OBIECT:Microeconomie

TEMA:’’Maximizarea profitului firmei pe piata cu concurenta perfecta,,

Student:Manoil Tatiana

Planul:

*Introducerea

*Actualitatea temei

* Concluzie

*Bibliografia

*Anexe

Introducerea:

Pentru a-si putea desfasura activitatea,agentii economici au nevoie de un spatiu economic liber care se numeste piata.Aceasta reprezinta toata gama de actiuni prin care cumparatorii si vinzatorii intra in contact si schimba bunuri si servicii.In cadrul ei se formeaza pretul,iar prin intermediul agentilor economici,cererea de bunuri se intilneste cu oferta.

Actualitatea temei:

Piata cu concurenta perfecta este mai mult un model teoretic, model care nu exista in viata reala. Pe o piata cu concurenta perfecta pretul se stabileste prin confruntarea libera a sumei tuturor ofertelor individuale cu suma tuturor cererilor individuale.

Pe aceasta piata pretul este o variabila exogena, cererea (D) si oferta(S) sunt functii ale pretului(P): D = f(P); S = f(P);

Pretul de echilibru apare spontan, in acel punct in care cantitatile cerute dintr-un bun oarecare se egaleaza cu cele oferite.

In conditiile pietei cu concurenta perfecta, producatorul individual este dependent de pret, in sensul ca, prin actiunile sale, nu-l poate modifica singur. Din punct de vedere al persoanei de timp, exista urmatoarele tipuri de echilibru al firmei:

1. Echilibru instantaneu – exista atunci cind cererea se modifica, iar oferta nu poate fi modificata decit in functie de stocurile deja existente;

2. Echlibru pe TS al firmei – exista atunci cind producatorii pot schimba volumul ofertei prin modificarea volumuluide munca sau/si a cantitatii de materie prima, cu alte cuvinte, prin modificarea costurilor variabile.

3. Echiliru pe TL al firmei – se stabileste atunci cind productatorii au posibilitatea sa modifice nu numai costurile variabile, ci si cele fixe, prin crearea fapt ce permite modificarea volumlui ofertei in diverctia cresterii

Profitul interprinderii va fi maximal la acel volum de productie la care costul marginal va fi egal cu pretul de vinzare. Adica urmarind scopul obtinerii unui profit maxim posibil, interprinderea va mari cantitatea de produse, oferita pentru vinzare atit timp cit costul marginal va fi mai mic decit pretul de vinzare.

Caracteristicile acestei izocuante sint:- Multitudinea variantelor de consum a factor. de productie determina existentamultitudinii izocuantelor care formeaza harta izocuantelor.- Izocuantele plasate la dreapta semnifica o cantitate mai mare a factor. de productieutilizati si prin urmare un volum mai mare de productie.- Izocuantele nu se intersecteaza.- Panta

izocuantelor este negativa.- Panta izocuantelor reflecta raportul de schimb al factor. de productie, acest raport senumeste rata marginala de substitutie tehnologica.

Linia izocost:caracteristici si modificare. Echilibrul producatorului

Linia izocost este cantitatea maximala de factori de productie ce poate fi cumparata inlimita anumitor cheltuieli.(L*Pl+K*Pk=TC)Panta liniei izocost reflecta raportul de substitutie a factorilor de productie reiesind din preturile la ele.

este punctul de echilibru a producătorului.Acest punct reflect egalitatea posibilităţilor tehnologice şi economice ale producerii bunurilor.Acest punct de pe linia izocost devinetangent cu una din izocoante.

Costul de productie:esenta si factori de influenta. Costul contabil sieconomic.

Costul de productie

- totalitatea cheltuielilor in expresie monetara, pe care producatorulle efectueaza pentru fabricarea si vinzarea bunurilor economice. Este expresia baneasca a factorilor de productie necesari pentru producerea si comercializarea acestor bunuri siservicii. Costul de productie este egal cu cu cheltuielile de productieDin punct de vedere al modului de calcul, costurile se impart in cost contabil sieconomic.

Costul contabil

- cheltuielile pe care le face intreprinderea pentru achizitioanarea factor. deproductie de la alti agenti economici, adica costurile explicite, precum si amortizarea,care face parte din costurile implicite.

Costul economic-

cuprinde costul explicit si cheltuielile factorilor proprii (costurileimplicite), dar care nu sint reflectate in evidenta contabila, cum ar fi pamintul si cladirile care apartin intreprinderii date, consumul de munca al proprietarului, dobinzile ce se cuvin pentru folosirea capitalului propriu.

Producătorul îşi realizează activitatea într-un mediu concurenţial al pieţei care se schimbă permanent; pentru a-şi păstra nivelul atins al producţiei, segmentul pieţii ocupat; nivelul preţurilor de realizare a bunurilor; în cazul majorării preţurilor la resurse economice producătorul foloseşte proprietatea de substituţie a factorilor de producţie. După natura lor factorii de producţie sunt complimentari, realizînd procesul de specializare a lor apare posibilitatea de a ridica productivitatea acestor factori. Factorii de producţie nu pot realiza o substituţie perfectă deoarece specializarea lor are anumită limită. În microeconomie procesul de substituţie a factorilor de producţie poate fi prezentat prin rata tehnologică

marginală de substituţie ce ne reflectă cîtă cantitate k(l) poate fi substituită printr-o anumită cantitate de l(k) în urma măririi preţului la 1 din resursele date. Acest indicator se calculează prin 2 modalităţi:

Dacă Px constant PL-creşte.RTMS = - ∆L /∆ K Dacă PL – const. Pk- creşte. RTMS = -∆K / ∆L

Schimbările în RTMS pot fi prezentate astfel:

Q – const.maximal; PL – constant; Pk creşte; - ∆K / ∆L

Var.aleg

L K RTMS

A 1 8 -

B 2 5 3

C 3 3 2

D 4 1,5 1,5

Q = F(l 8K); Q = F(2L1 5K)

Procesul de substituţie a factorilor de producţie grafic se prezintă prin izocuanata producţiei locul geometric al tuturor punctelor coordonatelor cărora reprezintă aceea proporţie de combinare a factorilor K, L cu scopul menţinerii volumului atins al producţiei în condiţiile modificării preţurilor la resuse conomice. Cu ajutorul izocuantei putem prezenta pe grafic procesul de schimbare a volumului producţiei pentru o firmă în rezultat obţinem harta izocuantelor cu proprietăţi asimilare hartei curbelor de indiferenţă. Uneori f.de producţie exprimă o proprţie strictă de combinare a factorilor de producţie. În cazul dat izocuanta producţiei se prezintă sub forma unui triungi drept.

Efectele.

În urma modificării volumului factorilor utilizaţi în cadrul firmei pot apărea efecte la scară a producţiei de pe urma măririi maştabului producţiei. Ele pot fi de 3 tipuri: efect pozitiv, constant, negativ. Exemplu :

Fie k – 20ore\mas

L – 20ore\om

Q= 40 unit

În faţa firmei stă problema măririi vol.producţiei din cauza creşterii cererii pe ea. Decizia este de a mări de 2 ori volumul capitalului şi a muncii utilizate. În rezultat putem obţine 3 efecte:

1. K1 =20*2=40 ore\mas. L1 =20*2=40. Q = 120 unit K1/K=40/20 = 2 ori. L1/L =40/20= 2 ori Q1/Q =120/40 = 3 ori efect pozitiv TR>CT

2. K2=40 L2 =40 Q2 =80K2/K=40/20=2. L2/L =40/20=2 Q2/Q =80/40= 2 ori efect const TR=CT

3. K3 =40 L3= 40 Q3 = 60K3/K=2 L3/L=2 Q3/Q=60/40 =1,5 efect negativ TR<CT.

Modificarea factorilor de producţie în dependenţă de schimbarea volumului producţiei. În perioada scurtăde timp: C.F. costul fix – suma plăţilor realizate pentru amortizarea capitalului clădirilor pămîntului, procentul bancar, arenda, energie, pentru iluminat, căldura pentru încăpere, salariul personal administrativ, cheltuieli transport neproductiv, mărirea cărora nu se schimbă odată cu modificarea volumului producţiei.

C.V. cost variabil – suma plăţilor pentru materia primă, energie, combustibil pentru producţie, salariul lucrătorilor, cheltuieli pentru transport productiv mărimea cărora se schimbă pe măsura modificării vol.producţiei.

C.T. cost total = CF+CV=C.T.

Pentru a determina posibilităţile reducerii costurilor în secţiile economico – financiare a întreprinderilor se calculează costurile medii care vin pe o unit de producţie.....

ACF=CF/Q; ACV=CV/Q; ACT=CT/A

Pentru a determina nivelul optimal al producţiei în această perioadă de timp se calculează costul marginal

CM =∆CT/∆Q=(CT2 – CT1)/ (Q2 –Q1 )

Pe perioadă lungă de timp.

În această perioadă în cadrul firmei se înregistrează numai costuri variabile din componenţa costurilor totale de producţie. Modificarea costuilor în cadrul firmei în dependenţă de perioada de timp are loc sub influenţa diferitor legi. În perioada scurtă de timp ele variază fiind influenţate de legea productivităţii marginale descrescînde a factorilor de producţie. Influenţa acestei legi asupra costurilor poate fi prezentată prin tabel şi grafice.

Q CF CV CT ACF ACV ACT CM

0 10 0 10 ------- -------- --------- --------

1 10 90 100 10 90 100 90

2 10 170 180 5 85 90 80

3 10 240 250 3,3 80 83,3 90

4 10 320 330 2,5 80 82,5 80

5 10 450 460 2 90 92 130

6 10 600 610 1,6 100 101,6 150

Analizînd tabelul mai ales evoluţia costurilor medii şi costul marginal putem det-na că modelul optimal al producţiei în modelul dat va fi Q=4 deoarece la acest nivel se realizează următoarea egalitate ACV=СM aproximativ =ACT. La acest nivel firma obţine maximum profit ca diferenţă dintre venitul total TR – CT =PROFIT.

Legea productivităţii marginale descrescînde determină că costurile totale şi variabilele calculate în mărimi absolute creşteau cu tempouri descrescătoare.

În perioada lungă de timp legea dată nu poate fi utilizată pentru determinarea nivelului optimal al producţiei din cauza că toţi factorii de proucţie devin variabili. În această perioadă apare legea economiilor la scară obţinută în urma lărgirii masştabului producţiei. Legea se numeşte legea anvelopei. Acţiunea acestei legi poate fi prezentată divizînd perioada lungă de timp în perioade scurte de timp pe parcursul cărora deja cunoaştem cum

se determină vol.optimal al producţiei. Făcînd suma perioadelor scurte de timp v-om obţine perioada lungă de timp şi nivelul optimal al producţiei analizînd următoarele costuri.

Costul total mediu pe perioada lungă de timp – ACT per.lung.timp

Costul total mediu pe perioada scurtă de timp – ACT per.sc.timp

Echilibrul producătorului va fi punctul de tangenţă dintre izocuana prod şi linia izocostului. (E)

Rezumat:

Piata reprezinta toata gama de actiuni prin care cumparatorii si vinzatorii intra in contact si schimba bunuri si servicii.In cadrul ei se formeaza pretul,iar prin intermediul agentilor economici,cererea de bunuri se intilneste cu oferta.

Pretul de echilibru apare spontan, in acel punct in care cantitatile cerute dintr-un bun oarecare se egaleaza cu cele oferite.

In conditiile pietei cu concurenta perfecta, producatorul individual este dependent de pret, in sensul ca, prin actiunile sale, nu-l poate modifica singur. Din punct de vedere al persoanei de timp, exista urmatoarele tipuri de echilibru al firmei:

Profitul interprinderii va fi maximal la acel volum de productie la care costul marginal va fi egal cu pretul de vinzare. Adica urmarind scopul obtinerii unui profit maxim posibil, interprinderea va mari cantitatea de produse, oferita pentru vinzare atit timp cit costul marginal va fi mai mic decit pretul de vinzare.

În diagramă, profitul este definit ca diferenţa dintre veniturile totale ale firmei şi costurile totale înregistrate

Bibliografie:

Creţoiu Gheorghe, Cornescu Viorel, Bucur Ion, “Economie politică”

Bădulescu Alina „Microeconomie” , Editura Expert, Bucureşti 2002

http://economie-politica.blogspot.com

http://www.referat.ro