Etapele clinice de realizare a puntilor dentare din doua bucati: Pe baza examenului clinic se elaborează planul de tratament protetic,al cărui finalitate o reprezintă puntea dentară .Elementele principale sunt:- suportul dento-parodontal;- elementele de agregare şi- corpul de punte.  1.Examinarea pacientului şi stabilirea indicaţiilor de tratament:Examen clinic exobucal şi endobucal;Examene complementare;Modele de studiu;Alegerea dinţilor stâlpi;Alegerea elementelor de agregare;Alegerea corpului de punte;Alegerea materialelor;Protezarea provizorie.2.Pregătirea preprotetică3.Măsuri în vederea protezării provizorie4.Pregătirea dinţilor stâlpi5.Protezarea provizorie6.Amprentarea în vederea realizării elementelor de agregare7.Realizarea elementelor de agregare în laborator8.Proba şi adaptarea elementelor de agregare

9.Amprentarea pentru corpul de punte10.Realizarea părţii metalice a corpului de punte şi solidarizarea elementele de agregare11.Proba şi adaptarea părţii metalice,alegerea culorii12.Realizarea componentei fizionomice13.Proba şi adaptarea punţii14.Cimentarea definitivă.

Cerintele catre elemente de agregare in puntea dentara din 2 bucati:

1.Cerintele biologice:

•sacrificiu minim de substanţă amelo-dentinară: se interzice total acoperirea în cazul apropierii de camera pulpară, stratul amelo-dentinar este subţire (se realizează devitalizarea dintelui);

-când dintele este integru se indică utilizarea coroanelor parţiale şi a

inlay-urilor;

1

•profilaxia dentară: EA nu trebuie să transmită diferenţe de temperatură preluate din cavitatea orală către organul pulpar; pentru coroanele mixte, metalo-ceramice sau ceramice este necasar depulparea dinţilor pentru a putea respecta morfologia anterioară preparaţiei;

•profilaxia parodontală: EA trebuie să respecte conturul parodontal şi să realizeze o închidere marginală perfectă;

 •recuperarea morfologică: EA trebuie să aibă o morfologie corect realizată în raport cu structura organică pe care se aplică:conturul gingival nu trebuie să aibă nici surplusuri, nici minusuri,trebuie refacute punctele de contact, iar morfologia ocluzală a EAtrebuie să se încadreze în parametrii optimi ai ocluziei statice şi dinamice;

•recuperarea funcţională: EA trebuie să refacă funcţiile masticatorii,fizionomice, fonetice şi de deglutiţie.

2.Cerintele biomecanice:

•EA trebuie să aibă o bună rezistenţă la solicitările mecanice complexe la care sunt supuse;

•EA trebuie să transmită forţele de masticaţie de la nivelul corpului depunte la dinţii de suport în axul acestora.

Tehnica efectuarii probei coroanei metalice stantate ca element de agregare a puntii dentare din doua bucati:

Primind coroana confectionata in laborator, medicul se convinge ca ea este de pe dintele dat,apreciaza daca corespunde formei anatomice,o prelucreaza cu etanol,eter si efectuieaza proba.

In prealabil daca dintele a fost protejat cu mijloace mecanice,se elibereaza de materialul de protectie.In cazul cind bontul a fost pregatit corect si coroana corespunde cerintelor necesare,proba coroanei se va efectua fara dificultati.

Daca forma bontului clinic nu corespunde modelului sau au fost comise inexactitati la obtinerea amprentei sau realizarea modelului apar dificultati in procesul de proba a coroanei.

Uneori si contactele proximale modelate in surplus pot sa impiedice insertia completa a coroanei.In acest caz se fac retusari necesare pina cind marginea coroanei ajunge peste tot in limita coletului.

Trebuie insa de mentionat ca in general nu se admit corectari esentiale.!!!

Tactica medicului in cazul necorespunderii cerintelor catre coroanele stantate:

2

In primul rind se studiaza cauza care a putut sa duca la confectionarea unei coronae ce nu corespunde cerintelor. Daca dintele este preparat corect,dar coroana stantata este ingusta,ea usor poate fi largita la nivelul coletului cu ajutorul nicovalei si a ciocanului,cu clestel- crampon sau in cioc. In cazul cind dintele nu a fost preparat correct,el este supus unei preparari adaugatoare. Daca coroana nu cuprinde strins coletul dintelui,ea poate fi conturata cu clestele crampon sau in forma de cioc.

Raportului dintre marginea coroanei si parodontul marginal:

Pentru a evita lezarea lui coroana trebuie lent miscata spre colet,tinind cont de raportul ce se creeaza. Acele sectoare care ajung primele la nivelul parodontului marginal,se supun slefuirii,pina nu vom atinge scopul necesar.

In privinta raportului marginii coroanei metalice stantate cu parodontul marginal exista trei opinii:

1.) Marginea coroanei trebuie sa patrunda in santul dento-gingival cu 0,2-0,3 mm(conform acestei opinii daca marginea coroanei nu este infundata in santul dento-gingival ,in zona terminal ea creeaza un punct de retentiie pentru produsele alimentare);

2.) Marginea coroanei trebuie numai sa ajunga la marginea gingivala( aceasta opinie confirma ca marginea coroanei cu o grosim de 0,25 0,3 mm nu poate fi introdusa in santul gingival,iar fiind introdusa cu forta poate cauza lezarea tesuturilor din aceasta zona,ca rezultat apare inflamatia,retractia gingiei,si aparitia pungilor dento-parodontale );

3.) Marginea coroanei sa nu ajunga la cea gingivala cu 1,5-2,00 mm(astfel prevenindu-se actiunile nocive ale marginii coroanei asupra parodontului marginal)

Cel mai correct ar fi ca acest raport sa fie apreciat individual reiesind din particularitatile tabloului clinic,iar marginea coroanei sa cuprinda strins dintele unde ea nu se va termina,si pentru efectuarea controlului respective se foloseste sonda in unghi.

Verificarea contactului ocluzal:Acesta se determina vizual, cu ajutorul hirtiei de articulatie sau cu o folie de ceara,atragind atentia la contactul cuspizilor,la fel si cu dintii vecini.Ulterior coroana in laborator sa va finisa prin slefuire si lustruire.

Cerintele catre modelele pentru modelarea corpului de punte in puntile dentare din doua bucati:-efectuarea amprentei impreuna cu elementele de agregare;-obtinerea amprentei totale a ambelor arcade sau in ocluzie;-amprenta obtinuta trebuie sa fie integra si corecta reprezentind fidel pozitia elementeor de agregare;-deretentivizarea suprafetelor interne coronare ale elementelor de agregare pentru o usoara detasare a coroanelor de pe model;

Proba preventiva si definitiva a puntilor dentare din doua bucati:

3

Proba preventive reprezinta aprecierea clinica a puntilor dentare prin inspectia vizuala la etapa clinica a probei componentei metalice.

Proba definitive se efectueaza inainte de cementare,si cuprinde urmatorii indici:

1)Insertia puntii pe dintii stilpi (prevede aplicarea ei in pozitie corecta in axul vertical al dintilor stilpi,in unele cazuri cind exista deficient de parallelism introducerea puntii se face oblic);

2)Examinarea contactelor elemntelor de agregare cu dintii stilpi la nivelul coletului si contactele cu dintii vecini(se executa la fel ca si la proba elementelor de agregare);

3) Examinarea raportului corpului de punte cu apofiza alveolara(cuprinde controlul spatiului necesar pentru protectia papilei interdentare si se verifica cu ajutorul sondei in unghi,verificind nisele pentru autocuratire,cit si incadrarea puntilor in morfologia arcadei respective,corijarea acestor contacte se face prin slefurea corpului de punte);

4)Examinarea rapoartelor cu dintii antagonisti la nivelul suprafetelor ocluzale(prevede utilizarea hirtiei de articulatie la nivelul cuspizilor si crearea echilibrului ocluzal prin slefuirea contactelor premature depistate).

4