Cuprins

1. Atenţia-definiţie,clasificare

1.1. Definiţia atenţiei…………………….………….pag. 3

1.2. Clasificarea atenţiei...........................................pag. 4

2. Modele explicative ale atenţiei

2.1.Modelul neurofiziologic.

2.1.1. Mecanismul neurofiziologic al atenţiei……….pag. 5

2.1.2. Semiologia atenţiei…………………………...pag. 6

2.2. Modelul psihofiziologic

2.2.1. Modelul filtrajului timpuriu……………….pag. 6

2.2.2. Modelul filtrajului târziu…………………...pag. 7

2.2.3. Modelul filtrelor atenuante ……………….pag. 8

2.3. Modelul neurochimic ....................………….pag. 8

2.4. Modelul psihologic………………………….pag. 9

3. Modele experimentale ale atenţiei

3.1. Modelul experimental preliminar descrierii modelelor

explicative ale atenţiei………………..…………….pag. 9

3.2.Modelarea experimentalã a particularitãţilor

atenţiei…………………………………………….pag. 10

4. Mijloace de îmbunătăţire a atenţiei………..….pag. 12

5. Concluzii ……………………………………..…..….pag. 12

Referinţe bibliografice………………………..….pag. 14

1

Modele explicativ-experimentale ale atenţiei

1.Atenţia-definiţie,clasificare

1.3. Definiţia atenţiei

Putem să procesăm activ informaţia chiar dacă nu suntem constienţi de acest lucru?

Dacă aşa stau lucrurile, ce facem şi cum realizăm această procesare?

În fiecare zi suntem bombardaţi de stimuli, idei şi emoţii, iar deciziile legate de lucrurile

cărora le acordăm importanţă sunt capitale pentru supravieţuirea şi adaptarea noastră continuă la

condiţiile variate şi iminente ale unui mediu dinamic, hipercomplex. Studii recente demonstrează

că analizatorii noştri primesc un volum de informaţii de peste 100 000 biţi/secundă, pe când

capacitatea de procesare conştientă a acestor informaţii este de numai 25-100 biţi/secundă.

Apare astfel o discrepanţă pe care sistemul cognitiv uman a rezolvat-o printr-o procesare

selectivă a informaţiilor din mediu. Mecanismele psiho-fiziologice implicate în procesul selecţiei

a fost etichetat cu denumirea de atenţie.

Atenţia este procesul psihofiziologic care constă în orientarea şi concentrarea selectivă a

activităţii psihice asupra unor stimuli sau sarcini, în vederea obţinerii unei percepţii optime,

rezolvării adecvate a sarcinilor, a situaţiilor-problemă şi adaptării comportamentului senzorio-

motor, cognitiv şi afectiv la mobilitatea condiţiilor externe şi la dinamica motivelor şi scopurilor

persoanei. Atenţia apare ca o conditie primară, de fond, pentru desfăşurarea proceselor de

cunoaştere, a celor de autoanaliză şi autoevaluare, precum şi a comportamentelor motorii.

2

Atenţia nu dispune de un conţinut reflectoriu propriu, de un conţinut informaţional specific, ci ea

asigură declanşarea, menţinerea şi optimizarea proceselor psihice cognitive. Declanşarea atenţiei

focalizate este concomitentă cu declanşarea de către un obiect-stimul a percepţiei, sau prin

reglare voluntară –a reprezentării, a memorării reactualizării, gândirii, imaginaţiei, praxiilor etc.

Deci, se poate spune că atenţia este un nod-releu al vieţii şi activităţii psihice.

1.4. Clasificarea atenţiei

În funcţie de originea sa, atenţia poate fi declanşată involuntar prin stimuli sau

impulsuri, situaţie denumită atenţie involuntară, pasivă, reflexă sau exoevocată sau poate fi

generată voluntar şi direcţionată, numindu-se in acest caz atenţie voluntară sau activă,

autoevocată.

Se mai poate vorbi de atentie operantă, focalizată asupra realităţii prezente, asupra

unor obiecte, persoane, evenimente, etc. la fiecare moment dat şi de o atenţie pregătitoare (de

expectativă) caracterizată prin aşteptare activă şi pregătire de acţiune, la baza ei stând

proprietatea creierului de a reproduce o succesiune de răspunsuri, în conformitate cu un program

elaborat corespunzător unor situaţii sau condiţii asemănătoare anterioare.

2. Modele explicative ale atenţiei

Atenţia constituie unul dintre cele mai fascinante şi mai fructificate arii ale psihologiei.

Psihologi şi fiziologi din întreaga lume au întreprins numeroase studii şi experimente, urmarea

acestora fiind elaborarea a trei modele explicative ale atenţiei. Criteriile care au condus la această

categorizare au fost următoarele: principiile pe baza cărora are loc procesarea selectivă a

3

informaţiei, maniera şi partea arhitecturii sistemului cognitiv uman unde are loc segregarea

informaţiilor.

Cele patru modele explicative ale atenţiei sunt următoarele:

a. Modelul neurofiziologic

b. Modelul psihofiziologic:

1.modelul filtrajului timpuriu

2.modelul filtrajului târziu

3.modelul filtrelor atenuante

c. Modelul neurochimic (şi unele trăsături de personalitate)

d. Modelul psihologic

2.1.Modelul neurofiziologic

Pune accentul în explicarea atenţiei pe mecanismele fiziologice şi neurologice.

Cele mai stabile şi caracteristice pentru atenţie sunt componentele electroencefalografice.

Dacă frecvenţa undelor bioelectrice din starea de veghe şi repaus senzorial este de 8-13 cicli pe

secundă, starea de atenţie se traduce printr-un ritm cu o frecvenţă crescută, de 14-18 cicli pe

secundă. În momentul aplicării unui sunet monoton, care declansează atenţia involuntară, apar şi

modificările electroencefalografice corespunzătoare. Dacă actiunea excitantului se prelungeşte şi

persoana nu mai este atentă, atunci dispar şi undele electrice specifice atenţiei.

2.1.1. Mecanismul neurofiziologic al atenţiei

Mecanismul neurofiziologic al atenţiei este complex, interferându-se cu majoritatea

proceselor ce constituie activitatea nervoasă superioară:

4

a. starea de veghe constituie condiţia fundamentală necesară procesului atentiv şi pe

acest fond se impune un anumit nivel optim de activare corticala, alert, dar in acelasi timp

capabil de a-şi urmări performanţele (la un nivel scăzut de activitate corticală, individul este

neatent sau distrat, iar la un nivel foarte crescut de activitate, este agitat sau/şi anxios)

b. procesul de orientare – preambulul atenţiei, pune creierul în stare de disponibilitate

activă, pregătindu-l pentru selecţia ulterioară a informaţiei.

c. selecţia informaţională prin fenomenul de filtraj. Deosebim un filtraj periferic, la

nivelul receptorilor, un filtraj subcortical, la nivelul formaţiunii reticulate şi un filtraj cortical. În

filtraj un rol deosebit revine unităţilor neuronale ale atenţiei – detectori ai noutăţii, descrise in

cortexul auditiv si vizual, în hipocamp, dar şi în nucleul caudat şi formaţiunea reticulată.

Ca procese elementare în mecanismul atenţiei se amintesc la nivelul neuronal

inhibiţia pre- şi postsinaptică, iar pe plan cortical, inducţie negativă, adică focarul de excitaţie

atenţională este circumscris de un halou inhibitor.

2.1.2. Semiologia atenţiei

“Motivul pentru care copiii noştri nu urmăresc sensul unei prezentări sau discuţii, afirmă

profesorii americani, este acela că ei îşi schimbă rapid centrul atenţiei, aceasta fiindu-le furată

foarte repede de alt stimul. Ei sunt atât de puternic stimulaţi prin vizionarea TV încât s-au

obişnuit să fie stimulaţi numai din afară.”

Deficitul de atenţie cu sau fără hiperactivitate (ADHD) este boala care, potrivit

statisticilor recente, afectează mai mult de o treime dintre copiii americani. Dar situaţia nu este

proprie doar Americii. Pentru identificarea cauzelor apariţiei acestei boli s-au desfăşurat

numeroase experimente şi s-a constat că principalii factori de risc sunt alimentaţia

chimizată,modul de viaţă sedentar, dar mai ales vizionarea programelor TV, care ocupă în medie

aproape o pătrime din timpul pe care copiii îl dedică activităţii zilnice.

5

Televizorul sau atenţia orientată

În 1986,Byron Reews de la Universitatea din Standford au constatat experimental că

formal features( tăieturi de plan, rotiri ale camerei de filmat etc) pot provoca telespectatorului o

reacţie orientată, cu efect hipnotic. Studiind variaţia undelor cerebrale în timpul vizionării, au

ajuns la concluzia că aceste trucuri provoacă reacţii involuntare numeroase, sistemul nervos

resimţind aceste schimbări drept agresiuni.

Prin urmare, vizionarea TV slăbeşte mult controlul intern al atenţiei, cultivând o atitudine

mentală pasivă. Psihic, ea determină disfuncţii la nivelul proceselor psihice superioare sau

atrofieri ale ariilor cortexului prefrontal.

2.2. Modelul psihofiziologic

2.2.1. Modelul filtrajului timpuriu

Acest model consideră că segregarea informaţiei are loc la nivel senzorial,

filtrându-se informaţii stocate în informaţia senzorială. Propus de Broadbendt, în 1958, contestat

aprig şi supus corectărilor, el continuă să suscite interesul contemporanilor.După Broadbendt,

inputurile senzoriale sunt înmagazinate de memoria de scurtă durată (a cărei capacitate era

considerată nelimitată), moment în care intervin filtrele, mecanisme care blochează procesarea

unor informaţii, favorizând prelucrarea preferenţială a altora. Printr-un canal de transmisie cu

capacitate limitată ajung în memoria de lungă durată informaţiile finale.

Schema pe care acest model se fundamentează este tributară schemei cibernetice

de intrări-ieşiri, dar principalul deficit este acela că memoria de scurtă durată este comparată cu

cea similară a sistemelor cibernetice, ea fiind în această concepţie un loc, şi nu o stare temporară

de activare a unităţilor cognitive.

6

Un alt dezavantaj al acestui prim prototip îl reprezintă filtrele postulate, care

acţionează la nivel senzorial. Criteriile de selecţie a informaţiei reprezentative pentru subiectul

uman vizează caracteristicile fizice ale stimulilor (de unde provenienţa denumirii de “timpuriu”),

conţinutul informaţional nefiind reţinut.

În 1969, Norman demonstrează experimental că mesajele sunt prelucrate involuntar cel

puţin parţial şi sub aspect semantic. În 1973, Mc Kay şi Wright, împreună cu colaboratorii săi, în

1975, efectuează experimente similare care conduc la aceleaşi concluzii. Utilizând rezultatele

obţinute, D. A. Norman, în 1968, propune cel de-al doilea model teoretic.

2.2.2. Modelul filtrajului târziu

Procesarea stimulilor la nivel senzorial are loc, conform acestui model, în mod automat.

O parte a memoriei de lungă durată se activează, aceasta nefiind altceva decât memoria de scurtă

durată. Stimulii din mediu determină detectorii de caracteristici, dar recunoaşterea obiectelor

necesită analogii cu informaţii stocate în memoria de lungă durată. Alocarea atenţiei este datorată

unor mecanisme de pertinenţă care selectează permanent stimulii relevanţi sub aspect

motivaţional şi necesari rezolvării unor probleme. Prelucrarea are loc în masă, nediscriminativ,

până la nivelul semantic, când mesajele relevante devin obiectul unor prelucrări laborioase. Se

procesează parţial semantic atât mesajele dublate de efort atenţional, cât şi cele receptate

subliminal. Ulterior se reţin doar informaţiile relevante.

Neajunsul acestei abordări teoretice este acela că nu poate să explice câteva fenomene

cunoscute. Deşi superior din punct de vedere comprehensiv primului model, el nu poate

demonstra de ce se întâmpină dificultăţi în dicriminarea a două mesaje diferite, transmise cu

aceeaşi intensitate, locaţie sau frecvenţă. În 1968 şi 1988, cercetătoarea americană A. Treisman

obţine în urma unor experimente rezultate referitoare la inflexibilitatea modelului filtrajului

7

târziu. Conform acestora, prelucrarea unei trăsături a unui obiect este o operaţie automată, în

timp ce identificarea unei reţele de caracteristici necesită resurse cognitive speciale, fiind aşadar

un proces atenţional, neautomat. Incapacitatea celor doua teorii de a oferi o imagine completă a

procesului atenţional o determină pe cercetătoarea americană mai sus menţionată să caute noi

perspective şi explicaţii, luând astfel naştere cel de-al treilea model teoretic al atenţiei.

2.2.3. Modelul filtrelor atenuante

Model hibrid, această abordare are la bază ideea conform căreia filtrul nu acţioneză

discontinuu, ci mai degrabă atenuează semnalele recepţionate, selecţia făcându-se succesiv, la

diverse niveluri de procesare a informaţiei. Dacă prelucrarea stimulului la care subiectul este

atent nu ridică probleme deosebite,celelalte mesaje din câmpul atenţiei pot beneficia de procesări

elaborate, până la nivel semantic chiar. Altfel, prelucrarea mesajului recesiv este mult

redusă.Până în prezent, validitatea acestei abordări teoretice nu a putut fi contestată, dar noţiunea

de filtru s-a dezintegrat până la aceea de a considera întreg sistemul cognitiv un mecanism de

filtrare a informaţiei.Mulţi cercetători s-au distanţat critic de ideea de filtru atenuant din această

cauză (spre exemplu, Allport-1990,Martindale-1991).

2.3. Modelul neurochimic (şi unele trăsături de personalitate)

Modelele neurochimice tind sa lege atentia de reacţii şi transformarii mai profunde, care

au loc la nivelul creierului. Ele au fost propulsate de descoperirile privind rolul mediatorilor si

neurotransmiţătorilor în „ modelarea”  funcţionării SNC-ului. Fenomenul activării selective şi

diferentiate de la un individ la altul, este considerat efectul raportului de concentratie dintre

mediatorii inhibitori si cei stimulatori.  Astfel, după Zuckerman, „căutare de senzaţie” sau

8

„evitarea senzaţiior” sunt condiţionate de nivelul activării cerebrale, care la rândul lui este

determinat de nivelul catecolaminelor din sistemul limbic (dopamina, serotonina, norepinefrina).

2.4. Modelul psihologic

Modelele psihologice pun accent pe latura psihică a atenţiei, pe structurarea şi

funcţionarea ei in concordanţă cu procesele reflectorii specifice, cu motivele si scopurile

activităţii subiectului. Ele leagă atenţia de schemele de organizare şi functionare a conştiinţei.

3. Modele experimentale ale atenţiei

3.1. Modelul experimental preliminar descrierii modelelor explicative al atenţiei

ASCULTAREA DIHOTOMICĂ

INTRODUCERE: Studiul atenţiei este asociat cu teoria propusă de Broadbendt in

1958.Broadbendt susţine că noi avem capacitate limitată de a fi atenţi la mai mult de un

eveniment, aşadar atenţia funcţionează ca un filtru, fiind subordonată legii „totul sau nimic”.

SCOPUL SI IPOTEZA

Scopul acestui experiment este de a observa ce se reţine in urma transmiterii simultane a

două mesaje diferite,prezentate .

Ipoteza experimentului: Dacă subiectului i se prezintă două mesaje diferite, în mesajul

care i s-a cerut să-l ignore inserându-se numele său, subiectul reţine mesajul la care i s-a cerut să

fie atent şi doar numele din cel ignorat.

Ipoteza cuprinde două variabile:

-Variabila independentă (VI) : Inserarea unui cuvânt cu semnificaţie (numele) pentru

subiect în mesajul ignorat.

-Variabila dependentă (VD): Reţinerea mesajului ce i s-a cerut şi a cuvântului cu

semnificaţie din mesajul ignorat.

9

METODĂ. SUBIECŢI

S-au folosit trei subiecţi de sex feminin, cu vârsta cuprinsă între douăzeci şi douăzeci şi

cinci de ani, dintre care doi in calitate de experimentatori şi unul în calitate de observator.

MATERIALE

Pentru a realiza experimentul s-au folosit două reviste cu un conţinut asemănător.

PROCEDURA

Subiectului i-au fost prezentate de către cei doi experimentatori cele două mesaje auditive

diferite concomitent,unul la urechea dreaptă, iar celălalt la urechea stangă, experimentatorului

din partea dreaptă cerându-i-se să insereze in conţinutul mesajului numele subiectului. Acesta a

fost instruit să-şi focalizeze atenţia doar pe mesajul recepţionat la urechea stângă, pe care urma

să-l reproducă ulterior cu cât mai multă acurateţe.

INTERPRETARE

În urma experimentului subiectul a reţinut o parte din mesajul transmis la urechea stângă,

cel asupra căruia i se ceruse să-şi focalizeze atenţia, iar din cel care trebuia ignorat a reţinut doar

numele inserat..

LIMITELE EXPERIMENTULUI

Ca în oricare alt experiment pot apărea surse de variaţie străine de experiment,variabilele

confundate.Astfel rezultatul experimentului poate fi influenţat de stările dispoziţionale ale

subiectului.

CONCLUZII: Putem spune că filtrajul nu apare la intrarea pe canal, ci se produce intâi o

analiză a ambelor mesaje, iar mesajul pe care vrem să-l ignorăm ajunge totuşi la nivel conştient.

3.2.Modelarea experimentalã a particularitãţilor atenţiei

► Stabilitatea atenţiei

Dacã încercãm sã privim pentru mai mult timp un anumit obiect, se poate observa cã

privirea noastrã se deplaseazã în procesul examinãrii, când la un detaliu al obiectului, când la altul

10

(fluctuaţiile atenţiei).

Demonstraţie: Se examineazã o figurã dublã (cinci şi şase cuburi, figura lui Boring, soţia

şi soacra) şi se noteazã numãrul de schimbãri pe unitatea de timp. Se observã cã figura nu este

perceputã cu aceeaşi claritate tot timpul.

►Volumul atenţiei

În câmpul activitãţii noastre la un moment dat pot fi cuprinse un numãr limitat de

obiecte.

Demonstraţie: Se prezintã la tahistoscop diferite imagini, cuvinte, obiecte etc. cu o

expunere foarte scurtã (câteva sutimi de secundã), încât subiectul nu are timp sã-şi deplaseze

atenţia. Se poate observa cã subiectul va percepe în aceastã situaţie aproximativ 4-6 obiecte

independente sau litere izolate, în 1/10 secundã. Dacã literele formeazã cuvinte cunoscute,atunci

un adult normal poate percepe 3-4 cuvinte formate din câte 3-4 litere, adicã în total aproximativ

15-17 litere.

Volumul atenţiei ca factor psihoindividual prezintã o mare importanþã în viaţa

omului, îndeosebi în activitatea profesionalã (la conducãtorii auto, la aviatori, soldaţii din

patrulele de recunoaştere etc).

►Distribuţia atenţiei

Este o caracteristicã a atenţiei legatã strâns de volum, dar care se referã la capacitatea de a

cuprinde simultan în câmpul sãu un numãr de acţiuni. Se ştie cã atunci când avem de efectuat o

activitate care solicitã o atenţie foarte concentratã, executarea unei activitãţi secundare este

uneori imposibilã sau dificilã.

Demonstraţie: Un subiect scrie pe caiet numerele de la 1 pânã la 20 şi, simultan, numãrã

cu voce tare de la 20 la 1. Se comparã valorile performanţiale la executarea sarcinii simple

(scrierea de la 1 la 20) cu cele obţinute la executarea simultanã a celor douã activitãţi (scriere şi

11

numãrare). Valorile se exprimã în timp de execuţie.

Acelaşi lucru se poate face cerând subiectului sã citeascã un text dintr-o carte şi sã facã

simultan pe o hârtie semnele + - + - sau t, p etc.

4. Mijloace de îmbunătăţire a atenţiei

Psihologii au propus de-a lungul vremii tot felul de mijloace de control al atenţiei, dar

fenomenul meditaţiei ca suport al unei atenţii crescânde se pare că fascinează nu doar lumea

ezoterismului, ci şi psihologia contemporană.

Doctorul Amishi Jha, profesor la Universitatea din Pennsylvania a recrutat un grup de

voluntari care nu practicaseră nicio formă de meditaţie şi i-a trimis într-o tabără ezoterică ce dura

8 săptămâni şi consta în serii de 3 cursuri pe zi a câte cel puţin 30 minute de meditaţie. La

sfârşitul experimentului 17 dintre cei care au trecut prin experienţa mistică au fost comparaţi cu

alţi 17 oameni care nu au încercat procedeul niciodată, dându-li-se probe care aveau drept scop

măsurarea atenţiei. Rezultatele acestora au demonstrat că meditaţia a condus la creşterea

capacităţii de focusare a atenţie, însoţită de scăderea nivelului de stres.

5. Concluzii

Cu un mecanism neuro-fizio-psihologic complex,atenţia constituie, poate, principalul

pion în reglarea activităţii umane, de la cele mai simple comportamente, până la activităţi ce ies

din zona tangibilului, a firescului, a previzibilului.

În teoria haosului există principiul numit “efectul fluturelui”, descriind modul în care

mişcarea aripilor unui fluture porneşte un întreg lanţ de evenimente, ce duce într-un final la

apariţia unei tornade la o distanta de mii de mile de evenimentul iniţial. Potenţialul formării

torandei există mereu, dar schimbarea atmosferică iniţială cauzată de bătaia de aripi a fluturelui e

12

responsabilă de crearea contextului necesar pentru ca tornada să se manifeste sau nu. Mici

variatii ale condiţiilor iniţiale ale unui sistem dinamic neliniar pot produce variaţii majore pe

termen lung in comportamentul sistemului. Consider că deschiderea atenţiei senzoriale şi

voluntare,recunoaşterea oportunităţilor sau a factorilor perturbatori care există şi apar in fiecare

moment al zilei,urmate de actul decizional pot genera în viaţa fiecărui individ efecte-tornadă sau

pot conduce la starea de mathesis universalis spre care psihicul uman, ca sistem dinamic, tinde.

13

Referinţe bibliografice

Miclea, M. (1999). Psihologie cognitivă: modele teoretico- experimentale. Iaşi:

Polirom, pg. 107-127.

Lungu, N. (2007). Psihologie experimentală. Bucureşti: Editura Fundaţiei

România de Mâine, pg. 201-216.

Rusu, E. C. (2007). Psihologie cognitivă. Bucureşti: Editura Fundaţiei România

de Mâine, pg. 72-105.

Drăgulinescu, A. (2007). Efectele micului ecran asupra minţii copilului.

Bucureşti: Prodromos. pg. 34- 56

Cherry, E.C., (1953). Some experiments on the recognition of speech, with one

and with two ears. Journal of the Acoustical Society of America. nº 25/2005. pg.

975-979.

Deutsch, J.A. & Deutsch, D., (1963). Attention: some theoretical considerations.

Psychological Review. nº 70. pg. 80-90.

Surse bibliografice electronice

1. Haykin, Simon. The Cocktail Party Phenomenon.

http://ida.first.fraunhofer.de/~harmeli/summer_school/slides/

hazkin_slides_essica2003.pdf. Link accesat la data de 12.11.2010.

2. Qian, Hanlin. Computational Model of Human Attention in Multiple Object

Tracking.

http://zoo.cs.yah.edu.classes/cs490/02-03a/qian.hanlin/finalreport.html. Link

accesat la data de 12.11.2010.

14

3. Simon, Daniel J.. Chabris, Christopher F., Gorillas in Our Midst:

Sustained Inattentional Blindness for Dynamic Events,

http://www.wjh.harvard.edu/~cfc/Simons1999.pdf. Link accesat la data de

12.11.2010.

4. Wellbrink, Joerg, Zyda, Mike, Hiles, John, Modelling Vigilance Performance

as a Complex Adaptive System.

http://terra.cs.nps.navy.mil/www.moveinstitute.org/Publications/

YDMS_Wellbrink16Mar.pdf. Link accesat la data de 12.11.2010.

15