Hipnoza Ericksoniana

Milton H Erickson(1901-1980) parintele a ceea ce a devenit "Hipnoza Ericksoniana" - sau hipnoza de orientare ericksoniana, este recunoscut drept cea mai faimoasa autoritate mondiala in hipnoterapie si in psihoterapia strategica de scurta durata. El a fost una din cele mai creative, receptive si ingenioase personalitati psihoterapeutice ale tuturor timpurilor. Este considerat drept cel mai mare profesionist din lume in materie de comunicare. Se baza in munca sa pe "invatarea inconstienta", experientiala.

Biografie scurta

S-a nascut pe 5 decembrie 1901 si a crescut in comunitatile rurale din Nevada si Wisconsin.

O istorie de viata complexa, cu experiente care au contribuit semnificativ la ceea ce este astazi hipnoza ericksoniana. In copilaria timpurie a avut dificultati in a invata sa vorbeasa suferind de dislexie. Invata sa vorbeasca la varsta de patru ani. Acest lucru l-a facut sa fie pasionat de sensul cuvintelor si de forma lor, devenind o pasiune, care il face sa invete dictionarul limbi engleze neprescurtat pana in clasa a treia. Acest lucru i-a atras porecla "domnul Dictionar"care il insoteste pana la facultate. Isi uimeste profesori cu acesta capacitate a sa si interesul fata de polisemie, multiplele niveluri de semnificatie ale cuvintelor si variatiei sensului acestora in functie de context.

La varsta de 17 ani este afectat de primul atac de poliomielita ceea ce il obliga sa foloseasca experiente de reevocare-reamintire vie a amintirilor senzorile timpurii, care l-au ajutat sa reinvete cum sa-si utilizeze muschi. Evocarea amintirilor senzoriale timpurii dadeau nastre unor procese ideomotorii si ideosenzoriale care au fost baza pentru reinvatarea functiilor pirrdute in urma accidentelor si bolilor.Erickson spunea: "Incetul cu incetul am invatat ca, daca m-as putea gandi la mers si relaxare, durerea s-ar mai ameliora" - arata cum descoperise pentru sine insusi modul cum relaxarea si fixarea atentiei asupra realitati interioare ar putea inlocui aspectele dezadaptative sau dureroase. Aceste experiente le traia in jurul varstei de 19 ani, pe atunci el nu denumea aceste experiente ca stari modificate de constiinta sau autohipnoza, aceste experiente l-au facut sa se intereseze de hipnoza si sa studieze cu Clarck Hull.

Primele sale studii asupra hipnozei le-a facut ca student in ultimii ani, in timpul seminarului de hipnoza, pe parcursul anilor 1923-1924, la Universitatea din Winsconsin, cu supervizarea profesorului dr.Clarck L.Hull, fondator al psihologiei experimentale si al teoriei invatarii hipnozei si a transei ca experiente normale, care se pot dezvolta in timpul perioadelor de introspectie. Erickson si-a primit gradele de Bachelor, Master in Psychology, precum si doctoratul la Universitatea din Wisconsin.

Dupa absolvire a lucrat in domeniul clinic continuand sa sustina o vasta activitate experimentala cu diferiti subiectii, dintre care cei mai fideli au fost chiar membrii familiei sale.Se casatoreste cu Elizabeth Moore, care timp de patruzeci de ani, este persoana cea mai apropiata de el in plan personal si

profesional si cu care are opt copii-patru baieti si patru fete. In 1948, Erickson se muta cu familia in Phoenix, Arizona. El continua o intensa practica particulara in domeniul psihoterapiei si calatoreste frecvent pentru a preda hipnoterapia. In 1951 sufera al doile atac poliomilitic, dupa care in ciuda eforturilor de recuperare pe care il depune ramane cu sechele poliomilitice. In pofida prezentei acestor probleme, el continua atat efortul terapeutic, cat si cel de predare. Pe 25 martie 1980, Erickson a murit datorita unei infectii acute, disparand unul dintre cei mai talentati profesionisti ai psihoterapiei pa care i-a avut omenirea.

Hipnoza ericksoniana

Studiile experimentale si terapeutice ale sale in domeniul hipnozei se intind pe mai bine de 50 ani. El a determinat o reintinerire a intregului domeniu, fenomen care a dus la dezvoltarea abordarilor neautoritare si indirecte ale sugestiei si comunicarii hipnotice, in care subiectii invatau cum sa experimenteze fenomenele hipnotice si cum sa utilizeze propriile lor potentiale pentru a-si rezolva problemele in maniera lor personala. Intreaga viziune ericksoniana asupra hipnozei si terapiei accentueaza importanta respectarii complete a individualitatii si unicitatii fiecarei persoane. Erickson accentua faptul ca dezvoltarea interrelatiilor terapeut-pacient si a increderi reciproce este vitala pentru succesul psihoterapiei.

El considera ca hipnoza este o stare de consiinta unica si deosebita, care permite accederea la resursele interioare ale inconstientului subiectului. Erickson sublinia de asemenea ca trebuie sa existe un respect fundamental pentru individualitatea fiecarei persoane, considerind ca fiecare persoana isi atinge obiectivele in modul sau propriu si ca nici o teorie nu ar putea explica intr-un mod corect si in totalitate unicitatea fiecarui individ, sarcina terapeutului fiind sa ajusteze terapia la fiecare individ in parte.

Secretul succesului lui Erickson poate fi formulat astfel: "Schimbarea cadrul de referinta al mintii constiente si apelerea la resursele existente, pe care fiecare persoana le-a experimentat si automatizat in mod necesar in istoria vietii sale". Abordarea sa fata de oameni este aceeasi cu abordarea fata de sine insusi si anume: "a invata minte sa se concentreze pe nenumarate cunostinte, potentialuri si resurse interioare de natura inconstienta".

Folosea adesea anecdote si istorioare in comunicarea cu pacienti, nefiind satisfacut de comunicarea la un singur nivel. Era o persoana amabila, prietenoasa si griluile care stia sa se bucure de viata. Umorul era o parte importanta din viata lui, ridea si era o persoana pozitiva si isi incuraja si pacienti sa fie la fel. Era incantat si multumit de schimbarile pozitive pe care oameni le realizau. Cand pacientul sau facea o schimbare pozitiva sau cind faceau o levitatie a bratului(chiar daca era a treizecea mie levitatie a bratului pe care o realiza)el era incantat, uimit si foarte mindru ca pacientul sau a indeplinit asa o sarcina dificila, iar acest lucru il transmitea si pacientului la nivel nonverbal, facandu-l sa-si sporeasca incredera in sine.

Domeniile si abordarile pe care abordarea ericksoniana le-a inspirat in mod direct sunt: programarea neurolingvistica, Scoala de la Palo Alto, orientarile strategica si sistemica din psihoterapia familiala si psihoterapia prin interventie paradoxala.

Ce este hipnoza?

In timpul starii normale de constiinta, percepem multi stimuli diferiti si senzatii si le procesam in acelsi timp. In hipnoza sau in transa hipnotica atentia este concentrata doar asupra unui singur punct iar restul mediului este mai putin important. Aceasta se intampla destul de des in viata de zi cu zi, si a face ceva “ca si cum ai fi in transa” este un lucru de obisnuit. Traim un fel de transa in timpul ce facem jogging, in timp ce citim un roman interesant si cand lucram foarte concentrati.

In context clinic aceste abilitati privind starile de transa spontane sunt utilizate si incurajate pentru a facilita utilizarea lor in rezolvarea problemelor mentale si fizice. Diferitele feluri de hipnoza clinica, asa cum este folosta astazi, sunt caracterizate ded urmatoarele trasaturi distinctive:

- a intra si a iesi din transa este o actiune total deliberata; - intentia de a face sau nu ceva nu este restrictionata in nici un fel;- daca persoana atinge un nivel de transa mai profound, se dezvolta un fel de automatism prin care persoana e incurajata actioneze si sa descopere noi potentiale si posibilitati in propria persoana;- acestea sunt experiente comune, fara a avea nimic spectacular- similar cu impresia pe care o persoana o are atunci cand face jogging si realizeaza dintr-o data ca picioarele alearga automat- cand persoana se gaseste intr-o asemenea stare cand depasirea limitelor personale devine posibila.

Ce poate face hipnoza si cui ii poate fi de folos? Stari de transa pot fi utilizate in medicina, stomatologie, psihoterapie. In bolile cornice, pentru a facilita examinarile neplacute, pentru a pregati anestezia pentru operatie. In stomatologie pentru a reduce anxietatea si pentru a face tolerabile tratamentele indelungate, pentru a obtine anestezia hipnotica, mioartropatia, problemele articulatiei mandibulare, si pentru a face posibil tratamentul atunci cand este un reflex de gag excesiv. In psihoterapie este util in tratamentul anxietatii, fobiilor, depresiei, stresului port-traumatic, tulburarilor psihosomatice: colon iritabil, tensiune arteriala crescuta, psoriasis, alergii, migrene, durere cronica, cancer; ca si in tratamentul tulburarilor alimentare, insomniilor, obiceiurilor nesanatoase, precum fumatul. In transa este de asemenea posibil sa se gaseasca sursa problemelor prin intermediul regresiei si colatoria in viitor pentru a trai noi modalitati de a trai fara simptom. Alte tratamente, cum este terapia comportamentala pot fi semnificativ facilitate.

Cum functioneaza? In timpul inducerii transei, concentrarea este distrasa de la stimuli externi si directionata catre senzatii interne. De obicei, se realizeaza o stare de relaxare fizica , ca un prim semn. Hipnoza nu este “un program de relaxare” stereotip, ci este croita individual. Relaxarea in hipnoza eset asociata cu o calmare a ritmurilor bilogice, pentru respiratia si ritmul cardiac. Aceasta face posibil ca fiecare pacient sa se concentreze asupra experientelor interioare. Daca hipnoza este folosita pentru a facilita o examinare sau un tratament( chirugiacal sau stomatologic) focusul va fi asupra episoadelor pozitive si placute pe care pacientul si le alege singur; cu cat sunt mai realiste aceste scenarii, cu atat lumea exterioare va fi mai disociata. Prin stimularea capacitatii de a se relaxa in timpul tratamentului, hipnoza incurajeaza

asumarea responsabilitatii pentru propria stare de bine.

In psihoterapie se realizeaza de multe ori o realitate alternative pentru a controla comportamentul simptomatic; in aceasta realitate alternativa , modificarea sau extinctia simptomelor este traita atat de intens, incat in final, aceasta realitate imaginata hinotic devine parte a vietii de fiecare zi. Retrairea evenimentelor traumatice din trecut este factorul semnificativ in tratamentul cauzal prin regresie. Experiente reprimate sau uitate pot fi astfel reamintite si reevaluate in limina constintelor actuale. Modalitatile anterioare de procesare a emotiilor pot fi corectate in transa hipnotica. (sursa: European Society of hypnosis )

Cine a fost Milton Erickson

Written by Alexandra

Saturday, 29 March 2008

Milton H. Erickson (1901-1980), Doctor in Medicina, este recunoscut drept cea mai faimoasa autoritate mondiala in hipnoterapie si in psihoterapia strategica de scurta durata. El a fost una din cele mai creative, receptive si ingenioase personalitati psihoterapeutice ale tuturor timpurilor. Este considerat drept cel mai mare profesionist din lume in materie de comunicare. Se baza pe "invatarea inconstienta" experientiala.

Erickson s-a nascut pe 5 decembrie 1901 si a crescut in comunitatile rurale din Nevada si Wisconson.

In copilaria timpurie a avut dificultati in a invata sa vorbeasa, sufrerind de dislexie. Invata sa vorbeasca la varsta de patru ani.Acest lucru l-a facut sa fie pasionat de sensul cuvintelor si de forma lor, care il face sa invete dictionarul neprescurtat al limbii engleze pana in clasa a treia. fapt care i-a atras porecla "domnul Dictionar", care l-a insotit pana la facultate. Si-a uimit profesorii cu aceasta capacitate si cu interesul fata de polisemie - multiplele niveluri de semnificatie ale cuvintelor si variatiei sensului acestora in functie de context. La varsta de 17 ani este afectat de primul atac de poliomielita, ceea ce il face sa foloseasca experiente de reevocare vie a amintirilor senzoriale timpurii, care l-au ajutat sa reinvete cum sa-si utilizeze muschii. Evocarea amintirilor senzoriale timpurii dadea nastere unor procese ideomotorii si ideosenzoriale care au fost baza pentru reinvatarea functiilor pierdute in urma accidentelor si bolilor. Erickson spunea: "Incetul cu incetul, am invatat ca, aca m-as putea gandi la mers si relaxare, durerea s-ar mai ameliora", aratand cum a descoperit pentru sine insusi modul in care relaxarea si fixarea atentiei asupra realitatii interioare ar putea inlocui aspectele dezadaptative sau dureroase ale orientarii generalizate spre realitatea unui om. Aceste experiente le traia in jurul varstei de 19 ani; pe atunci, el nu denumea aceste experiente "stari modificate de constiinta" sau "autohipnoza", insa aceste experiente l-au facut sa se intereseze de hipnoza si sa studieze cu Clark Hull.

Primele sale studii asupra hipnozei le-a facut ca student in anii terminali la Universitatea din Winsconsin, in timpul seminarului de hipnoza, pe parcursul anilor 1923-1924,cu supervizarea profesorului dr. Clark L.Hull, fondator al psihologiei experimentale si al teoriei invatarii hipnozei si a transei ca experiente normale, care se pot dezvolta in timpul perioadelor de introspectie.Erickson si-a primit diplomele de

Licentiat si Master in Psihologie, precum si doctoratul, de la Universitatea din Wisconsin. Dupa absolvire a lucrat in domeniul clinic, continuand sa sustina o vasta activitate experimentala cu diferiti subiecti,dintre care cei mai fideli au fost chiar membrii familiei sale. S-a casatorit cu Elizabeth Moore care, timp de patruzeci de ani, a fost persoana cea mai apropiata de el in plan personal si profesional si cu care a avut opt copii - patru baieti si patru fete. In 1948, Erickson s-a mutat cu familia in Phoenix, Arizona. A continuat o intensa practica particulara in domeniul psihoterapiei si a calatorit frecvent pentru a preda hipnoterapia. In 1951, a suferit al doile atac poliomielitic dupa care, in ciuda eforturilor de recuperare pe care le-a depus, a ramas cu sechele. In pofida prezentei acestor probleme, el a continuat atat efortul terapeutic, cat si pe cel de predare.

Studiile sale experimentale si terapeutice in domeniul hipnozei se intind pe mai bine de 50 ani. Erickson a determinat o reintinerire a intregului domeniu, fenomen care a dus la dezvoltarea abordarilor neautoritare si indirecte ale sugestiei si comunicarii hipnotice, in care suviectii invatau cum sa experimenteze fenomenele hipnotice si cum sa utilizeze propriile lor potentiale pentru a-si rezolva problemele in maniera lor personala. Intreaga viziune ericksoniana asupra hipnozei si terapiei accentueaza importanta respectarii complete a individualitatii si unicitatii fiecarei persoane. Erickson accentua faptul ca dezvoltatrea interrelatiilor terapeut-pacient si a increderii reciproce este vitala pentru succesul psihoterapiei. El considera ca hipnoza este o stare de constiinta unica si deosebita, care permite accederea la resursele interioare ale inconstientului subiectului. Erickson sublinia de asemenea ca trebuie sa existe un respect fundamental pentru individualitatea fiecarei persoane, considerind ca fiecare persoana isi atinge obiectivele in modul sau propriu si ca nici o teorie nu ar putea explica intr-un mod corect si in totalitate unicitatea fiecarui individ, sarcina terapeutului fiind sa ajusteze terapia la fiecare individ in parte. Secretul succesului lui Erickson poate fi formulat astfel: "Schimba cadrul de referinta al mintii constiente si apeleaza la resursele existente pe care fiecare persoana le-a experimentat si automatizat in mod necesar in istoria vietii sale". Abordarea sa fata de oameni este aceeasi cu abordarea fata de sine insusi si anume: "a invata mintea sa se concentreze pe nenumarate cunostinte, potentialuri si resurse interioare de natura inconstienta". Folosea adesea anecdote si istorioare in comunicarea cu pacientii, nefiind satisfacut de comunicarea la un singur nivel. Era o persoana amabila, prietenoasa si grijuile care stia sa se bucure de viata. Umorul era o parte importanta din viata lui, radea si era o persoana pozitiva si isi incuraja si pacientii sa fie la fel. Era incantat si multumit de schimbarile pozitive pe care oamenii le realizau. Cand pacientul sau facea o schimbare pozitiva sau cand facea o levitatie a bratului (chiar daca era a treizecea mia levitatie a bratului pe care o realiza), el era incantat, uimit si foarte bucuros ca pacientul sau a indeplinit asa o sarcina dificila, iar acest lucru il transmitea si pacientului la nivel nonverbal, facandu-l sa-si sporeasca increderea in sine.

Erickson a murit pe 25 martie 1980 datorita unei infectii acute, disparand unul dintre cei mai talentati profesionisti ai psihoterapiei pe care i-a avut omenirea. Domeniile si abordarile pe care opera ericksoniana le-a inspirat in mod direct sunt: programarea neurolingvistica (NLP), Scoala de la Palo Alto, orientarile strategica si sistemica din psihoterapia familiala si psihoterapia prin interventie paradoxala.