UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE SI ASISTENTA SOCIALA

Proiect de cercetare sociologica pe tema: DELINCVENTA JUVENILA

Delincventa juvenila

 

1. Justificarea temei alese:

Delincventa juvenila, ca fenomen social, a inceput sa ia amploare dupa anul 1989, fapt

confirmat de statisticile Ministerului de Interne pe anii 1990-1995 care evidentiaza o crestere

alarmanta in radul tinerilor delinventi:

MINORI INTRE ANII

Nr. total

Pana la 14 ani

Intre 14-17 ani

Sursa: Ministerul de Interne, apud Marginean, I., Proiectarea cercetarii sociologice, Bucuresti, Editura Polirom, 2004, p.101- 126.

Dupa cum se poate observa, se constata o crestere semnificativa a numarului de minori

si tineri delincventi intre anii 1990 si 1993, urmata de o scadere si apoi de o crestere in anul

1995. Din totalul delincventilor, numarul persoanelor care nu au o ocupatie este de 80%.

Delincventa juvenila a trecut prin schimbari importante datorita numarului tot mai mare de copii

implicati in crime si infractiuni comise cu violenta. Din numarul total de infractiuni comise in

anul 2000, 7,2% au avut autori minori, un procent asemanator existand si in anul 1999 (7,1%).

Din totalul infractiunilor comise cu violenta de catre minori, 90,6% au reprezentat infractiuni

contra persoanei, varsta autorilor fiind intre 14 si 17 ani. Totusi, cele mai multe infractiuni

comise de minori au fost impotriva proprietatii, reprezentand 70% din totalul infractiunilor

comise de diferiti autori. In ceea ce priveste structura familiei, copiii care provin din familii

monoparentale, au inreg 929i85j istrat cel mai mare numar de infractiuni, iar mai mult de

jumatate din copiii delincventi se afla in abandon scolar. In structura infractiunilor, ponderea

cea mai mare o detin infractiunile impotriva avutului privat si public, care reprezinta 95% din

totalul faptelor infractionale comise de tineri. Deasemenea in categoria faptelor delincvente

includem cazuri de omor, majoritatea avand ca scop jaful, dar si talharii, violuri, precum si fapte

insotite de violenta. Gradul de criminalitate tot mai ridicat, si lipsa de securitate personala este

un fapt social deosebit de serios, ce poate avea urmari foarte grave.Una dintre cauzele

criminalitatii o reprezinta delincventa juvenila, care se afla in societatea noastra, intr-o continua

crestere. Acesta este unul dintre motivele pentru care fenomenul delincventei juvenile nu poate

si nu trebuie sa treaca neobservat.

2. Obiectivele cercetarii:

In studiul fenomenului delincventei juvenile mi-am propus sa urmaresc ca obiective:

a) identificarea caracteristicilor minorului cu risc si a mediului in care traieste,

b) cauzele principale care instiga la delincventa si la un comportament antisocial,

c) factorii care determina un comportament delincvent,

d) gasirea unor solutii de prevenire a delincventei juvenile.

3. Universul cercetarii :

Universul cercetarii pe tema delincventa juvenila este format din persoanele care sunt

sub varsta la care legea trateaza oamenii ca adulti (sub 16 ani si intre 16 si 18 ani).Varsta de 16

ani reprezinta in Romania, pragul de la care orice act delincvent trece in sfera faptelor penale si

sanctionate din punct de vedere juridic. Conform legii orice tanar care a implinit 18 ani, este

major si responsabil pentru actiunile sale si consecintele acestora. Varsta majoratului este

diferita in Romania fata de alte state; de exemplu S.U.A. unde tinerii sunt considerati majori la

21.

Specificarea universului cercetarii ma ajuta sa evidentiez caracteristicile de baza ale

acestui segment de populatie, care sunt de natura economica, sociala, culturala etc.

Deasemenea, cunoasterea caracteristicilor populatiei este folosita la elaborarea esantionului.

4. Cadrul teoretic

Delincventa juvenila este un concept juridic, care desemneaza totalitatea conduitelor

care incalca norma juridica si care apartin minorilor. Poate fi definita ca un comportament de

incalcare a legilor din partea celor care, din cauza varstei, nu sunt inca vazuti ca fiind pe deplin

responsabil pentru actiunile lor. Majoritatea conduitelor de delincventa juvenila pot fi incadrate

in patru mari categorii: furt, violenta pentru obtinerea unui avantaj de ordin material, incalcarea

legilor de statut (abandon scolar, absenteism) si comportament de grup sau de banda receptat de

ceilalti ca amenintator din cauza agresivitatii fizice si verbale pe care o implica. Principalele

dimensiuni sau tipuri ale delincventei juvenile, (Sursa: Frechette, M., Le Blanc, M., 1987, p.29,

apud Grecu, F., Radulescu, S., M., Delincventa juvenila in societatea contemporana, Bucuresti,

Editura Lumina Lex, 2003, p.45) sunt: delincventa identificata de autoritati, delincventa

judecata de organele de justitie, delincventa sanctionata cu internarea minorului in scoli sau

institutii de corectie si delincventa ascunsa (invizibila).

Termenul delincventa juvenila are mai multe acceptiuni:

- din punct de vedere sociologic delincventa juvenila este privita ca o forma de devianta;

-             din punct de vedere juristic delincventa juvenila consta in orice abatere de la normele

penale (minorul sau tanarul este responsabil in fata legii de faptele sale, incepand de la o

anumita varsta);

-             din punct de vedere psihologic este sinonim cu inadaptare sociala (cu referire la diferite

categorii de minori sau tineri care prezinta dificultati de adaptare psihica si sociala);

-             din punct de vedere psihiatric este perceputa ca o tulburare comportamentala, ca o

consecinta a relelor tratamente sau a abuzului sexual si fizic exercitat de familie.

La cel de-al saselea Congres al Natiunilor Unite pentru Preventia Criminalitatii si

Tratamentul Delincventilor din anul 1980, acest fenomen social a fost definit ca “produs al unei

categorii a sistemului penal, care nu corespunde naturii sau stilului de viata al individului.”

(Grecu, F., Radulescu, S., M., Delincventa juvenila in societatea contemporana, Bucuresti,

Editura Lumina Lex, 2003, p.26). Delincventa juvenila reprezinta orice act infractionar savarsit

de persoanele care nu au implinit inca 18 ani si nu au responsabilitatea sociala ori juridica.

Deasemenea, din punct de vedere biologic, psihologic si social, termenul are mai multe

semnificatii: vagabondaj, cersetorie, prostitutie, fuga de acasa si de la scoala, nesupunerea fata

de autoritatea parintilor, profesorilor, consumul de droguri, de alcool, etc. Un factor important

in definirea acestui fenomen il reprezinta varsta (16 ani in Romania) care practic reprezinta

granita dintre delincventa si infractiune.

Explicatiile la intrebarea de ce comit oamenii acte delincvente, sunt de la cele de natura

biologica si psihologica, pana la cele de natura sociologica. Aceste explicatii diferite au la baza

diverse ipoteze care se refera nu doar la cauzele comportamentului uman ci si la modul in acre

acest comportament deviant ar putea fi preintampinat.

In literatura de specialitate (Stanoiu, R., M., Introducere in criminologie,Bucuresti,

Editura Academiei, 1989, p.143 si p.150) studierea etiologiei delincventei juvenile se realizeaza

atat ca act individual cat si ca fenomen social, intre aceste doua domenii de interes deosebirile

fiind mai mult de natura calitativa decat cantitativa. Astfel exista doua categorii de teorii: teorii

constitutionale (care sustin ca delincventa este un fenomen genetic, manifestat inca de la

nasterea individului) si teorii ale mediului social (care considera ca delincventa se datoreaza

influentei mediului social asupra personalitatii indivizilor). Personalitatea este ereditara, insa

dezvoltarea ei este influentata de interactiunea constanta dintre individ si mediul exterior.

Procesul de formare a personalitatii minorului se desfasoara in doua perioade: prima este

perioada copilariei in care minorul este dependant total de mediul in care traieste (familia), fiind

foarte receptiv la tot ce se intampla in jurul sau si perioada a doua, adolescenta, in care se

produce o distantare de mediul familial, minorul obtinand un statut in grupul din care face parte.

Familia asigura copilului o siguranta necesara pentru atingerea maturitatii intelectuale,

sociale si culturale a copilului, dar si o identitate proprie, pe baza carora va fi acceptat de

societate. In cazul in care copilul se dezvolta intr-un mediu infractional, orice perturbare in

interiorul structurii familiale are efecte importante asupra copilului atat la nivelul adaptarii sale

in societate, cat si asupra structurii sale de personalitate. Comportamentul delincvent se

intalneste si in randul tinerilor care provin din familii organizate, in care relatiile tensionate

dintre parinti, agresiunile fizice, verbale, alcoolismul, se manifesta frecvent, determinand un

comportamnt irascibil, agresiv al adolescentilor. Structura familiala este influentata de numarul

membrilor, de capacitatea parintilor de a educa proprii copii si de mobilitatea sociala si

geografica a familiei. In societatea moderna, rolul de socializare al familiei se reduce tot mai

mult, mai ales in privinta adolescentilor, datorita scolarizarii prelungite, precum si a altor factori

deosebit de importanti si cu efecte in formarea caracterului si comportamentului social cum

sunt: presa, televiziunea,filmele, dar mai ales grupurile la care adera.

Personalitatea copiilor delincventi este mai dificila si mai lipsita de ambitie in fata

exigentilor vietii, iar normele lor de comportament sunt mai putin riguroase si mai lipsite de

continut. Problemele care influenteaza dezvoltarea personalitatii acestor copii sunt: coeziunea

redusa a familiei de provenienta, starea de incordare dintre parinti, atmosfera familiala

nefavorabila, lipsa de supraveghere si de interes acordat de parinti. La copiii delincventi se

manifesta o atitudine ostila sau chiar indiferenta fata de familiile din care provin, fapt ce are

repercursiuni si asupra atitudinii generale fata de societate. Influenta familiei in care parintii

sunt divortati reprezinta un factor criminogen major pentru copiii delincventi. Acelasi lucru se

poate spune si despre familiile cu un climat infractionar sporit, care-si implica voit copiii in

diferite activitati infractionale sau ii indruma spre imitarea unor comportamente antisociale,

contrare eticii societatii si pe care acestia si le insusesc, continuand sirul actelor delincvente.

O problema care a fost indelung dezbatuta a fost aceea de a stii daca infractionalitatea

este influentata calitativ si cantitativ de nivelul de instruire scolara. In urma a numeroase studii

s-a ajuns la urmatoarea concluzie: pe plan cantitativ, nu apar consecinte vizibile in planul

infractionalitatii, insa pe plan calitativ, nivelul de instruie scolara se reflecta adesea prin

alegerea unor forme infractionale mai putin primitive. Dar prin actiunea sa preponderent

educativa, rolul scolii este insa foarte important pentru educarea si socializarea copiilor, pentru

depistarea celor care nu se pot adapta si aplicarea unor programe de prevenire. Este important ca

scoala sa se implice, programele de prevenire a infractionalitatii pot fi o solutie de diminuare a

delincventei juvenile.

La nivelul scolii, intalnim mai multe stiluri educative, unde procesul de socializare se

produce intr-un cadru formal si depersonalizat, in care rolul parintilor este ocupat de profesori.

Din pacate, in sistemul de invatamant inca se mai fac unele deosebiri intre elevi, la un pol

situandu-se copiii cu o capacitate intelectuala sporita care beneficiaza de atentia dascalilor, iar

la celalalt pol aflandu-se asa numitii “copii problema” care provin din medii familiale

dezorganizate si au un comportament deviant. In realitate nu exista copii problema, sau copii cu

grad redus de inteligenta, ci doar probleme ale sistemului de educatie care nu le acorda

suficienta atentie. Existenta unor disfunctionalitati in ceea ce priveste sistemul de invatamant,

ofera libertate adolescentului sa aiba un comportament deviant; de aceea ar trebui luate masuri

in ceea ce priveste supravegherea in deajuns a acestor copii si cunoasterea, atat cat este posibil,

a situatiei familiale. Lipsa unui statut socio-economic, care-l pot obtine prin scolarizarea

completa, ii determina sa obtina venituri ilicite, comitand acte infractionale. Rolul scolii este de

a aduce la cunostinta parintilor toate abaterile la care este supus elevul, indiferent de gravitatea

lor: absente, rezultate scolare slabe, lipsa de comunicare, acte violente etc.), cu scopul de a

preveni un posibil comportament deviant. Absenta comportamentului exercitat de institutia de

invatamant, dar mai ales lipsa controlului parintilor, va determina o influenta sporita a cercului

de prieteni, si de aceea o alta solutie de prevenire a acestiu fenomen ar fi cercetarea universului

in care traieste adolescentul.

Incepand cu Teoria atavismului evolutionist, pe parcursul dezvoltarii stiintei, explicatiile

comportamentului criminal au incercat sa arate daca exista vreo legatura intre conduitele

criminale si ereditate. In sensul acesta au aparut o serie de teorii:

Teoria ereditatii a lui Gorring, sustine ereditatea comportamentului social. Acest autor

este de parere ca predispozitiile deviante se mostenesc, iar indivizii nu se mai pot adapta unei

vieti sociale normale. Gorring a observat in urma cercetarilor efectuate, ca 68% din descendentii

infractorilor devin la randul lor infractori.

Teoria arborelui genealogic are la baza ipoteza ca in familiile ai caror antecesori au avut

antecedente penale, numarul infractorilor este mai mare. Desi aceasta teorie a fost aplicata de

Goddard unui pescar olandez pe nume Kallikak, multi cercetatori sustin ca aceasta teorie este

fara fundament stiintific.

Teoria gemenilor apartine lui Lange si Cristiansen. Acestia au incercat sa demonstreze

ca gemenii monozigotici prezinta din punct de vedere ereditar, o predispozitie pentru acte

criminale.

Teoria copiilor adoptati are ca fundament numeroase studii, in urma carora s-a constatat

o corelatie intre comportamentul delincvent al unora dintre copii adoptati si comportamentul

parintilor biologici. S-a constatat ca desi copiii adoptati erau crescuti in familii organizate, riscul

ca acestia sa calce pe urmele parintilor biologici era mult mai mare datorita predispozitiilor

mostenite de la parinti.

Scoala biologica de la Graz a efectuat o serie de cercetari si a evaluat teoriile ereditatii

ajungand la concluzia ca genele criminale ale ascendentilor nu pot fi transmise ereditar, ci se

transmit doar tendintele ce stau la baza lor: agresivitate, irascibilitate etc. La aceste “tendinte

criminogene” se aduga influenta familiei, a mediului de viata, a anturajului, a mediului ales

(mediul personal, mediul profesional si mediul extraprofesional) si influenta mediului impus

(format din acele locuri special amenajate, in care sunt tinute persoane ce savarsesc diferite

infractiuni, mai mult sau mai putin grave: aresturi preventive, penitenciare, centre de reeducare).

Michel Foucault considera ca inchisorile nu diminueaza rata criminalitatii, indiferent de dotari

si de tratamentele de corectie, ci dimpotriva favorizeaza existenta unui mediu delincvent prin

solidaritatea ce se naste intre detinuti si care pe parcurs se transforma in complicitate. Tot acesta

sustine ca detentia provoaca recidiva, iar cei care au iesit din inchisoare au toate sansele sa se

reintoarca, deoarece pentru multi dintre ei viata din inchisoare este mult mai buna decat cea de

afara.

R. Gassin in lucrarea sa “Criminologie” departajeaza teoriile comportamentului deviant

in doua categorii: teorii principale (bazate pe explicatii directe) si teorii complementare, ca o

prelungire a etiologiei delincventei. Una dintre cea mai importanta teorie principala este Teoria

infranarii a lui Walter Reckless. Acesta a pornit de la intrebarea de ce in aceleasi imprejurari

doar unii oameni comit acte criminale. Pentru aceasta el a realizat mai multe cercetari

constatand ca delincventii minori provin adesea din familii destramate, fiind lipsiti de o

socializare sau de un control al familiei, al scolii. Reckless considera ca pornirile criminale pot

fi “infranate” datorita structurii sociale si individului. O alta teorie principala este Teoria

strategica a lui Maurice Cusson, care sustine ca delictul poate fi vazut ca un comportament

orientat spre un rezultat si inzestrat cu ratiune proprie.

Dintre teoriile complementare ma voi opri asupra a trei teorii:

Teoria psihomorala a lui Etienne de Greeff sustine ca din punct de vedere afectiv,

individul este dominat de doua categorii de instincte: de aparare si de simpatie. Atunci cand

primele experiente de viata ale minorului sunt “traite zbuciumat”, arata autoarea, in locul lor se

instaleaza un sentiment de injustitie, o stare de inhibitie si o indiferenta afectiva ce va duce la

delincventa.

Teoria “derivei” apartinand lui David Matza, sustine ca delincventa juvenila este

rezultatul unui “proces de abandonare de sine in deriva”, care devine posibil prin contestarea

culpabilitatii si aparitia sentimentului de injustitie, iar vointa si decizia minorului de a comite

infractiunea sunt declansate de disperare.

Teoria arborelui a lui A.K.Cohen sustine ca delictul se desfasoara pe parcursul timpului

in mai multe etape, el fiind un “proces de tatonare” dependent de schimbarile ce se manifesta la

nivel individual si de situatia precriminala.

5. Unitatea de analiza si de inregistrare:

Pentru cercetarea pe tema delincventei juvenile, unitatea de analiza o reprezinta minorul,

respectiv minorii, proveniti din familii organizate si familii dezorganizate, dar si minorii

proveniti din centre de reeducare. Astfel vom putea preveni un eventual comportament

delincvent sau starea de recidiva (in special in cazul minorilor proveniti din familii instabile), si

vom identifica o parte din cauzele raspunzatoare de comportamentul deviant al minorilor

proveniti din medii stabile. Subiectul analizei se raporteaza la mediul familial al minorului

(respectiv, parinti, bunici, strabunici, frati, surori), la anturaj, la tipul delictului (daca a comis

vreunul) si starea de recidiva. Astfel se vor efectua o serie de analize ce au ca scop prevenirea

comportamentului delincvent sau a recidivei. Unitatea de analiza coincide cu unitatea

inregistrare fiind vorba despre individ (respectiv minorul chestionat).

6. Elaborarea ipotezelor:

IPOTEZELE OBIECTIVULUI 1 (identificarea caracteristicilor minorului cu risc si a

mediului in care traieste):

1.a) In familiile dezorganizate, sau monoparentale, unde controlul parintilor/parintelui este

scazut sau lipseste, riscul unui comportament delincvent este ridicat in comparatie cu familiile

organizate.

IPOTEZELE OBIECTIVULUI 2 (cauzele principale care instiga la delincventa si la un

comportament antisocial):

2.a) Inadaptarea scolara si abandonul scolar amplifica frustrarea minorului datorata lipsei de

afirmare de sine, favorizand comportamentul antisocial.

2.b) Minorii care provin din familii cu o situatie materiala precara, sunt predispusi intr-o mai

mare masura la comiterea unor infractiuni.

IPOTEZELE OBIECTIVULUI 3 (factorii care determina un comportament

delincvent): 3.a) Prezenta in grupul de prieteni a unor indivizi cu antecedente penale, proveniti

din familii cu probleme, constituie un factor de risc pentru conduitele delincvente ale minorului.

3.b) Minorii recidivisti sau cei proveniti din familii cu antecedente penale sunt mai predispusi

la infractiuni, continuand “traditia familiei”.

IPOTEZELE OBIECTIVULUI 4 (gasirea unor solutii de prevenire a delincventei

juvenile):

4.a) Cu cat scoala se implica mai mult, prin programe eficiente de prevenire a infractionalitatii,

cu atat cresc sansele ca delincventa sa fie redusa.

4.b) Daca parintii devin mai preocupati de situatia scolara, de anturajul si preocuparile copiilor

lor, atunci se diminueaza sansele ca minorii sa manifeste un comportament deviant.

7. Tipul de cercetare:

In studiul asupra delincventei juvenile, voi folosi strategia standard (cu trimitere

deopotriva la nivelul teoretic si cel empiric al cunoasterii). Cercetarea empirica face posibila

cunoasterea societatii asa cum este ea in realitate. Astfel voi include analize calitative si

cantitative, studiul mai multor documente si ancheta prin chestionar. Cercetarea se va face in

profunzime si va fi reprezentativa pentru populatia aleasa. Este o cercetare bazata pe

interactiunea cu minorii si se va realiza pe baza de ancheta.

8. Specificarea unitatilor (populatiei) studiate:

Realizarea cercetarii pe tema delincventei juvenile necesita o compatibilitate intre

demersul stiintific parcurs si persoanele investigate. Populatia studiata este formata din minorii

proveniti sau nu din familii organizate dar si cei din centrele de reeducare. Deasemenea

cercetarea va cuprinde date de recensamant si date obtinute prin studii de caz, care permit o

caracterizare de ansamblu a numarului de membrii ai familiei, a conditiilor de locuit etc.

Unitatile studiate pentru cercetare vor cuprinde autoritatile, care pe baza datelor de recensamant

vor furniza informatii despre familiile cu copii minori. Tot cu ajutorul institutiilor abilitate

(organe de politie etc.), pe baza cazierelor, vom culege informatii nu doar despre membrii in

viata ai familiei (aici incluzand si minorul) ci si despre antecesori, lucru care ne permite sa

comparam traseul social al minorului cu cel al antecesorilor sai.

9. Operationalizarea conceptului de delincventa juvenila:

DIMENSIUNI : INDICATORI :

1. Factori de influenta a) dezacordul dintre planul intelectual si planul afectiv duce

ai comportamentului deviant: la o conduita morala inadecvata;

b) comportamentul instabil dezvoltat in familie si stilul

educational deficitar;

c) lipsa motivatiei de a respecta normele impuse de societate;

d) lipsa unei relatii afective intre parinti/parinte si

copil/adolescent;

e) relatii conflictuale frecvente ale minorului cu membrii

familiei, cadre didactice, colegi.

2. Forme de delincventa: a) furt;

b) violenta pentru obtinerea unui avantaj de ordin material;

c) incalcarea legilor de statut;

d) comportamentul de grup sau de banda.

3. Caracteristicile minorului: a) varsta;

b) sex;

c) nivel de educatie;

d) situatia scolara (performante, repetentie);

e) delictul comis (tipul delictului, imprejurarile comiterii lui);

f) stare de recidiva (recidivist, nerecidivist);

g) stare de sanatate (boli fizice, boli psihice);

h) mediul de provenienta (rural/urban).

4. Caracteristicile familiei: a) situatia economica;

b) nivelul de educatie al parintilor (analfabeti,1-4 clase, 5-8

clase, studii medii, studii superioare);

c) nivel de trai (locuinta, dotari, utilitati-apa,gaze,lumina-,surse

de recidiva);

d) relatiile dintre membrii familiei, inclusiv relatia cu minorul;

e) antecedentele penale ale parintilor (tipul delictului, pedeapsa

executata, stare de recidiva);

5. Anturaj: a) numarul de prieteni;

b) antecedentele penale ale prietenilor;

c) ocupatia membrilor grupului;

d) tipul infractiunilor comise.

6. Cauzele comportamentului a) relatiile conflictuale dintre parinti/parinte si minor;

delincvent: b) relatiile conflictuale dintre parinti, dintre membrii

familiei;

c) abuzurile fizice si verbale asupra minorului;

d) influenta anturajului;

e) insatisfacerea nevoilor personale de ordin material.

10. Alegerea metodelor, tehnicilor si procedeelor de cercetare:

Ancheta sociala in studiul delincventei juvenile ajuta la realizarea datelor statistice. Ca

metoda de investigatie, ancheta porneste de la principalele dimensiuni si indicatori ai

conceptului de delincventa juvenila. Fiecare caz ce urmeaza sa fie supus anchetei, este ales pe

baza datelor de recensamant si a informatiilor puse la dispozitie de organele de politie

competente. Ca instrument de investigatie se va folosi chestionarul ce va fi aplicat de catre

operatorii de ancheta prin discutarea cu fiecare minor. Chestionarul va cuprinde intrebari

deosebit de importante pentru problematica avuta in discutie. Majoritatea intrebarilor confera

libertate celui care raspunde prin variantele multiple de raspuns. La elaborarea intrebarilor din

chestionar au contribuit indicatorii alesi pentru fiecare dimensiune a conceptului.

11. Elaborarea instrumentului de cercetare:

CHESTIONAR

1. Ce intelegi prin termenul de delincventa juvenila?

2. Ordoneaza, asa cum consideri tu, de la 1=cea mai putin grava la 4=cea mai grava,

formele agresivitatii de mai jos, in functie de gravitatea faptelor :

a) furt

b) violenta pentru obtinerea unui avantaj material

c) incalcarea legilor de statut (abandon scolar, absenteism)

d) comportament de banda sau de grup.

3. Crezi ca atitudinea profesorilor si a colegilor ar reprezenta pentru minor un factor de

risc privind abandonul scolar?

a) da

b) nu

c) nu stiu/ nu raspund

4. De ce crezi ca delincventii incalca normele impuse de societate? ..

5. Ce te-a(r) determina(t) sa manifesti un comportament antisocial?

a) conflictele cu parintii si familia

b) conflictele cu profesorii

c) instabilitatea afectiva

d) atitudinea societatii

e) alta ………………….

6. Motiveaza alegerea precedenta

……………………………………………………………………..

7. Exista, dupa parerea ta, vreo legatura intre delincventa si nivelul de educatie?

……………………………………………………………………………………………………

…

8. Ai fost vreodata in situatia de repetentie?

a) da

b) nu

9. In acel moment care au fost sentimentele tale fata de:

a) propria persoana …………………

b) cadre didactice …………………..

c) mama ta ………………………..

d) tatal tau …………………………

e) colegii de scoala …………………

10. Cum ai descrie relatia ta cu parintii? Dar cu profesorii?

a) foarte buna

b) buna

c) tensionata

d) distanta

11. Ai fost agresat de parinti?

a) da

b) nu

12. Aceste agresiuni au fost:

a) doar fizice

b) doar verbale

c) atat fizice cat si verbale

13. Cat de des se manifesta agresiunile?

a) zilnic

b) saptamanal

c) rar

d) frecvent

e) ori de cate ori exista o ocazie

14. Aceste agresiuni au avut urmari?

a) da

b) nu

15. Daca da, atunci urmarile au fost de natura:

a) fizica (echimoze, vanatai, fracturi, leziuni interne)

b) psihica (pierderea memoriei, leziuni)

16. Ai fost vreodata la un pas de a comite vreo fapta penala?

a) da

b) nu

17. Daca da, care a fost aceasta?

…………………………………………………………….

18. Te afli la prima infractiune?

a) da

b) nu

19. Daca nu, poti sa spui motivele care te-au impins spre recidiva? (cel putin 3 motive)

……………… :………….

……………………………………………………………………………………………………

20. In familia ta se afla persoane cu antecedente penale?

a) da

b) nu

21. Care este delictul comis de ei si care a fost sanctiunea primita?

……………………………………………………………………………………………………

…

22. Familia ta se confrunta cu o situatie economica:

a) precara

b) modesta

c) la limita existentei

d) buna

e) foarte buna

23. Cum poti sa descrii relatiile dintre parintii tai? Dar dintre ceilalti membrii ai familiei?

……………………………………………………………………………………………………

….

……………………………………………………………………………………………………

…

24. Venitul familiei tale este:

a) mai mic decat venitul minim pe economie

b) intre 3,1-5 milioane lei

c) intre 5,1-10 milioane lei

d) intre 10,1-15 milioane lei

e) peste 15 milioane lei

25. Care este ocupatia tatalui tau?

a) somer

b) liber profesionist

c) muncitor

d) pensionar

e) pensionar pe caz de boala

f) alta ………………..

26. Care este ocupatia mamei tale?

a) somera

b) liber profesionista

c) muncitoare

d) pensionara

e) pensionara pe caz de boala

f) alta ………………..

27. Care este nivelul de educatie al tatalui tau ? Dar al mamei tale?

a) 0 clase

TATAL…………….MAMA………….

b) scoala primara ( 1-4 clase)

c) scoala generala ( 5-8 clase)

d) studii medii (liceu)

e) studii superioare (facultate)

28. Care este atitudinea parintilor (a familiei) cu privire la anturajul tau?

a) nu sunt de acord

b) il accepta

c) sunt indiferenti

29. Cunosti ocupatiile prietenilor tai?

a) da

b) nu

30. Printre cei care fac parte din anturajul tau exista persoane cu antecedente penale?

a) da

b) nu

c) nu stiu/ nu raspund

31. Daca da, care a fost infractiunea comisa de ei?

………………………………………………………………………………

32. Dupa parerea ta cat de grava este delincventa pentru societate? .

33. Cum crezi ca ar putea fi diminuata delincventa juvenila? Enumera cel putin trei

modalitati:

……………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………

……

……………………………………………………………………………………………………

…

Te rog sa precizezi:

- varsta in ani impliniti: ……..

- sexul: masculin ……

feminin ……

- domiciliul stabil: urban …..

rural …..

- nivel de educatie

- delictul comis (optional) :

- stare de recidiva (optional) : recidivist.

nerecidivist..

- data cand a fost aplicat chestionarul:

* Nota: Pentru cazurile in care minorul este orfan ( cazurile minorilor proveniti din centrele de

reeducare) sau provine din familii monoparentale se vor elimina intrebarile care fac apel la

parintele inexistent !

 

BIBLIOGRAFIE:

 

1. Marginean, I., Tineretul Deceniului unu. Provocarile anilor ’90, Bucuresti, Editura Polirom,

1996,p.317.

2. Marginean, I., Proiectarea cercetarii sociologice, Bucuresti, Editura Polirom, 2004, p.101-

126.

3. Goodman, N., Introducere in sociologie, Bucuresti, Editura Lider, f[a], p.142.

4. Stanisor, E., Delincventa juvenila, Bucuresti, Editura Oscar Print, 2003, p. 18-21.

5. idem, p.45-73.

6. Chipea, F., Sociologia comportamentului infractionar, Bucuresti, Editura Isogep Euxin,

1997, p.69-90.

7. Banciu, D., si Radulescu, S., M., Evolutii ale delincventei juvenile in Romania. Cercetare si

prevenire sociala, Bucuresti, Editura Lumina Lex, 2002, p.27-28.

8. idem, p.32-33.

9. idem, p.37-39.

10. idem, p.60-65.

11. Grecu, F., Radulescu, S., M., Delincventa juvenila in societatea contemporana, Bucuresti,

Editura Lumina Lex, 2003, p.45

12. Grecu, F., Radulescu, S., M., Delincventa juvenila in societatea contemporana, Bucuresti,

Editura Lumina Lex, 2003, p.26

13. Stanoiu, R., M., Introducere in criminologie, Bucuresti, Editura Academiei, 1989, p.143.