MASTERAT – DREPTUL AFACERILOR

TEMA:CONTRACTE COMERCIALE INTERNAŢIONALE

1

CUPRINS

Capitolul I . CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND CONTRCTELE ÎN DREPTUL COMERŢULUI INTERNAŢIONAL

SECŢIUNEA I.SCURT ISTORIC…………………………………………….…………1

SECŢIUNEA a II-a.Importanţa contractelor comerciale internaţionale

1.2.1.Condiţiile de validitate ale contractului de comerţ internaţional............31.2.2.Forma contractului de comerţ

internaţional.............................................5

1.2.3. Limba

contractului....................................................................................

6

1.2.4.Încheierea

contractului...............................................................................6

CAPITOLUL II CONTRACTE SPECIALE ÎN COMERŢUL

INTERNAŢIONAL

2.1. Vânzarea internaţională de mărfuri..........................................................92.2. Formarea

contractului...................................................................10

2.4. Contractul internaţional de mandat

comercial....................................13

CONCLUZII.......................................................................................

................15

2

BIBLIOGRAFIE..................................................................................

..............16

AbrevieriArt. – articolalin. - alineatulC.civ. – Codul CivilC.fam. – Codul FamilieiC. proc. civ. – Codul de procedură civilăCA – Curtea de Apelcap. - capitolulCA Buc – Curtea de Apel BucureştiCD – Culegerea de decizii a Tribunalului SupremCAS – Curtea de CasaţieCC – Curtea ConstituţionalăCSJ – Curtea Supremă de JustiţieCJ – Revista “Curieruj Judiciar”col. – coloanadec. - deciziaDreptul – Revista “Dreptul”ed. – EdiţiaEd. – Edituraex. - ExempluHG – Hotărârea GuvernuluiJud. – judecătoriaJN – Revista “Justiţia nouă”Lg. - Legealit. – LiteraLP – Revista “Libertatea Populară”M. Of. – Monitorul Oficialnr. - NumărulOG – Ordonanţa GuvernuluiOUG – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului

3

p. – paginapct. – punctulRepertoriu – Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi altor instanţe judecătoreşti.RRD – Revista Română de dreptR.S.R – Republica Socialistă Românias. - secţias.civ. – secţia civilăs.com – secţia comercialăSUBB – Revista “Universitadis Babeş-Bolyai”TS – Tribunalul SupremTJ – Tribunalul judeţeanTMB – Tribunalul Municipiului Bucureştiurm. - următoarelevol. – volumulVz. - vezi

Capitolul I

CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND CONTRCTELE ÎN DREPTUL COMERŢULUI INTERNAŢIONAL

SECŢIUNEA I:SCURT ISTORIC.

Analiza relaţiilor comerciale internaţionale pune în lumină nu

numa locul şi rolul ce le revine în asamblu relaţiilor economice

mondiale ci şi caracterul lor deosebit de complex prin impactul

care îl exercită asupra evolutţiilor eco-nomico-sociale

contemporane.

Având în vedere importanţa acestor relaţii în asamblu economiei

mondiale,ele fac în mod necesar obiectul unor norme juridice,care

au trăsături propii şi le delimitează de normele ce le alcătuiesc

alte ramuri de drept.

4

Profesorul Tudor Popescu atrage atenţia asupra faptului că în

˝comerţul internaţional nu este vorba de relaţii între state ca să se

poată vorbi de un drept internaţional (comercial) ci de relaţii

comerciale care se leagă,indeobşte între comercianţi,persoane

fizice şi persoane juridice”.

Yvon Loussouran şi Jean Denis Bredin considerau necesar ca

noţiunea să includă realitate comerţului internaţional.Extinderea

operaţiunilor pe care le implică relaţiile comerciale internaţionale

a determinat renunţarea la ˝formalităţile greoaie ale dreptului

civil şi la garanţiile complicate din acest domeniu”,încheierea

contractelor este facilitată de simplificare procedurii şi

rapiditate,în condiţiile în care „executarea obligaţiilor contractuale

este supusă.dimpotrivă unor măsuri cât se poate de

riguroase( rigor comercialis)”.

Caracterul comercial defineşte raporturile care izvorăsc din fapte

şi acte de comerţ,aşa cum sunt definite de Codul Comercial ca

fiind „cumpărăturile de producte sau mărfuri spre a

revinde”;vânzările de producte;vânzările şi închirierile de mărfuri

în natură sau lucrate şi vânzările de obligaţiuni alte statului sau

alte titluri de credite circulând în comerţ:1

Cumpărăturile sau vânzările de părţi sau de acţiuni ale

societăţilor comerciale;orice înterprinderi de furnituri.

Pentru a ştii dacă un raport juridic are un caracter comercial in

relaţiile internaţionale trebuie cercetate normele de drept naţional

aplicabile –lex causae,potrivit normelor de drept internaţional 1 Ionescu Mircea Felix Melineşti-Dreptul comeţului internaţional,Universitatea Hyperion,Bucureşti 2011,p.54-55

5

privat.Astfel pentru caracterul civil sau comercial al unui contract

se va interoga lex contractus.2

SECŢIUNEA a II-a.Importanţa contractelor comerciale

internaţionale

Contractele constituie instituţia centrală a dreptului comerţului

internaţional,ele fiind cel mai important instrument juridic de

realizare a operaţiunilor de comerţ exterior şi cooperare

economică internaţională.

Contractele comerciale internaţionale constituie o formă a

contractelor comerciale(care reprezintă,pentru cele dintâi,genus

proximus) şi ca atare,întocmai ca şi acestea din urmă,au ca drept

comun reglementările aplicabile contractelor civile în general,faţă

de care se deosebesc însă printre anumite particularităţi,generate

de natura lor comercială.

Contractele comerciale internaţionale se disting,la rândul lor,faţă

de contractele comerciale( interne),prin anumite

particularităţi(diferentia specifica)generate,mai ales de caracterul

lor de internaţionalitate.

Contractele comerciale internaţionale pot fi definite acordurile de

voinţă încheiate intre două sau mai multe subiecte ale dreptului

2 Ionescu Mircea Felix Melineşti,Op.cit.,p.55

6

comerţului internaţional,care îndeplinesc condiţiile de

comercialitate şi internaţionalitate şi care au scop

naşterea;modificarea sau stingerea raporturilor juridice de comerţ

internaţional3.

1.2.1.Condiţiile de validitate ale contractului de comerţ internaţional

În mod similar oricărui contract, aceste condiţii sunt: capacitatea

părţilor, consimţământul acestora, un obiect determinat sau

determinabil şi o cauză licită şi morală. Totuşi, unele dintre aceste

elemente comportă anumite note de specificitate pentru

contractul de comerţ internaţional, astfel:

Capacitatea juridică

Statul, ca parte contractantă, are un statut juridic special.

Organizaţiile interguvernamentale au capacitate juridică

subordonată realizării scopului avut în vedere la înfiinţarea lor prin

Convenţia internaţională.

Persoanele juridice, subiecţi de drept naţional, au capacitatea

juridică de a contracta determinată potrivit lex societatis.

Persoanele fizice, au capacitate juridică de a contracta conform

lex personalis.

Consimţămantul.

Este admisă leziunea ca viciu de consimţământ a unei părţi

contractante.

3 Dragoş Alexandru-Sitaru-Dreptul comerţului internaţional,Universitatea Buureşti 2011,p.87

7

Eroarea de drept a contractului nu este obstrucţionată de4

prezumţia de cunoaştere a legii, în ipoteza în care se invocă

eroarea asupra

normelor de drept dintr-un stat străin.

Eroarea de fapt ca viciu de consimţământ este mult

restricţionată, având în vedere calitatea de comercianţi

profesionişti a

participanţilor la contractul de comerţ internaţional

Obiectul contractului de comerţ internaţional desemnează

prestaţia (acţiunea sau inacţiunea) la care părţile sau numai una

dintre ele se obligă.

Obiectul contractului de comerţ internaţional poate consta în

prestaţii de natură sau în prestaţii pecuniare.În oricare dintre cele

două modul de înfăţişare, obiectul contractului de comerţ

internaţional poate fi determinat sau determinabil.

În această din urmă ipoteză se pune problema determinării în

viitor a prestaţiei. Astfel, prestaţiile în natură pot fi determinate

numai pe baza unor criterii obiective.

Prestaţiile pecuniare, denumite preţ, comision, prime de

asigurare, vor fi determinate, în principal, pe baza criteriilor liber

asumate de către părţile contractante. În subsidiar se apelează la

criteriile orientative prevăzute de dispoziţiile legii supletive.

1.2.2.Forma contractului de comerţ internaţional

Forma contractului este guvernată de legea naţională care ăi4 M.Bratiş-Dreptul comerţului internaţional,curs universitar 2012,p.49-50

8

cârmuieşte fondul.5

De asemenea, contractul se consideră valabil încheiat sub

aspectul formei dacă:

părţile, care se găsesc la data când l-au încheiat în state

diferite, au îndeplinit condiţiile de formă prevăzute de legea unuia

dintre aceste state;

reprezentantul părţii a îndeplinit condiţiile de formă ale

statului

unde s-a aflat în momentul încheierii contractului1.

Dreptul român cere forma scrisă ca o condiţie ad probationem,iar

nu ad validitatem. Aceasta este regula.

Prin excepţie, forma ad validitatem, ad solemnitatem este cerută

atunci când raportul obligaţional de natură comercială se

realizează prin

intermediul unei operaţii juridice civile pentru a cărei valabilitate

legea civilă

prevede exigenţa formei autentice.

Tot astfel, sunt situaţii de excepţie in care insă şi legea comercială

naţional a impune forma solemnă ca o cerinţă pentru validitatea

actului juridic, exemplu în acest sens fiind actul constitutiv al

societăţii comerciale pe acţiuni care se constituie prin subscripţie

publică de capital şi contractul de societate comercială pentru

constituirea căreia aportul în natură îl constituie un teren sau o

construcţie.5 M.Bratiş-Op.ci.,p.50

9

1.2.3. Limba contractului

Contractul de comerţ internaţional este redactat în limba pe care

părţile contractante o aleg.6

Limba contractului poate fi a unei părţi contractante, dar acestea

pot conveni redactarea aceluiaşi contract în mai multe limbi,

printre care o limbă de circulaţie internaţională7.

1.2.4.Încheierea contractului

Încheierea contractelor comerciale internaţionale este guvernată

de marele principiu al libertăţii de voinţă a părţilor contractante

( art.1.116 Codul Civil )

În temeiul acestui principiu, părţile pot încheia orice contract

numit sau nenumit, cu clauze obişnuite sau cu clauze speciale, cu

orice persoană fizică/ prsoană juridică,acest principiu fiind pe

deplin aplicabil şi contractelor la care participă Regii Autonome,

Societăţi Comerciale Naţionale, Companiile Naţionale,şi orice altă

societate comercială în care statul deţin capitalul social majoritar.

În temeiul acestui principiu, părţile contractante pot alege legea

aplicabilăcontractului lor, pot decide excluderea competenţei

instanţelor judecătoreşti statalede a soluţiona litigiile născute, din

aceste contracte cu consecinţă arbitrarii acestor litigii prin

6 M.Bratiş-Op.cit.,p.517 M.Bratiş-Op.cit.,p.51

10

intermediul arbitrajului instituţional sau prin intermediul

arbitrajului ad-hoc ( judecare în drept sau în echitate)

 Conform normelor conflictuale româneşti ( legea 105/1992 ),

contractul dintre două părţi aflate în state diferite se consideră

încheiat în momentul în care acceptarea ofertei ajunge la

cunoştinţă ofertantului ( Teoria Informaţiunii 8)

În cazul acelor contracte în care acceptarea ofertei nu este

necesară datoritănaturii contractului / solicitării exprese

a ofertantului beneficiar, contractul seconsideră încheiat în

momentul în care destinatarul debitor al obligaţiei, trece la

executarea acesteia, în afară de cazul în care beneficiarul a

solicitat comunicareaacceptării executării contractului.În materia

contractelor electronice, legea română 365/2002 consacră

deasemeni teoria informării, în ceea ce priveşte momentul

încheierii contractului.Importanţa determinării momentului

încheierii contractelor este foarte mare :

În funcţie de momentul încheierii contractului se determină

punctul de plecareal efectelor lui, capacitatea părţilor, legea

aplicabilă acestora în caz de conflict întimp de legi, preţul

contractului, dacă acesta este stabilit prin raportare

la preţulcurent 

În caz de insolvenţă a uneia din părţile contractante –

momentul încheieriicontractului ne indică dacă acesta se

încadrează în perioadă „suspectă”.

În funcţie de momentul încheierii contractului, se determină

locul încheieriicontractului. Locul încheierii contactului este 8Florescu,D.Pârvu,N.L-Contracte de comerţ internaţional,Ed.Universul juridic,Bucureşti,2009

11

important pentru determinarea legiiaplicabilă acestuia.Este

posibil că în funcţie de locul încheierii contractului, să

se determinăcompetenţă instanţelor judecătoreşti privind

soluţionarea litigiilor aflate în legăturăcu contractul

( excepţie face arbitrajul)9

9 Florescu,D.Pârvu,N.L-Contracte de comerţ internaţional,Ed.Universul juridic,Bucureşti,2009

12

CAPITOLUL II

CONTRACTELE SPECIALE ÎN COMERŢUL INTERNAŢIONAL

2.1. Vânzarea internaţională de mărfuri

Vânzarea cumpărarea este un contract prin care părţile, vânzător 

şi cumpărător,se obligă, reciproc,să transmită proprietatea unui

bun în schimbulunui preţ.

Principala reglementare în materie o formează Convenţia

Naţiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaţională de

mărfuri încheiată la Viena, la 11aprilie 1980, care a intrat în

vigoare la 1 ianuraie 1988.1.2. 10

Caracterele juridice ale contractului de vânzare – cumpărare

internaţională.

Caracterele juridice sunt : comune şi specifice.

Caracterele juridice comune ale contractului de vânzare –

cumpărare sunt următoarele:bilateral sau sinalagmatic;cu titlu

oneros;comutativ;translativ de proprietate ( de natura contractului

şi nu de esenţa acestuia.Caracterele juridice specifice sunt:

comercialitatea şi internaţionalitatea.

Pentru determinarea caracterului internaţional, Convenţia

Naţiunilor Uniteasupra contractelor de vânzare internaţională de

10 Toader Toma,Op.cit.,p

13

mărfuri din 1980 prevde cădispoziţiile acesteia se

aplică contractelor de vânzare de mărfuri care îşi au sediul în

state diferite.

Domeniul de aplicare al Convenţiei de la Viena se aplică între

părţi care

 îşi au sediul în state diferite.Domeniul de aplicare personal al

Convenţiei include două situaţii:când statele sunt părţi la

convenţie;când normele de drept internaţional privat conduc la

aplicarea legii unuistat contractant.Faţă de alte

înţelegeri internaţionale Convenţia a optat pentru sediul părţilor.

Noţiunea de sediu nu este definită în Convenţie,calificarea

urmând a fi dată de norma conflictuală în cauză.Criteriul sediului

trebuie cunoscut de părţi, cel mai târziu ân momentulîncheierii

contractului.

Dacă o parte are mai multe sedii,se ia în considerare sediul care

prezintă ceamai strînsă legătură cu prevederile contractului şi

executarea sa, ţinând sema de circumstanţele cunoscute

sau avute ân vedere între părţi înainte sau cu ocazia încheierii

contractului. Când o parte nu are sediu, se va recurge la reşedinţa

sa obişnuită. 11

2.2. Formarea contractului

Oferta de a contracta:Aceasta reprezintă propunerea de

încheiere a unui contract.Oferta de a contracta trebuie să

11 Toader Toma-dreptul comerţului internaţional suport de curs,Bacău,2010,p.27-28

14

îndeplinească următoarele condiţii:să fie adresată uneia sau

mai multor persoane determinate;să fie suficient de precisă;

să denote voinţa ofertantului de a se angaja în caz de

acceptare.Oferta produce efecte când ajunge la

destinatar ( sistemul recepţiei ).Oferta poate fi retractată sau

revocată.

Acceptarea ofertei:Acceptarea ofertei este o declaraţiei

sau o altă manifestare a destinataruluicare exprimă acordul

său în privinţa ofertei.Voinţa aceptantului se poate manifesta

în formă expresă sau tacită.În privinţa conţinutului,

acceptarea trebuie să fie pură şi simplă.

 Termenul de acceptare poate fi stabilit de către ofertant printr - o

telegramă sau scrisoare, telefon, telex sau alte mijloace

de comunicare instantanee.

Zilele de sărbătoare sau nelucrătoare nu se iau în calculul

termenului deacceptare.Acceptarea poate fi retractată

dacă dezicerea acceptantului ajunge la ofertant înainte de

momentul în care acceptarea ar fi produs efecte sau în

acelmoment. Prin urmare, retractarea acceptării poate interveni

până în momentulîncheierii contractului.

Încheierea contractuluiContractul se încheie în momentul în

care aceptarea ofertei produce efecte înconformitate cu

dispoziţiile Convenţiei.12

12 Toader Toma,Op.cit.,28-29

15

Momentul încheierii contractului se stabileşte după cum părţile

sunt prezent sau absente iar acceptare este expresă sau

tacită.

În mod corespunzător contractul se încheie în următorul

moment:al realizării acordului de voinţă între părţi;-al recepţiei

acceptării ofertei;- al îndeplinirii actului de acceptare tacită.În

privinţa momentului încheierii contractului, Convenţia consacră

sistemulrecepţiei.

Forma contractuluiÎn aplicarea principiului

consensualismului art. 11 prevede că un contract devânzare

– cumpărare nu trebuie să fie, nici încheieat, nici constatat în

scris şi este supus nici unei alte condiţii de

formă.Întruvât unele legislaţii naţionale stabilesc forma

scrisă a contractului devânzare, orice stat contractant

poate oricînd să declare că dispoziţiile art. 11 şi aleart. 29,

care autorizează altă formă decât cea scrisă, nu se aplică din

moment ceuna din părţi îşi are sediul în acest stat. Părţile

nu pot deroga de la condiţia formeiscrise a contractului şi

nici să – i modifice efectele1.9. Proba contractuluiÎn privinţa

probei contractului, prevederile Convenţei adoptă

principiullibertăţii probei , potrivit art. 11 un contract poate fi

probat prin orice mijloaceinclusiv prin martori.Termenul de

înscris cuprinde şi comunicările adresate prin telegramă

sau prin telex

2.3.Efectele contractului

16

Obligaţiile vânzătorului:

Acestea sunt:

predarea mărfii;

remiterea documentelor referitoare la marfă;-

conformitatea mărfii;

garanţia pentru evicţiune.13

Obligaţiile cumpărătorului sunt:plata preţului;

preluarea mărfii predate

2.4. Contractul internaţional de mandat comercial

Mandatul comercial prin care o persoană, mandatar,se

obligă, în baza însărcinării primite de la o altă persoană,

mandant, să trateze acte comerciale.

Elementele proprii care individualizează configuraţia

mandatului comercial sunturmătoarele:mandatul

comercial poate fi numai convenţional;reprezentarea este de

natura contractului şi nu de esenţa lui;mandatul comercial

este întodeauna cu titlul oneros; mandatul

13 Toader Toma.,Op.cit.,p.

17

este împuternicit de a face actele necesare executării

opraţiunii cu carea fost însărcinat,chiar dacă nu

afost prevăzute în contract;libertatea de acţiune şi

independenţă acordată mandatarului permit

angajareamandatului şi în cazul unei aparenţe de

reprezentare;mandatul comercial se revocă numi pentru

motive întemeiate.

Contractul de mandat comercial este folosit în activitatea de 

intermediere  a agenţilor comerciali. Ei au calitatea de

comerciant, exercitând activitatea intermediară înmod

independent şi cu titlu profesional14

 

2.5. Efectele contractului

Mandatarul are următoarele obligaţii:- de a executa

mandatul;- de a informa pe mandant despre operaţiunile pe

care le întreprinde.În îndeplinrea obligaţiilor sale,

mandatarul trebuie să acţioneze cu diligenţa unui bun

comerciant, fiind ţinut să răspundă de culpa levis in

abstracto.

În aprecierea graduluide diligenţă se va lua în comsiderare

obiectul contractului, specializarea mandatarului şicuantumul

remuneraţiei. Mandatarul nu răspunde însă, în absenţa unei

14 Toader Toma,Op.cit.,p.36

18

stipulaţii exprese,de neexecutarea obligaţiilor asumate de terţ

prin încheierea contractului.

Obligaţiile mandantului

Mandantul este obligat:

să plătească renumeraţia convenită;

să creeze condiţiile necesare executării mandatului;

să restituie cheltuielile efectuate de mandatar.

Încetarea mandatului încetează prin:

realizarea obligaţiilor convenite;

expirarea termenului stipulat de părţi;

imposibiltatea fortuită de executare15

15 Toader Toma,op.cit.,p.38

19

CONCLUZII

În viaţa mondială , în condiţiile în care colaborarea şi cooperarea

dintre

state pot şi trebuie să se manifeste ca un mijloc esenţial de menţi

nere a unui echilibru,relaţiile economice şi îndeosebi comerţul

internaţional ocupă un loc deosebit deînsemnat

Contractul ca sursa de obligatii, presupune o operatiune

particulara care imprima acordului de vointa o specificitate,

avand un regim juridic propriu. Cu toate acestea, nimeni nu

a negat unitatea conceptului de contract, implicit a teoriei

generale a contractului, admitandu-se existenta unei

20

legaturi de la general la particular, iar studiul contractului

precede studiului contractelor.

BIBLIOGRAFIE

► Ionescu Mircea Felix Melineşti-Dreptul comeţului

internaţional,Universitatea Hyperion,Bucureşti 2011

► Dragoş Alexandru-Sitaru-Dreptul comerţului internaţional,Universitatea

Buureşti 2011

► Florescu,D.Pârvu,N.L-Contracte de comerţ internaţional,Ed.Universul

juridic,Bucureşti,2009

►M.Bratiş-Dreptul comerţului internaţional,curs universitar 2012

► Toader Toma-dreptul comerţului internaţional suport de curs,Bacău,2010,

21

22