalaSociologică de la Bucureşti s-a format în anii ’20, un accentsemnificativ se pune pe intervalul 1930 – 1940. Aceasta nuînsemnă că Antonio Momoc n-ar acorda spaţiu cuvenitcontextului formării intelectuale şi politice a fondatoruluiŞcolii Sociologice de la Bucureşti, Dimitrie Gusti.

Astfel mi-se pare legitim ca primul capitol al volumuluisă fie dedicat modului în care s-a conturat concepţiareformistă a lui Dimitrie Gusti. Autorul trece în revistăperioada berlineză a studiilor viitorului mare sociolog român,într-o Germanie frământată de opoziţia dintre socialiştiirepublicani şi conservatorii monarhişti şi în care monarhia

lui Wilhelm al II-lea se dorea a deveni protectoarea clasei dejos a societăţii. Etapei berlineze îi urmează perioada studiilorla Leipzig cu psihologul experimentalist Wilhelm Wundt, careva fi şi coordonatorul tezei sale de doctorat. Colaborarea cuWundt cu siguranţă îl va inspira pe Gusti pentru viitoarea sacarieră, în care va cultiva conlucrarea dintre studenţi şiprofesori, model pe care îl va adopta şi la formarea ŞcoliiSociologice de la Bucureşti. La rândul său, experienţauniversitară franceză îşi pune amprenta asupra sistemuluigustian de gândire, fiind atras de pozitivismul lui Comte, darşi de perspectiva ştiinţifică utopică saint-simoniană. Totodată,autorul subliniază delimitarea lui Dimitrie Gusti faţă desocialismul de tip revoluţionar al lui Marx, fără să nege însăvaloarea de sociolog şi economist a acestuia. De asemenea,în perioada studiilor din Occident, sociologul român ajungela concluzia că ştiinţa poate ajunge în slujba naţiunii prinintermediul factorului politic. Având ca model monarhiasocial-autoritară germană şi sistemul lui Saint-Simon,Dimitrie Gusti consideră că dezvoltarea României, întregite

<<< 134

după Primul Război Mondial, se poate realiza numai prinintermediul educaţiei practice, susţinute de către eliteleculturale şi politice, punând accent pe rolul specialistului,precum şi pe rolul personalităţilor culturale, aspecte ce se vorcoagula în acţiunile Fundaţiei Culturale Regale. De menţionatcă, în conturarea sistemului de gândire gustist, au contribuitşi elemente ale cooperativismul nordic din Danemarca, darşi ale narodnicismul rus.

Autorul se ocupă pe larg, în cel de-al doilea capitol allucrării, de Institutului Social Român, acest „incubator alomului politic interbelic”. Acesta exprima dorinţa explicităa Profesorului de a dezvolta România, care întâmpinadificultăţi mari din punctul de vedere al conducerii vieţiieconomice, sociale şi politice după Unire. Autorul aratătraiectoria Institutului Social Român, de la înfiinţareaorganismului premergător acestuia, Asociaţia pentru Studiulşi Reforma Socială şi până la momentul de cotiturăreprezentat de întoarcerea în ţară a lui Carol al II-lea, în anii’30. Practic, autorul sugerează trei perioade ale ISR:

a. perioada anilor 20, manifestată prin caracterul specificunei organizaţii civile, care dorea punerea rezultatelorcercetării în mâna decidenţilor politici, formarea unei elitepolitice şi educarea societăţii prin conferinţe publice. De-alungul anilor ’20, ISR condus de Gusti a reunit laconferinţele sale oameni politici de primă mână de diferiteorientări, intelectuali din diverse zone profesionale, precumşi experţi străini şi români. De menţionat că institutul lucrape bază de voluntariat, independenţa financiară fiindasigurată din contribuţiile benevole ale membrilor săi.

b. perioada cuprinsă între 1930 – 1937 este marcată,după opinia autorului, prin preşedinţia de onoare a lui Carolal II-lea. Se poate vorbi de finanţarea regală a ISR după ceDimitrie Gusti a fost numit în fruntea Fundaţiei CulturaleRegale. Autorul afirmă că percepţia publicului asupra ISRse schimbă, atât din cauza tutelei regale, cât şi, probabil, prinschimbarea caracterului conferinţelor de la publice laconferinţe de specialitate.

c. perioada 1938 – 1939 coincide cu oficializareInstitutului Social Român, care îşi schimbă titulatura înInstitutul de Cercetări Sociale al României. Sub preşedinţialui Carol al II-lea şi vicepreşedinţia lui Gusti ICSR îşideschide filiale regionale în ţară şi are ca obiect de activitateorganizarea şi coordonarea activităţii ştiinţifice din Regat.Autorul consideră că momentul transformării ISR în ICSRcoincide cu instituţionalizarea cercetării şi punerea acesteiaîn slujba lui Carol al II-lea, cu alte cuvinte devenind unmijloc de politizare. Odată cu suspendarea Serviciului Socialse reorganizează şi ICSR devenind ISSR – Institutul deŞtiinţe Sociale al României.

Dar schimbările de la nivelul Şcolii gustiene nu se petrecseparat de societatea românească a anilor ’30, care estescindată de lupta dintre adepţii democraţiei parlamentare şiextrema dreaptă naţionalistă, pe fondul crizei economicemondiale şi al problemelor sociale grave. În acest contextîncepe să se afirme din ce în ce mai vizibil mişcarea legionarăa lui Zelea Codreanu, ceea ce în mod evident atrage dupăsine formarea unei contra-mişcări regale pentru a cucerisimpatia populaţiei, dar mai ales a tineretului, aspecteprezentate relevant în paginile volumului de către AntonioMomoc.

Un întreg capitol (III) consacră autorul devenirii

Profesorului ca „tehnocrat”. Mai puţin se ocupă de funcţiilepe care le-a îndeplinit după 1929, ca preşedinte al OficiuluiNaţional al Cooperaţiei, al Casei Autonome a MonopolurilorStatului apoi al Societăţii de Radiodifuziune, deşi în acesteposturi Gusti şi-a demonstrat pentru prima dată capacitateade a fi înalt funcţionar al statului. Evident, ministeriatul din1932-1933 constituie adevărata dovadă a capacităţii sale detehnocrat al conducerii de stat. După această experienţă deconducere, în care a dat dovadă şi de loialitate faţă de rege,Gusti este numit director general al Fundaţiei CulturaleRegale „Principele Carol”. Aici va pune în practică idealulsău ştiinţific, moral şi politic al doctrinei denumite de elSociologia militans. Desigur, în această strategie de intervenţiesocială, de a cărei bună intenţie nu avem motiv a ne îndoi,odată cu criza politică internă şi internaţională, au apărut dince în ce mai multe accente propagandistice carliste.

Poate cea mai importantă contribuţie a lui AntonioMomoc la clarificarea dimensiunii politice a Şcolii gustieneeste realizarea unui inventar al traseelor urmate de cătrediscipolii Profesorului, pe fondul tensiunilor din cadrulŞcolii şi al ascensiunii mişcării legionare, astfel că identificăo serie de formaţiuni la care aceştia aderă. Aceste grupuriîşi schimbau în timp compoziţia, orientarea şi gradul deactivism. Astfel de grupuri au fost Gruparea UniversitarăRomână pentru Societatea Naţiunilor, din care fac parteAnton Golopenţia, Tudor Vianu, Dumitru C. Amzăr, VictorRădulescu-Pogoneanu, Brutus Coste. Există, de asemenea,o serie de discipoli care aleg calea diplomaţiei, precum:Rădulescu-Pogoneanu, Coste, Amzăr, discipoli care urmeazătrasee ideologice activând în cadrul revistei „Dreapta”,precum Mircea Vulcănescu, H.H. Stahl, Ernest Bernea, încadrul revistei „Stânga”: Petre Comarnescu şi TraianHerseni, ultimul orientându-se către legionarism. După 1934colaboratori precum H.H. Stahl, Octavian Neamţu şi A.Golopenţia continuă activitatea din cadrul FundaţieiCulturale Regale alături de Dimitrie Gusti, dar sunt discipolicare refuză activismul cultural, precum Mircea Vulcănescu,Xenia Costa-Foru şi Traian Herseni, aceştia, afirmă Momoc,se îndepărtează de Gusti după intrarea acestuia în viaţapolitică. Există apoi gruparea E. Bernea, I. Ionică şi D.C.Amzăr strânsă în jurul revistei „Rânduiala”, care dupăprimul număr devine legionară şi atacă direct sociologiamonografica a lui Gusti. În capitolul următor autorulcontinuă şi adânceşte inventarul, trecând la orientărileindividuale ale discipolilor lui Gusti.

Lucrarea Capcanele politice ale sociologiei interbelice – ŞcoalaSociologică de la Bucureşti între carlism şi legionarism a lui AntonioMomoc vine cu o nouă perspectivă asupra interbeliculuiromânesc, dar este totodată un efort analitic holist, în sensulîn care a încercat să surprindă tot ce a însemnat ŞcoalaSociologică de la Bucureşti în interior şi în egală măsură înexterior, prin legăturile lui Gusti sau ale celorlalţi membri aiŞcolii cu lumea politică interbelică românească. Cum titlulCapcanele politice ale sociologiei interbelice face trimitere lamitizarea interbelicului românesc, subtitlul Şcoala Sociologicăde la Bucureşti între carlism şi legionarism sugerează, probabil,situaţia dramatică a sociologilor de a funcţiona între douaforţe ireductibile ale scenei politice a anilor ’30, respectivlegionarismul şi autoritatea carlistă. Subsumând, volumul luiAntonio Momoc a făcut un prim pas înainte pe lungul drumal desluşirii dimensiunii politice a Şcolii gustiene.

135 >>>

<<< 136

D. Gusti rosteşte o cuvântareîntr-un careu al Serviciului Social.

Constantin Rădulescu-Motru seaflă alături, aşezat pe scaun.

137 >>>

Dimitrie Gusti şi colaboratorii,CORNOVA 1931,

ediţie îngrijită de Marin Diaconu,Zoltán Rostás şi Vasile Şoimaru,

Editura QUANT, Chişinău, 2011, 852 p.

E n a c h e T U Ş AUniversitatea din Bucureşti, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială

University of Bucharest, Department of Sociology and Social WorkStr. Schitu Măgureanu 9 sector 5, Bucureşti;

tel.: + (4021) 311.21.68, fax: + (4021) 315.83.91, e-mail: admiteresas@sas.unibuc.ro http://sas.unibuc.ro/index.pl/contact_roPersonal e-mail: tusaenache@yahoo.com

Dimitrie Gusti and his collaborators, CORNOVA 1931, ed. by Marin Diaconu, Zoltan Rostas, and Vasile Şoimaru

By Quant publishing house Chişinău appeared in 2011 a book of exception, a less common occurrence in publishingactivities. It is editing in a volume of unpublished or published in the magazines of the monograph of the communeCornova a group of sociologists in 1931. Among the team was composed of: Anton Golopenţia, Henri H. Stahl, DumitruŞandru, Ştefania Cristescu, Mihai Pop, Ernest Bernea, Traian Herseni, Mihai Pop, Petre Ştefănucă, Emil Turdeanu, IonZamfirescu, obviously, under the leadership of Dimitrie Gusti. Volume was coordinated by Marin Diaconu, Zoltán Rostásand Vasile Şoimaru it contained the entire contents of the studies filed in those years of team members and the monographiccollaborators.

Keywords: Cornova (Bessarabia), Bucharest School of Sociology, monographic sociology, urbanization, traditionalrural economy

LLa editura Quant din Chişinău a fostpublicată în 2011 o lucrare de excepţie,o apariţie mai puţin obişnuită în spaţiul

publicistic românesc. Este vorba de editarea într-unvolum a materialelor nepublicate sau publicate în revisteinterbelice ale monografiei comunei Cornova realizatăîn 1931 de către un grup de sociologi monografişti:Anton Golopenţia, Henri H. Stahl, D. Şandru,Ştefania Cristescu, Mihai Pop, Ernest Bernea, N.Argintescu-Amza, Xenia C. Costa-Foru, D.C.Georgescu, Traian Herseni, Ion I. Ionică, DomnicaPăun, Mihai Pop, Petre Ştefănucă, Emil Turdeanu, IonZamfirescu, evident, sub conducerea lui Dimitrie Gusti.Editarea volumului a fost îngrijită de Marin Diaconu,Zoltán Rostás şi Vasile Şoimaru şi a cuprins întregulcorpus al studiilor realizate de participanţii la cercetareşi a comentariilor redactate în anii ce i-au urmat de alţicercetători.

Satul a fost ales de către monografistul statistician

Dumitru C. Georgescu şi de către arhitecta MariaCotescu deoarece era o aşezare „de mazili”, purtaamprenta administraţiei ţariste şi se potrivea intereselorştiinţifice pe care le aveau membrii echipei monografice.Volumul prezentat de noi este complet în ceea cepriveşte studiile membrilor echipei şi – ceea ce e desubliniat – pentru prima oară sunt cuprinse aici toatestudiile elaborate în urma campaniei. În volum, pe lângămembrii echipei amintiţi de către noi, au mai fostrepublicate comentarii de autori interbelici ca PetruComarnescu, Al. David, Ana Dominic, I.I. Fărcăşanu,Adrian Maniu, Paul Mihail, Emil Popa, arhim. Scriban,I. Simionescu, Ion Zamă, Grigore Botezatu. Dintreautorii contemporani a colaborat la volum LinaCodreanu, Iordan Datcu, Iancu Filipescu, SandaGolopenţia, Zoltán Rostás, Iulia Mărgărit, DoraMezdrea, Zamfira Mihail, Dinu-Ioan Nicula, B. T.Râpeanu, Tudora Şandru-Mehedinţi Volumul cuprindeşi imaginile cornovene din 1931 ale faimosul fotograf

<<< 138

Iosif Berman. Campania de la Cornova a fost ultima din seria celor

„clasice” organizate de Dimitrie Gusti, a fost încă ocampanie „animată”, cum afirma Marcela Focşa înfragmentul de interviu publicat în carte, chiar dacă numai avea o participare atât de mare ca cea din Drăguş.Era şi extrem de interesantă, datorită faptului cămonografiştii s-au confruntat pentru prima dată curealitatea basarabeană, cu urmările celor 100 de ani deregim ţarist în mentalul colectiv al cornovenilor. Cel maimult i-a şocat absenţa totală a portului tradiţionalţărănesc şi a folclorului. O particularitate a campaniei afost prezenţa episodică a Profesorului. Deţinândpreşedinţia Casei Autonome a Monopolurilor Statuluişi în acelaşi timp fiind director general al Societăţii deRadiodifuziune, Gusti venea doar din când în când laCornova, nu mai avea controlul monografiei, ceea ceprovoca dezbateri privind viitorul cercetărilor rurale.(Altminteri, în anii următori monografiştii nu au maicercetat sate noi, ci au organizat taberele de „redactare”de la Făgăraş.)

Evident, esenţa volumului de faţă o constituiestudiile elaborate de monografişti în urma campaniei dinCornova. În recenzia de faţă vom insista pe cele maiînsemnate sau cu răsunet mai important.

Primul studiu înserat în volum se ocupă de evoluţiademografică a satului Cornova între anii 1817 şi 1930 şieste redactat de – pe nedrept uitatul – D.C. Georgescu,care mai studiase modul de alimentaţie al populaţieisăteşti. În cadrul acestui studiu este prezentat un tabelfoarte riguros şi amănunţit al evoluţiei populaţiei în cei114 ani cât a avut în vedere autorul studiului. Suntexplicate cauzele care au influenţat evoluţia demograficăîn intervalul amintit. D. Georgescu menţionează câtevadintre cauzele care influenţează aceste fluctuaţiidemografice printre care amintim: epidemiile,mortalitatea infantilă, numărul mare de naşteri,exogamia precum şi tradiţiile.

Mai cunoscută este lucrarea lui Henri H. Stahl careprezintă elementele ce configurează aşezarea satuluiCornova definind satul ca o aşezare de mazili cu o vecheorganizare răzăşească într-o formulă a „umblării pebătrâni”. Tipul acesta de configurare a aşezărilor era desîntâlnită în vechile aşezări de români care locuiau înBasarabia, zonă care ulterior a fost reorganizată în aşanumitele delniţe specifice vieţii de producţie rurală bazatepe cele mai productive pământuri. Henri H. Stahlprelucrează datele a mai mulţi informatori ai locului şireuşeşte să identifice originea denumirilor amintitelordelniţe, care erau: Comarniceasca, Găneasca, Miticeasca,Lăzasca, Boeneasca, Zahareasca etc. Acelaşi H. H. Stahlevocă figura luminoasă a preotului Ion Zamă, care apovestit modul în care au evoluat raporturile dintrelocalnici şi reprezentanţii clerului ortodox. Aici esteoportun să amintim scrisorile de război ale cornovenilor,prezentate de către Petre Ştefănucă, singurul basarabean

al echipei monografice. Ernest Bernea mărturisea într-un interviu din anii

80, că studiul intitulat Contribuţiile la problema calendaruluiîn satul Cornova a fost prima lucrare care l-a impus încercetarea sociologică monografică. Structura vieţiispirituale şi fenomenul calendarului sunt studiate deBernea ca elemente fundamentale ale vieţii sociale, cuînsemnătate deosebită pentru sătenii din Cornova. Învolum mai apare Botezul în satul Cornova, care seconstituie într-o încercare de interpretare sociologică allui Ernest Bernea fiind, în fapt, reconstituirea ritualuluide botez.

Dintre studiile de viaţă spirituală se remarcă cel alŞtefaniei Cristescu, care scrie despre Practica magică adescântatului de „strâns” în satul Cornova. Acesta este axatpe existenţa practicilor de descântec, pe care multecomunităţi româneşti le păstrează încă din perioadeancestrale. Sunt prezentate aici formule aledescântecului care erau folosite în mod curent laCornova pentru vindecarea diferitelor boli şi afecţiunicurente. Dimensiunea acestor practici era cu atât maiextinsă cu cât foarte multe persoane din comunitate eraucunoscătoare ale leacurilor amintite – susţine ŞtefaniaCristescu. Pe baza aceleiaşi campanii din 1931 a scrisautoarea şi studiile despre Frecvenţa formulei magice în satulCornova precum şi Agentul magic în satul Cornova. Ambeleaduc în circuitul sociologic informaţii deosebite desprecirculaţia reală a formulei magice în sat şi modul la carese recurge în fiecare situaţie de descântat.

Mihai Pop, doctorand la Praga, scrie despre limbilespeciale din Cornova, prezentând un anumit tip decomunicare – limba păsărească. Pop aminteşte că acest tipde comunicare este un argou conform spuselor unorsăteni, după alţii este o nouă formă de urbanizare un slangchiar un caz de snobism pentru alţii. Tot un studiulingvistic a elaborat şi Dumitru Şandru, care a prezentatstructura fonetică, elementele morfologice, sintaxa,vocabularul şi textele orale ale cornovenilor.

Dimensiunea dezvoltării gospodăriei ţărăneşti esteprezentată de Ion Zamfirescu, care descrie amănunţitmodul de organizare al unei familii de răzeşi. Suntprezentate schiţe ale casei, dependinţelor, ale cădiriloradiacente şi tot ce era cuprins în cadrul unei gospodariirurale clasice. Cercetătorul descrie şi interiorul caseiţărăneşti, prezentând modul de dispunere a tuturorelementelor de decoraţie interioară şi de configuraţie aîncăperilor.

Deosebit de importantă este inserarea studiuluidedicat ţiganilor şi implicării acestora în viaţa satuluiCornova, elaborată de monografista Domnica Păun,fiindcă echipele gustiene s-au ocupat rareori de altegrupuri etnice. Autoarea explică felul în care dispariţiaunor meserii (cojocari, căldărari) i-a făcut pe mulţi sămigreze către alte locuri, mai ales după ce statutul derobi nu îi mai lega de glie şi de boierul de care fuseseră

139 >>>

dependenţi. Ca un studiu fundamental a fost remarcat şi cel

realizat de Traian Herseni, intitulat Categoriile socialecornovene, mai ales că sistemul ţarist în care trăise aceastăcomunitate a impus stratificări necunoscute în Româniaantebelică.

Aspecte ale desfăşurării procesului de orăşenizare a satuluiCornova, redactat de Anton Golopenţia, cuprindepreliminariile cunoaşterii vieţii sociale, prilejurileorăşenizării, criteriile de selectare ale formelor urbaneacceptate, etapele procesului adoptării formelor urbane.Autorul, cu toate că participa prima oară la o campaniemonografică, a reuşit să realizeze un studiu deschizătorde drumuri noi în sociologia românească. StudiulÎnvăţăturile din Zodiac a fost rezultatul unei investigaţiicomune întreprinsă de Anton Golopenţia împreună cuHenri H. Stahl. Este prezentat Vasile Strătan, un omcare trăia în singurătate şi „a învăţat mai din cărţi, mai dinauzite dar mai ales din ce a băgat el de seamă ce e cu gromovniculşi cu zodiacul”.

Xenia Costa-Foru în Studiul monografic al câtorva tipuride familie reprezentative care, publicat în teza sa dedoctorat, descrie elementele constitutive ale familiilorcornovene cercetate.

Dincolo de studiile elaborate după campania de laCornova, în volumul prezentat sunt publicatedocumente importante, ca cel care explică motivaţiilealegerii satului Cornova sau scrisoarea lui H. H. Stahlcătre D. Gusti prin care Profesorul era informat desprerezultatele cercetărilor de la Cornova, dar mai alesdespre disfuncţiile campaniilor cu un număr mare demonografişti. Publicarea în acest volum a comentariilorinterbelice sau cele apărute începând din anii ’60 au şiele o imensă valoare culturală. Acest capitol conţine oserie de fragmente din interviurilor de istorie oralărealizate de profesorul Zoltán Rostás pe temacampaniilor monografice. Printre cei intervievaţi senumără: Henri H. Stahl, Mihai Pop, Marcela Focşa,Ernest Bernea, Paula Herseni, Gheorghe Focşa,Gheorghe Lăzărescu, Constantin Marinescu, GheorgheMacarie. O noutate reprezintă şi analiza personalităţilorcare au participat la cercetări în satul Cornova. Portretesociologice prezintă pe: Dimitrie Gusti, Octavian Neamţu,Mihai Pop, Henri H. Stahl, realizate de Zoltán Rostás.Urmează în acelaşi capitol prezentarea lui DumitruAmzăr de Dora Mezdrea, a Ştefaniei Cristescu de SandaGolopenţia, Gh. Focşa de Lina Codreanu. Volumul seîncheie cu un important capitol care include fişele dedicţionar ale mai multor monografişti care au luat partela cercetările de la Cornova.

În final volumul conţine şi o Iconografie – Cornova1931 realizată din imaginile surprinse de Iosif Berman,cronicarul fotograf al tuturor campaniilor monograficeclasice. Un inventar de imagini deosebit de valoros, cu

multe detalii despre realităţile acelui timp, care prezintădiverse ipostaze ale locuitorilor precum muncacâmpului, o masă obişnuită, dar şi evenimente care facparte din anumite ritualuri de trecere precum naştereasau înmormântarea.

Din lectura acestui volum se profilează un tabloucomplet şi al realităţilor sociale din satul cercetat deechipa condusă de Dimitrie Gusti în 1931, şi aldiscursului despre monografia cornoveană în perioadeinterbelică, în anii ’60, şi după 1989. Astfel Cornova 1931– primul volum care adună toate publicaţiile legate de omonografie gustiană – se profilează ca un instrumentextrem de util şi necesar studenţilor, doctoranzilor,cercetătorilor, profesorilor de sociologie şi istorie şi, nuîn ultimul rând, oricărui cititor interesat.

<<< 140

Constantin Rădulescu-Motruţinând o cuvântare în faţa

echipierilor Serviciului Social,alături de D. Gusti.

141 >>>

PPrestigioasa revistă Secolul 21 a dedicatultimul său număr Şcolii sociologice dela Bucureşti. Subintitulată Publicaţie

periodică de sinteză. Dialogul culturilor. Ştiinţele omului.Literatură universală, revista se adresează unui publicdivers, căutând să-i pună la dispoziţie abordări sintetice,ce urmăresc să stimuleze dialogul între culturi, opereliterare şi ştiinţele sociale. Dat fiind profilul acesteipublicaţii precum şi caracteristicile Şcolii sociologice dela Bucureşti – nu doar o şcoală ci şi o mişcare socialăcomplexă şi unică, având faţete multiple şi lideri şicontributori provenind din mai multe domenii aleştiinţei –, provocarea prezentării Şcolii în rândurileSecolului 21 a fost una foarte mare.

Sanda Golopenţia, profesor emerit al UniversităţiiBrown din S.U.A., este cea care a acceptat să coordonezeechipa ce s-a angajat în realizarea acestui proiect

provocator. Încă din lucrările sale anterioare, putem aflamultiple moduri de abordare a Şcolii. Astfel, S.Golopenţia a editat şi publicat opera lui AntonGolopenţia şi a Ştefaniei Cristescu Golopenţia (postum,publicarea lucrărilor sociologice ale acestora fiindinterzisă în timpul regimului comunist), studii despreunii dintre membrii Şcolii (precum C. Brăiloiu, PetreŞtefănucă, Christina Galitzi, ş.a.) dar şi o colecţievaloroasă de sute de scrisori, reunite în seria de volumenumită Rapsodia epistolară, reprezentând corespondeţa luiAnton Golopenţia cu sociologi, antropologi, istorici,economişti, administratori, artişti, preoţi, profesori,ţărani, ş.a., dintre care mulţi erau colaboratori ai Şcoliigustiene. O altă parte semnificativă a muncii sale în acestdomeniu este editarea volumului Ultima carte, de AntonGolopenţia. Acesta cuprinde declaraţiile lui AntonGolopenţia, într-o anchetă din 1950-1951 ce pregătea

Sanda Golopenţia, coord.,Şcoala sociologică de la Bucureşti,în Secolul 21, Bucureşti, Uniunea

Scriitorilor din România şi FundaţiaCulturală Secolul 21, no. 1-6/2012

Princeton University Press, Oxford & New Jersey, 2011

A l i n a J U R A V L E Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială

University of Bucharest, Department of Sociology and Social WorkStr. Schitu Măgureanu 9 sector 5, Bucureşti;

tel.: + (4021) 311.21.68, fax: + (4021) 315.83.91, e-mail: admiteresas@sas.unibuc.ro http://sas.unibuc.ro/index.pl/contact_roPersonal e-mail: alina.juravle@yahoo.com

Sanda Golopenţia, coord., The sociological school from Bucharest, in Secolul 21, Bucureşti, Romanian Writers’ Union andFundaţia Culturală Secolul 21, no. 1-6/2012

Secolul 21’s latest edition is dedicated to the Bucharest Sociological School, led by Dimitrie Gusti. Comprising thework of a team of researchers coordinated by Sanda Golopenţia, it offers a rich, complex and synthetic image of theSchool, with its many dimensions and facets, some of which have never been dealt with before. The group of researchersinvolved analyze the School’s sociological theory and practice, its involvement in rural development, its leaders and itsmembers activity, its impact, its strengths and weaknesses.

Keywords: Bucharest Sociological School, Dimitrie Gusti, members, leaders, sociological theory, research, ruraldevelopment, activity, impact

<<< 142

procesul politic al lui Lucreţiu Pătrăşcanu (anchetă ceduce, în cele din urmă, la întemniţarea si decesul lui A.G.), declaraţiile colegilor cercetători ai acestuia de laInstitutul Central de Statistică, declaraţiile ofiţerilorSecurităţii, prilejuite de reconsiderarea procesului lui A.Golopenţia către sfârşitul anilor ‘60, o serie dedocumente lămurind modul de operare al regimuluicomunist precum şi documente pe acest subiectpublicate după 1989. Toate documentele de mai sus,aparţinând unor arhive private sau publice şi, în modspecial, Arhivelor Securităţii, au fost valorificatesociologic de către Sanda Golopenţia. Ea a reuşit săconstruiască, pe baza acestora, o imagine unică asuprasuprimării sociologiei şi mişcării sociologice, instituţiilorsociologiei dar şi a sociologilor după instaurarearegimului comunist în România.

SECOLUL 21, nr. 1-6/2012http://www.secolul21.ro/numere/scoalasociologica/imagini/CopertaMare.png

Susţinută de experienţa sa în studiul Şcolii şi onorândatât dimensiunea pluridisciplinară a viziunii teoreticegustiene cât şi interesele multiple cărora li se adreseazărevista Secolul 21, Sanda Golopenţia a selectat o echipăde cercetători aparţinând mai multor generaţii,provenind din România, Franţa şi Statele Unite şi avândpregătiri în domenii variate – sociologie, antropologie,feminism, relaţii internaţionale şi interculturale, artă,fotografie, arhitectură. Amplul rezultat al muncii lor a

trebuit să fie împărţit în cele din urmă în două părţi,prima regăsindu-se în numărul de faţă al revistei, ceade-a doua fiind programată pentru publicare în 2013.

Numărul curent este deschis de introducerea SandeiGolopenţia, intitulată „Dimitrie Gusti şi Şcoala sociologicăde la Bucureşti în secolul XXI”. În aceasta, autoareaidentifică, pentru început, unele aspecte cărora li s-arputea dedica studii suplimentare. Este vorba despreaspecte ale vieţii şi activităţii lui Dimitrie Gusti ce meritămai multă atenţie – rămâne, spre exemplu, insuficientexplorată raportarea lui Gusti la opera lui Goethe, ceocupă un loc important în formarea şi activitatea sa. Undetaliu important sesizat de autoare este admiraţia luiGusti faţa de opera de „educare a monarhului”întreprinsă de Goethe – un cercetător ar putea urmăriacest fir pentru a verifica dacă raportarea la Goethe faceparte din explicaţia controversatei colaborări a lui D.Gusti cu regele Carol al II-lea. O altă parte a studiuluieste dedicată prezentării „arhipelagului gustian”,denumire preferată si recomandată de autoare înprezentarea şi analiza activităţii Şcolii sociologice de laBucureşti, ce nu a fost nicidecum, argumentează ea, unmonolit instituţional având în inima sa un mic numărde personalităţi semnificative. Mişcarea sociologicăiniţiată de D. Gusti nu s-a limitat la centrul săubucureştean ci s-a desfăşurat în paralel şi în Iaşi,Timişoara, Chişinău. Gusti nu a fost unicul mentor almişcării – Anton Golopenţia, Traian Herseni, H. H.Stahl dar şi Vasile Caramelea au format, la rândul lor,generaţii de cercetători. Inclusiv sistemul sociologicgustian a fost modicat – fie de către colaboratoriiapropiaţi ai lui Gusti (între care se detaşează AntonGolopenţia, cu abordarea sa puternic inovatoare acercetărilor monografice), fie de către alţii. C.Grofşorean şi echipa sa de cercetători timişoreniprecum şi Veturia Manuilă şi şcoala de asistenţă socialăpe care o conduce dezvoltă abordări divergente faţa decea a lui Gusti. În continuare, S. Golopenţia trece înrevistă diferitele momente ale publicării lucrărilor Şcoliişi receptării critice a acestora. Suntem, în perioadacontemporană, într-o a patra etapă a evaluării critice aactivităţii şcolii. O primă etapă s-a desfăşurat în 1936 cuocazia sărbătoririi activităţii lui D. Gusti. O a doua estesituată în anii ‘40, moment în care D. Gusti îşisintetizează opera sociologică într-o serie de vlume siprelegeri, în vreme ce Anton Golopenţia, responsabilcu publicaţiile Insitutului Social Român, reuşeşte săediteze principalele opere colective ale Şcolii. Un altreilea moment al publicării lucrărilor Şcolii începe înanii ‘60 şi se sfârşeşte în 1989. După vidul de publicaţiiîntins după 1948 pe parcursul anilor ‘50, aceasta este operioadă în care, in ciuda constrângerilor regimuluicomunist, autori precum O. Neamţu, H. H. Stahl, MironConstantinescu, Pompiliu Caraion, ş.a. au putut să îşipublice lucrările. Aceasta este şi perioada în care ZoltánRostás realizează cea mai mare parte din interviurile salede istorie orală a Şcolii – acestea însă au putut fi

143 >>>

publicate doar după 1989. Anul 1989 este de altfelpunctul de start al celei de-a patra etape de publicare şireexaminare a lucrărilor Şcolii. În aceasta etapă,lucrărilor lui Zoltán Rostás li se adaugă cele editate deS. Golopenţia, Marin Diaconu şi Ştefan Costea precumşi cele ale tinerilor cercetători, precum TheodoraVacarescu, Florentina Ţone, Raluca Muşat, Ionuţ Butoi,ş.a. În fine, autoarea îşi încheie introducerea cu oprezentare a celorlalte studii incluse în acest număr.

Înainte de a purcede, se impune să precizăm şistructura acestui număr al revistei. SubintitulatMonografişti şi echipieri, el este compus din patru rubrici,grupând articolele diferiţilor contributori: „Bilanţ şiperspective”, „Tineret, Universitate, Ministerul Instrucţiei,Cultelor şi Artelor”, „Cercetări monografice”, „Echipe regalestudenţeşti. Serviciul Social”. Numărul viitor al Secolului 21,completarea acestuia, va continua prezentarea Şcolii,fiind subintitulat Publicaţii, Expoziţii, Proiecte şi avândurmătoarele secţiuni: „Publicaţii”, „Expoziţii, MuzeulSatului, Pavilioane ale României”, „Un Institut Social alNaţiunilor”, „Suprimarea Şcolii”, „Epilog”.

Cel de-al doilea articol din numărul curent,„Consideraţii asupra unui sistem de sociologie, etică şi politică”,este, de fapt, o comunicare adresată de către DimitrieGusti Academiei Române, într-o şedinţa a acesteia din1940. Vom găsi aici, rezumată magistral, întreagaconceptie teoretică a lui Dimitrie Gusti. O prezentare aacesteia aici sau o re-rezumare a ei este de prisos, dat fiindca ea cuprinde doar esenţialul. Ea poate fi utilizată dreptreper de către cititorul revistei, în vreme ce urmăreştere-evaluări, analize şi comentarii ale ei, ale transformărilorsi transpunerilor sale în următoarele articole.

Urmează un articol publicat în premieră în România,după 40 de ani de la scrierea sa, aparţinând lui Mihail M.Cernea – Diversificarea tipologică a cercetărilor asupracomunitătilor rurale. Aflăm aici despre modificările suferitede teoria şi de practica de cercetare a Şcolii începând cuanii anii ‘30 ai secolului trecut. Aceste modificări nudemolează totuşi sistemul definit de D. Gusti şi nudetermină vreo modificare fundamentală a propriuluisistem teoretic de către D. Gusti însuşi.. Sunt prezentaţiatât inovatorii (Anton Golopenţia, D.C. Georgescu, C.Grofşorean, I. Nemoianu, E. Botiş ş.a.), cât şi inovaţiilepropuse de aceştia - monografia sumară, monografiacentrată pe o problemă, monografia de zonă, cearegională, cercetarea comparativă a unui eşantion decomunităţi rurale, utilizarea statisticii şi tendinţa detipologizare a satelor.

Frank Alvarez – Pereyre contribuie cu un studiuintitulat L’ecole sociologique de Bucarest: fondements, reception,heritage. În acesta, cercetătorul francez expune, pe de oparte, trăsăturile caracteristice şi evoluţia concepţieisociologice şi activităţii Şcolii, demarcându-le şiplasându-le în raport cu sociologia de nivel mondial. Pede altă parte, el pune în lumină caracterele unice aleconcepţiei şi activitatăţii Şcolii pentru perioadăcontemporană membrilor săi şi încearcă să identifice

elementele ce sunt încă de actualitate în lumea ştiinţelorsociale de azi. Autorul consideră a fi unică şi deactualitate încă încercarea Şcolii de a transformasociologia într-o ştiinţă cu vocaţie integrativă – având labază un sistem sociologic si apelând totuşi lapluridisciplinaritate, încercând astfel să dea o soluţieproblemei foarte actuale a cunoaşterii fragmentare alumii de către ştiinţă; apoi legând teoria de cercetare şicercetarea de un angajament pentru dezvoltare.

Theodora-Eliza Văcărescu propune un studiuintitulat Colaboratoarele înlăturate. Autoarea porneşte dela o expunere a fundamentelor teoretice şi metodologiceutilizate pentru realizarea unei analize a activităţii Şcoliidin perspectivă de gen. Plasează apoi activitatea Şcoliiîntr-un context puţin cunoscut – acela al mişcărilorfemeilor şi feministe şi al transformărilor epocii în ceeace priveşte situaţia femeilor. În acest cadru ea identificăo primă sumă de factori ce ar putea să explice, în parte,prezenţa destul de numeroasă a femeilor în monografiişi în rândurile Şcolii. O altă explicaţie, arată ea, rezidă înstrategia cercetătorilor consacraţi ai şcolii, bărbaţi înmajoritatea lor, de a utiliza abilităţile superioare alefemeilor cercetătoare pentru câştigarea încrederiiţăranilor, dialog şi strângerea de informaţii, mai ales înanumite zone de cercetare, considerate mai potrivitepentru munca lor. Femeilor din Şcoală, deşi li se admiteprezenţa, li se rezervă şi li se atribuie totuşi un rolsecundar sau specializat în funcţie de prejudecăţile degen ale vremurilor – fapt pe care autoarea îl expliciteazăşi îl explică apelând la câteva studii de caz (cazurileStefaniei Cristescu-Golopenţia, Paulei Herseni şi XenieiCostaforu fiind unele dintre cele mai grăitoare).

Apoi, Ionuţ Butoi scrie despre Tânăra generaţieinerbelică. Cunoaşterea noastră despre aceasta, aratăautorul, este una incompletă, unilaterală de cele maimulte ori, ruptă din context şi excluzând membriimportanţi ai generaţiei. Articolul caută să depăşeascăaceste lipsuri, oferind, în primul rând, o descriereetapizată a traseului parcurs de tineri în incercările lorde a se organiza şi de a se afirma. Apoi, aflăm aici odescriere nuanţată şi completă a gamei opţiunilorideologice ale tinerilor, cu momentele afirmării acestora,incluzând mărturii din interior, aparţinând unor tinerimembri ai Şcolii sociologice de la Bucureşti (MirceaVulcănescu şi Anton Golopenţia) – ei constituind, dealtfel, o parte prea des uitată a acestei generatii. În fine,rupturile şi frământările din sânul tinerei generaţii,orientările sale către extreme, ni se arată aici, suntasociate unui context socio-economic în plinăschimbare, anomic şi atomizant, în care tinerii nu îşigăsesc locul şi implinirea, în care caută un sens pe carenu-l găsesc sau pe care nu-l pot împlini.

Solomon Marcus analizează în al său Istorie şiînţelepciune dar şi ironie şi naivitate chestionarul pe careSeminarul de Sociologie, Etică şi Politică al Facultăţii deFilosofie şi Litere din cadrul Universităţii Bucureşti l-aaplicat în 1930 într-o cercetare a studenţilor săi.

<<< 144

Examinând întrebările sale, autorul remarcă asemănărileşi mai ales diferenţele dintre perioada interbelică şi ceaactuală, plusurile şi minusurile chestionarului dar şiabsenţa din acesta a unei priviri mai cuprinzătoare şi maiadânci, potenţial prevăzătoare, într-un moment aflat înpragul declanşării unor tulburări şi dezastre istorice.

Zoltán Rostás scrie despre Sociologia gustiana văzută de laBudapesta, relatând o istorie a întâlnirilor dintre sociologiamaghiară si cea gustiană ca întâlniri între membrii marcanţiai mişcărilor sociologice din cele două ţări vecine. Dintresociologii maghiari, Gabor Luko cunoaşte îndeaproapeteoria şi practica sociologică a Şcolii, intrând în contact cumembri importanţi ai acesteia (A. Golopenţia, H. H. Stahl,C. Brăiloiu) ce îl implică în cercetările lor. El este cel cepopularizează şi promovează în Ungaria realizările Şcoliiromâneşti, după ce este expulzat din România. De cealaltăparte, Anton Golopenţia este cel ce, mai apoi, are un meritdeosebit în menţinerea bunelor relaţii între intelectualiicelor două ţări - deşi restul membrilor Şcolii, inclusivDimitrie Gusti însuşi, sunt şi ei deschişi şi ospitalieri înraport cu maghiarii. Drept consecinţă a acestor întâlniri deoameni şi idei, extinse pentru o scurtă perioadă chiar şidupă război, sociologia maghiară se transformă, sociologiimaghiari însuşindu-şi din tehnicile monografice sau din celede intervenţie socială promovate de Şcoala de la Bucureşti.

Urmează un al doilea studiu semnat de Ionuţ Butoi,intitulat În căutarea satului necunoscut. Monografiştii lui Gusti şisociologia satului românesc. Satul românesc, arată el, era o lumesocială aparte, aclamată şi disputată în acelaşi timp pe scenapublică şi cea politică – şi totuşi prea puţin cunoscută, preapuţin înţeleasă. Mai mult, dincolo de necunoaştere, undispreţ suveran faţă de ţărănime răzbătea din discursurilediferitelor tabere, indiferent de orientările acestora. Şcoalasociologică de la Bucureşti este prima ce caută să pună înlumină, prin cercetare, într-un mod cât mai cuprinzător,realităţile satelor româneşti. Membrii săi sunt primii careînţeleg efectele nefaste ale aplicării unor reforme adesearadicale într-o lume necunoscută reformatorilor,provocând dezintegrarea vechii lumi ţărăneşti fără aconstrui ceva mai bun în loc. Adevărul acesta, la fel ca şilumea satului de azi, par necunoscute si de reformatoriicontemporani, concluzionează el.

Florentina Ţone scrie despre Francisc Rainer –personalitate remarcabilă a lumii ştiinţelor româneşti,profesor (printre altele, de anatomie şi de antropologie)şi antropolog – cercetător, promovator al inovaţiilor înîntreaga sa activitate. Şi, faptul cel mai important aici,participant la campaniile monografice ale Şcolii dinNerej, Fundu Moldovei şi Drăguş, la invitaţia luiDimitrie Gusti. Rainer realizează aici cercetăriantropologice ca parte a cercetării cadrului biologic alsatului, utilizând drept paravan consultaţiile şi analizelemedicale, benefice şi în acelaşi timp foarte atractivepentru ţărănime. Munca sa are rezultate remarcabile înantropologia interbelică, are un impact important asuprabunăstării populaţiei studiate şi este continuată de Şcoalăprin intervenţiile in sate ale echipelor studenţeşti ale

Fundaţiei Culturale Regale sau prin Serviciul Social. Raluca Muşat propune un articol intitulat

(Auto)portrete fotografice. Ea examinează aici rolulfotografiilor şi al fotografilor în activitateamonografiştilor dar şi în faza de intervenţie socială aŞcolii. Fotografiile, ne arata autoarea, realizate defotografi profesionişti sau de monografişti şi deechipierii Fundaţiei Culturale Regale înşişi, trec de lailustrarea specificului activităţii monografice, la ilustrareavieţii ţăranilor dar şi a modului de petrecere a timpuluiliber de către monografişti, apoi la o ilustrare a implicăriişi activităţii echipierilor şi la o înfăţisare prin artă asituaţiei dificile, problematice a ţărănimii.

În fine, Dumitru Sandu realizează un valoros studiu,o analiză dintr-o perspectivă nouă, inedită: anume oanaliză a activităţii de ridicare a satului „prin el însuşi”, cusprijinul echipelor studenţeşti sau al Serviciului Social, caun timpuriu demers de demers de dezvoltare comunitară.Analizând concepţia şi practica Şcolii privind dezvoltarearurală, evidenţiind contribuţia diferiţilor membri aiacesteia în realizarea lor, el relevă corespondenţeputernice între acestea şi concepţiile şi conceptelemoderne ale dezvoltării comunitare. Analizează apoimotivele pentru care D. Gusti transformă în obligaţiepentru tineret munca de intervenţie socială în sate precumşi acelea pentru care Serviciul Social eşuează şi estesuspendat în cele din urmă. În concluziile sale, oferă oimagine sintetică a importanţei şi impactului activităţiiŞcolii în domeniul dezvoltării, indică elementele devaliditate actuală ale modelului propus de aceasta dar şipunctele sale slabe precum şi personalităţile ce aucontribuit semnificativ la realizarea acestuia (D. Gusti,desigur, dar şi H.H. Stahl, O. Neamţu şi AntonGolopenţia). Analizează apoi orientarea ideologică aactivităţii pro-dezvoltare a Şcolii, propunând, în fine,pentru viitor, o analiză mai cuprinzătoare a impactului aceea ce el numeşte mişcarea sociala a căminelor culturale.

Revista se încheie cu o serie de trei lucrări literarecare pot destinde cititorul ce a călătorit până acumprintr-un peisaj solicitant pentru orice explorator, în carecei unsprezece autori-cercetători au adăugat conţinuturiatât de dense şi atât de bogate, construind o lumealcătuită din multiplele şi complexele dimensiuni şi faţeteale Şcolii sociologice de la Bucureşti.

Notă:1. Cf. Anton Golopenţia, Opere complete, I (Sociologie) and II (Statistică,demografie, geopolitică), ed. by Sanda Golopenţia, Bucureşti: EdituraEnciclopedică, 2000, 2002; A. G., Românii de la est de Bug, ed. by SandaGolopenţia, Bucureşti: EE, 2006; A.G., Ultima carte, Bucureşti: EE,2001; A.G., Rapsodia epistolară, I (Bucureşti: Albatros), II–III(Bucureşti: EE), 2004, 2010, 2012; Ştefania Golopenţia, ed., A.G.,Ceasul misiunilor reale, Bucureşti: Editura Fundaţiei Culturale Române,1999; Şt. Cristescu-Golopenţia, Gospodăria în credinţele şi riturile magiceale femeilor din Drăguş (Făgăraş), ed. 3, Cuvânt înainte şi Notă de SandaGolopenţia, Bucureşti: Paideia, 2002; Şt. Cristescu, Descântatul înCornova–Basarabia, ed. by Sanda Golopenţia, Bucureşti: Paideia, 2003;Şt. Cristescu-Golopenţia, Sporul vieţii. Jurnal, studii şi corespondenţă,Bucureşti: Paideia, 2007.

145 >>>

CConsiderat drept părinte fondator alsociologiei româneşti, Dimitrie Gusti îşileagă în mod fundamental numele de

evoluţia în ţara noastră a acestei discipline. Prin viziuneasa de mentor şi de reformator, prin influenţa pe care aavut-o asupra discipolilor săi, prin sistemul sociologicpropus, prin instituţiile create, prin acţiunile deintervenţie socială propuse, prin poziţiile ideologiceasumate şi prin funcţiile administrativ-politice deţinuteDimitrie Gusti se înscrie în rândul personalităţilorpublice ce au avut o influenţă covârşitoare asuprasocietăţii româneşti din perioada interbelică.

Pentru a dezvolta din punct de vedere teoretic acesteaspecte numărul 3/2012 al revistei „SociologieRomânească” poartă numele „Dimitrie Gusti îngândirea social-politică românească”. Această revistăemblematică pentru sociologia din România a fostfondată chiar de Dimitrie Gusti în 1936 şi este doar unuldintre gesturile fondatoare pe care acesta le-a făcut de-alungul carierei sale alături de alte acţiuni cu un impactmai mic sau mai mare şi pe care articolele din acestnumăr tematic le-au surprins. Încă din momentul în caream propus redacţiei un asemenea număr dedicat luiGusti ne-am propus să oferim o imagine actualizatăasupra rolului jucat de acesta şi a locului său în rândul

personalităţilor societăţii româneşti din perioadainterbelică.

Articolele ce apar în acest număr sunt: „Intelectualişi „capcane politice” în România interbelică” (DanielŞandru), „Trei în unu sau despre cum încap dreapta,stânga şi centrul în aceeaşi oală. O abordare comparatăde istorie orală a Şcolii sociologice de la Bucureşti”(Theodora-Eliza Văcărescu), „Există un curentmonografist în cadrul tinerei generaţii interbelice?”(Ionuţ Butoi), „Sociologie cogitans şi sociologie militans.Aportul sociologiei gustiene la modernizarea Românieiinterbelice” (Lucian Dumitrescu), „Cercetareamonografică regională interbelică: cazul bănăţean”(Carmen Albert), „Contextul politic şi cultural alînfiinţării Muzeului Satului” (Zoltán Rostás) şi „Tehnicide comunicare şi PR politic în Şcoala lui Dimitrie Gusti.Carol al II-lea, „regele ţăranilor şi al tineretului”(Antonio Momoc). Numărul tematic se încheie cu orecenzie şi o invitaţie la lectura cărţii „Capcanele politiceale sociologiei interbelice. Şcoala gustiană între carlism şilegionarism” aparţinând tot domnului Momoc. Recenziaeste intitulată „Sociologie şi politică. Despre implicareaintelectualilor în politica României interbelice” şiaparţine Rominei Surugiu.

Dincolo de a analiza strict activitatea şi opera lui

„Sociologie românească”, nr. 3/2012,Dimitrie Gusti în gândireasocial-politică românească

S e b a s t i a n N Ă S T U Ţ Ă Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi, Facultatea de Asistenţă Socială şi Sociologie

“Petre Andrei” University of Iaşi, Faculty of Social Work and SociologyStr. Grigore Ghica Vodă 13, Etaj 3, Iaşi, România;

Personal e-mail: nastuta.sebastian@gmail.com.

„Romanian sociology”, 3/2012, Dimitrie Gusti in Romanian social-political thought

Considered as the founding father of Romanian sociology, Dimitrie Gusti’s name is fundamentally connected with thisdiscipline’s evolution in our country. Through his mentorship attitude and reformatory vision, through his influence onhis disciples and the institutions he created, through all actions of social interventions he proposed and all ideologicalpositions he promoted and also through his administrative and political functions Dimitrie Gusti became one of theinterwar public figures that influenced deeply the Romanian society from that period.

This paper shortly reviews all article included in a thematic item of “Sociologie Românească” (Romanian Sociology)journal entitled “Dimitrie Gusti in the socio-political Romanian thinking”.

Keywords: Dimitrie Gusti, Sociological School of Bucharest, rural sociology, ideology, interwar period in Romania

<<< 146

Gusti, acest număr face, în primele două articole, odiagnoză lucidă a perioadei interbelice. Primul articol şirecenzia finală vizează chiar „capcanele” ideologice şipolitice ale acesteia.

Existenţa unui curent monografist în rândul tinerilordin aceeaşi perioadă sau impactul gândirii lui Gusti asupramodernizării României sunt de asemenea surprinse înurmătoarele două articole, pentru ca articole lui CarmenAlbert şi al lui Zoltán Rostás să analizeze influenţagustiană asupra altor cercetători ai epocii din ţară oricontextul în care Muzeul Satului, una din marile ctitoriiale lui Dimitrie Gusti, a fost înfiinţat. Ultimul articol îladuce în contemporaneitate pe Gusti prezentându-ni-l cape un precursor al PR-ului politic contemporan.

Primul articol aparţine lui Daniel Şandru de laUniversitatea „Petre Andrei” din Iaşi şi este intitulat„Intelectuali şi « capcane politice » în România interbelică”.Acest document nu se referă strict la Dimitrie Gusti cila afilierile şi „capcanele” ideologice ale intelectualilor dinRomânia interbelică, perioadă în care Gusti a jucat un rolesenţial în plan politic şi instituţional.

Propunînd o re-evaluare a manierei „idilice” în careperioada interbelică este actualmente creionată, acestarticol îl încadrează pe Gusti în rândul intelectualilorreprezentativi ai perioadei interbelice şi, totodată,subliniază concepţia diferită a acestuia referitoare la rolulelitelor în dezvoltarea societăţii.

După ce îşi defineşte punctul meu de vedereconform căruia „intelectualul public poate fi definitdrept individul care lasă urme în timpul social şi epreocupat de timpul istoric în care trăieşte,exprimându-se ideatic relativ la acesta” Daniel Şandruarată că „poziţionările ideologice ale marilor intelectualidin secolul al XX-lea ridică, la nivel european,următoarea problemă: care este statutul lor, acela de„spectatori angajaţi”1 sau cel de „funcţionari aiputerii”2?” Plecând de la această întrebare Şandru îşimotivează astfel scrierea acestui articol: „Plasândproblema statutului intelectualilor în contextul temporalal României interbelice, nu fac decât să mă înscriu într-olinie de cercetare al cărei obiectiv minimal este cel deasumare a trecutului. Nu este vorba, desigur, despre onoutate, câtă vreme întregul spaţiu european este încădator să răspundă la întrebarea „cum a fost posibiltotalitarismul?”. Din punctul meu de vedere, un rolmajor în crearea condiţiilor de posibilitate ale răuluipolitic specific acestui tip de regim aparţineintelectualilor. În acest sens, intenţia mea este aceea dea demonstra că, inclusiv în spaţiul românesc, intelectualiimarcanţi nu au fost doar simpli prizonieri ai fantasmelortotalitare – fie că avem în vedere nazismul, fie că nereferim la bolşevism – ci au participat activ, prin scrierileşi discursurile lor publice, la promovarea acestorveritabile „religii politice”.

În concluzia articolului său Daniel Şandru reitereazăcă „argumentul principal care a stat la baza acestuiarticol este acela că, asemenea confraţilor lor europeni,

intelectualii publici reprezentativi din Româniainterbelică s-au lăsat prinşi în „mrejele” fascinaţieitotalitare. Exhibând o atitudine anti-democratică pe careau adăugat-o unei viziuni elitiste, unele dintre cele maiimportante voci intelectuale din acea perioadă aupropagat şi, prin credibilitatea lor, au justificat atitudini,comportamente şi decizii politice de factură totalitară.O astfel de situaţie permite, din punctul meu de vedere,revendicarea necesităţii de a re-evalua interbelicul într-oformulă care să se situeze „în contra” viziunii idealizatece a fost proiectată, în perioada postcomunistă, de cătremainstream-ul cultural şi intelectual autohton. Analizerecente, realizate din perspectivă filosofică, istorică şisociologică, precum sunt cele aparţinând unor specialiştiprecum Adrian-Paul Iliescu, Lucian Boia şi AntonioMomoc (detaliate în acest articol) demonstrează că oasemenea abordare este pe deplin îndreptăţită. Ca atare,plecând de aici, am propus analiza ideologică în sensulunei formule interdisciplinare de re-evaluare a raportuluipe care intelectualii din interbelicul românesc l-au avutcu puterea politică şi cu „spiritul” epocii lor,concentrându-mă asupra atracţiei pe care a exercitat-oasupra lor „religia politică” a fascismului”.

Cel de-al doilea articol, „Trei în unu sau despre cumîncap dreapta, stânga şi centrul în aceeaşi oală. Oabordare comparată de istorie orală a Şcolii sociologicede la Bucureşti”, aparţinînd Theodorei-Eliza Văcărescu,de la Universitatea Bucureşti, surprinde pluralismulideologic şi maniera în care şcoala gustiană s-aintersectat cu ideologiile dominante ale interbeliculuiromâneasc „fără a-şi apropria nici una dintre ele”.

Bazîndu-se pe istoriile orale ale membrilor şcoliigustiene, autoarea poziţionează ideologic în epocăŞcoala Sociologică de la Bucureşti şi, indirect, pefondatorul acesteia. Prin acţiunile sale, Gusti pare să fifost adeptul „celei de-a treia căi” care s-ar diferenţia deabordările ideologice dominante ale intelectualilor dinperioada interbelică, cea „europenistă”, reprezentatăprin Mihai Ralea, Ştefan Zeletin şi Eugen Lovinescu, şicea „tradiţionalistă”, reprezentată de Nicolae Iorga,Constantin Stere, Constantin Rădulescu-Motru, VirgilMadgearu şi Nichifor Crainic.

Autoarea menţionează încă din debutul articoluluică va „discuta câteva aspecte pe care le considerrelevante în înţelegerea mai nuanţată şi complexă aformatului ideologic şi politic pluralist al unui grup decercetare activ în România interbelică. Mă voi concentraasupra dificultăţilor apărute în încercările de a situa acestgrup într-o unică, fixă şi monolitică poziţie ideologicăşi politică”.

Nevoia de a iniţia un asemenea demers e motivată,susţinea aceasta, de faptul că „după cel primul războimondial şi tratatele de pace de la Paris, provinciileTransilvania, Basarabia şi Bucovina au fost anexateVechiului Regat, astfel luând fiinţă „România Mare”.Această unire a adus cu sine probleme dificile şicomplexe, printre care şi cele legate de procesele de

147 >>>

construire a naţiunii şi de reformă socială. Cercetareasociologică şi intervenţia socială au părut o modalitateaviabilă de a contribui la diminuarea crizei cu care seconfrunta societatea din România. Astfel, în a douajumătate a deceniului al treilea şi pe parcursul deceniuluial patrulea al secolului trecut, a apărut un program vastde cercetare şi „acţiune” socială şi naţională”.

Astfel, în articolul său Theodora-Eliza Văcărescuarată că „Şcoala Sociologică de la Bucureşti a funcţionatca un grup intelectual şi de cercetare sociologică a căreidezvoltare ideologică şi politică a urmat orientările sfereipublice din România, ducând astfel la un formatpluralist”. Aceasta îşi încheie articolul subliniind că„Formatul pluralist al Şcolii Sociologice de la Bucureştiface dificilă, dacă nu chiar imposibilă, situarea ei într-unadintre cele două, sau chiar trei, grupări fixe de orientăriideologice şi politice identificate pe scena publică aRomâniei interbelice – „europenistă”, „tradiţionalist㔺i aceea care a fost numită „a treia cale”. Parcursulmetodologic şi ideologic al şcolii gustiene s-a intersectatcu toate taberele „dezbaterii”, dar se pare că nu şi-aapropriat nici una dintre ele sau, mai curând, nu aconsiderat că ar fi productiv pentru scopurile sale să seidentifice cu una anume”.

Al treilea articol al numărului omagial „DimitrieGusti în gândirea social-politică românească” al revisteiSociologie Românească pleacă de la întrebarea: „Existăun curent monografist în cadrul tinerei generaţiiinterbelice?” şi aparţine lui Ionuţ Butoi, doctorand alUniversităţii Bucureşti. Încercând să răspundă uneiîntrebări care-i vizează pe tinerii din perioada interbelicăautorul întregeşte imaginea şcolii sociologice gustienesurprinzând importanţa în epocă a acesteia, rolulmodelator pentru tineri şi caracterul reformator pe careşi le-a asumat şcoala gustiană. Sunt, de asemenea,amintite o serie de acţiuni importante subsumateprogramului de reformă a vieţii universitare şi careîntregesc imaginea asupra viziunii lui Gusti despremaniera în care considera acesta că trebuie făcutăintervenţia în societate şi reforma socială.

Următorul articol – „Sociologie cogitans şi sociologiemilitans. Aportul sociologiei gustiene la modernizareaRomâniei interbelice” – aparţinînd lui LucianDumitrescu, de la Institutul de Sociologie al AcademieiRomâne insistă asupra viziunii de „reformator socialcare pune preţ pe cunoaştere şi pe informaţiile furnizatede aceasta oamenilor de stat” a lui Dimitrie Gusti şiasupra ideii că „acţiunea şi cugetarea s-au împletit firescîn sociologia gustiană”. Lucian Dumitrescu nu selimitează în acest articol la distincţia între „sociologiacogitans” şi „sociologia militans” ci oferă detalii despreviziunea aristodemocratică („societatea rânduită pecriteriul competenţei”) a acestuia şi despre acţiunileconcrete întreprinse de Gusti pentru punerea în practicăa ideilor expuse în sistemului său sociologic.

Totodată, acest articol se constituie şi într-un portretintelectual al intelectualului Gusti: „Cunoscător al

formulei ce asigură echilibrul între sociologia militans şisociologia cogitans, între abordarea strict teoretică şi cea deteren, între reflecţie şi acţiune, Dimitrie Gusti păşeşteprudent pe tărâmul sociologiei, alegând iniţial caleateoretică. Cu vremea însă, înţelege că simpla cugetare, ceimaginează o societate aflată în acord organic cuvirtualităţile sale, rămâne sterilă în absenţa strădaniei de ao transpune în practică. Aşa se face că permanenta şifecunda întrepătrundere dintre sociologia teoretică şi ceade teren va ghida necontenit prodigioasa activitateştiinţifică gustiană, devenind fir călăuzitor al acesteia (...).Dimitrie Gusti a fost unul dintre puţinii profesoriuniversitari care nu a îmbrăţişat nici unul dintre idealurilearborate în cultura modernă a României. Preocupat desinteze, iar nu de fragmente, Gusti a combinat după oformulă personală liberalismul, junimismul, poporanismulşi sămănătorismul (...). E în afara oricărui dubiu că Gustia fost un reformator social, adică un ins înzestrat cu prisosde voinţă, ce iese din sine însuşi în folosul semenilor săi.A fost însă un reformator social care a pus preţ pecunoaştere şi pe informaţiile furnizate de aceastaoamenilor de stat. Pentru nivelarea diferenţelor dintre ţaralegală şi ţara reală, dintre stat şi popor, Gusti înfiinţeazăîn 1918, în casa sa din Iaşi, Asociaţia pentru Studiul şiReforma Socială1, împreună cu Virgil Madgearu şi VasilePârvan. În regulile programatice ale Asociaţiei pentruStudiul şi Reforma Socială se întrezărea deja idealulgustian al aristodemocraţiei ...”.

Despre impactul ideilor lui Dimitrie Gusti înRomânia Mare vorbeşte Carmen Albert de laUniversitatea din Reşiţa în articolul „Cercetareamonografică regională interbelică: cazul bănăţean” încare surprinde nu doar particularităţile regionale alemonografiilor sociologice gustiene aşa cum au fostimplementate de membrii Institutului SocialBanat-Crişana ci şi influenţa în epocă a sistemului degândire gustian.

Zoltán Rostás, profesor la Universitatea Bucureştişi, fără îndoială, cel mai important promotorcontemporan al Şcolii Sociologice de la Bucureşti,vorbeşte despre „Contextul politic şi cultural al înfiinţăriiMuzeului Satului”. Instituţie ce poartă actualmentenumele lui Dimitrie Gusti, „Muzeul Satului” reprezintăunul dintre rezultatele esenţiale ale muncii şi viziuniiacestuia. Articolul lui Zoltán Rostás este inedit prinprezentarea unor evenimente puţin cunoscute chiar şipublicului de specialitate. De asemenea, acţiunea luiGusti de a înfiinţa acest muzeu este încadrată în epocăprin sublinierea celor două trenduri politice favorabileunei astfel de acţiuni respectiv „strategia elitei politice aRomâniei Mari de a construi o cultură naţională unitară,omogenă, într-o ţară cu provincii care înainte de 1918făceau parte din imperii şi regate” diferite şi „ideologiacarlistă a anilor ’30, care promova un sistem autoritar,corporatist, cu notă specific românească de modernizareculturală şi civilizatoare”.

Articolul menţionat merită citit în integralitatea sa.

<<< 148

„Prin abordarea contextului politic-cultural al înfiinţăriiMuzeului Satului profesorul Rostás a „vizat identificareatrendurilor şi instituţiilor care, prin acţiunea lor directăsau indirectă, publică sau discretă au contribuit laînfiinţarea muzeului” Acesta argumentează „că strategiaelitei politice de construire a culturii naţionale omogeneşi cea a Şcolii Sociologice de la Bucureşti conduse deDimitrie Gusti au justificat încă din anii ’20 – în manierediferite – înfiinţarea muzeelor etnografice” dar şi faptulcă „acţiunile premergătoare fondării Muzeului Satuluise contopeau cu acţiunile lui Carol al II-lea decontrabalansare a răspândirii mişcării legionare, atât înmediul rural, cât şi în acela al tineretului intelectual, prinorganizarea echipelor regale studenţeşti, subordonateFundaţiei Culturale conduse de Dimitrie Gusti”.Relevând capacitatea lui Gusti de a „camufla intenţiileştiinţifice într-un discurs politic actualizat” vremurilor,Zoltán Rostás ne prezintă, dincolo de calităţile ştiinţificediscutate în articolul anterior, şi o latură de excelentmanager a lui Dimitrie Gusti fără de care „MuzeulSatului nu ar fi fost înfiinţat”.

Ultimul articol, aparţinînd lui Antonio Momoc de laUniversitatea Bucureşti şi intitulat “Tehnici decomunicare şi PR politic în Şcoala lui Dimitrie Gusti.Carol al II-lea, « regele ţăranilor şi al tineretului »” aduceîn actualitate şcoală sociologică gustiană prin abordareatehnicilor de PR utilizate de şcoala gustiană înconstruirea imaginii publice a lui Carol al-II-lea.Membrii Şcolii Sociologice de la Bucureşti se dovedescdemni precursori ai sociologilor de astăzi fiind, în aceaperioadă, direct implicaţi în activitatea diverselor grupăripolitice şi în construirea publică a imaginii a lui Carolal-II-lea, promovat ca Rege al ţăranilor şi al satelor româneşti.

Înainte de a se fi efectuat primele studii ale lui PaulLazarsfeld despre influenţa marketingului politic încomunicarea electorală, sociologii Şcolii de la Bucureştis-au ocupat de construcţia strategiei de imagine, deproiectare a profilului de imagine a Regelui Carol alII-lea sau a liderului mişcării legionare, arată AntonioMomoc.

Constatând faptul că astăzi „mulţi sociologi suntangajaţi ca experţi de către partidele politice româneştişi devin în perioadele electorale consilieri sau consultanţiai candidaţilor la funcţii publice (…) consiliază actoriipolitici care intră în cursele electorale oferindu-le daterezultate din cercetarea pieţei electorale” AntonioMomoc se întreabă şi răspunde prin intermediularticolului său „dacă în România este aceasta o practicărecentă, apărută în perioada post-comunistă, fiindspecifică marketingului politic modern şi tehnicilor dePR de import sau dacă sociologii români au gândit şi aupracticat încă din proto-istoria acestei ştiinţe sociale înRomânia, această legătură între omul politic şicercetătorul realităţii sociale?”.

Analizând relaţia sociologilor formaţi în cadrul ŞcoliiSociologice de la Bucureşti cu actorii politicisemnificativi al vremii acesta îşi exprimă convingerea că

„sociologii Şcolii de la Bucureşti au jucat un rolimportant în construirea identităţii electorale şi încomunicarea electorală din anii ’30, cel puţin în alegeriledin 1937. Primii specialişti în PR-ul politic românesc para fi sociologii care s-au format în Şcoala Sociologică alui Dimitrie Gusti: unii dintre ei au rămas alături defondatorul Şcolii şi în anii ’30, alţii au trecut de parteaMişcării Legionare, ca cei mai mulţi dintre tineriiintelectuali ai vremii.

Ultima secvenţă menită să întregească portretul luiDimitrie Gusti şi locul său în gîndirea social-politicăromânească este o recenzie intitulată „Sociologie şipolitică. Despre implicarea intelectualilor în politicaRomâniei interbelice” elaborată de Romina Surugiu dela Universitatea Bucureşti asupra unei cărţi scrisă, deasemenea, de Antonio Momoc: „Capcanele politice alesociologiei interbelice. Şcoala gustiană între carlism şilegionarism”.

Este din nou detaliată relaţia Şcolii Sociologice de laBucureşti cu lumea politică interbelică şi impactulacestei legături asupra cercetărilor de teren ale şcolii.Recenzia surprinde o serie de aspecte ale gândirii luiGusti precum mesianismul cultural-ştiinţific,profesionalizarea clasei politice, opţiunea politică pentrucarlism şi monarhie socială.

Dincolo de „pendularea tipică perioadei interbeliceromâneşti între stânga şi dreapta, între monarhism şirepublicanism, între liberalism şi totalitarism” meritămenţionat „autohtonismul naţionalist” îi uneşte pe toţimonografiştii dincolo de alte divergenţe ideologice.

Ca o concluzie la această prezentare a număruluitematic „Dimitrie Gusti în gândirea social-politicăromânească” al revistei „Sociologie Românească”,subliniem faptul că acesta reuşeşte să contureze doarsecvenţial personalitatea şi activitatea prodigioasă aacademicianului Dimitrie Gusti. Cel mai inspirat ar fi caacesta, împreună cu alte demersuri editoriale cum ar fichiar prezentul număr al revistei „Transilvania” să fietratate complementar ca piese menite să contribuie la oreconsiderare a impactului şi importanţei teoretice asociologiei româneşti de la începutul dezvoltării eiinstituţionale.

Note:1. Raymond Aron, Spectatorul angajat. Interviu cu Jean-Louis Missikaşi Dominique Wolton, Editura Nemira, Bucureşti, 2006, p. 345.2. O analiză interesantă a „transformării” intelectualului public înfuncţionar public o oferă Michael Schafir, în „Intelectualii? Publici?”,în Sorin Adam Matei, Mona Momescu (coord.), Idolii forului. De ceo clasă de mijloc a spiritului este de preferat „elitei” intelectualilor publici,Editura Corint, Bucureşti, 2010, pp. 17-21.3. În 1921, aceasta este transformată în Institutul Social Român.

149 >>>

NNecesitatea editării unui volum referitor ladimensiunile social-politice ale operei luiPetre Andrei este reflectată de faptul că,

până în prezent, spaţiul cultural românesc nu a beneficiatde o aprofundare de natură critică a reflecţiilor pe carefilosoful, sociologul şi omul politic Petre Andrei(1891-1940, membru post-mortem al Academiei Române)le-a elaborat în scrierile sale cu privire la aspecte sociale şipolitice. În aceeaşi măsură în care a fost un om de şcoală,ca profesor la Universitatea din Iaşi, Petre Andrei a fost şiun intelectual public de anvergură, direct interesat deevoluţiile sociale şi politice ale epocii sale. Capacitatea saanalitică, harul explicativ şi calitatea predictibilităţiievoluţiei unor fenomene cărora le-a fost contemporan facşi astăzi ca reflecţiile sale să fie de actualitate. Acestea sereferă atât la chestiuni care privesc rolul social al sistemuluide educaţie, la importanţa dimensiunii publice acărturarului, la implicarea sa în efortul de construcţiepolitico-socială, cât şi la raportarea critică la evenimentelecare au marcat prima jumătate a secolului trecut şi ale cărorurme sunt observabile şi în prezent.

Practic, acest proiect editorial vine să completeze oserie de alte demersuri pe care atât cercetătorii şiuniversitarii ieşeni, cât şi specialişti din alte centreuniversitare le-au efectuat, mai cu seamă în ultimele douădecenii, în direcţia recuperării operei filosofului şisociologului român. Cele mai multe dintre acestea s-auaxat, cum era şi firesc, în principal pe scrierile filosoficeşi sociologice ale lui Petre Andrei, urmărind săevidenţieze temele ideatice ale acestora, ca şi efortulanalitic pe care savantul l-a realizat pe parcursul cariereisale academice. Totuşi, până în prezent, nu a fost elaboratun volum care să cerceteze, din perspectivă critică,dimensiunile sociale şi politice ale operei sale. Or, dinpunctul nostru de vedere, analiza acestora este deosebitde importantă atât pentru înţelegerea unui contextsocio-istoric ce este caracterizat prin extraordinarelefrământări economice şi politice – atât în România, câtşi în întreaga Europă a acelei vremi – cât şi pentrudecelarea rolului pe care intelectualii cu vocaţie publicăl-au jucat în epocă. Petre Andrei a fost, în chip neîndoios,un astfel de intelectual – profesor universitar, filosof şi

Dimensiuni social-politice ale opereilui Petre Andrei,

Editura Academiei Române, 2012

D a n i e l Ş A N D R UUniversitatea „Petre Andrei” din Iaşi, Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative“Petre Andrei” University from Iaşi, Faculty of Political and Administrative Sciences

Str. Grigore Ghica Vodă, Nr. 13, tel.:+40 (232) 214740e-mail: stiintepoliticeupa@yahoo.com, web: www.upa.ro

Personal e-mail: danielsandru2005@yahoo.com

Social-political dimensions of Petre Andrei’s works

The presentation in this article-review focuses on the book titled Dimensiuni social-politice ale operei lui Petre Andrei[Social-political dimensions of Petre Andrei’s works], edited by Doru Tompea and Daniel Şandru, in course of publication at theRomanian Academy Press. The texts included into this volume discuss Petre Andrei’s contribution to the development ofRomanian sociology, some aspects of his sociological-political analysis of such phenomena as bolshevism and fascism,the main landmarks of his theory on the development of the Romanian education system, his manner of understandingthe activity of political men, the social and political elements that influenced Romania’s cultural and societal growth, andthe references specific to the anthropological analysis that Andrei applied to the social sphere. All these are approachedfrom a perspective that aims to identify the connections established between the main directions in his works and thedebates that are currently animating the European area. This is why we believe that this volume may become a very usefulcritical tool, both for the historians of Romanian culture and the professionals and students active in the fields of philosophy,sociology, and political science.

Keywords: Petre Andrei, ideology, social-political dimensions, revolution, fascism, democracy, ideological analysis

<<< 150

sociolog, om politic ce a ocupat poziţiile de deputat şiministru, el a fost mereu preocupat de treburile cetăţii,într-o deplină conexiune cu ceea ce se întâmpla înlumea academică şi, în general, intelectuală europeană.O dovedesc nu doar scrierile sale referitoare la sociologiareligiei, la etică, la sociologia revoluţiei ori la fascism şibolşevism, ci şi preocupările sale integrabile acţiuniipolitice efective, aşa cum reies acestea atât dindiscursurile parlamentare, cât şi din documenteleadministrative pe care le-a elaborat şi promovat.

Ca atare, un astfel de demers, ce reuneşte intereselede cercetare ale unor specialişti recunoscuţi, dar şi aleunor tineri cercetători din domeniile filosofiei,sociologiei şi ştiinţelor politice, cu privire la aspectele denatură socială şi politică ale scrierilor lui Petre Andreireprezintă încă un pas important în întreprinderea derecuperare şi de revalorizare a unui filosof şi sociologcare s-a remarcat, încă din perioada studiilor sale de laFacultatea de Filosofie a Universităţii din Iaşi, printr-oextraordinară prolificitate. Este vorba despre oîntreprindere în contextul căreia, de altfel, FundaţiaAcademică „Petre Andrei”, fondatoare a Universităţii„Petre Andrei” din Iaşi, s-a făcut deja remarcată,eforturilor fiului savantului, profesorul Petru P. Andrei(1922-2002), alăturându-li-se cele entuziaste ale tinerilor

săi colaboratori, printre care atât coordonatoriivolumului de faţă, cât şi unii dintre autorii studiilorcuprinse în acesta au avut privilegiul să se numere.

Conectat pe deplin la spiritul epocii sale, PetreAndrei a reuşit ca, pe parcursul unei foarte scurte, darprodigioase cariere academice, să lase posterităţii o seriede lucrări care se remarcă şi astăzi prin deosebitaacoperire ştiinţifică şi prin fineţea analizei. Considerăm,de aceea, că o evaluare critică a lucrărilor sale de filosofieşi sociologie politică, de antropologie şi studii culturale,de sociologia religiei, precum şi a textelor pe care le-aelaborat în calitatea sa de om politic (aşa cum suntdiscursurile parlamentare) este de natură să ofere oimagine asupra modului în care Petre Andrei a înţelessă se implice, ca intelectual, în viaţa comunităţii.Credem, totodată, că readucerea în dezbatereaintelectuală şi culturală actuală a temelor sociale şipolitice abordate de gânditorul român în scrierile saleconstituie un necesar proces reparatoriu faţă de unuldintre intelectualii publici democratici din perioadainterbelică, o epocă în care foarte mulţi alţi cărturari, atâtdin spaţiul european, cât şi din spaţiul românesc, s-aupredat iluziilor politico-sociale întreţinute atât deideologia revoluţionară a bolşevismului, cât şi de aceeaa radicalismului anti-democratic fascist.

151 >>>

Drept urmare, volumul Dimensiuni social-politice ale opereilui Petre Andrei integrează perspective ale unor specialiştidin spaţiul filosofic, sociologic şi politologic românesc,readucând în discuţie principalele teme pe care savantulromân le-a tratat deopotrivă în lucrările sale, cât şi încalitatea sa de deputat şi de membru al aparatuluiguvernamental în perioada 1938-1940. O parte dintrestudiile cuprins în volum au fost iniţial publicate, subformă de articole, în numărul 11/2011 al prestigioaseireviste Transilvania, editată sub egida Centrului CulturalInteretnic „Transilvania” din Sibiu, care a răspuns cudeosebită amabilitate propunerii noastre de a realiza unnumăr special, dedicat lui Petre Andrei, ce a fost lansat laUniversitatea „Petre Andrei” din Iaşi, în cadrulSimpozionului Naţional Dimitrie Gusti şi Petre Andrei îngândirea social-politică românească, pe data de 9 decembrie2011. Unele dintre aceste studii sunt publicate în formainiţială, în vreme ce altele fie au fost dezvoltate (acesteaspecte fiind specificate prin note de subsol), fie suntpublicate aici pentru prima dată. Lucrarea este structuratăîn patru părţi, fiecare dintre acestea propunându-şi săsurprindă aspectele constitutive ale principalelordimensiuni social-politice care au marcat atât scriitura, câtşi personalitatea lui Petre Andrei.

În prima parte, care vizează dimensiunea sociologică,interesul este orientat atât înspre contextualizareaistorică a eforturilor lui Petre Andrei de a contribui laconfigurarea disciplinei sociologice în spaţiul românesc,cât şi spre evidenţierea elementelor originale pe careacesta a mizat în demersul său. Astfel, Dumitru Stanîntreprinde o incursiune relativă la evoluţia sociologieiacademice ieşene şi punctează maniera în care disciplinas-a dezvoltat în mediul academic de la origini şi până laPetre Andrei, ocazie cu care realizează şi o prezentare apersonalităţilor identitare ce s-au remarcat în acestdomeniu ştiinţific. La rândul său, Alexandru IulianBodnariu urmăreşte să sublinieze caracterul original aviziunii integraliste pe care sociologul român adezvoltat-o cu privire la realitatea socială, „disecând” cuprecizie chirurgicală aplicabilitatea metodologică aacesteia din perspectivă sociologică.

Partea a doua a volumului ia în discuţie dimensiuneafilosofico-politică, prin conturarea cadrului ideatic şiaxiologic în care s-a înscris atât demersul intelectual alprofesorului Petre Andrei, cât şi atitudinea publică aomului politic Petre Andrei. În acest sens, Liliana Stanidentifică principalele elemente ale metafizicii idealuluidezvoltate de filosoful român, insistând asupraaspectelor constitutive ale Weltanschaauung-ului pe caregânditorul a îmbrăţişat-o şi teoretizat-o şi situândcercetarea acestei problematici din perspectivaraportului dintre ideal şi obiectivitate istorică. Relevândmaniera în care Petre Andrei a pledat pentru culturalibertăţii, Neculai N. Bobică accentuează şi el asupraingredientelor valoric-atitudinale ale acesteia şi realizează

o analiză ce ilustrează rolul pe care raţiunea critică îljoacă în procesul de rezistenţă la seducţia exercitată detotalitarism şi în orientarea intelectualului public însprereperele culturale ale libertăţii. În contribuţia sa, AdrianMarius Tompea abordează frontal o temă deosebit deimportantă în viziunea filosofico-politică a lui PetreAndrei, cea a raportului dintre politică şi morală, contextîn care evidenţiază premisele conceptuale ale acesteirelaţii şi intenţionează să circumscrie existenţa unuiposibil numitor comun între două dimensiuni alesocialului pe care o întreagă tradiţie de gândire politicăle situează antagonic.

În cea de a treia parte, interesul contributorilor esteatras de dimensiunea politicii pragmatice, abordările redateaici propunându-şi să reconstituie, din perspectivediferite, modul în care Petre Andrei a reuşit să aplice, caom politic, principiile filosofice şi sociologice pe care leasumase. O primă perspectivă este oferită de ZoltánRostás, eminent istoric al sociologiei româneşti şi, înspecial, al Şcolii gustiene de sociologie. Delocîntâmplător, autorul vizează, în studiul său, contextuleconomic, social şi politic al ministeriatului din1932-1933 al lui Dimitrie Gusti, perioadă în care PetreAndrei (cel care-i urmase lui Gusti la catedra desociologie a Universităţii din Iaşi) a fost, la rându-i,subsecretar de stat. Analiza contextual-socio-istorică şieconomică realizată de Zoltán Rostás este de natură săsublinieze, încă o dată, că, într-o epocă dominată deteroarea crizei economice, ce a cauzat un asalt la adresademocraţiei în tot spaţiul european, intelectuali şioameni politici precum Petre Andrei nu au trădatprincipiile unei societăţi libere. Continuând în direcţiainvestigării implicării social-politice a gânditoruluiromân, Cristian Bocancea analizează maniera în carePetre Andrei a reuşit „transferul” problemei capitaluluisocial – aspect foarte important din perspectivăsocietală, atunci, ca şi astăzi – din zona filosofiei în aceeaa acţiunii politice. Este vorba despre un „pasaj”, perfectcoerent, pe care Andrei l-a reuşit pe deplin, de lateoretizarea chestiunii în discuţie la realizarea sapragmatică. Cele două studii care urmează au în atenţieelemente efective ale politicii pragmatice, aşa cum aufost acestea asumate de omul politic Petre Andrei, atâtîn calitatea sa de ministru al Educaţiei, cât şi în aceea deparlamentar. Astfel, Doru Tompea evidenţiazăcaracteristicile politicii educaţionale pe care aconfigurat-o Petre Andrei, invocând repere ale activităţiiparlamentare pe care acesta a realizat-o între 1929 şi1933 şi ale mandatului său ministerial (1938-1940),identificând elementele ce permit calificarea acestuiadrept „pedagog naţional” şi prezentând manieraexemplară în care profesorul s-a manifestat de la tribunaParlamentului României. La rândul său, Silvia Bocancease concentrează asupra modului în care, ca membru alPartidului Naţional-Ţărănesc, omul politic Petre Andreia susţinut legea autonomiei administrative, care era, –

<<< 152

după cum arată autoarea – „(...) concepută să pună capătcentralismului excesiv şi a consecinţelor sale negativepentru societatea românească, precum amesteculpoliticului în administraţie, clientelismul, soluţionareagreoaie a problemelor comunităţilor locale ca urmare adirecţionării lor spre capitală”. Preocupat de disfuncţiileobservabile în contemporaneitate la nivelul procesuluieducaţional, Tudor Pitulac subliniază actualitatea viziuniilui Petre Andrei cu privire la modul în care acesta artrebui să se desfăşoare. În acest sens, autorul ia îndiscuţie relaţia dintre educaţie şi socializare, realizeazădiagnosticul social al disfuncţiilor cronice din societatearomânească şi identifică mutaţiile survenite ca urmare aacestora.

Partea finală a volumului îşi propune să proiectezeimaginea intelectualului public Petre Andrei în contextulideologic al epocii sale. Demersul este deschis decontribuţia Alinei Hurubean, care oferă o interpretarea modului în care Petre Andrei s-a remarcat, într-uncontext social, politic şi istoric foarte tulbure, ca unintelectual public responsabil. Recuperând ipostazeleangajării publice şi politice specifice modernităţiiromâneşti, autoarea ipostaziază caracteristicile politiciiromâneşti interbelice şi circumscrie cu acurateţe limiteleraţionalismului intelectualist. În studiul pe care îlsemnează, Sorin Bocancea „fixează”, prin mânuirea„perspectivistă” a pensulei analitice, portretulpolitico-ideologic al lui Petre Andrei. Sunt, astfel,reprezentate pe „pânza şevaletului” reperele biograficeale savantului, prezenţa sa în politica românească aepocii interbelice, afilierea sa naţional-ţărănistă,atitudinea antitotalitară, fiind pusă în lumină şi activareasa în Frontul Renaşterii Naţionale. Aspectele ideologice

din sociologia politică a lui Petre Andrei, analizate deDaniel Şandru în studiul său, sunt identificate prin apella interpretarea sociologică a politicului, aşa cum a fostaceasta concepută de gânditorul român. Estecontextualizată ideologic, mai întâi, raportarea lui PetreAndrei la „epistema” revoluţionară de tip bolşevic, dupăcare este pusă în discuţie analiza ideologică a fascismului(pe care acesta o realizează), intenţia mărturisită aautorului studiului fiind aceea de a releva coerenţa dintreprincipii şi atitudinea intelectuală, pe care sociologulromân a probat-o. Volumul se încheie cu o contribuţierealizată în cheie similară de către Sebastian Năstuţă, celcare califică drept valoare antifascismul lui Petre Andrei,în baza unei analize a acestei ideologii populiste defactură totalitară.

După cum se poate constata din cele redate pânăaici, în textele ce alcătuiesc volumul sunt luate în discuţiecontribuţia lui Petre Andrei la dezvoltarea sociologieiromâneşti, aspectele analizei sociologico-politice cuprivire la fenomene precum bolşevismul şi fascismul,principalele repere ale teoriei sale cu privire ladezvoltarea sistemului educaţional românesc, modul săude înţelegere a activităţii omului politic, elementelesociale şi politice care au influenţat parcursul cultural şisocietal al României, referinţele proprii analizeiantropologice pe care Andrei a aplicat-o spaţiului social,toate acestea fiind tratate dintr-o perspectivă ceurmăreşte să identifice conexiunile existente întredirecţiile operei sale şi dezbaterile intelectuale existente,la acel moment, în spaţiul european. Din acest motiv,considerăm că acest volum se poate constitui într-unfoarte util instrument critic atât pentru istoricii culturiiromâne, cât şi pentru specialiştii şi studenţii dindomeniile filosofiei, sociologiei şi ştiinţelor politice.