· Eminescu & Beyoncé Constantin Cubleºan ... „Vieþii lui Mihai Eminescu”. Datele acestea...

TRIBUNA 225

PANTONE portocaliu

PANTONE violet 11

Black

Black

3 lei

Judeþul Cluj

R e v i s t ã d e c u l t u r ã • s e r i e n o u ã • a n u l X I • 1 6 - 33 1 i a n u a r i e 2 0 1 2

Mih

ai Mãn

iuþiu

la Cafen

eaua criticã

Ilustraþia numãrului: expoziþia de plasticã micã Vârsta de bronz II

Gheorghe Schwartz

Cine a fost Al Optzeci ºinouãlea?

Oana Pughineanu

Eminescu &Beyoncé

Constantin Cubleºan

I. L. Caragiale „Pretutindeni înlumea de azi”

Aurel Cucu Babilonia

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

22 TRIBUNA • NR. 225 • 16-31 ianuarie 2012

bour

22

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

Consiliul consultativ al revistei de culturãTribuna:

Diana AdamekMihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMarius JucanVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Maria Georgeta Marc

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu(fotoreporter)

Colaþionare ºi supervizare:L. G. Ilea

Redacþia ºi administraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

Eminescu la CernãuþiMircea Popa

bloc-notes

Responsabil de numãr: Oana Pughineanu

Nãscut în zona colinarã a Bucovinei, numitã încântece „dulce Bucovinã, veselã grãdinã”,Eminescu a fost un produs tipic al þinutului în

care s-a nãscut ºi a crescut, dar în acelaºi timp ºi unprodus al întregului spaþiu românesc. Având dreptdascãl un transilvãnean format în ºcolile Blajului, AronPumnul, purtând în suflet cu o ardoare deosebitã„mica Romã”, cu cultul ei aparte pentru trecut,strãmoºi ºi spirit naþional, Eminescu n-a putut apãreaîn faþa posteritãþii decât ca „expresie integralã asufletului românesc”, cum l-a numit N. Iorga. Poetul acutreierat de mic toate þinuturile româneºti, dintr-oaplecare fireascã de a cunoaºte direct modul de trai alþãranului român, frumuseþile tradiþiilor ºi alefolclorului lui, îndrãgind în special spaþiul transilvande omenie ºi culturã. L-a cunoscut bine în urmaturneelor teatrale fãcute cu Fanny Tardini sau cuMihail Pascaly, apoi în vizitele fãcute celor doi fraþistrãmutaþi aici, unul la Sibiu ºi altul la Timiºoara, iarmai apoi ca student la Viena s-a împrietenit cupredilecþie cu colegii sãi ardeleni. Împreunã cu aceºtiaa fãcut parte din societatea „România Junã”, apoi dincea numitã „Orientul”, în programul acesteia figurândca urmând a vizita Maramureºul pentru conferinþe ºiculegeri de folclor.

Nu trebuie uitat cã tânãrul Eminescu scrie primelepoezii, invocând de fiecare datã imaginea „frumoaseiBucovine” sau a „dulcei Bucovine”, ca un tãrâm alvisurilor pe care trebuie sã-l pãrãseascã. Imagineaprovinciei sale natale apare atât în poezia „La mor-mântul lui Aron Pumnul”, cu care debuteazã înLãcrimioarele învãþãceilor, dar ºi în altã poezie trimisãspre publicare revistei Familia, poezie intitulatã „LaBucovina”. Iatã începutul acesteia: „N-oi uita vreodatã,dulce Bucovinã,/Geniu-þi romantic, munþii înluminã,/Vãile în flori,/Râuri resãltânde printre stâncenalte,/Apele lucinde-n dalbe diamante/Peste câmpii-nzori”. ªi finalul: Mânã doru-i tianic colo, înspretine,/Ochiul îmi sclipeºte, genele-mi sunt pline,/Inimami-e grea;/Astfel, totdeauna când gândesc latine,/Sufletul mi-apasã nouri de suspine,/Bucovinamea!” Poezia apare în Familia nr. 25 (14/26 august1866, p. 292) ºi poate fi cititã ca un rãmas bun pecare poetul, pribeag deja prin alte pãrþi, îl ia de laleagãnul copilãriei sale ºi a fraþilor sãi. Nu trebuie sãscãpãm din vedere cã mai toþi copiii Eminovicilor aufost trimiºi la studii la Cernãuþi ºi mai toþi ºi-au mar-cat trecerea prin gimnaziul de acolo, fãcând donaþii încãrþi bibliotecii acestei instituþii. Nicolae, Ilie ºi maiapoi mezinul Eminescu se numãrã printre donatori,iar tânãrul Eminescu, cãuia îi plãcea sã-ºi petreacãzilele în biblioteca Pumnului, a realizat ºi un inventaral acestei Biblioteci, care ne-a rãmas ca mãrturie ainteresului sãu pentru lecturã.

Desigur, trecerile ºi petrecerile ulterioare ale luiEminescu, devenit între timp un remarcabil poet ºi ungeniu al naþiunii, îi mobilizeazã pe prietenii poetului,iar întâlnirile dintre prieteni sunt totdeauna cãutate ºibinevenite. Nu s-a cercetat însã cu atenþie modul încare Bucovina ºi mai ales Cernãuþii au contribuit lapãstrarea memoriei poetului dupã trecerea lui la celeeterne ºi cum au încercat prietenii ºi mai apoi admira-torii sãi sã-i perpetueze prezenþa. Avem în vederemodul în care versurile sale au continuat sã circulezeaici, sã fie reproduse prin ziare, reviste sau calendare ºialmanahuri.

Cultul lui Eminescu în Bucovina a fost întreþinut cumare devotament ºi de Revista politicã de la Suceava,apãrutã între 3 mai 1886 ºi 1 aprilie 1891, prin grijainimoºilor cãrturari Simeon Florea Marian ºi Matei

Lupu, cel din urmã fost apropiat al poetului. Convinºide faptul cã au în faþã un mare poet, aceºtia vor repro-duce an de an mai multe creaþii eminesciene. Astfel,în 1886, revista include în sumarul ei urmãtoarelepoezii: “De ce nu-mi vii?” (nr.22) ºi “La steaua” (nr. 23), urmate în anul urmãtor de poeziile„Dorinþa”(nr. 11), „Ce e amorul?”(nr. 12),“Somnoroase pãsãrele” (nr. 13), iar în 1889 de poeziile„Atât de fragedã” ºi „De-or trece anii…” (nr. 1), poeziicare nu figureazã în Bibliografia eminescianã din volu-mul 17 de Opere pentru simplul motiv cãalmanahurile respective au fost gãsite. Revista acordãapoi o mare importanþã stãrii de sãnãtate a poetului,þinându-ºi la curent cititorii cu buletinul medical alpoetului, amintind celor interesaþi cã „Starea poetuluiEminescu se agraveazã”(nr. 13/1889) ºi cu unele iniþia-tive legate de pãstrarea memoriei sale, cum ar fi pro-punerea unei strãzi din Botoºani care sã poartenumele sãu (Strada Eminescu, nr. 17/1889).

Ceea ce ni se pare cel mai important e faptul cã aicia apãrut la sfârºitul anului 1889 cel mai bogat ºi maiinformat necrolog închinat poetului, necrolog careconþine o serie de amãnunte necunoscute din viaþapoetului decât de cãtre apropiaþii sãi împreunã cu carea urmat studii la Universitatea din Viena. Deºi necro-logul nu e semnat el aparþine fãrã îndoialã lui TeodorV. Stefanelli, bun prieten al sãu din perioada vienezã,unul dintre cei care a scris apoi o serie de amintirisubstanþiale despre poetul „Luceafãrului”. Informaþiilepe care ni le comunicã asupra asupra acestei perioadesunt de nepreþuit ºi însuºi George Cãlinescu a apelatla ele atunci când a trebuit sã redacteze capitolul privi-tor la viaþa de student din monografia sa închinatã„Vieþii lui Mihai Eminescu”. Datele acestea reprezintão minã de aur pentru biografii eminescieni, deoarecesunt primele care deschid seria evocãrilor despre viaþapoetului, cu destule amãnunte inedite legate de modulde a fi al studentului poet. Exceleazã aici mai alesdatele furnizate despre ultimele zile ale poetului, cuamãnunte nu de puþine ori înduioºãtoare, pe carenumai el, credinciosul sãu amic, putea sã le cunoscã ladetaliu. Sunt amintite cîteva întâmplãri din sanatoriuldoctorului ªuþu, imediat dupã evenimentele care l-auadus acolo. Demne de apreciat sunt apoi caracteri-zãrile privind locul sãu ca poet în viaþa literarã amomentului, între care sunt avute în vedere atât ino-vaþiile pe care poezia le-a impus în cîmpul nostru liric(„Acest poet a întrupat în forme noi atât de puternicesentimentele ºi gândurile lui uriaºe…”) dar ºi erudiþiaºi cunoºtinþele ºi cultura lui întinsã cu care ºi-a impre-sionat contemporanii („Având un capital de cunoºtinþeîntinse…), dimpreunã cu talentul de orator, impre-sionând prin „limba lui admirabilã”, dar ºi ca prezenþãfizicã ºi intelectualã (de o „impresiune fermecãtoare”).Printre colegi trecea drept un original, prin felul de agândi ºi a se exprima, depãºindu-ºi cu mult colegiiprin preocupãri ºi convingerile politice de care era ani-mat, ºi pe care nu ezita sã le exprime cât maiconvingãtor cu putinþã. Trãind împreunã cu colegi dinprovinciile asuprite, cum era cazul Transilvaniei ºiBucovinei el avea o atracþie cu totul specialã pentrucolegii din aceste teritorii, cu care devenise prieten latoartã ºi cu care împãrtãºea visul idealulului naþional.„Eminescu – spune autorul – l-a împins pe Slavici, carestudia drepturile, pe calea literarã, îndemnându-l neîn-trerupt sã scrie”. Atunci când el se lãsa pradã inspi-raþiei, se închidea în casã ºi consuma multã cafea,umplând întreaga casã cu mirosul cafelei mãcinatesau aburinde, al spirtului de maºinã ºi al tutunului. L-a

(continuare în pagina 21)

În principiu, intelectualul reuºeºte destul debine sã se complacã prin jocurilehermeneutice în care cu timpul devine expert

într-o lume al cãrei scop este producþia dejustificãri, fie ele ancorate în sens sau non-sens.Desigur nu mã refer la justificãrile de gen”lanþul fiinþei”. De fapt, un exerciþiu precum celal interpretãrii obiectelor artistice ale avangardeisau mai noile etici aplicate îi ascut din ce în cemai mult capacitãþie ”formale” de a jumelasensul cu non-sensul, de a-l masca pe unul cucelãlalt într-un joc de acreditãri ºi discreditãri.Lumea re(a)dusã graþie mass-media ºi reþelelorde socializare la forma mai vechilor cabinete decuriozitãþi transformã exerciþiul de interpretareîn ceva foarte apropiat de ceea ce este nevoit sãfacã iubitorul de artã în accepþia lui Thierry deDuve. Plimbându-se prin cabinetul decuriozitãþi, cel ce doreºte sã le interpreteze va ficuprins de un ”sentiment al disensiunii”, de un”sentiment al nonasentimentului”. Asemeniiubitorului de artã ce se autodreseazã în scopulde a îngloba în numele generic de artã, atâtCina cea de tainã cât ºi Rahat de artist 100%pur, la fel, privitorul cabinetului de curiozitãþiva trebui sã includã cam tot ce vede în termenulde lume. E un fel de a transforma disonanþacognitivã în habitus, un soi de nou (non)sensuscomunis postmodern. Totuºi, când ºi când,intelectualul, dacã mai dispune de o oarecaredozã de sinceritate ºi e dispus sã renunþe mãcarpentru câteva minute la fotoliul mental altextualitãþii cu care construieºte artificial lumeava fi pãlit (chiar nu gãsesc un cuvânt maipotrivit) de unele apariþii din cabinetul decuriozitãþi cu forþa unui tsunami... adicã cu forþaa ceva care se prezintã fãrã echivoc, cu ºi capropria limitã a interpretãrii. De fapt, forþaacestor apariþii va ºubrezi într-atât de tarelesnicioasa limitã a interpretãrii încât ea vaplonja într-o scurtã ºi intensã revelaþie acaracterului limitat al oricãrei interpretãri (oricâtde stufoasã sau eruditã ar fi ea). Nicisensibilitatea artisticã, nici un intelect mairãsãrit ºi nici mai rara capacitate de sintezãteoreticã nu-i vor mai servi la mai nimic acestuiobservator de curiozitãþi. Extremele sublimuluisau ale tâmpeniei îi vor închide pentru puþintimp gura. Dacã a citit îndeajuns de mulþifilosofi francezi poate va putea bâgui cevadespre sublimul ascuns în orice tâmpenie ºitâmpenia ascunsã în orice sublim. Decantareasau purificarea celor doi termeni pare sã fie dinmotive de corectitudine politicã strict interzisã.Vânarea unei tâmpenii 100% ar deveni ceva degenul uni caz penal. O lungã tradiþie de gândireornamenticã ce a discreditat aproape totaladevãrul-corespondenþã îl face incapabil pevizitatorul cabinetului de curiozitãþi sã reziste înfaþa acestor apariþii devastatoare. Pentru câ îieste interzis (din motive umanist-umanitare) sãþipe ”Asta-i pur ºi simplu o tâmpenie!” sau, maigrav, ”Sunteþi pur ºi simplu niºte tâmpiþi!”,dupã primul moment de ºoc va reveni cumintela adevãrul-coerenþã, interpretând ca la cartesau, în cazul în care e ”norocos”, evadândpsihotic în simbol (alias estetic). Ambelevariante funcþioneazã ca metode de a reducedisconfortul creat de ”sentimentul disensiunii”.ªi ca sã dau un exemplu (acest intro nefiinddecât pretextul necesar pentru el) voi prezenta

ultimul ”obiect artistic” care m-a plasat în”sentimentul nonasentimentului”. Este vorba deun filmuleþ care circulã de ceva timp peinternet. Subiectul lui este o aºa-numitã seratãEminescu, mai precis un anumit ”numãr” dinceea ce pare sã fie un veritabil teatru de revistãpe post de serbare licealã. Dar ce se poateurmãri mai exact în acest filmuleþ? Într-o salãde sport (utilizatã pentru repetiþii) în mijloculunor liceeni ce par destul de entuziasmaþi, treiadolescente din rândul lor executã un dans pe”varianta muzicalã” a poeziei ”O, rãmâi”. Nuºtiu cum aº putea sã descriu în cuvinte melodia.Am oscilat mult între ”manea” (ºi nu pentru cãmelodia ar fi o manea, ci pentru cã ar merita sãfie asociatã cu toatã forþa peiorativã a manelei)ºi ”un cântec de leagãn intonat de o mamãalcoolicã”. Încã nu m-am hotârît pe care din elesã o aleg. Oricum nu muzica este ingredientulforte, ci miºcãrile celor trei adolescente careîncearcã din rãsputeri sã copieze unduirile sexyale vampelor de pe Mtv, gen Beyoncé. Parcã audindicaþiile de regie: ”O, rãmâi, râmâi la mine –Fundul în afarã! ... Te iubesc atât de mult -Sânii la vedere! Ale tare doruri toate - Getdown! Mai mult! Mai mult! Numai eu ºtiu sãle-ascult - Put your hends up in the air like youdon’t care!”. Cã regia e încununatã de successtau mãrturie fluierãturile câtorva colegi careprofitã din plin de non-obligativitateaadolescentului de a articula cuvinte saupropoziþii întregi. Am un flash-back cu ElenaBãsescu care îl lãuda pe Emil Boc pentru cã”ºtie sã editeze fraze întregi”. ªi asta numaicând vorbeºte! Nici nu vã imaginaþi cum leediteazã în scris. Cu siguranþã editarea asta îlduce pe culmile atâtor ”succesuri”, în timp ceElena Bãsescu mai are de învãþat ºi îºi faceucenicia pe umilul post de europarlamentarducând mai departe gloria lui Gigi.

Nu mai insist asupra argumentelor pe carele-am adus în alte articole care au vizatproblema tinerilor, a educaþiei ºi a biopoliticiii

care îi aneantizeazã prin noi ºi noi mecanismepavloviene de control. Vreau doar sã atrag

atenþia asupra a ceea ce cred cã va constitui orupturã între generaþii, între cele ”încãanalogice” ºi viitoarele generaþii ”digitalizate”.Între acestea nu va mai avea loc clasiculconflict, cel pe care l-a evidenþiat psihanaliza ºicare ºi-a gãsit exprimarea cea mai totalã înVerdictul. Conflictul era posibil datoritã viziuniidiferite pe care fiul paricid o avea faþã de lumealegii pe care tatãl încerca sã i-o transmitã. Darviziunile mai mult sau mai puþin diferite caresfârºeau prin a fi mai mult sau mai puþininternalizate vizau ceea ce Charles Taylornumeºte un ”orizont comun de semnificaþie”.Nu numai cã acest orizont a fost dupã cum s-aspus de nenumãrate ori fãrâmiþat, dar cred cã oviitoare reconstrucþie a lui, dacã e posibilã, nu îiva viza, nu îi va include ºi pe ”analogici” sau”încã analogici”. Va fi un orizont reconstruit pebaza ºi pentru animalul instrumentalizat denoile tehnologii. Pãrinþii din ziua de azi nu vorîntâmpina o ”simplã” rezistenþã din parteacopiilor lor, ci vor fi oarecum excluºi de unlimbaj nou pe care nu au reuºit sã ºi-lînsuºeascã la timp. Violenþa conflictului va fiînlocuitã de chinul atroce de a trãi în lumiparalele cu puþine ºi fragile punþi de legãturã.Cam tot atâtea câte sunt între Eminescu ºiBeyoncé.

i Am mai discutat despre aceste aspecte înarticolul Tinerii sau plonjarea din Mit înAdevãr, revista Cultura, 27.01.2011, Spre gloriaapusã a succesului, revista Tribuna, nr. 215,2011, precum ºi în textele apãrute la CriticAtac: O nouã artã: învãþãmântul superior ºi Ceocupã ocupanþii? Ce indigneazã indignaþii?

33

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 225 • 16-31 ianuarie 2012 33

editorial

Eminescu & BeyoncéOana Pughineanu

George Purcaru Povara

Ioan MileaFulguraþiiCluj-Napoca, Editura Limes, 2010

Un spaþiu liric (ºi totodatã filosofic) coerentînchide Ioan Milea într-o carte cu formatliliputan, sugestiv intitulatã Fulguraþii.

Poetului îi reuºeºte ceea ce prefaþa sa enunþã ca peun deziderat: sã regãseascã „acel profund ºi tainicechilibru între tãcere ºi cuvânt pe care poeziavremii noastre pare a-l fi pierdut”. Volumulreprezintã configurarea simbolicã a unei cãi, aceeaa echilibrului fragil dintre bucuria purã ºireprezentarea ei, dintre pacea sufletului ºiintelectualismul ameninþãtor. Poezia, în viziunealui Ioan Milea, este acea fantã deschisã în tangibil,prin care eul alunecã firesc, fãrã a violenta,proiectând infatigabil, prin cuvânt, întruchipãri alenaturaleþii. „În zadar îl mai cauþi/ prin aer. S-adus/ micul poem” (p. 40); „Va sã ºtii: o stea/arãtatã cu degetul/ dispare” (p. 30); „Un chiptrecu. Deodatã/ mi-am distrus bucuria/ mi-nunându-mã” (p. 11).

Este remarcabilã profunzimea demersului liricpe spaþii atât de mici ºi în condiþiile unei parci-monii lexicale respectate cu stricteþe. Organizate,fiecare, în trei minuscule versuri, poemele suntpseudo-haiku-uri, deoarece nu strãmutã în peisajromânesc regulile jocului originar. Autorul se con-siderã el însuºi nu un haijin, ci un haikofil, cepãstreazã în cuvânt misterul contemplaþiei, ºtiindsã particularizeze momentul epifanic, prin sugesti-ile referitoare la anotimp, una din constantelegenului. Cât despre cezura metafizicã, acel loc alb,deschis în mental spre a indica un salt într-o altãdimensiune, ea este oricum cuprinsã în corpulpoemului, în aliajul aparte dintre fiorul beatific ºidetaºarea seninã în faþa existenþei. Autorul ºtieprea bine cã „Micul poem/ transmite-n direct/doar nevãzutul” (p. 74). Convins cã universul nu efinit, ci un proces în plinã desfãºurare, el vede încomunicare ºi solidaritate o lume idealã, gataoricând sã prindã contur: „Un fulger în noapte/ cao creangã-nfloritã/ m-a luminat” (p. 14);„Concitadini,/ în ziua cu ploaie/ ploaia ne leagã”(p. 50).

Un mental atent cultivat, sensibil deopotrivã lanaturã ºi la artã, o emoþie a culturii asumate deci,dar ºi a religiozitãþii organice, palpitã firesc subcrusta cuvintelor, la egalitate cu ploaia, vântul,norii, gheaþa ori copacii. Niciun artificiu nuîmpiedicã libera circulaþie a elementelor, în afarãde ideile fixe, bariere artificiale. Starea naturalã atuturor este gândirea creatoare, inteligenþa fiinduniversalã – în acest sens, putem considera naturao entitate sublim pedagogicã: „Adierea aceasta înfrunziº/ aduce a gând” (p. 16). Faþã de firea cuînvãþãmintele ei, poetul nutreºte o veneraþie dusãpânã la smerenie: „Nu ai voie decât/ cu privireadesculþã/ sã calci pe un nor” (p. 61). Însuºipoemul nu e altceva decât o întâmplare fericitã, cedecupeazã o frânturã din curgerea cosmicã:„Fereastra mea/ înrãmeazã în treacãt/ un nor” (p. 57). În mintea oricãrei creaturi se ascunde, înmic, patosul lumii, pânã ºi un pui de pasãre eahtiat dupã viaþã, presimþindu-i imensitatea: „Puiulde vrabie/ cascã ºi el/ un cioc cât lumea” (p. 103).Analogiile florale nasc unele din cele mai sensibile,mai spiritualizate poeme: „Chiar ºi în glastrã,/ un

sfetnic de tainã/ e trandafirul” (p. 82); „Laleleroºii/ în jurul bisericii/ ca un potir” (p. 99). Chiardacã, în prezent, natura ameninþatã pare prudentã:„În spatele blocului/ doi corcoduºi/ înfloresc clan-destin” (p. 74), ea emanã forþã, pare a promite cãva rezista rãului: „E vreun rãzboi/ sã nu-l ficâºtigat/ iarba neutrã?” (p. 100). În ea subzistãacel punct al echilibrului ce omului actual i-a scã-pat, dar îl cautã poemul, cale regresivã, întoarsãspre origini: „Pentru o clipã,/ când fulgerã norii,/prind rãdãcini” (p. 80); „Între Turda ºi Cluj,/ ici-colo un deal/ e încã dacic” (p. 101); „Privind ocolinã,/ ajungi uneori / din Cluj în Napoca” (p. 108).

O confuzie beneficã face regnurile sã interfe-reze, fiinþele sã fie una, în imboldul irepresibilspre comunicare autenticã: „Cântecul zice/ cã opãsãruicã/ tinde spre om” (p. 103); „Sinceritate:/stins pe buze,/ surâsul/ mai pâlpâie-n ochi” (p. 27); „Amânã cât poþi/ clipa când zâmbetul/devine gest” (p. 18). Lupta dintre intelect ºiorganicitate e câºtigatã de cea din urmã: „Copãcel-copãcel/ ieºim din poveste,/ intrãm în naturã” (p. 96), cu precizarea cã firea îºi pãstreazã mis-terul, semn al vieþii, al prezervãrii esenþei proprii,ce nu poate fi violentatã: „Instantaneu/ copaculcitit/ se face naturã” (p. 96); „Cu timpul, afiºele/electorale/ dispar în naturã” (p. 42). Un optimismde sorginte filosoficã dizolvã obstacolele exis-

tenþiale, aºa cum râul curge nestingherit pe subgheaþã ori zorii urmeazã nopþii: „Pe nesimþite/zorii dizolvã/ visul urât” (p. 46); „Am scris pe-ntuneric/ ºi totuºi în zori/ am desluºit” (p. 56);„Ciuleºte urechea!/ Sub podul de gheaþã/ curge unrâu” (p. 57). Calmul ancestral e surprins cu aceanonºalanþã care face din poem o sclipire fireascãîn ordinea lucrurilor: „Clipã de pace./ nici haineleparcã/ n-au cusãturi” (p. 67). Traiul poetului eunul unificator, ºerpuire spontanã prin naturã ºiculturã, ca printr-un acelaºi gând înãlþãtor:„Zãpada cãzândã/ privind-o/ mã-nalþ” (p. 41);„Fulgii de nea/ (acesta-i secretul) / ne fac maiuºori” (p. 41); „Plouã ca-n ziua/ când a vorbit cuo caprã/ Umberto Saba” (p. 78); „Cu stropii deploaie/ ce bat darabana/ am un schimb de idei”(p. 49).

Deloc sustrase prezentului însã, „fulguraþiile”lui Ioan Milea trec, tematic vorbind, dincolo depalierul meditaþiilor asupra firii ºi stihiilor ei, pen-tru a schiþa, în perspectivã socialã, universul

ambiguu al aparenþelor stridente, menitedestrãmãrii. Ca tematicã, poemele aparþin aºadarmai multor categorii, un loc privilegiat, dupã me-ditaþia metafizicã, încadratã în naturã, deþinându-lcea moralã. Printr-un efect de suspans, ele indicãposibilitatea izbândei prin statornicie. O finãironie în aceste momente privilegiate opune deri-zoriului permanenþa, axiologicul: „Vicleana istorie/bate monedã/ cu poetul calic” (p. 86). Un micpoem poate cuprinde un tratat de filosofie, religie,moralã ori sociologie: „Epoca noastrã/ moale,asemenea/ fierului crud” (p. 108), sugerând o plu-ralitate semanticã: iminenþa cãlirii prin foc, dar ºislãbiciunea, uºurinþa fatidicã de a ceda (ispitelor).„Doar grãdina-nfloritã/ ne mai învaþã/ umanioare”(p. 21), exclamã cu tristeþe poetul, conºtient cãtrãieºte un timp al intelectului hipertrofiat, adeseaneproductiv ºi steril, obiºnuit sã taie firul în patru,ca pentru a strica toatã plãcerea trãirii: „Acum, dele cânþi,/ fiarele-ndatã/ încep analiza” (p. 91).Sunt, deopotrivã, vremuri ale empirismului agresiv,ce uitã cã impulsul prim este situat, de drept, înspirit: „Tare mã tem/cã-nlocui-vom de tot/ cuvân-tul cu fapta” (p. 90). Tumultul ºi zarva duc la oînvãlmãºealã în care nu se mai citesc nuanþele:„Ce zile! Nu-i chip/ sã discerni/ anotimpul” (p. 96); „Bãtrâne Orfeu,/ acuma ºi pietrele-s/ maitari de urechi” (p. 91). Excesul de ostentaþie con-duce, inevitabil, spre moartea sensului, cãci fireatrãieºte prin echilibru: „Sãraca vedetã,/ aºa bate laochi/ cã dispare!” (p. 75). Intuim aici o subtilãdialecticã a contrariilor reversibile prin hybris.Societatea contemporanã pãcãtuieºte prin agitaþiadestabilizatoare: „Vârtej de vorbe-frunze./ În cen-trul pãrerii/ e-un vis” (p. 7); „De-atâtea reclame/hãituitã, privirea/ fuge-n zig-zag” (p. 88).

Tocmai de aceea, gãsirea „comorii ascunse” aseninãtãþii supra-mentale e tot mai dificilã (dar nuimposibilã!): „Pe zi ce trece,/ vezi firea lucrurilor/tot mai retrasã” (p. 52); „Nu, nu mai ºtim/ sãextragem din arbori/ învãþãtura” (p. 54); „Doar larãstimpuri/ de cifre ne scuturã/ câte-un fior” (p. 107). Natura se manifestã justiþiar în aceastãluptã pentru izbânda bunului-simþ: „Pe DealulFeleacului,/ de-a latul ºoselei,/ un cal neclintit” (p. 70); „Într-o mare livadã/ îmi place sã vãd/ omare armatã” (p. 86). Tradiþia, în sensul guénon-ian al termenului, este salvatoare: „Semn bun.Locatarii/ ies încã sãteºte/ pe lângã bloc” (p. 81);Mãcieºul, sub flori,/ mai are ºi fructe/ de anul tre-cut” (p. 81).

În versurile cu tematicã socialã observãm cãnu se mai respectã întotdeauna cele douã reguliale haikului: cea care presupune un element natu-ral, indicator ºi al anotimpului scrierii poemului,împreunã cu cezura metafizicã, lirismul limitându-se la o meditaþie cu iz apoftegmatic. Rolul recu-perator este însã îndeplinit, pe toate planurile, deprivire. Ea conduce la înflorire imboldul firesc sprecomuniune, numeroase poeme fiindu-i închinate,spre a revela ochi ce se acoperã, sub imperiulemoþiei, ori ochi ce se cautã ºi se gãsesc în acelaºigând-simþãmânt universal, de dincolo de lumesc:„În urmã cu ani/ un dalmaþian m-a privit/ dreptîn ochi” (p. 46); „Rar se întâmplã/ privirea sã fie/o mânã întinsã” (p. 102).

Limpezi ºi complexe, simple ºi profunde,rafinate ºi pline de directeþe, poemele lui IoanMilea nu sunt doar opere de artã, ci ºi „formule”vitale, pline de forþã sufleteascã, dintre acelea care,în clipe de descumpãnire, pot oferi sprijin ºiîmbãrbãtare.

44

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


cãrþi în actualitate

Simona-Grazia Dima

Vieþuirea prin poezie

Horia Flãmând Pictorul

Raluca Ciochinã, Greva tãcerii, Bucureºti, Casa de pariuri literare, 2011

Numele Ralucãi Ciochinã îmi este cunoscutdin revistele Suplimentul de Marþi ºiObservator Cultural. Pe când activa la cea

dintâi publicaþie (nu am verificat dacã o maiface), avea, de fapt, o rubricã intitulatã poºtalion,ºi în care oferea lunar un feed-backîncepãtorilor/încercãtorilor într-ale literaturii.Surprinzãtor (sau nu?), aºa cum am mai spusundeva, ea a fost primul meu cititor (surprinzãtorpentru cã vorbim despre cineva care locuieºtetaman în Bucureºti), ºi, totodatã, primul meuconsilier editorial, fiind cea care, urmare alecturãrii manuscrisului meu, m-a îndemnat sã îmicaut o editurã. Cartea care îi poartã semnãturaeste volumul ei de debut ca poetã (din notabiograficã de la pagina 4 aflãm cã a debutateditorial cu prozã, în romanul colectiv Rubik,apãrut la editura Polirom).

Întâmplãtor, data trecutã am comentat o altãpoetã debutantã care se învecineazã cu poeziaRalucãi Ciochinã prin atmosfera pe care o pro-pune: sumbrã, halucinantã, dar ºi prin conflictulpe care este construitã tensiunea liricã. Astfel, atâtla Ioana Negoescu, cât ºi la poeta din Bucureºti,avem un focar traumatic ºi dramatic, rolul centraljucându-l egoul artistic, desigur. Dacã, însã, lapoeta orãdeancã, în conflictul în care este impli-cat, acest ego are ca oponent elementul social(medicul), poeta reuºind sã îl scoatã din ecuaþie,asimilându-l, la Raluca Ciochinã trauma este ele-mentul mai puternic, generatorul întregului pro-ces, cea care, în loc de a fi asimilatã, înghite chiaractul creator. Octavian Soviany, în prefaþa cãrþii, ositueazã în categoria “poeþilor <retrospectivi>”, însensul cã poeta este “fixatã deocamdatã cu obsti-naþie asupra trecutului”. La ambele poete scrisuldevine un proces catharthic, chiar singurul procescatarthic, însã strategia diferã: la Ioana Negoescudisiparea traumei are loc, cum spuneam, prinasimilare, prin acceptare ºi substituire forþatã, întimp ce la Raluca Ciochinã strategia este aceea dea lãsa trauma sã se organizeze în jurul egouluiartistic, sã îl asimileze pe acesta din urmã. Înmod firesc, prima strategie (a Ioanei) postuleazãun act creator extrem de fertil, cu multe explicaþiiºi cu detalieri excesive, în timp ce din a doua (aRalucãi) rezultã o poezie sãrãcãcioasã în detalii, opoezie schiþatã, codificatã, deci cu o puternicãtentã simbolisticã. Aº putea merge mai departe cuaceastã comparaþie, asociind-o pe Ioana Negoescucu poetul-medic generalist, rece, obiectiv, neimpli-cat, iar pe Raluca Ciochinã cu poetul-medic psihi-atru, implicat în propriul caz pânã acolo încât seîmbolnãveºte de el.

Aº puncta, în cele ce urmeazã, câtevacaracteristici care fac din Greva tãcerii o carte cemeritã atenþie, ºi aº începe cu atmosfera, fondulpe care autoarea se lasã învãluitã de scoriiletrecutului sãu, o atmosferã sumbrã, monocromã,care induce fantomaticul, aproape pânã acoloîncât acesta preia rolul realului, de unde oschimbare a funcþiilor ontologice: “din camerã încamerã/ bântui casa tatãlui meu/ ºi mã vãd cumstau ghemuitã în colþ […] albã ca varul mã facuna cu peretele” (p. 20). Pe acest fond apar patrupersonaje la care poeta se raporteazã continuu,dupã importanþa ºi rolul pe care l-au avut încopilãria autoarei. Tatãl, numit Valentin(etimologic însemnând viguros, puternic), este cu

siguranþã sursa traumei, cel care, prin simplaapariþie la “ora ºase”, provoacã “sfârºitul lumii”.Avem de a face aici cu un abuz, ºi încã unul alecãrui puternice consecinþe emoþionale seproiecteazã atât în planul social (familial, înprimul rând): “totul va fi bine/ fãrã sticlele debere încã pe jumãtate pline/ fãrã hainele aruncategrãmadã/ în mijlocul camerei/ pentru ca eu sã lepun încet la loc” (p. 24), cât ºi în cel individual(sexual). Acesta din urmã este mai degrabãsugerat alegoric: “în casa mamei/ unde tata mãcere de nevastã în fiecare zi” (p. 48), sau prinpierderea identitãþii sexuale: “ar fi fost mai simplusã uiþi/ sã-mi bag iar toate cãrþile-n saci/ hainele-nsaci visele-n saci viaþa în saci/ ºi sã fug din oraºîn oraº/ din casã în casã/ din bãrbat în bãrbat/dar nu pot/ tot mai visez cã umblu goalã pestrãzi/ de la brâu în jos”, dar ºi prin descriereaunor impulsuri de defulare: “mintea mã-mpingesã cred/ cã tata e-n fiecare bãrbat/ la care mãduc” (p. 58). La fel ca în traumele narcotice,autoarea sugereazã o stagnare a evoluþieiemoþionale prin inserþia personajului numitºtrumfi: ”ºtrumfi plângând, eu plângând/ ºtrumfiare ºapte ani” (p. 71), ºi care, din punctul meu devedere, este un soi de alter-ego al poetei-abuzate,prin el ieºind la ivealã valori importante, darmicrodimensionate (termenul lui OctavianSoviany este acela de “gulliverizare”), precumdragostea: “în pãdure ºtrumfi ºi cu mine stãmîmbrãþiºaþi/ eu sorbindu-l din ochi pe ºtrumfi”,sau adevãrul: “când visez cã ºtrumfi vorbeºte/mama vrea sã-i punã mâna la gurã/ sã nu ºtienimeni/ ce se întâmplã la noi acasã/ cã e ruºine”(p. 65). În consecinþã, perspectiva fetei abuzate înacest cadru familial de cãtre tatã estehiperbolizatã în conjuncþie cu statutul sãuemoþional pueril: “în familia mea/ tata emonstrul cu ºapte capete/ care-i zice mamei/ cã eurâtã” (p. 44). În contrapondere cu figura tatãluiapare figura bunicii (mamaia), nicidecum cea amamei, iar tataia, adicã bunicul, este tatãlsurogat, cel care asigurã formarea, educaþia fetei,

cãci “spune povestea aºa cum ar trebui s-o ºtiu”(p. 34), ºi este cel care ar vrea, dacã ar fi posibil,sã repare ceea ce tatãl natural a distrus: “tataia arvrea sã-mi intre în cap ºi sã rãmânã acolo” (p. 34). Relaþia dintre mamã ºi fiicã esteinexistentã: “mamã, tu nu ºtii nimic despre mine”(p. 15), în contextul dat mama având rolul de aoferi protecþie ºi, prin aceasta, echilibru, rol pecare nu ºi-l asumã. Din acest motiv ea estecomparatã cu o “pãpuºã din ºifonier/ pe care nuam voie s-o ating” (p. 40). Cum spuneam, bunicaeste cea care asigurã zona de refugiu, eacontrapunându-se figurii parentale ca un ideal detrãit/urmat: “din spatele mesei/ o visam pebunica mea cu sandale roºii în picioare” (p. 37)(trebuie menþionat aici faptul cã expresia “dinspatele mesei” semnificã actul creator poetic, elrevenind continuu de-a lungul grupajului). Deasemenea, “bunica” este cea care “nu mã lasãniciodatã singurã”, de lângã figura ei nelipsindtrimiterea cãtre escatologic, cãtre religios:“mamaia vrea sã ºtie viaþa mea de dincolo/ ºi înfiecare noapte/ se culcã cu biblia sub pernã/ casã nu-ºi mai batã nimeni joc de noi vreodatã” (p.47).

Poate cã acestei cãrþi îi lipseºte ceva, cãci suntintrigat de puþinãtatea ei (majoritatea poemelorsunt scurte, cum spuneam), dar, pe de altã parte,nu ºtiu dacã ar mai fi ceva de adãugat. La o adicãeste vorba de o carte-obsesie, adicã despre cevacumplit de intim. Prin urmare, nu aº avea nimicde reproºat autoarei, dar nici nu m-aº putea lãudaprea mult cu efectele benefice sau ºocante ale lec-turii cãrþii ei. Aº încheia, însã, menþionând cã, încentrul acestui tablou sumbru, în care suntschiþate cu mijloace simbolice figurile celor patrupersonaje care compun copilãria poetei-abuzate,Raluca Ciochinã a aºezat un poem-cheie pentruîntreg conþinutul cãrþii, un poem concluziv caresusþine preceptul potrivit cãruia înþelegerea unuimoment este imposibilã dacã interpretarea lui areloc în afara contextului momentului respectiv, alt-fel spus: copilãria este o etapã necesarã ºi nupoate fi recuperatã mai târziu. Eu zic cã în acestprecept se întrevede aspectul militant al poezieiRalucãi Ciochinã: “în ce mãsurã crezi cã te maipoate influenþa trecutul/ povestea lui azi nuexistã/ în mãsura în care totul trebuie respus/ peînþelesul unui copil de ºapte ani/ ce nu pricepenimic/ ºi îi e fricã de tot” (p. 33).

55

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

55TRIBUNA • NR. 225 • 16-31 ianuarie 2012

Dorin Mureºan

În „spatele mesei”

Calin Dãian Compoziþie

Florin Marin Trompetã V

Günter GrassSecolul meuIaºi, Editura Polirom, 2011

Rari sînt marii prozatori a cãror operãfondatoare, legitimatoare o dubleazã înincandescenþã manuscrisele senectuþii. Mã

gîndesc, mai întîi, la Jurnalul lui Tolstoi ºi, apoi, laA trãi pentru a-þi povesti viaþa, întîiul tommemorialistic semnat de García Márquez. Între thehappy few trebuie musai aºezat ºi laureatul Nobelpentru literaturã pe 1999, germanul Günter Grass.Debutînd cu Toba de tinichea, autorul nãscut laDanzig în 1927, sub semnul Balanþei, îºi mãrturiseadeja apetenþa joyceeanã de a modela ºi revoluþionaformele, stîrnind – sub pelicula romanescã – untaifun cãruia nici legendara ecranizare a lui VolkerSchlondorff nu-i va fi epuizat sensurile. Creator alunei opere cu debit pantagruelic – poezie, prozã,teatru, graficã, sculpturã – Günter Grass îºipãstreazã intacte, ºi în volumele recente,curiozitatea ºi disponibilitatea de a experimenta(inclusiv în fluxul, poluat nonºalant de mitomanie,al memoriei). Prin urmare, cele trei volume oferitenouã de Polirom în seria de autor, Decojind ceapa(2007), Aparatul de fotografiat (2010) ºi Secolulmeu (2011) sînt tot atîtea experienþe de lecturãinubliabile, tot atîtea „atingeri” cu o artã narativãversatilã, insistentã, melodioasã, lipicioasã. Un felde dans – pentru cã autorul nostru e un împãtimitdansator – pe care nu-l performeazã cititorul cuautorul, ci, mai degrabã, un scafandru ºocat ºi naivîn compania unei caracatiþe gigant, puse pe ºotii,într-unul din atolii pacifici.

Cît trebuie sã se fi mai amuzat Günter Grasspublicînd în 2006 Decojind ceapa, inclasificabilulvolum de memorii, unde autorul pãtrunde adeseaîn ºi revendicã lumea lui Oskar Matzerath, pentruca eroul gnom al Tobei de tinichea sã conteste, larîndu-i, ºi sã confiºte amintirile romancierului,traumele ºi neverosimilele – în contextul epociiimediat postbelice – clipe de jubilaþie. Juriul Nobelîºi va fi ros unghiile citind capitolele, în fondexpiatoare ºi inofensive, în care Günter Grassrememoreazã trecutul nazist, aºa cum l-a putut trãinumai un bãiat de ºaisprezece-ºaptesprezece ani:anii terminali ai Reich-ului „milenar”, spaimapurtatã în raniþã ca bastonul de mareºal, spaima ºifoamea, foamea ºi ruºinea, ruºinea ºi umorulînrudit – ºi cred cã nu greºesc – cu logoreeaînaripatã din Voyage au bout de la nuit. Alternanþastilurilor, colocvialitatea, ºarjele cinice-ngropate subplasturii tandreþii construiesc o carte (ºi o lume)grea. Experienþa personalã a acestei conºtiinþe sesuprapune exemplar experienþei unei Germaniiînvinse ºi totodatã dornice de renaºtere. Devineaproape obscen sã dezlipeºti pojghiþa rãnii, fie ºi-ntr-un steril exerciþiu de cronicar literar.Pluriperspectivismul e nota definitorie în Aparatulde fotografiat (2008), al doilea „memorial” publicatde Grass ºi constituit, ne încredinþeazã autorul, dinconfesiunile celor opt copii ai sãi: cum se vede,aºadar, tatãl dindãrãtul maºinii de scris, pãrintelecare a fost prezent sau a lipsit în momentelestructurante ale biografiei lor, (pasionat) activistsocial-democrat ºi (la fel de pasionat) gastronomsau curier suprarealist al unor lebervurºti afumaþi,

destinaþi ambasadorului german la... Pekin. Aparatulde fotografiat Agfa Box, mînuit vrãjitoreºte de„bãtrîna Marie”, „o ia razna atunci cînd totul în jurse desfãºoarã logic ºi raþional ºi, în fond, obositor”.Colaj de fotografii halucina(n)te, onirice ºi poveºtifanteziste, demne de baronul Münchausen, volumulare frumuseþea imponderabilã a vechilor piese deteatru radiofonic: replicile odraslelor se-ncruciºeazãnatural, „Mariechen puneþiodorinþã” capãtãidentitate prin comentariile contradictorii asuprafotografiilor (care vãd în trecut sau în viitor) ieºitedin camera obscurã. În fine, Secolul meu, carteapublicatã în 1999 ºi tradusã în românã în 2011, e opanoramare subiectivã a lumii germane în veaculcel mai nãucitor, egal în speranþe ºi nãruiri, înmãreþie ºi abjecþie, dominat – vrem nu vrem – desoarele negru al perioadei naþional-socialiste.

O sutã de scurte povestiri (douã-patru pagini),fiecãreia corespunzîndu-i un an, ne dau Secolul.Ideea este, sã recunoaºtem, de-o simplitatenemþeascã, atît de „la îndemînã”. Stãm, totuºi,aºezaþi comod, în dreapta pilotului, în maºinatimpului. Prin hublourile vehicolului imaginat acumun veac de H. G. Wells observãm însã un personajterifiant ºi calin deopotrivã, atît de neînþeles încãpentru istorici, filozofi ºi antropologi: Secolul XX.Singura mea dezamãgire, cititor-pasager, ar fi aceeacã ovalul de sticlã prezintã, parcã prea insistent,obsesiv, faþa germanã a veacului. Încã de la naºtere,se anunþã atroce: în 1900, trupele germane trimisede Kaizer (alãturi de altele, ale principalelor imperiicoloniale) înãbuºã, cu o violenþã de nedescris,Rãscoala Boxerilor ºi a unei Chine ultragiate ºimedievale. De dragul pãstrãrii pieþei uriaºe,europenii civilizaþi inundã acum pieþele occidentalecu cranii ºi cozi împletite ale tinerilor luptãtorichinezi, executaþi fãrã milã la umbra drapeluluiumanist. E, acesta, secolul apariþiei gramofonului, alplãcii înregistrate de ultimul bariton castrat? Secolulzeppelinelor cu heliu ºi al noilor submarine,invadînd visele micilor Hans? E secolul aparatuluide radio Blaupunkt ºi al maºinii de cusut Singer?Sau al gazului muºtar, coborînd ca o meduzã letalãîn tranºeele Primului Rãzboi Mondial? La cumpãnaveacului, doi dintre combatanþi, scriitorii ErnstJünger ºi Erich Maria Remarque sînt convocaþi, peo terasã elveþianã, sã justifice sau, dacã nu, sãcondamne conflagraþia din anii 1914-1918. Se potdesprinde aceºtia de biografiile romanþate din Prinfurtuni de oþel ºi Pe frontul de vest, nimic nou,cãrþi complementare, atît de diferite în viziune,sintetizînd însã artistic schizofrenia continentuluieuropean? Pentru Jünger rãzboiul e la fel deinteresant ca descoperirea unei noi specii decoleopterã, pentru Remarque e numai chintesenþadegradãrii umane. Între cei doi poli fascinatorii va finavigat ºi Grass atîþia ani. ªi meciul acesta, vai!,imaginar ºi socratic, rãmîne deocamdatã fãrãcîºtigãtor. Defileazã, prin hublourile vehicoluluinostru, funcþionari ºi mineri ºi sindicaliºti ºigospodine, vocile slabe ale Istoriei apãsãtoare.Monoloagele eternilor perdanþi se risipesc ca sã seadune într-un coral: „Nu mai vrem nici revoluþii ºinici înjunghieri pe la spate sau prin faþã. Vrem sãmai gãsim pîine adevãratã. Vrem marmeladãnormalã, nu «Frux». ªi ouã din alea ouate de gãini,nu «Eirol», care n-are decît amidon. [...] Ãºtia au

început deja cu margarina ºi cu napii din noiembrie1915. ªi de-atunci am mers din rãu în mai rãu. Înloc de lapte primeam tablete de lapte Dr. Caro. ºidup-aia a urmat gripa, care – aºa cum s-a scris ºi-nziare – ºi-a fãcut de cap.” (1919) În acelaºi fel, alDoilea Rãzboi Mondial e reconstituit printr-o seriede povestiri în care, pe-o insulã nordicã, foºtii (ºiactualii) reporteri de rãzboi rememoreazã, obosesc,profetizeazã, deviazã, descriu chirurgical: atuncifolosiþi de Propagandã, acum exploataþi delicat denoile trusturi de presã. Glasuri umilecontrabalanseazã iar ºi iar justificãrile, oratoriaintelighenþiei. Persecutaþii politic, religios, rasial sedestãinuie, de dincolo de mormînt, ca-n romanullui Juan Rulfo, cerºesc sã fie mai mult decît uneveniment comemorativ (cancelarul RFG-ist WillyBrandt îngenunchiind teatral la Auschwitz), decît opsihanalizabilã penitenþã (banii ºi armamentul pecare RFG-ul le trimite, anual, noului stat israelian).Spre sfîrºitul veacului o altã formã de nebunie seinsinueazã în vieþi ºi conºtiinþe, ºi nu neapãrat subforma Cesiului scuipat peste Europa de exploziacentralei atomice de la Cernobîl. E depoziþiabãtrînei (vãduvã, mamã ºi soacrã) într-o lume aconsumerismului ºi a ploilor acide; o lume paºnicãse scufundã încet, ca-ntr-un documentar NationalGeographic: „aici sãrãcia era un mod de viaþãîmpãmîntenit de demult”, suspinã Günter Grass peprispa cabanei acoperite cu ºindrilã, undeva înMunþii Metaliferi. E, apoi, dialogul comic ºiinadecvat al beþivilor RDG-iºti care – cu televizorulpe mut ºi prinºi într-o discuþie sinuoasã despreanvelopele de iarnã – rateazã transmisia în direct acãderii Zidului. E, în cele din urmã, rîsul amar allui Grass în timp ce ne taie feliuþe-feliuþe ºi nearuncã, în cazanul cu supã de linte, pe toþi.Neuitînd în tot timpul ãsta sã organizeze campaniaelectoralã a social-democraþilor, mitinguri pentrudemilitarizare, în favoarea refugiaþilor ºi aemigranþilor etc. etc.

O menþiune pentru traducerea semnatã de GabiEftimie (poetã excelentã, de asemenea), care a reuºitsã re-creeze aceastã operã, fãrã doar ºi poate, difi-cilã, într-o limbã versatilã, insinuantã, sclipitoare.

66

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


ªtefan Manasia

Maºina timpului s-a blocat în Germania

cartea strãinã

Alex Goldiº a devenit, în ultimii câþiva ani,unul dintre numele cele mai bine cotate aletinerei critici româneºti actuale. Lecturile

sale pãtrunzãtoare, inteligente, exigente faþã detexte, dar mereu echilibrate în actul de evaluare ºide o impecabilã þinutã a stilului, cu care s-aprezentat în reviste prestigioase precum Vatra,Cultura, Steaua sau Tribuna, unde continuã sãpublice consecvent, au atras deja atenþia, fiindcitate adesea ca referinþe ºi, nu o datã, ca modelede interpretare. O notã pozitivã în plus dãscrisului sãu þinuta demnã a atitudinilor, înafirmare ca ºi în negaþie, refuzul oricãrei trivialitãþide expresie, o anume gravitate a tonului,anunþând de la primele rânduri ale cronicilor ºieseurilor sale o seriozitate care, fãrã sã fieposomorâtã ºi rigidã, nu face nicio concesiefrivolitãþii în numele unui pitoresc – ca sã-i zic aºa– prea frecvent cultivat de alþi congeneri.

Nu e, aºadar, deloc surprinzãtor cã îºi facedebutul în volum cu o cercetare de sintezã în carese regãsesc trãsãturi precum cele amimntite.Critica în tranºee, cu subtitlul explicativ De larealismul socialist la autonomia esteticului (Ed.Cartea Româneascã, 2011), prezentatã mai întâi catezã de doctorat, oferã, voi spune de la început,cea mai serioasã ºi aprofundatã cercetare a acesteidificile vârste a discursului metaliterar de la noi,acoperind primele douã decenii ºi jumãtate dedupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Un contextsocio-cultural extrem de complex ºi adeseatensionat, ca acesta, cerea o putere de analizã ºi osupleþe a perspectivei critice particulare, cu atâtmai mult cu cât ºi traseul accidentat al acesteievoluþii în intervalul temporal ales, ºi seismulprovocat de evenimentele din Decembrie 1989 înspaþiul literar românesc, cu efecte în revizuirileadesea pamfletar-reducþioniste ºi rareoriargumentate prin analize rãbdãtoare ale acestuidomeniu al criticii, nu au favorizat ºi nici nuîncurajeazã încã în suficientã mãsurã o asemeneaapropiere mai seninã faþã de fenomenul îndiscuþie.

Or, demersul criticului nostru, ce aparþine,evident, unei generaþii formate în post-comunism,invitã tocmai la o abordare rezonabilã, eliberatã deasemenea impulsuri inflamate, în stare sã permitãlectura adâncitã, pe o bazã documentarã solidã, acorpusului concret de texte reprezentative pentrusegmentul de istorie a criticii româneºti peparcursul a aproape un sfert de secol, dar ºi cususþinerea unei limpezi armãturi de teorie literarã,uzând de concepte clare ºi sigure. Iar aceastãîntreprindere e pornitã din interior, adicã din chiarcâmpul de desfãºurare al fenomenului, prinurmãrirea minuþioasã ºi foarte nuanþatã a fiecãruipas, de la dogmatismul ideologic iniþial, la relativa„liberalizare” de pe la mijlocul anilor ’60.

Foarte important este, sub aspect principial,Argumentul cercetãrii, care avertizeazã asupranaturii demersului interpretativ ce privilegiazã,într-un fel, analiza etapei „realist socialiste” acriticii româneºti, în funcþie de care sunt scoase laivealã ºi definite strategiile de lecturã modelatedupã un soi de „scenariu ritualizat ºi într-unlimbaj codificat”, precum ºi situarea în prim-planulanalizei a „programelor comune” faþã de

„diferenþele” ce individualizeazã fiecarepersonalitate. „Critica suspicioasã”, a„subtextelor”, propusã aici, promite, deci, sã fiecea mai productivã, fiindcã nu procedeazãmecanic în descoperirea influenþelor, modelelor,preluãrii unor metode ºi tehnici de lecturãsincronizate cu cercetarea occidentalã, ci scoate laluminã modul astuþios în care criticii epociiuzeazã de formulele ideologice preluate aparent,pe care încearcã sã le submineze astfel pe propriullor teren.

Atent mereu la dialectica internã, specificã, acriticii româneºti a momentului în confruntare cutradiþiile locale ºi cu eforturile de deschideredoctrinarã cãtre exterior, autorul refuzã, aºadar,simplificãrile, viziunea mecanicã asuprafuncþionãrii acestor raporturi lãuntrice, preferândlectura lentã, în stare sã releve conexiuni fine, nutocmai facil de perceput, în cadrul acestei istoriiinterne ce se aflã sub vigilenta privire a tuturorcenzorilor, pe un parcurs cu complicate meandreºi obstacole. Sunt explicate, astfel, deopotrivãinevitabilele sechele, deformãri de perspectivã,ezitãri datorate gravelor mutilãri, ca sã spunemaºa, originare, compromisurile conjuncturale,avansurile ºi replierile tactice, pentru a se contura,în ultimã analizã, imaginea, nu lipsitã dedramatism, a unei epoci literare pe care miºcareacriticii o rãsfrânge. Apar, de asemenea, foarte binereliefate, aspectele ce þin de dinamica speciilor decriticã literarã blocate sau încurajate în epocã – dela cronica literarã la monografiile ºi lucrãrile deaccent teoretic, precum ºi de remodelarea pe terenromânesc a unor formule critice de marereverberaþie în spaþiul european – în speþã „nouacriticã francezã” - cu aceeaºi atenþie nuanþatãacordatã mediului de receptare, contextuluiromânesc. Se înþelege cã o astfel de abordare nuar fi fost posbilã fãrã lecturi deplin asimilate aleoperelor-reper, pe temeiul unei cunoaºteriaprofundate a metamorfozelor criticii moderne.

Justificatã, aºadar, nu doar de ordineacronologicã a desfãºurãrii faptelor literare, secvenþaprimã a cãrþii are în vedere Critica realismuluisocialist, adicã statutul disciplinei aºa cum poate fiel conturat în anii de dogmatism ai stalinismuluitransferat la noi, care îngustase pânã la anularespaþiul de manifestare al opiniei critice, în chipdramatic redus prin punerea la index, deciscoaterea din circulaþia publicã a celor maireprezentative opere ale literaturii române ºi, pede altã parte, prin „subordonarea necondiþionatãfaþã de ideologie” a unui discurs interpretativcãruia îi lipsea în mare mãsurã chiar obiectul, dincauza sãrãciei unui peisaj literar în care tocmailiteratura autenticã, demnã de a fi comentatã, eraabsentã ºi împiedicatã sã aparã. Se poate vorbi,astfel, despre „dispariþia fãrã urme a disciplineiistoriei ºi teoriei literaturii”, în condiþiile în caresingurul limbaj admis în realitate era cel al lozinciide partid extrem-schematizante, radical-uniformizatoare, transformând pseudo-discursulcritico-teoretic oficial într-o „imensã logomahiefãrã obiect” ºi menþinând aºa-zisul discurs teoreticla nivelul cel mai abstract cu putinþã, exersat învid. Sunt demontate rãbdãtor în aceste paginitoate mecanismele minciunii ºi ipocriziei,

„ilogismele teoriei realist-socialiste”, „nonsensurileteoretice” legate de spinoasa chestiune amimesisului dublu, cu false deschideri cãtreprezent ºi spre viitor, a „tipicului”, a împãcãriirealismului cu „romantismul revoluþionar”idealizant etc.

Analistul distinge pertinent, în continuare,douã etape/nivele ale realismului socialist,urmãrind evoluþia dificilã „de la realismul socialistintegral la realismul socialist minimalist”, de la un„organicism” ideologic, în care „Utopiaideologizãrii totale se întâlneºte cu utopialiteralitãþii totale ºi a mesajului nemediat”. Înaceeaºi logicã a lecturii sunt analizate exigent„falsificãrile moºtenirii literare” cu consecinþegrave de ordin axiologic. Etapa „minimalistã”,situatã argumentat între anii 1952 ºi 1956,surprinde cu acuitate ceea ce e numit la unmoment dat „jongleriile stilistice” la care recurgcriticii-ideologi de partid pentru a acoperi lipsa deconþinut a doctrinei. Paralel, sunt surprinseprimele „semne de revizionism” cu prilejulcongresului scriitorilor români din 1956, îndeosebiprin reprezentanþii grupãrii clujene Steaua, se punîn evidenþã cãile prin care sub carcasa doctrinarãrigidã sunt introduse treptat ideile diversificãriistilistice, ale îmbogãþirii universului tematic-imaginar, recunoaºterea diferenþei între curenteleliterare, iniþiative de interpretare mai nuanþatã aunor concepte estetice etc. Întreg acest „traseusinuos al reformãrii” e degajat prin lectura textelorteoretic-critice emanate deopotrivã din tabãraideologicã ºi din cea incipient reformatoare.Analiza detaliatã a cãrþuliei extrem de dogmatice alui Crohmãlniceamu, Pentru realismul socialist,din 1960, adunã toþi afluenþii principali aiopoziþiei ideologice faþã de începutul dedestindere, evaluându-i consecinþele grave pentruevoluþia din anii urmãtori a literaturii române ºi acriticii ei.

Foarte inteligentã ºi pãtrunzãtoare este lecturaa ceea ce criticul numeºte „perioada de tranziþie”,dintre 1961-1964, cu al sãu „rãzboi de tranºee”,trecut în titlu, cerând diverse metode de camuflajpentru ideile novatoare puse sub acoperiºul formalacceptat al „realismului socialist”, cu „tributul”

77

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 225 • 16-31 ianuarie 2012 77

lecturi

Ion Pop

Alex Goldiº în tranºeele criticii româneºti

plãtit limbajului ideologizat. Sintagme precum„univers poetic”, de inspiraþie cãlinescianã,problematica autorului, a personajelor, aperspectivei narative, raportul dintre creaþie ºianalizã etc. sunt urmãrite în dezbaterile cercetateîn principalele reviste literare ale momentului. Unspaþiu semnificativ e acordat chestiuniireconsiderãrii moºtenirii culturale, apariþieiprimelor monografii de scriitori ºi curente literare,- comentarii în care sunt sesizate ambiguitãþileideologice, tensiunile dintre doctrina oficialã ºinevoia de reafirmare a specificului esteticului. Unmoment important, bine exploatat în carte, estecel legat de apariþia sintagmei de „realismneþãrmurit” a lui Roger Garaudy, cu întregulspectacol al interpretãrilor date formulei întaberele adverse ale criticii româneºti, cu devieriinteresante ºi productive despre raportul dintrerealism ºi poezie, cu consecinþe importante înprocesul de emancipare vizat de criticiireformatori. Analiza exceleazã aici mai ales înurmãrirea cu dioptrii mãrite a tacticilor cvasiludiceutilizate pe teren retoric de ambele tabere.

Una dintre secþiunile cele mai bine organizateºi atrãgãtoare ca joc al interpretãrii este ceaconsacratã „criticii de întâmpinare”, croniciiliterare, vãzute ca „manifest al specificului literar”.Este subtil surprinsã aici diferenþa de grad allibertãþii de miºcare dintre spaþiul „cronicãresc” ºicel „monografic”, - primul mai liber faþã dedeterminãrile de ordin socio-ideologic, celãlalt maipericlitat sub acest aspect, - de unde ºi motivareapertinentã a rezervelor manifestate faþã deîntreprinderea sintetic-monograficã ºi preferinþapentru comentariul jurnalistic. Intrã în joc aici,desigur, ºi tradiþia cu pondere însemnatã la noi aaºa-numitei critici foiletonistice, dintodeaunaprevalentã asupra demersului teoretic ºi desintezã. Sunt anii ’60, ai intrãrii în scenã a tinereigeneraþii de poeþi ºi prozatori al cãror scris se vapreta la analize mai substanþiale ºi va generasugestii critice ºi dezbateri novatoare în domeniullecturii specializate. Meritã notatã aici concluziadupã care: „Pentru ºaizeciºti, critica foiletonisticãreprezenta garanþia contactului viu, nemediat deteorii sau ideologii, a criticului cu opera, sediulexemplar al exercitãrii libertãþii de opinie”.

Abordând problema ºi etapa „instaurãriiautonomiei esteticului”, Alex Goldiº se dovedeºtedin nou un foarte bun analist al mecanismuluirãmas complicat, chiar dacã ceva mai liber, cedefineºte tactica realizãrii acestui proces, cutatonãri prudente ale terminologiei (de exemplu,jocul dintre estetic ºi estetizant), cu aceleaºi

acoperiri retorice formale. Tot în materie detacticã se discutã „liberalizarea sistemuluireferinþelor”, cu identificarea unei “faze clasiciste”ce antreneazã în discursul critic recuperator numeale tradiþiei moderne a criticii româneºti ºi strãineceva mai îndepãrtate în timp – de la Croce ºiThibaudet, la Ibrãileanu ºi Cãlinescu -, acesta dinurmã folosit ca paravan pentru idei care nu-iaparþin întotdeauna, dar util în argumentareaoriginalitãþii ºi noutãþii necesare ºi a reafirmãriistatutului estetic al literaturii. Autonomiaesteticului, caracterul creator al criticii, - suntprobleme larg dezbãtute acum, cu chestionareametodelor moderne de interpretare, într-o fazãcalificatã drept „romanticã” a criticii, în care aparºi dezbaterile despre „critica totalã” în contrast cucea „unilateralã”.

Este momentul, foarte bine analizat, în care unN. Manolescu lanseazã, pe urme sartriene,barthesiene ºi în brazda lui Gaëtan Picon,sintagma „lecturilor infidele”, devenitã fermentpentru ample discuþii în contradictoriu. Nouluiimpresionism, cultivat între tradiþia cãlinescianã ºidezbaterile despre creativitate din „noua criticã”, ise observã riscurile ºi consecinþele, în sensulreticenþei faþã de metodele critice post-cãlinescieneºi instrumentele lor, explicate ºi prin teama de„unilateralizarea ideologicã”. Un alt blocaj e cugrijã comentat, în cazul polemicii anticãlinescienea „cerchiºtilor” - Balotã, Cotruº º.a. -, rãmasã fãrãconsecinþe importante din cauza aceleiaºi frici derecursul la filosofie, deci la unica filosofie admisã,cea marxistã, privitã ca pericol al întoarcerii ladogmatismul ideologic. Binevenitã este aici ºiintroducerea unei secvenþe privind reacþia criticilorfoiletoniºti rãmaºi din perioada interbelicã faþã de„obscurizarea” limbajului critic al noii generaþii,care amendeazã, de pildã prin N. Manolescu, aºa-numita „tristeþe a erudiþiei”. Pe aceeaºi linie ecititã ºi marginalitatea în care se situeazã„minoritatea ºtiinþificã” reprezentatã de criticitentaþi de structuralism ºi stilisticã, precum SorinAlexandrescu, V. Nemoianu, Toma Pavel, aflaþiîntr-o situaþie oarecum simetricã cu reprezentanþiiCercului literar de la Sibiu. Este foarte bineexplicatã reticenþa criticilor „cãlinescieni” faþã deîncercãrile de criticã „ºtiinþificã” mai noi. Rãmânedeschisã, totuºi, întrebarea de ce opþiuneametodologicã a „structuraliºtilor” n-a fostinterpretatã de criticii „creatori” ºi „subiectivi” cao altã modalitate de sustragere de sub triraniaideologicului, cum s-a întâmplat, de pildã, cuformaliºtii ruºi… Poate cã tot din pricina uneianumite timiditãþi a acestor „tehnicieni” în faþaexigenþelor oficiale încã vii…

Întreaga analizã a raporturilor cu noua criticãfrancezã capãtã relief pe baza acestor premise:importul mai degrabã de concepte ºi nu demetode dinspre exterior e explicat din nou prindate contextuale, foarte diferite în cele douã spaþiiale criticii. Miza majorã pe mesajul operei, pejudecata de valoare, importante în conjuncturaromâneascã, duce la condamnarea “metacriticii”.Cum se noteazã foarte exact, „Perfecþionareadomeniului criticii e secundarã în raport cu cu‘repararea’ unei literaturi ultragiate, iar meditaþiileprelungite sau goana dupã specializare ar însemnaegoism ºi dezangajare moralã.” De aici,„prevalenþa unei critici practice orientate spreobiect (foiletonistica dar ºi monografiile deautori)”. Sunt observate, astfel, eclectismul criticiiromâneºti, faptul cã la noi „înnoirea ia aspectulparadoxal al reînnodãrii cu tradiþia”, diferenþeledintre interpretarea francezã a „creaþiei” în criticã,„îmblânzirea structuralismului” (urmãritã înpractica analiticã a criticilor menþionaþi mai sus).O observaþie importantã este cã „în contextromânesc structuralismul pãtrunde concomitentcu critica lui”, argumentând încã o datã în sensulcarcaterului mai «permisiv» ºi mai lax al mediuluicritic românesc. Analizatã detaliat, viziunea unuiAdrian Marino asupra structuralismului (reluatã încomentariile la Introducerea în critica literarã)devine edificatoare în context. Relaþia dintrecãlinescianism ºi «critica de identificare» sebucurã, la rândul ei, de o analizã pãtrunzãtoare,atentã ca ºi pânã aici la raporturile contextualespecifice. «Studiul de caz» privind sinteza desprecriticã a lui Adrian Marino e bine plasat pentru atrage un fel de concluzie asupra modului în carecritica româneascã a epocii întâmpinã evoluþiilerecente ale metodelor ºi limbajelor criticii.Perspectiva calificatã drept „organicistã” a criticuluidevine cuprinzãtoare ºi expresivã pentru adaptãrilespecifice spaþiului românesc de reflecþie criticã,solicitat deopotrivã de întoarceri spre tradiþie ºi deimpulsuri novatoare.

Privitã în ansamblu, cercetarea acestei vasteproblematici, ce pune nu o datã la încercarespiritul critic al interpretului ºi-i solicitã, cuexcelente rãspunsuri, capacitatea de lecturãexigent-receptivã, se înfãþiºeazã sub semnul uneiechilibrate, bine dozate proporþii între demersulanalitic ºi cuprinderea sinteticã, cu urmãrireaconsecventã a unei geometrii de construcþielimpede sub raport conceptual ºi metodologic ºiinspiratã sub unghiul expresivitãþii stilistice.

Ultima treime a tezei confirmã calitãþilemajore ilustrate de celelalte trei sute de pagini.Suita de studii aplicate „cãrþilor deceniului ºapte”,începând cu unele care ilustreazã eseul drept„concept passe-partout” ºi cu concretizãripreponderent monografice datorate unor criticiprecum A. Marino, M. Petroveanu, L. Raicu, N. Manolescu, Liviu Petrescu, Sorin Alexandrescu,evidenþiazã maturitatea criticã a cititoruluispecializat care este autorul ei. Experienþa decronicar pe care o evocam la început îºi spunecuvântul, atestând spiritul analitic penetrant ºisubtil al lui Alex Goldiº. Recapitularea finalã adirecþiilor demersului sãu rotunjeºte o cercetare demare valoare, care meritã toate elogiile. Avem de-aface, prin aceastã Criticã în tranºee, cu primasintezã de proporþii, scrupulos documentatã ºiadmirabil condusã ca logicã a discursului critic,asupra unei etape decisive din evoluþia sprenormalitate a criticii româneºti de dupã a douaconflagraþie mondialã.

88

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Liliana Moraru Restituiri subiective

99

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Cafeneaua criticã

Poate cã se ºtie, cãci s-a mai scris la gazete,s-au mai publicat anunþuri, iar canalelespecializate ale posturilor publice de radio

ºi de televiziune au difuzat interviuri ºi micireportaje: organizez de ceva vreme, cu începeredin 1994, de-a lungul cîtorva ani, spre fineleacelui deceniu, ºi apoi, dupã o lungã pauzã, dinnoiembrie 2008 încoace, o Cafenea criticã.

Titulatura combinã sugestia colocvialitãþiidestinse cu ideea dezbaterii profesioniste, ºianume pe teme culturale. E o serie de întîlniricu personalitãþi artistice ºi intelectuale cu carediscutãm despre actualitatea imediatã: marievenimente de genul festivalurilor, bienalelorsau tîrgurilor de carte, lansãri de cãrþiimportante sau de colecþii sau „serii de autor”,premiere spectaculoase de teatru, expoziþii deartã vizualã rãsunãtoare º.a.m.d. Marcãm ºianiversãri de vîrste venerabile, vizionãm filme ºiam invitat chiar ºi un spectacol de teatru:adaptarea lui Victor Ioan Frunzã dupã Furtunashakespearianã, reprezentatã în spaþiul Cafeneleicritice, discutatã apoi cu echipa ºi cu un grupde critici dramatici, plus alte intervenþii dinpublic. De cîteva ori am mers ºi „în deplasare”,þinînd Cafenele critice într-o galerie de artã, înspaþiul unui festival de poezie ºi, de curînd, laTîrgul de carte Gaudeamus.

Ideea a fost ºi a rãmas aceea de a crea ºi dea menþine activ un spaþiu de întîlnire ºi dedezbatere intelectualã care sã fie – cumspuneam – relaxat, agreabil, departe detensiunile ºi stridenþele care blocheazã adeseoriexprimarea liberã ºi confesivã a intelectualilornoºtri publici, dar sã menþinã ºi un nivel ridicatal criteriilor, în conformitate cu ceea ce senumeºte generic „gîndire criticã”, manifestîndu-se efectiv în discursurile exegetice ºi socio-umane ºtiute. În anii ’90, cînd þineam întîlnirileîn barul de la subsolul Facultãþii de Litere dinUniversitatea Bucureºti, unde sînt profesor,asistenþa era aproape exclusiv studenþeascã; din2008, în cluburile prin care am migrat (TSC,Club A, Control ºi din nou Clubul A, alArhitecturii) vin ºi studenþi, masteranzi,doctoranzi, dar ºi artiºti, ziariºti, publicintelectual divers. Urmãm în linii maricalendarul universitar, cu pauze pentru sesiuniºi vacanþe.

În toamna lui 2011 am avut, de pe 24octombrie ºi pînã pe 15 decembrie, ºaseCafenele critice: cu Nichita Danilov, pornind dela un nou volum al sãu de versuri, Imagini depe strada Kanta (pe 24 octombrie); despre ediþia2011 a Festivalului Naþional de Teatru, cu AliceGeorgescu, Aura Corbeanu, Doina Lupu(organizatori ai festivalului), Victor Ioan Frunzã,Adriana Grand, George Costin, MihaelaMichailov (participanþi la festival), Mircea M.Ionescu (dramaturg), Ileana Lucaciu, NicolaePrelipceanu (critici de teatru) (pe 10 noiembrie;festivalul, desfãºurat în perioada 28 octombrie-6noiembrie, ne-a împiedicat sã þinem Cafeneauacriticã pe 3 noiembrie); cu Florin Iaru, pornindde la recentul sãu volum de proze scurte Fraierde Bucureºti (pe 17 noiembrie); o evocare a luiMircea Nedelciu, cu ocazia lansãrii laGaudeamus a unei cãrþi audio care reproducevocea sa citind cîteva texte, cu Mira Nedelciu,Georgeta Nedelciu, Emil Buruianã, VladimirEpstein, Anca Dumitrescu, Cãtãlin Þîrlea, SorinPreda, Cristian Teodorescu, Petre Rãileanu (pe24 noiembrie); cu Mihai Mãniuþiu, regizorul deteatru, dar ºi scriitor, cu prilejul lansãrii de cãtreEditura bybliotek a unei „serii de autor” (pe 8decembrie, dupã o pauzã pe 1 decembrie, deZiua Naþionalã); ºi un bis cu Florin Iaru, lasolicitarea asistenþei de pe 17 noiembrie, cucontinuarea mãrturisilor biografice, dar de astã-datã ºi cu lecturi de poezie (pe 15 decembrie).

Editura bybliotek a inaugurat amintita „seriede autor” Mihai Mãniuþiu cu trei volume: ÎnBalkanya, eu ºi ceilalþi demoni (poeme ºi pro-zopoeme), Exorcisme (aforisme) ºi Opiniile unuicãlãtor nedemn de încredere (proze). Demenþionat cã tot aici au mai apãrut în 2010splendidul album ilustrat, cu text trilingv, MihaiMãniuþiu. Spaþiul cameleonic/ The EverChanging Space/ Les Métamorphoses de l’e-space, semnat de Cristina Modreanu, ºi microro-manul Memoriile hingherului al aceluiaºi regi-zor-scriitor sau scriitor-regizor, în fine... acelaºiM. M., excepþionalul autor al atîtor mari specta-cole montate de peste trei decenii, dar ºi al unuiºir respectabil de volume de prozã, începînd dela debutul cu Un zeu aproape muritor (1982),continuînd cu Istorii pe care n-am sã le maiscriu (1998), Scene intime. Scene de masã,

Autoportret cu himere, Omphalos ºi SpuneScardanelli (toate patru din 2001), plusMemoriile hingherului (deja amintit), nemaiso-cotind cãrþile eseistice. Într-adevãr, nu doar unmare regizor, ci ºi un scriitor, un scriitor întoatã puterea cuvîntului acest Mãniuþiu, autorcu o operã consistentã!...

Pentru Cafeneaua criticã la care a avutbunãvoinþa sã-mi accepte invitaþia, i-am rugat petinerii mei colaboratori George Neagoe, IrinaGeorgescu ºi Andreea Drãghicescu, doctoranzi laLiterele bucureºtene ºi deja tineri critici, sãrecenzeze volumele „seriei de autor” ºi sãciteascã textele respective la faþa locului, laCafenea. Cu complicitatea redacþiei, cele treirecenzii vãd lumina tiparului în aceste pagini aleTribunei.

Ion Bogdan Lefter

O searã cu Mihai Mãniuþiu ºicãrþile sale

Mihai Mãniuþiu, În Balkanya, eu ºi ceilalþidemoni. Antologie de poeme ºi prozopoeme,Cluj-Napoca, Editura bybliotek, 2011

Caracterul actoricesc defineºte probabilcel mai eficient prozopoemele semnatede Mihai Mãniuþiu. Pânã la un punct,

aceastã constatare se confundã cu un truism,întucât orice om al teatrului este interesat dereprezentarea scenicã. Numai cã, asemeneacriticilor literari, care cunosc principiile decompoziþie fãrã sã scrie neapãrat ficþiune,regizorii nu au obligaþia de a se înfãþiºaînaintea publicului pentru a primi sau nuaplauze. În schimb, pare cã modalitãþile deconstruire a textului provin din interpretareadramaticã. Actorii sunt ca poeþii. ªi viceversa.Ei nu suferã. Tocmai de aceea se îmbolnãvescde roluri. Personalitatea lor se compune dintoate ipostazele întruchipate. Astfel, titlulantologiei, În Balkania, eu ºi ceilalþi demoni,se dovedeºte elocvent pentru jocurilescriitoriceºti. Mãºtile simplificã sau amplificãvocea originarã. Aceasta din urmã poate fidoar bãnuitã, aproximatã, însã nu dã voienimãnui sã o înregistreze, aºa cum ceaþa, deºine înconjoarã, este imposibil de pipãit.Cãutându-ºi umanitatea, cãlãtorul rãtãceºteîntr-un traseu spiralat, hãituit de obiecte,amintind de tehnica lui M. Blecher dinÎntâmplãri în irealitatea imediatã. Înconjuratde mãrunþiºuri, de fiinþe-surogat, poetulregreseazã în universul infantil. Acolo legea oconstituie sau capriciul copilãresc impus prinþipãt, sau autoritatea aparent ocrotitoare aadulþilor. Întoarcerea în primii ani de viaþãconstituie primul pas cãtre aneantizare.Cãlãuza din labirint refuzã sã-i ofere firulAriadnei: „În zig-zag, zig-zag, printre draperiide piatrã ºi perne brodate, printrecircumferinþe ºi cuburi perfecte, în zig-zag,zig-zag, ºi apoi – sãritura:/ – Ia-mã pe mine,ia-mã pe mine! vociferez./ Nu ºtiu care etrucul, însã mã strãduiesc sã fiu eu primul, sã

nu cedez, sã nu abandonez cursa./ – Ce naibate-a apucat? zise doica. De ce te zbaþi înhalul ãsta? Stai frumuºel ºi te scot imediat laluminã. Hai, vino!... Eºti, oricum, ultimul pelistã“ (70, p. 53).

Poetul rãmâne captiv în culiselespectacolului, însoþindu-se cu manechineviclene, ciocnindu-se de mobile ºi încâlcindu-se în bucãþi de pânzã. Recuzita se revoltãîmpotriva creatorului, înscenând o piesã undeidentitãþile se dezvãluie odatã cu mutilareafiecãrui lucru. Majoritatea secvenþelorsimuleazã epicul. Câteva detalii devinsuficiente pentru a sugera temporalitatea ºicauzalitatea evenimentelor. Succesiuneaverbelor contradictorii anuleazã însã coerenþa.Prin urmare, naratorul nu deþine nici mãcaradevãruri proprii. Astfel, enunþurile se citescfie sintactic (precum prozele lui Urmuz), fieparabolic. Pretutindeni se resimte nevoia deevadare, de ridicare din zonele infernale:„Câºtigam suficient ca îngrijitor al bazinuluide înot pentru veterani ºi nu duceam lipsã dedulciuri. Pensionarii îmi dãruiau de toate, ºicaramele, ºi bomboane fondante, ºi pastile cumentã, iar uneori chiar insigne din fãinã degrâu, cu glazurã de zahãr. Erau mulþumiþi demine, sãracii! Pãi, cum sã nu fie? Nu îipierdeam o clipã din ochi, gata sã-i pescuiesc,sã-i trag afarã din apã. Îi salvam cu o prãjinãde lemn, de care ataºasem, la capãt, un cârligde fier. Foloseam, vasãzicã, o cange. Sângeraudin pricina clonþului ei ascuþit, dar se puteaumãcar lãuda cã scãpaserã de nenumãrate oride la moarte./ – Ai sã ajungi departe, îmiziceau ei. Nu mai rãmâne pe aici. Îþi pierzivremea./ Protestam, timid. Înciudat. Oare îºidãdeau seama ce spun?/ Iar ei:/ – ªi ce dacão sã ne înecãm? Tu ai un viitor, ai un destin,vezi-þi de rosturile tale!/ Îmi venea sã-iplesnesc peste gurile ºtirbe – sã-i maltratez, sãjoc tontoroiul pe spinãrile lor slãbãnoage. Mãmulþumesc totuºi sã înfig în ei, cât mai

adânc, clonþul de fier ºi sã-l rãsucesc cuîncetinealã (48, p. 38-39)“. Peniþa, lãsând dârede cernealã pe foaia albã, comite unsacrilegiu. Obiectele se leagã între elepricinuindu-ºi rãni, aºa cum se întâmplã înversurile lui Nichita Stãnescu. Indubitabil,literatura lui Mihai Mãniuþiu se bazeazã peresurse existenþialiste. Mesajele urgente seîntrezãresc zvârcolindu-se sub fiecare rând, caºi cum, crescând, rãdãcinile unui copac arbolti ºi apoi ar strãpunge asfaltul.

Într-o postmodernitate agresatã denarativitate, Mihai Mãniuþiu se întoarce lalirismul sinesteziilor. Stãrile sale sunt traduseprin imagini, întrucât, aºa cum menþionammai sus, funcþia primarã a artistului constã înorganizarea efectelor vizuale: „ea îºiîmpleteºte din ºuviþele mele de pãr/ de lacinci ºapte nouã ºi pânã la douãzeci ºi unu deani/ plasa în care neºtiind sã înoate seîncurcã se îneacã/ ah doar cã ea moare aºacum noi ne-am chercheli un pic/ ºi am fisinceri unii cu alþii mãcar un minut./ ºi ne-am iubi ºi dupã aceea ne-am cere iertare/ cãne-a cãzut botniþa printre pãpãdii/ cam aºamoare ea de parcã s-ar chercheli“ (12, p. 156-157). Totuºi, exterioritatea nu surprinde toateabisurile. În aceastã peliculã distopicã,machiajul paiaþelor nu ascunde semnelediabolice.

Atrasã de scufundare ºi de sfãrâmare, depolifonie ºi grotesc imperturbabil,sedimentatã din aglomerarea detaliilor ºi dinreþele dialogice, parabolicã, dar nicidecumdidacticã, prozopoezia lui Mihai Mãniuþiusimuleazã panica, destrãmarea, tragismul.Nimic vãdit personal nu se identificã, datoritãabilitãþii de a transfigura realul. Biografiaautorului se confundã cu demonii Balkanyiei.

1100

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


George Neagoe

Irealitatea imediatã

Mihai Mãniuþiu, Exorcisme, ediþia a II-a,Cluj-Napoca, Editura bybliotek, 2011

Regizor ºi scenarist, Mihai Mãniuþiu esteun rafinat aforist. O dovedeºte acestflorilegiu de sentinþe, aflat la a doua

ediþie, dupã 15 ani de la publicare. Alcãtuitdin patru pãrþi – Însemnãri despre dictator ºiteroare, Mic catehism pentru uzul ciracilordictaturii sau Cartea secretã a puterii,Exorcisme ºi Fulguraþii – volumul de aforismese remarcã prin juxtapunerea a patruposibilitãþi de „prindere” a realitãþii în esenþetari, în idei singulare, apoftegmatice. Nu elipsit de importanþã cã micile iluminaþii devinoglindiri momentane ale unui chip orientatmereu cãtre interior, pentru o radiografieperfect(ibil)ã a exteriorului, în detrimentulnaraþiunii. În schimb, nicio atitudine nu poatefi controlatã; este, cel mult, prevãzutã,cântãritã, pentru ca în momentul urmãtor sãscape de sub control.

Efectul imediat este cãutarea unei logiciinterne, în lipsa uneia exterioare ºilegitimatoare, prin „scormonirea” sinelui ºi alumii dimprejur, din care ies la tot pasulangoase, disperãri ºi absenþe rejectabile.Lumea terorii devine „lumea tuturorposibilitãþilor”. Abrutizarea fiinþei are loc înaceastã utopie negativã, posibilã tocmai prinfetiºizarea culpei, prin exerciþiul consecvent alrelaþiei victimã-cãlãu. Reeducarea, echivalentãcu aneantizarea, marcheazã salvarea omuluide el însuºi, în entropia „noului regim”.Astfel, vina e proprietate de stat. În egalãmãsurã, depersonalizarea ia chipul aglomerãriihalucinante, însã acest proteism este coroziv,creeazã panicã, de aceea, „oricât de anemice,ºoaptele ºi rumorile pe care le iscãm ajung laurechile dictatorului. Strigãtul nostru mocnit,confiscat înainte de a izbucni, îl face sãjubileze” (p. 22). Numai teroarea, ca principiuoriginar al puterii, este perceputã drept uncod al flagelului totalitar deprins cu gustulanihilãrii, deoarece „în utopia totalitarã naturaumanã apare ca anume creatã pentruresentiment: individul se va vedea silit fie lapracticarea, fie la suportarea injustiþieicriminale, iar frontiera dintre acestea, extremde labilã, va îngãdui paradoxale ºi neîngrãditecombinaþii” (p. 38). Microscenariile închipuitede Mihai Mãniuþiu înving spaimele, umbreleºi mãºtile „exorcizându-le pe scenã, înspectacol, în ficþiune: când le vede acolo, caun abur, devine liber. Ca ºi noi”, aºa cumremarcã Sorin Alexandrescu pe coperta apatra. Sunt energii latente care izbucnesc înpaginã, care iau în posesie obiectele ºi fiinþeledeopotrivã. Pentru omul societãþii totalitare,locul frondei fãþiºe e ocupat de obiºnuinþa curãul.

În Mic catehism..., aforistul prezintã 29 deporunci care se articuleazã pe fondul unorrevolte interioare, care þin atât de desfiinþareaintimitãþii („1. Introdu suspiciunea în relaþiileapropiate, curente ale individului. Anuleazã-iintimitatea. Insinueazã-te în cercul lui intimde securitate ºi disperseazã-l. În felul acestavei putea transfera orice existenþã în planul

dorit de tine ºi util Organizaþiei din care faciparte”, p. 55), cât ºi de transformarea teroriiîn fatalitate, pentru ca „actele tale sã aibã caobiectiv exterminarea oricãrui adversar, dar sãse exprime consecvent în termenii vieþii, aiconcilierii ºi compromisului” (ibidem).„Osatura de rezistenþe morale” devine friabilãîn momentul în care narcoza ºi exasperareaating cote maxime, iar puterea este otrãvitãchiar prin propriile tentacule; originalitateacreaþiei, necesitatea expresiei individuale suntanihilate: „23. Nu îngãdui decât acþiuniledepersonalizate. Încurajeazã orice manifestarelipsitã de substanþã creatoare ºi originalã” (p. 59).

De aceea, exorcismele sunt manifestãripostapocaliptice generate tocmai de nevoiaconstantã de a comunica. În acest sens,lehamitea, deraierile de orice naturã merg întandem cu „plictiseala – o panicã surdã, oparalizie sulfuroasã: ca în coºmaruri, cânddeschizi gura, þipi, dar nici un sunet nu sedesprinde de pe buzele schimonosite” (p. 92).Dincolo de aceastã greutate de a dejuca rãul,frica nu cunoaºte sistematizãri. Ea rezidã înmicile noastre inconsecvenþe, panici de uzcomun, greutãþi de fiecare zi, pentru aculmina cu savanteriile limbii de lemn. Dacã„fiecãrei clipe i se suprapune ficþiunea ei” (p. 94), viziunea demiurgicã se rãsfrângeasupra unei lumi de cópii, în sens platonician,în care multiplicarea se mecanizeazã,desfiinþând orice manifestare individualã.

Aforistul este o conºtiinþã hiperlucidã, darcalmã, jumate-om-cãlare-pe-jumate-de-iepure-ºchiop, teoretizând adesea condiþiainadaptatului. Frustrarea care derivã dintr-oprea mare luciditate dã naºtere unei existenþebântuite de spectre ºi de abstracþiuni – „sã nute mistifici: sã trãieºti aºa ca într-o salã deaºteptare de clasa a doua, într-o garã detranzit” (p. 94). Numai cã acest imperativcategoric nu este urmat. Apocalipsa estereiteratã la fiecare pas: „suntem fãrã îndoialão rasã blestematã dacã fiecare încercare de arecâºtiga paradisul ne-a mai nãscocit uninfern” (p. 102), Sentimentul finalului face

posibil un nou început, pentru a reluainfernul necesar.

Raportul dintre libertate ºi necesitate eextrem de labil; proprietatea asupra proprieifiinþe este fantasmaticã, deoarece „e ispitor sãprivim libertatea ca pe o specie a fanteziei, cape o apoteozã a visului treaz, natura însãºivisând în noi asupra posibilitãþilor einesfârºite” (p. 105). Libertatea este curajulaforistului în faþa paginii albe, fiindcã„moralistul care nu se sustrage cursului strictlogic al gândirii sale va eºua în concepþiiexclusiv igienice” (p. 107). Mihai Mãniuþiuscapã însã de o sentinþã atât de grea. ªtim cãorice prefacere interioarã este un semn alindependenþei ºi al libertãþii, o probã de curajcare apeleazã la rezervele de necunoaºtere dinnoi, iar patimile ºi curiozitãþile ajungcoordonate necesare ale unui eu care încearcãla tot pasul sã se comunice, sã se dezbare deobiºnuinþe.

1111

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Irina Georgescu

Scenarii de uz personal

1122

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Lansarea seriei de autor Mihai Mãniuþiu laEditura bybliotek atrage atenþia asupraunuia dintre scriitorii aproape uitaþi în

vremea din urmã. Douã tipuri de analizã seimpun. Pe de o parte, nu poate fi ignoratãimportanþa regizorului Mihai Mãniuþiu în faþascriitorului cu acelaºi nume, dar cu o altfel deidentitate, concluzia fiind cã, totuºi, scriitorulnu rãmâne cu nimic în urma regizorului. Pede altã parte, e de remarcat capacitateacreatorului Mihai Mãniuþiu de a se exprimaprin mijloace diferite cu aceeaºi îndemânare,inteligenþã ºi creativitate. Deºi regizorul aluat-o înaintea scriitorului ca notorietate, ceidoi parcurg acest traseu unul alãturi decelãlalt.

Opiniile unui cãlãtor nedemn de încredereadunã povestiri aflate la graniþa dintrerealitate-vis-tãrâmuri necunoscute aflate însubconºtient. Cititorul poate alege între ele (ovariantã sau douã) sau se poate supunepropriului flux rãtãcind printre acestetãrâmuri. Asumat autobiografice, întâmplãrilede la care povestirile pornesc sunt, însã,numai pre-texte. Vama este locul de trecere alcelor privilegiaþi ºi revine ca laitmotiv peparcursul povestirilor. Astfel, Balkanya devineun tãrâm cu acces limitat. Al cititorilor careacceptã jocul. Nu este un joc distractiv ºicomic, dar ai nevoie de umor. Nu este joculsimplu la finalul cãruia careva dintre cei ce-ljoacã câºtigã, ci unul al ironiilor. Nu estejocul copilãriei, care, la vârsta maturitãþii,pare sã þinã de trecut, ci unul care-ºi menþineprofunzimea marilor întrebãri fãrã de rãspuns

întâlnite de-a lungul vieþii.Cartea e organizatã în douã pãrþi: prima

dã chiar titlul volumului, iar cea de-a douaeste intitulatã, sugestiv, Întoarcerea din exil ºialte povestiri trans-transcendentale. În primulciclu este reprezentatã o lume a evadãrilordin/de sine. Iar douã dintre povestiri, Fuga cuHenri ºi Tuºa Aglaia, devin în acest contextdouã arte poetice complexe. În Tuºa Aglaia,actorii sunt personaje ale unui spectacol viu,ale propriului spectacol jucat pe scena vieþii,dar ºi pe scena teatrului. O lume cu oameni-persoanje ºi actori-personaje. De altfel, celedouã sunt ºi cele mai bine organizatepovestiri din volum, având forþa de a deveniele însele puneri în scenã. În acest sens,primul text din carte ºi acestea douã sedefinesc printr-un accent al teatralitãþii, alrostirii cu voce tare, al declamãrii, alimaginilor de scenariu. Povestirile din cea de-adoua parte, un microroman al Balkanyei,înfãþiºeazã o lume invizibilã, gânditã numai, olume cu fantome, meduzaþi, mesmerizaþi, cuvame ºi vameºi, cu himere, lunatici saunebuni, o lume în care moartea ia diverseforme ºi se aratã în diferite ipostaze, iar visulbântuie.

Miza nu este de a gãsi sens acolo undeacesta nu existã, cãci – cum am spus –povestirile nu sunt pentru oricine ºi nu pot ficitite oricând, iar „vârâtul de sens în nonsens”poate deveni „o oribilã malversaþiune esteticã”(cum spune un personaj secundar alpovestirilor lui Mihai Mãniuþiu). Atunci ºijocul devine unul periculos ºi fãrã noimã.

Inexprimabilul, ceea ce se aflã dincolo de ceeace vedem cu ochii mai mult sau mai puþindeschiºi, este exprimat prin mijloacele aflatede fiecare dintre cititori. Profunzimea ºicomplexitatea (non)existenþei nu suntexprimate prin coerenþã, ci prin haos ºidezechilibre. Miza poate fi de a regãsi forþascriitorului Mihai Mãniuþiu ºi de a ne regãsipe fiecare dintre noi, cu simþirile ºiprofunzimile proprii, într-una sau alta dinaceste povestiri reunite sub semnul purtat deun „cãlãtor nedemn de încredere”.

(Fotografii de Paul Radu)

Andreea Drãghicescu

La braþul unui cãlãtornedemn de încredere

Descoperirea, cu prilejul recentei sale reeditãri, acãrþii lui Cornel Regman Reflexii ºi reflexe.Aforisme vesele ºi triste (Bucureºti, Ed. Curtea

Veche, 2001, 126 p.), a fost, pentru mine, o surprizãde proporþii. Cunoºteam unele dintre cãrþile de criticãliterarã ale autorului – mã interesase, mai cu seamã,monografia lui despre Agârbiceanu, un prozatorardelean pe care nici Mircea Zaciu, nici, iatã, C.Regman nu au izbutit sã îl scoatã din zona lecturiitradiþionaliste ºi a arondãrii etice a literaturii lui -,dupã cum ºtiam ºi cã ocupase un loc în cadrulCercului Literar de la Sibiu. Ignoram însã cu totultalentul particular pe care autorul îl avea în direcþiaînþepãturilor de albinã, a observaþiei acute, fãrãconcesii, de un umor scrâºnit, fãrã nicio grimasã, demaniera cãruia legam mai degrabã chipul altuicerchist, I.D. Sârbu. Observaþiile mai ales epistolare aleacestuia, de o asprime – dar ºi de o justeþe –indiscutabilã, au fãcut obiectul uneia dintre primelemele revelaþii literare de dupã 1989. Dacã acesteaproveneau dinspre un scriitor ce se socotea exilatulabsolut în sudul þãrii receptat ca un topos conformistabsolut, lipsit de spirite afine ºi de cãldura sufleteascãce l-ar fi putut susþine în exerciþiul lui solitar devigilenþã civicã ºi de creaþie literarã, aforismeleregmaniene provin dinspre un om de lume, integratvieþii scriitoriceºti, locuitor al capitalei ºi, s-ar zice,adaptat contextului. O altã surprizã însã nu maipriveºte, de astã datã, numai persoana acestui cerchistcritic ºi caustic, ci, alãturându-l lui Gary Sârbu, atrageatenþia asupra unei încã insuficient explorate linii afebrilitãþii cãrturãreºti din interiorul aceluiaºi CercLiterar sibian: umorul de substanþã moralã, reflecþiaacidã, tãiatã cu bisturiul ºi formulatã laconic, dupãmodele greco-latine (Esop, Seneca), medievale(Bertoldo, Til Buhoglindã) ºi, poate, franþuzeºti(moraliºtii de factura lui Molière) consacrate. Adaugrepede cã posibilelor paralele nobile din antichitate oridin modernitatea hexagonalã trebuie sã li se adaugealtele, dinspre Isarlâk; poate cel al lui Nastratin Hogea.De-ar fi sã mã gândesc însã la tradiþia româneascã încare se înscrie Regman aforistul cu certitudine cã aº

alege o filiaþie urnitã din direcþia ce îmbinã spiritulnecruþãtor al lui Caragiale cu peniþa înecatã în venindin jurnalul lui Goga ºi cu puroaiele corozive alepamfletelor argheziene.

Pânã nu trec mai departe, notez ºi cã lui Sârbu ºiRegman li se adaugã, indubitabil, din interiorulaceluiaºi grup, poetul ocazional bahic ºi ludic DeliuPetroiu, altminteri un distins critic de artã. În acest fel,cu o triadã destoinicã în a servi lumea de orori ºifrustrãri intense pe care au parcurs-o aºa cum secuvine, cu spirit, cravaºãri scurte ºi adânci, ºi hohotesarcastice, este probabil cã Cercului Literar i se poatedecerna ºi titlul de cea mai importantã grupareculturalã cu prestaþie deopotrivã umoristicã ºi moralãdin postbelicul românesc; un soi de modul parentalpentru ceea ce optzecismul avea sã nascã, de astã datãla Cluj, sub numele de Ars Amatoria.

S-ar putea – nu ezit sã o spun – ca din volumulpublicat întâia oarã la Ed. Jurnalul Literar, în 1997,reeditat astãzi într-o formulã îmbogãþitã, sã rãsarã,chiar sub ochii noºtri, câteva caracterizãri ale epocii încare trãim care, odatã cu trecerea vremii, sã rãmânãmarca favoritã a celor ce vor dori sã se refere succintºi pregnant la aceste vremuri. „Ce-i lipseºte culturiiromâne? Cei ºapte sute de ani de acasã”, sunã unverdict care reia convingerea cioranianã despre vidulistoric românesc ºi neantul valah obiectivat înparcursurile à la longue ale cronologiei… Lucrurile nustau tocmai aºa, dar expresia seducãtoare ºi gãselniþade care uzeazã causeur-ul nu mai lasã loc de analizã,spiritul bate logica. Revoluþia românã din 1989 ar fi„mascaradã ºi masacradã” (un pas mai departe, cãtrefarsa sinistrã, decât Conu Leonida…).

Fãrã a-ºi ignora talentul specific, Cornel Regmannu s-a grãbit sã ºi-l afirme altfel decât oral. Dinmãrturisirea care prefaþeazã culegerea rezultã cã încãdin deceniile al ºaptelea ºi al optulea – nu întâmplãtor,decade ale unei relative liberalizãri politice -, autorul îºiinsera panseurile într-un ritual al conversaþiei cuapropiaþii ºi prietenii, pregãtind replica de spirit ºiplasând-o în împrejurãrile cele mai potrivite. Iatã, prin

urmare, un om de spirit care nu se ignorã, un scepticcare nu a pierdut gustul contemplãrii umanitãþii înmiezul cãreia se regãseºte plasat, un cinic de nevoie,care nu dezarmeazã în faþa golului care i se cascã dejur împrejur.

Radiografia care stã la baza formulãrilorregmaniene este profundã ºi serioasã, lãsând doarformei privilegiul de a uimi prin poantã, deriziune sauhilaritate. Constatarea cã „O infinitate de micidiversiuni ce se varsã în Marea Diversiune” ar fitactica regimului Iliescu fixeazã cu justeþe atmosferaistoricã a primilor ani de guvernare postrevoluþionarã.La fel ca ºi observaþia, actualã atunci, dar ºi acum, cã„Guvernanþii noºtri fac tot penibilul ca sã iasã dincrizã” sau cã „Originalitatea opoziþiei românilor [este –n. O.P.]: ei rezistã… suportând”. Adevãrat, trist, seriosºi ridicol în acelaºi timp. ªi când evocã adevãrul anilordictaturii – cei care au trãit pe atunci recunosc imediatamprenta epocii -, Regman rãmâne la aceeaºialtitudine: „În România, tot ce nu existã este dinimport, iar tot ce existã este de export”. Nu se poatecontesta nici cã, atunci ca ºi acum, „Partea cea maiavansatã a economiei în România [este - n. O.P.]:Ridicultura”. Excelent e prinsã ºi combinaþia denaþional-comunism ceauºist, care îmbina doctrina„roºiilor”, a marxiºtilor, cu moºtenirea „verde”,extremist-naþionalistã, a legionarilor (dând o copitã ºiconformismului nichitastãnescian, exprimat în titlulpoemului „Roºu vertical”): „Sub comunism: Roºuvertical – verde orizontal”.

Mi-ar plãcea sã vãd, cândva, textele relevantepentru acest filon datorate lui Cornel Regman, lui I.D. Sârbu ºi, respectiv, lui Deliu Petroiu, antologatecomprehensiv între copertele aceluiaºi volum. Mãrindcantitatea ºi punând împreunã faptele de vitejie aleacestor muºchetari s-ar obþine un extractchintesenþializat din producþia distilatã a acestorspirite, într-o mostrã de culturã românã înaltã ºipopularã, în acelaºi timp, cum rareori se poateîntâmpla în moºtenirea culturalã a unei naþiuni. Este ºiacesta un mod de a argumenta ideea cã anii de dupã1989 reveleazã straturi ale literaturii române pe carenici nu le bãnuiam, fioane de o mare bogãþie, deplinrecompensante.

1133

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


imprimatur

Ovidiu Pecican

Aforismul regmanian

Silvia Radu, (fãrã titlu specificat), GyarmathyJanos, („Omagiu Bartok”), Valentin Duicu,(„Cronos”) ori Vlad Ciobanu, („Fiul risipitor”) înraport cu ermetismul tulburãtor al unui CãlinDãian, Liviu Russu, („Imolare”) ori Matei Gaspar,(„Semn”). Expozanþii care au rãspuns acestei „noiprovocãri”, în numãr de 963, din pãcate, din lipsãde spaþiu, unii amintiþi doar cu numele aici -artiºti profesioniºti, unii de mare notorietate,membri ai uniunilor de creaþie din România, cadredidactice din universitãþile româneºti de profil ºitineri absolvenþi, precum ºi invitaþii speciali (HeideWarlamis ºi Makis Warlamis), meritã, în egalãmãsurã, întreaga noastrã consideraþie ºi atenþie.

Vocaþia libertãþii formative (re)descoperite,viziunea poeticã sau perspectiva culturalã,profesionalismul urmãrit ºi preþuit de cãtreexpozanþi ºi, desigur, eficienþa ºi acurateþeademersului curatorial orientat înspre realizareaunei sinteze vizuale verosimile, reflectând cu

imparþialitate universul imageriei sculpturaleromâneºti ºi europene contemporane, ne pot dasperanþe privind o mai hotãrâtã decantare ºistructurare valoricã a producþiei de artã, la ieºireade sub tirania debusolãrii ºi inflaþiei iconice de azi,cãtre o iminentã zare a (re)sedimentãriloraxiologice.

Note:1. PC = „politically correct”/„political correctness” 2. Sabine Hentzsch (directoare, între 2004 ºi ian-uarie 2009, a Institutului Goethe, Bucureºti),„Dialog despre identitãþi, similaritãþi ºi diferenþe”,vezihttp://www.revista22.ro/violenta-imaginilor-imag-inea-violentei-1504.html3. Expozanþii fiind, în ordine alfabeticã, urmãtorii:Cãtãlin Bãdãrãu, Vlad Berte, Horia Bojin, GetaCaragiu, ºtefan Cãlãrãºanu, Radu Ciobanu, VladCiobanu, Ernö Ciupe Bartha, AlexandruCiutureanu, Dinu Cîmpeanu, Onisim Colta, AurelContraº, Delia Corban, Raluca Cozma, DumitruCozma, Aurel Cucu, Cristina Cucu, Denisa Curte,Ion Deac, Valentin Duicu, Maxim Dumitraº, ElenaDumitrescu, Alfred Dumitriu, Vlad Dumitriu,Radu Dumitru, Mihai Ecobici, Mircea Enache,Horia Flãmând, Matei Gaspar, Adrian Golban,

Mariana Gordan, Vasile Gorduz, Mihnea DanielGrigore, Alexandru Grosu, Gyarmathy Janos,Eduard Herczeg, Bogdan Hojbotã, Darius Hulea,Ion Iancuþ, Elena Ilaº, Alice Iliescu, CristinaIliescu, Kadar Karoly, Kiss Levente, Kocsis Rudolf,Kolozsi Tibor, Kovacs Géza, Ionela Lãzureanu,Silviu Florin Lisaru, Alexandru Lupu, OvidiuMaitec, Makkai Istvan, Mihai Marcu, FlorinMarin, Ion Mihele, Grigorie Minea, Oliv Mircea,Emilian Mocanu, Liviu Mocan, George ªtefanMoldovan, Traian Moldovan, Liliana Moraru,Radu Moraru, Gheorghe Mureºan, George Pavel,Neculai Pãduraru, Alexandru Pãsat, Cristina Pop,Daniel Pop, Stanca Pop, George Purcaru, SilviaRadu, Anton Raþiu, Ion Ristea, Mircea Roman,Ana Rus, Liviu Russu, Santa Csaba, Elena Scutaru,Vasile Soponariu, Mircea Spãtaru, Elena SurduStãnescu, Florin Tamba, Ionel Tãnase, MihaiTugearu, Sandu Vasile, Paul Vasilescu, MarianVelescu, Marius Vesa, Aurel Vlad, Elena Lot Vlad,Ilarion Voinea, George Zaharia, GheorgheZãrnescu, Marian Zidaru, ºi invitaþii: HeideWarlamis ºi Makis Warlamis.

Sculptura micã într-o nouã „Vârstã de bronz”(urmare din pagina 36)

Am urmãrit de-a lungul timpului, cusentimente dintre cele mai amestecate,activitatea publicã a lui Gabriel Andreescu.

Reacþiile mele oscilau pe o scarã amplã, de larespect ºi admiraþie, la nelãmurire ºi stupefacþie.În anii ceauºismului agonic G. Andreescu a gãsitîn adîncul sinelui puterea gîndirii divergente. Înmijlocul dezastrului social ºi al penurieieconomice, el a conturat o teorie a supravieþuiriiprin non-aderenþã. Cartea rezultatã, Spre ofilozofie a disidenþei (Buc., Ed. Litera, 1992), afost adunatã între coperþi abia la prãbuºireacomunismului. Cãci, pînã atunci, simpla eiexistenþã i-a atras autorului supravegherea dinpartea Securitãþii, arestarea, anchetarea brutalã ºiintentarea unui proces penal pentru “acte detrãdare”. În febrilitatea primilor ani ‘90, vocea luiGabriel Andreescu s-a pronunþat cu fermitate îndirecþia gîndirii liberale, a deschiderilordemocratice, a toleranþei consecvente. Iarsemnãtura sa avea legitimitatea unui persecutat alfostului regim dictatorial, a unui disident autentic,care îºi pusese viaþa în acord cu propriile idei.

Dupã vreo cîþiva ani am asistat la o memora-bilã întîlnire aici, la Cluj, pe încãpãtoarea scenã aCasei de Culturã a Studenþilor. În contextul iniþia-tivelor civice propulsate de cunoscuta activistãSmaranda Enache ºi alãturi de o pleiadã de invi-taþi, Gabriel Andreescu ºi Adrian Severin lansauvolumul lor de dialoguri, tocmai apãrut, Locurileunde se construieºte Europa (Iaºi, Ed. Polirom,2000). Iniþial mi-am închipuit cã ar fi vorbadespre o carte de polemici ºi confruntãri între ceidoi, însã judecînd dupã desfãºurarea dezinvoltã aprezentãrilor ºi micile ocheade complice pe care ºile schimbau, am înþeles cã lucrurile nu stãteauchiar aºa.

Dupã preliminarii ºi expunerile cuvenite, dinpartea invitaþilor, s-a dat cuvîntul în salã pentrueventualele întrebãri. M-am ridicat atunci de lalocul meu ºi mi-am exprimat – cu voce tare – sur-prinderea cã unul dintre cei mai proeminenþidisidenþi împotriva regimului ceauºist poate cola-bora aºa de familiar cu fostul activist comunist,cu reprezentantul însemnat al defunctului partidtotalitar. Ce cãutau, la aceeaºi masã, victima ºiurmaºul cãlãilor? Unde trebuia sã-l plasãm, defapt, pe Gabriel Andreescu, în spectrul reprezen-tãrilor politice cotidiene?

N-aº spune cã modesta mea întrebare a pro-dus chiar entuziasm în rîndul somitãþilor dinprezidiu. Au urmat cîteva momente de rumoare,dupã care fostul teoretician al protestului sansrivages a luat microfonul. Ne-a mãrturisit cã îlcunoaºte de mulþi ani pe dl. Adrian Severin (aflatacolo de faþã), încã dinainte de prãbuºirea comu-nismului, cã au colaborat foarte bine pe diferiteproiecte, cã îi pare a fi un om deosebit, faþã decare nutreºte cele mai cãlduroase impresii.Intelectualii lucreazã împreunã ºi se înþeleg chiarºi atunci cînd nu-ºi împãrtãºesc integral opiniile.Sînt mulþumit oare de rãspunsul formulat, saueste nevoie de alte detalii?

Atunci, pe moment, m-am declarat edificat deprecizãrile care mi-au ridicat vãlul de pe ochi.Poate cã azi, dupã încã zece ani, l-aº întreba peGabriel Andreescu dacã resimte în continuare ace-leaºi gînduri senine pe seama europarlamentaruluicu pãrul creþ, filmat pe cînd negocia englezeºtepreþul raþei din coteþ. ªi cum comenteazã oare

ºutu-n fund, încasat atît de la socialiºtii europeni,cît ºi de la cei români, de cãtre scumpul sãucolaborator într-ale ocupaþiilor de autorlîc? Darmã rog, sã trecem.

Opþiunile ideatice bizare ale lui G. Andreescuau continuat cu anii. Îmi amintesc de scandaluliscat atunci cînd fostul disident i-a reproºat luiAndrei Pleºu colaborarea cu Securitatea. Dinpartea amicului lui Severin, imputaþia putea sãaibã oarece chichirez, mai cu seamã cã ºi Pleºutrecuse prin multe frãmîntãri, în perioadaceauºistã, cine ºtie ce-ascundea prin culise. Numaicã a urmat un proces la tribunal, pe care AndreiPleºu l-a intentat, iar Gabriel Andreescu l-a pier-dut, întrucît nu ºi-a putut demonstra alegaþiile, înfaþa succesivelor instanþe româneºti.

Un alt moment straniu l-am consemnat odatãcu discuþiile aprinse în jurul lui Adrian Marino.Rãsunase prin aer calificativul de “turnãtor”.Ziarista Mirela Corlãþan se dusese în arhiveleCNSAS, unde-l gãsise pe hermeneutul clujean, subnumele de cod “Brãtescu” ºi “Bratosin”, cumraporta din greu despre Mircea Eliade sau desprecriticii de la Europa liberã. Ce l-o fi împins oare,din nou, pe G. Andreescu sã-ºi arvuneascã pres-tigiul, în tentativele de inocentare a lui Marino?!Cãci acolo unde gazetara vãzuse “un informatorprodigios al Securitãþii ºi al Direcþiei de InformaþiiExterne”, venea filosoful disidenþei ºi, rãsfoindaceleaºi documente, conchidea cã avem “eforturiledramatice ale lui Adrian Marino de a da un senssuperior existenþei”. Cu ce dioptrii citea oareGabriel Andreescu realitãþile? Dupã ce criteriijudeca el?

Dupã succesul prieteniei tãrcate cu AdrianSeverin, dupã triumful negativ al acuzaþiilor azvîr-lite împotriva lui Andrei Pleºu, dupã contorsiunileintelectuale pe lîngã pulpana lui Adrian Marino,iatã-l pe Gabriel Andreescu frãmîntat acum debuna-reputaþie de turnãtor a lui Nicolae Breban.În trei numere succesive, pe cîte douã pagini mariºi late, ale revistei Timpul de la Iaºi (august-sep-tembrie-octombrie 2011), neo-specialistul îndedesubturile serviciilor secrete ne spune cumcrede el cã stau lucrurile.

Procesul intentat de CNSAS împotriva lui N. Breban la Curtea de Apel Bucureºti este înplinã desfãºurare ºi orice profeþie, în contextuluimitoarei justiþii româneºti, ar fi hazardatã. Însãconstatarea cîtorva fapte concrete e oricînd bin-evenitã.

Consiliul Naþional pentru Studierea ArhivelorSecuritãþii, prin acþiunea din 01.04.2011, îi solicitãinstanþei sã aprecieze “asupra calitãþii de colabora-tor al Securitãþii în ceea ce îl priveºte pe domnulBREBAN Nicolae Alexandru”. Dupã cum se aratãîn document, în condiþiile legii, “pentru colabo-rarea [cu Securitatea – n. m., L. A.] prin furnizarede informaþii trebuie îndeplinite cumulativ urmã-toarele condiþii: / 1. Informaþiile furnizateSecuritãþii, indiferent sub ce formã, sã se refere laactivitãþi sau atitudini potrivnice regimului totali-tar comunist. (…) / 2. Informaþiile prevãzute lapunctul 1 sã vizeze îngrãdirea drepturilor ºi li-bertãþilor fundamentale ale omului”.

Sub primul aspect, sînt invocate ca probã oserie de documente. Sînt furnizate ample citatedin amicala conversaþie telefonicã dintre NicolaeBreban ºi generalul Nicolae Pleºiþã, din data de18.02.1977. Romancierul îi relateazã securistului

despre recenta sa întîlnire cu colegul Paul Goma,care tocmai îºi desfãºura protestele anticomuniste,despre eforturile de a-l îmblînzi prin diversepromisiuni:

“Tov. P.: Deci, discuþia aþi axat-o pe treabaasta…

Dl. B.: Da, pe problema lui ºi pe rezolvareaproblemei lui…

Tov. P.: Dar ai încercat sã-l temperezi.Dl. B.: Pãi, acum eu cred cã dacã am avut dis-

cuþia asta ºi dacã o sã mergem sãptãmîna viitoarela tovarãºul secretar, eu cred cã…

Tov. P.: Asta-i bine, d-le. Asta-i bine! E bine sã-l cãutaþi pe tov. Burticã…”

Dupã alte replici ºi dupã ce-au dezbãtut onouã cestiune arzãtoare, securistul îl laudã peprozator pentru implicarea sa harnicã:

“Tov. P.: Da, sã vedem, cã poate cã G. îl trageºi pe Þ…

Dl. B.: Da. Nu ºtiu, nu v-am spus cã tovarãºulsecretar mi-a spus cã ºi cu problema Þ. s-ar puteagãsi o rezolvare.

Tov. P.: Ei, probabil cã s-a gîndit la ceva. Mienu mi-a spus. Probabil cã au ei niºte proiecte, pela «propagandã», pe acolo. E o treabã bunã, aifãcut o treabã bunã!

Dl. B.: Ei, servim cultura ºi þara!Tov. P.: Aºa este.”Trei zile mai tîrziu, în conversaþia telefonicã

din 21.02.1977, N. Pleºiþã se intereseazã de cir-cumstanþele în care N. Breban, în interviurile ºidialogurile sale cu presa strãinã, a dezminþitvestea arestãrii lui Paul Goma, a relativizat înte-meierea protestelor acestuia. Prozatorul este dinnou felicitat de ºeful securist:

“Tov. P.: Da, a apãrut, a apãrut bine. A fostfrumos ºi la timp, chiar cã ãia au dat-o ca interviuîn care dezminte zvonul cu arestarea lui G.

B.: Da, da, pãi sã vã spun. Se gãseºte în þarã oziaristã de la Times, care a trecut ieri pe la mineºi care m-a sunat vineri, cred cã vineri (…) dinBucureºti ºi zice «D-le, e adevãrat cã G. este ares-tat?», zic «nu-i adevãrat, a fost la mine acum ojumãtate de orã, dacã sunaþi acum o jumãtate deorã vorbeaþi cu el». (…) ºi pe urmã a sunat ºi dela Reuters, de la Viena, ºi am spus: «Omul esteliber, a fost la mine». (…) M-au întrebat dacã areo bazã intelectualã, G., am spus cã nu are, nucred cã are, din cauza formulãrii sale, le-am spuscã noi nu suntem o þarã ocupatã… Nu ºtiu, aapãrut asta?

Tov. P.: Da, da, da! A dat-o frumos ãla deacolo. Eu nu ºtiu ce i-ai spus matale…

Dl. B.: Da, da, asta i-am spus. M-a întrebatdacã are o anumitã bazã…

Tov. P.: Însã mi-a plãcut teribil cum a redat ãlaacolo. Evident cã a redat ceea ce i-ai transmis d-ta.(…)

B.: Bine cã s-a pus adevãrul în ordine.Tov. P.: Da, da ºi ai o contribuþie mare, cã au

dat-o sub formã de interviu. (…) Ei, acum trebuiepedalat mai departe.

B.: Da, chiar la mine se gãseºte un reprezen-tant al televiziunii germane ºi încerc sã o fac aºaca sã…” etc.

(va urma)

1144

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


sare-n ochi

NedumeririLaszlo Alexandru

Dincolo de multele întrebãri pe care criticiiºi istoricii literari ºi le pun continuu înlegãturã cu actualitatea operei lui I. L.

Caragiale, dupã ce un Eugen Lovinescu se arãtaseatât de neîncrezãtor în perenitatea ei, imaginându-ºi o posteritate mereu mai mult nedumiritã înfaþa limbajului utilizat de autorul ancorat perfectîn formule mult prea uzuale din vorbireaimediatei sale actualitãþi („o limbã tulburatã detoate gunoaiele mahalalei”), abandonate azi, ca ºide epicizarea de cãtre acesta a atâtor întâmplãripetrecute în efervescenþa zilei curente de atunci,Ioana Pârvulescu are curiozitatea de a intra înarticulaþiile intime ale societãþii acelei epoci, încare a trãit scriitorul, întrebându-se la rându-i:„cum era lumea realã din vremea lui Caragiale?”,pentru a se lansa apoi într-o analizã morfologicã aacesteia, vãzutã prin prisma reflectãrii ei în creaþiacaragialianã, cãreia catã astfel a-i reconstitui...poetica. Rezultatul investigaþiilor sale se prezintãsub forma unei suite de eseuri colocviale, ceconstituie substanþa a douã cãrþi, pe cât deincitante pe atât de spectaculoase: În ÞaraMiticilor. De ºapte ori Caragiale (EdituraHumanitas, Bucureºti, 2007) – amintind, într-unanume fel, structura lecturilor disociative pe carele propuneau, la vremea lor, Ov. S.Crohmãlniceanu cu Cinci prozatori în cinci feluride lecturã sau Matei Cãlinescu în Cinci feþe alemodernitãþii – ºi Lumea ca ziar. A patra putere:Caragiale (Editura Humanitas, Bucureºti, 2011).Pasiunea pentru cercetarea vechilor gazete esteconstantã ºi mãrturisitã nu odatã („Plãcerea citiriiziarelor ºi revistelor din secolul 19 am descoperit-o târziu, dupã 1990. Departe de a fi prãfuite,aceste foi fãrâmicioase, cu litere adesea ºterse, auo prospeþime coloratã a vieþii care face concurenþãprimejdioasã cãrþilor scrise în aceeaºi perioadã,dintre care multe sunt ilizibile. Deºi mã tem cãuna din explicaþiile risipirii puterilor literare la noieste tocmai publicistica, cu imperfecþiunile ei, cuviaþa ei scurtã, cu moartea ei o datã la 24 de ore,pe de altã parte însã, retrezitã din somn dupã osutã de ani, presa veche se dovedeºte total deactualitate”), aºa cã din acestea a izbutit – ca într-un alt fel de remember – recompunerea epocii înspaþiul românesc (În intimitatea secolului 19,Humanitas, 2005), într-un tablou de o coloraturãpitorescã, vie, în cadrul cãreia – în acest veritabiltablou de epocã – nu se putea sã nu se impunãfigura, personalitatea lui I. L. Caragiale, cel care ise relevã astfel cu forþa aparte a unuia care a fost(ºi rãmâne) cel mai atent ºi fidel rezoner al ei,întrucât „spectatorii sau cititorii lui aveau mereusenzaþia de deja vu, se recunoºteau cumva,simþeau aerul timpului”.

În cele ºapte eseuri din volumul În Þaramiticilor, Ioana Pârvulescu trateazã , pe rând, cuplãcerea de a cãuta ºi de a propune cãi de accesîn universul caragiealian, oferind chiar – ceea cedenunþã în cealaltã carte, Lumea ca ziar – „oteorie nouã cu privire la curajul artistic al luiCaragiale ºi la poetica lui”. Punctul de pornire îlstabileºte în ceea ce pare a fi, ºi este de fapt, loculcomun, specific literaturii comediografului, anumepersonajul omniprezent (devenit de-acum,referenþial): Miticã ºi, evident, arealul sãu, în carese miºcã, cu toate cotele de nivel ale unei hãrþi ce

marcheazã aceastã Þarã a Miticilor, constantândcã „tot ce existã în lumea lui Miticã e pe mãsuranumelui sãu, adicã diminutivat” (Dumitru –Miticã). Aici, totul e „pe mãsura numelui sãu,adicã diminutivat. Este o lume în care nu sepetrec drame ci dramolete, unde nu existã Binele,dar totul se obþine cu biniºorul, unde multe relemici te împiedicã sã vezi vreun Rãu mare”. Artalui Caragiale – spune Ioana Pârvulescu – constã întocmai (paradoxal) nevoia de „dimensiunicolosale” pentru a da contur ºi identitate unor„miniaturi” ºi e nevoie de „vorba cea mare ca sãacopere realitatea cea micã”. Urmãrind acest tipde tehnicã narativã, eseista ia înanalizã/descripþie anatomicã (topograficã, dacã esã rãmânem la numirea unei hãrþi a acestei þãri)toate componentele universului asupra cãruiastãpâneºte scriitorul: dragostea, amorul,prietenii–amicii:„Miticã e Lache ºi e Mache, eDomnul ºi e Feciorul, e Costãchel ºi Iordãchel, eºeful de cabinet ºi e impiegatul, e amicul X, e<dumneata> ºi e <eu>” – sentimentele(„melancolia”, „romantismul”), imaginaþia etc,autoarea fãcând o interesantã ºi simptomaticã, dealtfel, paralelã pentru registrul diferit deconsemnare a aceluiaºi fenomen la Caragiale ºi laFlaubert: „Cine zice Lache zice Mache ºi viceversa(...) De remarcat cã amândoi sunt copiºti, caBouvard ºi Pecuchet, cu care seamãnã întrucâtvaºi cu care sunt întrucâtva contemporani (...) ceidoi copiºti parizieni îºi fac apariþia pe scenaliterarã cu patru ani mai târziu, faþã de semeniilor dâmboviþeni”. Felul de a se comporta alacestora este nu doar paralel ci ºi aproape identicatâta doar cã „Flaubert scrie multe pagini ca s-ospunã”. Tot aceastã relaþie – Lache ºi Mache –deschide perspectiva urmuzianã a cupluriloracestuia cãci, zice Caragiale: „Cine a cunoscut peunul a cunoscut ºi pe celãlalt, fiindcã amândoimai aproape trãiesc, mai aproape dorm decâtchiar fraþii cei lipiþi din Siam”.

Privirea de perspectivã asupra Þãrii Miticilordã, în cele din urmã, concluzia cã ea nu e„România contemporanã lui Caragiale, ci una dinmultele ei dubluri fictive”; Miticã „dispare odatãcu lumea lui, deºi forþa sa literarã ne face sã-lcredem veºnic (...) Îl zãrim pretutindeni în lumeade azi, deºi nu e decât un ecou din cosmosulliterar!” Acest cosmos literar e identificat înLumea ca moft (aºa cum însuºi Caragialediagnosticheazã moftul, în Moftul. Studiu demitologie popularã). Ioana Pârvulescu urmãreºteaceastã mitologie în tematica schiþelor ºi acomediilor, demonstrând tocmai Viaþa ca moft înfamilie, în certuri, la copii, la tineri ºi bãtrâni etc.,„calitatea” principalã a tuturor acestor eroi fiindaceea „de a face mofturi la mãrunþiºuri, lacompromisul admisibil ºi de a accepta marilepotlogãrii”.

Sociologia literarã întreprinsã are ca bazã dedate reprezentarea lumii în presã, în gazetelevremii la care Caragiale însuºi scrie ºi pe care leciteºte, din care se informeazã, de unde îºi alegesubiectele, tratate apoi, dezvoltate în schiþele, înmomentele de facturã literarã de data aceasta,într-o operã în care societatea se reflectã într-unsoi de întâlnire de gradul al doilea, cu ea însãºi,

dar tocmai de aceea imaginea ei pare maiautenticã întrucât zgura strict informativã a fostînlãturatã, scriitorul reþinând fondul ºi construindpe scheletul ideatic al acestuia, esenþial, pentru cã– noteazã Ioana Pârvulescu – „atunci când lumease confundã cu o gazetã, ea nu trebuie sã fiebunã, trebuie sã sune bine”. Ceea ce în opera luiI. L. Caragiale se ºi întâmplã. În scrierile acestuia„lumea-gazetã se autocomenteazã” prin „imagineaîn oglindã”. Caragiale „umanizeazã cinicreflectarea” realizând astfel „o perfectã punere înabis, ca-n heraldicã, unde imaginea-emblemã sereia, minusculã, în centrul ei înseºi”. Dar lumeaMiticilor e ºi o Lume comedie („Comedieînseamnã, în lumea caragialescã: amor, dar ºiinfamie, pericol, dar ºi nostimadã, spectacol,dramã sau simplã ciudãþenie, înseamnã politicã,peripeþii, necazuri, creaþie ºi iarãºi amor. Pe scurt,totul e comedie, chiar tragedia”).

Un foarte solicitant eseu este intitulat Cecautã Grecu în Germania? (parafrazând o replicãcelebrã dintr-o schiþã a lui Caragiale: ce cautãneamþu-n Bulgaria?) are ca suport dilematicaautoexilare a scriitorului la Berlin, abandonândaºadar Þara Miticilor ºi în consecinþã ne maiscriind ceea ce scrisese pânã atunci, tocmai pentrucã nu se mai afla în lumea gazetelor... din þarã.De acolo cultivã însã – resimþind lipsa...miticismului – o vie corespondenþã cu cei dinÞarã („romanul epistolar”), în care „cele douãlumi se întâlnesc, se amestecã, se suprapun”.

Nu mai puþin subtilã, rafinatã, e ºi discuþia(eseisticã) ce are în obiectiv ralaþia tatãlui(I. L. Caragiale) cu fii (Mateiu I. Caragiale ºi, maipuþin, Luchi Caragiale) pornind de la apreciereacã „lumea creatã de tatãl a dat, în literaturaromânã caragialescul, o formã a râsului”, învreme ce „lumea fiului a dat mateinul, care râdede râs”, autoarea fãcând remarca: „Între cele douãlumi nu existã pace, iar personajele lor par a nuse putea întâlni niciodatã, ca ºi cum ar trãi înuniversuri antinomice”. Punerea în oglinzi paralelea creaþiei celor doi (trei) Caragiale – decorul,personajele, atmosfera – evidenþiazã faptul cã„cele douã lumi au acelaºi model. România de pela 1900. România belle epoque, pe la începutul eila Caragiale-tatãl, la Mateiu spre finalul ei, pe la1910”, pentru ca sã adauge: „Dacã þara Crailor...,

1155

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


caragialiana

I. L. Caragiale „Pretutindeni în lumea de azi”

Constantin Cubleºan

1166

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


în ciuda realismului unor pagini, pare artificialã,confecþionatã, culeasã picãturã cu picãturã dinzonele cele mai pline de otrãvuri ºi nimeni n-oidentificã nici din întâmplare cu România dinrealitate, universul caragialesc a fost întotdeaunasocotit un fel de fotografie fãrã retuº arealitãþilor”. Dar, „cum arãta, în realitate, viaþa înRomânia anului 1901, anul Momentelor?” seîntreabã Ioana Pârvulescu. ªi, în consecinþã, „cinesunt Miticii ºi ce se întâmplã cu ei?”. Rãspunsul îlcautã în panoramarea rapidã a evenimentelor –aºa cum sunt reþinute în presa timpului – politice,sociale ºi culturale, din melanjul cãrora figura luiI. L. Caragiale se desprinde ºi apare oarecumaltfel pentru fiecare din exegeþii care s-au aplecatasupra operei ºi vieþii acestuia, în egalã mãsurã.Din toate aceste interpretãri se poate realiza un„portret-robot la purtãtor”, al scriitorului trãitor,la rându-i, în Þara Miticilor, numai cã lumeaaceasta „pare mai bunã ºi pe alocuri mai readecât cea din Momente. Pare mai serioasã ºi maiactivã”. ªi, e „greu de spus cine e Miticã pentrucã Miticã e oricine ºi e nimeni, ca fiecare personajliterar”, iar dupã 1901 „pare a fi pe cale dedispariþie”, în orice caz Caragiale „nu mai areochi ºi urechi pentru aºa ceva” iar odatã cumutarea scriitorului la Berlin, „Miticã dispare cutotul”. Tocmai de aceea, leit-motivul ce însoþeºteseria eseurilor din În Þara Miticilor:„ÞaraMiticilor nu e România contemporanã luiCaragiale. E România mofturilor lui (...) Româniadin gazetele contemporane lui Caragiale, întrecare ºi cele la „contemporanul nostru” pentru cãprin perpetuarea metehnelor din societatearomâneascã, el e „pretutindeni în lumea de azi”,cãci „opera lui Caragiale” reprezintã „viaþa”. Înaceasta rezidã, la drept vorbind, „valoarea cea maipreþioasã” a ei.

Cu Lumea ca ziar intrãm în prelungirilediscuþiei, când totul se detaliazã ºi se aºeazã subo lentilã focalizatã direcþionat pe realitatearomâneascã cognoscibilã azi doar din paginilegazetelor vremii, ajungând astfel la opera lui I. L. Caragiale, cu siguranþã cel mai fidel (genial)interpret al ei. Demonstraþia se face, între altele,urmãrind cum subiectul oferit de gazetã esteprelucrat (diferit) bunãoarã de Caragiale sau deGeorge Ranetti, contemporan ºi prieten, de altfel(„o sosie a lui Caragiale”, zice Ioana Pârvulescu).Romeo ºi Julieta la Mizil a celui din urmã, este opiesã viabilã, în care „întâmplãrile sunt ca-n ziareºi ca-n Caragiale” numai cã „dacã doar ideea ar fiimportantã, înseamnã cã oricine are aceeaºi idee,oricine foloseºte presa ca materie primã tematicãºi artisticã poate deveni un Caragiale 2”. Atâtadoar cã în procesul de creaþie „nu e vorba numaide idee, ci ºi de geniu artistic”. Demonstraþia cese face, în acest sens, are o deschidere mult maicuprinzãtoare în privinþa tratãrii surselor deinspiraþie. Ea se axeazã pe douã întrebãri cheie pecare ºi le pune eseista:„una despre rezistenþaoperei comice a lui I. L. Caragiale, cealaltã despreviaþa din vremea lui”. Aºa încât „personajelecãrþii” acesteia sunt pe de-o parte I. L. Caragiale –scriitorul, pe de cealaltã – Presa. Adicã, interesulse îndreaptã spre identificarea realitãþilor de lacare a pornit scriitorul pentru a-ºi împlini opera,o operã în care „lumea”, societatea e „sucitã ºitotal ridicolã, plinã numai de semidocþi, decorupþi, de proºti”. Dar, oare, „scriitorul obiectivCaragiale a prezentat-o exact aºa cum era?” Înelucidarea acestor chestiuni se impune „un ocolprin presa vremii lui Caragiale”.

Ioana Pârvulescu evidenþiazã un fapt la-ndemâna oricui: presa era în epoca aceeasingura sursã de informaþii, era „singura instanþã

care fãcea rapid legãtura între oameni”. Iatã cauzapentru care ziarul devine un personaj importantºi mereu prezent, sub diferite forme, în viaþaeroilor caragialieni. Presa este „o treaptã” care„urcã spre adevãr ºi dreptate ºi culturã sau tecoboarã spre imoralitate, rãu ºi trivial”, spuneeseista ºi pentru aceasta purcede la detaliereaziarului ca prezenþã vie în secolul 19, cãutând a-larãta celor de azi aºa cum se prezenta elcititorilor de ieri, cititori asupra cãrora „veºtiledau nãvalã din toate pãrþile” ºi „se trãieºte cuviteza gazetei”. Acest „canal de transmisie” areînsã adesea „paraziþi ºi zgomote”. În acest caz,important e „ce citeºte paºnicul cetãþean alsfârºitului de secol 19”. Ori, acest lucru depindemai ales de cel care scrie gazeta. Caragiale însuºi,„cel viu”, a fost „înainte de toate” gazetar. Ochiulatent asupra faptului în sine va observa cã „toatetemele din Caragiale” îºi au „materia primã” înziare. Temele ºi subiectele circulã liber pemapamond ºi nu e de mirare astfel cã oîntâmplare cum e aceea cu azvârlitul cãþelului dintren pe geam (Bubico) se aflã ºi într-o „istorieaproape identicã, povestitã de generalul Ivolghin”în Idiotul lui Dostoievski. Exemplele se potînmulþi. Informaþiile despre Garibaldi sauGambetta, bunãoarã, erau familiare tuturorcititorilor de gazetã care nu aveau nevoie sãtreacã prin ºcoalã pentru a afla despre ele, elesunt personaje care atunci erau realitate concretãimediatã ºi nu fapte istorice. Opera lui Caragiale eplinã de asemenea realitãþi „de maximãactualitate”, înþelese multe dintre ele ca fiind...perisabile în timp. Dar, oare – se întreabã eseista –„împiedicã toate aceste detalii datate înþelegereaoperei lui ºi îi atenueazã hazul?” Experienþa aratãcã nu. „Ca orice mare autor, ca Shakespeare, sãspunem, despre care specialiºtii se întreabã totuºi,în colocvii, dacã ne mai este contemporan,Caragiale are nenumãrate trimiteri la realitateatimpului sãu, dar expresivitatea involuntarã (...)face ca aceste lucruri sã rãmânã grãitoare ºipentru noi, chiar dacã accentele se schimbã”. (Înparantezã fie zis, ºi Gabriel Þepelea are uninteresant studiu – O demonstraþie de stil a lui I. L. Caragiale, publicat într-un volum din 1966 –pe tema aceasta, urmãrind cuvinte ºi expresii dinpresa vremii, din almanahuri etc., pe care publiculle folosea curent ºi care primesc în prelucrareacomediografului, o încãrcãturã parodicã menitã ale discredita, cei de azi preluându-le, percepându-le sub aceastã formã). Ioana Pârvulescucomenteazã cu aplomb tocmai faptul cã „umbrapresei îl urmãreºte permanent pe Caragiale, fãrãsã-i încurce paºii. Dimpotrivã, îi aratã drumul, îisubliniazã conturul ºi-i pune în evidenþã curajul”.

Ce fel de curaj, însã. Raportarea la Balzac sau laDostoievski, care nici ei „nu dispreþuiau cititulgazetelor ºi transformarea lor în materie primãpentu roman”, îl aºeazã pe scriitorul nostru într-oaltã perspectivã, anume aceea a creatorului cu oevidentã conºtiinþã esteticã în utilizarea artisticã afaptului perisabil cotidian, aflat în paginileziarelor. Ca ºi Flaubert, zice Ioana Pârvulescu, eleste un culegãtor ºi degustãtor de „idei primitede-a gata”. Caragiale lãrgeºte limitele esteticului„incluzând în literaturã tot ce alþii socoteauexclus. Alege cu grijã cuvântul cel mai tocit, celmai uzat de presã, în timp ce un poet caEminescu sau un critic ca Maiorescu, fac tocmaidimpotrivã: evitã cu grijã vorbele tocite, aleg din< arhivã > vorba rarã”. Îndãrãtul acestei ridicãri lanivel a banalului gazetei, Caragiale posteazãoameni vii, „aºa cum ºi îndãrãtul deformãrilor dingazete erau oameni vii”. Urmuz – observã IoanaPârvulescu – va face la fel, deschizând un drumavangardei (care „nu-l ia însã pe Caragiale dreptmodel”), tocmai de aceea opera acestuia „e maimult tragicã decât comicã”. Curajul lui Caragialeeste acela de a fi preþuit ºi pãstrat viaþa „în ciudasau poate graþie cliºeului”. Ziarul este rãspunzãtorde faptul cã „modelul real al personajelor luiCaragiale ºi al vieþii lor, era ºi, mai ales, nu era lafel ca-n opera lui. Imediatul e ajustat ziaristic deconfraþii gazetari, iar ziaristica e aranjatã esteticde Caragiale (subl. n., Ct. C.). Rezultã cuelocvenþã din demonstraþia, din comentariulIoanei Pârvulescu, faptul cã în Momentelecaragialiene, „viaþa e ziar” iar „o artã poeticã detip <ziar>”, explicã perfect opera scriitorului.Pentru cã „I. L. Caragiale a creat istorii gazetãreºtiextraordinare, care erau ºi extra ºi ordinare, adicãla ordinea zilei”. Concluzia la care ajunge eseistaeste perfect adevãratã ºi convingãtor, pe deplin,susþinutã critic: „Contemporanii lui Caragiale erauprea aproape ca sã-i vadã arta poeticã: gazetaînsãºi bruia receptarea corectã ºi poate cã li s-ar fipãrut derizoriu un asemenea model, de a cãruirezistenþã în timp nimeni nu putea fi sigur. Maitârziu a fost prea târziu, pentru cã din opera luitocmai cotidianul trecãtor a fost eliberat ºiaccentul s-a mutat pe general-uman, pe rezistent”.

Studiile eseistice ale Ioanei Pârvulesu, privindperenitatea operei lui Caragiale, vãzutã în oglindacontemporaneitãþii lui, aºa cum se ilustra aceastaîn gazete ºi recuperatã de posteritate dincolo deperisabilitatea detaliilor care o ingredientau, aufarmecul ºi atractivitatea unui demers liber,neacademic – cel puþin defel scorþos în exegeza,de altfel, foarte exactã ºi operantã în cercetareadocumentului de epocã – apropiindu-l pe cititorulde azi, cu un soi de afectivitate provocatã, deesenþa creaþiei autorului Scrisorii pierdute, în careîl vede ºi îl recomandã, dintr-un alt unghi dereceptare, ca pe un scriitor de actualitate, faptasupra cãruia toatã lumea convine dar prea puþiniîºi dau seama cã aceastã actualitate o asigurãprelucrarea esteticã a faptului de viaþã, care însocietatea noastrã aproape cã nu s-a schimbatdeloc în toþi anii care au trecut de atunci: „Într-olume a rupturilor, a pornitului de la zero, aºtergerii amintirilor, nimic n-a avut o mai bunãcontinuitate la noi decât obiceiurile gazetãreºti,care, încetul cu încetul, ne-au modelat, ºi nuneapãrat în bine”. Iatã ºi turnura polemicã ademersului critic al Ioanei Pârvulescu, în notaoperei caragialiene asupra cãreia stãruie cupasiunea exploratorului ce înainteazã în þinuturimereu surprinzãtoate prin revelaþii inedite.

Silvia Radu

aaccoorrdd ddaatt ddee ccoorrddam o inimã plecatã din mineºi aºa, cu sânge de mâl,a bãtut inconºtientãpentru alte mii de artere

de aceastã bucatã de muºchi fragednu am nevoiemai bine rãmâne la tineºi de acolo, de dupã sternsã-þi schimbe culoareaîn cameleon perfectaºa nici nu vei mai fi palidãºi vei avea ºi o piele irigatã

de tine eu mã rogbate-mi tu prin inimãrãscoleºte-mi ºi prin sângeah, ºi iubeºte tu ºi pentru mineeu mi-am dat deja acordulde a nu-mi mai primi inima înapoi

de aceea nu ai voie sã lipseºtiacum când am stop cardiactrebuie ca tu, cu inima mea,sã scrii pe electrocardiogramãacest puls modificat – genetic –

chinul meu va fi ºi chinul tãudar nu ºi inverspentru cã, vezi tu,eu nu am inimã

ºi de cãutat nu mã cãutaoricum m-am ascuns aºa de bineîncât nici eu nu mai ºtiuunde sã mã gãsesc

ccããuuttâânndd uunn lloocc uunnddee ss-aassccuunndd ffeerriicciirreeaatot ce mai am e acest aer murdar care mã respirãprin nãrile unui pãianjenîn restorganele le-am lãsat deja pe fiºa de donaþiidacã ai noroc vei primi ce-þi lipseºte

cumvan-aº fi vrut niciodatã sã am uimireacã am fãcut pe cineva fericit

ppeesseemmnnee ee uunn aajjuunnnu ne mai spunem nimicde când ai ales sã taciam probat mai multe cãmãºi de forþãniciuna nu-mi vine bineprobabil cã am umerii prea laþi

astãzi a fost frigam privit în vitrine un fel de manechin care aveasprânceneam cumpãrat portocalemi-am adus aminte ce vârstã amîntâmplãtorazi e ajun de moº nicolae

e prea multã iarnão primesc cu ceai verde ºi paracetamolascult o serenadãºi am impresia cã mã simt mai bine

dacã tot nu spun nimicte voi lãsa pe tine sã alegi ce cadou sã primescnici nu voi încerca sã ghicescfiindcã ºtiueu mã voi primi de la tineîînnaaiinntteeaa ddeezzgghheeþþuulluuii

cum ar trebuisã te privesc acumcând nu mai suntdecât o amprentã de suicid în cenuºa nopþiice ochi sã mai împrumut?

cumîþi vei mai regãsi mersulfãrã paºii mei?

acum când lumea îºi cunoaºte sfârºitulbuzele mele se vor fi închis ºi eledin lut uleios cuvinte vei încerca poate sã mai imaginezipentru a te mai aminti?

acumspaþiul s-a redus la doidin care tu fiinþa de albiar eu pata de sunet de pe o casetã învechitã

între bucãþi de rouã de aprilîngheþul s-a strecurate prea devreme pentru a ne lipsiacumcând ar trebui sã mã priveºticum sunt

lleett’’ss ffoorrggeett tthhee wwoorrllddastãzi am ales sã muºc dintr-un mãr cules din grãdinaHesperidelor. sã mã pierd în uitare. sã uit cã amuitat... de lume, de cãrþi, de dureri de cap sau de oricefel, de medicamente de orice culoare... sã ne pierdemîntr-o lume de care nu suntem conºtienþi... lumea carenu e conºtientã de noi...

sã nu avem plus-cunoaºtere care sã ne atenueze mis-terul ºi nici mãcar zero-cunoaºtere. la fel de bine,putem sã-l strângem de artere pe Marele Anonim allui Blaga ºi sã-i spunem cã nu e înþelept sã se autolim-iteze în cunoaºtere. dacã s-ar autoimita, noi am fi mailiberi...

atâta gândire! s-o mai ia ºi dracu de gândire! atâtearaþionamente ºi etici ºi analize ºi sinteze ºi rezultatecontradictorii...

cum ar fi sã rupem raþionamentul lui Descartes îndouã ºi sã-i acordãm totuºi o ºansã geniului rãu? înloc de „gândesc, deci exist” sã spunem „gândesc, darºi asta e o iluzie”... azi mã atrage mai mult cea dinurmã afirmaþie...

aºa cã azi aº prefera sã uit de lume... sã nu fiu eu celcare imagineazã lumea ci sã fiu cel imaginat de olume...

sã-i ofer lui Nero o brichetã ºi pe Einstein sã-l duc lapescuit...

pânã la urmã, Petronius avea mare dreptate: „în lumeaasta e mai uºor sã faci rost de o filosofie decât sãcapeþi un sfat bun!”va fi bine...

îînn ttrreennuull sspprree AAllaasskkaahai sã ne jucãm în trenul care merge în Alaskahai sã ne jucãm sepuku sau de-a iubireasã ne jucãm noi pe noi, ne putem pierde sau ne putem câºtiga

sã nu avem biletsã ne vindem sufletul controloruluipe un drum doar dusdacã ajungem, de ce ne-am mai întoarce?

nu lãsãm nimic în urmãoricum vrem sã mergem departeoricum nu ne pasã ce se întâmplãatunci de ce n-am merge?

dacã ne pierdemmãcar ne vom pierde împreunãîn acest tren care merge spre Alaskavom fi doar noi,minunaþi ºi liniºtiþi,cuminþi ne vom pune mâinile pe geamul aburitvom lãsa singurele urme care vor rãmâne,urme care vor spune„doar noi am fost aici”

hai mai bine sã nu ne oprimhai sã ne câºtigãm totuºihai sã deschidem rãvaºele împreunãeu îl voi scrie pe al tãutu pe al meuastfel vom putea greºi doar cu intenþie

mai avem o staþie de mersaºa cum am venitaºa vom ºi rãmâne

1177

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


poezia

Gabriel Bota

1 ianuarie 2012, 0:15 AM

Lui ªtefan Manasia

Un ¼ de h dupã miezulacestei nopþi de dintre* ani, când Y-ºi regãseºte #-ulpierdut prin spini & bolovani**,noi ne gândim 1-ii la alþii

ºi-alþii la 1-ii, 1-eori, sub, câteodatã, mai înalþiisau scunzii, deocamdatã, nori –pe care jerbe de-artificiidesfoaie, meduzeiformsau radial precum ariciide mare, un jupon enorm.

P. S.

Cât despre domniºoara þâncã, Esther, i-urez un BUN NOU AN,chit cã nu ºi l-a-ncheiat, încã,pe primul, dragul meu ªtefan...

––––––

* Cum ar fi spus Nichita. (Restul, adicã„noaptea dintre ani”, spune TV[R]-ul.)

** Cum ar fi spus Arghezi.

ªerban Foarþã

emoticon

În registru, unul dintre gemeni a decedat în anul1726, pe când n-avea decât 19 ani, exact vârstala care s-a stins, în 1720, ºi fratele sãu mai

mare, Leopold Heinrich Friedrich. A murit Întâiulsau Al doilea? Ceea ce i-a atras din prima clipãatenþia scribului a fost sã vadã cã în document,adicã într-un act oficial, în urma numelui celuidecedat, este trecut un semn de întrebare. Scribul arãsfoit întregul registru, apoi ºi pe cel de dinainte ºipe cel de dupã anul 1726. Niciunde altundeva numai apare un asemenea semn. Dar dacã el a fostintrodus ulterior? Sã nu fi fost sigurã nici mãcarfamilia în legãturã cu identitatea decedatului? Sã fiexistat dubii din partea celor cu care a intrat abiamai târziu în contact geamãnul supravieþuitor?Cerneala folositã pentru semnul întrebãrii pareaceeaºi cu cea din restul înscrisului. Scribul a ceruto expertizã, lucru care, în cazul unui document dearhivã, necesitã numeroase aprobãri. Formalitãþiles-au tot tãrãgãnat ºi, între timp, scribul ºi-acontinuat lucrarea.1

Urmãtoarea întrebare pe care ºi-a pus-o scribula fost: Ce putea fi folosit din „Povestea gemenilor”pentru propria-i poveste? În primul rând, eranecesar sã fie eliminate exagerãrile. În multevariante, pãrinþii au pierdut nu patru copii, ci zecesau chiar douãzeci. Or, mãcar descendenþii Celuide Al Optzeci ºi optulea ne sunt cunoscuþi. În aldoilea rând, trebuia delimitat dacã nu cumva însãºibogata familie de la Segrate ar fi stat la bazalegendei care a primit ulterior o atât de marerãspândire.

Într-adevãr, „Povestea gemenilor” a constituituna dintre „temele ciudate” ale Evului Mediutârziu, asemenea mitului doctorului Faust sau a luiDon Juan. Însã, spre deosebire de acestea, motivul„Poveºtii gemenilor”, prelucrat ºi el de diferiþiautori din epocã, dispare brusc ºi nu mai estereluat de scriitorii moderni. Dacã celelalte douãlegende amintite, nãscute mult mai devreme,asemenea a numeroase altora, s-au inspirat dinpersonaje reale, de ce sã nu se fi întâmplat acelaºilucru ºi cu „Povestea gemenilor”? Don Juan, atâtde cunoscutul cuceritor al inimilor ºi trupurilorfemeilor, se pare cã-ºi trage obârºia dintr-unpersonaj atestat, fiul mezin al amiralului Tenorio,cel ce ºi-a dobândit notorietatea pentru izbânzilesale împotriva maurilor; acel fiu al unui tatãcelebru ajunge la curtea lui Pedro I de Castilia -„Cel crud” - ºi sãvârºeºte mai multe fãrãdelegialãturi de suveranul sãu. Fãrãdelegi uitate, pãstratedintre ele doar episodul statuii Comandorului,împreunã cu care protagonistul se prãbuºeºte îniad. Despre Dr. Johann Georg Faust (1480-1540?)se spune cã a fost un faimos magician german,nãscut la Weimar la sfârºitul secolului al XV-lea. Sãfi reprezentat Al Optzeci ºi nouãlea personajulfondator al legendei „Poveºtii gemenilor” sau sã fieºi el doar o preluare a unei teme celebre a timpuluisãu, inspiratã din avatarurile altui erou, azi poateuitat? În decursul istoriei, aºa cum scribul a totamintit, ºi numele proprii au nãscut adevãratemode, astfel încât onomastice rare astãzi puteau fifoarte des întâlnite (doar) într-un timp determinat.Nici mãcar acel Dr. Johann Georg Faust dinWeimar nu este în mod sigur cel ce l-a inspirat peChristopher Marlowe. Dr. Faust, Dr. Faustus, Dr.Faustos etc. (În parantezã fie spus, nici mãcarMarlowe nu este sigur cã s-a numit chiar aºa…)Odatã cu modificãrile din caligrafierea numelor,

din cutumele de pronunþare localã ºi a diferitelorasimilãri ale unor reguli noi, odatã cu forma, demulte ori se schimbã ºi personajul, provocândîncrengãturi inedite în arborii genealogici. (Câteprocese de moºtenire n-au avut loc pe baza unorastfel de translaþii, mai ales când ele s-au prelungitîn timp?) A fost fiul supravieþuitor al Celui de AlOptzeci ºi optulea personajul fondator al mituluiori a reprezentat ºi el doar o excrescenþã a uneilegende în plinã expansiune?

Pânã la urmã, „Povestea gemenilor” nu i-aoferit un ajutor prea mare scribului. Ca de atâteaori, unele surse mai mult încurcã. Mai ales dacãproduc atâtea meandre…

Trecutul mai îndepãrtat decât cel al bunicilor seafundã în legendã ºi în imaginaþie, iar adevãrul seconsumã în cutume ºi în producþiile scribilor.Istoria acceptatã este ceea ce ne transmit scribii.Care se inspirã din „realitãþi unanim admise” ºi dinproducþiile antecesorilor. Pe parcursul timpului, înacest lung ºir apar petele impuse de cenzura eticãºi/sau politicã, transcrierile eronate, greºelileintenþionate ori nu, ignoranþa, precum ºi acel „înmod sigur, aºa ar fi trebuit sã fie”. ªi, atunci, cinepoate ºti câte mii de mãrturisiri ale unor martoridirecþi la evenimente nu au fost eliminate orimodificate? Mai ales într-o poveste atât de straniecum a fost povestea celor doi-într-unul. Trecutuleste mereu sub semnul întrebãrii, pe cât faptul s-aconsumat mai de mult, iar premisele desfãºurãriicelor întâmplate sunt tot mai incerte.

ªtim cã în anul 1726 a decedat unul dintre ceidoi gemeni, dar nu ºtim care. Întâiul sau Al doilea?Pe de altã parte, dacã unul dintre ei s-a prãpãdit,cum mai poate scribul afirma cã Al Optzeci ºinouãlea ar fi acel „doi-într-unul”?

Înainte de a se explica (disculpa), sã deschidemo (nouã) parantezã. Dublã ºi ea.

1. În 1731 apare la Paris o broºurã a unuidoctor Jean Paul Lendmar, intitulatã „Evoluþia ºiregresia gemenilor”. Lendmar a fost un om deºtiinþã amator, el câºtigându-ºi existenþa în calitatede arhivar de provincie. Pasiunea sa a constituit-ostudiul gemenilor, aºa cum s-a arãtat, un subiect lamare modã. Broºura conþine mai ales datestatistice (numãrul gemenilor la zece mii denaºteri2, vârstele pãrinþilor, locul gemenilor în ºirulfraþilor lor, naºterile în perioade de conflictemilitare etc.), ceea ce dã o aparenþã ºtiinþificãextrem de modernã întregului demers, iar datelesunt interesante ºi astãzi. Dar, depãºindu-ºicondiþia de arhivar, Lendmar, alãturi desistematizarea acestor cifre, introduce în text ºiconsideraþii cel puþin ciudate: inspirându-se dinlucrarea lui Jean Louis Flanel despre „Uimitoareaunificare între gemenii Jean ºi Jacques dinToulouse…”, gãseºte o explicaþie în „teoria fluxuluiºi a refluxului”. „Totul nu este decât evoluþie ºiregresie”, aºa cã ºi gemenii se despart din acelaºimaterial genetic ºi, dupã o vreme, se reîntorc în„matricea iniþialã”. Autorul citeazã mai multeexemple de gemeni care fie cã au murit în acelaºitimp, fie cã supravieþuitorul „a târât dupã el ºi înel leºul fratelui sãu, leº care a acþionat asemeneaunui organ mort ce a atras dupã sine ºi decesulpurtãtorului acelui organ”.

2. Într-un almanah - din 1739 - este reprodus,printre alte desene vizând aberaþii ale naturii, ºi unbisexuat. În textul explicativ se descrie respectiva

fiinþã astfel: într-un sat ar fi trãit doi gemeni, unbãiat ºi o fatã, dar unul dintre ei a suferit unaccident grav, partea nevãtãmatã trecând în trupulfratelui. Aºa s-ar fi nãscut acel bisexuat. Alãturi,mai sunt prezentate douã desene, reprezentându-ipe cei doi gemeni aflaþi înaintea accidentului. Întreacãt, se mai face aluzie ºi la un alt caz (ºi maispectaculos), care s-ar fi întâmplat cu o generaþiemai devreme, fiind vorba de tripleþi surprinºi într-un incendiu ºi salvându-se prin contopirea pãrþilorrãmase valide într-o singurã fiinþã. („Fiindcã atât amai rãmas din fiecare - cât sã ajungã pentru unsingur om”) În concluzia povestirii, se aratã cãdoar gemenii au capacitatea de a supravieþui prinreunire, dacã le mai rãmân organe ºi pãrþi din trupvalide care sã poatã înlocui ceea ce nu maifuncþioneazã în corpul celuilalt. Aceastã simbiozãmiraculoasã se petrece instantaneu, iar „din cei doigemeni se naºte unul singur”. Se referã acel textdoar la trup? El nu face trimitere ºi la suflet.

De prea multe ori, cãutãm explicaþii complicatepentru întrebãri la care se potrivesc mai degrabãrãspunsuri simple. Poate cã semnul întrebãriiadãugat în registru în urma numelui adolescentuluidecedat a apãrut acolo din pricinã cã nimeni dintreapropiaþi n-a fost sigur care dintre cei doi gemeni amurit. Dar supravieþuitorul? Declinându-ºi acelaidentitatea, misterul ar fi fost elucidat. Simplu, nu?Numai cã fratele rãmas în viaþã n-a vrut sã spunãcine este ºi rãspundea în mod firesc dacã erachemat cu numele Întâiului, la fel ºi când cineva ise adresa cu numele celui de Al doilea. Tatãl ºirudele au crezut cã bãiatul trece printr-o crizãadâncã, normalã, dacã ne gândim cã, de când seºtiau, gemenii au fost nedespãrþiþi ºi, chiar dacãaveau firi diferite, erau legaþi printr-o afecþiuneprofundã. De obicei, o asemenea crizã se resoarbeîn timp. La Al Optzeci ºi nouãlea3 nu s-a întâmplataºa: el a continuat sã rãspundã la ambele nume, sãse comporte, pe rând, când ca Întâiul, când ca Aldoilea, sã nu aminteascã niciodatã de fratele4

dispãrut, de parcã ar fi fost de la naºtere doarunul. Episodul morþii geamãnului, dar ºi oricereferire la o amintire comunã le accepta aproape cape niºte jigniri, ca pe niºte relatãri fãrã legãturã cutrecutul sãu. La început, a fãcut chiar crize de furiela auzul unor asemenea aluzii (dovedind mãcarastfel cã nu le percepea chiar ca pe niºte simplevorbe), mai târziu, le asculta cu o minã absentã:nu-l interesau, nu le înþelegea sensul, n-aveau niciolegãturã cu el.

Încetul cu încetul, prezicerile au fost interzisemai peste tot în Europa. („Era magilor s-a încheiatîn timpurile biblice, aºa cum a decretat ºi episcopulBallieri, un oaspete obiºnuit al familiei Celui de AlOptzeci ºi optulea, în desele-i treceri prinLombardia.”) Împãratul magician Rudolph adevenit istorie. Odatã cu el, ºi libertateaspeculaþiilor esoterice la vedere. Dar, în ciudatuturor interdicþiilor, oamenii au continuat sãcreadã în predicþii. Nu numai dorinþa de nestãpânit


proza

Gheorghe Schwartz

Cine a fost Al Optzeci ºi nouãlea?


de a afla cu o orã mai înainte ce o sã li seîntâmple îi obliga la aceasta, ci ºi nenumãratelesuperstiþii legate de semnele benefice ori maleficeîn care au fost educaþi. Eºti neliniºtit când nu ºtiila ce sã te aºtepþi, când nu ºtii cum se va terminaceea ce tocmai trãieºti. O previziune pozitivã îþi dãputere.

Încã înainte de a trebui sã plece din Segrate,Stefano Eximius (considerat tot mai mult dreptStefano Exitiabilis - ªtefan Aducãtorul deNenorociri) n-a mai avut darul de a liniºti oameniicare-l consultau. Iar zvonurile despre faptele salede dinainte de a ajunge sub protecþia conteluiAmbrogio au ieºit tot mai mult la suprafaþã.Acelaºi episcop Ballieri i-a atras primul atenþiaCelui de Al Optzeci ºi optulea în legãturã cupericolul reprezentat de astrologul „pãtruns încastel, asemenea unui ºobolan într-o cãmarã dealimente, unde spurcã tot pe ce pune botul”. Ba,mai mult, înaltul ierarh pretindea cã StefanoExitiabilis nici mãcar n-ar fi creºtin, ci un evreucare s-ar ascunde sub o identitate falsã. Evreii suntcitiþi, au trebuit sã admitã ºi cei ajunºi la aceastãdestãinuire, iar despre Stefano se putea afirmaorice, doar cã n-ar fi un mare erudit nu se puteaspune. Aºa cã nu era defel exclus ca sub înfãþiºareasa de mag sã se ascundã un evreu. Ei? Pe de altãparte, Þipor, care chiar era evreu ºi îndeplineamisiunea de administrator al castelului Contelui,nu l-a simpatizat din prima clipã pe proroc.Auzind cã ar fi putut fi un coreligionar de al sãuconvertit, sentimentele sale faþã de Stefano audevenit explicite: „Cine-ºi trãdeazã dumnezeul seînfrãþeºte cu rãul!”5. Nu de mult, un ghicitor înpietre aruncate în cerc a fost atât de îngrozitorumilit de argumentele implacabile ale lui Eximius,încât a trebuit s-o ºteargã cu coada între picioaredin Segrate, fãrã speranþa vreunei recompensepentru munca sa. Acel magician n-a putut digeranicicum umilinþa ºi, din dorinþa de rãzbunare, s-aocupat timp de câteva luni doar de cercetareatrecutului lui Stefano. Pe detectivul de ocazie l-achemat Dorian Herlos ºi pretindea cã proveneadintr-o veche familie de armurieri din Rodos, însãse pare cã ºi el ºi-a fabricat trecutul ºi cã n-ar fifost decât fiul unor þãrani din pusta maghiarã, deunde ar fi trebuit sã fugã din pricina unei tâlhãriila care ar fi fost coautor. Cel puþin aceasta a fostvarianta lui Stefano Eximius, ale cãrui cunoºtinþe n-au provenit nici ele doar din învãþãtura cãrþilor…(Scribul se simte dator sã priveascã la fel deprecaut ºi relatarea acestuia, ca ºi cele povestite deadversarul sãu.)

Iatã biografia pe care i-a atribuit-o Herlosastrologului din palatul lui Ambrogio: în primulrând, a pretins cã acel Stefano n-ar fi fost decâtdescendentul unor evrei convertiþi din Spania ºi cãnici mãcar n-avea încã ºapte generaþii de creºtini înspate. Dar, ceea ce era cel mai grav, strãmoºii sãiar fi trecut în Portugalia în calitate de conversos,însã ar fi revenit travestiþi în mod ilicit la Toledo ºila Huelvo pentru a-ºi recupera bunurile abandonateacolo, atunci când au trebuit sã pãrãseascã regatulvecin. Ar fi fost doi fraþi care au fãcut acest lucru,un al treilea, precum ºi un cumnat, rãmânând subidentitate adevãratã la Porto. În versiunea luiHerlos, autoritãþile le-ar fi luat urma celor doimarrani sosiþi din Portugalia ºi au încheiat cu ei untârg pe cât de secret, pe atât de ambiguu: pornindde la vechile afirmaþii ale lui Ambrozie alMilanului cum cã „Acolo unde este drept derãzboi este ºi drept de cãmãtãrie” ºi recunoscându-le abilitãþile, le-au fabricat o nouã biografie ºi i-auînsãrcinat sã se ocupe de împrumuturi cu dobândãîn numele suveranului. Misiune imposibilã:deveniþi „creºtini cu patalama”, cei doi n-aveaudreptul sã împrumute alþi creºtini: „celui de alt

neam sã-i dai cu camãtã; iar fratelui tãu sã nu-i daicu camãtã”, cum este precizat în Deuteronom,XXIIII, 20. Da, însã în Conciliul Lateran IV,Inocenþiu al III-lea nu a interzis în întregimecamãta, ci doar dobânzile mari, „cametele grele”,celelalte fiind trecute cu vederea. Oricum, spuneaHerlos, statutul ambiguu al celor doi fraþi erapreferabil în faþa oricãrei suspiciuni. Fratele de laToledo a reuºit, în scurt timp, sã adune dinîmprumuturi o avere considerabilã, iar fiul sãu,„Don Alberto da Capia”, a mãrit ºi mai multaceste câºtiguri chiar ºi dupã ce capitala a fostmutatã la Madrid. Iniþial, s-a stabilit ca tot ce sestrângea din camãtã sã ajungã în visteria regalã,strãbunii lui Stefano reprimind în schimb averilepãrãsite în 1492, odatã cu expulzarea evreilor, averisuficient de atrãgãtoare pentru ca târgul convenitsã fie benefic ambelor pãrþi. În ãst timp, celãlaltfrate, cel stabilit la Huelvo, nereuºindperformanþele celui de la Toledo, a plecat înregatul Neapolelui, cu aceleaºi gânduri cu care arevenit ºi în Spania. Pentru cã n-a izbutit nici acolomare lucru, a fost demascat drept cine era înrealitate, pretenþiile asupra bunurilor confiscate i-aufost respinse, iar el însuºi a fost acuzat de practiciîn spiritul lui odium humani generis6, veºnica vinãadusã evreilor. Acel frate pur ºi simplu a dispãrutîmpreunã cu toatã familia sa, a dispãrut în liniºte,probabil pentru a nu putea face nimeni legãtura cuatât de folositorul neam „de Capia”, ale cãruioperaþii financiare constituiau o sursã importantãde venituri pentru cercurile cele mai înalte aleimperiului.

Numai cã dupã Alberto ºi dupã fiul sãu,Rodrigo da Capia, oameni întreprinzãtori ºiprotejaþi de noroc, au urmat doar douã fete, iarsoþii lor n-au mai repurtat succesele casei în careau intrat prin cãsãtorie. Drept urmare, una dintrecele douã surori moare în mod misterios, iarcealaltã sfârºeºte pe rug, împreunã cu soþul ei,acuzaþi amândoi de falsã convertire ºi de vrãjitorieîn spiritul continuãrii în secret a prãznuirii celormai agresive rituri împotriva creºtinilor. Aceasta s-aîntâmplat în toamna lui 1635. Copiii celor doi aufost ascunºi de niºte oameni miloºi ºi crescuþi înspiritul dreptei credinþe, din ei formându-se chiar ºidoi preoþi. Dar, dupã alte douã generaþii, dovedindcã sângele (de evreu) apã nu se face, a apãrut acelStefano – care-ºi spunea Eximius, el nefiind de faptdecât Exitiabilis -, un escroc ºi un bandit patentat,autor a nenumãrate fãrãdelegi ºi care se ascundeasub postura unui ghicitor în stele. Pe unde a trecut,ºi-a însuºit întotdeauna ceea ce nu era al lui, apretins Dorian Herlos ºi, drept dovadã, a numit ºiobiectele de preþ care au dispãrut în ultima vremede la Segrate, odatã cu pãrãsirea castelului de cãtreastrolog.

Ambrogio nu era prea convins de zvonurilerãspândite de Herlos. În primul rând cã acesta îiera profund antipatic, în al doilea rând cã era greude înþeles cum de ºtia strãinul cã au dispãrutanumite obiecte din palat, ba ºtia ºi despre ceobiecte era vorba ºi, în al treilea rând, fiindcãHerlos a venit cu prorociri sinistre, în vreme ceStefano a ºtiut mereu cã liniºteascã spiritele. ªi, peurmã, de unde sã fi avut un simplu escroc atâtaerudiþie ºi atâta abilitate în a descompune cuargumentele inexpugnabile ale cãrþilor ºi ale logiciiafirmaþiile celorlalþi astrologi profesioniºti? „Cândnu uneltesc împotriva omenirii, evreii stau cu nasulîn hârþoagele lor inspirate de diavol. Ei învaþãneostenit cum sã-ºi organizeze crimele”, a venitrãspunsul. Nici acela nu l-a convins îndeajuns peAl Optzeci ºi optulea, care a încercat sã verificeafirmaþiile lui Herlos (preluate apoi de mai toatãlumea, drept informaþii aflate deasupra oricãreiîndoieli). Într-adevãr, din scripte reiese cã a existat

un Alberto da Capia, un nobil bogat la vremea sa,o familie cu un arbore genealogic extrem de neclarºi în privinþa originilor, dar ºi în legãturã cudispariþia în condiþii neclare a întregului neam.Mai departe, Ambrogio nu s-a mai interesat. De ces-o facã?

Pe urmã, Stefano a fost gãsit mort într-o pãduredin Tirol ºi multe dintre cauzele cu autornecunoscut i-au fost puse numaidecât în cârcã.Dorian Herlos jubila, iar castelanul de la Segrate atrebuit sã admitã cã fostul lui chiriaº s-ar putea sãfi fost în realitate evreu: prea ºtia oricând sã citezedin prea multe surse. Mãcar atât a trebuit sãadmitã ºi Ambrogio.

ªi iarãºi: scribul n-ar fi zãbovit atât asupra celuice ºi-a spus Stefano Eximius, dacã acela, aparentsimplu figurant în povestea noastrã, nu ar ficontinuat sã-ºi joace rolul chiar ºi dupã moarte.

Note:1 Pe urmã, expertiza aceea nici nu i s-a mai

pãrut importantã ºi nici nu s-a mai efectuat: chiardacã ar fi fost aceeaºi cernealã pe toate foile dinregistru, acel straniu semn al întrebãrii ar fi pututfi adãugat ºi doi-trei ani mai târziu, iar dacã s-ar fidovedit cã cerneala diferã pe parcursul aceluiaºirând, de asemenea.

2 Cifrã foarte mare pentru acele vremuri.3 Acum scribul îl poate numi fãrã dubii aºa:

pânã au trãit ambii gemeni, era imposibil destabilit care dintre ei constituia urmãtoarea verigã aºirului. Într-o întreprindere asemenea CELOR OSUTÃ, important este ca inelele lanþului sã nu seîntrerupã. Ceea ce a reprezentat, tot timpul, ochestiune de hazard ºi un veºnic motiv de spaimãpentru bietul scrib. (Care n-avea cum înãlþa de laînceput tulpina arborelui genealogic începând cuPrimul ºi pânã la Cel de Al O Sutãlea, urmândabia dupã aceea sã-i adauge ramurile, frunzele ºiflorile. N-avea cum sã facã acest lucru întrucâtramificaþiile au fost nenumãrate ºi a fost obligat sãaºtepte pânã ce pomul originar a crescut de lasine…)

4 Care dintre ei? O vreme, tatãl a crezut cã arezolvat enigma. De mici, gemenii au primit câteun „câine regal” (adicã provenit de la descendenþiicanini ai animalelor de la curtea infantelui Spaniei,celebrii pentru fidelitatea ºi pentru forþa lor), cares-au ataºat puternic de stãpânii lor; chiar ºi cândunul dintre animale a murit (ºi imediat înlocuit),celãlalt, Rodolpho, i-a rãmas profund credinciosdoar celui care l-a avut de la început, neacceptândniciun ordin de la altcineva. Când s-a prãpãditunul dintre cei doi gemeni, Ambrogio a urmãritdacã îi va fi fidel câinele geamãnului rãmas înviaþã. Dar Rodolpho când se gudura lângã bãiat, baîl ignora. Nici celãlalt câine, Giulio, nu s-a purtataltfel. ªi nici n-a murit nici unul dintre ei în urmastãpânului sãu.

5 Stefano era urât de creºtini pentru cã puteasã fie un evreu fals creºtin ºi de evrei pentru cã arfi putut fi un creºtin fals evreu.

6 Ura împotriva neamului omenesc.

(Fragment din romanul Cei o sutã – Bastonul Conteluiîn curs de apariþie la Editura Curtea Veche.)

(urmare din numãrul trecut)

Norocul – din pãcate doar de o clipã sau demoment în curgerea timpului – a fost cãregimul Rainer-Schmerling a dizolvat Dieta

Ungariei, l-a destituit pe guvernatorul Mikó,cancelarul aulic Keményi a demisionat ºi i-a numitpe guvernatorul Ludovic Folliot de Creneville ºi peNádasdy Ferenc, ca guvernator ºi cancelar, ambiifiind dispuºi sã acþioneze în spiritul Diplomei ºiPatentei. Deºi boicotul ungar a prelungit cu doi aniconvocarea Dietei Ardealului, aceasta s-a þinut în1863-1864 la Sibiu ºi a legiferat decretarea naþiuniiromâne ºi a confesiunilor ei, unitã ºi ortodoxã, egalîndreptãþite în stat iar limba românã a devenitlimbã oficialã ca ºi maghiara ºi germana. Fiindsancþionate de Monarh, acestea au fost singurelelegi pozitive ºi democratice din sau pentru istoriaromânilor din Monarhia Habsburgicã. Deputaþiiunguri, cu mici excepþii ce confirmã regula, n-auparticipat la elaborarea lor, au boicotat Dieta dinSibiu reiterând afirmaþia cã singura Dietã legalã încare Ardealul îºi putea trimite deputaþii era DietaUngariei de la Pesta. Mai mult, îngrijoraþi ca nucumva cu asemenea legi Ardealul sã cadã în mâinile„valahilor”, juriºtii unguri au cãutat în colbulvechilor legi maghiare, au pescuit peºtele ce leconvenea ºi trebuia prins: ºi anume cã Francis Iosif I nu era în mod legal Mare Principe alTransilvaniei (Ardeal), deoarece îi lipsea calitatea debazã, deci nu era Rege constituþional al Ungariei,deoarece n-a jurat ºi n-a aplicat legile sancþionate depredecesorul sãu, Ferdinand. Habsburgii nu puteaufi sau deveni Mari Principi ai Ardealului numaidacã, în prealabil, s-au încoronat ca Regi Apostoliciai Ungariei ºi au depus jurãmânt pe Diplomainauguralã ºi pe legile maghiare. În consecinþã, dacãFrancis Iosif I nu era în mod legal Mare Principe, n-a fost în drept sã convoace nici Dieta de la Sibiu iarlegile I ºi II erau lovite de nulitate dupã principiilejógfolytonasság-ului ungar.

Românii din Banat, Criºana, Maramureº,

Partium, au râs cu un ochi când au vãzut cã fraþiiardeleni au primit drept naþional, confesional ºi delimbã în cetate, dar au plâns cu celãlalt ochi pentrufaptul cã ei au rãmas în afara sferei teritoriale deaplicare a legilor democratice din 1863-1864.Oricum, românii ardeleni au simþit o mare uºurare,o mare bucurie cã au scãpat de centralismul ungarde stat ºi ºi-au reactivat în mod legal ºi parlamentarProgramul de la Blaj, din 15 mai 1848 în aniiregimului semiliberal austriac. În Guberniulrestructurat al Marelui Principat al Transilvanieiapar – alte fapte fãrã precedent sau extrem de rareîn trecut – un viceguvernator român de confesiuneunitã, pe deasupra, ºi baron proaspãt proclamat,Vasile Ladislau Pop, câþiva consilieri guberniali,administratori comitatenºi, magistraþi români laTabla Regalã din Târgu Mureº, douã districteromâneºti la Nãsãud ºi Fãgãraº, conduse deAlexandru Bohãþel ºi Ioan Bran de Lemeni ºi maiapoi Ioan Puºcariu. Nu era bine, reflectau grijuliupoliticienii unguri, deoarece sub cupola legilor„valahe” de la Sibiu, se ivea pericolul ca grupulfuncþionãresc de stat, magistraþii ºi deputaþii românisã se dezvolte, sã devinã mai numeros ºi iarãºinobilii maghiari „îndreptãþiþi” simþeau cã-i trec toatesudorile ºi fiorurile cã Ardealul picã în mâinile„valahilor”.

Geografia politicã europeanã începea încet darsigur sã se modifice prin fãurirea unitãþilornaþionale italiene, germane ºi române, dincolo deCarpaþi. În faþa acestui spectru negru ºiameninþãtor, Austria ºi Ungaria istorice ºterg cuburetele vienez ºi pestan toate conflictele ce le-aupus faþã în faþã, uitã confruntãrile militare dinoctombrie 1848 – august 1849, nulificã detronareade cãtre Kossuth ºi adepþii lui a Dinastiei deHabsburg în aprilie 1849 ºi se apropie una de alta.Guvernul antidualist al echipei Rainer-Schmerlingeste trimis la plimbare ºi odihnã, cancelarulNádasdy este înlocuit cu cancelarul Haller,subordonat cancelarului aulic al Ungariei iar

Monarhul convoacã la Cluj, în 1865, DietaArdealului cu majoritate contra-fãcutã ungarã pebaza legilor quasi-feudale maghiare din trecutul maimult sau mai puþin îndepãrtat. Din nou Clujul semanifestã ca citadelã a ungurimii ºi decidereprezentarea Ardealului în Dieta Ungariei de laPesta. 29 de deputaþi români, în frunte cuMitropolitul Andrei ªaguna declarã Dieta de la Clujincompetentã sã se pronunþe în materia uniunii,deoarece nu reprezintã majoritatea locuitorilorMarelui Principat ºi cer convocarea unei Dietedemocratice pe baza proiectului legii electorale aDietei din Sibiu, care sã punã condiþiile de egalitatepoliticã între cele douã naþiuni în cazul realizãriiuniunii. Iarãºi formula egalei-îndreptãþiri anaþiunilor prin federalizare nu convinecentralismului ungar de stat ºi este respinsã ca ºi înanii 1848-1849. Clujul, prin minoritatea dietalãromânã, poartã acum ºi simbolistica majoritãþiietnice româneºti din Ardeal care cere respectareaautonomiei Marelui Principat, continuitatea legilordin 1863-1864, în care caz, chiar prin uniunedrepturile naþionale colective ardelene s-ar fi extinsautomat ºi asupra fraþilor din Banat, Criºana,Maramureº, Partium, iar Ungaria ar fi fãcut un pasimportant spre „elvetizare” ºi federalizare. Era însãexact ceea ce doreau sã evite cercurile conducãtoaremaghiare.

În 1866 Prusia zdrobeºte la Sadova (Königrätz)armata austriacã, acordã Italiei Veneþia, excludeAustria din Confederaþia Germanã iar Viena slãbitãse apropie ºi se aliazã definitiv cu Ungaria. Înfebruarie 1867, la Cluj soseºte telegrama deinstalare a cabinetului Andrássy Iuliu care anunþãde fapt instaurarea dualismului. Din fostcondamnat la moarte în contumacie în 1849,Andrássy devine ministru-preºedinte al Ungariei,primul servitor credincios al Maiestãþii sale Cezaro-Regale apostolice care în iunie 1867 se încoroneazãîn mod legal Rege al Ungariei la Pesta, jurã credinþãnaþiunii maghiare din Diploma inauguralã ºireactiveazã toate legile în continuitatea lor pânã lamomentul Încoronãrii. Pânã ºi þãranii româniardeleni, dintre care mulþi nu ºtiau sã citeascã încãrþi dar ºtiau sã citeascã în cartea vieþii, au vãzutºi au spus cã stãpânii se ceartã, stãpânii se împacã,cã ungurii ºi austriecii au împãrþit „colaciiImperiului” iar ei ºi naþiunea lor au rãmas iarãºi de

2200

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Dumitru Suciu

Crâmpeie din simbolisticaClujuluiVremuri de demult

diagonale

Alexandru Pãsat Ctitor

Marian Zidaru Cap de apostol

2211

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


batjocura ungurilor ca în primãvara ºi vara lui 1848.În noaptea de 16/17 februarie 1867, când

soseºte telegrama de instalare a guvernului ungar laCluj, unii membrii ai protipendadei maghiare eraula bal ºi entuziasmaþi la culme, îºi trezescconaþionalii din centrul oraºului, trag focuri dearme, beau ºi toasteazã în cinstea Ungariei Maripânã dimineaþa. Când þãranii ºi þãrancele româncevin cu animale, gãini, ouã, legume la piaþã tineriimaghiari le sparg ouãle, elibereazã gãinile, dezleagãanimalele ºi le fugãresc, îi îmbrâncesc ºi-iintimideazã pe „valahi”, spunându-le cã a trecutvremea lor ºi a sosit vremea ungurilor. Cândfuncþionarii din Guberniu se îndreaptã spre sediupentru a primi oficial marea veste, funcþionariiunguri sunt aplaudaþi, felicitaþi iar cei români dinjurul viceguvernatorului Ladislau Baziliu Pop sunthuiduiþi ºi fluieraþi. Într-o ºedinþã gubernialã, vocearomânã a consilierului gubernial Ilie Mãcelariu sepronunþã curajos împotriva uniunii, pentruautonomia Transilvaniei ºi continuitatea legilor din1863-1864 pe care le apãrã în Cluj, pentru a seaplica în toate oraºele ºi satele Ardealului dar ºi încentrul ungurimii, la Dieta de Încoronare de laPesta. La 7 martie 1867, consilierul gubernial ºideputatul Ilie Mãcelariu, prieten bun cu AvramIancu, vorbeºte româneºte în Dieta de la Pesta.Stupefiaþi, uimiþi ºi luaþi prin surprindere, deputaþiiunguri au rãmas muþi câteva clipe, dupã careizbucnesc în strigãte de indignare, îl fac peMãcelariu „hoþ”, „tâlhar”, „daco-român” care secrede la Bucureºti ºi vrea sã le fure Ardealul.Funcþionarii guberniali, studenþii români din Cluj ºidin alte oraºe ºi sate ale Ardealului, fraþii români

din Bucureºti ºi italieni din Torino îl felicitã peMãcelariu pentru cã a fãcut auzitã vocea românã înmijlocul duºmanilor ei ºi a apãrat principiulnaþionalitãþilor ce-ºi fãcea loc în Europa atât lapoalele Carpaþilor, cât ºi în Alpi.

În mai 1867, când comisarul regal ungarEmanuel Péchy intrã în Cluj pentru a preluaconducerea Guberniului în numele guvernului de laPesta ºi pentru a impune uniunea în faþa românilorrecalcitranþi ºi contra saºilor autonomiºti, IlieMãcelariu instaleazã tricolorul român pe balconulcasei în care stãtea cu chirie ca semn de protest alnaþiunii române majoritare din Transilvania contracentralismului ungar de stat. Douã zile ºi douãnopþi studenþii ºi liceenii români apãrã tricolorul deatacurile colegilor maghiari iar pasivistul GeorgeBariþiu îl felicitã pe eroul politic Ilie Mãcelariupentru cã a vorbit româneºte în Dieta Ungariei ºi aridicat tricolorul în calea comisarului regal alUngariei ºi împotriva uniunii Transilvaniei cuUngaria. Însã dupã numai un an, când de ziuaSfântului Ilie, ale cãrui tunete înfricoºau multãlume, la 17 iulie 1868, Ilie Mãcelariu declarã înungureºte cã legea uniunii Transilvaniei cu Ungarianu era legalã, nu era validã. Politicienii maghiari numai suportã situaþia iar Consiliul de Miniºtri de laPesta îl pensioneazã forþat pe consilierul gubernialromân. Ungurii îl invitã ironic pe Mãcelariu sãmeargã la Iancu sau la Brãtianu. În 1868 priviriletriste ale românilor din Cluj îl petrec pânã în DealulFeleacului pe Ilie Mãcelariu care pãrãseºte oraºul,dar vocea românã, tricolorul ºi protestulantiunionist rostit de prietenul lui Iancu rãmân înmemoria românilor, peste generaþiile ce se pregãtesc

de simbolistica altei zile ºi localitãþi: 1 Decembrie1918, Alba Iulia.

Bibliografie:Pr. prof. dr. Mircea Pãcurariu, Revoluþia româneascã

din Transilvania ºi Banat în anii 1848-1849. Contribuþiabisericii , Sibiu, 1995.

Liviu Maior, 1848-1849. Români ºi unguri înrevoluþie, Bucureºti, 1998.

Peter Moldovan, Pace ºi rãzboi. 1848-1849 înTransilvania Centralã. Miºcãrile revoluþionare ºi rãzboiulcivil, Cluj-Napoca, 2008.

Gelu Neamþu, Revoluþia de la 1848-1849 dinTransilvania, Cluj-Napoca, 2004.

Gelu Neamþu, Vasile Tutula, Aspecte militare ºipagini memorialistice despre Revoluþie ºi Rãzboiul civil,Cluj-Napoca, 2008.

Revoluþia transilvanã de la 1848-1849. Date, realitãþiºi fapte reflectate în documente bisericeºti ortodoxe 1848-1850. Volum întocmit de Dumitru Suciu (coordonator),Alexandru Moraru, Iosif Balog, Diana Covaci, CosminCosmuþa, Loránd Mádly, Bucureºti, 2011.

Dumitru Suciu, Soldaþi fãrã uniformã aiLandsturmului românesc ºi starea protopopiatelorortodoxe din Transilvania dupã Rãzboiul Naþional din1848-1849, Cluj-Napoca, 2011.

Simion Retegan, Dieta româneascã a Transilvaniei(1863-1864), Cluj-Napoca, 1979.

Idem, Reconstrucþia politicã a Transilvaniei în anii1861-1863, Cluj-Napoca, 2004.

Dumitru Suciu, Antecedentele dualismului austro-ungar ºi lupta naþionalã a românilor din Transilvania1848-1867, Bucureºti, 2000.

Idem, Miºcarea antidualistã a românilor din Austro-Ungaria ºi Ilie Mãcelariu 1867-1891, Bucureºti, 2002.

surprins uneori ºi în situaþii ciudate, cum ar fi agitaþiacreatoare: „Adese l-am vãzut în aceastã situaþiuneîmblând neîntrerupt prin casã ºi cântând. Dacã îl între-bam ce cugetã când cântã, îmi rãspundea: „Mãi! sã ºtiicând cânt melodiile vesele gândesc poezie, iar dacãcânt marºuri, atunci gândesc istorie”. Sau: „Renunþa lamâncare, dacã avea numai cafea neagrã. Lucrul princi-pal ce-l fãcea când primea banii de-acasã era sã-ºicumpere cafea ºi tutun pentru oarecare timp. Când îlvedeam cã merge pe stradã cu o faþã sinistrã, smolit lafaþã, ºtiam cã nu are cafea ºi nici bani”.

Notiþele fugare de aici au fost dezvoltate ulteriorde Stefanelli într-o suitã de amintiri dintre cele maipreþioase, dar începtul fãcut aici nu poate fi trecut cuvederea. Pe de altã parte, ele au constituit un impor-tant izvor de date biografice, pe care le-au preluat înevocãrile lor ºi ardelenii de la „Familia” sau „Amiculfamiliei”, contribuind în chip esenþial la perpetuareamemoriei sale în epocã ºi la construirea cultului emi-nescian care a dominat epoca literarã a întreg sfârºitu-lui de veac XIX. Am putea aminti în acest sens frumo-sul medalion publicat de „Calendarul Poporului” de laGherla pe 1915 intitulat „Mihai Eminescu, cântãreþulneamului”, dar ºi calendarele ºi almanahurile apãruteîn zona Bucovinei, mai cu seamã la Cernãuþi, care l-auconsiderat multã vreme pe poet drept o carte de vizitãdintre cele mai strãlucite.

Opera aceasta de pãstrare ºi consolidare a memorieipoetului a întreprins-o cu o oarecare consecvenþã ºidevoþiune poetul ºi prietenul sãu Ioniþã Bumbac, celcare din 1884 a început sã redacteze la Cernãuþi„Cãlindariul Academiei ortodoxe, societate pentru lite-raturã, retoricã ºi muzicã bisericeascã în seminariularhiepiscopal din Cernãuþi”, apãrut la Cernãuþi întipografia arh. Silvestru Morariu-Andrievici pânã tâziuîn anii ’90. În anul morþii poetului, acest calendar ainclus în paginile sale, ca un omagiu adus poetului,poeziile „Ce te legeni codrule?” ºi „Iar când voi fi…”,

o variantã a poeziei „Mai am un singur dor”. În 1892în corpul calendarului se poate citi nuvela „Fãt Frmosdin lacrimã”, iar în 1894 poeziile „Între paseri” ºi„Fragment” (trei strofe din poezia „Dupã ce de-atâtavreme…”). Însã cel mai frumos omagiu pe care i-laduc cernãuþenii poate fi considerat poezia pe care unscriitor local, Vasile G. Luncan, i-o închinã la puþintimp dupã stingerea sa din viaþã, în 1891,publicatã înCalendarul amintit mai sus (p. 113), în acelaºi numãrîn care Vasile Bumbac închina un „imn festiv mitro-politului Bucovinei ºi Dalmaþiei, dr. Silvestru Morariu-Andrievici, ºi el un recunoscut „fan” al poetului.Poezia se intituleazã „Lui Eminescu” (Odã) ºi estetotal necunoscutã pânã astãzi, nefiind nici semnalatã,nici reprodusã pânã astãzi. Din aceastã pricinã o vomreproduce în întregime, modernizând ortografia deepocã:

Ca o stea ce rar în lume ea apare dintre valuriAstfel tu mãestre dulce, trist croind la idealuriTe-ai ivit pe cerul nostru cu gândirile-þi regale,Dezmierdând pe lira blândã mândre visuri matinale.

Fantezia ta creat-a un amor ce nu mai este,(Ce-a zburat pe valul vremii ca o gingaºã poveste)Tânãr dalb cu braþ de aur cum zâmbeºte-n poezie,Cum în nopþi o mie una fantasia ni-l învie.

Azi amor în lume-i frazã, fãrã bazã, fãrã viaþã,ªi-n zâmbirea lui trãdarea-i o maºinã, un sloi de ghiaþã;De departe îþi pare-un înger blond cu diadem de stele,Darã-aproape-i e aieve demon cu gândiri crunte, rebele.

Tu pierdut în visuri blânde ca-ntr-o noapte înstelatãNe spuneai de cursul lumei, de pãdurea fermecatã,De luceferi cu dorinþe renunþând la veciniciePentru-o dulce sãrtutare, pentru-o dulce mizerie.

Teiul sânt cu-a sale plete deosebi spunându-þi multeMândre, drãgãlaºe ºoapte; codrul, ca sã te asculte,ªi-a deschis a sale braþe, cuprinzându-te pe tine,Sã pãtrunzi a lui mistere, verzi ºi pline de suspine.

Într-o clipã ca un fulger pãtrundeai cãrunte veacuriDezlegând cu spirit ager grele-enigme fãrã leacuri;

Sau cântând cu duioºie vitejii pierdute-n zare;Vremi de-a lui Mihai Viteazul ºi-a lui ªtefan Bun ºi Mare.Luna, soare, stele dalbe, ce-ncununã firmamentulPlai, dumbravã erau gata sã te-nspire-n tot momentul.ªi scripturile române ca o mare de plãcereCu eroii lor din veacuri îþi spun sântã mângãiere.

Ah! Te-ai dus cu-a tale visuri, corifeu, gigante gânduri -Ce-a cuprins tot universul, sã cuprindã patru scânduri?...Ce-i dreptatea-n astã lume, ce-i divin, ce-i mângãiere?...Ah! ºi-n versurile tale e-atât durere - atât plãcere!...

Dar, o rege-al poeziei ca un vis ce-n zbor se treceÎmplinit-ai tu în lume crunta ºi amara lege;Tu schimbând cu nemurirea toate-n lumea ast murdarãTe-ai suit, te-ai dus în grabã l-a Parnasului cãmarã.

Vei petrece mii ºi secoli, vei luci ca o luminãIarã lumea ast spoitã s-a preface în þãrânã;Ce-i de lut, la lut aruncã; ce-i eres tot la eresuri-Tu eºti stea, ce-n veci nu piere, o comoarã de-nþelesuri.

Semnatã de V. G. Lucan, poezia este una dintre celemai frumoase din câte i-au fost închinate. Despreautorul ei nu cunoaºtem astãzi mare lucru. În paginileacestui „Cãlindariu”, el mai semneazã o noveletãintitulatã „Vis ori realitate”, iar în alte numere eprezent cu poezii, la fel ca soþia sa Elena Lucan ºi easemnatarã de producþii literare. Faptul cã poetul enumit „rege-al poeziei”, „corifeu”, „Tânãr dalb cu braþde aur” reflectã gândirea comunã a epocii, în careEminescu îºi câºtigase deja un rol fãrã egal, un numecare va fi rostit în orele astrale ale poeziei noastre cu otot mai mare veneraþie, recunoaºtere ºi cinstire. Iarbucovineni, indiferent cã vor fi de dincoace de Siretsau de dincolo de Siret, vor duce cu ei mândria de a fidat naþiei române un mare poet, unul dintre aceia careau însemnat o piatrã de hotar la cumpãna dintresecole ºi dintre epoci.

Eminescu laCernãuþi

(urmare din pagina 2)

(urmare din numãrul trecut)

Lecþia inauguralã la deschiderea Universitãþii din 3noiembrie 1919 o þine Vasile Pârvan. Profesor laUniversitatea din Bucureºti, are acum doar 37 de

ani ºi este o celebritate în istorie anticã ºi înarheologie. Cu studii de istorie ºi filosofie înGermania, devine membru al Academiei la 28 de ani,în 1913, deºi cãrþile fundamentale ºi le publicã dupã1920. Moare relativ tînãr, în 1927, avînd deja o aurãlegendarã. La Universitatea din Cluj se aflã printreîntemeietori, atras aici ºi prin vocaþia sa pentru marileconstrucþii culturale. Ca ºi mentorul sãu Nicolae Iorga,se considerã un reformator ºi un pedagog al neamului.Din asumarea ferventã a unui asemenea destin searticuleazã mesajul cursului sãu inaugural de la Cluj.Discursul somptuos-ardent, cu inserþii aforistice, este alunui iluminat: „… Pentru o confraterie spiritualã, cume sã fie aceasta, întemeiatã acum, realitatea vieþiitrebuie sã fie însã nu suma manifestãrilor pragmaticeale unei societãþi dezagregate ºi haotice, alcãtuitã dinindivizi primitivi ori decãzuþi, ci complexul potenþelorspirituale, latente în sufletul naþional ºi general-uman,al maselor ºi indivizilor. Noi nu lucrãm cu realitateaunor contingenþe de douãzeci ºi patru de ceasuri, cajucãtorii la bursã, ci lucrãm cu realitatea unorstabilitãþi psihologice milenare, ale sufletului ancestral[…] Supremul scop al luptei noastre e spiritualizareavieþii marelui organism social-politic ºi cultural creator,care e naþiunea. Mijloacele întrebuinþate de noi sîntexclusiv de caracter social-cultural ºi pleacã din izvorulunic al idealismului naþional. Metoda noastrã e aceeaa cultivãrii ºi selecþiunii sufletelor superioare, prinpunerea la probã a fiecãrui individ care ne esteîncredinþat, cu piatra de încercare a Cultului ideii.Cine rezistã ºi dã scîntei e vrednic sã intre înconfraternitatea Universitãþii naþionale […]Oportunism, tocmeli, reductibilitãþi, nouã nu ne sîntpermise. Noi sîntem preoþii aspri ai unei religii depurificare. Sîntem profeþii unui timp cu mult preaîndepãrtat pentru poftele grãbite ale hãmesiþilorcontemporani, dar nouã imediat accesibil prin largulorizont al vederii istoric-filosofice.” Imperativele,pragmatice ºi idealiste, deopotrivã, sînt proiectatemereu pe viziunea eroicã a existenþei ºi pe substratulde esenþã tragicã al acesteia. Dar mai e ceva în mesajulacesta de naturã vizionarã: ideea naþionalã(naþionalismul) nu poate rodi decît într-o perspectivãumanistã ºi universalistã. Ideea va fi dezvoltatã deBlaga în Trilogia culturii: „Nu românizarea noastrãferoce, întru vegetativul etnografic, ci continua noastrãumanizare întru sublimul uman va crea supremasplendoare a culturii creatoare româneºti”. VasilePârvan are o influenþã complexã în cercetarea istorieiºi, în general, în miºcarea ideilor din interbelic. Modelal savantului imaginativ, restaurator al mitului dacic,precursor al istoriei religiilor, teoretician al tragicului,al filosofiei istoriei, al comemorãrii ca act ritualic dereînviere permanentã a strãmoºilor: iatã cîtevadimensiuni ale esenþei acestui istoric, filosof ºi literatde subtilitãþi alexandrine, cum zice Ion Vartic. Unstoic român, avînd afinitãþi cu Marc Aurelius. Deºi vapolemiza cu viziunea lui Pârvan asupra mitologieidacilor, istoricul C. Daicoviciu îi datoreazã multacestuia, cum îi datoreazã ºi ceilalþi istorici clujeni, dela Ioan Lupaº ºi Silviu Dragomir la David Prodan sauªtefan Pascu.

În 1990, apare la editura „Dacia” din Cluj Viaþauniversitarã clujeanã interbelicã a istoricului StelianNeagoe. E o lucrare masivã, în douã volume, cu un

caracter predominant documentaristic, din care poþiafla cam tot despre naºterea, dezvoltarea, structuraadministrativã ºi corpul profesoral al Universitãþii.Dupã o istorie a învãþãmîntului universitar dinTransilvania înainte de Unire, autorul urmãreºtecronologic fiecare an ºcolar, insistînd asupra„nomenclaturii” universitare ºi asupra diverseloriniþiative emergente în senatul instituþiei. Avem astfellista completã a rectorilor, prorectorilor, decanilor ºiprodecanilor din perioada 1919-1944, precum ºi foartemulte informaþii despre activitãþile practice ale lor ºiale Universitãþii în genere, dar ºi despre situaþiamaterialã a acesteia, cu modul de finanþare ºiinvestiþiile ei, cu bursele, cantinele ºi cãminelestudenþilor. Mai întîi, cîte ceva despre rectori. Ei sîntaleºi prin vot secret de cãtre membrii Senatului, defiecare datã de la altã facultate. Funcþia are durataunui singur an universitar, ceea ce înseamnã, înaintede orice, o presiune extraordinarã asupra celui ales.Cãci, fiind pentru un timp atît de scurt, funcþia nupresupune aproape niciun privilegiu. E în joc, înprimul rînd, onoarea persoanei care trebuie sã satisfacãrapid ºi eficient aºteptãrile colegilor. Lipsa deresponsabilitate ºi apatia pot discredita definitiv. Pe dealtã parte, durata extrem de limitatã face imposibileformarea unui eventual grup de interese ºi excesul deputere. Apoi, accesul la funcþie nu implicãaranjamente preliminare de culise, cu complicitãþi petermen lung. Astãzi ni s-ar putea însã pãrea ciudatfaptul cã aceastã rotire ameþitoare nu afectacontinuitatea diverselor proiecte. De altfel, probabilpentru preîntîmpinarea unor clivaje, rectorul dintr-unmandat devenea prorector în mandatul urmãtor. Iatã,în ordine cronologicã, lista rectorilor: Sextil Puºcariu,Vasile Dimitriu, Dimitrie Cãlugãreanu, IacobIacobovici, Nicolae Bãnescu, Camil Negrea, GheorgheSpacu, Ion Minea, Gh. Bogdan-Duicã, Emil Haþieganu,Emil Racoviþã, Iuliu Haþieganu, Nicolae Drãganu,Florin ªtefãnescu-Goangã. Cu acesta din urmã, o nouãlege a învãþãmîntului prevede mandatul de cinci ani,cu posibilitatea realegerii. Pînã la mutarea Universitãþiila Sibiu, rãmîne el rector (1932-1940). Fiecare dintre eilasã cel puþin o urmã memorabilã, mai ales cãinstituþia este acum un soi de ºantier în continuãactivitate. Rãmîi uimit nu doar de numãrul ºiîndrãzneala iniþiativelor, ci ºi de înfãptuirile care aparde la o zi la alta: institute cu publicaþiile, laboratoareleºi muzeele lor; editarea de manuale universitare;dotarea cu cãrþi de referinþã a Bibliotecii universitare;amenajarea de cantine, cãmine ºi dispensare pentrustudenþi; construcþia unor edificii ºi extinderea altora(supraetajarea Bibliotecii, de exemplu). Pe alt palier:întreþinerea unor relaþii intense cu universitãþi strãine:participarea la congrese ºi simpozioane internaþionale,invitarea unor personalitãþi celebre la Cluj, acordareade titluri academice onorifice (doctor honoris causa).În ciuda multor dificultãþi de ordin financiar (eternaproblemã a învãþãmîntului românesc) ºi a altordeficienþe (legislative, locuinþe pentru personal,insuficienþa sãlilor de curs), nu existã nici un momentde demoralizare sau, în general, de scepticism înatitudinea ºi comportamentul corpului profesoral.Mulþi sînt cuprinºi în diferite programeextrauniversitare, fãrã nici o retribuþie. În anii mariicrize, salariile întîrzie cu lunile, subvenþiile scadalarmant, însã nimeni nu abdicã de la idealismulinaugural. Exemplul sacrificial al unor întemeietori emereu activ. Emil Racoviþã, bunãoarã, vine de la Pariscu cîþiva colaboratori, renunþînd la o carierã careîncepuse strãlucit acolo. Tot astfel, Victor Babeº, osomitate internaþionalã, participã la Comisia carestabileºte programul de studii, reorganizeazã Institutulde anatomie patologicã ºi predã un an aceastã materie.

Dacã E. Racoviþã înfiinþeazã primul Institut despeologie, savantul Jules Guyart, transferat tot dinFranþa, pune piatra de temelie a ºcolii româneºti deistorie a medicinii. Mai mult, face în România ºicercetãri de etnografie ºi antropologie. Îºi pregãteºte,totodatã, ºi un urmaº de nãdejde, în persoana luiValeriu L. Bologa, ºi acesta, la rîndul lui, pater-ul uneiadintre acele familii de intelectuali care s-au înrãdãcinatºi au dat substanþa româneascã a Clujului. Nepot allui Sextil Puºcariu, el însuºi se trage dintr-o renumitãfamilie braºoveanã, în care este educat în cultulnaþionalismului. Un alt francez, Henri Jacquier, va fiunul dintre principalii susþinãtori ai Cercului literar dela Sibiu ºi colaborator al revistei acestuia. În locuinþalui din Sibiu se þin ºedinþele cenaclului. De fapt, el seva stabili definitiv în România, trãind la Cluj, într-ocasã cu grãdinã de pe strada Rakoczi, unde l-amvizitat o datã împreunã cu poetul Theohar Mihadaº,cred cã prin 1971. Alþii vin la Universitate din„colonia” de medici români de la Viena, unde aveaudeja cariere asigurate ºi un prestigiu internaþional. Estevorba despre Iuliu Moldovan ºi Marius Sturza. Dar ceimai mulþi dintre primii profesori sînt din þarã, de launiversitãþile din Bucureºti ºi Iaºi. Unii rãmîn definitiv,alþii pleacã dupã o vreme sau decedeazã, însã întretimp creºte ºi se formeazã o generaþie nouã deprofesori, care, la sfîrºitul anilor ’30, se integreazãcomplet comunitãþii clujene ºi devine însuºi simbolulperformanþelor sale de dupã Unire. În cartea amintitã,Stelian Neagoe reconstituie, la nivelul fiecãrui anºcolar, toate miºcãrile de cadre (promovãri, transferãri,decese) precum ºi evenimentele ºi activitãþilesemnificative pe care le-a susþinut personalul didactic.Componenþa acestuia nu e stabilã pe întreg intervalul,apãrînd în permanenþã catedre vacante, suplinite eroic(se menþioneazã mereu în rapoartele rectorilor laîncheierea mandatului) de profesorii în exerciþiu. Înanul universitar 1929-1930, ea se prezintã astfel:personal didactic – 76 profesori titulari, 6 profesoriagregaþi, 1 profesor suplinitor, 3 profesori onorari, 6conferenþiari definitivi, 10 conferenþiari provizorii ºisuplinitori, 19 docenþi, 4 lectori; personal ºtiinþificajutãtor – 42 ºefi de lucrãri, 89 asistenþi, 90preparatori, 6 preparatori ajutori. Se observãm, întrecere, varietatea titlurilor universitare ºi„discriminarea” între personalul didactic ºi celºtiinþific. Anul 1938-1939 aratã puþin schimbat: 84profesori titulari, 4 profesori onorari, 4 profesoriagregaþi, 2 angajaþi cu contract, 1 agregat onorific, 16conferenþiari ºi 4 docenþi. Personalul ºtiinþific: 5lectori, 39 ºefi de lucrãri, 103 asistenþi, 98 preparatori.Iatã ºi componenþa ultimului Senat, înainte deînceperea rãzboiului: preºedinte – rectorul Florinªtefãnescu-Goangã, membri – prorectorul NicolaeDrãganu, decan al Facultãþii de Litere ºi Filosofie;Traian Pop, decan al facultãþii de Drept; Ion Drãgoiu,decan al Facultãþii de Medicinã; Gheorghe Bratu,decan al Facultãþii de ªtiinþe; Alexandru Angelescu,delegat al Facultãþii de Drept; Iuliu Moldovan, delegatal Facultãþii de Medicinã; Gheorghe Giuglea, delegat alFacultãþii de Litere ºi Filosofie; Alexandru Borza,delegat al Facultãþii de ªtiinþe. Consiliul Consultativ:Traian Pop, Iuliu Moldovan ºi Alexandru Borza. Deºinumãrul, cantitatea adicã, nu-i un indiciu al forþeiintelectuale ºi spirituale, ne putem totuºi face oimpresie ºi consultînd aceste statistici. Deºi înintervalul care mã intereseazã (1919–1940) înUniversitate activeazã vreo douã sute de profesori ºiconferenþiari, mai toþi cu opere impresionante înspecialitãþile lor. Desigur, fiecare dintre cele patrufacultãþi îºi are propriile-i modele: profesori cu vocaþiede mentori ºi de pionierat. Aºa sînt filologul SextilPuºcariu, biologul Emil Racoviþã, matematicianulDimitrie Pompei, mai apoi chimista Raluca Ripan.Dar, cu siguranþã, nu existã în niciuna dintre facultãþio concentrare de celebritãþi ca în Facultatea deMedicinã.

2222

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Clujul interbelic

UniversitateaPetru Poantã

Plec de la afirmaþia lui D. Drãghicescu:românii sunt cel mai ateist popor. Fãrã sã-idau dreptate, mãrturisesc neplãcutul

sentiment de inconfort sufletesc pe care mi-lproduce subiectul. Ca ºi opinia lui E. Cioran,potrivit cãreia "religiozitatea româneascã esteminorã (ºi) nepasionatã". Evident, aceasta îndisperarea filosofului de a face din România oproblemã ºi în sugestia mesianicã de a ne fi nouãînºine un conflict. Poporul român, auzim de-atâtea ori, s-a nãscut creºtin ºi, dupã caz, poet.Ceea ce nu înseamnã cã, automat, e creºtin, prinfapte, aºa cum nu toþi cetãþenii, automat, suntpoeþi, prin simplul obicei de a scrie. Imagineanoastrã idilicã, perpetuatã, instinctual, în timp, amulþimilor luând cu asalt (la hramuri ºi marisãrbãtori) lãcaºurile de rugãciune n-are nimic de-aface nici cu eroismul cuceririi paradisului, nici cuetosul sfâºietor al mustrãrilor de cuget. A se vedeauriaºele cãlcãri în picioare, buluceala de târg ºiviolenþa de comportament în tot mai deseleritualuri de neascultare colectivã. Existã osuspectã lipsã de respect a românului pentru celesfinte, dincolo de îndoielnicul exerciþiusãptãmânal de umilinþã ºi falsã smerenie. Oanume indisciplinã frivolã în gesturi ºi cuvinte, oanume libertate a dezordinii ºi a vulgaritãþiicotidiene (pe stradã, în locuri publice ºi instituþii).O anume grabã în amestecul de simulacru ºivanitate, un anume fel de a pãrea superiori prinsfidare, trufie ºi inconsecvenþã.

Multe vin, e adevãrat, din obscuritatea istoriei,multe ne sunt oferite for nothing de noul modelontologic al omului ca ficþiune, dar multe þin deceva încã steril ºi confuz în substanþa fiinþei noas-tre. Sã citim doar Didahiile lui Antim Ivireanul."Ce neam, strigã mitropolitul din amvon, înjurãca noi de lege, de cruce, de cuminecãturã demorþi, de comândare (parastas - n. n.), delumânare, de suflet, de mormânt, de colivã, deprescuri, de spovedanie, de botez, de cununie ºide toate tainele sfintei biserici"? Ce neam înjurã,adaug eu, de mamã, de nãscãtoare, de cer, desfinþi, de praznice, de soare, de trãznet ºi deEvanghelii. Într-una din zile, o respectabilã doam-nã îºi "alinta" copilul neascultãtor cu: "Împuºcate-ar Dumnezeu ºi pe cine mi te-a dat". Ceea ce pen-tru pãrinþii noºtri era viaþã îmbisericitã, trãirea defiecare zi sub straºina eternitãþii, pentru mulþi dinsemenii noºtri "împãcarea cu Dumnezeu" e oproblemã de orar, de întâmplare ºi de... timp fru-mos. Descoperi cu stupoare cã românul, adesea,nu face deosebire între curtea bisericii ºi colþul destradã, între cuvântul Scripturii (cel care mângâie,vindecã ºi învie) ºi cel al vieþii de obºte, marcatãde ceea ce Eminescu numea "deºertãciunea zgo-motului" ºi "domnia absurdã a frazei". Diferenþadintre un creºtin ºi un adevãrat creºtin ar trebuisã fie, cred, ceea ce, în publicistica poetului, eradistincþia între românesc ºi într-adevãr românesc.Fiindcã nu într-adevãr româneºti sunt vânzãrile deneam, trãdãrile, fãþãrnicia "obrazelor mari", desprecare scria tot Antim Ivireanul, ºi nu într-adevãrcreºtine sunt falsa indignare a lacrimilor, dema-gogia "capetelor deºarte" ºi pretenþia derecunoºtinþã pentru vorbele mari, agresiv chematesã ascundã absenþa ideilor adevãrate.

Intraþi într-o bisericã. Preotul citeºtecredincioºilor Sfânta Evanghelie, în vreme ce, alã-turi, grupul îmbrãcat în negru, strãin de ceea ce

se întâmplã, la o altã masã, îndreaptã ziare, facearitmetica sticlelor de vin ºi a colivei, pregãtindindiferent parastasul iubirilor de altãdatã. Înnepãsarea plinã de cucernicie a celorlalþi. Mi s-aîntâmplat, cândva, sã fiu în Munþii Apuseni, într-un sat strãin de "împuþiciunea" lumii, cum arfi spus cei vechi. Era duminicã, era liturghie,aºteptam sã vãd, în lumina sãrbãtorii, oameniisingurãtãþilor coborând spre umila bisericuþã delemn. M-am înºelat. N-au fost înãuntru decâtpreotul ºi sfinþii, privind triºti de sub fumulicoanelor. Am întrebat un moþ, cu îmbrãcãminteamirosind a cer, de ce aceastã înstrãinare de suflet.Mi-a rãspuns sec: "Mã întâlnesc cu preotul dedouã ori pe an: când îl hrãnesc eu (la Boboteazã)ºi când mã hrãneºte el (la Paºti)". În urmã cu câþi-va ani, am fost invitat în oraºul Gyula, dinUngaria, pentru o întâlnire cu diaspora românã.La slujba din Catedrala episcopalã n-am fost decâteu, înaltul ierarh ºi cântãreþul. În altã parte, soþiapãrintelui, cu cei patru copii, urmãreºte sfântaliturghie întinsã pe covorul din faþa altarului. Înalta, cei care-ºi aduc poveºtile de-acasã, confun-dând bazarul cu biserica, se mirã grobian când lise aminteºte cã se aflã în loc sfânt ("Nu ºtiam!").

Care este adevãrul acestor oameni ºi care leeste îndoiala, cum îºi ascund credinþa alteratã,corupþia sufleteascã ºi pehlivãnia falsului respect?Pânã unde, liric, exotic, pitoresc sau tradiþional enevinovat comportamentul acesta cu evidentenote de voluntarism, inculturã ºi fãþãrnicie?Nu, românul nu este ateu. Dar a transformatcredinþa într-o bufonerie bunã la toate, într-unmanifest al întâmplãrii, aproape fãrã reguli ºi, evi-dent, fãrã convingerea paradoxalei împliniri înarmonia disperãrii. Participã, din pãcate, la acestnedorit spectacol de mistice confuzii, preot ºimirean deopotrivã. În bisericã, pe durataliturghiei, se taie chitanþe, în bisericã, în timpulcântãrilor, se vând lumânãri, în bisericã, în neau-zitul foºnet de aripi îngereºti, se plãteºte con-tribuþia, se completeazã acatiste, se pregãtescparastase. Vinovaþi, preoþii, vor întreba unii?Personal, îi admir pentru simpla lor prezenþã înistorie. Din pãcate sunt ºi ei oameni, nu mai multdecât oameni. Câþiva, copiind mersul legãnat,purtarea indistinctã ºi cuminþenia resemnatã aturmei. Impresia cã aparþin altui veac. Mulþi, cuaceleaºi pãcate, obiceiuri ºi metehne ca ale noas-tre, ale tuturora. Deunãzi, mã aflam într-un oficiuparohial, îmi aºteptam un vechi amic. Au sositînaintea lui, îmbrãcaþi încã în odãjdii, cei doi pre-oþi. S-au prãbuºit pe singurele douã fotolii dinmica încãpere "Eh, respirã primul uºurat, bine c-am scãpat. Ia sã tragem noi o pipã". ªi, cu o ele-ganþã îndelung exersatã, îºi deschide tabachera. Aldoilea îl imitã. Sunt fericiþi! Scãpaserã de "oblig-aþia" altarului, scãpaserã de orele urmãrii luiHristos, de chipul rãstignirii Lui! Scãpaserã deobositorul ceas al adorãrii Lui mântuitoare. Fumulþigãrilor a plutit o vreme între tãcerile noastre,apoi s-a risipit în aerul de garã pustie. Ne-am pri-vit unii altora chipul, fãrã sã ne putem desluºisufletul.

Dar instituþia, vor întreba alþii! Ei bine, acesta eun subiect mult mai dificil ºi îndeobºte, cu grijã,evitat. Chiar dacã ºtim cã numai adevãrul ne faceliberi. Poþi spune cã plãcerea de a fi model nu edoar o problemã de voinþã personalã, ci ºi una de

culturã, de gramaticã ºi de exerciþiu intelectual?Poþi spune cã o carte, indiferent care este punctulde vedere al autorului, nu mai poate fi supusã, în2012, dupã modelul cenzurii totalitare, difuzãriidirijate? Poþi spune cã inflaþia de conferinþe pe unpost de televiziune, fie el ºi "Trinitas", va duceinevitabil la compromiterea ideii de dialog, într-oþarã în care, oricum se vorbeºte mult ºi prost?Poþi spune cã nu foloseºte nimãnui un ziar carese oferã gratuit în tinda sfintelor biserici? Poþispune cã ideea de colectivitate nu se poate substi-tui celei de comunitate ºi cu atât mai puþin ideiide comuniune? Poþi spune cã o predicã atempo-ralã ºi repetitivã pânã la exasperare, cuprinde dejaîn ea întregul pãcat al neadevãrului teologic? Poþispune cã tu ai fi refuzat distincþia, sub forma"darurilor primejdioase" (M. Eminescu), ale unuipolitician, declarat, ani de zile, adversar al ridicãriiCatedralei neamului? Poþi spune cã acceptareatitlului academic al unei universitãþi neacreditateîþi poate compromite imaginea? Sau cã troculfuncþiilor publice încã e un obicei rãsãritean decare nu ne-am despãrþit? În urmã cu câþiva ani,am trecut printr-un oraº american, în care sestingea memoria unei mari, cândva, comunitãþiromâneºti. Cu tâlc ºi binevoitor, pãrintele ne-ainvitat în subsolul reºedinþei sale. Sã vedem cumaratã prezentul halucinant al unei istorii glorioase:munþi de documente, fotografii, registre, costume,drapele, pe scurt, o impresionantã arhivã a treceriinoastre prin lume, lãsatã victimã maladivului dis-preþ faþã de noi înºine. Dovadã de credinþã sau denevrednicie a unor instituþii? Putem doar cu fraze("amintirea lor din neam în neam") sã facemîntreg chipul fiinþei noastre istorice?

Când vreau sã mã simt cu adevãrat liber,recitesc Memoriile lui Valeriu Anania. Singuracarte mare, fãrã prejudecãþi, a ultimelor decenii.Aflu în ea rãspuns tuturor întrebãrilor, despre jert-fã ºi agonie, despre neputinþa cãrnii ºi tãria spirit-ului, despre bucuria lacrimii ºi sãrutul trãdãrii,despre pãcatele oamenilor ºi periferia moralã,despre falsa recunoºtinþã ºi curãþia inimii. Aflu cãslãbiciunea n-a fost niciodatã un garant al li-bertãþii. ªi mi zic: fericitã clipa în care Biserica,din al cãrui trup duhovnicesc fac parte, va încetasã se mai mintã pe sine.

(va urma)

2233

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


verdele de Cluj

Ateismul la româniAurel Sasu

Alice Iliescu Sold

În urma rãzboaielor ultimelor douã secole au foststudiate (deºi se ºtia de mai demult de acestefenomene) membrele fantomã. Un soldat ce ºi-a

pierdut spre exemplu o mânã pe câmpul de luptãraporteazã cã îºi simte încã mâna, ba mai mult, aredureri insuportabile în acea mânã. Fenomenul nueste rar, apãrând în forme mai uºoare sau maigrave la aproximativ 90% din cei ce îºi pierd unmembru. Problema cu atenuarea durerii înmembrele fantomã este aceea cã nefiind o durerefizico-chimico-biologicã nu poate fi tratatã prinadministrarea de analgezice. Modalitatea de areduce sau chiar anula durerea s-a dovedit a fisimplã, unii pacienþi chiar scãpând de membrelefantomã. Este vorba de folosirea unei cutii cu douãcompartimente ºi a unei oglinzi. Unul dincompartimente este acoperit, celãlalt este vizibil.Cele douã compartimente sunt despãrþite deoglindã. Cutia este aºezatã în faþa pacientului astfelîncât acesta sã îºi poatã introduce mâinile în celedouã compartimente ale cutiei. Mâna sãnãtoasã vafi introdusã în compartimentul vizibil. Oglinda esteastfel poziþionatã încât pacientul va putea vedeareflecþia mâinii existente în acea poziþie în care artrebui sã se afle mâna fantomã. Vizual pacientulpercepe astfel douã mâini sãnãtoase, una dreaptã ºiuna stângã. Marea problemã ce trebuie rezolvatã încazurile de membre fantomã este ca pacientul sãpoatã controla acel membru fantomã. Terapiaoglinzii constã în a cere pacientului sã facã cuambele mâini exact aceleaºi gesturi (de exemplu sãstrângã ºi sã deschidã pumnul). Pacientul vaobserva în cadrul terapiei cum cele douã mâini alesale acþioneazã concomitent la voinþa sa ºi mai alescã îºi poate controla membrul fantomã. În limbajtehnic, corpul propriu pe care pacientul îl simteeste schema corporalã iar ceea ce el vede esteimaginea corpului. Înainte de terapie schemacorporalã conþine o mânã dureroasã, dar imagineacorpului este lipsitã de o astfel de mânã. În cadrulterapiei se cautã a da o imagine acestei schemepentru a o putea modifica.

Dar astfel de experimente au mers mai departepentru a demonstra modalitatea întrupãriiextensiilor tehnologice. Noul experiment areurmãtoarea formã: o persoanã îºi aºeazã mâna subun pupitru. Pe acel pupitru se aflã un obiectoarecare, de exemplu o carte. O altã persoanã vatrebui sã atingã concomitent, dupã acelaºi model demiºcare, atât mâna persoanei care se aflã subpupitru cât ºi obiectul care se aflã pe pupitru ºi pecare persoana în cauzã îl observã. În urmaexperimentului, persoana raporteazã, de cele maimulte ori cã simte atingerea în respectivul obiect.Prin urmare schema corporalã ajunge sã cuprindã ºiacel obiect exterior.

Ceea ce demonstreazã aceste experimente estefaptul cã obiectele materiale cu care avem contactprelungit, prin intermediul cãrora acþionãm devinparte a corpului nostru. Cu aceste extensiipercepem ºi acþionãm în lume. Astfel, când scriemcu un creion pe hârtie (o activitate din ce în ce mairarã), creionul devine transparent privirii teleologicecare se concentreazã pe actul de a scrie. Cu acelcreion simþim asperitãþile hârtiei, prin acel creion nemanifestãm în cadrul unei simbioze om-tehnologie.Extrapolând, acelaºi lucru se întâmplã când vorbimla telefon sau când conducem maºina: extensiilemateriale ale corpului nostru devin parte a schemeinoastre corporale.

Aceste extensii tehnologice, de la simplii

ochelari de vedere la calculatoare ºi realitãþi virtuale,mediazã percepþia ºi acþiunea umanã. „Fiziologicvorbind, omul, în cursul utilizãrii obiºnuite atehnologiei – sau a trupului sãu prevãzut cunenumãrate extensii – este perpetuu modificat detehnologie ºi, la rându-i, descoperã mereu cãi noi de modificare a tehnologiei”. (McLuhan, 2006,412). Tehnologia se interpune între fiinþa umanã ºilume, dar nu ca un mediu transparent, ca un fel de ochelari fãrã dioptrii, ci modificã atât pe cel ceexperimenteazã cât ºi lumea experimentatã.Inserându-se în relaþia eu-lume, în interrelaþia princare se constituie reciproc fiinþa umanã ºi lumea sa,tehnologia devine parte esenþialã a acestei relaþii. Tehnologiile nu sunt ‘intermediari’ neutri întreoameni ºi lume, ci mediatori: ele mediazã activaceastã relaþie”. Pentru a specifica diferenþa dintreintermediar ºi mediator este foarte sugestivã oimagine preluatã din Dragostea în vremea holereide Gabriel Garcia Marquez. Astfel într-o relaþie dedragoste intermediarul este cel ce duce scrisorile dela un îndrãgostit la celãlalt fãrã sã cunoascã scopulºi conþinutul scrisorii sau intenþiile celor doi.Mediatorul pe de altã parte este cel care cunoaºteintenþiile ambilor ºi mediazã activ relaþia. În roman-ul amintit, cel ce mediazã relaþia de dragoste, medi-atorul, Francisco Aziza, scrie scrisorile pentru ambiiîndrãgostiþi, astfel încât ajunge sã se substituie aces-tei relaþii.

Un telefon mobil este un mijloc de percepþie maidegrabã decât obiect al percepþiei. Deºi doar tele-fonul este cel ce scoate sunete ºi, la limitã, eu per-cep doar sunetele difuzorului telefonului, nu tele-fonul este totuºi cel pe care îl percep, ci persoanacu care vorbesc. Telefonul în acest caz, împreunã cureþeaua GSM, devine parte a sistemului meu per-ceptiv, extinde zona mea de influenþã ºi percepþie.Principala caracteristicã pentru ca întruparea dispo-zitivelor tehnologice ºi medierea sã aibã loc este catehnologia sã poatã deveni transparentã în cadrulacþiunii. Pentru ca transparenþa sã se realizeze sunt necesare cel puþin trei condiþii: a) condiþia dedesign, artefactul trebuie sã fie astfel construit încâtsã poatã fi întrupat, în cazul unui dispozitiv hands-free sã respecte structura anatomicã a urechii; b) condiþia de dexteritate, o anumitã îndemânare îna folosi artefactul, de exemplu sã cunosc modul demanipulare al mausului ºi ce efecte au acþiunile particulare; c) condiþia de familiaritate,

artefactul trebuie sã instanþieze ceea ce este per-ceput într-o formã analoagã percepþiei nemediate,sã transpunã de exemplu radiaþia infraroºie în imag-ini din spectrul vizibil.

Toate medierile tehnologice transformã radical per-cepþia ºi acþiunea prin fenomenele de amplificare ºireducere a elementelor percepute. Telefonul ampli-ficã atenþia acordatã vocii ºi discursului unei per-soane reducând în schimb celelalte caracteristici aleprezenþei unei persoane. Prezenþa telefonului numodificã doar modul de a fi prezent dar creeazãnoi modalitãþi de comunicare, noi îndemânãri, unnou tip de atenþie ºi de inserþie în lume.

Întruparea ºi medierea specifice tehnologiilor auimplicaþii asupra modului de a trãi ºi asupra vieþiinoastre morale. Tehnologiile oferã afordãri (affor-dance=calitate a unui obiect de a permite, a sugerasau a impune anumite acþiuni). Un limitator devitezã obligã ºoferul sã încetineascã, ecografiaobstetricã mãreºte afectivitatea pãrinþilor faþã decopil înainte ca acesta sã se nascã, deþinerea unuicuptor cu microunde creºte probabilitatea adoptãriiunei alimentaþii bazate pe preparate congelate.Datoritã creºterii dependenþei noastre faþã detehnologii, acestea trebuie luate în considerare înurmãrirea unei vieþi bune (scopul omului pentruAristotel). Tehnologia nu este doar un instrumentpe care îl putem ignora. Simpla existenþã a uneitehnologii creeazã dileme morale chiar în cazulrespingerii acesteia. Faptul cã o tehnologie oferãanumite posibilitãþi, depistarea unei malformaþiiprin ecografii obstetrice, face din opþiunea de a nuefectua testul o decizie informatã tehnologic caremediazã relaþia cu viitorul copil. Mare parte dinviaþã nici nu mai este poibilã în afara medieriitehnologice: angajarea este condiþionatã de trimi-terea unei aplicaþii prin mail, supravieþuirea estecondiþionatã de sistemele de transport, utilitãþi ºiaprovizionare cu hranã. Aceste medieri careformeazã þesãtura de fundal a vieþii noastre reclamão nouã conºtientizare a existenþei în care opþiunileoferite de tehnologie, sau lipsa acestora, sã fiecorect evaluate.

2244

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


dezbateri & idei

Viaþa bunã mediatã tehnologicRobert Arnãutu

Mircea Spãtaru Suplicia (detaliu)

e) Coonººtiinþþa mooralãStricto sensu, morala priveºte doar viaþa

interioarã a persoanei, care se traduce prin luptapermanentã cu sine însuºi, în vederea ameliorãriimoralitãþii. Pentru aceasta, trebuie mai întâiprocedat la examenul de conºtiinþã, la sfârºitulfiecãrei zile, aºa cum recomanda Kant. Este luptacea mai teribilã, pentru cã nu existã adversar mairedutabil decât sine însuºi. Sartre (Jean-Paul)spunea, cu stilul lui teribilist: L’enfer, c’est lesautres (infernul… sunt ceilalþi). Este total fals, cãciinfernul se aflã, de fapt, în noi înºine. Lupta estetitanicã, luptã de o viaþã, pentru cã nu putemprogresa moral, dacã nu ne îndoim de noi înºine,dacã nu ne confruntãm cu noi înºine, dacã nu nereevaluãm, dacã nu ne corectãm fãrã încetare.Chiar dacã scãpãm justiþiei, poliþiei, opinieipublice, trebuie sã ne mãrturisim nouã înºine deceea ce suntem capabili. Eu sunt martorul cãruianu-i voi putea scãpa niciodatã!

Astfel apare ideea de conºtiinþã moralã.Aceasta nu este de conceput fãrã ideea deresponsabilitate dublatã de predispoziþia pentruculpabilitate. Sentimentul de culpabilitate (lat.culpabilis) nu este ceva grav, aºa cum cred cei maimulþi dintre oameni. Nu este adevãrat, pentru cãpropensiunea pentru culpabilitate este o dovadãde superioritate a conºtiinþei morale. Bineînþelescã nu þin cont de cazurile patologice, de nevrozeºi alte deviaþii, fobii sau obsesii. A se simþiculpabil fãrã motiv este o perversiune. Dar a ficulpabil efectiv, pentru a fi înfãptuit acteimputabile, este în mod evident ceva serios. Latosensu, culpabili noi suntem foarte rar, darresponsabili ar trebui sã fim în mod constant!Însã cei care nu sunt capabili de sentimentul deculpabilitate sunt de fapt niºte monºtrii imorali(exemplu: criminalii profesioniºti, torþionarii,anumiþi oameni politici etc.).

Dacã nu dãm satisfacþie acestor condiþii,atunci suntem de blamat, trebuie sã suportãmoprobriul public, dar mai ales (în cazul în carescãpãm reproºurilor ºi dezaprobãrii publice)devenim prada regretelor ºi remuºcãrilor, careprovin din propria noastrã conºtiinþã moralã.Aceasta este instanþa moralã cea mai teribilã. Eanu vã lasã în pace. Este faimoasa conºtiinþanenorocitã, ca sã-l parfrazez pe John Locke, carespunea „Eu sunt o conºtiinþã necãjitã”. Justiþiacondamnã, sancþioneazã ºi pedepseºte, dar eticadoar reproºeazã, blameazã ºi dezaprobã. De aceeacodurile etice nu au o eficacitate imediatã, ci doarpe termen lung. În schimb, dacã prin justiþie seevacueazã penalitatea, se ºterge cumva greºeala,prin moralã se accentueazã culpabilitatea ºi maiales se ridicã nivelul de responsabilitate.

Stricto sensu, nu existã pedeapsã moralã.Putem respecta perfect legile, dar sã fim o fiinþãprofund imoralã. Pe de altã parte, în cazul în careducem o viaþã bunã, suntem suceptibili de a filãudaþi de ceilalþi. Spun „susceptibili” pentru cãceilalþi sunt rareori gata sã ne acorde elogiile,fiind mai degrabã dispuºi sã ne calomnieze, sã nedenigreze, sã ne devalorizeze. Apologia care seface anumitor persoane încã din timpul vieþiiprezintã întotdeauna ceva suspect. Ce poate fimai îndoielnic decât acceptarea cu recunoºtinþã apremiilor, titlurilor, onorurilor, medaliilor, în locca acestea sã fie refuzate cu dispreþ?

Dar se poate ºi mai rãu decât atât, atunci când

ne sustragem sistematic moralei. Psihologii,psihiatrii ºi psihanaliºtii sunt cu toþii de acord,pentru a susþine cã cele mai multe din maladiilenervoase achiziþionate, cãpãtate (depresiunile,schizofreniile, isteriile, psihozele, obsesiile, fobiile,alienãrile etc.) au drept cauzã entorse moralegrave. Minciuna sistematicã, intrigile ºi manevrele,delaþiunea, ipocrizia, duplicitatea, gelozia, invidiaau drept consecinþe ºi pe termen lung conflictemorale grave, care devin insuportabile ºi pot ducepânã la sinucidere ºi crimã. Dar aceeastã alienaremoralã poate de asemenea fi (de altfel chiar este)difuzatã de mass-media, de învãþãmânt, prinmanipulãrile ºi influenþele de tot felul. Este cazulideologiilor periculoase, mai grave decât viruºii ºimolimele, capabile sã influenþeze mulþimile, prinpsihoze de masã, pânã la crima organizatã (vezirevoluþiile de tot felul, comunismul din secolultrecut, criza valorilor în prezent etc.). Pagubelesunt incomensurabile ºi nu suntem niciodatã laadãpost de astfel de ameninþãri, aºa cum neprevenea deja Jung în anii treizeci! Nu ne putemjuca cu valorile morale.

f) Valoorile eticceAltã constatare, reflecþia moralã se situeazã în

domeniul normelor sau al valorilor normative:care trebuie cãutate, descoperite, puse în evidenþã,impuse, respectate etc. Astfel, obligaþia,imperativul, datoria, încrederea, altruismul,prietenia sunt valori care nu ar putea fi integratedecât prin convenþie, printr-un fel de acceptareunanimã. Altfel nu s-ar putea vorbi de eticã într-ocomunitate tribalã, într-o societate, într-o þarã etc.Morala kantianã, de exemplu, este constituitã înjurul valorii centrale de datorie. Trebuieîndeplinite în mod riguros datoriile, orice s-arîntâmpla, pentru a duce o viaþã bunã din punctde vedere moral. Aceasta este moralaimperativului. Faptul pare bineînþeles discutabil,pentru cã putem sã ne facem datoria (la ºcoalã, lamuncã, în familie, în societate), dar sã avem oviaþã interioarã de frustraþii, de nemulþumiri, derevoltã ºi tot felul de alte tentaþii. Din aceastã

perspectivã, datoria de împlinit pare mai degrabão valoare moralã exterioarã conºtiinþei, carepriveºte relaþiile individului cu ceilalþi.Numai cã pentru Kant, este vorba de asemeneade o datorie faþã de sine-însuºii. De aceea sevorbeºte din secolul al XVIII-lea despre „rigoris-mul kantian”. Efortul fãcut de filosoful germanpentru elaborarea unor principii de eticã univer-sale este de considerat în mod serios. Regãsim înaceastã aspiraþie kantianã nu doar un nobil ideal,care nu are cum sã fie nociv, dar ºi o profundãiubire pentru raþiune ºi umanitate, o mareîncredere în posibilitãþile omului: sã procedãm ast-fel încât, tot ceea ce facem sã fie universalizabil,toatã lumea sã poatã sã facã la fel. „Comportã-teîn aºa fel încât sã consideri umanitatea la fel debine în propria persoanã cât ºi în oricare altã per-soanã întotdeauna ºi în acelaºi timp ca o finali-tate, ºi niciodatã pur ºi simplu ca un mijloc”ii,este una din principalele maxime kantiene.

Kant afirmã contrariul scenariilor (coºmarelor)utopice, care suferã de misologie (ura raþiunii),care produce la rândul ei misantropia (uraumanitãþii). El a insistat împotriva acestui pericolnãscut, dupã pãrera lui, dintr-o deviere ademersului moral: „De fapt, remarcãm cã, cu câto raþiune cultivatã se ocupã mai mult cuurmãrirea bucuriei vieþii ºi a fericirii, [cu atât] maimult omul se îndepãrteazã de adevãratamulþumire. Iatã de ce în cazul multora, mai alesla aceia care au fãcut din utilizarea raþiunii ceamai importantã experienþã, se produce, dacã suntdestul de sinceri ca sã o recunoascã, un anumitgrad de misologie, adicã de urã a raþiunii”iii.Aceastã subtilã remarcã ar trebui sã dea de gândittuturor acelor „moraliºti” de duzinã; cei care credcã este suficient sã urmezi un cod moral, fãrã aþine cont de fundamentul metafizic ºi religios!

Pe de altã parte, este adevãrat de asemenea cãcei care respectã anumite valori normative suntpuþini la numãr, pentru cã cei mai mulþi oameninu reuºesc, chiar dacã într-un anumit fel ei îºidoresc acest lucru. O anume slãbiciune decaracter îi împiedicã. În acest caz este oare vorbade o eticã a minoritãþii, pe care majoritatea oignorã? Avem de-a face cu o moralã a unor elite,o moralã impusã sau cu „morala celui mai tare”iv,ca sã reiau cuvintele lui Nietzsche? Rãspunsuleste ambiguu. Pe de-o parte, este adevãrat cã întoate epocile trecute, limbajul stã mãrturie despreutilizarea termenilor peiorativi pentru a desemnavulgul, sãracii, mulþimea, în termeni de: prostime,sãraci cu duhul, ignoranþi, vulgari, vicioºi, vicleni,analfabeþi, inculþi, meschini, mizerabili, josnici etc.

Pe de altã parte, majoritatea nu pare sã ignoreregulile morale, pentru cã salveazã totuºiaparenþele ºi cel puþin se preface cã respectãaceste reguli morale, cel puþin de „ochii lumii”, cape ceva care este totuºi bun, important, însã greude satisfãcut. Într-adevãr, cei mai mulþi dintre noinu suntem suficient de virtuoºi, ca sã neconformãm unui cod moral anume. Dar problemaeticã, în epoca contemporanã, când populaþia estemai educatã, nu mai este aceea a mulþimii, amajoritãþii, ci uimitor, aceea a elitelor. Înaintetrebuiau educate masele, acum trebuie educatemai ales elitele, un fel de elite foarte bizare,pentru cã prezintã simptome de vulgaritate, faptincompatibil cu poziþia lor socialã. Dar cum sãprocedãm? Kant semnalase deja, la sfârºitulsecolului al XVIII-lea, aceastã mare problemã aeducaþiei.

(va urma)

2255

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


remarci filosofice

Ce au toþi cu etica? (II)Jean-Loup d’Autrecourt

Heide Warlamis Dimineaþa

Hurduzeu e un copil. Un tânãr român dinStatele Unite, care face proiecte pentrunoi. Cam ce încercam sã facem noi,

câteva grupuri de tineri de pe aici, în urmã cucinci-zece ani, fãrã succes ºi fãrã vreo perspectivãclarã (ºi eu am fost unul dintre fondatorii unuipartid care n-a existat cu adevãrat niciodatã).

Tânãrul din State are o înfãþiºare stângace, deadolescent care nu a pus piciorul pe minge, ºi oatitudine civilizatã, de universitar absorbit dediscuþii pretenþioase.

La început, din pricina numelui cam comic alcurentului sãu politic, am crezut cã Hurduzeu eºeful unei reþele de vânzare directã, iar adepþii sãivând ceva din uºã în uºã.

Dar doi dintre susþinãtorii lui Hurduzeu m-aulãmurit. Departe de a fi o afacere alternativã detip sectant, „distributivismul” e un curent degândire socialã care propune distribuirea eficientãa mijloacelor de producþie în societate. Am sãritca ars! „ªi cum vreþi sã faceþi asta?”, i-am întrebatpe adepþii curentului. Nu au ºtiut ce sã-mirãspundã. „Cu forþa, poate, cum au fãcut ºicomuniºtii?... Ideea voastrã e de când lumea: sãluãm de la bogaþi ºi sã dãm la sãraci. Dar cumpoþi sã faci asta? Sau voi vreþi o dictaturã?” Le-am mai spus cã tipul de discurs pe care îlpracticã e marxist ºi cã ar trebui sã-l citeascã maiatent pe Zola: lumea merge spre acumulareamijloacelor de producþie în tot mai puþine mâiniºi spre producþia pentru mase. Nu poþi oprilumea din drumul ãsta decât cu forþa. Darsusþinãtorii lui Hurduzeu au insistat sã citesc cescrie el, de parcã ei nu ar fi fost în stare sã-miprezinte ideile generale ale miºcãrii. Abia apoi amînþeles de ce.

Nu ºtiu în ce mãsurã îºi are locul în aceastãprezentare raþionalã o senzaþie pur subiectivã...Totuºi, voi prezenta una: de îndatã ce începi sãciteºti un text al lui Hurduzeu, o liniºte deosebitãþi se aºeazã în suflet, de parcã ai citi textelevreunui monah. E o senzaþie care vine de dincolode conþinutul de idei al scrierilor. Acestea parcã arfi „vrãjite”, parcã ar avea o putere independentãde sensul lor literar...

Mã întorc cu picioarele pe pãmânt. Termenulde „distributivism” a fost abandonat. Cred cã maimultã lume a observat cã acest „concept” nu etocmai potrivit pentru o miºcare „socialã ºipoliticã”, aºa cã el a fost împins sub canapea.Grupul lui Hurduzeu s-a apucat de ceva maiserios. Au adunat lumea pe o listã de comunicarecu numele „Green”. Totuºi, nimeni nu ºtie încãdacã verdele grupãrii este cel ecologist sau cellegionar. Dacã ar fi sã punem în balanþã postãrile,cred cã atârnã mai greu nuanþa din urmã.

Cu comunismul ascuns pe dupã degete ºi unverde tulbure pe steaguri, grupul lui Hurduzeu sedefineºte ca fiind: creºtin, naþionalist (“în sensulbun al cuvântului”, îmi zic ei), ecologist. Parereþeta bramburelii complete, fracturismul politicîn cea mai sumbrã formulã a sa, dar nu e chiaraºa. Avem de-a face cu încercarea unei generaþii

de a selecta, dintr-o grãmadã de rupturi ºi petice,ce mai e bun. Aºa mi se pare gruparea luiHurduzeu: o adunãturã de scormonitori îngunoiul epocii noastre. Cum mai gãseºte unul unpetic mai strãlucitor, care pare încã utilizabil, cumîl aruncã în grãmada de recuperãri strigând: „ªiasta e bunã!” Numai cã nu e chiar aºa. Metodape care o foloseºte acest grup destul de eterogende tineri în procesul sãu de închegare garanteazãdoar douã lucruri: 1) cã în procesul de selecþiemulte gunoaie fãrã viitor vor trece drept idei bunede recuperat, doar pentru cã lucesc ºi iau ochiimulþimii; ºi 2) cã tinerii noºtri se vor murdãri.

Parcã „distributivismul” era un pic mai bun...Sau o miºcare politicã de tip creºtin: câtã nevoieavem de aºa ceva! Dar cum sã faci un universitarsã priceapã cã un vag „Partid Distributivist” ar fivotat de douã sute de oameni, o neclarã miºcare„Green” de douã mii, iar o Miºcare Ortodoxãpoate fi votatã ºi de douã milioane.

Dupã ce am postat un material antinaþionalistpe lista foºtilor distributiviºti, am fost scos de peea pentru cã aº zgândãri sentimentele naþionalisteale celor de pe ea. Felul în care s-au petrecutlucrurile, fãrã a mi se permite sã spun un ultimcuvânt, mi se pare foarte dubios. Se pare cã suntîn preajma lui Hurduzeu niºte bãieþi al cãror vis esã colecþioneze pe cizmele de piele amprenteledentare ale „jidanilor”, þiganilor ºi comuniºtilor(dacã or mai fi existând) care le ies în cale.

Dacã Hurduzeu vrea sã aibã un viitor politic

frumos, ar fi bine sã o rupã de pe acum cu acesteidei. Ele încalcã porunca iubirii aproapelui datãnouã de Însuºi Domnul Hristos ºi aduc în coºulde recuperãri al distributiviºtilor un element carepãteazã rãu ºi greu se poate ºterge: sângele.

Începutul acestui text e o aluzie ºi unavertisment (cam aºa ni-l prezenta EugenJebeleanu pe adolescentul Nicolae Ceauºescu,prizonier la Jilava). Dar, deºi ideile lui proiecteazãîn viitor un damf de dictaturã, cel mai probabil eca evoluþia politicã a lui Hurduzeu sã rãmânãîntre graniþele creºtinismului adevãrat. ªi câtãnevoie ar fi în România de un partid cu adevãratcreºtin! În plus, Hurduzeu e un intelectual ºi încãunul care are câteva idei personale, aºa cã sper sãîl ajute Dumnezeu sã facã lucruri bune.

2266

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


credo

Distributivismul: o expresie a fracturilor lumiicontemporane

Marius Ianuº

Vasile Gorduz Rugãciunea

Elena Ilaº Reconstrucþie în argint

Profesorul Harold Bloom, cel mai renumit ºiprobabil cel mai împãtimit critic literar ºiexeget al lui Shakespeare din America, a avut

amabilitatea sã mã invite la un dineu la el acasã,în New Haven, unde predã la Universitatea Yalede cincizeci ºi cinci de ani.

- În copilãrie, ºi-a amintit el, i-am spus tatei cãvreau sã mã fac profesor de poezie, iar el s-aenervat. A þipat la mine: „Un melamed – undascãl?” ªi iatã cã toatã viaþa asta am fost.

Marele om – care în tinereþe vorbea idiº – numai prea seamãnã cu personajul shakespeareanfavorit al Domniei Sale, rubicondul Jack Falstaff,renegatul, spiritul liber ºi regele neîncoronat aldezordinii. La optzeci de ani împliniþi, diferiteleboli l-au lãsat pe profesor slãbit ºi cam fragil, darsplendid de neînfricat în spirit.

- De câteva ori era sã vã las, m-a anunþat el peun ton mâhnit. S-a înviorat însã imediat: Dar maisunt încã aici!

Se proptea într-un baston când ne-am aºezat lamasa din sufragerie, ticsitã de hârtii ºi stive decãrþi prost echilibrate. Mi se adresa cu „bãiete”,ori, mai plãcut, cu „fiule”. („Acum spune-mi totuldespre tine, fiule!”) Cea care i-a fost soþie timp decincizeci de ani, Jeanne, specialistã în psihologiainfantilã, ne-a fãcut sandviºuri cu brânzãgratinatã, servite cu cartofi prãjiþi. Pe urmã, ceaiºi prãjiturele.

- Aud cã dacã existã pe lume o persoanã pecare aþi dori s-o cunoaºteþi, m-am aventurat eu,aceea este Sophia Loren.

- N-o sã fac niciodatã cunoºtinþã cu ea. Nemiºcãm în cercuri diferite!

Cea de a 39-a carte a lui Bloom, TheAnatomy of Influence: Literature as a Way of Life[Anatomia influenþei: literatura ca mod de viaþã],publicatã de editura Universitãþii Yale,încoroneazã strãdania sa de o viaþã de a înþelegegeniul lui Shakespeare ºi semnificaþiile opereiacestuia. A sudiat atât de mult piesele încât le ºtiepe dinafarã. Bloom bardologul nu are egal.

- Dacã Shakespeare nu e Dumnezeu, zice el,nu ºtiu cine ar putea fi.

- Iar biografiile speculative ale Bardului, îlprovoc eu, nu reuºesc sã dezveleascã miezulmisterului.

Dã-mi voie sã-l citez pe Ralph WaldoEmerson, cea mai strãlucitã minte produsã deAmerica: „Shakespeare este unicul biograf posibilal lui Shakespeare”. Altfel spus, nu cãuta omul înoperã – cautã opera în om. ªi terminã cuspeculaþiile despre viaþa lui.

- Ce credeþi despre regizorii care îlinterpreteazã harnic pentru noi?

- Toþi regizorii lui Shakespeare cu propensiunielitiste ar trebui executaþi în zori, a propus el,adãugând, afabil: dar terminã de mâncat cartofii,cã se rãcesc.

Mi-am zis cã, în afarã de Sophia Loren,profesorului Bloom i-ar fi plãcut cel mai mult sãse întâlneascã nas în nas cu eroul lui Falstaff (sau„Bloomstaff”, cum îl reboteazã uneori). Dar,evident, greºeam.

- Nu uita cã au existat trei mari poeþi cu carenici dumneata nici eu n-am dori sã stãm la unpahar, necum sã luãm masa: Christopher

Marlowe, François Villon, Arthur Rimbaud. În celmai bun caz ei ne-ar jefui, iar în cel mai rãu ne-arucide. Sir John Falstaff nu ne-ar omorî, dar cusiguranþã ne-ar împunge cu cuþitul ºi probabil ne-ar uºura de ce avem prin buzunare.

- Cu toate acestea, îl iubiþi?- Din douã motive. Pentru cã, mai mult decât

Hamlet – ºi asta înseamnã ceva – e persoana ceamai inteligentã din toatã literatura. Posedã cel maibun creier, cel mai ascuþit spirit, cel mai inspiratlimbaj ironic. Rãposatul meu prieten, strãlucitulcritic George Wilson Knight, spunea despreFalstaff cã e ambasadorul morþii. Dar Falstaffînseamnã viaþã! Falstaff este binecuvântarea!

- „Alungã-l pe rotofeiul Jack ºi vei alungalumea întreagã.” De ce nobilul Prinþ Hal, viitorulsalvator al Angliei, se dezice crud de Falstaff,vechiul sãu prieten ºi dascãl?

- O scenã care-þi sfâºie sufletul. Numai cã Halnu are în el nimic nobil. Hazzlitt zicea cã neplace de el în piesã, dar, de fapt, nu este decât unmonstru jovial. „Jovial” e un îndulcitor. El este unmonstru sutã la sutã. Mãcelãreºte prizonierii,trãdeazã pe toatã lumea, profitã de împrejurãri. Efiul tatãlui sãu. Înceteazã sã mai fie fiul luiFalstaff când aceasta nu-i mai serveºte la nimic.

- Totuºi, Falstaff îi citeºte pe cei puternici cape o carte.

- El înþelege totul. Este cea mai bunã cãlãuzãpentru starea actualã a lumii. Te poþi gândi lacineva mai antitetic faþã de fascism ori faþã deTea Party decât Sir John Falstaff?

- Dar de ce l-ar asculta cineva pe Falstaff azi,dacã nu-l ascultã personajele din piesã?

- Nevoia noastrã de el este mai mare.Am continuat prin a spune cã doi actori

oscarizaþi, Al Pacino ºi F. Murray Abraham, îljucaserã recent pe Shylock la New York, ºi cãShylock-ul lui Abraham fusese cel mai bun dincâþi vãzusem. Împotriva raþiunii mele, aº fi vrut

ca evreul sã câºtige procesul ºi sã-l ucidã penãpârca de Antonio, ca sã-i ia funtul de carne.

- Dar Deutoronomul o interzice, iarShakespeare este exclus sã nu fi ºtiut!, protestãBloom. ªi Talmudul o interzice. Dar stai sã-þipovestesc despre cel mai grozav Shylock vãzut demine.

ªi mi-a povestit cum, în tinereþe, s-a dus primaoarã la teatru. Cele trei surori mai mari l-au luatcu ele sã-l vadã pe actorul Maurice Schwartz –discipolul lui Jacob Adler ºi Boris Tomaºevski,idolii Europei Rãsãritene ºi ai New York-ului – înNeguþãtorul din Veneþia, montatã la unul dinvechile teatre de limbã idiº de pe Second Avenue.

- N-am sã uit niciodatã. Iatã-l pe þânculHerschel Bloom cu cele trei surori splendide, ºivine scena judecãþii. Dar regizorul o rescrisese!Antonio tremurã, gol pânã la brâu ºi, în timp cenoi urmãrim piesa cu rãsuflarea tãiatã, Shylock-ullui Maurice Schwartz înainteazã spre el cu uncuþit cât toate zilele. Se apropie tot mai tare devictimã, spre groaza noastrã. Dar, dintr-o datã,fãcând parcã teatrul sã se cutremure din temelii,Shylock aruncã departe cuþitul ºi strigã: ”Ikh bindokh a yid!” „Sunt evreu, la urma urmei!” Adicã:„Noi, evreii, nu facem lucruri din astea!” Totpublicul, inclusiv eu, s-a ridicat în picioare,încheie Bloom, mulþumit. A fost un evenimentfoarte iudaic ºi cred cã Shakespeare, dacã ar fifost de faþã, l-ar fi apreciat.

Incontestabil, Harold Bloom are criticii ºiinamicii sãi. Universitãþile sunt tixite de ei: neo-marxiºti, nou-istoriciºti, post-feminiºti. Dar euprefer sã ridic paharul în cinstea lui, mulþumindu-i pentru fantastica sa poveste de dragoste culiteratura, ºi sã-i închin toastul falstaffian:

- Mai multã viaþã!

Din Vanity Fair

Traducere de Virgil Stanciu

2277

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


excelsior

John Heilpern

Chemare din Avon

Paul Vasilescu Dantesca II

Vara anului 1987. Profesorul ªtefan Pascu,directorul Institutului de Istorie ºi Arheologie,unde eram cercetãtor pe atunci, mã invitã în

biroul dânsului.– George, dupã cum ºtii, vom avea la Cluj un

colocviu de istorie româno-britanic.– Da, domnule profesor.– Te-aº ruga sã mã ajuþi la organizare; unii

„tovarãºi“ ºi-au exprimat dorinþa ca englezii sã plecemulþumiþi.

Nu dãdea niciodatã ordin, te ruga ºi tu acceptaiºi din dorinþa de a ajuta ºi de jena refuzului. Nu mi-am putut înfrâna o scãpãrare ironicã din ochi,poate mai mult de indignare. ªtiam cã „tovarãºii“ nuse gândeau decât la un abil dressing the window, nula prestigiul României, ci al regimului lor, lalegitimarea lui în ochii strãinilor, care înþeleseserãdeja cã era cel mai opresiv din Europa, poate cu oexcepþie. Trebuia sã fim deci cooperanþi, gata ladialog ºi prietenie, receptivi la alte opinii, prietenoºidar nu prea, cãci atunci „tovarãºii schimbau coarda“.

– Ei, spuse profesorul Pascu, aruncându-ºi ochiispre mine.

– Sigur, domnule profesor, vã stau alãturi. Cumfacem?

Nu era prima mea experienþã de acest gen. Maifãcusem asemenea lucruri înainte, cu ocaziaColocviului Internaþional de Demografie Istoricã ºi aColocviului Româno-American de Istorie.

– George, avem între altele de întocmit unprogram, care trebuie tradus în limba englezã. Cespui?

– Pãi, domnule profesor, sã ne apucãm. Dacãveni vorba eu am o carte în lucru despre relaþiileromâno-britanice în Primul Rãzboi Mondial. Aºputea þine o comunicare...

Îl vãd pe profesor privind într-o parte, apoi, cuvãditã jenã, spre mine.

– Dragul meu... (nu-ºi putea gãsi cuvintele) austabilit deja alþii, înainte, cine va prezentacomunicãri ºi subiectele lor. Eu...

Am înþeles cã mi s-a rezervat, din nou, statutulde second-class citizen. Sincer, mã cam învãþasem ºidescoperisem preþul pe care trebuia sã-l plãtescpentru cã nefiind „picat cu cearã roºie“ vorbaregretatului profesor Aurel Decei, nu fãceam partedin establishment. Aº fi avut eu ce cãuta acolo?

ªi-am început preparativele, împreunã cu alþicolegi care au ajutat. Timpul a trecut ºi la începutullui septembrie au sosit colegii noºtri din Anglia. Erauînsoþiþi de niºte bãgãtori de seamã de la aºa-zisaAcademie de ªtiinþe Sociale ºi Politice ºi alteinstituþii, dintre care pe câþiva îi cunoºteam. Rolullor era uºor de intuit.

Lucrurile au început prost. Nu ºtiu cine trebuiasã meargã cu maºina, sau cu maºinile, sã-i aducã dela aeroport, dar n-a ajuns acolo, aºa cã grupulromâno-englez sosit de la Bucureºti a urcat înautobuzul aeroportului ºi a fost debarcat cu bagajecu tot la Agenþia TAROM din Cluj. Cumva auajuns la Hotelul Continental, unde pentru a intra austrãbãtut o coadã considerabilã care se întindea pânãla colþul strãzii la o alimentarã goalã de produse.Excelentã carte de vizitã pentru prosperitatea dinRomânia socialistã!

Amãnuntul are un tâlc, în afarã de semnificaþiadeja menþionatã. A doua zi dimineaþa, cred, înclãdirea Filialei din Cluj a Academiei Române, undese þinea colocviul, aºteptând sã-mi reiau misiunea detãlmaci, îl aud din sala vecinã pe ºeful grupului de„observatori“ spunându-i rãstit unuia mai tânãr:

– Nu þi-am spus cã nu au voie sã umble aiureaprin oraº ºi sã mai facã ºi fotografii? Asta ca ºi cumsupuºii Maiestãþii Sale Britanice nu erau destul deedificaþi în legãturã cu „marile noastre realizãri“,trecând de fiecare datã când intrau sau ieºeau dinhotel prin coada grasã care stãtea acolo la uºa lor cuo „consecvenþã revoluþionarã“.

Dar sã nu anticipez. Colocviul trebuia sã înceapãîn acea zi la orele 15:00; cred cã era o zi de luni. Pevremea aceea nu se putea reproduce oricând, orice,oricum. Veteranul xerox al Universitãþii nu putea fifolosit decât cu aprobarea unui prorector ºi apoiumblã dupã semnãturi!

Intrã intempestiv în secretariat unul dintre„coordonatorii“ grupului de „însoþire“ venit de laBucureºti ca sã-i ajute pe englezi sã nu se rãzleþeascãpe plaiul valah, unul care era coleg de birou sausecund al faimosului tartore verificator alpublicaþiilor de ºtiinþe sociale de la ComitetulCentral, Muºat:

– Ce-i asta? Cum se lucreazã aici? N-am fostîntâmpinaþi cum se cuvine la aeroport! ºi dã-i, ºi dã-i...

Apare profesorul ªtefan Pascu, îl aude pe omulnostru fãcând vocalize cu rezonanþe olteneºti ºi-lpune biniºor la punct. Eu nici nu m-am întors,continuând sã lucrez cu secretara. Probabil acesttovarãº se temea sã nu fie tras la rãspundere de alþitovarãºi, „mai superiori“, grijulii ca mulþumireaoaspeþilor (era ordin) sã nu fie ºtirbitã de acestesmucituri organizatorice, destul de comune în lumearomâneascã de atunci.

Bun!Cu ceva înainte de ora de deschidere a

colocviului luãm programele ºi ne îndreptãm spreFiliala Academiei unde aveau sã aibã loc lucrãrile,într-o salã la parter. Acolo, într-o încãpere, pe omasã, erau niºte rãcoritoare (Pepsi, lucru rar înRomânia) ºi cafea pentru oaspeþi. Dau cu ochii deDennis Deletant:

– Hello professor! Are you for the first time înthis country?

– Spune-mi Dennis, fu rãspunsul; am fost demulte ori în þarã, cunosc bine România.

Am simþit o simpatie spontanã faþã de acest om.Înalt, suplu, cu un mers legãnat caracteristic, atrãgeainevitabil atenþia, în ciuda gesturilor mãsurate ºi alipsei de emfazã, a felului sãu de a vorbi, ori poatetocmai de aceea. De o politeþe încurajatoare, îlînvãluia parcã un aer de bunãvoinþã naturalã,necãutatã, pe care o arãta oricui. Din spateleochelarilor te aþintea o privire calmã, darpãtrunzãtoare, doi ochi care lãsau sã se întrevadã,parþial, intensitatea trãirilor lãuntrice.

Nu ne-am întreþinut în doi prea mult în decursulcolocviului. N-am prea avut când. Eu stãteam lângãprofesorul ªtefan Pascu pentru a traduce din românãîn englezã ºi din englezã în românã, el se aºezase înfaþa mea ºi participa la discuþii. Am constatat cu

uimire cã vorbeºte o limbã românã fãrã cusur.Am apucat totuºi sã-i spun cã aveam în lucru o

carte despre relaþiile româno-britanice în PrimulRãzboi mondial. Nu mai þin minte dacã i-am spussau nu cã aº fi vrut sã þin o comunicare, dar nu mis-a permis. Cred cã da. Au existat însã destuleîmprejurãri în care ºi-a putut da seama de felul încare eram tratat, de statutul meu în instituþie. Iatãdouã.

Într-o dimineaþã de colocviu a asistat la lucrãriambasadorul Marii Britanii. Cât a stat în salã a fãcuttraducerile o persoanã de la Serviciul protocol de laUniversitate, care vorbea foarte bine englezeºte, dartâlcul era altul. Tovarãºii voiau sã se asigure cã nu-miva scãpa vreo vorbã îndoielnicã, din punctul lor devedere, în faþa înaltului demnitar britanic.

Lucrurile se vor repeta în ultima zi de colocviu,când eram invitaþi toþi de rectorul Universitãþii la odiscuþie, dupã ultima dezbatere, dupã-masa. Amfost primiþi în sala de consiliu, unde fiind prezent ºiambasadorul, traducerea a fãcut-o aceeaºi persoanã.S-ar putea crede cã s-a întâmplat aºa pentru cã erafoarte priceput. Era, dar atunci de ce nu a fost trimissã asigure calitatea tãlmãcirilor în decursul întreguluicolocviu? Oricum, eu eram mort de obosealã ºi i-ammulþumit lui Dumnezeu cã am putut rãsufla!

Pupãzã peste colac, la sfârºitul întâlnirii rectorul,ca o gazdã bunã, ne invitã pe toþi sã continuãmdiscuþia la restaurantul Casei Universitarilor, pestedrum.

Vine la mine un secretar de partid ºi-mi spune,sub privirile lui Dennis Deletant ºi ale profesoruluiPascu:

– Georgicã! La masa din aceastã searã tacâmuleste foarte scump; ne-am gândit ºi la buzunarul tãuºi la oboseala ta, aºa cã ar fi mai bine sã mergi sã teodihneºti.

Am plecat, învins de aceastã „logicã“ ºi mâhnit,refuzând politicos propunerea profesorului Pascu,care indignat de cele petrecute insista sã rãmân cuei, ºi mi-am petrecut seara alãturi, pe terasa CaseiUniversitarilor, cu un coleg, în jurul unui pahar derom cubanez. Dupã colocviu, care a fost consideratun succes, cu toate rateurile strategice ale celor caredirijau din umbrã, colegii britanici au fost invitaþi lao excursie la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, unde euam refuzat sã merg ºi unde arheologii care fãceauacolo sãpãturi, solicitaþi de la Cluj, au pregãtit mielulºi vinul de rigoare, pentru care nu au primit baniinici în ziua de azi.

A trecut ceva timp, ºi într-o zi primesc oscrisoare de la School of Slavonie and East EuropeanStudies, prin care eram invitat la Universitatea dinLondra sã le þin studenþilor o prelegere despreIluminism în Þãrile Române. În cadrul acestuiprogram puteam sã stau la Londra pentru cercetãriîn arhive ºi biblioteci.

Era mâna lui Dennis Deletant! Am fost mãgulitºi încântat ºi am scris cã merg. Trebuia sã ajungacolo în martie 1988.

La o bucatã de vreme dupã aceea, mã trezescîntr-o bunã zi cu acelaºi secretar de partid la mine înbirou:

– Ascultã mãi, zice! Cum ai îndrãznit sã accepþio invitaþie din Anglia, sã mergi sã le vorbeºtistudenþilor despre un subiect care nu constituie temata de cercetare? N-ai putut sã recomanzi pealtcineva? Ce, noi nu avem specialiºti în Iluminism?

– Au fost ºi alþi istorici clujeni, am spus, care auvorbit în strãinãtate despre subiecte pe care nu lecercetau cu predilecþie. Eu mãcar am avut preocupãritangenþiale...

– Îmi dai un exemplu?– Nu, pentru cã eu nu scotocesc prin agendele

altora ºi nu este treaba mea, aºa cum pe tine nu tepriveºte de ce am acceptat sã merg la Londra! Þi-am

2288

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


puncte de vedere

Cum se fãceau colocviileinternaþionale în Româniacomunistã

George Cipãianu

2299

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


rãspuns pentru cã aºteptai o explicaþie ºi faptul cãmi-o ceri mi se pare deplasat. Este simplu: am fostinvitat ºi voi încerca sã mã duc.

– Nu te-ai gândit, zice omul partidului, cãinvitând din alte pãrþi oameni de prestigiu, pe tinete-au chemat ca sã ne punã în comparaþiedefavorabilã ºi sã ne compromitã?

– Iaca! Perfidul Albion! În decursul discuþieicolegul meu de birou încercase de câteva ori sã seridice ºi sã plece. Nu l-am lãsat! Era pãcat sã ratezeo asemenea scenã!

– ªi apoi, continuã interlocutorul meu, anumiteservicii se întreabã, de ce nu ai raportat cã ai vorbitla telefon cu Ambasada Angliei de la Bucureºti?

Vorbisem într-adevãr, de douã ori, chemat de ofuncþionarã româncã de acolo, care mã întreba dece nu mã duc dupã vizã, eu care nici nu aveam lamine paºaportul, care era la miliþie ºi fãcusem cãrarepânã la serviciul personal, unde îmi tot cereau câteun act „pentru dosar“. Atunci, în România, dupãlege, orice convorbire cu un strãin trebuia raportatã,dar eu vorbisem cu o concetãþeanã, chiar dacã lucrala Ambasadã. Era ridicol, dar tovarãºii ºtiau ei ceºtiau!

Mai târziu am aflat cã englezii prudenþi autrimis un exemplar xerografiat al invitaþiei mele laAmbasada lor de la Bucureºti, ºtiind cã în þaranoastrã se mai întâmpla sã se rãtãceascã scrisorilevenite din strãinãtate.

– Ascultã, i-am spus, ca sã încheiem. M-auinvitat ºi vãd cã asta intrigã, pentru cã eu cel puþinmã pot înþelege cu studenþii în limba englezã pecare o cunosc!

N-a rãmas prea mulþumit, iar eu n-am plecat înAnglia. Cu vreo zece zile înainte de data cândtrebuia sã ajung la Londra, m-am dus la telefoanelepublice, sfãtuit de un coleg, care spunea cã acolopentru a primi legãtura nu þi se cerea numele. Audtelefonista spunând:

– Londra, cabina nouã!Am sãrit în cabinã ºi am început sã turui rapid

în receptor, de teamã sã nu fiu oprit.– Stai tovarãºe, mã opreºte o voce groasã, am

gãsit persoana, dar ne întreabã cine-l cautã.Am râs cu poftã. Halal stratagemã de deghizare,

mi-am zis. Mi-am dat numele ºi aud în receptorvocea de la celãlalt capãt de linie:

– Hello, Dennis, i-am spus, nu mã lasã ãºtia sãvin. Cer scuze!

Revenind în þarã în 1990, dupã ce fusese ovreme personna non grata în România comunistã,Dennis m-a privit într-o parte, în timpul dejunului laCasa Universitarilor, spunându-mi ºi amuzat ºiintrigat:

– Cine dracu’ te-a pus sã spui cã nu te lasã„ãºtia“ sã pleci? O puteai pãþi! Într-adevãr, când nuþi se permitea sã onorezi o invitaþie nu aveai voie sãspui cã nu eºti lãsat sã pleci. Trebuia sã inventezimotive personale, boalã sau altceva, ori obligaþiiprofesionale. Dar mie îmi ajunsese...

Am fost însã în Anglia dupã „Revoluþie“ totdatoritã omului de care m-a legat cu timpul oadâncã ºi durabilã prietenie, datoritã rectitudiniisale, datoritã ataºamentului sãu pentru realitãþileromâneºti ºi faþã de prieteni, datoritã generozitãþiisale, care s-a rãsfrânt ºi asupra altor colegi de laCluj, care au avut ocazia sã facã cercetãri la Londra,invitaþi de profesorul Dennis Deletant, larecomandarea mea.

Mã mândresc cu aceastã prietenie, cu aceastãcomuniune spiritualã, îi mulþumesc lui Dumnezeucã am parte de ele ºi mã gândesc cu nostalgicãrecunoºtinþã la zodia sub care l-am cunoscut.

Început sumbru pentru 2012. Ziarele au fostîmproºcate din primele zile ale anului cu ºtirioribile: crime, sinucideri, jafuri, împuºcãturi. La

noi ºi în lume. Timiºorean asasin, poliþist împuºcat,Belmondo jefuit, cerb sinucigaº... Numai în Coreeade Nord e o liniºte suspectã. O liniºte sau oneliniºte? Previziunile sunt ºi aici sumbre. Pentru aacoperi teama majorã privind viitorul þãrii, presadin acest þinut al vãicãrelilor comandate nu maiconteneºte sã relateze pe larg despre „minunilenaturii” apãrute dupã moartea „conducãtoruluiiubit” Kim Jong-il. Deºi ideologia partidului uniceste aºezatã pe solidele învãþãturi marxist-leniniste,importate cu succes din URSS pe vremea„preºedintelui etern” Kim Ir-sen, conceptematerialiste care exclud credinþa în minuni,miraculosul este permis de regimul dictatorialatunci când vine în sprijinul dinastiei.

Pânã ºi gãlãgioasele corvide din acest regat alfricii au rãmas uimite. S-au adunat în copacii dinapropierea unui turn memorial ºi s-au contaminatde jalea ºi durerea care au cuprins întreaga naturã.Aºa pretindeau deunãzi ºtiristele postului naþionalnord-coreean. „ªi coþofenele îl plâng pe iubitulnostru conducãtor” au declarat localnici subitisterizaþi care n-au mai vãzut aºa o minune de cândsunt.

Prima coþofanã, bine înfiptã în realitateamomentului, strigã spre mulþimea capetelor umilplecate ºi zguduite spasmodic de valuri-valurinesfârºite de bocete colective: Minciunã! (seburzuluieºte ea). Noi nu plângem. Nu ne vãicãrim.Ne-am adunat aici din curiozitate. Aºa ceva n-ammai vãzut de când sunt. Ne-am adunat debunãvoie la spectacolul oferit de voi. Nu cum aþiieºit voi, sãrmani milogi, la comandã. Mare regizormai e regimul ãsta dacã v-a transformat în fabricide lacrimi dupã ce v-a înfometat ani de zile ºi vãînfometeazã ºi acum. Tu ce crezi, surato?

A doua coþofanã, situatã pe o creangã maiînclinatã: Eu nu cred cã e un spectacol de teatru.Au fost scoºi în stradã pe frig ºi ninsoare la unuldin concursurile lor grandioase, intitulat Cineplânge mai convingãtor.

Prima coþofanã: În cazul ãsta premierea va fitot colectivã ca sã nu se supere nimeni. Cepãcãlealã! Va câºtiga „poporul suveran” caîntotdeauna ºi va fi trecut în constituþie „plânsulcolectiv ca datorie faþã de stat”.

A treia coþofanã, cu lacrimi adevãrate în ochi: Eun popor orfan, nu-l mai batjocoriþi. Tatãl naþiuniin-a ºtiut decât sã tragã pielea de pe bieþii oameni.Îºi plâng teama ºi nesiguranþa pentru ce va urma.Mi-e milã de ei. Uite! Mi-au dat lacrimile.

A patra coþofanã: Ce faci, soro? Plângi? Dincauza unora ca tine bezmeticii ãºtia au dat sfoarãîn þarã ºi în lume cã ºi noi îl plângem pe mareleKim Jong-il. Terminã odatã!

A cincea coþofanã: Bine cã nu ne-au compromisnumai pe noi. Au anunþat pe postul naþional cã ºibufniþele ºi porumbeii îl plâng pe Kim Jong-il, fi-i-arnumele aruncat în lada de gunoi a istoriei.Curiozitatea pãsãreascã fireascã e luatã acum dreptminune cereascã. E dezgustãtor ce se întâmplã aici.

A ºasea coþofanã, mai tinericã, ascunsã dupãtrunchiul gros al copacului: ªi nimeni nu serevoltã, nu se opune...

A cincea coþofanã, revoltatã: Uite cine vorbeºte!Te-ai pitit dupã trunchi, n-ai curajul sã-þi arãþi faþainteligentã ºi te gândeºti la rãsturnarea unui colos.

Tu poþi sã opreºti un tanc fãrã sã fii strivitã deasfalt?

A ºaptea coþofanã, plinã de emfazã: Aredreptate mititica. Unitatea lor e numai în sclavie,în supunere orabã de frica represaliilor. Încã nu-ºidau seama ce forþã zace în ei. Dacã s-ar mobiliza sãlupte, nu sã boceascã, ar putea pune de-o revoluþie.

A patra coþofanã: Ca în Absurdistanul luiCeauºescu, prieten de cataramã cu Kim Ir-sen.Modelul coreean n-a þinut în partea aia a Europei.Aºa ceva þine doar aici, în Asia, deºi pare unfenomen depãºit, incredibil pentru secolul XXI.

A ºaptea coþofanã: Nu mult mai lipsea sã seperpetueze ºi acolo dinastia ceauºistã.

A patra coþofanã: Auzi cum vuieºte þara dejalea asta în masã!

A ºasea coþofanã pãrãseºte ascunzãtoarea ºi dincâteva fâlfâiri din aripi ajunge lângã A ºapteacoþofanã, apoi glãsuieºte chicotind: Eu am crezutmai întâi cã aud vuvuzelele din arenele de fotbalde la Campionatul Mondial din Africa de Sud.Spectacolul ãsta a atins cote ridicole. Nu crezi? Eun vuiet asemãnãtor cu al vuvuzelelor. Diferã doarþinta armatei de zgomote.

Prima coþofanã, plinã de revoltã: Nici pentrunoi nu se mai gãseºte mâncare. Hei, treziþi-vã preadocile bipede îndobitocite! Supunerea voastrã nedistruge habitatul.

A ºaptea coþofanã: Lipseºte combustia uneirevolte, eu tot asta spun, dar nimeni nu mã aude.Totul e bine organizat, militarizat, politizat, dar ofisurã existã.

Prima coþofanã, precipitatã: Care?A ºaptea coþofanã: Trebuie gãsitã. Nu vezi cum

s-au încolonat ca sã sufere la cerinþa partidului?Singurele opozante am fi noi, dar ºi adunareanoastrã a fost interpretatã greºit. Drumul e deschisacum pentru „noul lider suprem”. Un tembel cucaºul la gurã. Mi-e ºi groazã sã-mi imaginez ce vaurma. Dupã 12 zile de bocete, în Coreea de Norde tot liniºte. Sã ne fereascã Dumnezeu de aºaliniºte.

zapp media

Adunarea coþofenelor clarvãzãtoareAdrian Þion

Daniel Pop Strãjerul

An olimpic, 2012 este anul în care toate privirilevor fi îndreptate spre Londra. Unele vor cãutaspectacolul sportiv ºi sperãm cã vor fi cele mai

multe. Altele vor scruta orizontul în cãutareaposibililor inamici tereºtri sau aero. Vor exista ºi priviriîn cãutarea þintelor celor mai accesibile, priviri detemut, de luat în seamã.

Jocurile Olimpice varã Londra 2012 - 27 iulie – 12 august - au loc la 40 de ani distanþã de tristelemomente de la München. Un München însîngerat, unMünchen care ne marcheazã ºi în prezent, pe carenu-l vom ºterge niciodatã din memoria noastrã afec-tivã. Un München care ne face sã privim temãtoriînainte, cu îndreptãþire. ªi cînd fac aceastã afirmaþieam în vedere nu numai numãrul tot mai mare al acþi-unilor teroriste, ci ºi diversificarea spaþialã, diversifi-carea modului de acþiune, prezenþa armelor tot maisofisticate, numãrul crescut al mercenarilor ºi al fanati-cilor, dovezi ºi semne cã pacea sub mãslini rãmîne ofrumoasã Fata Morgana, model teoretic ºi nimic maimult. Cu ºapte luni înainte de startul oficial, 27 iulie,certe sînt urmãtoarele: au fost înregistrate peste 20 demilioane de cereri de bilete!, un semn al interesului decare se bucurã ediþia londonezã a Jocurilor Olimpice

de varã; surprinde cererea mare de bilete în condiþiileîn care Londra 2012 se anunþã a fi ºi cea mai scumpãediþie din punctul de vedere al preþului biletelor, de la45 la 750 de lire!; sînt aºteptaþi peste 20.000 deziariºti ºi fotoreporteri, alt record de participare; buge-tul organizãrii este de 2,79 miliarde de dolari,Guvernul britanic alocînd alte 4,41 de miliarde dolaripentru dezvoltarea infrastructurii ºi este vorba desprenu mai puþin de 31 de locaþii numai pentru întrecer-ile sportive; dacã tot am amintit de bugetul orga-nizãrii, trebuie menþionat ºi bugetul alocat securitãþiidesfãºurãrii Jocurilor Olimpice, de peste 1 miliard delire sterline, 1,16 miliarde euro mai precis; tot la capi-tolul securitate se înscriu ºi cele aproape 25.000 depersoane (armata, poliþia, firme private, voluntari, ...)care vor asigura paza, lor adãugîndu-li-se avioane deluptã, helicoptere, nave militare. De ce nave militareeste întrebarea fireascã ºi legitimã? Rãspunsul este sim-plu ºi el are în vedere Stadionul Olimpic de 80.000 delocuri, amplasat pe o ‘insulã’ înconjuratã din trei pãrþide... apã! ºi nu este singurul obiectiv de protejat atîtatimp cît Stadionul Olimpic este doar un obiectiv alParcului Olimpic, Parc în care se regãsesc velodromul,arena pentru polo, arena pentru handbal, arena pentru

baschet, douã arene pentru hochei, hipodromul, o can-tinã cu 5500 de locuri, o policlinicã, circuitul BMX,totul pe 27 de ha. Este Parcul Olimpic construit peprincipii de protecþie a mediului ºi conservare aresurselor, un parc eco mai precis, idee de subliniat ºiapreciat.

Sportivii? Sînt mulþi ºi însemnaþi, peste 11.000(!),sînt cei care vor onora competiþia în 26 de sporturi/39de discipline sportive.

Ce supãrã în tot acest amalgam numit organizare?Supãrã logo-ul ales, cu trimiteri la o partidã de sexoral, respectiv o zvastic (?!?) Supãrã de asemenea, cli-pul de promovare a Jocurilor Olimpice 2012, clip încare a fost introdus un portret al asasinei de copiiMyra Hindley, clip care a generat un scandal monstru-os ºi pe bunã dreptate. Mai supãrã faptul cã în zonaîn care se vor desfãºura competiþiile sportive au fostdescoperite cantitãþi de material radioactiv, precum ºicompuºi chimici ºi metale grele. ªi încã o informaþie...Pînã ºi ceasul care afiºeazã numãrãtoarea inversã s-aoprit la doar cîteva ore dupã ce fusese inaugurat,defecþiune încã neremediatã.

ªi încã o certitudine... Londra 2012 înseamnã oamplã desfãºurare de forþe de protecþie, unicã deocam-datã în analele britanice. Mã între doar cît de eficientevor fi convenþiile semnate pînã în prezent, Convenþiaasupra prevenirii ºi pedepsirii crimelor împotriva per-soanelor protejate pe plan internaþional (ONU 1973),Convenþia împotriva luãrii de ostatici (ONU 1979),Convenþia împotriva recrutãrii, folosirii, finanþãrii ºiinstruirii de mercenari (ONU 1989), cîþi vor þine contde conþinutul lor, cîþi le vor respecta. Totul pentru caMünchen 1972 sã NU se mai repete.

Ozana curge cînd lin, cînd volburos, ºopteºte,povesteºte, dar, mai ales, flecãreºte. Oritrãncãneºte, dacã vã convine mai mult. Aºa-i

Ozana, apa aia care vieþuieºte pe undeva prinMoldova. Dar ce importanþã are pe unde-ºi ducetraiul. Indiferent de spaþiul geografic, ea tot aºa arbolborosi. Ori trãncãni. Ori flecãri. Cãci arepersonalitate.

Romanul Jurnalul Ozanei semnat de Fratu HanaLuana (editura Brumar, 2011) este de un debordantverbalism. Autoarea (dispãrutã prematur dintre noi)nu pare a acorda niciun strop de atenþie construcþieipropoziþiilor ori a frazelor. Le lasã sã curgã de la sine,fãrã a ocoli repetiþii, cacofonii, disonanþe. E un limbajfrust, colþuros ºi colþos, adresîndu-se direct ºi fãrãmenajamente cititorului pe care ºi-l închipuie ca pe-unspectator docil, ascultãtor, de ale cãrui reacþii þine,totuºi, seama.

Ozana înjurã constant ºi de ce n-ar face-o, doareste poliþistã, iar acesta e unul dintre modurile de-a semai descãrca, de-aºi mai potoli nervii, cã lumea princare se miºcã produce doar dureri de cap ºi nu numaide cap. Celebrul (?) fuck din toate filmele americane,apare pe româneºte aproape în fiecare paginã ºi nupot a nu dibui aici o discretã ironie la acest „mod” încare dorim a ne americaniza ºi noi. Poate nu-i chiaratît de discretã, mai degrabã ia forma unor micibobîrnace date cu sîrg ºi insistenþã, contînd peefectul... picãturii chinezeºti. Dar... în sens invers, dacã-mi permiteþi. Adicã, marea trãncãnealã a poliþisteiOzana (cea care are pãrinþi foºti agenþi ai Mossad-ului)te gîdilã biniºor ºi îþi provoacã rîsul. Buna dispoziþie.Uneori chiar hohote, indiferent cîþi morþi apar „pemetru pãtrat”, indiferent de atrocitãþile la care poliþistaia parte, indiferent de mizeria umanã prin care trebuiesã înoate. Iar umorul Ozanei (uneori crispat alteorispumos ºi debordant) nu se dilueazã nici atunci cîndaflã, cu stupoare, cã are un frate ºi o sorã vitregi

ajunºi... teroriºti! Din ãia care pun bombe taman înþara ei.

Prin umor, ironie ºi multã autoironie, printr-oindiferenþã ce ºi-o impune faþã de suferinþã ºi durere,Ozana îºi mascheazã „bucãþile” de duioºie, petele depoezie care sãlãºluiesc în strãfundurile sufletului sãu.Toate duritãþile, de la cele de limbaj la cele decomportament, ascund, de fapt, o persoanãsentimentalã.

Jurnalul Ozanei e scris în cel mai pur „stil”raymondchandlerian. Într-un ritm nebun, debordant,plin de culori uneori de-a dreptul fanteziste, folosind oexprimare adesea seacã, asprã, care loveºte precum unpumn în mutra infractorului. Sînt paginile uneipoliþiste care îºi iubeºte meseria dar pe care îi vine,uneori, s-o de-a dracului!

Lumea Ozanei este una superb de pestriþã. Prinaceastã lume miºunã fantome, homosexuali, curve ºicurvi, transexuali, travestiþi, depresivi ºi depresive,femei grase ºi slabe, bãrbaþi idioþi, bolnavi psihici,numeroºi bolnavi de cancer, autiºti, indivizi atinºi dedown-syndrom, membri ai securitãþii interne (Shabak),ai Mossad-ului, membri Hamas ºi Al-Qaeda, figuricelebre precum Sharon, Arafat, Rabinul, Baraguti ºimulþi alþii. Îi las pe cititori sã-i descopere singuri,asigurîndu-i cã nu vor regreta.

Marea flecãrealã a Ozanei te prinde, în cele dinurmã, te ia în vîrtejurile ei ameþindu-te precum undrog uºor. Lumea cea pestriþã despre care am amintitmai sus este ºi decorul (viu) al unui mini-romanpoliþist, cu o acþiune palpitant construitã, dupã toateregulile genului. Pe scurt (doar n-o sã intru în detalii,sã-i deconspir picanteriile!) este vorba despre Rami, uncoleg de-al Ozanei, care nu se mai ºtie ce a fost,poliþist, trãdãtor (de patrie), traficant (de droguri),proxenet, spion, amant feroce, ºantajist al politicienilorori... toate la un loc. Oricum, Rami e mort (la început,mortul e altul, dar poliþiºtii, precum niºte poliþiºtiadevãraþi ce sînt, nu se prind decît dupã un timp...) ºi

tace într-un frigider („imagine” pur chandlerianã!) întimp ce Ozana se dã de ceasul morþii ca sã afleadevãrul ºi numai adevãrul. Pînã la urmã, aflã oarecedar nu chiar totul, cãci în asemenea acþiuni poliþistico-securistico-spionistice existã doze de ambiguitate pecare nici scurgerea timpului nu le rezolvã întotdeauna.

Am citit aceastã carte-jurnal, la început cu micinedumeriri, chiar cu un soi de pudicã stînjenealã (!)pentru ca, dupã nu prea multe pagini, sã pricep ºi sãrîd cu poftã, sã mã amuz, sã mã mir de curajulautoarei de a-ºi critica scumpa ei patrie ºi pe fii ºifiicele care o populeazã, sã apreciez modul ei de aprivi cu detaºare evenimente mai mult ori mai puþinºocante, de a comenta, fãrã pãrtinire, conflictele ce para nu se mai încheia în acea parte a lumii, de a filucidã în momente în care majoritatea îºi pierdeluciditatea ºi discernãmîntul, de a spune lucruri gravepe un ton lipsit de încrîncenãri, mereu tivind zîmbetepe marginea buzelor, fãcîndu-i ºi pe cei mai puþin„specialiºti” sã priceapã complicatele þesãturi ale uneilumi tulburate ºi tulburãtoare, cu enigme reale oriconfecþionate, cu intrigi prelungite din suburbiileimunde pînã-n cele mai înalte ºi selecte cercuri.

Jurnalul face secþiuni cu briciul în anumite sectoaremai puþin cunoscute ale societãþii.

Iar în timp ce unii se dau de ceasul morþii, Ozanatrãncãneºte ºi trãncãneºte ºi trãncãneºte... Cãci pe ea,poliþista, atunci cînd o doare capul de prea multegînduri, se aºeazã pe ele ºi începe sã flecãreascã.

O autoare animatã de spiritul ludic, vorbind„porcos” pentru cã, în fond, aºa se vorbeºte, înmajoritatea cazurilor, chiar ºi-n sînul „sfintelor” familii,însã prea puþini au curajul sã o recunoascã.

Iar dacã cineva ar strîmba din nas, parcurgîndpaginile acestui jurnal, îi amintesc cã autoarea este ºiscrie ce vrea ºi ce crede. Cam aºa fac toþi scriitorii carese respectã, respectîndu-i, astfel, ºi pe cititori.

Jurnalul Ozanei, fata nãscutã pe malurile unei apecare-i poartã numele (ori ea poartã numele apeirespective...?) este o lecturã super agreabilã ºi, numaiîn aparenþã, uºoarã. Trãsnita idee de a pune un mottocãrþii la sfîrºit, se potriveºte întru totul „stilului”Ozanei. Iar dacã motto-ul este semnat de EmilBrumaru (ia sã vedem, ghiciþi de ce tocmai el?), atunci„potriveala” e cum nu se poate mai... potrivitã.

3300

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


rânduri de ocazie

Marea flecãrealãRadu Þuculescu

sport & culturã

München 1972 - Londra 2012Terorism ºi convenþii internaþionale

Demostene ªofron

În jurul anului 1950, frenezia ºi noutatea bop-ului i-au cuprins pe toþi cei ce erau (sau sesimþeau încã) tineri ºi dornici de o schimbare, o

înnoire/primenire în atmosfera sufocantã impusã decea mai mare ºi mai bãnoasã afacere din toatãistoria jazzului: a se citi epoca swingului. Zeci ºizeci de muzicieni aveau sã-ºi încerce puterileluându-se la întrecere ºi încercând sã respecte noilereguli ºi ucazurile impuse de Charlie Parker ºiDizzy Gillespie: un tempo extrem de rapid, frazareaasimetricã, sound-ul nevrotic ºi complicarea fãrãlimite a melodiei sau a acordurilor. Cei care auizbândit aveau sã conteze de acum ca protagoniºtiai stilului bebop. Vom proceda, în continuare, la oînºirare a numelor cele mai „vizibile”: dintre pianiºtiîi vom aminti pe Bud Powell, Thelonious Monk,John Lewis, Lennie Tristano, Duke Jordan, Al Haig,Barry Harris, Lou Levy, Horace Silver sau DodoMarmarosa; dintre saxofoniºti, pe Charlie Parker,Sonny Rollins, John Coltrane, Dexter Gordon, DonByas, Cannonball Adderley, Wardel Gray, LeeKonitz sau Lucky Thomson ºi Charles McPherson;trompetiºtii cei mai de seamã au fost: DizzyGillespie, Miles Davis, Chet Backer, KennyDorham, Howard McGhee, Blue Mitchell, FatsNavarro ºi Red Rodney; extrem de importanþi aufost „drummerii” Art Blackey, Kenny Clarke, MaxRoach sau Stan Levey, la fel ca basiºtii Ray Brown,Paul Chambers, Percy Heath, Charlie Mingus oriOscar Pettiford ºi Tommy Potter, iar dintre ghitariºtiîi vom aminti pe inconturnabilul pionier care a fostCharlie Christian, dar ºi pe Kenny Burrell, BarneyKessel, Herb Ellis, Wes Montgomery sau Joe Pass.Aceastã selecþie – mult prea restrânsã prin forþaîmprejurãrilor – va trebui sã-i includã însã ºi peesenþialii protagoniºti care vor fi fost Jay JayJohnson (trombon) ºi Milt Jackson (vibrafon). Maimult ca sigur cã unii dintre Dumneavoastrã aveþi sã„cârtiþi” ºi sã fiþi de pãrere cã înºirarea de mai suseste pe alocuri de-a dreptul aberantã, acuzându-mãcã am bãgat într-o aceeaºi oalã muzicieni de facturãcât se poate de deosebitã ºi cu evoluþii sau deveniriîn bunã parte opuse. În aparenþã, o asemeneaacuzã poate apãrea cât se poate de îndreptãþitã,întrucât nimic nu-i va putea vreodatã include sub oaceeaºi ... pãlãrie pe jazzmenii-legendã care au fostnu demult un Miles Davis, de pildã, un JohnColtrane, un Charlie Mingus ori Sonny Rollins, pe

Lennie Tristano & Lee Konitz ori faimosul ModernJazz Quartet în care activau într-o simbiozãatingând perfecþiunea John Lewis, Milt Jackson ºiPercy Heath. În fond, rostul înºirãrii de mai sus stãîn faptul incontestabil cã toþi cei amintiþi ºi-auîncercat aproape simultan puterile ºi au rãmas înistoria jazzului ca pionieri ai stilului bop.

Din amintita înºirare, vom încerca sãdesprindem personalitãþile cele mai de seamã ºicare i-au conferit bop-ului statutul de milestone(piatrã de hotar). ªi vom începe cu unul dintrepianiºtii esenþiali nu doar pentru jazzul bebop, cipentru întreaga devenire ºi împlinire a acesteimuzici. Este vorba de Earl Bud Powell; acesta s-anãscut în 1924, la New York, ºi este consideratinventatorul pianului de jazz modern care ºi-a puspecetea ºi a influenþat generaþii întregi de pianiºti aiultimelor decenii. Fratele sãu Richie a fost, deasemenea, un pianist remarcabil ca de altfel ºibunul sãu prieten Elmo Hope. În copilãrie, Bud astudiat sistematic muzica clasicã specializându-se înBach, Chopin ºi Debussy. Calitãþile neobiºnuite alepuºtiului, care imita la perfecþiune – încã de pe la10 ani – stilul, dar ºi ticurile marelui pianist-swingArt Tatum sau – în egalã mãsurã – pe cele aleteribilului James P.Johnson - au atras de timpuriuatenþia jazzmenilor. Explicaþia este însã destul decomodã ºi de la îndemânã: bunicul puºtiului fuseseun remarcabil ghitarist de flamenco, iar tatãl – unexcelent pianist-stride - îi va permite lui Bud sã selase de ºcoalã ºi sã devinã pianist profesionist. Înscurtã vreme adolescentul avea sã-ºi facã un nume,fiind cunoscut ca un obiºnuit al celebruluiMinton’s Playhouse, templul scenei-bop, unde îi vacunoaºte de bunã seamã pe inevitabilii Bird ºiDizzy, iar mai apoi pe gigantul Thelonius Monkcare îl va lua sub aripa sa ocrotitoare ºi îl va ºcolipe îndelete. Între cei doi se va lega o prietenieindestructibilã. Cu doar 7 ani mai în vârstã, Monkera deja un compozitor fantastic, însã Bud Powell –mult mai tehnic – a fost, o bunã bucatã de vreme,singurul pianist în stare sã-i cânte compoziþiile atâtde stranii. De altfel, Monk îi va dedica prietenuluisãu bucata „In Walked Bud”.

La începutul anilor ‘40, Bud Powell îºi fãcusedeja un nume, înregistrase în premierã absolutãcelebrissima piesã ‘Round Midnight – scrisã fireºtede acelaºi Monk – ºi cânta – searã de searã – cu

Kenny Clark, J.J. Johnson, Sonny Stitt, Fats Navarrosau Cootie Williams; specialitatea sa era o raritate:putea sã cânte fãrã greºealã oriºice piesã întempouri oricât de rapide. Prima înregistrare apianistului-minune în rol de leader (acompaniat deCurley Russell & Max Roach) avea sã aibã loc în1947, dar nu va ieºi pe piaþã decât în 1949. Înacelaºi an 1947, va înregistra din nou alãturi de elitabop-ului: Charlie Parker, Miles Davis, Tommy Potterºi Max Roach. Din nenorocire, în toamna aceluiaºan, pianistul va fi internat într-un azil psihiatric ºisupus unui tratament cu electroºocuri; e greu deºtiut dacã alcoolismul, boala sau o ciocnire durã cupoliþia au stat la originea acestei catastrofe. Fapteste cã tânãrul Bud a suferit serioase pierderi dememorie, devenind în acelaºi timp extrem deagresiv de îndatã ce începea sã bea.

În 1949 înregistreazã în douã rânduri la celebracasã Blue Note: în trio, cu aceiaºi Curley Russell ºiteribilul ritmician Max Roach ºi - în quintet – cuFats Navarro, Sonny Rollins, Tommy Potter ºifantasticul Roy Haynes.

Înregistrarea în trio va fi inclusã de celebrulcritic Harold Bloom în lista celor mai de seamãevenimente artistice ale secolului XX. Au urmat oseamã de înregistrãri în trio sau solo, realizatepentru Norman Granz ºi casele Verve sau BlueNote, însã anul 1951 îl va petrece din nou internat,iar mai apoi va fi arestat pentru deþinere dedroguri. Este eliberat condiþionat ºi dat în grijapatronului barului Birdland care îi va face viaþaimposibilã. Powell, în consecinþã, îi dedicãcompoziþia Glas Enclosure (Cuºca de sticlã).Medicamentele pe care le ia îi reduc vizibilcapacitãþile ºi creativitatea, iar moartea fratelui sãu,Richie, în 1956, într-un accident, împreunã cumarele trompetist Clifford Brown, îl va readuce înspitalele psihiatrice.

La numai 30 de ani, Bud Powell era un omsfârºit, uzat ºi bolnav. Cea mai parte a timpuluipãrea absent, pierdut într-o lume a sa, având nevoiesã fie ajutat ºi îngrijit. Plecarea în anul 1959 la Parisa pãrut sã-l ajute ºi – într-o oarecare mãsurã - sã-lremonteze. În 1960, participã la un mare festivaldin Germania alãturi de Kenny Clarke, OscarPettiford ºi Coleman Hawkins ºi pune pe picioareun nou trio cu care va înregistra douã albumeremarcabile: „A Portrait of Thelonious” ºi „ATribute To Cannonball”. Parisul l-a umanizat înmare mãsurã, însã compoziþiile sale au devenitoarecum facile, cumva latino ºi ocazionale. În 1964se reîntoarce, bolnav, la New York ºi – spre mirareatuturor - îºi face reapariþia triumfalã la Birdland. Nueste însã vorba decât de un foc de paie, cãci în1966 moare în spital.

În episodul urmãtor veþi putea afla mai multedespre caracteristicile interpretãrilor lui Bud Powell,despre cei pe care i-a influenþat în chip decisiv ºi îlveþi putea, în sfârºit, asculta ºi vedea „la lucru” pemarele preot al pianului-bop. În avanpremierã – cuajutorul incomparabilului Youtube - am vãrecomand interpretarea extraordinarã a piesei(pentru mine cel puþin obsesivã!) „Lover Man”,realizatã la acelaºi nivel absolut demenþial precumvariantele purtând amprenta unor Charlie Parkersau Billie Holiday. Adresa Youtube este

http://youtu.be/PT_VIRHAjcM.


jazz story

Greii bebop-ului (I)Ioan Muºlea

Bud Powell

Un spectacol psihotic, cinic, ironic, tãios,iconoclast a propus publicului regizorulAlexandru Colpacci cu piesa lui Thomas

Bernhard, Immanuel Kant, a cãrei premierã a avut locîn 11 decembrie 2011 la Teatrul Maghiar de Stat”Csiky Gergely” din Timiºoara. Dramaturgul e cunos-cut ca un virtuoz al textului, dar cu o construcþie maidegrabã poetic-metafizicã, aºadar destul de greuînscenabil. Alãturi de trupa timiºoreanã ºi cu ajutorulunei echipe remarcabile de colaboratori - scenografaCarmencita Brojboiu, coregrafa Tunde Baczo ºiilustratorul muzical Attila Kiss - regizorul reuºeºte sãtranspunã vizual convingãtor dialogurile cu tentãabsurdã ºi curgere ne-fireascã ale lui Bernhard.

Intriga are drept loc de desfãºurare nava cu careKant merge în America, pentru a fi tratat de boala deochi care-l supãrã teribil. Acesta e însã doar fundalul,pretextul unei auto-chestionãri umane ºi metafizice, aunor ”rãfuieli” (”Marx e un netrebnic”, spune la unmoment dat Kant, într-un bizar discurs... post-leninistde-a dreptul), a unei met-analize a personajului,mitologiei ºi obsesiilor sale, de la acea faimoasãpropoziþie ”Kant n-a ieºit niciodatã din Konigsberg” larelaþia sa cu retardatul valet Ernst Ludwig, cu soþia saori cu papagalul pe care-l adorã ºi care e un soi de

asistent metafizic, receptacolul înþelepicuniimagistrului. Da, ”totul e caricaturã” în acest spectacol,cum însuºi personajul Kant spune, dar nu e doar asta.Bernhard deconstruieºte, de fapt, într-o manierã crud-postmodernã, chiar ideea de echilibru al gândirii,asociind-o cu deriva umanã, fizicã, mentalã, decivilizaþie, în cele din urmã.

Astfel, întreaga cãlãtorie pare rodul unei imaginaþiischizoide, excelent figuratã scenografic prin nava cestrãbate, clãtinându-se, valuri de cãrþi, cu un echipajdesprins parcã din ceþurile frãmântãrilor interioare aleeroului principal - de la bizarul steward ce joacã rolde infirmier (Molnos Andras Csaba), aºezându-idelicat lui Kant baveþica la gât, rãcindu-i mâncarea ºihrãnindu-l politicos-admirativ, cu mimicã de film mut,la cãpitanul vasului (Matray Laszlo), mai multarhetipul unui bãtrân vaporean decât personaj încarne ºi oase, bucãtarul ludic (Laszlo Pecka Peter),cardinalul suav (Kocsardi Levente), cu desuuri de tul,ca o mireasã, colecþionarul mieros (Aszalos Geza) orimilionara snoabã ºi pierdutã în adorare pentru”vedeta” ce i se aflã în preajmã (Borbely B. Emilia).Însãºi ”debarcarea” lui Kant pe tãrgile medicilor de laColumbia, tãrgi care figureazã iniþial niºte aisberguriprin care trece vasul, duce cu gândul la un balamuc alconºtiinþei în care eroul se pierde.

Personalitatea lui Kant se oglindeºte în trei poli aiproximitãþii: al soþiei (extrem de fin jucatã de TarMonika, cu indulgenþe ºi rãzvrãtiri, umilinþã ºiorgoliu, retractilitate ºi afecþiune), care-l asistã docil,parcã în virtutea acelui deziderat catolic al uniunii ”însãnãtate ºi boalã, pânã când moartea ne va despãrþi”,al valetului Ernst Ludwig (interpretat cu savoare ºiprecizie de Matyas Zsolt Imre), un soi de Calibanblocat în ritualul mecanic al lustruirii ghetelor,mutatul fotoliului rulant ori potrivirea ºezlongului deodihnã, în fine, al papagalului Friedrich (splendidredat de Tokai Andrea, cu o graþie coregraficãuimitoare ºi o zoo-ipostaziere perfectã), cel în careKant ºi-a ”stocat” filosofia ºi a cãrui moarte l-ar facepe filosof sã-ºi piardã toatã cunoaºterea. E, de fapt,aºa cum sugereazã limpede ºi spectacolul - ºi emeritul lui Alexandru Colpacci cã a configuratlimpede toatã gama semanticã a textului - de un Kanttripartit, prins între amurgul sãu de individ social,pulsiunile lãuntrice ale inconºtientului psihic ºiraþiunea volatilã.

Da, Immanuel Kant este o caricaturã, dacã vrem,dar nu e doar atât, ci o chestionare în cheiemetafizicã a condiþiei umane, un fel de oglindã cinicãîn care trebuie sã ne privim pentru a ne vedeaidealurile ºi limitele, aspiraþiile ºi deziluziile, patimileºi împlinirile. Spectacolul de la Teatrul ”CsikyGergely” nu e unul comod, nici agreabil, dar are oforþã de conþinut care-l susþine estetic fãrã îndoialã.

3322

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


teatru

Kant cel psihoticClaudiu Groza

Regizorul Theodor Cristian Popescu ademonstrat o remarcabilã versatilitate artisticãîn ultima perioadã, montând texte de cele mai

diverse facturi, de la Metoda de Jordi Galceran laOpinia publicã de Baranga ori Un cuplu de româniamãrâþi vorbitori de polonã al foarte tinerei DorotaMaslowska. Apetenþa sa pentru texte extrem-contemporane a fost reconfirmatã toamna trecutã laTeatrul German de Stat din Timiºoara, cu Urâtul deMarius von Mayenburg, spectacol pe care l-am vãzutla mijlocul lunii decembrie 2011.

Avem de-a face aici însã nu doar cu opþiuneaprovocatoare a regizorului, ci ºi cu provocareaiconoclastului von Mayenburg, care îºi schimbã, odatãcu aceastã piesã, universul predilect de pânã acum, alpersonajelor ºi situaþiilor liminare în plan social,

transferându-ºi discursul cãtre o zonã mai subtilpervertitã, însã cu aceleaºi efecte devastatoare. Urâtule o poveste a lui Narcis monstruoasã, aº spune, careare în centru un personaj oarecare, un profesionistperformant, pe nume Lette, împiedicat de companiala care lucreazã sã-ºi prezinte invenþia la un congrespentru cã este... prea urât. Acesta ar fi pretextul uneiulterioare derulãri fantasmatice a intrigii: Lette suferão intervenþie chirurgicalã ineditã, care-l transformãîntr-un nou Narcis, un etalon al frumuseþii, ceea ce vaface ca însuºi asistentul sãu, Karlmann, cel socotitodinioarã frumos, sã-ºi ”comande” la chirurg noulchip, pe când diversele femei din viaþa lui Lette, de lasoþia sa la o doamnã vârstnicã ori chiar fiul acesteia,sã redescopere în el marea dragoste a vieþii lor.

Povestea - nu tocmai coerentã, mai degrabã de uncinic anti-lirism - a lui Mayenburg este de fapt o

radiografie a noii epoci biotronice a civilizaþiei umane,în care canoanele naturale ale frumuseþii pot fimodificate de ”cuceririle” diverselor ºtiinþe, asigurândaºadar strãlucirea, succesul, tinereþea ºi ”veºnicia”fiecãrui individ, chiar dacã toate chipurile vor arãta lafel. Aceasta este teza conþinutã în piesã, dar pe care ºiautorul, ºi regizorul ºtiu abil s-o fereascã de ofrustratã ostentaþie.

Theodor Cristian Popescu a edificat un spectacolde o coregraficã geometrie, în care dinamica scenicãeste intenþionat schematicã, spre a pune în valoareschema însãºi a acþiunii, monomania eroilor. Aceºtiase comportã ca niºte bio-roboþi manevraþi de undemiurg indiferent, pentru care nu existã nici bine,nici rãu, ci doar satisfacþia de a-ºi vedea ”opera”.Decorul însuºi (Velica Panduru), ca ºi eclerajulspectacolului (Lucian Moga), compun acest cadrutehnologizat, alcãtuit din mari structuri cu corpuri deiluminat, ce pot configura pe rând hala unei firme deînaltã tehnologie, o salã de operaþii sofisticatã ori unspaþiu neutru, orice spaþiu al universului nostru hiper-populat de gadgeturi. În acest patrulater cu multipleîntrebuinþãri, cei patru excelenþi actori timiºoreni (careinterpreteazã mai multe roluri tocmai pentru cãuniformizarea chipului anuleazã identitatea) - AlexHalka (Lette, ”urâtul”), Olga Torok (Fany - soþia,femeia), Rareº Hontzu (Scheffer - ºeful ºi chirurgul) ºiHoria Sãvescu (Karlmann, adjunctul lui Lette, dar ºihomosexualul îndrãgostit) - executã o coregrafie plinãde rigoare, jucând cu o geometricã reþinere, exact ºisec, întruchipând personaje fãrã ”carne”, aproapeniºte holograme ale realitãþii, într-un univers aseptic,”colorat” de sunete impersonale ºi lumini reci(coregrafia spectacolului a fost realizatã de FlorinFieroiu, muzica de Vlaicu Golcea, iar sound-design-ulde Octavian Horvath).

Urâtul nu e un spectacol care sã trezeascãentuziasmul privitorului. E un spectacol greu, dintoate punctele de vedere. Nu e însã mai puþinadevãrat cã efectul sãu subtil se manifestã dupã unrãstimp, când începi sã te întrebi, privind la starletelede televiziune, cum de seamãnã atât de bine una cualta. Nu neapãrat pe dinafarã, ci pe dinãuntru...

Urâtul. Un nou portret al lui Narcis

Foto: Marius Parghel

În prima jumãtate a lunii decembrie 2011, laCinematograful Studio din Bucureºti a avut loccea de a XV-a ediþie, „coloratã” ºi de un discret

aer aniversar datã fiind cifra rotundã, atradiþionalului Festival Internaþional de FilmStudenþesc CineMAiubit, organizat de FundaþiaCineMAiubit ºi Universitatea Naþionalã de ArtãTeatralã ºi Cinematograficã „I.L Caragiale” Bucureºti– Facultatea de Film, cu sprijinul Centrului Naþionalal Cinematografiei ºi al Uniunii Cineaºtilor dinRomânia. În cele patru secþiuni (ficþiune peliculã,ficþiune digital, documentar, animaþie/experiment)au fost prezentate câteva sute de filme de scurt- ºimediumetraj din nouã þãri (Anglia, Bulgaria, Cehia,Germania, Israel, Italia, Slovacia, Ungaria ºiRomânia). Evenimentul este de importanþã majorã,dat fiind faptul cã aici pot fi vãzute pelicule la care– cu foarte puþine excepþii – publicul, chiar ºi cel„specializat”: critici, jurnaliºti etc., nu are acces. Aºacum, sperãm, am obiºnuit cititorii revistei noastreîn ultimii ani, mai exact începând din 2006, vãvom prezenta în continuare „povestea” (ediþiei 2011a) celui mai vechi festival de film studenþesc dinRomânia. Relevant pentru demersul nostru – ºi,bãnuim, mai apropiat de interesul publicului cititoral acestor rânduri – este nivelul ºcolii româneºti defilm, ca instituþie; drept urmare accentulcomentariului de mai jos este pus pe filmelestudenþilor români, mai bine spus pe nivelul valorical acestora comparativ cu anii precedenþi. Dar nuînainte de a aminti cã în deschiderea festivalului afost omagiat, printr-un film de montaj, mareledispãrut al scenei ºi filmului românesc ºi mondial:regizorul de teatru ºi film, actorul, scenograful,profesorul, omul de culturã, maestrul Liviu Ciulei,care a pãrãsit aceastã lume cu puþin înainte (25octombrie 2011), la vârsta de 88 de ani.

S-a spus, ºi cred cã este adevãrat, cã ºcoala teînvaþã... sã înveþi, cu alte cuvinte îþi oferãinstrumentarul de care ai nevoie în evoluþiaprofesionalã ulterioarã. În „meseriile” vocaþionale,cum este ºi filmul, rolul ºcolii este ºi acela de arealiza un echilibru stimulativ între impulsultalentului nativ, între instinctul artistic funciar ºirigorile, uneori supãrãtoare pentru „învãþãcel”, aleunui discurs, ale unui demers coerent ºi, mai ales,care sã asigure o comunicare între autor ºidestinatar, publicul în cazul de faþã. Din aceastãperspectivã, ediþia din 2011 a CineMAiubit a fostnu foarte spectaculoasã, filmele cineaºtilor îndevenire remarcându-se prin profesionalism, fãrã„excese” în nicio direcþie: nici ratãri monumentale,nici filme excepþionale. Cu alte cuvinte, filme„normale”, care denotã, cum am spus,profesionalism ºi o evidentã pasiune pentru cinema,ceea ce ne face sã-i creditãm pe aproape toþicineaºtii din festival, îndeosebi pe cei premiaþi (a sevedea lista alãturatã), indiferent de domeniu, oricaredintre ei putând sã devinã reprezentanþi de luat înseamã ai filmului românesc din viitorul nu foarteîndepãrtat. Foarte importantã mi se pare, chiardacã Universitatea Naþionalã de Artã Teatralã ºiCinematograficã „I.L Caragiale” rãmâne liderulincontestabil, evoluþia evidentã, pe care amremarcat-o ºi la ediþia anterioarã, ºi a celorlalte ºcolide profil din România: Universitatea Media, MediaLab sau Universitatea Hyperion.

Cu riscul, de neevitat de altfel, de a nedreptãþi,mã voi opri doar asupra a câtorva, puþine, filme ºiautori, dând „frâu liber” gusturilor ºi preferinþelor

personale. Lumea se descompune în fapte (UNATC„I.L. Caragiale”, 2011; sc. ºi r. Olivia Cãciuleanu) seremarcã prin construcþia riguroasã, dar nu rigidã,povestea disoluþiei unei familii având dramatismulnecesar ºi suficient pentru a fi convingãtoare, fãrã acãdea în patetism lacrimogen ºi fãrã tentãmoralizatoare. Este evident cã Olivia Cãciuleanuexerseazã pe tehnici narative consacrate, dar o facedeliberat, evitând capcana unui stil „propriu”nedigerat, neasimilat, mai degrabã pastiºã, precumputem observa cu ochiul liber nu la puþini dintreregizorii conscraþi, de la noi ºi de aiurea. CalmCenter (UNATC „I.L. Caragiale”, 2011), pe unscenariu de ºi în regia lui Alexandru Aurelian Ispas,are marea calitate de a metaforiza fãrã a simula unintelectualism afectat ºi superior, cauzã a uneiangoase existenþiale iremediabile; dimpotrivã, cuumor ºi ironie, regizorul-scenarist ne pune în faþã oimagine – nu foarte mãgulitoare – a lumii de azi încare, dacã avem suficient umor ºi (auto)ironie, neregãsim ºi noi, mãcar în planul îndepãrtat al unuicadru. Hello Kitty (UNATC „I.L. Caragiale”, 2011;sc. ºi r. Millo Simulov) este încã din generic (ºi) odemonstraþie de calofilism imagistic, printr-oeleganþã fãþiºã a miºcãrii camerei ºi încadraturii, darvaloarea lui constã în primul rând în gradareatensiunii ºi amânarea cât mai mult adeznodãmântului tragic cu care se confruntã ceicâþiva prieteni plecaþi la mare doar pentru o zi ºi onoapte. ªi în Ce ai? (UNATC „I.L. Caragiale”, 2011;sc. ºi r. Matei Lucaci-Grunberg) finalul rãstoarnãpremisele, ceea ce pãrea iniþial o relaþia mai degrabãfrivolã dovedindu-se a fi doar „paravanul” unei falsefericiri. În Titan (UNATC „I.L. Caragiale”, 2011; sc.ºi r. Raia al Souliman) este remarcabil ritmul indusunei poveºti altfel statice, în douã personaje, unadolescent ºi o femeie maturã care rãmân închiºitimp de o noapte într-o staþie de metrou ºi care nureuºesc sã comunice cu adevãrat în ciuda aparenteidezinvolturi a fiecãruia. Raþele ºi vânãtorii (MediaLab, 2011; sc. ºi r. Diana Munteanu) redãconvingãtor imaginea destrãmãrii unei ralaþii într-uncuplu matur, urmare a blazãrii ºi rutinei; pãcat deunele lungimi ale scenariului ºi de stângãciile, uºorde depãºit de altfel, ale regiei.

Înafara proiecþiilor, a expoziþiilor de afiºe defilm ºi fotografie, ºi în cadrul acestei a 15-a ediþii aCineMAiubit au fost lansate, ca de obicei în aniidin urmã, câteva importante cãrþi de film: ScaraRaiului în cinema. Kusturica, Tarkovski, Paradjanovºi Tarkovski. Filmul ca rugãciune, ajunsã la cea de acincea ediþie, de Elena Dulgheru, ambele apãrute laEditura Arca Învierii (Bucureºti, 2011); Noul cinemaromânesc. De la tovarãºul Ceauºescu la domnulLãzãrescu (Ed. Polirom, Iaºi, 2011, volum coordonatde Cristina Corciovescu ºi Magda Mihãilescu), carepropune 10 abordãri critice ale fenomenuluicinematografic românesc al ultimului deceniusemnate de: Mihai Chirilov, Cristina Corciovescu,Andrei Creþulescu, Codruþa Creþulescu, MihaiFulger, Lucian Georgescu, Marilena Ilieºiu, AngeloMitchievici, Magda Mihãilescu, Marian Þuþui;Victor Iliu. „Surâsul rezistenþei” de Nicolae Cabel(ediþia a doua, Ed. Tipografia Intact, Bucureºti,2011), volum dedicat unui clasic al filmuluiromânesc, autorul acelei, dintre puþinele,capodopere perene din cinematografia noastrã: LaMoara cu noroc (1957).

MMaarreellee PPrreemmiiuu: Il respiro dell’arco (Italia, 2011; r.Enrico Maria Artale)

PPrr.. ssppeecciiaall aall jjuurriiuulluuii: Siyur Mudrach (Israel, 2011;r. Benjamin Freidenberg)

PPrr.. ddee rreeggiiee „„CCrriissttiiaann NNeemmeessccuu””: Wedding Duet(UNATC Buc., 2011; r. Goran Mihailov)

PPrr.. ddee iimmaaggiinnee „„KKooddaakk”” pptt.. ffiillmm rroommâânneesscc: DãnuþPãdure, Millo Simulov (Hello Kitty, UNATC Buc.,2011; r. Millo Simulov)

PPrr.. ddee sscceennaarriiuu „„CCããttããlliinn CCooccrriiºº””: AlexandruAurelian Ispas (Calm Center, UNATC Buc., 2011; r.Alexandru Aurelian Ispas)

PPrr.. RReeccttoorruulluuii UUNNAATTCC BBuucc..: Tenis (UNATC Buc.,2011; r. Vladimir Dembinski)

PPrr.. ccrriittiicciiii: Grand Hotel Italia (UNATC Buc.,2011; r. Rodi Cotenescu)

PPrr.. ddee iinntteerrpprreettaarree ffeemmiinniinnãã: Ioana Manciu(Wedding Duet, UNATC Buc., 2011; r. GoranMihailov)

PPrr.. SSppeecciiaall ddee iinntteerrpprreettaarree mmaassccuulliinnãã: LaurenþiuDamian (Lumea se descompune în fapte, UNATCBuc., 2011; r. Olivia Cãciuleanu)

PPrr.. ddee iinntteerrpprreettaarree mmaassccuulliinnãã, ex aequo: SergiuFleºner pt. Timpuri marxiste care au condus la altceva(UNATC Buc., 2011; r. Andrei Mihnea Cioricã) ºiHello Kitty (UNATC Buc., 2011; r. Millo Simulov);Anghel Damian pt. Ce ai? (UNATC Buc., 2011; r.Matei Lucaci-Grunberg), Titan (UNATC Buc., 2011; r.Raia al Souliman) ºi Lumea se descompune în fapte(UNATC Buc., 2011; r. Olivia Cãciuleanu)

PPrr.. ddee mmoonnttaajj: Dragoº Dulea (Edge, UNATC Buc.,2011; r. Anda Puºcaº) ºi Donna Must Die! (UNATCBuc., 2011; r. Ismail Jamaludin, Dragoº Dulea)

PPrr.. ddee ssuunneett „„AAnnddrreeii ((OOttttoo)) TToonnccuu””: Tudor D.Popescu (Tenis, UNATC Buc., 2011; r. VladimirDembinski ºi Hello Kitty, UNATC Buc., 2011; r.Millo Simulov)

PPrr.. RRoommaanniiaann SSoocciieettyy ooff CCiinneemmaattooggrraapphheerrss:Diana Vidraºcu pt. imaginea filmului Skin (UNATCBuc., 2011; r. Ivana Mladenovici)

PPrr.. ddee sscceennooggrraaffiiee îînn ffiillmm rroommâânneesscc: AndreeaSãndulescu (Grand Hotel Italia, UNATC Buc., 2011;r. Rodi Cotenescu); MMeennþþiiuunnii: Edge (UNATC Buc.,2011; r. Anda Puºcaº), A! (UNATC Buc., 2011; r.Raluca Nedelciu)

PPrr.. „„VViioorriiccaa BBuuccuurr””: Daniela Bratu (UNATC Buc.)PPrr.. pptt.. ffiiccþþiiuunnee ffoorrmmaatt ddiiggiittaall: Diploma (Israel,

2009; r. Yael Kayam)PPrr.. pptt.. ddooccuummeennttaarr „„PPaauull CCããlliinneessccuu””: Pomsta

(Slovacia, 2010; r. Arnold Kojnok)PPrr.. pptt.. rreeggiiee ddooccuummeennttaarr „„IIoonn BBoossttaann””: Neda

Kirilova (Svoboda, Bulgaria, 2010)PPrr.. „„VViiccttoorr IIlliiuu”” pptt.. ddooccuummeennttaarr: Stremþ 89

(UNATC Buc., 2011; r. Iulian Ene, Marian Zgârta)MMeennþþiiuunnee pptt.. ddooccuummeennttaarr: Zurdo (Spania, 2011; r.

Demetrio Elorz Lazkanotegi)PPrr.. „„NNiinnaa BBeehhaarr””, ex-aequo: Radu Gabrea

(UNATC Buc., 2011; r. Dan Doroftei); Donna MustDie! (UNATC Buc., 2011; r. Ismail Jamaludin, DragoºDulea)

PPrr.. pptt.. aanniimmaaþþiiee: Conformis (Germania, 2011; r.Martin Grotyschel)

PPrr.. pptt.. ffiillmm eexxppeerriimmeennttaall: Du Darfst (Germania,2011; r. Bernd Faass, Matthias Bauerle)

PPrr.. „„IIoonn TTrruuiiccãã”” pptt.. ffiillmm rroommâânneesscc ddee aanniimmaaþþiiee:Fotografie de familie (UNARTE Buc., 2011; r. AndreiSpirache)

PPrr.. CCoonnccuurrssuulluuii ddee sscceennaarriiii ssccuurrttmmeettrraajj: DianaMereoiu (A doua familie)

PPrr.. FFoottoo: Alexandra Carastoian (UNATC Buc.)PPrr.. pptt.. aaffiiºº „„CCiinneemmaaiiuubbiitt 22001111””: Ioana Nicoarã

(UNARTE Buc.)PPrr.. pptt.. aaffiiºº ddee ffiillmm aaffllaatt îînn ccoonnccuurrss: Marius G.

Mihalache (Stremþ 89, UNATC Buc., 2011; r. IulianEne, Marian Zgârta)

3333

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


CineMAiubit 15Ioan-Pavel Azap

film

Un alt debut de neignorat al anilor ’90 estecel al lui Laurenþiu Damian. Rãmânerea(1991) este unul dintre puþinele, foarte

puþinele filme româneºti care exploateazã ethosul,eposul naþional fãrã a cãdea în pãºunism, fãrãidilizãri folclorizante: „Laurenþiu Damian aconcentrat, în imaginile filmului sãu, mãrturii deprofundã spiritualitate româneascã. Naºterea ºibotezul, nuntirea, moartea ºi înmormântareadevin, fiecare în parte ºi toate la un loc, momentedefinitorii ale filmului, regizorul rezervându-lefuncþie de «film în film», acordându-le spaþii dedesfãºurare (nu numai fizicã) aparte, ca elementeconstitutive ale unui mare ºi inexorabil ritual.”(Cãlin Cãliman, Istoria filmului românesc. 1897-2000, Bucureºti, Ed. Fundaþiei Culturale Române,2000, p. 408). Chiar dacã este un recviem alsatului (românesc), acesta nu este prezentatmaniheist: o oazã a puritãþii morale ºi spiritualeversus lumea contemporanã, alienatã ºi alienantã,debusolatã, lipsitã de repere. Dimpotrivã, avemde-a face cu un univers teluric, viu, dominat depatimi ºi pasiuni mai presus de fire, de tragedii ºiambiþii lumeºti, de orgolii rãscolitoare. Fiorul ºiforþa filmului sunt date de acumulãrile faptelor deviaþã, de tipologia ºi caracterele care compunaceastã lume ruralã revolutã. Intenþionat,localizarea temporarã este vagã, trimiteri lafactualitatea istoricã nu existã, deºi anumiteelemente – de decor, costumaþie, limbaj etc. –„restrâng” povestea pe parcursul câtorva deceniiale secolului trecut. Rãmânerea este „povesteaunui sat dunãrean ºi a oamenilor sãi, dintr-un ieriºi un azi de oricând ºi de totdeauna [...], nunumai o mãrturisire de suflet ci ºi o povarã deconºtiinþã. Aºa s-a nãscut filmul: ca o eliberare, cao explozie, ca o descãtuºare. Nu atât amintiribiografice, nu atât relaþionãri epice cu fapte realeau determinat demersul artistic, ci, mai curând,sentimentul unor amintiri din copilãrie pe carecineastul le-a durat în el ca un constructor mitic:«Îmi aduc aminte de vântul blestemat numircoºavã, care trântea poarta, pãtrundea în toateungherele, lovea fãrã milã în timp ce oamenii searuncau în faþa icoanelor, sângerându-ºigenunchii, rugându-se la arhangheli pânã lasfâºierea privirii. Vântul aducea glasul tânguitor almorþilor, rupea ciuturile fântânilor, se auzeauchemãri nebune ºi pierzanie era în chemarea lor.<Sã taci, sã nu le rãspunzi, cã rãmâi nãuc> ºopteabuna Maria. ªi o ascultam... pânã-ntr-o noapte,când bunicu’ meu Anghel m-a chemat, îmi ºopteasã mã duc spre pãtul, glasul lui era peste tot,printre hamurile vechi ºi baniþele fãrã grâu... mãtot chema, ºi, atunci, coºava m-a doborât ºi mi-aºoptit pierzania...». Sentimentul-vânt al copilãrieipoartã în el, rostite sau sugerate, toatedimensiunile spirituale ale unui film nãscut dinrana ºi durerea cineastului: blestemul neiertãtor alapei, povara apãsãtoare a sãrãciei, a credinþeiultragiate, a prejudecãþilor ancestrale. Printr-unultim descendent al personajelor evocate,regizorul revine într-un sat dunãrean pentru a-ireînvia trecutul, pentru a rememora destinul tragical unor existenþe sacrificate.” (Cãlin Cãliman, op. citate, p. 407).

Anghel ºi-a construit casa pe un deal mai înaltdecât locul pe care este ridicatã biserica satului,semn de orgoliu nemãrginit ºi nesãbuit, ceea ce-iatrage oprobriul preotului ºi, în ochii lumii – darnu numai! –, blestemul lui Dumnezeu. ªase copii,botezaþi de preotul Cãliman, îi mor înainte de aîmplini un an, pânã când, rãzvrãtindu-se, îºi

boteazã singur ultimul nãscut, o fatã, Valeria, careva fi unul dintre actanþii principali ai dramei.Pentru Anghel Dumnezeu nu mai existã, dar nufiindcã n-ar avea nevoie de El. Dimpotrivã, ca ºicum ar rezolva o disputã domesticã între vecini,prin substituire pare a încerca el, pãcãtosul, sã-ljustifice, sã-l „scuze” pe Dumnezeu pentruneatenþia ce i-o aratã. Valeria va supravieþui. Fireindependentã, puternicã, va fi victima unei iubiritragice, urmãritã parcã de blestemul atras asuprafamiliei de cãtre tatãl ei. Când ajunge sã poarte înpântece copilul mirelui unei alte femei, Anghel oalungã de acasã. Neînduplecatã, asemeni celor dinneamul ei, Valeria nu va mai reveni niciodatã însat, oricât o vor implora, prin scrisori, pãrinþii –chiar ºi Anghel, ajuns la vârsta neputincioasã aînþelepciunii ºi iertãrii. Doar nepotul, Pavel, vaveni, atâta vreme cât trãiesc bunicii lui, dar numaio singurã datã, în Rãmânerea (sat cu numeevident simbolic), acelaºi nepot care, peste ani, vaîncerca sã înþeleagã fapte ºi oameni ce, în ciudalegãturilor de sânge care îi leagã, îi rãmân funciarstrãini. Sau, mai bine spus, umbre cãrora el,copilul ajuns acum matur, va cãuta sã le deaconsistenþã; ºi nu e sigur dacã sunt umbre aletrecutului sau ale viitorului...

Realismul frust, dar nu vulgar, este covârºit,„sufocat” de forþa evocatoare a regizorului-scenarist: din „simple” amintiri afectiv-personale,personajele ºi faptele devin – pe mãsurã cenaraþiunea se încheagã – emblematice, arhetipale.Preotul Cãliman este rezonerul acestei lumicrepusculare (dupã cum Pavel, – un fel de alter-ego al regizorului –, este catalizatorul post-factumal aceleiaºi lumi). Aflat într-o veºnicã agitaþie,frãmântat de responsabilitãþi clericale, rãscolit deneliniºti, mereu în miºcare, afurisind lipsa decredinþã a turmei pe care o pãstoreºte, este ºi elprizonierul acestui „areal” fizic-spiritual, sesfârºeºte odatã cu el. Nu se poate sustrage, nu arecum evada, chiar dacã ºtie – simte-presimte – cãapusul este inevitabil, cã va pieri, cã „turma” estecea care îi va aduce pierirea prin simplul fapt cã is-a integrat inexorabil: „Nu pot sã-i blestem, nupot!” – se mãrturiseºte el într-o rugãciune-confesiune. Preotul Cãliman este personajul alecãrui apariþii sunt cel mai bine puse în scenã, celmai bine dozate; nici supralicitat, nici decorativ,un echilibru perfect între ponderea deþinutã îneconomia naraþiunii filmice ºi semnificaþia acesteiprezenþe.

Filmul are ºi meritul de a-i oferi MaieiMorgenstern unul dintre cele mai bune roluri alecarierei, pandant la cel din Casa din vis al luiIoan Cãrmãzan, turnat tot la începutul anilor ’90.De asemenea, Dorel Viºan realizeazã în preotulCãliman un personaj de maximã expresivitatecinematograficã, nu patã de culoare, cum ar puteapãrea la o primã vedere, ci coagulant, în intenþie(intenþia personajului!), ºi – aºa cum am spus –rezoner al microuniversului ancestral numitRãmânerea. Mircea Albulescu este monumental înbãtrânul Anghel, amestec de orgoliu ºi fragilitate(de)mascatã, unul dintre cele mai bine motivatepsihologic personaje din filmul românesc.Valentin Uritescu – Vache, gornistul satului care acântat, o spune el însuºi, mai în glumã mai înserios, la toate nunþile ºi înmormântãrileconsãtenilor – realizeazã în filigran un personaj deun pitoresc tragic. De altfel, toþi actorii, fãrãexcepþie, sunt în rol, de la Dan Condurache(Pavel, cel care reînvie întâmplãrile ºi faptele de

„de demult”), pânã la, de pildã, LuminiþaGheorghiu – personaje secundare, dar importantedramaturgic, care rãmân în memorie chiar ºi prinsimpla prezenþã în cadru.

Urmãtorul film al lui Laurenþiu Damian,Drumul câinilor (1993), adaptare dupã microro-manul Drumul câinelui de Ion Lãncrãnjan, estetributar stilistic debutului, având doar importanþãstatisticã în filmografia regizorului, dar nu estenici pe departe un „pãcat”. Pãcat, fãrã ghilimele,este faptul cã o carierã începutã cu dreptul arãmas suspendatã în acest prim pas. (LaurenþiuDamian a continuat sã facã documentar, dar,dupã cum am mai precizat, demersul nostru areîn vedere doar filmul de lungmetraj de ficþiune dedupã 1989.) Cu atât mai mult cu cât, lucid, într-un interviu pe care mi l-a acordat în 1995, regi-zorul avansa, în paralel cu recunoaºterea redun-danþei celui de-al doilea op personal, ideea uneiredimensionãri stilistice pentru care, se pare, erapregãtit: „Eu am copilãrit în zona satului ºi amavut ambiþia de a demonstra cã aceastã zonã nuþine numai de faza aceea poporanistã, edulcoratã,în care femeile sunt în fote ºi bãrbaþii sunt în iþaricuraþi ºi, vezi Doamne, totul este într-o formã deritual. [...] am dorit sã-mi desfãºor aceastã zonã,pentru cã o cunoºteam, o simþeam sau, maidegrabã, fabulam vizavi de ea ºi atunci lucrurilepot sã aparã [...] ca un joc între real ºi fantastic. Afost, practic, un exerciþiu stilistic. [...] Am continu-at cu Drumul câinilor tot într-o manierã asemãnã-toare ºi, poate, am greºit. Pentru cã dacãRãmânerea era o poveste care pornea din mine,în Drumul câinilor exerciþiul era foarte clar ºioarecum îndepãrta spectatorul, era pur demon-strativ ºi nu cred cã cinemaul trebuie sã facãnumai asta. Dacã voi mai lucra film, dacã voiîncepe al treilea film – scenariul existã, un scena-riu propriu, se cheamã Vom muri ºi vom fi liberiºi este mult mai ancorat în realitate ºi în filosofiarealitãþii, nu în faptul de viaþã banal sau eveni-menþial – cred cã voi schimba de la stilul filmãriipânã la formula de comunicare. Aº vrea totuºi sãcomunic ceva oamenilor, nu sã rãmân într-o fazãesteticã ce te duce la un moment dat spremanierism.” (Ioan-Pavel Azap, Traveling, interviuricu regizori români de film, vol. I, Bucureºti, Ed.Tritonic, 2003, p. 60).

3344

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


O anamnezã necesarã (X)Ioan-Pavel Azap

Dupã Revoluþie e un documentar pe care îlrecomandã în primul rînd valoarea saistoricã ºi antropologicã. Dacã priviþi în jur

ºi vi se pare cã România ar trebui sã arate altfel,dacã vi se pare cã civilizaþia încã nu a ajuns ºi lanoi, sau dacã priviþi cu dezgust lumea politicãautohtonã, atunci documentarul acesta trebuievãzut. El umple un gol de memorie – valabil încazul meu, cel puþin – în care ar fi trebuit sã se aflefundaþia noii Românii, cea pe care o avem astãzi.Ceauºescu la balcon ºi huiduielile mulþimii dinpiaþã, trasoarele vãzute în direct la televizor, fuga cuelicopterul sau procesul din 25 decembrie sîntargumente necesare în a pricepe evoluþia României,însã întîlnirea cu viitorul þãrii ºi înþelegerea cursuluiei social nu se aflã în imaginile din timpulRevoluþiei. Acestea pot fi gãsite în Dupã Revoluþie,filmul realizat de Laurenþiu Calciu.

La finele anului 1989, Laurenþiu Calciu – atunciprofesor de matematicã – trebuia sã primeascã prinpoºtã o camerã video de la un prieten dinGermania. Tumultul din decembrie a fãcut ca PoºtaRomânã sã-i livreze pachetul abia la mijlocul luiianuarie. Din momentul respectiv, fãrã sã aibã înminte vreun viitor film, Laurenþiu Calciu a ieºit pestrãzile capitalei ºi a încercat sã surprindã pulsulmaselor îndeaproape. Trecerea spre primele alegerilibere din þarã, asiguratã de Frontul SalvãriiNaþionale, mitingurile pro ºi contra FSN ºicampania electoralã pentru alegerile din mai 1990.Trecerea aceasta e bine pusã în balanþã de autorprin traversarea constantã a spaþiului socio-politicrespectiv: dinspre stradã, dinspre manifestareaoamenilor de rînd, spre atitudinea ºi reacþiaconducerii de atunci în faþa evenimentelor interne,dupã cum erau iscodite de cãtre occidentali.Partenerul lui Laurenþiu Claciu în aceastã

întreprindere a fost Rupert Murray, jurnalistscoþian, corespondent din România al publicaþieiScotland on Sunday. Rupert Murray avea acces latoate conferinþele de presã þinute de cãtre FSN, elfiind cel care i-a facilitat lui Laurenþiu Calciuintrarea la aceste evenimente.

Celãlalt aspect datoritã cãruia Dupã Revoluþietrebuie vãzut þine de abordarea eticã acinematografiei de cãtre autorul acestui film. Înproiectul sãu, Laurenþiu Calciu utilizeazã aparatulde filmat în sensul documentãrii. Aparatul de filmate condus în aºa fel încît sã îºi anuleze orice posibilãjudecatã, orice posibilã poziþie angajatã. Secvenþelecurg fãrã tãieturi de montaj ºi în cadrul acestorsecvenþe aparatul nu orienteazã mintea ºi gîndurilespectatorilor. Autorul nu cautã detalii pe chipulcelor care vorbesc, nu schimbã distanþa de la careurmãreºte acþiunea în timpul derulãrii ei, nu cautãpoziþii din care sã negocieze mai bine anumiteaspecte, nu cautã nici reacþiile ºi sentimentele celorfilmaþi în timpul discuþiilor de pe strãzi. LaurenþiuCalciu nu urmãreºte sã introducã în istoria filmatãdramatism ºi nu cautã sã extragã din istoriile de pestradã ideile sau judecãþile sale cu privire la celeurmãrite.

Laurenþiu Calciu foloseºte aparatul pentru aînregistra întîmplarea din faþa sa, fãrã artificii, fãrã aimplica propria gîndire în selectarea unor aspectecare ar putea pãrea mai relevante decît altele – dacãs-ar fi comportat astfel, ar fi însemnat cã istoria,întîmplarea, sînt deja judecate de autor, careconsiderã cã pentru spectator un fapt e maiimportant decît altul. Orice selecþie a unui detaliu,orice tãieturã în plan, ar urmãri anumite intereseale autorului acestora (cineastul), ceea ce arintroduce în film un discurs de ordin secund (alautorului faþã de întîmplare, faþã de persoanele

urmãrite, nu numai faþã de cinematograf – caprivire eticã, dupã cum e cazul acestui proiect). ÎnDupã Revoluþie aparatul de filmat dispare ºi, caspectator, simþi cã priveºti direct persoana carevorbeºte sau care acþioneazã. E un film în caredistanþa dintre spectator ºi ecran e absorbitã deutilizarea observaþionalã a aparatului de filmat.Acesta din urmã devine mijlocul prin care autorulproiectului pune spectatorul în poziþia de martor altuturor întîmplãrilor de pe ecran. Astfel, DupãRevoluþie e unul dintre puþinele documentareautohtone (13-19 iulie 1998, Craiova, Azilul debãtrîni, realizat de Andreea Pãduraru ºi Cristi Puiu,e un alt film care îmi vine acum în minte) în carespectatorul e aºezat faþã în faþã cu o anumitãrealitate ºi e lãsat sã se confrunte cu ea.

(Alte detalii despre film pot fi gãsite online, pepagina http://aftertherevolution.ro/.)

Mereu le spun prietenilor: nu vã plângeþipentru lucruri mãrunte, pãstraþi-vãputerile pentru situaþiile-limitã. Zici cã e

greu? Dar dacã mâine vine Apocalipsa ºi trebuiesã laºi totul ºi sã supravieþuieºti în ceaþã ºi frig?Atunci vei dori acest prezent pe care-l blamezi ziºi noapte. Am citit romanul Drumul de CormacMcCarthy, apãrut la noi în Raftul Denisei,Polirom, 2009, tradus de Irina Horea. O iarnãatomicã ºi un decor postapocaliptic. Întoarcere lacanibalism, la supravieþuire. Un tatã ºi un fiucãlãtoresc spre mare. Spre resturi de luminã.Niºte pãturi, un pistol, ceva de mâncare. O lumefãrã oameni. O parabolã despre tot ce poate fiinuman. Natura ºi oamenii între violenþã ºiduioºie. Pãduri mohorâte, case carbonizate, leºuriplutind pe ape, conducte ruginite, „întunericimplacabil, câinii negri ai soarelui, care alergau,vidul negru, zdrobitor al universului”. Un timpîmprumutat, o lume de împrumut, epave declãdiri, sârme încâlcite, pustietate rece.

Cormac McCarthy s-a nãscut în 1933. S-aînrolat în aviaþia militarã, nu ºi-a terminatstudiile, s-a mutat în Alaska ºi a început sã scrie.Dupã un roman de-al sãu au realizat fraþii Coenfilmul No Country for Old Men. Romanul TheRoad – Drumul – a fost recompensat cu PulitzerPrize în 2007. Odiseea supravieþuirii creeazã un

suspens alimentat de eterna speranþã umanã.Adicã... poate cã totuºi mai existã o portiþã, osoluþie. Interesante sunt dialogurile concepute deautor, farã clasica liniuþã de dialog, devenind,parcã, lungi poeme, înºiruite pe verticalã, într-oeconomie tulburãtoare de vocabular.

Regizorul John Hillcoat a ecranizat Drumul în2009, cu Viggo Mortensen, Kodi Smit-McPhee,Robert Duvall ºi Charlize Theron. Poate mi seîntâmplã prima oarã dorinþa de a nu vedeafilmul. Spaima. Doresc sã rãmân cu sobrietateafrazelor, cu imaginile create de cuvinte. Romanule rotund, sobru, viforos, sângerând. Dacãpersonajul îºi aminteºte de trecut într-o frazãefemerã, regizorul face un flash-back care poaterupe ritmul.

Vãd filmul. Nu ajunge la înãlþimea operei.Scriitura e ca o tãieturã precisã în stâncã.Regizorul australian John Hillcoat, nãscut în 1961,vrea sã fie corect, se strãduieºte sã creezeatmosferã. El a mai realizat westernul Propunereaîn 2005. Aici în The Road îi reuºesc decorurile.Evitã culorile þipãtoare, preferã arãmiul în sepia.Vedem moloz, maºini abandonate, cenuºã,dezastru, oraºe crãpate. Totul e credibil. ViggoMortensen joacã ireproºabil, e un mare atu alfilmului. Bãiatul din film mi se pare de ofragilitate prea femininã. Existã suspens, dar ºi

voce din off, ceea ce mie îmi sunã a fugã spreliteraturã, a neputinþã filmicã. Cartea evitã clarmelodramaticul, dar în film sunt prea multe scenecu soþia disperatã, încât emoþia alunecã subtilspre o tentã duioasã, ceea ce romanul nu adoptã.Cu toate acestea, filmul e meritoriu, sensibil, cuscene eleborate, cu detalii bine puse la punct, cuun actor ca Viggo, capabil sã evite orice facilitãþisau impulsuri contrafãcute.

3355

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


colaþionãri

Câinii negri ai soareluiAlexandru Jurcan

Dupã RevoluþieLucian Maier

3366

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

bloc-notesMircea Popa Eminescu la Cernãuþi 2

editorialOana Pughineanu Eminescu & Beyoncé 3

cãrþi în actualitateSimona-Grazia Dima Vieþuirea prin poezie 4Dorin Mureºan În "spatele mesei" 5

cartea strãinãªtefan Manasia Maºina timpului s-a blocat înGermania 6

lecturiIon Pop Alex Goldiº în tranºeele criticii româneºti 7

cafeneaua criticãIon Bogdan Lefter O searã cu Mihai Mãniuþiu ºi cãrþilesale 9George Neagoe Irealitatea imediatã 10Irina Georgescu Scenarii de uz personal 11Andreea Drãghicescu La braþul unui cãlãtor nedemn de încredere 12

imprimaturOvidiu Pecican Aforismul regmanian 13

sare-n ochi Laszlo Alexandru Nedumeriri 14

caragialiana Constantin Cubleºan I. L. Caragiale "Pretutindeni în lumeade azi" 15

poeziaGabriel Bota Fabrica de iarbã 17

emoticonªerban Foarþã 1 ianuarie 2012, 0:15 AM 17

prozaGheorghe Schwartz Cine a fost Al Optzeci ºi nouãlea? 18

diagonale Dumitru Suciu Crâmpeie din simbolistica Clujului 20

Clujul interbelicPetru Poantã Universitatea 22

verdele de Cluj Aurel Sasu Ateismul la români 23

dezbateri & idei Robert Arnãutu Viaþa bunã mediatã tehnologic 24

remarci filosoficeJean-Loup d'Autrecourt Ce au toþi cu etica? (II) 25

credo Marius Ianuº Distributivismul: o expresie a frac-turilor lumii contemporane 26

excelsior John Heilpern Chemare din Avon 27

puncte de vedere George Cipãianu Cum se fãceau colocviile inter-naþionale în România comunistã 28

zapp media Adrian Þion Adunarea coþofenelor clarvãzãtoare 29

sport & culturã Demostene ªofron München 1972 - Londra 2012 30

rânduri de ocazie Radu Þuculescu Marea flecãrealã 30

jazz story Ioan Muºlea Greii bebop-ului (I) 31

teatruClaudiu Groza Kant cel psihotic 32Claudiu Groza Urâtul. Un nou portret al lui Narcis 32

filmIoan-Pavel Azap CineMAiubit 15 33Ioan-Pavel Azap O anamnezã necesarã (X) 34Lucian Maier Dupã Revoluþie 35

colaþionãri Alexandru Jurcan Câinii negri ai soarelui 35

plasticaLivius George Ilea Sculptura micã într-o nouã "Vârstã debronz" 36

plasticasumar

Tipar executat la Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 18 lei – trimestru, 36 lei – semestru, 72 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 27 lei – trimestru, 54 lei – semestru, 108 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Sculptura micã într-o nouã„Vârstã de bronz”

Livius-George Ilea

Cu nimic mai prejos de spectacolul vizualetalat de vreo galerie de artã din centrulBerlinului, Vienei sau Budapestei, afarã,

poate, doar de iluminatul mai pretenþios ori, dealbul imaculat al pereþilor, simezele Muzeului deartã clujean - urmând, la rândul sãu, pulsul vital alCetãþii ºi înregistrând imprevizibile mutaþii cesurvin în universul plastic contemporan - au oferitpublicului iubitor de artã ºansa de a savura pesteo sutã de lucrãri de sculpturã „micã”, în bronz,aparþinând atât unor artiºti consacraþi, cât ºi unortineri ºi foarte tineri plasticieni, obiecte de artãreunite în „plenul” celei de-a doua ediþii aexpoziþiei bienale „Vârsta de bronz” (Muzeul deArtã Cluj, 3 noiembrie - 4 decembrie 2011).

Abandonând inhibiþiile de „periferie culturalã aEuropei”, curatorii expoziþiei (cadre a Universitãþiide Arte ºi Design clujene), Radu Moraru, decanulFacultãþii de Arte Plastice ºi Alexandru Pãsat, ºefulsecþiei de Sculpturã adoptã o practicãexpoziþionalã nu lipsitã de riscuri, însã prudentnuanþatã, de inspiraþie PC1, vizând minareastereotipurilor vizuale tradiþionaliste ºimodificarea/updatarea codurilor vizuale existente,ca parte integrantã a proiectului construcþiei uneinoi identitãþi culturale, paneuropene. Nu putem sãnu reproducem aici un fragment deosebit desugestiv, din discursul d-nei Sabine Hentzsch2 -personaj important pe scena culturalã europeanãcontemporanã - vis-à-vis de aceastã temã: „Într-olume în care graniþele statale îºi pierd dinsemnificaþie ºi forme ale unei cooperãrisupranaþionale câºtigã importanþã, efectelemanipulãrii vizuale sunt definitorii. Înþelegereainterculturalã trebuie sã înceapã cu o desfiinþare astereotipurilor înainte de începerea unui dialogdespre identitãþi, similaritãþi ºi diferenþe. Dacãvrem sã luãm în serios diversitatea în unitate cape o trãsãturã fundamentalã a unui proceseuropean de integrare, atunci trebuie sã admitemaceastã diversitate a imaginilor, a codurilor, aidentitãþilor.”

Tehnica turnãrii în bronz, „impusã”participanþilor, conferã, în fapt, marea libertate aunei poetici plastice specifice, polimorfismulstructurãrii compoziþionale privilegiind, dupã caz,fie spontaneitatea modelajului, fie finisãriexemplare ºi/sau patinãri de fineþe, ºi, nu înultimul rând, viziunea temerarã, arhitecturametaforei formative, avantajând chiar ºi plasticienice se manifestã cu precãdere în alte genuri decâtsculptura, însã beneficiind de assist-ul unorturnãtori/turnãtorii în bronz specializate. Maiputea, însã, apãrea ºi riscul de a se prezenta doarmachete, la scarã redusã, a unor proiecte de artãmonumentalã, sau realizarea unor mici bijou-uri,mai aproape de vocaþia lor utilitarã, gen presse-papier, decât de nonºalanta superbie formalãinstituitã de un Benvenuto Cellini. Însã, dinfericire, contaminarea viziunii sculpturale cu

elemente alogene, aparþinând arhitecturii, picturii,graficii, colajului/instalaþiei ori chiar recuziteiartelor scenice, nu a condus, în acest caz, decât lao împrospãtare a imaginii plastice, la dizolvareacliºeelor de percepþie, ori la dislocarea unor ideipreconcepute ce postulau ca trãsãturi distincte,indispensabile ºi definitorii genului sculptural,caracterul/gradul de monumentalitate, armoniaansamblului ori coeziunea/coerenþa spaþialã. Toateacestea pot fi substituite ori chiar dublate deexpresivitatea obþinutã prin proporþionare grotescã(Radu Ciobanu, „Bachus”, Heide Warlamis,„Dimineaþã”, Ion Ristea, „Cap”), mutilare formalãdin perspectiva dimensiunii creºtine a existenþei,(Mihai Marcu, „Jertfã”, Marian Zidaru, „Cap deapostol”, Vasile Gorduz, „Rugãciunea”, MirceaSpãtaru, „Suplicia”), umor ºi delicatã caligrafiere3D (Dumitru Radu, „Sublim”, Florin Marin,„Trompety V”, Makkai Istvan, „Floare”), culoare(Vlad Berte, „CMYK”), texturã/patinã ºi rigoarearhitecturalã, (Radu Moraru, „Armurã”, MaximDumitraº, „Pasãre II”). În aceeaºi direcþie ademantelãrii cutumelor civilizaþiei tradiþionalefuncþioneazã ºi eclectismul tematic, coexistenþaimageriei oniricului cu elemente de „ready-made”(în lucrarea debordând de seva unei energiipozitive recuperatoare, „Restituiri subiective”,aparþinând Lilianei Moraru), tendinþã accentuatã ºide secularizarea/desacralizarea ontologicã (MirceaEnache, „Apostol”, Geta Caragiu, „Portic”), de o„post-modernã” imersiune în trivial & kitsch (AliceIliescu, „Sold”), de reiterarea cãutãrilormoderniste/abstracþioniste (Alexandru Pãsat,„Ctitor”, Daniel Pop, „Strãjerul”, Florin Tamba,„Portal”) ori chiar de resuscitarea unor modalitãþide expresie proprii unor curente pre-moderne(Ioan Mihele, „Prometeu”, Mariana Gordan, „Capde copil”). De remarcat metafora plasticã ºidramatismul scenic al unor lucrãri semnate de

(continuare în pagina 13)

Radu Moraru Armurã

· Eminescu & Beyoncé Constantin Cubleºan ... „Vieþii lui Mihai Eminescu”. Datele acestea...

Documents

Transcript of · Eminescu & Beyoncé Constantin Cubleºan ... „Vieþii lui Mihai Eminescu”. Datele acestea...