1

15 iunie 2010 – şedinţă comună

S U M A R

1. Aprobarea ordinii de zi şi a

programului de lucru.

3.

2. Omagierea a 121 de ani de la moartea

poetului Mihai Eminescu.

3.

3. Prezentarea, dezbaterea şi respingerea

moţiunii de cenzură „Opriţi genocidul social!”,

iniţiate de 120 de deputaţi şi senatori.

(Respinsă.)

5.

4. Proiectul de Lege privind unele măsuri

necesare în vederea restabilirii echilibrului

bugetar. (Adoptat.)

254.

5. Intervenţii cu privire la procedura de

numire a Consiliilor de administraţie al

Societăţii Române de Radiodifuziune şi al

Societăţii Române de Televiziune.

254, 259.

6. Informare privind depunerea la

secretarii generali ai Camerei Deputaţilor şi

258.

2

Senatului, în vederea exercitării de către

deputaţi şi senatori a dreptului de a sesiza

Curtea Constituţională, a Legii privind unele

măsuri necesare în vederea restabilirii

echilibrului bugetar.

3

S T E N O G R A M A

şedinţei comune a Senatului şi Camerei Deputaţilor

din 15 iunie 2010

Şedinţa a început la ora 10,25.

Şedinţa a fost condusă de domnul senator Mircea-Dan Geoană,

preşedintele Senatului, asistat de domnul senator Gheorghe David,

secretar al Senatului, şi de domnul deputat Valeriu-Ştefan Zgonea,

secretar al Camerei Deputaţilor.

Din prezidiu a făcut parte doamna deputat Roberta Alma

Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Stimaţi invitaţi,

Stimaţi reprezentanţi ai presei,

Declar deschisă şedinţa comună a Senatului şi Camerei

Deputaţilor. Doresc să vă anunţ că din totalul de 471 de parlamentari,

deputaţi şi senatori, şi-au înregistrat prezenţa, până în acest moment,

363 de parlamentari, fiind absenţi, până în acest moment, 108

parlamentari.

Constat că este întrunit cvorumul legal de şedinţă. Suntem în

4

plenul reunit al celor două Camere ale Parlamentului României.

Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului

au adoptat proiectul ordinii de zi şi proiectul programului de lucru

pentru şedinţa noastră comună de astăzi. Aveţi cu toţii aceste două

propuneri.

Sunt comentarii cu privire la ordinea de zi de astăzi? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră ordinea de zi. Cine este pentru?

Vă rog să votaţi. Cine este împotrivă? Cine se abţine? În unanimitate,

ordinea de zi a fost aprobată.

În legătură cu programul de lucru sunt observaţii sau sugestii?

Constat că nu. Supun votului dumneavoastră programul de lucru

pentru această zi de plen.

Cine este pentru? Cine este împotrivă? Cine se abţine?

Vă mulţumesc. În unanimitate, programul de lucru a fost

aprobat.

Înainte de a intra în ordinea de zi, domnul deputat Marian

Săniuţă ne-a solicitat, pe procedură, o intervenţie în faţa plenului

reunit al Camerei Deputaţilor şi Senatului.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Marian-Florian Săniuţă:

Vă foarte mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnă preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor colegi,

5

Înainte de începerea unei zile grele, importante, vă rog să-mi

permiteţi să fac recurs la o preţioasă aducere-aminte.

Sunt 121 de ani de când unul din simbolurile naţionale a trecut în

nefiinţă. Cel pe care noi, poporul român, l-am botezat „Luceafărul

poeziei româneşti” a trecut, în urmă cu 121 de ani, în dimineaţa zilei

de 15 iunie – aş spune eu, cu permisiunea dumneavoastră –, în tagma

geniilor.

De aceea, aş dori ca, astăzi, în mod simbolic, de la tribuna

Parlamentului să dau citire unei strofe din poezia lui Eminescu, iar

noi, cei care suntem într-o interesantă depărtare – apropiată de

Eminescu –, să-i înţelegem semnificaţiile.

„Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,

Tânără mireasă, mamă cu amor!

Fiii tăi trăiască numai în frăţie

Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,

Viaţa în vecie, glorii, bucurie,

Arme cu tărie, suflet românesc.

Vis de vitejie, fală şi mândrie,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc!”

Şi închei, stimaţi colegi, domnule preşedinte, doamnă preşedinte,

domnule prim-ministru, domnilor miniştri, cu un citat din Emil

Cioran, dintr-o scrisoare către Constantin Noica: „Fără Eminescu

neamul nostru ar fi neînsemnat şi aproape dispreţuit.”

Cred că toţi avem de făcut, astăzi, recurs la memorie. Vă foarte

mulţumesc. (Aplauze.)

6

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc, domnule deputat, pentru această intervenţie plină

de semnificaţii şi sensibilitate.

Intrăm în dezbaterea primului punct din ordinea noastră de zi:

dezbaterea şi votul asupra moţiunii de cenzură, iniţiate de 120 de

deputaţi şi senatori, ca urmare a angajării răspunderii Guvernului în

faţa Camerei Deputaţilor şi Senatului asupra Proiectului de lege

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului

bugetar, în şedinţa comună din 7 iulie 2010.

Vă informez că după prezentarea moţiunii de cenzură în şedinţa

comună din 9 iunie nu au fost înregistrate din partea iniţiatorilor cereri

de retragere a semnăturii acestora.

Întreb plenul reunit dacă astăzi şi acum sunt astfel de solicitări de

retragere de semnături din partea iniţiatorilor acestei moţiuni de

cenzură? Constat că nu.

În legătură cu dezbaterea moţiunii de cenzură, Birourile

permanente ale celor două Camere ale Parlamentului au hotărât să

propună timpul maxim afectat pentru dezbateri, după cum urmează:

Guvernului i se rezervă maximum 60 de minute, pe ca le

utilizează la începutul şi la încheierea dezbaterilor. Timpul maxim

alocat pentru dezbateri grupurilor parlamentare, potrivit numărului

membrilor acestora rezultat din alegeri, şi parlamentarilor

independenţi, este calculat la 20 de secunde pentru fiecare

parlamentar şi se prezintă astfel:

Grupul parlamentar al PDL – 56 de minute;

Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC – 54 de

minute;

7

Grupul parlamentar al PNL – 31 de minute;

Grupul parlamentar al UDMR – 10 minute;

Grupul parlamentar al Minorităţilor Naţionale – 6 minute;

Grupul parlamentar al senatorilor şi deputaţilor independenţi –

10 minute; Deputaţii şi senatorii independenţi, fără apartenenţă la grupuri

parlamentare – 3 minute.

Sunt obiecţii cu privire la repartizarea timpilor alocaţi

dezbaterilor noastre? Nu sunt.

Am rugămintea ca aceia care doresc să intervină prin liderii de

grup sau personal să ne prezinte această intenţie pentru a putea să vă

dăm cuvântul la momentul cuvenit.

Supun votului dumneavoastră aceste propuneri de repartizare a

timpilor de dezbatere. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Cine este

împotrivă? Cine se abţine? Cu majoritate de voturi, propunerile au

fost aprobate.

Secretarii de şedinţă, domnul senator Gheorghe David şi domnul

deputat Valeriu Ştefan Zgonea ne vor asista pe mine şi pe doamna

preşedinte Anastase în conducerea acestei şedinţe. Vă rog ca orice

solicitare de a interveni sau orice situaţie care ar putea apărea să fie

comunicată secretarilor de şedinţă de astăzi.

În conformitate cu prevederile art. 79 din Regulamentul

şedinţelor comune ale Senatului şi Camerei Deputaţilor, doresc să-l

invit la microfon pe domnul senator Dan Şova pentru prezentarea

moţiunii de cenzură.

Aveţi cuvântul, domnule senator.

8

Domnul Dan-Coman Şova:

Vă mulţumesc. Domnule preşedinte, în prealabil, aş vrea să vă

solicit să supuneţi aprobării colegilor deputaţi şi senatori prezentarea

moţiunii şi nu citirea integrală a ei, pentru a ne încadra în intervalul orar

de 60 de minute.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Înainte de a supune plenului reunit această sugestie, doresc să

solicit secretarilor generali ca textul integral al moţiunii să facă parte

din stenograma oficială a şedinţei noastre şi pentru a putea să punem

accentul pe dezbatere şi pe vot, să permitem ca domnul senator Şova

să prezinte moţiunea.

Cine este de acord cu această procedură de prezentare a

moţiunii? Vă rog să votaţi. Cine este împotrivă? Nu este nimeni

împotrivă. Cine se abţine? Nu sunt abţineri. În unanimitate, s-a

aprobat propunerea domnului senator Şova.

Domnule senator Şova, vă rog să prezentaţi moţiunea, în

condiţiile aprobate de plenul reunit.

Domnul Dan-Coman Şova:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnă preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Incoerenţa şi incapacitatea guvernelor conduse de Emil Boc au

9

mai generat şi alte moţiuni simple sau de cenzură, care, periodic, au

fost supuse atenţiei publice şi dezbaterii parlamentare. Anul trecut, o

moţiune de cenzură a primit, în premieră în istoria recentă a României,

suficiente voturi pentru a trece şi pentru a demite Guvernul Boc.

De data aceasta însă, Guvernul Boc 3 face ca situaţia din

România să ia o turnură nouă, deosebit de periculoasă. De la aspectele

administrării crizei economice şi sociale, problema României devine

una de agresiune asupra drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

Agresiunea împotriva democraţiei este dublată de aruncarea sub limita

sărăciei a milioane de cetăţeni români, a căror disperare este direct

proporţională cu dispreţul guvernanţilor.

Această moţiune de cenzură are ca scop blocarea genocidului

social pe care tăierea pensiilor şi a salariilor îl va produce. Cei care

vor vota această moţiune de cenzură votează împotriva condamnării la

sărăcie şi la faliment a milioane de români. Cei care nu vor vota

această moţiune trebuie să îşi asume, fiecare în parte, responsabilitatea

pentru dezastrul pe care îl vor produce în România.

Nu este o moţiune ideologică şi nici derivată dintr-o strategie

politică a unui partid. Este o moţiune prin care parlamentarii din

opoziţie, din toate partidele, se opun unor măsuri absurde, aberante şi

profund imorale.

Este de necontestat faptul că România este într-o situaţie gravă.

De la începutul crizei şi până în prezent, zilnic, circa 800 de români şi-

au pierdut locul de muncă. Avem un restanţier la fiecare cinci clienţi

care au luat credite bancare. În ultimul an, în fiecare zi, 250 de români

nu şi-au mai putut achita rata la bancă. Peste 300 000 de firme sunt

10

afectate grav de criza economică (în fiecare zi, peste 1 800 de firme au

fost afectate de criză). Însă toate acestea nu justifică restrângerea unor

drepturi şi libertăţi. Dificultăţile financiare nu justifică dictatura.

România nu trebuie să aleagă între ieşirea din criza economică şi

dictatură. România poate ieşi din criza economică doar păstrând

democraţia.

Niciun guvern din Europa nu a îndrăznit să ceară limitarea

drepturilor cetăţeneşti pentru asanarea finanţelor publice. Doar în

România lui Traian Băsescu, Emil Boc şi Elena Udrea tupeul este

împins până acolo încât să fie cerută limitarea drepturilor

fundamentale ale cetăţenilor prin diminuări substanţiale de salarii şi

pensii.

Folosirea siguranţei naţionale ca pretext de impunere, prin dictat,

a unor măsuri antipopulare este un pas politic de o gravitate extremă

pentru viitorul democratic al societăţii româneşti. Iar Traian Băsescu

face acest pas, declarând partidului său că „nu mai are ce pierde!”.

Poate că aşa o fi, în ceea ce-l priveşte, dar acest popor are totuşi ce

pierde dacă va mai tolera acest mod în care este guvernat.

Cetăţenii de azi nu trăiesc bine, sunt speriaţi de aroganţa

Guvernului şi de lipsa de realism a acestuia, sunt ameninţaţi cu

şomajul şi suferă din cauza aceasta, şi-au pierdut orice încredere în

guvernanţi şi în capacitatea acestora de a limita efectele crizei

economice. Considerăm că este de datoria noastră să arătăm gravele

erori ale acestui proiect de lege, precum şi consecinţele economice şi

sociale la fel de grave pe care le-ar avea aplicarea respectivelor

măsuri.

11

Măsurile propuse de Guvernul Boc sunt antisociale şi

neeconomice.

Sunt antisociale fiindcă diminuează drepturile salariale, de pensii

şi asigurări sociale şi vor conduce la scăderea drastică a puterii de

cumpărare a salariaţilor bugetari, a pensionarilor, a şomerilor şi a

beneficiarilor de drepturi sociale. Cei mai afectaţi sunt cei cu venituri

mici şi foarte mici. Reducerea veniturilor pentru aproape 15 milioane

de români va conduce la diminuarea consumului şi producţiei interne

de bunuri şi servicii. Se vor pierde în continuare locuri de muncă, fapt

care va genera descreştere economică şi reducerea în continuare a

veniturilor bugetare.

Reducerea substanţială a veniturilor cetăţenilor nu este numai

efectul inevitabil al crizei economice, ci mai ales al incapacităţii de a

sprijini şi relansa economia românească, astfel încât să crească

veniturile încasate la buget. Guvernul Boc 3 a decis să reducă salariile

şi pensiile, dar fără să se atingă de alte capitole ale cheltuielilor

publice. Şi, atunci, întrebarea care se pune este: ce garanţii oferă acest

Guvern incompetent, fără performanţă în colectarea veniturilor

bugetare, că aceste venituri reduse acum cetăţenilor vor fi încasate de

români în 2011…? Niciuna.

Tragedia va fi cu atât mai mare cu cât vorbim de un procent

semnificativ de cetăţeni care se vor afla brusc în situaţia de a nu-şi mai

putea achita creditele şi cheltuielile curente. Vorbim de peste 15

milioane de oameni care sunt afectaţi de măsurile preconizate în acest

proiect de lege.

Iată cum vor scădea veniturile principalelor categorii

12

profesionale sau sociale, de la caz la caz:

- poliţist: astăzi 2 000 de lei, după reducerea de 25% va avea 1

500 de lei;

- cercetător principal: astăzi 2 000 de lei, după reducerea de 25% va

avea 1 500 de lei;

- medic primar: astăzi 1 600 de lei, după reducerea de 25% va

avea 1 125 de lei;

- profesor: astăzi 1 400 de lei, după reducerea de 25% va avea 1

050 de lei;

- pensionar: astăzi 678 de lei, după reducerea de 15% va avea 576 de

lei;

- şomer: astăzi 450 de lei, după reducerea de 15% va avea 382 de

lei.

Aceste măsuri sunt ineficiente şi imorale. Prin efectul de domino

social vor accentua criza şi nu o vor stopa.

Impactul bugetar al reducerii salariilor cu 25% arată că economia

totală va fi una de circa 0,7–1,2% din PIB într-o evaluare anualizată

(cifrele variază în funcţie de metodologia de calcul folosită). Câtă

vreme cheltuielile cu personalul pe primul trimestru au fost de doar

2,2% din PIB, deci mai mici extrapolate pentru tot anul, este evident

că procentul de reducere este relativ mic, iar economiile bugetare nu

se compară cu efortul pe care îl vor face familiile afectate.

În ceea ce priveşte nivelul de trai, în prezent, din familiile în care

cel puţin un membru lucrează la stat, circa 75% îşi pot satisface

nevoile de consum curent cu veniturile din salarii. O scădere a

salariilor cu 25% duce la scăderea drastică a acestei ponderi de la 75%

13

la 30%. Dacă scăderea este de doar 15% per familie (adică doar unul

dintre soţi lucrează la stat şi îi scade cu 25% salariul, celălalt rămâne

cu salariul constant de la privat), procentul ar fi cam 40%. Rezultă că

între 60% şi 70% din familiile în care cel puţin un membru lucrează la

stat vor intra în situaţia în care nu îşi vor putea acoperi nevoile de

consum curent, faţă de 25% în prezent.

În aceste condiţii, este evident că decizia de scădere a salariilor,

pensiilor şi a altor drepturi băneşti nu este adecvată, iar măsurile

alternative propuse de preşedintele Traian Băsescu – fie reducerea

salariilor bugetarilor cu 25%, a pensiilor din sistemul public cu 15% şi

a altor drepturi şi indemnizaţii, fie creşterea taxelor şi impozitelor – nu

pot asigura relansarea economiei româneşti.

Cine stabileşte care este „soluţia corectă”?

Prima eroare politică a prezentului proiect de lege constă în

afirmaţia autorilor lui că aceasta ar fi „soluţia corectă”. Această soluţie

– dictată, în direct şi la oră de vârf, în seara zilei de 6 mai 2010 – a

luat prin surprindere nu numai delegaţia Fondului Monetar

Internaţional, Băncii Mondiale şi Comisiei Europene, ci chiar şi pe

miniştrii Guvernului României! Timp de aproape o lună de zile, toată

strădania guvernanţilor a fost să demonstreze că acesta este răul cel

mai mic dintre două posibile (ori tăierea salariilor şi pensiilor, ori

majorarea TVA şi a impozitului pe venit şi profit). Nimic mai fals! În

realitate, între cele două variante se întinde o plajă largă de alte soluţii.

Acestea au fost prezentate în mod repetat în public în ultima perioadă.

Există soluţii formulate de sindicate; există soluţii ale specialiştilor

din diverse domenii, ale cercetătorilor şi institutelor cu profil

14

economico-social; există soluţii prezentate de partidele politice de

opoziţie; partidele din opoziţie – PSD, PNL, PC – au elaborat propriile

lor pachete cu soluţii alternative, menite nu numai să reducă deficitul

bugetar, ci şi să relanseze creşterea economică, să mărească veniturile

la buget. Dar nimeni de la putere n-a vrut să vadă şi n-a vrut să audă

altceva decât „soluţia corectă” dictată de la Cotroceni.

Acest Guvern trebuie să plece, în primul rând pentru a lăsa loc

liber construirii unui mix de soluţii, indiferent de paternitatea lor, dar

selectate după un singur criteriu: al convergenţei spre sacrificii sociale

cât mai mici şi spre reluarea creşterii economice. În perioada creşterii

economice, profitul din economie a fost privatizat, iar acum, în

recesiune, pierderile din economie încep să fie naţionalizate pe pielea

celor săraci. Faimoasa „solidaritate”, atât de mult invocată, nu înseamnă

deloc privatizarea câştigurilor şi naţionalizarea pierderilor! Împărtăşim

pe deplin punctul de vedere al sindicatelor privind nevoia de repartizare

echilibrată şi echitabilă a costurilor crizei.

S-a tot spus că „mediul privat a suportat deja costurile crizei,

acum este rândul sectorului bugetar”. Manipularea este vădită.

Suportarea de către mediul privat a şocurilor crizei de anul trecut a

însemnat, în esenţă, trimiterea salariaţilor în şomaj, restrângerea

activităţii firmelor, diminuarea câştigurilor de natură salarială a

angajaţilor rămaşi. Deci şi în mediul privat tot oamenii simpli, în carne

şi oase au avut de suferit.

Aplicarea măsurilor propuse acum se va propaga şi asupra

mediului privat, pentru că scăderea puterii de cumpărare a celor din

sistemul public se va reflecta în scăderea cifrei de afaceri tot a celor

15

din mediul privat. În plus, toţi cei care aparţin mediului privat –

patroni şi angajaţi, deopotrivă – au nevoie şi au dreptul să pretindă

servicii publice fără de care nu pot trăi; au nevoie de medici şi spitale;

au nevoie de şcoli şi profesori pentru copiii sau nepoţii lor; au nevoie

de poliţişti şi gardieni publici care să le apere liniştea şi proprietăţile;

au nevoie de magistraţi la care să-şi caute şi să-şi obţină dreptatea. Or,

cine poate crede, chiar din mediul privat fiind, că recentele amputări

de venituri ale salariaţilor din sistemul bugetar nu se vor reflecta într-o

scădere a nivelului acestor servicii publice, în creşterea tentaţiei spre

corupţie, în blocaje birocratice şi administrative pe la diverse instituţii,

în amplificarea infracţionalităţii şi tâlhăriei la drumul mare?

„Cancerul bugetar” este clientela portocalie.

Financiar, miza acestor două măsuri radicale, referitoare la

salarii şi pensii, o constituie o sumă de circa 3 miliarde de euro. Nu

intrăm aici în calcule şi detalii, dar atât reprezintă diferenţa de 2,3%

din PIB dintre un deficit prognozat de 9,1%, faţă de unul acceptat de

6,8%.

Nu credem că suma în sine reprezintă o dificultate pentru o ţară

ca România, atât de mare încât trebuie să impunem cele mai drastice

tăieri din Europa. Această sumă a fost doar pretextul pentru Traian

Băsescu de a opera ceea ce el a numit „cancerul din buget”. În

viziunea lui antisocială, antipopulară şi, deloc în ultimul rând,

antinaţională, salariile profesorilor, medicilor, militarilor, poliţiştilor,

ca şi pensiile muncite ale oamenilor reprezintă un „cancer pe buget”.

Această viziune trebuie respinsă categoric, prin votul nostru, al

parlamentarilor României. Asemenea costuri n-au cum să reprezinte

un „cancer bugetar”. Cancerul bugetar se află în cu totul altă parte. Se

16

află în jaful de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei,

despre care vorbea deunăzi doamna ministru Udrea. Se află în

preţurile pe kilometrul de drum asfaltat pe care le plăteşte domnul

ministru Berceanu, de 4-5 ori mai mari în comparaţie cu alte ţări. Se

află în toate achiziţiile publice încredinţate soţiilor de primari PDL ori

mamelor octogenare de senatori PDL. Despre acest adevărat cancer al

bugetului, pe care-l reprezintă achiziţiile publice, Guvernul tace mâlc

în proiectul său de lege, dintr-un motiv simplu: acela de a nu deranja

interesele, portofelele şi „tabla împărţirii” pe care o practică clientela

politică a actualilor guvernanţi.

Autorul real şi moral al acestui proiect de lege, Traian Băsescu,

vorbea despre „stat clientelar”, aruncând anatema asupra persoanelor

care s-au pensionat anticipat sau pe caz de boală. Încă o încercare de

ostilizare a unor oameni împotriva altora. Este evident că oamenii

aflaţi în această situaţie nu pot să fie consideraţi „clienţii propriilor

bani”, ai contribuţiilor sociale plătite din buzunarul lor, o perioadă mai

scurtă sau mai lungă de timp, pentru asigurarea de sănătate şi pentru

pensii.

Pensionarii n-au cum să devină „clienţii” propriilor contribuţii

băneşti! Oamenii au dreptul să decidă conform propriei voinţe sau

stări de sănătate când anume încetează să mai fie activi în câmpul

muncii şi să se pensioneze. Din acel moment, ei nu pretind decât să

primească de la stat pensia cuvenită, mai mare sau mai mică, potrivit

contribuţiilor pe care le-au plătit sau potrivit legii pe baza căreia s-au

pensionat.

Nu statul, ca instituţie şi subiect de drept, este clientelar; după

cum nici Constituţia, în sine, nu poate fi clientelară. Clientelar poate fi

17

doar un regim politic care administrează treburile statului, cum este

cazul actualului regim politic din România. Aici se află localizată

tumoarea malignă care secătuieşte vlaga bugetului – în regimul politic

clientelar care căpuşează veniturile bugetare.

Stimaţi colegi,

Ne îngăduim să vă semnalăm faptul, inimaginabil într-o

societate normală, că articolul 53 din Constituţie a ajuns să fie invocat

pentru a doua oară în opt luni, de data aceasta ca motivare

pentru restrângerea dreptului la muncă, reducerea veniturilor obţinute

din muncă şi reducerea pensiilor.

Articolul 53 din Constituţie prevede următoarele:

„(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns

numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea

securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a

drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale;

prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori

ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o

societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia

care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a

aduce atingere existenţei dreptului sau libertăţii.”

Curtea Constituţională s-a pronunţat. În sinteză, Decizia Curţii

Constituţionale nr. 1414 precizează în legătură cu art. 53, următoarele:

1. „restrângerea unor drepturi este prevăzută ca excepţie”, dar

Guvernul Boc o transformă deja în regulă;

18

2. „statul are obligaţia de a găsi soluţii de contracarare a crizei”,

dar Guvernul Boc se dovedeşte incapabil de aşa ceva;

3. diminuarea veniturilor, operată deja, „nu poate constitui o

măsură pe termen lung”, dar Guvernul Boc deja o repetă, agravând-o

prin extinderea formei şi duratei de aplicare, generalizare socială şi

profunzimea amputării de venituri;

4. „prelungirea unor măsuri de acest tip poate determina efecte

contrarii celor vizate, în sensul tulburării bunei funcţionări a

instituţiilor publice”, afirmă Curtea Constituţională, fapt ce confirmă

că actualele măsuri ale Guvernului sunt o cauză a tulburării ordinii

publice şi siguranţei naţionale, şi nu efectul existenţei acesteia.

În legătură cu faimosul art. 53 din Constituţie, am putea spune

nu că siguranţa naţională şi ordinea publică pot să justifice măsurile

luate de Guvern; situaţia este exact pe dos: aceste măsuri sunt cele

care pun în pericol ordinea publică şi siguranţa naţională! Aceste

măsuri, şi nu altceva au scos oamenii în stradă! Aceste măsuri au

iradiat o stare generală de nemulţumire şi de protest în întreaga ţară!

Deci Guvernul ar trebui să-şi aplice articolul 53 în primul rând sieşi!

Măsurile propuse de Guvern sunt cele care pun în pericol

ordinea publică şi siguranţa naţională! Aceasta, în timp ce cheltuielile

cu achiziţiile publice au rămas neatinse, pentru a se perpetua dijma şi

zeciuiala boierească, astfel încât potentaţii să-şi păstreze privilegiile

obţinute şi nivelul de trai cu care s-au obişnuit.

Proiectul Guvernului are în vedere o reducere drastică a

veniturilor nete din sistemul public şi a pensiilor, fără să se facă nicio

referire la modul în care poate fi absorbit de economia reală personalul

19

disponibilizat din sectorul public.

Proiectul ignoră complet căile redirecţionării forţei de muncă către

economia reală, funcţională, şi mediul de afaceri, singurele care sunt

capabile să susţină locuri de muncă şi să producă venituri la bugetul de

stat.

Legea propusă de Guvernul Boc 3 este nu numai injustă, dar şi

distructivă pentru societatea românească pe termen lung. Ani de zile s-

au făcut eforturi pentru ca în administraţia publică să fie cooptaţi tineri

cu studii de specialitate, capabili să promoveze politici publice

eficiente. Ani de zile s-a urmărit profesionalizarea angajaţilor bugetari

şi s-au derulat programe pentru creşterea productivităţii muncii în

sectorul public. În cadrul acestor măsuri, s-a avut în vedere inclusiv

acordarea unor salarii corespunzătoare calităţii muncii prestate.

În redactarea proiectului acestei legi a fost ignorat de la bun

început principiul fundamental în baza căruia o persoană este

remunerată în orice stat de drept: corelarea performanţei profesionale

cu veniturile salariale. Or, ceea ce reuşeşte să facă acum Guvernul Boc

3 este să arunce întregul sistem public cu 20 de ani în urmă. Pentru că,

în urma aplicării acestei legi, vom asista la degradarea serviciilor

dedicate cetăţeanului, ne vom confrunta cu ghişee publice aglomerate

şi cu un tratament din partea funcţionarilor pe măsura banilor primiţi.

Legea va însemna, de fapt, distrugerea administraţiei publice, iar

taxele şi impozitele din ce în ce mai mari – pentru că majorarea lor,

din toamnă, este deja prefigurată – vor reprezenta biruri pentru

ineficienţă.

Guvernul Boc a ales să împartă sărăcia în România, dar şi

20

aceasta în mod inechitabil, fiind neputincios să promoveze politici

economice care să producă prosperitate.

În România guvernată de Cabinetul Boc nu mai este răsplătită

performanţa profesională şi nici efortul în muncă. Nu contează

profesionalismul, pentru că oricum eşti încadrat într-o grilă strâmtă.

Nu contează dacă munceşti peste program, pentru că oricum orele

suplimentare nu sunt plătite.

Prin adoptarea acestui proiect de lege, Guvernul ignoră

principiul solidarităţii sociale, atât de necesar pe perioade de criză

economică. Dimpotrivă, prin acest act normativ, Guvernul Boc 3

încurajează nemulţumirile sociale, promovează discriminarea între

diverse categorii de salariaţi, dovedeşte o atitudine contrară intereselor

majorităţii societăţii româneşti.

Stimaţi colegi,

Dacă raportăm prestaţia politică, în ansamblu, a actualului

Executiv şi performanţa individuală a fiecărui ministru în domeniul

politicilor publice la timpul scurs de la instalarea la putere, dar mai

ales la promisiunile şi angajamentele făcute de PDL în faţa naţiunii, în

decembrie 2009, împreună cu Traian Băsescu, concluzia este una

singură: avem de-a face cu cel mai incompetent şi neperformant

Guvern pe care l-a avut România vreodată! În pofida timpului relativ

scurt de când s-a reinstalat la putere, Guvernul Boc 3 a confirmat

opera ediţiilor sale anterioare, accentuând criza multiplă pe care a

provocat-o în România: economică, socială, politică şi morală.

Am aflat nu o dată, prin vocea preşedintelui Traian Băsescu, că,

de fapt, sarcina Guvernului şi a Domniei Sale nu a fost aceea de a

21

scoate România din criză. Adevărata miză a actualului regim a fost,

luni în şir, numai lupta pentru putere, pentru că partidul prezidenţial a

mobilizat energii nebănuite, a minţit şi a încurajat vrajba între oameni,

a numit şi a conectat clientela politică la instituţiile statului şi la

fondurile publice, a pus între paranteze Constituţia – toate acestea

pentru ca domnul Băsescu să obţină al doilea mandat de preşedinte.

Din cei 18 ani care au trecut de la primele alegeri constituţionale

din 1992, Partidul Democrat a fost la putere timp de 10 ani, adică mai

mult de jumătate! Iar în ultimii şase ani, România s-a aflat sub stăpânirea

preşedintelui-jucător. În timp ce Guvernul se ocupa cu epurările politice

din întreaga administraţie locală şi centrală, se împărţeau posturi şi se

„ungea” clientela politică cu funcţii şi demnităţi – e cunoscută „noaptea

cuţitelor lungi” din 1 spre 2 octombrie anul trecut –, România reală se

prăbuşea cu fiecare zi care trecea: 700 000 de şomeri, peste 100 000 de

firme mici şi mijlocii închise sau suspendate din cauza impozitului

minim, spitale în care oamenii nu-şi mai găsesc vindecarea din cauza

lipsei de medicamente.

În loc să caute soluţii viabile de relansare şi susţinere a

economiei reale, Guvernul Boc 3 a preferat să pună gaj România

pentru un împrumut împovărător la Fondul Monetar Internaţional,

care a adus o datorie de 2 500 de euro pe capul fiecărui salariat. Iar

banii s-au evaporat, precum apa turnată în nisip, fără niciun efect

asupra economiei reale. Acum, cetăţenii acestei ţări se văd puşi în

situaţia cumplită de a lupta pentru supravieţuire, pentru găsirea unor

soluţii de a-şi achita impozitele şi taxele tot mai mari, ratele şi

creditele la bănci, pentru a plăti, de fapt, factura realegerii lui Traian

22

Băsescu în funcţia de preşedinte.

Criza socială, generată de măsuri de austeritate luate haotic,

condamnă categoriile cu venituri mici şi foarte mici la o luptă pentru

supravieţuire, la care nu au fost forţate nici chiar în timp de război.

Reducerea cu 15% şi a pensiilor de 4 milioane de lei, şi a celor

de 100 de milioane de lei arată dispreţul şi nepăsarea faţă de soarta a

milioane de români.

România nu poate ieşi din criza economică punând povara

acesteia pe umerii celor mai săraci dintre cetăţenii săi. O naţiune nu

poate fi nici puternică, nici sănătoasă dacă mulţi dintre membrii săi

sunt condamnaţi la mizerie, disperare, foamete şi, pas cu pas, la

moarte, în timp ce clientela portocalie, asemenea unor „pisici

îmbuibate”, huzureşte pe banii publici. În timp ce ţara sărăceşte,

averile celor de la putere cresc rapid şi nesimţit.

Criza politică a atins apogeul spre sfârşitul anului trecut, când

goana după găsirea celei mai bune căi de fraudare a alegerilor

prezidenţiale a devenit singura prioritate a Guvernului. Partidul-stat

PDL a subordonat întreaga activitate din administraţie, inclusiv pe

plan extern, obiectivului realegerii lui Traian Băsescu. Dacă Traian

Băsescu a trebuit să câştige, nimic nu a fost prea puţin pentru acest

scop: nici sutele de mii de şomeri şi nici regresul unei economii

fragile. În plină criză economică, în Cabinetul Boc 95% era politică

electorală şi 5% administraţie clientelară, după cum mărturisea chiar

un membru al Cabinetului.

Atitudinea sfidătoare, arogantă şi opacă a guvernanţilor faţă de

cei mulţi a aruncat România cu mulţi ani în urmă, îndepărtând oamenii

de politică şi epuizând încrederea lor în autoritatea publică. Plătitorul

23

de taxe şi impozite, cel asupra căruia se răsfrâng erorile unui Guvern

de incompetenţi, este mult mai preocupat de însănătoşirea mediului

economic şi de siguranţa zilei de mâine pentru propria familie.

Mascarada, circul şi manipulările la care recurge actuala putere nu mai

interesează pe nimeni, singura reacţie a oamenilor fiind una de

dezgust, care se răsfrânge, din păcate, asupra întregii clase politice. Criza morală este cu siguranţă cel mai cumplit efect care a lovit

populaţia României în urma guvernării Băsescu-Boc. Până acum,

cetăţeanul român mai avea o speranţă: indiferent de cât de greu i-ar fi

fost din punct vedere economic, indiferent de cât de scârbit ar fi fost

de scandalurile politice, ştia că este protejat de legile unui sistem

democratic. Dar preşedintele-jucător a transformat România întreagă

în parcul său de distracţii, răsucind şi contorsionând într-un montagne-

russe ameninţător legea fundamentală şi aruncând în tunelul groazei

milioanele de cetăţeni din această ţară. Şmecheria a fost înălţată la

rang de politică publică, minciuna plină de seninătate a devenit

principala cale de comunicare publică, iar eludarea legii este privită ca

o virtute şi abilitate personală. Guvernul actual a pus sub semnul

întrebării funcţionarea unor instituţii fundamentale ale statului, le-a

discreditat şi le-a furat autoritatea.

În acest timp s-a mai petrecut un lucru grav pentru democraţia

românească. Într-un mod fără precedent şi deosebit de periculos

pentru corpul naţiunii române, în total dispreţ faţă de români, puterea

executivă se subsumează, mai nou, doar Palatului Cotroceni. Prim-

ministrul a oferit pe tavă Preşedintelui României Guvernul pe care îl

conduce, reuşind să-l şteargă din paginile Constituţiei de la capitolul

24

„Puterea executivă”. Traian Băsescu a devenit purtătorul de cuvânt al

Guvernului României, cel care intervine pe o piaţă liberă şi care dă

lecţii tuturor: analiştilor economici, bursei de valori, instituţiilor

financiare şi chiar Băncii Naţionale. Inclusiv legea pe care o discutăm

acum în Parlament a fost anunţată, încă din 6 mai anul curent, tot de

preşedintele Traian Băsescu, ale cărui preţioase indicaţii Guvernul

actual doar le transpune fără crâcnire în practică, fără discernământ şi

fără ezitare. În răstimpul de când au fost instalate la putere, toate

ediţiile Guvernului Boc s-au legitimat doar în faţa preşedintelui

Băsescu şi în favoarea acestuia, şi nu cum este normal şi

constituţional, în faţa Parlamentului şi pentru interesele celor pe care

ar trebui să-i reprezinte, adică milioanele de cetăţeni români.

Încrederea naţiunii în Guvern a dispărut.

Acest proiect de lege este justificat de Guvern ca făcând parte din

birul moral pe care guvernanţii l-au angajat în faţa Fondului Monetar

Internaţional. Dar trebuie să amintim că nu Fondul Monetar Internaţional

a propus aceste măsuri! Fondul Monetar Internaţional a fixat doar o ţintă

de reducere a deficitului bugetar şi a pretins ca toate măsurile respective

să fie cu adevărat întemeiate şi acceptate de către beneficiarii lor. Or,

decizia asumării răspunderii pentru această lege a fost luată chiar dacă

proiectul a generat ample proteste, la nivelul tuturor categoriilor socio-

profesionale de bugetari.

Proiectul legii pentru restabilirea echilibrului bugetar introduce

în România cel mai mare grad de conflict şi de contestare din ultimii

15 ani. Niciodată un Guvern care a intenţionat să angajeze

răspunderea nu a avut o ripostă mai solidă din partea unor categorii

25

profesionale, din partea sindicatelor, a unei largi părţi a societăţii.

Niciodată un proiect de lege nu a fost mai contestat ca acum. Şi,

cu toate acestea, Guvernul a ales să ignore vocea societăţii şi să îşi

ducă la îndeplinire demersul, ca şi cum el ar viza persoane care nu

locuiesc în această ţară.

Stimaţi colegi,

Măsurile de austeritate decise de Guvern nu sunt măsuri

anticriză; ba, aşa cum sunt concepute, pot accentua recesiunea şi chiar

stopa o redresare de durată şi solidă a statului român. Sunt măsuri ale

disperării, simpliste şi din topor, elaborate pe genunchi, după ce

Guvernul a descoperit că nu-i poate păcăli pe reprezentanţii Fondului

Monetar Internaţional. Economişti de reputaţie internaţională,

practicieni în politicile globale au avertizat însă că astfel de măsuri,

care lovesc în puterea de cumpărare, ar putea accentua recesiunea.

Guvernul promite că aceste măsuri de austeritate vor dura până la

31 decembrie. Poate. Dar, la cum arată acum lucrurile, este foarte

probabil ca România să se blocheze, iar presiunea socială să devină

insuportabilă. Poate atunci va înţelege şi Traian Băsescu faptul că un

chirurg incompetent, cam necinstit şi în care pacientul nu mai are

niciun strop de încredere nu are absolut nicio şansă să-l vindece de

cancer, dar îl poate ucide.

Stimaţi colegi,

Înainte de a concluziona, repetăm ceea ce este foarte clar din

punctul nostru de vedere:

- reducerea salariilor pentru 1,4 milioane de bugetari cu 25%,

începând cu luna iunie, este neconstituţională, pentru că drepturile

26

salariale sunt stabilite prin legi şi ca urmare a negocierilor libere,

democratice, concretizate în contractele colective de muncă, semnate

şi înregistrate la structurile Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei

Sociale. Încălcarea lor este un grav atentat la adresa libertăţilor

cetăţeneşti, respectarea legilor din domeniul salarizării şi dialogului

social liber pe o piaţă a muncii democratică.

- reducerea pensiilor cu 15%, începând cu luna iunie, pentru toţi

cei 5,7 milioane de pensionari români este un act abuziv, nelegal şi

neconstituţional. A reduce pensia, ca drept de asigurare socială, pe

motiv că temporar sistemul este în criză economică, pe fondul

reducerii veniturilor, este un abuz grav. În acest sens s-a pronunţat

clar, în mai multe situaţii similare, şi Curtea Constituţională a

României, afirmând că pensiile în plată nu pot fi diminuate. Orice

acţiune în instanţă a pensionarilor va fi câştigată de aceştia, iar

daunele materiale şi morale vor fi suportate, cu costuri suplimentare,

tot de statul român, din bugetul de stat, din banii contribuabililor

români. Pentru acest motiv, Guvernul Boc trebuie să fie demis.

- reducerea ajutoarelor de şomaj şi a celorlalte drepturi sociale

prevăzute în pachetul legislativ prin care Guvernul Boc îşi asumă

răspunderea este un grav atentat la siguranţa socială a celor mai nevoiaşi

cetăţeni români, beneficiari de drepturi sociale, care prin reducerea lor

nu vor mai avea mijloacele materiale necesare întreţinerii lor şi a

familiilor lor. Statul este dator, conform Constituţiei, să-şi protejeze

cetăţenii, cu atât mai mult în perioade de criză economică. Propunând

aceste reduceri majore pentru cele mai vulnerabile categorii de cetăţeni,

beneficiari de indemnizaţii de şomaj şi alte drepturi de protecţie socială,

27

se încalcă art. 41 din Constituţie – „Munca şi protecţia socială” şi art. 47

din Constituţia României referitor la nivelul de trai.

Stimaţi colegi,

Pentru toate motivele prezentate mai sus, am depus prezenta

moţiune de cenzură, singurul element democratic care va pune

oprelişte unei legi arbitrare, prin care se oficializează jaful din

buzunarul oamenilor, şi unui Guvern incompetent, care ignoră

interesele majorităţii populaţiei.

Dar, domnule Boc, vă faceţi vinovat nu numai de incompetenţă.

Principala acuză pe care v-o aducem este cea de disoluţie a autorităţii

statului. Aţi blocat instituţii, aţi încălcat legile ţării, v-aţi bătut joc de

reguli. Aveţi o singură viziune: asigurarea, cu orice preţ, a supremaţiei

lui Traian Băsescu. V-aţi transformat în argatul celui care împinge

spre haos România, pe care o consideraţi moşia preşedintelui.

Cetăţenii români nu sunt iobagii dumneavoastră! Nu ne regăsim în

mentalitatea de slugă pe care o afişaţi în faţa domnului Băsescu.

Prin formula de susţinere la care aţi recurs, nu aveţi legitimitatea

de a conduce România, iar miniştrii dumneavoastră nu mai pot emite

pretenţia să reformeze sectoare importante în numele cetăţenilor

români. Guvernul dumneavoastră – care este al lui Traian Băsescu, şi

nu al cetăţenilor – este incapabil să conducă ţara într-o asemenea

perioadă de criză şi să răspundă interesului public.

Stimaţi colegi de la PDL, UDMR şi UNPR,

Fiecare dintre dumneavoastră va trebui să meargă acasă, în faţa

celor care v-au ales, să le explice că singura soluţie pe care o aveţi este

să le tăiaţi pensia câştigată prin muncă şi salariul. Va trebui să vă

28

asumaţi aceste măsuri dacă această moţiune de cenzură nu va reuşi. Şi

vă asigurăm că vom transmite, fiecare dintre noi, tuturor cetăţenilor

României că autorii sărăciei şi mizeriei în care veţi îngropa România

sunteţi dumneavoastră.

Astăzi aveţi posibilitatea legală, democratică de a tăia nodul

gordian al acestei guvernări ilegitime şi compromise, aveţi şansa de a

vota pentru o moţiune de cenzură îndreptată împotriva unei legiferări

ce scade veniturile directe ale peste 7 milioane de oameni. Sunt măsuri

care, indirect, vor atinge aproape 15 milioane de români şi vin din

partea unui Guvern evident incompetent, care nu-i mai reprezintă pe

români. Aveţi şansa de a abandona tipul de politică conflictuală şi

machiavelismul impus de la Cotroceni, slujirea unui singur om şi a

proiectelor sale personale.

Stimaţi guvernanţi,

Când vocea naţiunii vă spune foarte clar că sunteţi pe un drum

greşit, când oamenii împărţiţi şi învrăjbiţi – profesori, cadre medicale,

magistraţi, funcţionari publici, pensionari, sindicalişti – vă spun

acelaşi lucru – că nu le mai apăraţi interesele –, când e limpede că nu

mai aveţi susţinerea celor pentru care, chipurile, vă întruniţi la Palatele

Cotroceni şi Victoria şi în numele cărora vă ridicaţi salariile,

indemnizaţiile şi comisioanele de succes, atunci aveţi o singură

soluţie: să vă daţi demisia şi să plecaţi acasă! Aşteptăm acest gest care

ar trebui să izvorască din bun-simţ şi din onoare, din respectul faţă de

cetăţeni! (Aplauze îndelungate.)

Nu aţi făcut acest lucru până acum pentru că nu aveţi aceste

valori; ciolanul puterii este mult prea tentant şi prea important pentru

29

partidul dumneavoastră.

Această moţiune de cenzură nu este doar o formă de luptă

parlamentară. Mai mult decât oricând, nu este o formalitate! Este

singura şansă pe care milioane de pensionari şi de salariaţi o au pentru

a nu se afunda în sărăcie.

Răspunderea pentru măsurile aberante de austeritate revine,

desigur, în primul rând preşedintelui Traian Băsescu şi Guvernului

Emil Boc, însă răspunderea finală aparţine celor 471 de parlamentari.

Fiecare dintre cei 471 de parlamentari este responsabil în faţa naţiunii,

a celor care i-au acordat încrederea şi, ultima ratio, a conştiinţei

fiecărui deputat şi senator.

România se află în faţa unei opţiuni majore: fie este aruncată

într-o criză socială şi economică şi mai profundă, prin adoptarea

legilor propuse de Guvern, fie Cabinetul Emil Boc este demis,

deschizându-se calea pentru găsirea altor soluţii politice, economice şi

sociale. Alegerea este clară, chiar dacă ea poate fi dificilă pentru

parlamentarii care compun arcul guvernamental.

Partidul Social Democrat, împreună cu sindicatele, cu partenerii din

opoziţie, având în spate dorinţa a milioane de cetăţeni ai României, îi

cheamă pe toţi parlamentarii să voteze pentru această moţiune de cenzură

pentru a putea privi cu demnitate în ochii naţiunii. „Colaboraţionism” sau

„Demnitate responsabilă” sunt cele două opţiuni. Absenteismul înseamnă

laşitate.

Azi, avem şansa cu toţii de a ne pune în slujba oamenilor care

ne-au votat şi ne-au desemnat uninominal să le reprezentăm interesele

în Parlament. Cine votează în favoarea Guvernului Emil Boc sprijină

30

continuarea prăduirii naţiunii de către clientela de partid. Cine votează

împotriva Cabinetului Emil Boc este alături de cetăţenii României.

(Aplauze îndelungate.)

Vă cerem aşadar să votaţi împotriva acestor tăieri şi pentru o

nouă şansă pentru România.

Iniţiatorii acestei moţiuni au prezentat deja un plan de măsuri

alternative. Deja considerăm că este nevoie de o altă abordare, de un nou

contract social, de o viziune care să aibă în prim-plan locurile de muncă.

E nevoie de o nouă soluţie pentru dezvoltarea României. E nevoie de un

nou model, care să stimuleze creşterea economică pentru bunăstarea

cetăţenilor. E nevoie de stimularea economiei, pentru a se reveni la o

creştere economică susţinută şi la o distribuţie echitabilă a beneficiilor

acesteia.

Un nou contract social trebuie să aibă la bază dialogul dintre

toate vocile importante ale societăţii. Pentru aceasta, trebuie plecat de

la construcţia unui alt Guvern, unul format din oameni competenţi şi

capabili să inspire încredere. E nevoie de încredere din partea

oamenilor într-un nou Guvern şi într-un plan cinstit, care poate scoate

ţara din criză. Şi e nevoie de competenţă din partea unui Guvern care

are ca scop modernizarea societăţii şi eficientizarea unui stat care, în

ultimii ani, a fost deturnat de la scopul său social. Articolul 47 din

Constituţie prevede că „statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare

economică şi de protecţie socială de natură să asigure cetăţenilor un

nivel de trai decent”.

Însă, pentru a începe un nou drum, pentru a se da o speranţă

milioanelor de români care sunt speriaţi de ziua de mâine, este nevoie

31

ca astăzi moţiunea de cenzură să treacă.

Vă mulţumesc. (Aplauze îndelungate.)

Textul integral al moţiunii de cenzură intitulate „Opriţi

genocidul social!”:

„Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,

Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?” (Mihai

Eminescu)

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Incoerenţa şi incapacitatea guvernelor conduse de Emil Boc au

mai generat şi alte moţiuni simple sau de cenzură, care, periodic, au

fost supuse atenţiei publice şi dezbaterii parlamentare. Anul trecut, o

moţiune de cenzură a primit, în premieră în istoria recentă a României,

suficiente voturi pentru a trece şi pentru a demite Guvernul Boc.

De data aceasta însă, Guvernul Boc 3 face ca situaţia din

România să ia o turnură nouă, deosebit de periculoasă. De la aspectele

administrării crizei economice şi sociale, problema României devine

una de agresiune asupra drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

Agresiunea împotriva democraţiei este dublată de aruncarea sub limita

sărăciei a milioane de cetăţeni români, a căror disperare este direct

proporţională cu dispreţul guvernanţilor.

Această moţiune de cenzură are ca scop blocarea genocidului

social pe care tăierea pensiilor şi a salariilor îl va produce. Cei care

vor vota această moţiune de cenzură votează împotriva condamnării la

sărăcie şi la faliment a milioane de români. Cei care nu vor vota

32

această moţiune trebuie să îşi asume, fiecare în parte, responsabilitatea

pentru dezastrul pe care îl vor produce în România.

Nu este o moţiune ideologică şi nici derivată dintr-o strategie

politică a unui partid. Este o moţiune prin care parlamentarii din

opoziţie, din toate partidele, se opun unor măsuri absurde, aberante şi

profund imorale. Moţiunea de cenzură se întemeiază pe argumente

solide, ce îndreptăţesc cu putere respingerea prin vot a Proiectului de

lege privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului

bugetar şi stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Acest proiect sintetizează multe dintre atributele guvernărilor

conduse de Emil Boc: lipsa unui program coerent şi eficient anticriză,

populismul, demagogia şi minciuna, lipsa performanţei economice în

măsură să scoată România la liman, ignorarea partenerilor sociali, a

Parlamentului, a partidelor politice, dar mai ales scăderea nivelului de

trai şi pierderea locurilor de muncă.

Este de necontestat faptul că România este într-o situaţie gravă.

De la începutul crizei şi până în prezent, zilnic, circa 800 de români şi-

au pierdut locul de muncă. Avem un restanţier la fiecare cinci clienţi

care au luat credite bancare. În ultimul an, în fiecare zi, 250 de români

nu şi-au mai putut achita rata la bancă. Peste 300 000 de firme sunt

afectate grav de criza economică (în fiecare zi, peste 1 800 de firme au

fost afectate de criză). Însă toate acestea nu justifică restrângerea unor

drepturi şi libertăţi. Dificultăţile financiare nu justifică dictatura.

Respingem abordarea actualei puteri, care spune că nu a avut alte

soluţii.

România nu trebuie să aleagă între ieşirea din criza economică şi

33

dictatură. România poate ieşi din criza economică doar păstrând

democraţia.

Niciun guvern din Europa nu a îndrăznit să ceară limitarea

drepturilor cetăţeneşti pentru asanarea finanţelor publice. Doar în

România lui Traian Băsescu, Emil Boc şi Elena Udrea tupeul este

împins până acolo încât să fie cerută limitarea drepturilor

fundamentale ale cetăţenilor pentru diminuări substanţiale de salarii şi

pensii. Guvernul Emil Boc este la a doua ispravă de acest fel, după ce

în septembrie 2009 şi-a angajat răspunderea pe proiectul de lege ce a

interzis cumulul între salarii şi pensii şi urmau să fie făcute o serie de

alte reduceri în sectorul bugetar.

Când vor fi invocate pentru prima oară „siguranţa naţională şi

ordinea publică” pentru a pune capăt unor manifestaţii, unor mitinguri

sau unor voci din presă care nu convin puterii? Traian Băsescu spune

că pensionarii care protestau în faţa Palatului Cotroceni „au fost

infiltraţi cu grupuri de incitatori la violenţă”. Şi că liderii sindicali sunt

responsabili de corupţie, trebuind să renunţe la a mai fi „instigatori la

proteste”. Acesta este nu limbajul, ci modul de gândire al unui

preşedinte care, întocmai ca şi Nicolae Ceauşescu, vede peste tot

infiltraţi, agitatori, agenturi, duşmani ai poporului…

La o întrebare ce viza explicaţia măsurilor luate de Guvern pentru

restrângerea brutală, prin prezentul proiect de lege, a atâtor drepturi

cetăţeneşti fundamentale, Emil Boc a răspuns că „ordinea publică şi

siguranţa naţională ne permit să facem acest lucru”. Lucrurile sunt deja

mult prea grave pentru a mai fi tratate într-un registru de simplă dispută

politică.

34

Drepturile şi libertăţile cetăţeneşti reprezintă inima oricărui

sistem democratic, constituind valoarea supremă a oricărui stat din

comunitatea democratică a lumii. Dacă şi acestea sunt suspendate, sub

diferite pretexte, înseamnă că întreg organismul social devine inert,

statul de drept se prăbuşeşte, iar societatea intră pe o altă orbită a

istoriei.

Folosirea siguranţei naţionale ca pretext de impunere, prin dictat,

a unor măsuri antipopulare este un pas politic de o gravitate extremă

pentru viitorul democratic al societăţii româneşti. Iar Traian Băsescu

face acest pas, declarând partidului său că „nu mai are ce pierde!”.

Poate că aşa o fi, în ceea ce-l priveşte, dar acest popor are totuşi ce

pierde dacă va mai tolera acest mod în care este guvernat.

Cetăţenii de azi nu trăiesc bine, sunt speriaţi de aroganţa

Guvernului şi de lipsa de realism a acestuia, sunt ameninţaţi cu

şomajul şi suferă din cauza aceasta, şi-au pierdut orice încredere în

guvernanţi şi în capacitatea acestora de a limita efectele crizei

economice. Considerăm că este de datoria noastră să arătăm gravele

erori ale acestui proiect de lege, precum şi consecinţele economice şi

sociale la fel de grave pe care le-ar avea aplicarea respectivelor

măsuri.

Măsurile propuse de Guvernul Boc sunt antisociale şi

neeconomice.

Sunt antisociale fiindcă diminuează drepturile salariale, de pensii

şi asigurări sociale şi vor conduce la scăderea drastică a puterii de

cumpărare a salariaţilor bugetari, a pensionarilor, a şomerilor şi a

beneficiarilor de drepturi sociale. Cei mai afectaţi sunt cei cu venituri

35

mici şi foarte mici. Reducerea veniturilor pentru aproape 15 milioane

de români va conduce la diminuarea consumului şi producţiei interne

de bunuri şi servicii. Se vor pierde în continuare locuri de muncă, fapt

care va genera descreştere economică şi reducerea în continuare a

veniturilor bugetare.

Reducerea substanţială a veniturilor cetăţenilor nu este numai

efectul inevitabil al crizei economice, ci mai ales al incapacităţii de a

sprijini şi relansa economia românească, astfel încât să crească

veniturile încasate la buget. Guvernul Boc 3 a decis să reducă salariile

şi pensiile, dar fără să se atingă de alte capitole ale cheltuielilor

publice. Şi, atunci, întrebarea care se pune este: ce garanţii oferă acest

Guvern incompetent, fără performanţă în colectarea veniturilor

bugetare, că aceste venituri reduse acum cetăţenilor vor fi încasate de

români în 2011…? Niciuna.

Tragedia va fi cu atât mai mare cu cât vorbim de un procent

semnificativ de cetăţeni care se vor afla brusc în situaţia de a nu-şi mai

putea achita creditele şi cheltuielile curente. Vorbim de peste 15

milioane de oameni care sunt afectaţi de măsurile preconizate în acest

proiect de lege.

Iată cum vor scădea veniturile principalelor categorii

profesionale sau sociale, de la caz la caz:

- poliţist: 2 000 de lei – 25% = 1 500 de lei;

- cercetător principal: 2 000 de lei – 25% = 1 500 de lei;

- medic primar: 1 600 de lei – 25% = 1 125 de lei;

- profesor: 1 400 de lei – 25% = 1 050 de lei;

- pensionar: 678 de lei – 15% = 576 de lei;

36

- şomer: 450 de lei – 15% = 382 de lei.

Aceste măsuri sunt ineficiente şi imorale.

Prin efectul de domino social vor accentua criza şi nu o vor

stopa.

Astfel:

- România are o economie în care ponderea salariilor în venitul

total este mai mare decât ponderea profiturilor în venitul total;

- în consecinţă, reducerea salariilor va duce la scăderea

consumului;

- ponderea în consum a familiilor cu cel puţin un angajat bugetar

este de circa 30%, iar ponderea consumului în PIB de circa 60%;

- rezultă astfel o scădere a consumului familial cu 15%, ceea ce

are un efect de scădere cu 4,5% în consumul total analizat, care se

reflectă într-o contracţie a PIB pe ultimele 7 luni ale anului de 1,6%;

- la aceste scăderi se adaugă şi impactul scăderii cu 15% a

pensiilor. Pensionarii nu au de obicei economii care să joace rol de

tampon. Prin urmare, la o scădere cu 15% a pensiilor se va înregistra o

scădere cu 15% a consumului acestora.

Este frecventă situaţia familiilor cu doi pensionari, deci 15% va fi

reducerea consumului pe familie, neexistând niciun alt factor

compensator.

Cumulat, efectul scăderii salariilor şi pensiilor asupra scăderii

cererii agregate va conduce la reducerea PIB între 2% şi 4% până la

sfârşitul anului 2010.

Astfel, recesiunea nu va putea fi evitată în 2010 şi ea se va situa

de la 3% până în 5,5% (având ca reper evoluţia PIB pe trimestrul I şi

37

în absenţa măsurilor reale de reducere a cheltuielilor).

Aceasta se va repercuta şi asupra veniturilor bugetare.

Având în vedere datele execuţiei bugetare în anul 2009 şi

cunoscând efectul direct al scăderii salariilor cu 25% asupra

veniturilor bugetare, la o pondere de 38% a salariilor bugetare în total

salarii din economie, putem spune că Guvernul a subestimat impactul

negativ asupra veniturilor bugetare şi asupra scăderii economiei.

Veniturile din impozitul pe salarii şi din CAS scad direct

proporţional cu scăderea salariilor (25%), iar încasările din TVA scad

proporţional cu scăderea consumului (15% în scenariul median).

Impactul bugetar al reducerii salariilor cu 25% arată că economia

totală va fi una de circa 0,7–1,2% din PIB într-o evaluare anualizată

(cifrele variază în funcţie de metodologia de calcul folosită). Câtă

vreme cheltuielile cu personalul pe primul trimestru au fost de doar

2,2% din PIB, deci mai mici extrapolate pentru tot anul, este evident

că procentul de reducere este relativ mic, iar economiile bugetare nu

se compară cu efortul pe care îl vor face familiile afectate.

În ceea ce priveşte nivelul de trai, în prezent, din familiile în care

cel puţin un membru lucrează la stat, circa 75% îşi pot satisface

nevoile de consum curent cu veniturile din salarii. O scădere a

salariilor cu 25% duce la scăderea drastică a acestei ponderi de la 75%

la 30%. Dacă scăderea este de doar 15% per familie (doar unul dintre

soţi lucrează la stat şi îi scade cu 25% salariul, celălalt rămâne cu

salariul constant de la privat), procentul ar fi cam 40%. Rezultă că

între 60% şi 70% din familiile în care cel puţin un membru lucrează la

stat vor intra în situaţia în care nu îşi vor putea acoperi nevoile de

38

consum curent, faţă de 25% în prezent.

În aceste condiţii, este evident că decizia de scădere a salariilor,

pensiilor şi a altor drepturi băneşti nu este adecvată, iar măsurile

alternative propuse de preşedintele Traian Băsescu – fie reducerea

salariilor bugetarilor cu 25%, a pensiilor din sistemul public cu 15% şi

a altor drepturi şi indemnizaţii, fie creşterea taxelor şi impozitelor – nu

pot asigura relansarea economiei româneşti.

Neacoperirea nevoilor de consum direct va avea un efect de

domino în plan economic şi social. Cheltuielile bugetare au o

componentă inerţială, nu pot fi reduse brusc, în special cele de

personal. Nu trebuie să oprim brutal consumul şi să scădem brutal

cheltuielile când economia încetineşte oricum:

1. În primul rând cu plata facturilor la utilităţi.

2. Nu pot fi reduse salariile şi pensiile şi, în paralel, majorate

preţurile la utilităţi.

3. Operatorii de distribuţie gaze naturale solicită majorarea cu 15–

18% a tarifului de distribuţie gaze, atenţionând asupra creanţelor de

ordinul a zeci de milioane de euro pentru fiecare producător de energie

termică din marile oraşe.

4. De asemenea, Societatea Naţională de Transport Gaze

Naturale solicită o majorare cu 10% a tarifului de transport gaze

naturale.

5. OMV Petrom solicită o majorare a preţului gazelor naturale

din producţia internă, după ce în primul trimestru gazele naturale din

producţia internă au înregistrat o creştere cu 10%. De asemenea,

solicită şi accelerarea lucrărilor de interconectare a Sistemului

39

Naţional de Transport cu cel al Ungariei şi Bulgariei pentru a exporta

gaze naturale din România, fapt ce va genera o creştere bruscă a

preţului la consumatorul final.

6. Totodată, furnizorii de energie electrică solicită Guvernului

plata restanţei de 320 de milioane de euro pentru energie electrică

furnizată la SNCFR, precum şi restanţa de circa 20 de milioane de

euro pentru energie electrică furnizată în anul 2009 pentru activitatea

de irigaţii.

7. Peste toate acestea, anularea subvenţiei pentru încălzire va

genera o creştere a preţului la factura pentru căldură şi apă caldă

pentru iarna viitoare cu 200–300%.

8. Producătorii de energie termică nu au Programul de iarnă

aprobat de Guvern. Nu au subvenţie. Statul are restanţe la aceşti

producători încă din vara anului 2008, fapt ce le-a generat pierderi de

mii de miliarde lunar, înglodându-i în datorii de la 1 500 de miliarde

de lei vechi până la 7 000 de miliarde de lei vechi.

9. În aceste condiţii, putem spune că la iarnă va creşte numărul

restanţierilor la plata facturilor la încălzire, precum şi numărul

deconectărilor la sistemul centralizat de alimentare cu agent termic şi

apă caldă, aplicându-i-se astfel ultima lovitură, respectiv lovitura de

graţie, cu care vom compromite definitiv orice şansă pentru sistemul

centralizat de alimentare cu apă şi căldură, cu atât mai mult

promovarea tehnologiei de cogenerare de înaltă eficienţă.

10. Producătorii agricoli nu pot încheia contractele de alimentare

cu energie electrică pentru irigaţii, pentru că statul nu a plătit restanţa

pentru anul 2009, chiar dacă în acest an nu se mai asigură niciun leu în

acest sens.

40

11. Implicaţiile se vor regăsi asupra producţiei agricole, cu atât

mai mult dacă se confirmă prognoza unei veri toride şi secetoase.

În condiţiile în care bugetarii sunt blocaţi în credite bancare de

4,8 miliarde de euro, iar ponderea în PIB a creditelor neperformante

continuă să crească, este greu de crezut că bugetarii şi pensionarii vor

mai putea lua credite pentru a-şi plăti facturile ca în anii anteriori.

Odată cu tăierea salariilor şi pensiilor, a ajutorului de şomaj,

vânzarea alimentelor va scădea în acest an cu cel puţin 10–15% faţă

de anul trecut. A. Cine stabileşte care este „soluţia corectă”?

Prima eroare politică a prezentului proiect de lege constă în

afirmaţia autorilor lui că aceasta ar fi „soluţia corectă”. Această soluţie

– dictată, în direct şi la oră de vârf, în seara zilei de 6 mai anul curent

– a luat prin surprindere nu numai delegaţia FMI, BM şi Comisiei

Europene, ci chiar şi pe miniştrii Guvernului României! Timp de

aproape o lună de zile, toată strădania guvernanţilor a fost să

demonstreze că acesta este răul cel mai mic dintre două posibile (ori

tăierea salariilor şi pensiilor, ori majorarea TVA şi a impozitului pe

venit şi profit). Nimic mai fals!

În realitate, între cele două variante se întinde o plajă largă de

alte soluţii. Acestea au fost prezentate în mod repetat în public în

ultima perioadă.

Există soluţii formulate de sindicate; există soluţii ale

specialiştilor din diverse domenii, ale cercetătorilor şi institutelor cu

profil economico-social; există soluţii prezentate de partidele politice

de opoziţie; partidele din opoziţie – PSD, PNL, PC – au elaborat

propriile lor pachete cu soluţii alternative, menite nu numai să reducă

41

deficitul bugetar, ci şi să relanseze creşterea economică, să mărească

veniturile la buget. Dar nimeni de la putere n-a vrut să vadă şi n-a vrut

să audă altceva decât „soluţia corectă” dictată de la Cotroceni.

Aici nu discutăm despre antinomia dintre cota unică şi

impozitarea progresivă. În prezent, apărătorii cotei unice ştiu că ea

nici măcar nu mai există după măsurile Guvernului Boc. Aici

discutăm despre existenţa unui plan coerent, bazat pe solidaritate, şi

nu pe austeritate, de ieşire din criză. Este nevoie de altceva decât doar

soluţia „tăierilor” şi a retragerii statului din faţa responsabilităţii sale

faţă de bunăstarea pensionarilor, a salariaţilor şi a celorlalţi cetăţeni.

Există în prezent alternative la soluţia „fiecare pe cont propriu”, pe

care o propune actuala putere. Există alternative complexe care pun pe

primul plan salvarea locurilor de muncă, salvarea clasei de mijloc,

salvarea bugetelor publice, salvarea politicilor sociale.

Acest Guvern trebuie să plece, în primul rând pentru a lăsa loc

liber construirii unui mix de soluţii, indiferent de paternitatea lor, dar

selectate după un singur criteriu: al convergenţei spre sacrificii sociale

cât mai mici şi spre reluarea creşterii economice. În perioada creşterii

economice, profitul din economie a fost privatizat, iar acum, în

recesiune, pierderile din economie încep să fie naţionalizate pe pielea

celor săraci. Faimoasa „solidaritate”, atât de mult invocată, nu

înseamnă deloc privatizarea câştigurilor şi naţionalizarea pierderilor!

Împărtăşim pe deplin punctul de vedere al sindicatelor privind nevoia

de repartizare echilibrată şi echitabilă a costurilor crizei.

S-a tot spus că „mediul privat a suportat deja costurile crizei,

acum este rândul sectorului bugetar”. Manipularea este vădită.

42

Suportarea de către mediul privat a şocurilor crizei de anul trecut a

însemnat, în esenţă, trimiterea salariaţilor în şomaj, restrângerea

activităţii firmelor, diminuarea câştigurilor de natură salarială a

angajaţilor rămaşi. Deci şi în mediul privat tot oamenii simpli, în

carne şi oase au avut de suferit.

Aplicarea măsurilor propuse acum se va propaga şi asupra

mediului privat, pentru că scăderea puterii de cumpărare a celor din

sistemul public se va reflecta în scăderea cifrei de afaceri tot a celor

din mediul privat. În plus, toţi cei care aparţin mediului privat –

patroni şi angajaţi, deopotrivă – au nevoie şi au dreptul să pretindă

servicii publice fără de care nu pot trăi; au nevoie de medici şi spitale;

au nevoie de şcoli şi profesori pentru copiii sau nepoţii lor; au nevoie

de poliţişti şi gardieni publici care să le apere liniştea şi proprietăţile;

au nevoie de magistraţi la care să-şi caute şi să-şi obţină dreptatea. Or,

cine poate crede, chiar din mediul privat fiind, că recentele amputări

de venituri ale salariaţilor din sistemul bugetar nu se vor reflecta într-o

scădere a nivelului acestor servicii publice, în creşterea tentaţiei spre

corupţie, în blocaje birocratice şi administrative pe la diverse instituţii,

în amplificarea infracţionalităţii şi tâlhăriei la drumul mare?

B. „Cancerul bugetar” este clientela portocalie

Financiar, miza acestor două măsuri radicale, referitoare la

salarii şi pensii, o constituie o sumă de circa 3 miliarde de euro. Nu

intrăm aici în calcule şi detalii, dar atât reprezintă diferenţa de 2,3%

din PIB dintre un deficit prognozat de 9,1%, faţă de unul acceptat de

6,8%.

Nu credem că suma în sine reprezintă o dificultate pentru o ţară

ca România, atât de mare încât trebuie să impunem cele mai drastice

43

tăieri din Europa. Această sumă a fost doar pretextul pentru Traian

Băsescu de a opera ceea ce el a numit „cancerul din buget”. În

viziunea lui antisocială, antipopulară şi, deloc în ultimul rând,

antinaţională, salariile profesorilor, medicilor, militarilor, poliţiştilor,

ca şi pensiile muncite ale oamenilor reprezintă un „cancer pe buget”.

Această viziune trebuie respinsă categoric, prin votul nostru, al

parlamentarilor României. Asemenea costuri n-au cum să reprezinte

un „cancer bugetar”. Cancerul bugetar se află în cu totul altă parte. Se

află în jaful de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei,

despre care vorbea deunăzi doamna ministru Udrea. Se află în

preţurile pe km de drum asfaltat pe care le plăteşte domnul ministru

Berceanu, de 4-5 ori mai mari în comparaţie cu alte ţări. Se află în

toate achiziţiile publice încredinţate soţiilor de primari PDL ori

mamelor octogenare de senatori PDL. Despre acest adevărat cancer al bugetului, pe care-l reprezintă

achiziţiile publice, Guvernul tace mâlc în proiectul său de lege, dintr-

un motiv simplu: acela de a nu deranja interesele, portofelele şi „tabla

împărţirii” pe care o practică clientela politică a actualilor guvernanţi.

Autorul real şi moral al acestui proiect de lege, Traian Băsescu,

vorbea despre „stat clientelar”, aruncând anatema asupra persoanelor

care s-au pensionat anticipat sau pe caz de boală. Încă o încercare de

ostilizare a unor oameni împotriva altora. Este evident că oamenii

aflaţi în această situaţie nu pot să fie consideraţi „clienţii propriilor

bani”, ai contribuţiilor sociale plătite din buzunarul lor, o perioadă mai

scurtă sau mai lungă de timp, pentru asigurarea de sănătate şi pentru

pensii.

Pensionarii n-au cum să devină „clienţii” propriilor contribuţii

44

băneşti! Oamenii au dreptul să decidă conform propriei voinţe sau

stări de sănătate când anume încetează să mai fie activi în câmpul

muncii şi să se pensioneze. Din acel moment, ei nu pretind decât să

primească de la stat pensia cuvenită, mai mare sau mai mică, potrivit

contribuţiilor pe care le-au plătit sau potrivit legii pe baza căreia s-au

pensionat.

Nu statul, ca instituţie şi subiect de drept, este clientelar; după

cum nici Constituţia, în sine, nu poate fi clientelară. Clientelar poate fi

doar un regim politic care administrează treburile statului, cum este

cazul actualului regim politic din România. Aici se află localizată

tumoarea malignă care secătuieşte vlaga bugetului – în regimul politic

clientelar care căpuşează veniturile bugetare.

C. Dictatura cu repetiţie

Stimaţi colegi, ne îngăduim să vă semnalăm faptul, inimaginabil

într-o societate normală, că articolul 53 din Constituţie a ajuns să fie

invocat pentru a doua oară în opt luni, de data aceasta ca motivare

pentru restrângerea dreptului la muncă, reducerea veniturilor obţinute

din muncă şi reducerea pensiilor.

Articolul 53 din Constituţie prevede următoarele:

„(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns

numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea

securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a

drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale;

prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori

ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o

45

societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia

care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a

aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.”

Pentru a evita explicaţiile prezumtive la care va recurge domnul

Emil Boc, facem noi, pe scurt, o prezentare a împrejurărilor în care

acest Guvern îşi justifică propria incapacitate prin apelul la situaţiile

cu totul excepţionale – război, dezastre naturale, sinistru etc. –

prevăzute de Constituţie.

În septembrie 2009, Guvernul Boc 1 şi-a angajat răspunderea pe

un proiect de lege prin care, printre altele, s-a interzis cumulul între

salarii şi pensii şi s-a proclamat obligativitatea suspendării

contractelor de muncă pe o durată de 10 zile (concedii fără plată

obligatorii).

Anunţând acum noua ediţie a măsurilor sale „anticriză”,

premierul Emil Boc a folosit absolut aceeaşi motivare ca şi la legea

pentru care şi-a asumat răspunderea acum opt luni: „Aceste date de

natură financiară, precum şi prognozele efectuate de autorităţile

abilitate în domeniu conturează imaginea unei crize economice

profunde, care poate pune în pericol stabilitatea economică a

României şi, prin aceasta, ordinea publică şi siguranţa naţională.”

Trecem peste confuzia pe care premierul Emil Boc o face

invocând, în motivarea legilor sale, „siguranţa naţională”, în timp ce

art. 53 se referă la un cu totul alt concept, şi anume cel de „securitate

naţională”, dar acesta e doar un amănunt pentru premierul Boc,

profesor în drept constituţional.

Expunerea de motive din mai 2010 reia prin copy-paste pe aceea

46

din septembrie 2009, privind aplicabilitatea art. 53 din Constituţie.

În 2009, prin presiuni, a fost obţinută o decizie de

constituţionalitate a legii pentru că altfel judecătorii ar „pune în

pericol stabilitatea economică a României şi, prin aceasta, ordinea

publică şi siguranţa naţională.” Decizia Curţii Constituţionale nr.

1414/4 noiembrie 2009 respinge excepţia de neconstituţionalitate a

aplicării art. 53, dar menţionează: „Se impune subliniat însă faptul că

de esenţa legitimităţii constituţionale a restrângerii exerciţiului unui

drept sau al unei libertăţi este caracterul excepţional şi temporar al

acesteia. Într-o societate democratică, regula este cea a exercitării

neîngrădite a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, restrângerea fiind

prevăzută ca excepţie, dacă nu există o altă soluţie pentru a salvgarda

valori ale statului care sunt puse în pericol. Este sarcina statului să

găsească soluţii pentru contracararea efectelor crizei economice,

printr-o politică economică şi socială adecvată. Diminuarea veniturilor

personalului din autorităţile şi instituţiile publice nu poate constitui, pe

termen lung, o măsură proporţională cu situaţia invocată de iniţiatorul

proiectului de lege. Dimpotrivă, eventuala intervenţie legislativă în

sensul prelungirii acestei măsuri poate determina efecte contrarii celor

vizate, în sensul tulburării bunei funcţionări a instituţiilor şi

autorităţilor publice.”

Prin urmare, în sinteză, Decizia Curţii Constituţionale, pe care se

bazează acum Guvernul, precizează:

1. „restrângerea unor drepturi este prevăzută ca excepţie”, dar

Guvernul Boc o transformă deja în regulă;

47

2. „statul are obligaţia de a găsi soluţii de contracarare a crizei”,

dar Guvernul Boc se dovedeşte incapabil de aşa ceva;

3. diminuarea veniturilor, operată deja, „nu poate constitui o

măsură pe termen lung”, dar Guvernul Boc deja o repetă, agravând-o

prin extinderea formei şi duratei de aplicare, generalizare socială şi

profunzimea amputării de venituri;

4. „prelungirea unor măsuri de acest tip poate determina efecte

contrarii celor vizate, în sensul tulburării bunei funcţionări a

instituţiilor publice”, afirmă Curtea Constituţională, fapt ce confirmă

că actualele măsuri ale Guvernului sunt o cauză a tulburării ordinii

publice şi siguranţei naţionale, şi nu efectul existenţei acesteia.

Stimaţi colegi,

Având în vedere repetiţia de mijloace la care recurge Guvernul,

în numai opt luni de zile, întrebarea legitimă pe care ne-o punem este

ce se va întâmpla dacă, prin aceste măsuri, condiţia de reducere a

deficitului bugetar nu va fi îndeplinită. În acest caz, soluţia

„salvatoare” a lui – aţi ghicit, acelaşi Emil Boc 1, 2, 3, 4, 5 – va fi, din

nou, restrângerile de drepturi în temeiul art. 53 din Constituţie! Ne

facem datoria să tragem de aici, de la înalta tribună a Parlamentului,

un serios semnal de alarmă asupra unor perspective politice extrem de

îngrijorătoare.

Îngrijorarea noastră porneşte de la faptul că invocarea siguranţei

naţionale într-o reglementare guvernamentală de natură economică – o

reglementare, de altfel, catastrofală, ce se doreşte a fi impusă cu forţa

– reprezintă un precedent extrem de periculos, pentru evoluţii

ulterioare ce trebuie să stârnească de pe acum o preocupare serioasă a

48

tuturor forţelor interesate de menţinerea caracterului democratic al

statului român.

În legătură cu faimosul art. 53 din Constituţie, am putea spune

nu că siguranţa naţională şi ordinea publică pot să justifice măsurile

luate de Guvern; situaţia este exact pe dos: aceste măsuri sunt cele

care pun în pericol ordinea publică şi siguranţa naţională! Aceste

măsuri, şi nu altceva au scos oamenii în stradă! Aceste măsuri au

iradiat o stare generală de nemulţumire şi de protest în întreaga ţară!

Deci Guvernul ar trebui să-şi aplice articolul 53 în primul rând sieşi!

Măsurile propuse de Guvern sunt cele care pun în pericol ordinea

publică şi siguranţa naţională! De ce Guvernul Boc nu a făcut referire

la art. 47 din Constituţie?

Proiectul de lege aflat în discuţie exprimă în mod tragic eşecul

acestui Guvern, abandonarea interesului public şi a Constituţiei. Este

pentru prima dată după 1990 când românilor le scad, practic, toate

veniturile nete câştigate până în prezent. Dacă până acum cetăţenii se

confruntau cu eventualele întârzieri de creştere a salariilor şi

veniturilor, începând cu luna iunie, banii primiţi vor fi mult mai puţini.

Decizia acestui Guvern nu a fost una de aplicare a unor măsuri

de dezvoltare economică şi protecţie socială, ci a vizat exclusiv

diminuarea veniturilor angajaţilor din sectorul bugetar şi a pensiilor

celor mulţi, în scopul unor economisiri de fonduri menite să

suplinească jaful instituţionalizat al unor miniştri aflaţi în diferite

anchete ale instituţiilor statului.

Cheltuielile cu achiziţiile publice au rămas neatinse, pentru a se

perpetua dijma şi zeciuiala boierească, astfel încât potentaţii să-şi

49

păstreze privilegiile obţinute şi nivelul de trai cu care s-au obişnuit.

Proiectul Guvernului are în vedere o reducere drastică a

veniturilor nete din sistemul public şi a pensiilor, fără să se facă nicio

referire la modul în care poate fi absorbit de economia reală

personalul disponibilizat din sectorul public.

Proiectul ignoră complet căile redirecţionării forţei de muncă

către economia reală, funcţională şi mediul de afaceri, singurele care

sunt capabile să susţină locuri de muncă şi să producă venituri la

bugetul de stat.

Legea propusă de Guvernul Boc 3 este nu numai injustă, dar şi

distructivă pentru societatea românească pe termen lung. Ani de zile s-

au făcut eforturi pentru ca în administraţia publică să fie cooptaţi tineri

cu studii de specialitate, capabili să promoveze politici publice

eficiente. Ani de zile s-a urmărit profesionalizarea angajaţilor bugetari

şi s-au derulat programe pentru creşterea productivităţii muncii în

sectorul public. În cadrul acestor măsuri, s-a avut în vedere inclusiv

acordarea unei salarizări corespunzătoare calităţii muncii prestate.

În redactarea proiectului acestei legi a fost ignorat de la bun

început principiul fundamental în baza căruia o persoană este

remunerată în orice stat de drept: corelarea performanţei profesionale

cu veniturile salariale. Or, ceea ce reuşeşte să facă acum Guvernul

Boc 3 este să arunce întregul sistem public cu 20 de ani în urmă.

Pentru că, în urma aplicării acestei legi, vom asista la degradarea

serviciilor dedicate cetăţeanului, ne vom confrunta cu ghişee publice

aglomerate şi cu un tratament din partea funcţionarilor pe măsura

banilor primiţi. Legea va însemna, de fapt, distrugerea administraţiei

50

publice, iar taxele şi impozitele din ce în ce mai mari – pentru că

majorarea lor, din toamnă, este deja prefigurată – vor reprezenta biruri

pentru ineficienţă.

Guvernul Boc a ales să împartă sărăcia în România, dar şi

aceasta în mod inechitabil, fiind neputincios să promoveze politici

economice care să producă prosperitate.

În România guvernată de Cabinetul Boc, nu mai este răsplătită

performanţa profesională şi nici efortul în muncă. Nu contează

profesionalismul, pentru că oricum eşti încadrat într-o grilă strâmtă.

Nu contează dacă munceşti peste program, pentru că oricum orele

suplimentare nu sunt plătite!

Prin adoptarea acestui proiect de lege, Guvernul ignoră

principiul solidarităţii sociale, atât de necesar pe perioadă de criză

economică. Dimpotrivă, prin acest act normativ, Guvernul Boc 3

încurajează nemulţumirile sociale, promovează discriminarea între

diversele categorii de salariaţi, dovedeşte o atitudine contrară

intereselor majorităţii societăţii româneşti.

Într-o sinteză a caracteristicilor ce ţin de procedura adoptării

acestui proiect de lege, se impun următoarele constatări:

1. Proiectul de lege nu a întrunit consensul partenerilor sociali.

Dovadă în acest sens stau controversele pe care le-a născut, protestele

sistematice şi zilnice din toată ţara şi din partea tuturor categoriilor

sociale, inclusiv organizarea unei greve generale. Invitarea post

factum la consultări şi dialog public cu principalele categorii socio-

profesionale afectate a fost doar o scenetă de imagine, nimic din

doleanţele fundamentale ale partenerilor sociali nefiind preluat în

51

textul legii. Guvernul nu a ţinut cont de absolut nicio propunere sau

soluţie primită din partea sindicatelor şi patronatelor, a cadrelor

didactice şi medicale, a magistraţilor, a specialiştilor şi partidelor

politice. Am încercat şi noi, separat sau alături de reprezentanţii

acestor categorii, să îmbunătăţim proiectul propus, dar Guvernul nu a

ţinut cont nici de această dată de amendamentele primite de la

parlamentari, ceea ce denotă acelaşi dispreţ la adresa puterii

legislative… judecătoreşti… cetăţeneşti.

2. Faptul că a stârnit atât de multe controverse, dispute şi

nemulţumiri nu înseamnă că este o lege bună, ci, mai degrabă, o lege

proastă, o lege care impune arbitrariul. Domnul prim-ministru Emil

Boc uită că, în cazul unor legi complexe, este nevoie de dezbatere şi

de consens în cadrul societăţii şi, mai ales, de o dezbatere

parlamentară serioasă.

3. Angajarea răspunderii Guvernului într-o singură zi pentru

două proiecte de lege este o procedură neconstituţională, pentru că

încalcă art. 114 din legea fundamentală a României. Ştim cu toţii că

domnul Boc are cunoştinţe precare de drept constituţional, guvernele

pe care le-a condus stabilind recordul de acte normative declarate

neconstituţionale de Curtea Constituţională.

4. Textul legii demonstrează modul haotic în care s-a elaborat,

neprofesionalismul, incompetenţa şi incapacitatea Guvernului de a

înţelege sistemul public din România şi de a-l organiza. Suntem

pentru reformarea sistemului public din România, dar nu la modul

brutal în care ne-o impune Guvernul Boc 3: incoerent, inconsecvent,

discriminatoriu şi incompetent. Şi nu în orice condiţii – prin sărăcirea

52

românilor, pentru bifarea relaţiei cu FMI ori prin pulverizarea

solidarităţii sociale.

5. Ignorând toate argumentele oferite de toţi vectorii sociali –

patronate, sindicate, partide politice, specialişti independenţi – şi în

lipsa unor proceduri credibile de consultare publică pentru elaborarea

şi fundamentarea programului de măsuri, Guvernul Boc 3 a avut în

vedere ca singurul criteriu respectat în prezentul proiect de lege să fie

cel clientelar: nu ne atingem de achiziţiile publice şi de cumpărăturile

la vreme de criză, ci doar tăiem din salarii şi pensii. „Luăm de la

popor, dăm la clientelă” – acesta este sensul real al măsurilor propuse

de Guvern! Acest tip de politică nu are ce căuta în lumea democratică

din România Uniunii Europene.

6. Legea restabilirii echilibrului bugetar instituţionalizează jaful

din buzunarul românilor. Sărăcirea populaţiei României a devenit

politică de stat, ignorând cetăţeanul, care este pus în situaţia de a

munci la fel de mult, dar pe bani mai puţini. Practic, salariaţii

instituţiilor publice muncesc un trimestru pe gratis, iar pensionarii sunt

obligaţi să cedeze pensia pe două luni, doar pentru că aşa vrea un

Guvern iresponsabil.

7. Potrivit art. 114 din Constituţia României, Guvernul îşi poate

angaja răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului în

şedinţă comună „asupra unui program, a unei declaraţii de politică

generală sau a unui proiect de lege”. Cadrul legal este clar şi, cel puţin

de această dată, nu lasă loc la interpretări. Poate fi vorba de un

program, o declaraţie de politică generală sau un proiect de lege. În

schimb, Guvernul Boc 3 a venit în faţa Parlamentului cu două proiecte

53

de lege, pentru care şi-a angajat răspunderea într-o singură zi. Prin

acest demers, făcut cu ignorarea totală a prevederilor legale, PDL a

minimalizat încă o dată rolul Parlamentului, scurtcircuitând activitatea

legislativă. În situaţia creată, deputaţii şi senatorii sunt obligaţi să

asculte cuminţi indicaţiile Guvernului, care riscă să devină în scurt

timp literă de lege. Prin angajarea răspunderii, Guvernul a eliminat

orice posibilitate de dezbatere şi de îmbunătăţire a proiectului de lege,

ca urmare a respingerii majorităţii amendamentelor înaintate de către

parlamentari.

Stimaţi colegi,

Dacă raportăm prestaţia politică, în ansamblu, a actualului

Executiv şi performanţa individuală a fiecărui ministru în domeniul

politicilor publice la timpul scurs de la instalarea la putere, dar mai

ales la promisiunile şi angajamentele făcute de PDL în faţa naţiunii, în

decembrie 2009, împreună cu Traian Băsescu, concluzia este una

singură: avem de-a face cu cel mai incompetent şi neperformant

Guvern pe care l-a avut România vreodată! În pofida timpului relativ

scurt de când s-a (re)instalat la putere, Guvernul Boc 3 a continuat

opera ediţiilor sale anterioare, accentuând criza multiplă pe care a

provocat-o în România: economică, socială, politică şi morală.

I. Criza economică, despre care se ştia încă de la finele anului

2008, nu a fost în niciun fel contracarată prin măsuri guvernamentale

care să-i sprijine pe cei loviţi. Actualul Guvern nu reuşeşte să iniţieze

şi să aplice programe coerente de măsuri împotriva crizei economice

şi financiare ce afectează România, lăsând tot greul acestei crize pe

umerii cetăţenilor. Aceasta în condiţiile în care legea în discuţie nu va

54

afecta doar veniturile categoriilor menţionate în cuprinsul ei, ci va

avea efecte la nivelul întregii economii. Am aflat nu o dată, prin vocea

preşedintelui Traian Băsescu, că, de fapt, sarcina Guvernului şi a

Domniei Sale nu a fost aceea de a scoate România din criză.

Adevărata miză a actualului regim a fost, luni în şir, numai lupta

pentru putere, pentru care partidul prezidenţial a mobilizat energii

nebănuite, a minţit şi a încurajat vrajba între oameni, a numit şi a

conectat clientela politică la instituţiile statului şi la fondurile publice,

a pus între paranteze Constituţia, toate acestea pentru ca domnul

Băsescu să obţină al doilea mandat de preşedinte.

Din cei 18 ani care au trecut de la primele alegeri constituţionale

din 1992, PD a fost la putere timp de 10 ani, adică mai mult de

jumătate! Iar în ultimii şase ani, România s-a aflat sub stăpânirea

preşedintelui-jucător. În timp ce Guvernul se ocupa cu epurările

politice din întreaga administraţie locală şi centrală, se împărţeau

posturi şi se „ungea” clientela politică cu funcţii şi demnităţi (e

cunoscută „noaptea cuţitelor lungi”, din 1 spre 2 octombrie anul

trecut), România reală se prăbuşea cu fiecare zi care trecea: 700.000

de şomeri, peste 100.000 de firme mici şi mijlocii închise sau

suspendate din cauza impozitului minim, spitale în care oamenii nu-şi

mai găsesc vindecarea din cauza lipsei de medicamente.

Siguranţa cetăţeanului este pusă în pericol, fie că vorbim de o

creştere fără precedent a infracţionalităţii, fie că vorbim de trenuri care

deraiază aproape zilnic, fie că vorbim de aservirea interesului

cetăţeanului de către o corupţie din ce în ce mai agresivă ori de o

justiţie paralizată.

55

În loc să caute soluţii viabile de relansare şi susţinere a

economiei reale, Guvernul Boc 3 a preferat să pună gaj România

pentru un împrumut împovărător de la FMI, care a adus o datorie de 2

500 de euro pe capul fiecărui salariat. Iar banii s-au evaporat, precum

apa turnată în nisip, fără niciun efect asupra economiei reale. Acum,

cetăţenii acestei ţări se văd puşi în situaţia cumplită de a lupta pentru

supravieţuire, pentru găsirea unor soluţii de a-şi achita impozitele şi

taxele tot mai mari, ratele şi creditele la bănci, pentru a plăti, de fapt,

factura realegerii lui Traian Băsescu în funcţia de preşedinte.

II. Criza socială, generată de măsuri de austeritate luate haotic,

condamnă categoriile cu venituri mici şi foarte mici la o luptă pentru

supravieţuire, la care nu au fost forţate nici chiar în timp de război.

Reducerea cu 15% şi a pensiilor de 4 milioane, şi a celor de 100

de milioane arată dispreţul şi nepăsarea faţă de soarta a milioane de

români. Cei cu pensii şi salarii foarte mari îşi vor reduce din consumul

de lux, dar cei cu venituri mici sunt condamnaţi la mizerie şi foamete.

Rata mortalităţii va creşte, oamenii vor fi tot mai bolnavi şi mai

apăsaţi de grija zilei de mâine. Ruptura socială dintre cei cu venituri

mari şi cei cu venituri mici se va accentua. Depresia individuală se

poate transforma uşor într-o depresie colectivă, care poate avea forme

de manifestare violente. Iar trauma socială va fi adânc înrădăcinată în

toate comunităţile din România.

România nu poate ieşi din criza economică punând povara

acesteia pe umerii celor mai săraci dintre cetăţenii săi. O naţiune nu

poate fi nici puternică, nici sănătoasă dacă mulţi dintre membrii săi

sunt condamnaţi la mizerie, disperare, foamete şi, pas cu pas, la

56

moarte, în timp ce clientela portocalie, asemenea unor „pisici

îmbuibate”, huzureşte pe banii publici. În timp ce ţara sărăceşte,

averile celor de la putere cresc rapid şi nesimţit.

III. Criza politică a atins apogeul spre sfârşitul anului trecut,

când goana pentru găsirea celei mai bune căi de fraudare a alegerilor

prezidenţiale a devenit singura prioritate a Guvernului. Partidul-stat

PDL a subordonat întreaga activitate din administraţie, inclusiv pe

plan extern, obiectivului realegerii lui Traian Băsescu. Dacă Traian

Băsescu a trebuit să câştige, nimic nu a fost prea puţin pentru acest

scop: nici sutele de mii de şomeri şi nici regresul unei economii

fragile. În plină criză economică, în Cabinetul Boc 95% era politică

electorală şi 5% administraţie clientelară, după cum mărturisea chiar

un membru al Cabinetului.

Atitudinea sfidătoare, arogantă şi opacă a guvernanţilor faţă de

cei mulţi a aruncat România cu mulţi ani în urmă, îndepărtând oamenii

de politică şi epuizând încrederea lor în autoritatea publică. Plătitorul

de taxe şi impozite, cel asupra căruia se răsfrâng erorile unui Guvern

de incompetenţi, este mult mai preocupat de însănătoşirea mediului

economic şi de siguranţa zilei de mâine pentru propria familie.

Mascarada, circul şi manipulările la care recurge actuala putere nu mai

interesează pe nimeni, singura reacţie a oamenilor fiind una de

dezgust, care se răsfrânge, din păcate, asupra întregii clase politice.

IV. Criza morală este cu siguranţă cel mai cumplit efect care a

lovit populaţia României în urma Guvernării Băsescu-Boc. Până

acum, cetăţeanul român mai avea o speranţă: indiferent de cât de greu

i-ar fi fost din punct de vedere economic, indiferent de cât de scârbit

57

ar fi fost de scandalurile politice, ştia că este protejat de legile unui

sistem democratic. Dar preşedintele-jucător a transformat România

întreagă în parcul său de distracţii, răsucind şi contorsionând într-

un montagne-russe ameţitor legea fundamentală şi aruncând în tunelul

groazei milioanele de cetăţeni din această ţară. Şmecheria a fost

înălţată la rang de politică publică, minciuna plină de seninătate a

devenit principala cale de comunicare politică, iar eludarea legii este

privită ca o virtute şi abilitate personală. Guvernul actual a pus sub

semnul întrebării funcţionarea unor instituţii fundamentale ale statului,

le-a discreditat şi le-a furat autoritatea.

În acest timp s-a mai petrecut un lucru grav pentru democraţia

românească. Într-un mod fără precedent şi deosebit de periculos

pentru corpul naţiunii române, în total dispreţ faţă de români, puterea

executivă se subsumează, mai nou, doar Palatului Cotroceni. Prim-

ministrul a oferit pe tavă preşedintelui României Guvernul pe care îl

conduce, reuşind să-l şteargă din paginile Constituţiei de la capitolul

„Putere executivă”. Traian Băsescu a devenit purtătorul de cuvânt al

Guvernului României, cel care intervine pe o piaţă liberă şi care dă

lecţii tuturor: analiştilor economici, bursei de valori, instituţiilor

financiare şi chiar Băncii Naţionale. Inclusiv legea pe care o discutăm

acum în Parlament a fost anunţată, încă de pe 6 mai anul curent, tot de

preşedintele Traian Băsescu, ale cărui preţioase indicaţii Guvernul

actual doar le transpune fără crâcnire în practică, fără discernământ şi

fără vreo ezitare. În răstimpul de când au fost instalate la putere, toate

ediţiile Guvernului Boc s-au legitimat doar în faţa preşedintelui

Băsescu şi în favoarea acestuia, şi nu cum este normal şi

58

constituţional, în faţa Parlamentului şi pentru interesele celor pe care

ar trebui să-i reprezinte: milioanele de cetăţeni români.

Propagandiştii puterii insinuează că moţiunea de cenzură votată

aici în 13 octombrie anul trecut ar fi lăsat ţara fără Guvern şi, vezi

Doamne, din acest motiv s-ar fi adâncit criza economică... Dar

aceleaşi tonomate uită să explice motivul pentru care Traian Băsescu a

refuzat să desemneze atunci, imediat, premierul independent propus

de cea mai largă şi legitimă coaliţie parlamentară!

Traian Băsescu a refuzat să ia o asemenea decizie echidistantă şi

constituţională în primul rând pentru că a vrut să lase butoanele

banilor publici în mâinile propriei clientele, spre a-şi plăti datoriile din

campania electorală şi a satisface interesele clientelei politice şi ale

camarilei cotroceniste. Credem că acesta a fost adevăratul motiv

pentru care, sfidând votul de cenzură dat de Parlament, şeful direct al

miniştrilor PDL şi migratorilor politici, Traian Băsescu, le-a oferit pe

tavă, din nou, caşcavalul guvernării, în formula Boc 3, ce sperăm să

dăinuie doar până astăzi. În al doilea rând, pentru ca un Guvern

competent să nu poată constata jaful făcut în anul 2009 de clientela

PDL.

D. Încrederea naţiunii în Guvern a dispărut

Acest proiect de lege este justificat de Guvern ca făcând parte

din birul moral pe care guvernanţii l-au angajat în faţa Fondului

Monetar Internaţional. Dar trebuie să amintim că nu FMI a propus

aceste măsuri! FMI a fixat doar o ţintă de reducere a deficitului

bugetar şi a pretins ca toate măsurile respective să fie cu adevărat

întemeiate şi acceptate de către beneficiarii lor. Or, decizia asumării

59

răspunderii pentru această lege a fost luată chiar dacă proiectul a

generat ample proteste, la nivelul tuturor categoriilor socio-

profesionale de bugetari.

Proiectul legii de restabilire a echilibrului bugetar introduce în

România cel mai mare grad de conflict şi de contestare din ultimii 15

ani. Niciodată un Guvern care a intenţionat să angajeze răspunderea

nu a avut o ripostă mai solidă din partea unor categorii profesionale,

din partea sindicatelor, a unei largi părţi a societăţii.

Niciodată un proiect de lege nu a fost mai contestat ca acum. Şi,

cu toate acestea, Guvernul a ales să ignore vocea societăţii şi să îşi

ducă la îndeplinire demersul, ca şi cum el ar viza persoane care nu

locuiesc în această ţară.

Actualului Guvern i-a fost frică de o dezbatere transparentă, în

care să capteze soluţii venite dinspre toate direcţiile societăţii, dinspre

sindicate, dinspre patronate, dinspre partidele de opoziţie, pentru că ar

fi încălcat directivele de la Cotroceni.

Dacă actuala putere crede că tăierea salariilor şi a pensiilor este

singura soluţie corectă în pofida tuturor vocilor dinspre opoziţie şi

dinspre societate, de ce oare n-a organizat domnul preşedinte Traian

Băsescu un referendum pe această temă, tot cu numai două întrebări,

ca şi acela din toamna trecută? Ar fi trebuit să consulte Poporul şi

românii dacă sunt de acord cu scăderea salariilor şi, a doua întrebare,

cu scăderea pensiilor!

Sau când a hotărât să îndatoreze România, în numai câteva luni,

cu peste 30 de miliarde de euro, cauţionând viitorul atâtor generaţii, n-

a mai fost cazul să organizeze referendum naţional, prin care să

60

consulte Poporul şi românii dacă sunt de acord cu această imensă

povară?!

Cum este posibil să nu-ţi pese ce haos produci şi să te lauzi că ai

curaj să faci o lege care va avea ca efect reformarea statului şi a

instituţiilor, când toată societatea îţi spune că ai ales drumul cel mai

prost, cel mai nepriceput, cel mai demagogic şi incorect faţă de cele

circa 1,4 milioane de salariaţi bugetari şi de alte circa 5,5 milioane de

pensionari?

Ceea ce trebuie subliniat încă o dată este faptul că până şi

instituţii internaţionale precum FMI şi-au dovedit surprinderea în faţa

măsurilor propuse de Guvernul Boc 3. În mediile internaţionale se

discută deja despre faptul că politicile de protecţie socială nu sunt

mofturi populiste. Această criză economică impune statelor naţionale

necesitatea de a adopta măsuri prin care să minimizeze efectele crizei

la nivelul populaţiei, al consecinţelor sociale. Dacă dorea să se

racordeze la spiritul dominant pe plan internaţional, Guvernul

României avea obligaţia să identifice şi să promoveze acele măsuri

capabile să scoată România din criză cât mai repede şi cu un cost

social cât mai mic pentru cetăţenii acestei ţări.

Măsurile anticriză trebuie să-şi regăsească corespondent în

realitatea fiecărei economii. Guvernul Boc 3 ar fi trebuit să ia în calcul

nu doar cerinţele formulate pe hârtie de o instituţie aflată în cealaltă

parte a lumii, ci şi problemele reale ale economiei româneşti, la care

este obligat să găsească soluţii concrete şi imediate. Eterna invocare a

cerinţelor FMI – fără de care se spune că nu ne-am mai putea

împrumuta de pe pieţele internaţionale – nu dovedeşte decât

61

incapacitatea Guvernului Boc 3 de a genera politici proprii de

combatere a crizei economice. Constatăm, în concluzie, că acest

Guvern a ales încă o dată să afecteze interesele majorităţii cetăţenilor

acestei ţări, protejând interesele propriei clientele politice, abonată la

achiziţiile publice ale ministerelor.

E. Chirurgul măcelar

Stimaţi colegi,

Măsurile de austeritate decise de Guvern nu sunt măsuri

anticriză; ba, aşa cum sunt concepute, pot accentua recesiunea şi chiar

stopa o redresare de durată şi solidă a statului român. Sunt măsuri ale

disperării, simpliste şi din topor, elaborate pe genunchi, după ce

Guvernul a descoperit că nu-i poate păcăli pe reprezentanţii

FMI. Economişti de reputaţie internaţională, practicieni în politicile

globale au avertizat însă că astfel de măsuri, care lovesc în puterea de

cumpărare, ar putea accentua recesiunea.

În disperare de cauză şi cu spectrul Greciei în faţă, Cabinetul

Emil Boc şi Traian Băsescu au procedat cam ca nişte clone ale

doctorului Ciomu, adică au tăiat masiv, doar-doar opresc hemoragia. E

ca şi cum unui bolnav de cancer, ca să păstrăm metafora prezidenţială,

doctorul i-ar extirpa doar o mică bucăţică din tumoră şi i-ar tăia, în

compensaţie, câte o bucată din celelalte organe. Ai cancer la stomac?

Nu contează, scoatem o bucată din plămâni, una din rinichi, una din

sân, una din prostată, până scoatem gramajul tumorii ce trebuia

îndepărtată.

În schimb, nu vor fi atinse achiziţiile publice, în spatele cărora se

ascunde clientela ce livrează de la telefoane la suporturi de hârtie

62

igienică şi şosete sau laxative la preţuri astronomice. Pentru clientelă,

pentru ginerele lui Vasile Blaga sau soţia lui Cristian Poteraş, pentru

Puiu Popoviciu şi familia extinsă a lui Radu Berceanu nu s-a inventat

austeritatea nici măcar acum.

Se prăbuşeşte economia dacă tăiem achiziţiile publice, căci statul

e cel mai mare cumpărător de pe piaţă, se apără Sebastian Vlădescu.

Nu se prăbuşeşte nimic dacă Guvernul va finanţa doar lucrările ce au

termen de finalizare 2010 ori dacă toate hârtiile şi pixurile

achiziţionate nu vor costa mai mult decât întreaga sumă investită în

economia reală, dacă toate contractele cu statul nu vor fi adiţionate

sistematic cu 50%, limita maximă admisă de lege. Nu s-ar prăbuşi

decât clientela!

Nu există vreun motiv de încredere că actualul Executiv va face

ce trebuie. De pildă, chiar prin conţinutul scrisorii de intenţie,

Guvernul atestă că nu se va atinge de cheltuielile cu achiziţiile

publice.

Cu alte cuvinte, pentru că are un număr prea mare de funcţionari

clientelari, câte doi-trei directori pe acelaşi post la nivel local şi

central, inutili şi bugetofagi, dar la care nu-l lasă inima să renunţe,

pentru că are o clientelă prea flămândă, pentru că are familii mari şi

prieteni mulţi, cu buzunare foarte largi, PDL preferă să taie de la

doctorii şi aşa prost plătiţi şi prea puţini, de la profesorii cărora anul

trecut le garanta lefuri cu 50% mai mari şi de la funcţionarii care

lucrează pe la ghişee şi sunt, într-adevăr, necesari şi adesea

suprasolicitaţi, să mai taie de la mame şi de la puţinii pensionari cu

stagiul complet de cotizare şi pensii mici.

63

Guvernul promite că aceste măsuri de austeritate vor dura până la

31 decembrie. Poate. Dar, la cum arată acum lucrurile, este foarte

probabil ca România să se blocheze, iar presiunea socială să devină

insuportabilă. Poate atunci va înţelege şi Traian Băsescu faptul că un

chirurg incompetent, cam necinstit şi în care pacientul nu mai are

niciun strop de încredere nu are absolut nicio şansă să-l vindece de

cancer, dar îl poate ucide.

Stimaţi colegi,

Înainte de a concluziona, repetăm ceea ce este foarte clar din

punctul nostru de vedere:

- reducerea salariilor pentru 1,4 milioane de bugetari cu 25%,

începând cu luna iunie, este neconstituţională, pentru că drepturile

salariale sunt stabilite prin legi şi ca urmare a negocierilor libere,

democratice, concretizate în contractele colective de muncă, semnate

şi înregistrate la structurile Ministerului Muncii. Încălcarea lor este un

grav atentat la adresa libertăţilor cetăţeneşti, respectarea legilor din

domeniul salarizării şi dialogului social liber pe o piaţă a muncii

democratică;

- reducerea pensiilor cu 15%, începând cu luna iunie, pentru toţi

cei 5,7 milioane de pensionari români, este un act abuziv, nelegal şi

neconstituţional. Reducerea pensiilor este total în afara oricărui

principiu de drept într-un stat democratic. Pensia este un drept de

asigurare socială, şi nu un drept de asistenţă socială. Pensia s-a

câştigat în baza unui contract de asigurare socială încheiat cu sistemul

de asigurare socială public obligatoriu garantat de stat. A reduce

pensia, ca drept de asigurare socială, pe motiv că temporar sistemul

64

este în criză economică, pe fondul reducerii veniturilor, este un abuz

grav. În acest sens s-a pronunţat clar, în mai multe situaţii similare, şi

Curtea Constituţională a României, afirmând că pensiile în plată nu

pot fi diminuate. Orice acţiune în instanţă a pensionarilor va fi

câştigată de aceştia, iar daunele materiale şi morale vor fi suportate cu

costuri suplimentare tot de statul român, din bugetul de stat, din banii

contribuabililor români. Pentru acest motiv, Guvernul Boc trebuie să

fie demis;

- reducerea ajutoarelor de şomaj şi a celorlalte drepturi sociale

prevăzute în pachetul legislativ prin care Guvernul Boc îşi asumă

răspunderea este un grav atentat la siguranţa socială a celor mai

nevoiaşi cetăţeni români, beneficiari de drepturi sociale, care prin

reducerea lor nu vor mai avea mijloacele materiale necesare

întreţinerii lor şi a familiilor lor. Statul este dator, conform

Constituţiei, să-şi protejeze cetăţenii, cu atât mai mult în perioade de

criză economică. Propunând aceste reduceri majore pentru cele mai

vulnerabile categorii de cetăţeni, beneficiari de indemnizaţii de şomaj

şi alte drepturi de protecţie socială, se încalcă articolul 41 – „Munca şi

protecţia socială” şi articolul 47 – „Nivelul de trai” din Constituţia

României.

Stimaţi colegi,

Pentru toate motivele prezentate mai sus, am depus prezenta

moţiune de cenzură, singurul instrument democratic care va pune

oprelişte unei legi arbitrare, prin care se oficializează jaful din

buzunarul oamenilor, şi unui Guvern incompetent, care ignoră

interesele majorităţii populaţiei.

65

Dar, domnule Boc, vă faceţi vinovat nu numai de incompetenţă.

Principala acuză pe care v-o aducem este cea de disoluţie a autorităţii

statului. Aţi blocat instituţii, aţi încălcat legile ţării, v-aţi bătut joc de

reguli. Aveţi o singură viziune: asigurarea, cu orice preţ, a supremaţiei

lui Traian Băsescu. V-aţi transformat în argatul celui care împinge

spre haos România, pe care o consideraţi moşia preşedintelui.

Cetăţenii români nu sunt iobagii dumneavoastră! Nu ne regăsim în

mentalitatea de slugă pe care o afişaţi în faţa domnului Băsescu.

Prin formula de susţinere la care aţi recurs, nu aveţi legitimitatea

de a conduce România, iar miniştrii dumneavoastră nu mai pot emite

pretenţia să reformeze sectoare importante în numele cetăţenilor

români. Guvernul dumneavoastră – care este al lui Traian Băsescu, şi

nu al cetăţenilor – este incapabil să conducă ţara într-o asemenea

perioadă de criză şi să răspundă interesului public.

Stimaţi colegi de la PDL, UDMR şi UNPR,

Fiecare dintre dumneavoastră va trebui să meargă acasă, în faţa

celor care v-au ales, să le explice că singura soluţie pe care o aveţi este

să le tăiaţi pensia câştigată prin muncă şi salariile. Va trebui să vă

asumaţi aceste măsuri dacă această moţiune de cenzură nu va reuşi. Şi

vă asigurăm că vom transmite, fiecare dintre noi, tuturor cetăţenilor

României că autorii sărăciei şi mizeriei în care veţi îngropa România

sunteţi dumneavoastră.

Astăzi aveţi posibilitatea legală, democratică de a tăia nodul

gordian al acestei guvernări ilegitime şi compromise, aveţi şansa de a

vota pentru o moţiune de cenzură îndreptată împotriva unei legiferări

ce scade veniturile directe ale peste 7 milioane de oameni. Sunt măsuri

66

care, indirect, vor atinge aproape 15 milioane de români şi vin din

partea unui Guvern evident incompetent, care nu-i mai reprezintă pe

români. Aveţi şansa de a abandona tipul de politică conflictuală şi

machiavelismul impus de la Cotroceni, slujirea unui singur om şi a

proiectelor sale personale.

Stimaţi guvernanţi,

Când vocea naţiunii vă spune foarte clar că sunteţi pe un drum

greşit, când oamenii împărţiţi şi învrăjbiţi, profesori, cadre medicale,

magistraţi, funcţionari publici, pensionari, sindicalişti, vă spun acelaşi

lucru – că nu le mai apăraţi interesele –, când e limpede că nu mai

aveţi susţinerea celor pentru care, chipurile, vă întruniţi la Palatele

Cotroceni şi Victoria şi în numele cărora vă ridicaţi salariile,

indemnizaţiile şi comisioanele de succes, atunci aveţi o singură

soluţie: să vă daţi demisia şi să plecaţi acasă! Aşteptăm acest gest care

ar trebui să izvorască din bun-simţ şi din onoare, din respectul faţă de

cetăţeni! Nu aţi făcut acest lucru până acum pentru că nu aveţi aceste

valori; ciolanul puterii este mult prea tentant şi prea important pentru

partidul dumneavoastră. Această moţiune de cenzură nu este doar o formă de luptă

parlamentară. Mai mult decât oricând, nu este o formalitate! Este

singura şansă pe care milioane de pensionari şi de salariaţi o au pentru

a nu se afunda în sărăcie.

Răspunderea pentru măsurile aberante de austeritate revine,

desigur, în primul rând preşedintelui Traian Băsescu şi Guvernului

Emil Boc, însă răspunderea finală aparţine celor 471 de parlamentari.

Fiecare dintre cei 471 de parlamentari este responsabil în faţa naţiunii,

a celor care i-au acordat încrederea şi, ultima ratio, a conştiinţei

67

fiecărui deputat şi senator.

România se află în faţa unei opţiuni majore: fie este aruncată

într-o criză socială şi economică şi mai profundă, prin adoptarea

legilor propuse de Guvern, fie Cabinetul Emil Boc este demis,

deschizându-se calea pentru găsirea altor soluţii politice, economice şi

sociale. Alegerea este clară, chiar dacă ea poate fi dificilă pentru

parlamentarii care compun arcul guvernamental.

Partidul Social Democrat, împreună cu sindicatele, cu partenerii

din opoziţie, având în spate dorinţa a milioane de cetăţeni ai României, îi

cheamă pe toţi parlamentarii să voteze această moţiune de cenzură

pentru a putea privi cu demnitate în ochii naţiunii. „Colaboraţionism”

sau „Demnitate responsabilă” sunt cele două opţiuni. Absenteismul

înseamnă laşitate.

Azi, avem şansa cu toţii de a ne pune în slujba oamenilor care

ne-au votat şi ne-au desemnat uninominal să le reprezentăm interesele

în Parlament. Cine votează în favoarea Guvernului Emil Boc sprijină

continuarea prăduirii naţiunii de către clientela de partid. Cine votează

împotriva Cabinetului Emil Boc este alături de cetăţenii României.

Vă cerem aşadar să votaţi împotriva acestor tăieri şi pentru o

nouă şansă pentru România.

Iniţiatorii acestei moţiuni au prezentat deja un plan de măsuri

alternative. Deja considerăm că este nevoie de o altă abordare, de un

nou contract social, de o viziune care să aibă în prim-plan locurile de

muncă. E nevoie de o nouă soluţie pentru dezvoltarea României. E

nevoie de un nou model, care să stimuleze creşterea economică pentru

bunăstarea tuturor cetăţenilor. E nevoie de stimularea economiei

68

pentru a se reveni la o creştere economică susţinută şi la o distribuire

echitabilă a beneficiilor acesteia.

Un nou contract social trebuie să aibă la bază dialogul dintre

toate vocile importante ale societăţii. Pentru aceasta, trebuie plecat de

la construcţia unui alt Guvern, unul format din oameni competenţi şi

capabili să inspire încredere. E nevoie de încredere din partea

oamenilor într-un nou Guvern şi într-un plan cinstit care poate scoate

ţara din criză. Şi e nevoie de competenţă din partea unui Guvern care

are ca scop modernizarea societăţii şi eficientizarea unui stat care, în

ultimii ani, a fost deturnat de la scopul său social. Articolul 47 din

Constituţie prevede că „statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare

economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un

nivel de trai decent”.

Însă, pentru a începe un nou drum, pentru a se da o speranţă

milioanelor de români care sunt speriaţi de ziua de mâine, este nevoie

ca astăzi moţiunea de cenzură să treacă.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc domnului senator Şova.

Invit în continuare la tribună pe domnul prim-ministru Emil Boc

pentru prezentarea poziţiei Guvernului faţă de moţiunea de cenzură

prezentată.

Domnule prim-ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Emil Boc (prim-ministrul României):

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamnă preşedinte al Camerei Deputaţilor,

69

Distinşi colegi, membri ai Cabinetului,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Doamnelor şi domnilor,

Săptămâna trecută, Guvernul a venit în faţa Parlamentului pentru

a-şi angaja răspunderea asupra a două proiecte de lege: un proiect de

lege în domeniul pensiilor şi un proiect de lege iniţiat în vederea

restabilirii echilibrului bugetar.

În privinţa primului proiect de lege, cel care vizează unele

măsuri în domeniul pensiilor şi prin care am eliminat pensiile de lux,

acele pensii care nu au la bază principiul contributivităţii, acel proiect

de lege este considerat astăzi adoptat de către Parlament.

Da, prin acel proiect de lege dispar inclusiv pensiile

parlamentarilor; şi văd parlamentarii din opoziţie, care suferă pentru

faptul că au pierdut pensiile parlamentarilor. (Fluierături, vociferări,

huiduieli.)

Aceasta este reacţia dumneavoastră atunci când vă pierdeţi

privilegii: huiduieli şi comportament nedemocratic. (Proteste,

vociferări, rumoare.)

De ce plângeţi după pensiile dumneavoastră, domnilor

parlamentari din opoziţie? (Vociferări, rumoare.)

Plângeţi pe umerii pensionarilor obişnuiţi, iar acum vă agăţaţi cu

toate puterile de pensiile dumneavoastră de lux. Asta, ca să lămurim

cum stăm cu ipocrizia în această ţară. (Fluierături.)

Acest Guvern pe care îl reprezint… (Fluierături, vociferări,

rumoare.)

70

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă rog să încercaţi să păstraţi o atmosferă civilizată în sală.

Domnule prim-ministru, vă rog să continuaţi.

Domnul Emil Boc:

Deci e important ca cetăţenii români să ştie că acest Guvern pe

care îl reprezint, în primul rând, a tăiat pensiile de lux, iar acest proiect

este adoptat de către Parlament. (Vociferări, fluierături, huiduieli.)

Atitudinea dumneavoastră, dragi colegi ai opoziţiei, spune totul

despre responsabilitatea dumneavoastră şi despre modul în care vă

apăraţi în continuare, cu dinţii, până în ultima clipă, privilegiile.

(Vociferări, huiduieli, fluierături.)

Cel de-al doilea proiect, în legătură cu care s-a depus o moţiune

de cenzură, vizează restrângerea cheltuielilor bugetare.

Vreau să fiu foarte clar şi explicit. Nu am venit în faţa

dumneavoastră şi nu vin în faţa cetăţenilor români pentru că am dori

să luăm măsuri împotriva oamenilor, pentru că am dori să punem

categorii sociale unele împotriva altora. (Fluierături, vociferări.)

Am făcut dovada unui gest de responsabilitate pentru a fi siguri

– (Gălăgie în sală, se vociferează şi se scandează la balconul din partea stângă a sălii: „Hoţii!” „Hoţii!”) – şi a ne asigura că putem

avea resursele financiare pentru a plăti salarii şi pensii în România.

Dragi cetăţeni români,

Alternativa în acest moment este următoarea: fie, în câteva luni,

nu mai avem resurse financiare să plătim salarii, pensii, să susţinem

cheltuielile de investiţii şi să ajungem cu ţara în incapacitate de plată,

fie luăm astăzi un medicament mai amar la gust, dar ne asigurăm că

71

ţara are viitor economic – (Se scandează „Hoţii! Hoţii!” de la

balconul din partea stângă a sălii.) – şi putem plăti drepturile sociale

– (Vociferări şi fluierături.) – ale pensionarilor şi salariaţilor. (Se scandează „Hoţii! Hoţii!” de la balconul din partea stângă a sălii.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

O secundă, domnule prim-ministru…

Vă rog să încercăm să păstrăm o atmosferă civilizată în sala de

plen. (Replici neinteligibile din sală.)

Domnule prim-ministru, vă rog să continuaţi intervenţia

dumneavoastră.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte,

Vreau să-i asigur pe colegii din opoziţie că nu mă las intimidat.

(Aplauze în băncile puterii.)

Chiar dacă plângeţi în continuare după privilegiile

dumneavoastră, voi merge în continuare cu ceea ce trebuie pentru

această ţară. (Vociferări neinteligibile.)

De ce trebuie să alegem astăzi răul cel mai mic dintre toate relele

posibile? Am spus-o şi o repet. Prefer să mă uit în ochii tuturor

cetăţenilor români şi să le prezint situaţia aşa cum este ea, determinată

şi de evoluţiile din ultimii 20 de ani, dar şi de accentuarea crizei

economice internaţionale. Aceste măsuri sunt necesare pentru a putea

asigura plata salariilor, pensiilor, chiar diminuate temporar, şi

susţinerea investiţiilor în România. Fără aceste măsuri, alternativa este

incapacitatea de plată a ţării şi imposibilitatea de a achita aceste

drepturi salariale. Se pune întrebarea: De ce suntem în această

72

situaţie? Şi o să discut cu toate cărţile pe faţă, pentru că nu avem

nimic de ascuns.

România a avut o şansă extraordinară odată cu intrarea în

Uniunea Europeană, o şansă care i-a oferit posibilitatea să aibă o

creştere economică determinată de intrările de capital, de investiţii şi

de apartenenţa la cea mai importantă familie democratică a

momentului. Toate analizele făcute de către oameni obiectivi ne arată

că România nu a ştiut să fructifice acel avantaj al intrării în Uniunea

Europeană.

Ce a însemnat asta? În anii 2007-2008, când, într-un context

conjunctural, favorabil ţării, în loc să facem atunci restructurarea

aparatului bugetar, dar nu am făcut-o, ci am angajat sute de mii de

bugetari în plus, în loc ca, în acel moment, să asigurăm un echilibru al

sistemului de pensii şi al sistemului salarial, am dublat şi triplat

cheltuielile cu asistenţă socială, cu salarii şi pensii, deşi se ştia că

aceste creşteri economice erau doar de moment şi nu erau creşteri care

să aibă un efect pe termen mediu şi lung.

În acea perioadă, guvernanţii de atunci în loc să fi pus bani

deoparte, să fi avut un excedent economic, adică un surplus de bani, în

loc să avem un excedent economic, adică să fi avut nişte bani puşi

deoparte, în termeni populari, guvernanţii din 2008 ne-au lăsat şi fără

bani şi datori. Am avut o creştere de 7,8% şi ne-au lăsat datori cu un

deficit de 5,4%.

În contextul acesta a venit şi criza economică din 2009 care se

continuă, din nefericire, şi în 2010 şi ne-a arătat România exact aşa

cum este. Nu am pus bani deoparte, când am avut creştere economică,

73

ci au fost cheltuiţi iresponsabil de către vechii guvernanţi, iar astăzi

avem în faţă adevărata Românie, cu ceea ce produce şi cu ceea ce

consumă.

Realitatea crudă este că, în acest moment, din cauza faptului că

nu am fructificat acel avantaj al intrării în Uniunea Europeană,

România consumă mai mult decât produce şi nu cu puţin. Dacă nu am

fi luat niciun fel de măsură de restrângere a cheltuielilor bugetare, am

ajunge la un deficit bugetar de 9,1% şi asta ar însemna că ar trebui să

împrumutăm peste 11 miliarde de euro. Cu aceste măsuri, rămânem

într-un deficit de 6,8% şi ne trebuie 8,4 miliarde de euro. Banii aceştia

trebuie să-i avem ca să putem plăti, chiar şi diminuate, salariile şi

pensiile. Aceşti bani nu se găsesc după colţ, pentru că nu-i produce

ţara. Pentru că, atunci când am avut bani în plus, repet, în 2007 şi în

2008, i-am aruncat pe pomeni electorale, pentru că atunci PSD-ul a

şantajat PNL – (Rumoare, gălăgie foarte mare, vociferări.) –, iar

PNL-ul, ca să rămână la putere, în 2008, a cedat şi a făcut pomeni. Nu

a făcut un kilometru de autostradă, nu a introdus bani în investiţii, care

să aducă locuri de muncă, ci au cheltuit aceşti bani doar pe huzur şi pe

pomeni – (Vociferări neinteligibile.) –, iar acum vin şi ne dau lecţii de

morală. (Aplauze în rândurile puterii.)

Acum avem această situaţie în care trebuie să gestionăm cu

maximă responsabilitate şi chibzuinţă resursele ţării. Din acest punct

de vedere, avem nevoie de 8,4 miliarde de euro, dacă aceste măsuri de

austeritate nu se aplică, aceşti bani nu vor exista. Nu vor exista pentru

că o ieşire din Acordul cu Comisia Europeană, cu Fondul Monetar

Internaţional, cu Banca Mondială ne-ar închide definitiv orice şansă

74

ca, de pe piaţa externă, să avem aceşti bani pentru a acoperi deficitul.

Uitaţi-vă la exemplul Spaniei, caz concret! A ieşit pe piaţa

europeană să găsească bani pentru a-şi finanţa deficitul şi nu a cules

un euro.

Uitaţi-vă la Portugalia! A ieşit pentru 5 miliarde de euro şi a

adunat 500 de milioane de euro.

Uitaţi-vă la Grecia! După ce a încercat, luni bune, nu a găsit

resursele financiare şi a trebuit să intre în acordurile financiare

internaţionale.

Din nefericire, lumea, Europa, a intrat într-o altă fază a crizei.

Faza crizei deficitelor bugetare şi a datoriilor publice. Adică, trebuie

să fi credibil ca să mai poţi împrumuta bani. Noi nu suntem în vremea

lui 2008, când vechiul Guvern, din vânzarea BCR-ului, a băgat bani în

consum, huzur şi pomeni electorale.(Vociferări şi huiduieli de la

balconul din partea stângă a sălii.) Noi nu mai avem aceşti bani!

(Gălăgie foarte mare şi vociferări în sală.) Pentru că, dacă acei bani,

în 2008, mergeau în locuri de muncă, România avea resursele

financiare să se întreţină singură. Dacă banii din 2008 mergeau în

locuri de muncă, astăzi, România se putea finanţa cu ceea ce putea

produce.

Din nefericire, politicianismul şi şantajul politic de atunci, PSD –

PNL, a adus România într-o asemenea imposibilitate de a putea

produce atât cât consumă. (Fluierături, vociferări şi huiduieli.)

Ştiu că nu vă place, dar sunt adevăruri crude, distinşi colegi din

opoziţie. (Vociferări neinteligibile.)

În aceste condiţii, acest program care vizează o restrângere a

75

cheltuielilor bugetare, cu caracter temporar şi care este însoţit, pe de o

parte, şi de restrângerea altor cheltuieli, prin atacarea luxului, prin

impozitarea suplimentară a acelora care deţin mai multe proprietăţi,

prin reducerea suplimentară, cu 20%, a altor cheltuieli cu bunuri şi

servicii, prin plafonarea salariilor mari din companiile de stat, prin

reducerea agenţiilor, a numărului secretarilor de stat, dar vreau să vă

asigur că aceste măsuri nu sunt singurele pe care le avem în faţă

pentru că am văzut ce reacţii aveţi atunci când v-aţi pierdut pensiile de

lux, distinşi colegi din opoziţie! (Vociferări şi fluierături.)

Văd că vă deranjează, dar amintiţi-vă că, în 2009, tot

dumneavoastră aţi fost aceia care aţi căzut un Guvern pentru că v-aţi

pierdut pensiile de lux!

Acum, nici în ceasul al 12-lea nu înţelegeţi că nu se mai poate cu

privilegiile în România, pentru că în mod deliberat se întreţine o

confuzie de către opoziţie, amestecând cele două proiecte de lege.

Unul, repet, pe care l-am propus, a fost pentru a elimina pensiile de

lux, inclusiv pensiile parlamentarilor. Deci înainte de a reduce pensiile

oamenilor obişnuiţi, am tăiat pensiile de lux. Iar acum venim,

temporar, cu unele măsuri de restrângere a cheltuielilor bugetare

pentru a ne putea încadra într-un deficit sustenabil şi am ales soluţia să

nu majorăm taxele în România, pentru că majorarea taxelor nu ar fi

însemnat decât, pe de o parte, oamenii să piardă puterea de cumpărare

cu banii pe care îi mai primeau în buzunar din cauza creşterii inflaţiei,

iar, pe de altă parte, să omorâm şansa mediului privat, mediului

economic, de a aduce creştere economică în România. Şi atunci am

ales răul cel mai mic lăsând maxim de spaţiu, cât este posibil, în

76

condiţiile actuale, pentru ca economia să poată merge mai departe cu

locuri de muncă ca să putem asigura creşterea economică a ţării, să

putem produce, să plătim salarii şi pensii şi nu să ne împrumutăm la

nesfârşit.

E foarte uşor să te împrumuţi. E foarte uşor să vinzi BCR-ul ca

să dai pomeni electorale, dar nu se mai poate cu o asemenea politică.

De aceea, am ales o soluţie raţională dar grea şi vreau să ştie toţi

cetăţenii români că înţeleg dificultăţile mari prin care trecem şi o să

trecem în continuare, o perioadă, dar este şansa noastră ca ţară să

reuşim, e şansa noastră ca ţară să ne bazăm pe ceea ce noi producem

aici, pe ceea ce suntem în stare şi nu doar pe împrumut din afară sau

din altă parte. Ceilalţi asta au făcut. Ani în şir v-au oferit avantaje

materiale otrăvite, care astăzi se întorc împotriva noastră, pentru că au

fost doar avantaje de conjunctură. Acei bani pe care i-a obţinut atunci,

din vânzarea BCR-ului şi din intrarea României în Uniunea

Europeană, i-au dat pe pomeni şi nu pe investiţii. Dacă îi puneau în

investiţii şi în locuri de muncă, astăzi, ţara se putea întreţine singură şi

nu avea nevoie de împrumuturi de nicăieri. Repet, este şi un moment

al adevărului şi ştiu cât de greu este, de asemenea, pentru colegii mei,

care susţin Guvernul, că trebuie astăzi să reziste populismului şi

demagogiei opoziţiei şi să dea dovadă, într-un moment important

pentru România, de responsabilitate în faţa ţării şi mai puţin în faţa

interesului propriu.

De aceea, aveţi aprecierea, recunoaşterea şi recunoştinţa

Guvernului pentru efortul pe care îl faceţi pentru România în acest

moment.

77

Dragi colegi,

M-aş fi aşteptat ca, la un moment atât de important pentru ţară,

opoziţia să vină cu un răspuns extrem de coerent, puternic şi bine

argumentat.(Vociferări neinteligibile.)

În realitate, nu este vorba decât de o lipsă de profesionalism şi

de inexistenţa oricăror soluţii în moţiunea de cenzură pe care aţi

înaintat-o. Să vă spun câteva dintre aceste lucruri:

În primul rând, distinşi autori ai moţiunii de la PSD, nu ştiţi

pentru ce lege introduceţi moţiunea. Vreau să citiţi prima pagină din

moţiunea – (Vociferări, huiduieli, fluierături.) – pe care aţi depus-o,

unde spuneţi că introduceţi o moţiune de cenzură împotriva

„Proiectului de lege privind unele măsuri necesare în vederea

restabilirii echilibrului bugetar şi stabilirea unor măsuri în domeniul

pensiilor”.

Dragi colegi, nu există un asemenea proiect. Demonstrează

superficialitatea totală a dumneavoastră. Habar nu aveţi pe ce lume

trăiţi! (Aplauze în rândurile puterii. Fluierături şi vociferări în

rândurile opoziţiei.)

În mod conştient sau inconştient, aţi amestecat cele două

proiecte pentru a vă masca şi a încerca să vă protejaţi privilegiile

dumneavoastră, cu pensiile parlamentarilor, distinşi colegi din

opoziţie! Asta doreaţi, în ultimă instanţă, dar aţi greşit şi de această

dată! (Vociferări în rândurile opoziţiei.)

În al doilea rând, distinşi colegi de la PSD – şi mă adresez unor

distinşi profesori – doamna Ecaterina Andronescu, fost ministru al

educaţiei, domnul profesor Adrian Năstase, domnul profesor

78

Alexandru Athanasiu –, şi îi întreb pe domniile lor: cum se numeşte

procedeul prin care preiei pasaje, paragrafe întregi dintr-o lucrare, le

pui în propria ta lucrare, nu pui ghilimelele, nu citezi autorul de la care

ai preluat?! Cum se numeşte, domnilor profesori, asemenea practică?

(Gălăgie foarte mare, vociferări, huiduieli, fluierături.) Vă spun eu: se

numeşte plagiat!

(Se scandează „Demisia!” de la balconul din partea stângă a

sălii. Vociferări în rândurile opoziţiei.)

Vreau să ştiţi, dragi colegi din opoziţie… Ştiu că vă doare, vă

deranjează, e adevărat! Nu sunteţi în stare nici măcar cu propria

dumneavoastră minte, să concepeţi un text al moţiunii de

cenzură…(Gălăgie foarte mare în sală, se scandează „Demisia!” de

la balconul din partea stângă a sălii.)

Asta îmi demonstrează adevărul celor pe care le-am precizat!

(Se scandează în continuare ”Demisia!”)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumim foarte mult!

Domnule prim-ministru, vă rog să continuaţi.

Domnul Emil Boc:

Şi ca să continui argumentul, această moţiune este un plagiat!

Paragrafe întregi din această moţiune au fost preluate dintr-un

articol al doamnei Ioana Ene, din ziua de joi, 27 mai 2010. Şi uitaţi,

am subliniat paragrafele copiate cu copy-paste din articol. (Aplauze în

partea dreaptă a sălii, în rândurile puterii. Fluierături şi vociferări

din partea opoziţiei.)

79

Repet, aceşti oameni vor să fie o alternativă la guvernarea

României, aceşti oameni vor să guverneze ţara! Nu sunt în stare să

scrie un text al moţiunii de cenzură! Sunt în stare doar să copieze din

articolele unor jurnalişti! Şi atunci aveţi pretenţia de responsabilitate

în faţa României!

În al treilea rând, se pare că memoria colegilor de la PSD este

extrem de scurtă.

Nu vă amintiţi că aţi fost un an la guvernare?

Nu vă amintiţi că aveţi o responsabilitate şi dumneavoastră

pentru tot ceea ce este în România?

Domnilor colegi de la PSD, nu vă amintiţi că anul trecut ne-am

angajat răspunderea pe un proiect de lege în legătură cu care,

împreună, la masa Guvernului, am invocat art. 53 din Constituţie?

(Vociferări, fluierături, huiduieli.)

Vă amintiţi cine era ministru pentru relaţia cu Parlamentul, în

acel moment, în Guvernul României? Aţi uitat? Vă spun eu: Victor

Ponta. (Aplauze în rândurile puterii.)

Am verificat stenogramele şedinţei de Guvern să văd, dacă nu

cumva, atunci, ministrul pentru Relaţia cu Parlamentul a avut vreo

obiecţie în precizarea art. 53 din Constituţie, atunci când am venit în

faţa Parlamentul României şi ne-am asumat răspunderea. Dar, după

război, mulţi viteji! Astăzi, marii apărători ai democraţiei sunt cei care

vin neprihăniţi, uitând că exact acelaşi lucru a fost făcut şi când erau la

putere, şi am invocat art. 53 din Constituţia României.

Repet, subliniind încă odată, că – şi Curtea Constituţională, fără

echivoc, a constatat că procedura este constituţională – atunci, când

80

avem o situaţie ce cere, temporar, restrângerea exerciţiului unor

drepturi, acest lucru se poate face. Şi PSD-ul a fost în Guvern. Aţi

fost aici şi aţi susţinut acea lege. Astăzi aţi uitat. Puţină

responsabilitate şi moralitate nu strică!

În al doilea rând, tot pe acest subiect. Criticaţi faptul că Guvernul

vine şi-şi angajează răspunderea în aceeaşi zi asupra a două proiecte

de lege – procedură precizată de către dumneavoastră profund

neconstituţională – iar aveţi memorie scurtă, dragi colegi de la PSD.

Aţi uitat că anul trecut, împreună – şi subliniez: împreună – ne-

am asumat răspunderea, în aceeaşi zi, pentru Codul penal şi pentru

Codul civil, iar, în septembrie, pe trei proiecte de lege? Vă amintiţi?

Aţi uitat! Acum veniţi şi spuneţi că este o procedură

neconstituţională. (Aplauze în rândurile puterii.) Gata cu fariseismul!

Terminaţi cu demagogia!

Aceste puncte se găsesc la pagina 7, 8 din moţiune, respectiv pagina

11.

Dacă doriţi să fiţi o alternativă, dacă doriţi să fiţi responsabili, în

primul rând, să ştiţi pentru ce introduceţi moţiune, în al doilea rând, nu

plagiaţi şi, în al treilea rând, nu vă deziceţi de ceea ce aţi făcut când aţi

fost la putere, pentru că asta spune totul despre ceea ce aveţi ca

alternativă. (Aplauze în rândurile puterii.) De asemenea, să ştiţi că am citit cu maximă atenţie textul

moţiunii. Nu am găsit o soluţie pe care să o propuneţi României, prin

care să veniţi şi să spuneţi: noi aşa am face, dacă ar fi să guvernăm.

Tot textul moţiunii nu este decât un text plin de injurii, de populisme

şi de demagogie. Nu aveţi o soluţie concretă pentru România, pentru

că nici nu o puteţi avea! (Aplauze în rândurile puterii.) Pentru că,

81

dumneavoastră, cei de la PSD şi PNL, aţi avut o singură practică,

practica şantajului reciproc! Pe banii ţării, utilizând resursele

financiare pe care le-aţi avut în 2007 şi în 2008, v-aţi şantajat reciproc

pentru pomeni electorale pentru a vă menţine la putere în acel

moment. Astăzi, acest Guvern vine şi îşi asumă costurile nepopulare,

temporare, îşi asumă luarea unor măsuri temporare, care să asigure

ieşirea României din dificultatea economică în care ne aflăm.

De aceea, chiar dacă sunt dureroase, aceste măsuri sunt leacuri

dureroase însă corecte pentru situaţia actuală a României.

De asemenea, distinşi colegi din opoziţie, aş vrea să vă

reamintesc un text al unui coleg de-al dumneavoastră care, în perioada

2001-2004, cu maximă responsabilitate a deţinut portofoliul de

ministru al finanţelor.

Dragi colegi de la PSD, v-aş aminti declaraţia domnului Mihai

Tănăsescu, reprezentantul României la Fondul Monetar Internaţional

şi fost ministru de finanţe în guvernarea PSD, 2001-2004, uitaţi ce

spunea: „Urmăresc, seara, ce se întâmplă în media românească şi

constat că este absolut neproductiv ceea ce se întâmplă. Este o isterie

prea mare. Toată lumea este în criză, să ştiţi! Nu e numai România în

dificultate, dar nicăieri în lume nu există o asemenea abordare

catastrofală. Ştiţi care este sentimentul, nu doar al meu, ci şi al

colegilor din alte state, cu care mai discut informal: că ne facem rău

singuri. Şi în SUA e criză. Şi în Germania e criză. Sistemul bancar

european este şi el în dificultate, dar la ei nu o să vedeţi atâţia

politicieni ieşind la TV, pe la diverse talk-show-uri şi speriind lumea

82

cu ceea ce ne aşteaptă”.

Dragi colegi,

Credeţi că doar România este în situaţia aceasta de a lua măsuri

de austeritate? (Vociferări neinteligibile.)

Uitaţi-vă, dragi colegi!

Germania a anunţat un program de austeritate de aproximativ 80

de miliarde de euro pentru următorii ani.

Franţa, un program de 50 de miliarde de euro până în anul 2013.

Grecia, 30 de miliarde de euro în următorii trei ani.

Portugalia, Danemarca, Spania 50 miliarde de euro în următorii

trei ani. Irlanda, Italia 24 de miliarde de euro în 2011 şi 2012.

România are un program de 2,5 miliarde de euro.

Credeţi că, dacă ar fi bine în lume, aceste ţări,care sunt cele mai

avansate economic din Uniunea Europeană, ar lua măsuri de reducere

a deficitelor şi a cheltuielilor bugetare cu zeci de miliarde de euro?

Lumea este în criză. Evident, este mult mai uşor să ne facem că

acest lucru nu există, dar realitatea nu o putem ocoli. Ea este acolo, şi

în Europa, şi ne afectează şi pe noi. Dacă astăzi închidem ochii şi

spunem că nu există, vom ajunge în situaţia incapacităţii de plată a

acestei ţări, pentru că banii nu există pe garduri. Banii trebuie munciţi,

lucru pe care dumneavoastră, din nefericire, nu l-aţi promovat în

perioada guvernării din 2007-2008. I-aţi încurajat pe oameni să

primească cadouri fără să muncească. (Huiduieli, fluierături,

vociferări de la balconul din partea stângă a sălii.)

Ştiu că este dureros şi devii şi mai nepopular. Numai cu muncă

se poate clădi prosperitate. Şi neamţul munceşte, dar ia măsuri de 80

83

de miliarde de euro de austeritate. Şi noi trebuie să încurajăm munca.

În 20 de ani, toată clasa politică românească, din nefericire, a

construit un sistem care a încurajat şi încurajează nemunca în această

ţară. Asta este realitatea.

Am abordat un sistem de pensii în care am făcut din pensiile de

boală sport naţional, da?! Şi cei care sunt, cu adevărat, bolnavi nu

primesc o pensie pe măsură, pentru că alţi şmecheri au intrat în sistem

pentru că au făcut din această practică un sport naţional. (Vociferări,

huiduieli, fluierături.)

Tot în ultimii 20 de ani, am fost obişnuiţi să dăm ajutoare sociale

celor care nu muncesc. Ştiţi bine că avem în ţara aceasta oameni cu

Mercedes şi cu vilă în curte şi care stau cu mâna întinsă după un ajutor

social de la stat. Toată clasa politică e vinovată şi a făcut acest lucru. Nu

se mai poate! (La balconul din partea stângă se scandează: „Hoţii!”,

„Hoţii!”)

Am făcut o practică a pensionărilor anticipate. Astăzi, avem

aproape mai mulţi pensionari anticipaţi decât cei care au stagiul

complet. De unde să avem resurse financiare să le acoperim? (De la

balcon se răspunde:”De la voi!” „De la voi!”)

În perioada celor 20 de ani, am reuşit să construim un sistem

care nu se mai susţine.

Noi, în 2009, am încercat să punem şi să oprim acest lucru care

evoluează negativ. Cheltuielile sociale şi cu salariile le-am plafonat, în

2009, la nivelul lui 2008, deşi, în 2007 şi în 2008, aţi emis peste 20 de

acte normative de mărit salarii şi pensii. Le-am plafonat, iar acum facem

ordine.

84

Am început cu pensiile de lux şi le-am eliminat, cu toate

greutăţile şi opoziţiile dumneavoastră. Şi vom face ordine, în

continuare, şi în agenţiile guvernamentale, şi în cheltuielile bugetare,

şi în personalul din sector, şi în orientarea banilor spre investiţii reale.

Pentru că avem curajul să facem asta. (Se scandează la balconul din

partea stângă: „Demisia!” „Ruşine! „Demisia!”)

De aceea, vorbiţi…(Se scandează în continuare ”Demisia!”)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă rog să continuaţi, domnule prim-ministru!

Domnul Emil Boc:

De asemenea, vreau să precizez că vorbiţi cu maximă uşurinţă de

genocid social, distinşi membri din PNL şi PSD.

Amintiţi-vă că acest guvern a fost acela care a introdus pensia

socială minimă. Un milion de oameni, cel puţin, trăiau sub 350 de lei.

Atunci nu a fost genocid social, distinşi colegi de la PNL? În 2008,

când aţi avut bani din vânzarea BCR-ului şi i-aţi aruncat pe apa

sâmbetei, nu v-aţi gândit la cei un milion de oameni care trăiau sub un

milion, sub două milioane, nu v-aţi gândit deloc, da?! Iar acum,

plângeţi pe umeri! (Aplauze în băncile puterii.)

Acest guvern, cu resursele limitate pe care le are, încearcă – atât cât

este cu putinţă şi este încă puţin – să-i protejeze pe cei cu cele mai mici

pensii din România. Aceste măsuri nu vor afecta pensiile sub 350 de

lei. Pensia socială minimă nu va fi afectată. Venitul minim garantat

nu este afectat.

Tocmai că încercăm, atât cât este cu putinţă în cadrul economic

85

dat, să-i sprijinim pe cei care erau şi sunt cu venituri foarte mici în

România şi, de asemenea, mă uit în ochii lor şi-i asigur că primele

avantaje ale creşterii economice vor fi îndreptate spre ei, spre

pensionarii cu pensii mici, spre cei cu salarii mici în economie. (De la

balconul din partea stângă a sălii se strigă „Demisia!”)

De aici vom începe reconstrucţia economică sănătoasă a sistemului

de salarizare şi de pensii din România. (Se strigă „Demisia!” de la

balconul din partea stângă a sălii şi din rândurile reprezentanţilor

opoziţiei.)

Ştiu că pentru dumneavoastră, din opoziţie, ar fi simplu să

ajungem în situaţia să nu putem plăti salarii şi pensii şi ţara să ajungă

în incapacitate de plată. De fapt, asta doriţi pentru România, prin ceea

ce faceţi.

Acest Guvern preferă să ia la timp unele măsuri, chiar dacă, aşa

cum am menţionat, sunt dureroase, cu gust amar, dar care ne vor ajuta

să nu intrăm într-o asemenea situaţie gravă. Şi, repet, deschideţi ochii

la ceea ce se întâmplă în lume, la ceea ce se întâmplă în Europa.

(Rumoare.)

Fie doar şi pentru aceste motive, câteva din foarte multele pe

care le am scrise şi notate, această moţiune de cenzură trebuie să fie

respinsă şi să putem merge mai departe în perioada grea, pe care încă

o avem de traversat, dar care ne duce la liman, la creştere economică

şi la salvarea acestei ţări. (Vociferări în sală.)

Încă o dată, mulţumesc colegilor din coaliţia guvernamentală

pentru susţinere şi-i asigur că nu-i voi dezamăgi.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea puterii, strigăte şi fluierături

din partea opoziţiei şi a invitaţilor de la balcon.)

86

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnul prim-ministru – (De la balconul din partea stângă a

sălii se strigă „Demisia!”) – a consumat 42 de minute din timpul

alocat.

Rog asigurarea unor condiţii normale de desfăşurare a şedinţei

noastre. Sunt, în acest moment, trei colegi înscrişi la cuvânt pe

procedură.

Îi invit pe domnul deputat Relu Fenechiu, pe domnul senator

Şova şi pe domnul deputat Toader, pe procedură.

Domnule deputat Fenechiu, aveţi cuvântul, în ordinea în care v-

aţi înscris la cuvânt. După aceea o să procedăm la intervenţiile din

partea grupurilor parlamentare. Domnule deputat Fenechiu, vă rog.

Domnul Relu Fenechiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi invitaţi,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Sunt un locuitor al municipiului Iaşi şi vreau să vă spun că

municipiul Iaşi este reprezentat aici, în Parlament, de şapte

parlamentari ai puterii, ai PDL. (Vociferări din partea Grupurilor parlamentare ale PDL.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnule deputat,

Pe procedură, dacă vă puteţi referi.

Domnul Relu Fenechiu:

Pe procedură, domnule preşedinte.

87

Vreau să vă spun că 20 000 de ieşeni le cer parlamentarilor

democrat liberali să voteze pentru moţiune. (Aplauze şi vociferări în

sală.) Voi înainta aceste semnături domnului prim-ministru Emil Boc,

căruia vreau să-i spun că ştim, domnule prim-ministru, pe ce lume

trăim. Asta este lumea pe care trăim, dar este lumea pe care

dumneavoastră, astăzi, o conduceţi. Şi dacă mai conduceţi mult

România, ceea ce vedeţi astăzi că se întâmplă în Parlament şi se

întâmplă în stradă, se va întâmpla în toată România.

Mulţumesc. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnule senator Şova, aveţi cuvântul.

Am rugămintea să încercaţi să interveniţi pe procedură, aşa cum

aţi solicitat. Domnule senator Şova, vă rog. (Rumoare.)

Domnul Dan-Coman Şova:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vreau să vă spun că a fost un incident acolo, sus. Era o persoană pe

care nu o putem identifica, care-i filma pe cei care vociferau împotriva

premierului. (Vociferări din partea Grupurilor parlamentare ale PDL.) Avem un nou stat poliţienesc. Ne filmează ca să ne dea amenzi.

Asta voiam să vă spun. (Vociferări.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Domnule deputat Toader, vă rog.

Vă rog să asigurăm liniştea în sala de plen pentru a putea să

88

continuăm procedurile noastre. (Vociferări continue în sală.)

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte,

Vă rog să intraţi în atribuţiunile dumneavoastră pentru a putea avea

un climat normal de desfăşurare a activităţii Parlamentului. (Vociferări.)

Dacă colegii noştri parlamentari au manifestările pe care le ştim de

aseară, vă rog să aveţi în vedere să aplicaţi Regulamentul, pentru că

manifestările din balcon nu au nicio legătură cu democraţia. Poate să

asiste oricine, pot să se uite la orice, dar pentru a demonstra ca în stradă,

nu sunt de acord şi vă rog să aplicaţi Regulamentul şi să solicitaţi

evacuarea celor care sunt la balcon. (Vociferări, huiduieli de la balconul

din partea stângă a sălii.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Pe procedură, domnul deputat Zgonea. Rog să asigurăm un climat

decent de derulare a dezbaterii noastre. Domnule deputat Zgonea, pe

procedură.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule preşedinte,

Dragi colegi,

O să am o rugăminte şi la colegii care sunt invitaţi sub semnătura

secretarului general al Camerei Deputaţilor. (Intervenţie neinteligibilă

din sală.)

Şi pe dumneavoastră vă rugăm frumos, dacă sunteţi amabil. Eu

v-am ascultat pe fiecare dintre dumneavoastră. Domnule deputat

Vişan, eu nu am voie să dialoghez cu sala, cum nici sala nu are voie să

89

aplaude la ceea ce spuneţi dumneavoastră. Aşa ştiu eu.

Daţi-mi voie să vă spun. Sunt de acord cu domnul deputat

Mircea Toader şi citesc art. 29 din Regulamentul comun al celor două

Camere: „Este interzisă proferarea de insulte şi calomnii atât de la

tribună, cât şi din sala de şedinţă. Se interzice dialogul între vorbitorii

aflaţi la tribună şi persoanele aflate în sală.”

Domnule preşedinte de şedinţă, îl rog pe prim-ministrul

României – dumneavoastră aveţi acest atribut – dacă vrea să

dialogheze cu cei care sunt invitaţi în tribuna Parlamentului, are afară

suficient loc şi poate să facă audienţe. Îl rog frumos, când vine în faţa

Parlamentului, să vorbească cu parlamentarii şi să nu enerveze

cetăţenii care au fost legal primiţi în sală. (Vociferări din partea

Grupurilor parlamentare ale PDL.)

Dacă este cineva în această sală care a creat această posibilitate,

conform art. 29, acela este domnul prim-ministru. Am să vă rog pe

dumneavoastră, domnule preşedinte, să-l rugaţi pe prim-ministru să

respecte Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi

Senatului.

A doua chestiune, domnule preşedinte, este să-l rugaţi pe domnul

prim-ministru, cu tot respectul pentru Domnia Sa şi pentru membrii

Guvernului, să păstreze în afara aulei SPP-iştii. SPP-iştii nu au ce

căuta în aula Parlamentului şi nici la tribune. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Stimaţi parlamentari,

Stimaţi invitaţi,

Evident că este o zi plină de încărcătură şi emoţie, atât politică,

90

cât şi civică. Doresc să vă adresez solicitarea mea expresă de a asigura

în jurul dezbaterilor noastre un climat de decenţă şi de respect. Doresc,

de asemenea, să vă informez că avem înscrişi pe listele de vorbitori un

număr considerabil de colegi, care vor putea să exprime opinii politice

în favoarea sau în opoziţie cu tezele prezentate şi am rugămintea, de

asemenea, să încercăm să dăm naţiunii o imagine de Parlament

civilizat, care, în pofida diferenţelor, ştie să dezbată şi să tranşeze prin

vot probleme atât de grave şi de serioase ca cele pe care le dezbatem.

De aceea, am rugămintea, în condiţiile în care prim-ministrul şi-a

consumat o bună parte a intervenţiei sale şi în condiţiile în care vor fi

reprezentanţi din toate grupurile parlamentare care vor vorbi în

următorul interval de timp, să asigurăm un climat corect de dezbatere

şi de atenţie la argumentele care sunt aduse, pentru a putea să avem un

dialog civilizat.

De aceea, rog pe toată lumea, ţinând seamă de sentimentele

partizane care apar din partea publicului invitat, să încercăm să

asigurăm acest climat de decenţă şi de dezbatere europeană, a unui

moment, este adevărat, extrem de sensibil şi de dificil.

Cu această rugăminte, îl invit pe domnul deputat Eugen Nicolăescu.

Am să rog şi secretarii de şedinţă să mă asiste pentru a invita la cuvânt pe

cei care s-au înscris pentru a vorbi de la tribuna Parlamentului în perioada

următoare.

Domnule deputat Nicolăescu, vă rog.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţii colegi,

91

Stimaţi invitaţi,

Este ciudat ce se întâmplă astăzi în Parlament şi, dacă nu mă

credeţi, vă rog să ieşiţi pe culoare. Sunt la al treilea mandat de deputat,

sunt de 10 ani în Parlament şi am văzut multe moţiuni de cenzură.

Este pentru prima dată când avem impresia că suntem asediaţi. Dacă

vă uitaţi puţin pe culoare, o să vedeţi că s-au realizat aşa-zise culoare

de trecere pentru unii sau pentru alţii. (Aplauze.) O rog pe doamna preşedinte Anastase să înceteze cu această

„poliţie” şi să lase Camera Deputaţilor pentru popor, nu pentru Domnia

Sa. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnule deputat, pe moţiune, vă rog!

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

În al doilea rând, îl rog pe domnul prim-ministru să-şi lase

gărzile de corp la intrarea în Parlament, şi nu aici, la intrarea în sala de

şedinţă, iar noi să nu putem intra şi ieşi din sală! (Vociferări,

fluierături şi aplauze.) Eu înţeleg că le este frică, dar nouă nu ne este frică şi trebuie să

aplicăm legea şi Regulamentul. În consecinţă, domnule preşedinte, vă

rog să dispuneţi măsurile necesare. (Aplauze şi vociferări.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Şi cu aceasta, vă rog foarte mult, cu toţii cunoaştem metoda de a

folosi intervenţii pe procedură pentru mini-declaraţii politice, dar, din

respect pentru numărul important de colegi din toate grupurile

parlamentare care s-au pregătit pentru a interveni, într-un moment în

care întreaga naţiune se uită la dezbaterea noastră, daţi-mi voie să invit,

92

în ordinea grupurilor parlamentare, în timpii alocaţi conform deciziei

noastre, din partea Grupurilor parlamentare ale PDL, pe domnul deputat

Sever Voinescu, şi-l rog pe domnul preşedinte Ponta să se pregătească

pentru a lua cuvântul din partea Grupurilor parlamentare ale Alianţei

Politice PSD+PC. (Aplauze şi vociferări.)

Vă rog să asigurăm un climat decent de dezbatere. Sunt foarte

mulţi vorbitori înscrişi pe ordinea de intervenţii astăzi. Vă rog,

domnule deputat Voinescu.

Domnul Sever Voinescu-Cotoi:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnă preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor,

Moţiunea de cenzură, care a adunat astăzi cele două Camere ale

Parlamentului nostru pentru a decide soarta Guvernului Boc, ne oferă

câteva surprize. Te aşteptai să găseşti într-o moţiune de cenzură o

critică sistematică a proiectului de lege pe care s-a asumat

răspunderea, dar şi câteva argumente raţionale pentru înlocuirea

Guvernului.

Dacă eşti naiv, te-ai aştepta chiar să găseşti soluţii de viitor, idei

ale unui nou Guvern, poate chiar intenţia unui program de guvernare

alternativ, pentru că opoziţia – nu-i aşa? – vrea să vină la putere.

Altfel, de ce ar vrea să dărâme Guvernul?

Ei bine, nimic din toate acestea nu se regăseşte în textul

moţiunii. Avem în faţă 17 pagini de pamflet, scris fără talent, doar cu

93

ură îmbibată în populism, cam ca textele din „România Mare”. Sunt

17 pagini care vituperează Guvernul în întregul său şi pe câţiva dintre

miniştrii săi, în particular, violente ca limbaj şi palide ideatic.

Cineva mi-a adus fragmente din publicistica furibundă

antiguvernamentală a acestei perioade, pentru a-mi arăta că autorii au

comis un copy-paste de prin editorialele din presă. Se poate. Am găsit şi câteva minciunele în moţiunea aceasta. De pildă, se

spune că Partidul Democrat a fost la putere 10 ani, din 1992 încoace.

Zău? Ia mai număraţi o dată!

Apoi se spune că preşedintele Băsescu a stăpânit autoritar

România în ultimii şase ani. Serios?!

Vă rog să-l priviţi în ochi pe domnul Tăriceanu şi să-i spuneţi că

a fost stăpânit autoritar de domnul Băsescu în cei patru ani cât a fost

prim-ministru. (Aplauze în sală din partea Grupurilor parlamentare

ale PDL.) Spuneţi-i asta!

Sigur că această moţiune se vrea un asediu politic. (Strigăte în

sală.) Dar, domnilor, doamnelor, este mai degrabă o luptă cu

gramatica. De pildă, lupta împotriva acuzativului – eu sper că acolo,

printre sindicalişti, se află şi membrii ai sindicatelor din învăţământ.

(Se face referire la invitaţii aflaţi la balconul din partea stângă a

sălii.) Lupta împotriva acuzativului la care s-au înhămat autorii – iată,

de pildă, la pagina 8: „Întrebarea legitimă care ne-o punem” – este o

luptă atât de puternică, atât de intensă, mai intensă decât cea cu tiranul

Băsescu.

Textul moţiunii mai are o caracteristică amuzantă: lipsesc cuvinte

din el, formulări eliptice de prepoziţii, misterioase absenţe ale

94

conjuncţiilor. Mărturisesc totuşi ceva extrem de serios despre această

moţiune. A fost redactată cu nepăsare, fără pic de grijă, fără dram de

responsabilitate, la repezeală. Sentimentul oricărui cititor este acela că

autorii au mizat pe faptul că nimeni nu le va citi moţiunea. Pentru autori,

doamnelor şi domnilor, nu contează moţiunea, ci iureşul mediatic stârnit

în jurul ei. Şi dacă în acest iureş se poate destabiliza oleacă Guvernul, să

fie primit!

Oricum, moţiunea conţine şi mici surprize din categoria

comediei umane. Iată, de pildă, un citat subliniat chiar de autori. „În

perioada creşterii economice, profitul din economie a fost privatizat,

iar acum, în recesiune, pierderile din economie încep să fie

naţionalizate.” Imediat ce am citit această frază importantă, am răsfoit

febril lista semnatarilor. Voiam să văd dacă domnul Adrian Năstase a

semnat fraza despre privatizarea profitului economiei în creştere. Da, a

semnat-o! (Aplauze în sală din partea Grupurilor parlamentare ale

PDL.) Desigur, ştie mai bine decât oricine din această sală cum s-a

privatizat acest profit şi sperăm că ne va spune odată, măcar pentru

istorie.

Dar proba supremă a neseriozităţii acestei moţiuni este, doamnelor

şi domnilor, faptul că, încă din prima pagină, aşa cum a spus premierul, se

cere respingerea unui proiect de lege pentru care Guvernul nu şi-a asumat

niciodată răspunderea. Moţiunea PSD, repet, în chiar prima ei pagină,

vorbeşte despre o lege, o desfiinţează, o lege care nu există. Autorii, care

va să zică, trag cu puşca după propriile fantasme şi nu după proiectele

Guvernului.

Cum au ajuns autorii moţiunii la acest titlu s-a explicat.

95

Doamnelor şi domnilor,

Acum vreo două zile m-am întâlnit cu un coleg de la PSD, pe

care-l stimez sincer, aşa cum, mă grăbesc s-o spun, stimez şi respect

pe mai toţi parlamentarii acestui partid. Mă bucur de o relaţie amicală

cu respectivul meu coleg, aşa că mi-am permis să fiu mai colocvial cu

el şi i-am spus: „Cam subţire moţiunea voastră, chiar nu conţine

nimic! Când o citeşti, dă năvală peste tine ca «întunericul dintr-o cutie

goală, când i-ai săltat capacul»”, vorba lui Păstorel Teodoreanu.

Colegul mi-a răspuns aşa: „Bătrâne, ce vrei şi tu acum?

Moţiunea este un gest politic, la ce te aştepţi?”

Evoc această întâmplare pentru a vă spune că până şi autorii

acestei moţiuni ştiu bine că textul lor este apă chioară, deşi o vând

drept vitriol englezesc, dar şi pentru a vă anunţa intenţia Domniilor

Lor, un gest politic.

Această mărturisire mi se pare semnificativă în context.

Consistenţa moţiunii acesteia este chiar consistenţa politicii PSD de

câţiva ani încoace: gesturi, mult zgomot, zbatere, poză, pretenţii de

Tony Blair, când, de fapt, este vorba de Ilie Pintilie. (Aplauze, vociferări, fluierături.)

Politica, domnilor, este de prea mulţi ani scandal fără efect şi

fără sfârşit în această ţară, iar legătura dintre acest fel de a face

politică şi situaţia dramatică a României de astăzi este directă şi

determinantă. De fapt, doamnelor şi domnilor, suntem cu toţii în faţa

unui moment extrem de important. Această criză economică globală

are un singur efect pozitiv: spulberă iluzii şi ne readuce în adevăr.

Astăzi, România revine la realitate. Dureros, traumatizant pentru

cei mai mulţi, năucitor pentru alţii, poate chiar brutal. Astăzi, România

96

revine la realitate, pentru că astăzi România nu mai poate cheltui mai

mult decât produce, iar moţiunea de cenzură a colegilor de la PSD ne

pune, de fapt, în faţa acestei alegeri: ori acceptăm realitatea, ne

adaptăm ei şi încercăm să creştem real, din punct de vedere economic

şi din punctul de vedere al nivelului de trai, ori continuăm să ne

minţim că merităm ceea ce n-am produs vreodată. Continuăm să trăim

din împrumuturi şi din venituri nesustenabile, aşteptând ca un neam

vegetal „desfrunzirea”, vorba poetei.

Tăierea cheltuielilor bugetare propusă de Guvern este tocmai

ajustarea la realitate. Moţiunea de cenzură a PSD este revolta

împotriva revenirii la realitate. De 20 de ani politicienii acestei ţări au

injectat în venele naţiunii o iluzie otrăvitoare, aceea că statul dă la

nesfârşit oricât şi oricui, indiferent de ceea ce produce economia reală.

Peste tot, în Europa, statele sociale se clatină serios în

fundamentele lor economice. La noi, statul asistenţial, creat şi

perpetuat de politicieni, a ajuns la sfârşitul vieţii sale.

În plus faţă de iluzia aceasta, care se prăbuşeşte acum, moţiunea

PSD mai induce încă una, poate nu la fel de otrăvitoare, dar încă mai

înşelătoare, aceea că, dacă cade Guvernul Boc, pensiile şi salariile se

vor plăti fără probleme la acelaşi nivel. (Vociferări.)

Doamnelor şi domnilor,

Adevărul îl ştim cu toţii. Nu sunt bani. Aduce bani la buget

demiterea unui Guvern? Şi noi vorbim aici despre bani care trebuie să

apară din neant începând de mâine, dacă menţinem actualul nivel de

cheltuieli publice. Salariile şi pensiile se reduc acum tocmai pentru a

le asigura perspectiva, doamnelor şi domnilor.

Noi, Partidul Democrat Liberal, plătim preţul politic pentru

97

această ajustare la real. Soluţia pentru revenirea salariilor şi pensiilor

la nivelul avut înainte de această reducere nu este de natură politică, ci

este de natură economică. Să terminăm cu minciuna că Guvernele dau

salarii şi pensii.

Economia reală dă salarii şi pensii. Guvernele pot fi

inconştiente să majoreze halucinant salariile şi pensiile, în timp ce

productivitatea muncii se prăbuşeşte? (Rumoare, vociferări.) Din

nefericire, România a avut un asemenea guvern. Dar asta nu ţine mult,

pentru că economia, doamnelor şi domnilor, e încăpăţânată şi e mai

tare decât orice calcul politic.

Nu în moţiune, căci în moţiune nu ne propuneţi nimic. Dar,

de la televizor, opoziţia roşie propune un fel de haiducie fiscală

ucigătoare pentru oricine munceşte şi prosperă cinstit în această ţară.

M-am speriat numai la gândul că asemenea oameni ar putea ajunge să

conducă această ţară, dar m-am liniştit repede. Au spus chiar ei că nu

vor să vină la putere. Şi, atunci, dacă acest guvern va fi demis, care

este soluţia pe care o oferă?

Dacă moţiunea trece, domnilor, România va intra într-o

perioadă de instabilitate politică care va dura, iniţiatorii nu ştiu cât, şi

se va termina, iniţiatorii nu ştiu cum. (Rumoare, vociferări; se

scandează: „De-mi-si-a!”, „De-mi-si-a!”)

Sigur, problema PSD nu este România, ci este Partidul

Democrat Liberal. (Se scandează: „Demisia!” „Demisia!”) Aşa

gândesc aceşti domni din PSD. PSD, iniţiatorul moţiunii, nu vrea să

guverneze. A spus-o limpede domnul Ponta. De fapt, nici nu e pregătit

să guverneze. A spus-o tot domnia sa. Şi chiar dacă nu ar fi spus-o, o

98

vedem cu toţii zi de zi în Parlament.

Nu în ultimul rând, ni s-a spus că această moţiune este o

moţiune a stângii. Dar îndemn colegii şi pe distinşii domni şi doamne

care ne urmăresc acum: nu vă scrântiţi piciorul nici în această iluzie!

Pentru că în această moţiune nu e vorba despre stânga sau despre

dreapta. În această moţiune este vorba despre înainte sau înapoi.

Înainte, într-adevăr, în reconstrucţia unui buget echilibrat şi

raţional al unei ţări care consumă cât produce şi va consuma mai mult,

pentru că va produce mai mult, sau înapoi, într-o ţară care va continua

să consume indiferent de cât produce. Va împrumuta tot mai mult,

pentru a consuma până când, evident, nu va mai avea de unde

împrumuta.

Doamnelor şi domnilor, a devenit celebru un fel de…, a

devenit un fel de truism un citat celebru dintr-un discurs pe care fostul

preşedinte american Kennedy l-a ţinut în 1959, preluat, apoi, de

nenumăraţi alţi lideri americani. Iată care este citatul: scris în limba

chineză, cuvântul „criză” este compus din amestecul a două semne:

unul înseamnă „pericol”, celălalt înseamnă „oportunitate”. Un prieten,

profesor de limba chineză la universitate, m-a asigurat că nu e aşa.

Dar, totuşi, vorba italianului, dacă nu-i adevărat, e bine găsit.

Criza, doamnelor şi domnilor, este un amestec de pericol şi

oportunitate. Îşi va frânge gâtul în criză oricine vede în ea fie doar

pericolul, şi nu simte oportunitatea, fie numai oportunitatea şi ignoră

pericolul. Ceea ce facem acum, respingând această moţiune, este să ne

păzim de pericol şi să nu ratăm oportunitatea.

Propunându-ne această moţiune de cenzură, PSD a văzut doar

99

mica oportunitate de a dărâma Guvernul Boc şi ignoră cu totul

pericolul care paşte economia noastră dacă nu se restrâng imediat

cheltuielile publice.

Închei, doamnelor şi domnilor, parafrazând vorbele unui

filozof care nu-mi e drag: important nu este ce face criza aceasta din

noi, ci ceea ce facem cu ceea ce face criza aceasta din noi.

Înnebuniţi de retorica comunistoidă a acestei moţiuni, putem

delira la nesfârşit împotriva lui Traian Băsescu, sperând că aceasta ne

va plăti salarii şi pensii, sau putem accepta adevărul şi îl putem asuma.

Oricine preferă adevărul va respinge minciuna acestei moţiuni şi atâta

vreme cât de partea adevărului există mereu o majoritate, ţara are o

şansă. Noi, doamnelor şi domnilor, suntem de partea şansei pentru

România.

Vă mulţumesc. (Aplauze.) (Rumoare, vociferări, fluierături

din partea grupurilor parlamentare din opoziţie.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc, vă mulţumesc.

Am rugămintea să asigurăm un climat decent în această

sală. (Rumoare, vociferări; se scandează „Demisia!”,”Demisia!”)

Vă rog foarte mult să asigurăm un climat decent de dezbatere

în plenul reunit.

Îl invit la cuvânt pe preşedintele Partidului Social Democrat,

domnul deputat Ponta. Se pregăteşte liderul PNL, domnul senator Crin

Antonescu.

Domnule preşedinte, vă rog.

100

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi parlamentari,

Stimaţi oameni care ne priviţi în aceste momente, o să încerc

să mă feresc şi de retorică, mai mult sau mai puţin de dreapta, o să

încerc să mă feresc şi de greşelile gramaticale, o să încerc să explic ce

se întâmplă dacă această moţiune este adoptată, nu „dacă cade”,

domnule intelectual Sever Voinescu, (Aplauze din partea grupurilor

parlamentare din opoziţie.) ci dacă trece. “Dacă cade”, o să ne

explicaţi dumneavoastră într-un editorial, ulterior.

Dar, vreau să vă spun că, indiferent de ceea ce se întâmplă

astăzi în această sală, moţiunea de cenzură să ştiţi că este aprobată în

stradă. Este aprobată de oameni, (Aplauze prelungite din partea

grupurilor parlamentare din opoziţie.) iar răspunsul puterii actuale

este dat prin jandarmi care-i agresează pe manifestanţi, prin cei care

filmează acolo, sus, sau filmează jos, în parc, în faţa Parlamentului,

prin tot ceea ce se întâmplă astăzi, aici, în Parlament, şi în jurul

Parlamentului. Şi, bineînţeles, toată lumea ar vrea s-o întrebe pe

doamna Roberta Anastase dacă nu vrea să mai dărâme gardurile

Parlamentului, acum! (Aplauze; râsete.)

Dacă nu credeţi, doamna Anastase, că ar trebui să-i lăsaţi pe

oameni să vină aici şi dacă n-ar trebui să închideţi şi garajul prin care

s-a furişat domnul Boc, cu toţi SPP-iştii domniei sale! (Aplauze din

partea grupurilor parlamentare din opoziţie.)

Am încercat şi am făcut toate eforturile să-i ascult pe cei de la

putere. Ne-au făcut o analiză a textului, ne-au vorbit de plagiat, de

101

titlu, ne-au spus ce se întâmplă „dacă cade” – nu-i aşa, domnule Sever

Voinescu? - „dacă cade” Guvernul. Despre ce vorbiţi aici? Aţi venit

astăzi aici, ca să le tăiaţi oamenilor pensiile, salariile, ajutoarele de

şomaj, indemnizaţiile pentru creşterea copiilor, asta aţi venit să faceţi

astăzi în Parlament. Iar moţiunea noastră, moţiunea noastră, dacă

trece, dacă este adoptată, înseamnă că oprim un genocid social, pe

care l-aţi iniţiat în aceste zile.

Dar vreau totuşi să fiu corect şi faţă de domnul Boc şi faţă de

ceilalţi membri ai Guvernului. Sunt nişte simpli executanţi. Singurul

care trebuia să vină astăzi în Parlament, să ne spună de ce taie salariile

şi pensiile este preşedintele Traian Băsescu. Nu cred că e normal să

batem câinele, pentru că stăpânul vrea să ne facă rău! (Aplauze din

partea grupurilor parlamentare din opoziţie.)

Cred că preşedintele Traian Băsescu ar fi trebui să aibă astăzi

curaj să iasă din spatele zidurilor de la Cotroceni şi să vină să le spună

românilor de ce i-a minţit acum 6 luni şi de ce acum susţine un

genocid social. În realitate, nu făcea doar greşeli gramaticale domnul

Sever Voinescu, spunea şi un lucru adevărat: nici măcar acum

Guvernul nu-şi asumă răspunderea. Nu l-aţi auzit pe domnul Boc, nu

cred că o să-i auziţi pe cei de la PD-L să-şi asume tăierea pensiilor şi a

salariilor. N-o să-i auziţi să-şi asume faptul că şomerilor li se va tăia

din indemnizaţie. N-o să-i auziţi că-şi asumă nimic. Totul este vina

altora. Nu sunt lăsaţi să lucreze de opoziţie, de sindicate, de

manifestanţi, de presa ticăloşită. Ei nu-şi asumă absolut nimic. Nu fac

nimic, decât execută ordinul preşedintelui Traian Băsescu şi, eventual,

noi îi încurcăm.

102

Stimaţi colegi, cred că e datoria noastră astăzi să votăm

moţiunea de cenzură, ca să oprim tăierea pensiilor şi a salariilor.

Vreau să vă spun că astăzi nu mai e vorba despre cine pleacă,

cine cade, cine se ridică la guvernare, ci este vorba de a salva oamenii

de la un genocid social. (Aplauze din partea grupurilor parlamentare

din opoziţie.)

Vreau să vă spun, doar în câteva cuvinte, nu cred că

oamenilor le ţine de foame să reluăm toate abuzurile, toate minciunile

pe care le-au auzit de la Traian Băsescu, de la Emil Boc şi de la toţi

ceilalţi. Cred că trebuie să le spunem oamenilor astăzi că noi, cei care

vom vota moţiunea de cenzură, facem tot ceea ce putem şi ţine de noi

ca să le asigurăm că vor avea în perioada următoare mâncare, că vor

avea în perioada următoare medicamente, că vor avea în perioada

următoare o şcoală la care să-şi trimită copiii şi un spital în care să

meargă, dacă sunt bolnavi. Şi mai ales că aceşti oameni nu vor mai fi

umiliţi, nu vor mai fi numiţi cancer, nesimţiţi şi în toate epitetele pe

care un limbaj sărac de profesor făcut la fără frecvenţă le poate găsi.

(Aplauze din partea grupurilor parlamentare din opoziţie.)

Vreau să spun un lucru, apropo de dreapta, stânga, înainte,

înapoi şi cum se întâmplă, dacă cade, domnule Sever Voinescu...

Moţiunea noastră nu este o moţiune ideologică, astăzi. Nu e

nici o moţiune a PSD-ului, nu e nici a PNL-ului, nici a UDMR-ului şi

nici măcar a PDL-ului. Este o moţiune pentru oamenii care sunt în

stradă, este o moţiune pentru cei… (Aplauze din partea grupurilor

parlamentare din opoziţie.) …care se uită la televizor şi aşteaptă de la

noi să-i salvăm, este o moţiune pe cei care l-au votat pe Traian

103

Băsescu şi se întreabă acum dacă l-au votat ca să le taie pensiile şi

salariile, pentru cei care au votat un alt candidat şi pentru cei care au

stat acasă şi au crezut că votul din decembrie nu le va afecta viaţa şi

care regretă acum că nu pot să dea timpul înapoi.

Este o moţiune cu totul şi cu totul specială. Pentru prima dată

în 20 de ani nu vom vota pentru noi să cadă Boc, să vină altcineva, ci

vom vota pentru cei pentru care, dacă suntem cu adevărat oameni

politici, ar trebui să votăm întotdeauna. Nu numai pentru cei care sunt

afară, ci şi pentru cei care staţi aici şi care ştiţi că veţi fi fotografiaţi,

filmaţi, căutaţi în continuare şi pentru cei cărora le este frică să vină

aici, pentru că îşi pierd locurile de muncă şi pentru cei care şi-au

pierdut speranţa că mai putem să-i salvăm. Şi vreau să spun exact

pentru cine votăm moţiunea de cenzură astăzi. O să votăm această

moţiune pentru toţi pensionarii din România, absolut toţi... (Aplauze

din partea grupurilor parlamentare din opoziţie.) absolut toţi

pensionarii vor fi afectaţi de aceste legi, nu doar pensionarii de lux,

sau cum îi numeşte domnul Boc. (Aplauze; ovaţii, se scandează:

„Ponta!” „Ponta!”)

Domnule Boc, nu cred că părinţii dumneavoastră sunt

pensionari de lux, dar le tăiaţi şi lor pensia. Le tăiaţi tuturor celor care

au construit această ţară şi care au spus şi au crezut în noi că, atunci

când vor ajunge la pensie, vor fi respectaţi şi vor avea un trai decent.

Vreau să mai spun un lucru. Îl tot aud pe primul-ministru

vorbind, cum vreau eu, sau… nu ştiu, probabil domnul Bănicioiu, sau

domnul Igaş, că-l văd aici, în faţă, să apărăm pensiile.

Domnule Boc, v-am auzit şi când aţi spus că sunt procuror

104

comunist, deşi aveam 17 ani. Cred că, realmente, sunteţi căzut în cap.

(Aplauze din partea grupurilor parlamentare din opoziţie.) Despre ce

pensie vorbiţi? Despre pensia mea? Despre pensia celor de aici? Nu

înţelegeţi că le tăiaţi pensiile (Se scandează: „Ponta!” „Ponta!”)

celor 6 milioane de pensionari? Nu înţelegeţi că militarii care au ieşit

la pensie mai devreme - şi pe care speram că domnul Oprea îşi va ţine

cuvântul şi-i va apăra – au ieşit la pensie pentru că noi le-am cerut

lucrul ăsta, ca să putem să intrăm în NATO? Nu înţelegeţi că aviatorii

care v-au dus pe dumneavoastră, de mii de ori, de la Cluj la Bucureşti

şi înapoi, din păcate!, au viaţa noastră în mâinile lor şi că trebuie

trataţi cu respect? Nu înţelegeţi că Guvernul PNL-PD, în 2005, a făcut

foarte bine, din punctul meu de vedere, oferind magistraţilor condiţii

de viaţă mai bune, pentru a nu face nimic altceva decât să judece?

Nu înţelegeţi, domnule Baconschi, că astăzi, pentru prima

dată, diplomaţii acestei ţări sunt consideraţi nesimţiţi şi trebuie să li se

taie pensiile şi salariile? Chiar nu înţelegeţi, sau chiar vă faceţi că nu

înţelegeţi?

Vreau să vă spun că vreau să votăm această moţiune pentru

profesorii care au fost umiliţi de domnul Funeriu. (Aplauze din partea

grupurilor parlamentare din opoziţie.) Şi vreau să reproşez acestor

profesori un singur lucru: cum l-aţi trecut pe domnul Funeriu clasa?

(Aplauze din partea grupurilor parlamentare din opoziţie.) Trebuie să

vă gândiţi mai bine pe cine creşteţi şi pe cine lăsaţi să termine aceste

şcoli, pentru că, uitaţi-vă, s-ar putea să ajungă ministrul educaţiei.

Vreau să votăm pentru medicii pe care un ministru tânăr,

domnul Cseke, ar fi trebuit să-i apere şi să-i protejeze atunci când

105

preşedintele ţării i-a numit pe toţi “incompetenţi”; nişte medici care

vor pleca din România, pentru că sunt, în primul rând, umiliţi, aici.

Aş vrea să votăm această lege, ca să nu li se taie salariile,

domnule ministru Blaga, poliţiştilor, jandarmilor şi pompierilor, de la

care cerem atât de mult şi pe umărul cărora, de multe ori v-am auzit că

aţi plâns.

Vreau să nu tăiem salariile militarilor şi vreau să facem ceva,

nu să vorbim pentru ei. Nu sunt militar, dar cred că am mai mult

respect pentru militari, decât unii care spun că sunt. (Aplauze din

partea grupurilor parlamentare din opoziţie.) Şi vreau să nu le tăiem

astăzi salariile.

Vreau, domnule ministru Predoiu, să-i apăraţi pe judecători,

pe procurori şi pe grefieri şi să spuneţi ceea ce spuneţi doar la

Bruxelles: că, dacă nu avem judecători, procurori şi grefieri respectaţi,

nu o să avem niciodată o justiţie adevărată.

Vreau, domnule Baconschi, să-i apăraţi pe diplomaţi şi să

spuneţi că vrem să ne reprezinte cu mândrie în altă parte, dar numai şi

numai dacă sunt şi ei respectaţi.

Vreau, domnule Berceanu, să-i apăraţi pe ceferişti, pe

aviatori, pe cei care încearcă să trăiască de pe o zi pe alta în faţa crizei

în care au fost aduşi de contractele pe care dumneavoastră le-aţi

semnat.

Şi vreau, domnule Videanu, pentru prima dată, să nu mai fiţi

de partea lui Manţoc şi a lui Hoară, să fiţi de partea minerilor.

(Aplauze din partea grupurilor parlamentare din opoziţie.)

Vreau să vă spun că votăm această moţiune de cenzură şi

106

pentru şomerii pentru care domnul Şeitan, sau poate domnul Marian

Sârbu, dacă-i pregătit să preia această funcţie, ar trebui să aibă o

soluţie de rezervă.

Vreau să o rog pe doamna Udrea să încerce să facă locuri de

muncă pentru tineri, după care să-i trimită în vacanţe exotice, pe care

şi le permit doar cei bogaţi.

Şi vreau, de asemenea, să-i reamintesc domnului viceprim-

ministru Markó Béla că sunt şi maghiari pensionari, sunt şi maghiari

profesori, sunt şi maghiari judecători. Şi aş vrea să văd o dată,

domnule Markó Béla, că, de câte ori Emil Boc vorbeşte despre

dezastrul din 2007-2008, o să veniţi şi să spuneţi că aţi fost viceprim-

ministru în acel guvern. Şi o să veniţi să spuneţi, ca şi domnul László

Borbély, ca şi domnul Predoiu, că aţi fost în Guvernul ăla, prin 2007-

2008, şi ori are dreptate domnul Boc şi aţi distrus România, ori

domnul Boc, ca de obicei, bate câmpii. (Aplauze.)

Aş vrea să votăm această moţiune, pentru ca oamenii din

această ţară să nu mai fie numiţi cancerul societăţii.

Aş vrea să votăm această moţiune, pentru ca să nu mai fie

numiţi pensionarii “nesimţiţi”. Şi, într-adevăr, aş vrea să votăm

această moţiune, pentru ca nesimţiţii care guvernează şi cancerul aflat

la putere să fie eradicat astăzi. (Aplauze, ovaţii, se strigă „Bravo!”)

Vreau să vă spun pentru cine nu vreau să votăm astăzi. Şi

sper că nu veţi vota nici dumneavoastră. Nu vreau să votăm pentru

ambiţia domnului preşedinte Traian Băsescu, un om din ce în ce mai

rău, un om din ce în ce mai închis în palatul lui, un om din ce în ce

mai dependent de curtenii cu limba şi cu buzunarul la fel de gros.

107

Vreau să vă spun că nu mă interesează dacă pică Traian

Băsescu şi vine Croitoru, sau vine altcineva. Mă interesează un singur

lucru: să nu fie tăiate pensiile şi salariile şi, dacă votăm moţiunea de

astăzi, putem opri acest lucru.

Vreau să vă spun că, realmente, nu mă interesează astăzi la

vot cine câştigă războiul dintre doamna Udrea şi domnii Blaga-

Videanu-Berceanu. Cred că sunt la fel şi cred că va fi la fel de greu

pentru România, oricare dintre ei va câştiga acest război intern.

Vreau să spun că nu mă interesează dacă domnul Vlădescu va

primi vreo decoraţie de la FMI, sau, eventual, se va duce să lucreze

acolo, în locul domnului Tănăsescu.

Vreau să spun că nu votez astăzi ca gruparea independenţilor

să mai obţină un minister, sau două, sau câte mai cereţi

dumneavoastră, şi nici nu mă interesează ca astăzi doamna Anastase

să-şi recâştige locul în bătălia muzelor pentru topul slugărniciei.

(Aplauze din partea grupurilor parlamentare din opoziţie.)

Vreau să vă spun şi să răspund unor colegi ai mei că astăzi

nici măcar nu vreau să fac calcule, dacă este bine pentru PSD să treacă

sau să nu treacă moţiunea, să venim sau să nu venim la guvernare.

Cred că astăzi ceea ce se întâmplă cu oamenii care sunt în stradă şi

care ne privesc la televizor este mai important decât orice partid şi

decât orice lider de partid. Şi vreau să vă rog, stimaţi colegi social-

democraţi, să înţelegeţi că astăzi există un interes mai important decât

al nostru şi să vă asumaţi acest lucru.

Vreau să vă spun că votul de astăzi este o şansă de a-i salva

pe oameni de la foamete şi de la umilinţă.

108

Şi mai vreau să spun un lucru pentru toţi cei din opoziţie.

Am idealuri şi am speranţe mari pentru această ţară. Nu sunt, însă,

naiv să cred, şi e un apel la colegii noştri de opoziţie, la domnul

Antonescu, să cred că Traian Băsescu va accepta vreodată să lase

ceva din putere. Nu va numi niciun premier liberal, niciunul social-

democrat. Va numi un premier zelos şi servil, poate mai înalt, poate

mai mic decât domnul Boc, dar… (Aplauze.) …exact, exact, cu

aceeaşi slugărnicie şi aceeaşi capacitate de a accepta orice fel de

umilinţă.

Nu-mi fac iluzii vizavi de votul parlamentarilor de aici, din

dreapta. Am văzut azi-noapte că există un preţ pentru care vă puteţi

schimba votul dat acum o săptămână. Am văzut azi-noapte că puteţi să

fiţi mai obtuzi, mai încăpăţânaţi, mai ilogici, chiar decât minerii care

au venit în 1990 în Parlament. Pur şi simplu, nu aveţi scuza lor, nu

sunteţi nici ignoranţi, nu sunteţi nici săraci, nu aveţi absolut nicio

scuză pentru faptul că azi-noapte v-aţi vândut votul şi pentru faptul

că astăzi sunteţi dispuşi, din nou, să vi-l vindeţi.

Dar, vreau, totuşi, să mă adresez câtorva dintre parlamentarii

puterii, pentru că gestul doamnei Teo Trandafir mi-a dat speranţa că

mai sunt şi în rândurile dumneavoastră oameni care vor ieşi de aici,

din Parlament, şi se vor duce acasă, se vor duce la părinţi, se vor duce

la prieteni şi le va crăpa obrazul de ruşine pentru ceea ce votează

astăzi.

Vreau să vă transmit şi să vă avertizez că nu toată

răspunderea va cădea pe Traian Băsescu şi Emil Boc. Veţi fi, în egală

măsură, responsabili şi veţi şti, până la sfârşitul vieţii dumneavoastră,

109

că aţi avut soarta a 15 milioane de români în mână şi că aţi refuzat să-i

ajutaţi.

Pentru că sunteţi parlamentari… (Aplauze din partea

grupurilor parlamentare din opoziţie.) …vreau să vă mai citesc o

dată ce spune art.47 din Constituţie: „Statul este obligat – este obligat,

şi dumneavoastră, cei care conduceţi, sunteţi Statul – să ia măsuri de

dezvoltare economică şi protecţie socială, de natură să asigure

cetăţenilor un nivel de trai decent.” (Aplauze din partea grupurilor

parlamentare din opoziţie.) Aveţi această obligaţie constituţională.

Când aţi primit mandatul de parlamentar, aţi jurat pe această

Constituţie, pe care ar trebui să nu o încălcaţi astăzi, dar aţi jurat şi pe

Biblie. Şi vă rog frumos să nu uitaţi ce aţi jurat atunci, că-i veţi apăra

pe oamenii care v-au votat, că-i veţi respecta şi că, atunci când dintre

interesul lor şi al dumneavoastră personal, va fi un conflict, veţi vota

pentru ei.

Vreau şi eu şi toţi colegii mei din opoziţie, să mergem acasă,

la familii, la prieteni, afară, pe stradă, cu inima împăcată că am

respectat Constituţia şi ceea ce am jurat pe Biblie.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

(Aplauze puternice din partea grupurilor parlamentare din

opoziţie. )

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc. Domnul Toader, pe procedură.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte,

110

V-am solicitat să aplicaţi regulamentul, în art.29.

Dacă un lider de partid, preşedintele Partidului Social

Democrat, foloseşte epitete – căzut în cap, bate câmpii – ce putem să

cerem de la ceilalţi?

Deci, vă rog, chiar dacă este liderul dumneavoastră de partid,

(Rumoare, vociferări.) aplicaţi Regulamentul şi atrageţi-le atenţia.

Orice jignire care se face între noi, parlamentarii, cu atât mai mult cu

cât ne ascultă strada, nu face altceva, decât incită.

Vă rog să aplicaţi Regulamentul şi să devenim, de asemenea,

corecţi. (Rumoare, vociferări.)

Domnule senator Şova, aţi spus aici că suntem filmaţi. Cine

a filmat vă spunem noi. Se numeşte Sindicatul Prolex, făcând parte

din… (Rumoare, vociferări.) vă rog frumos, se numeşte Toader

Marinaş. Toader Marineş se numeşte, îl vedeţi afară, a filmat, pentru

gloria lui sau pentru altceva. Fiind sindicate, nu le-am adus noi. Au tot

dreptul să asiste, dar dumneavoastră să nu schimbaţi poziţia lor într-o

poziţie politică.

Încă o dată, domnule preşedinte, vă rog să intraţi în atribuţiile

dumneavoastră şi să ţineţi cont că trebuie să se desfăşoare civilizat

această dezbatere. (Rumoare, vociferări.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc, domnule Toader.

Drept la replică, domnul Oprea. Domnul Oprea a solicitat

primul. Cu rugămintea de a încerca să menţinem o atmosferă

constructivă, în limita posibilului, în sala de plen.

111

Domnul Gabriel Oprea:

Mulţumesc foarte mult.

Stimaţi colegi,

Este pentru prima oară când vorbesc despre Victor Ponta.

N-am vorbit despre Victor Ponta, fiindcă i-am dus copilul la

biserică, cu toate că Victor Ponta nu are niciun Dumnezeu!

Am plecat din PSD şi mi-am dat demisia din funcţia de

ministru al administraţiilor şi internelor, fiindcă nu am vrut să aduc

crima organizată în Guvern şi ştie bine acest lucru Victor Ponta!

(Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PDL; dezaprobare

din partea grupurilor parlamentare din opoziţie.)

Cum îşi permite Victor Ponta să vorbească despre securitate

naţională când România şi ţările din jur se află acum pe marginea

prăpastiei? Să nu mai vorbească despre Armata Română...

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă rog să asigurăm un climat de şedinţă!

Domnul Gabriel Oprea:

Noi ne-am bătut pentru Armata Română, Armata Română

care în momentul de faţă reprezintă unul dintre cei mai buni

ambasadori ai imaginii României în lume.

Tot sectorul de securitate ne-am bătut pentru oamenii care au

un jurământ: „Jur să-mi apăr ţara chiar cu preţul vieţii”, astfel încât

pensiile militarilor, ale poliţiştilor şi ale jandarmilor, 91% şi 88% pe

sectorul de securitate rămân al fel.

Mulţumesc foarte mult. (Fluierături. Urale, huiduieli,

112

vociferări din partea Grupurilor parlamentare ale PNL şi PSD+PC.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Am rugămintea către toţi parlamentarii şi invitaţii din ambele

zone ale plenului să păstreze o atmosferă decentă în Parlamentul

României. Aici este Parlamentul României şi nu doresc ca vociferarea,

calomnia sau insulta să ţină loc de o dezbatere democratică, indiferent

cât de încărcată este momentul politic.

Drept la replică domnul Sever Voinescu.

Domnul Sever Voinescu-Cotoi:

Domnule preşedinte,

Voi fi foarte scurt. Am cerut dreptul la replică, dacă

rămâneam în zona acuzelor politice nu-l ceream, dar domnul Ponta m-

a acuzat că am săvârşit un păcat uriaş. M-a acuzat că am comis greşeli

gramaticale. (Vociferări; rumoare.)

Acum, domnul Ponta, domnul Ponta ca şi toţi ceilalţi care

vociferează aici, trebuie să ştie un lucru: cacofonia pe care am comis-o

nu e o greşeală gramaticală. Vedeţi dumneavoastră, cacofonia... dar

despre asta se învaţă în clasa V-a şi a VI-a... deci nu mă acuzaţi de

ceva ce nu am comis şi, în general, nu mai folosiţi cuvinte în care vă

prindeţi urechile. Rămâneţi în zona lozincilor dumneavoastră roşii,

venite de la răsărit! (Vociferări.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Stimaţi colegi,

Conform Regulamentului nostru se interzice dialogul între cel

113

care vorbeşte de la tribuna Parlamentului şi sală. Am rugămintea să

încercaţi să limitaţi acest tip de operaţiune, care nu face decât să

ascundă diferenţele.

Domnul vicepreşedinte Adrian Năstase, pe procedură, doreşte

o intervenţie.

Vă rog.

Domnul Adrian Năstase:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Există o cutumă pe care cred că trebuie s-o respectăm, şi

anume: dreptul la replică se acordă doar la sfârşitul dezbaterii, pentru

o raţiune foarte simplă - riscăm să transformăm această succesiune de

luări de cuvânt pe marginea moţiunii şi a intervenţiei premierului într-

o nesfârşită suită de schimburi de replici. Şi eu aş fi putut să-i spun,

să-i dau un drept la replică sau să-i răspund domnului Voinescu în

legătură cu una dintre afirmaţiile pe care a făcut-o, menţionând

numele meu. Dar, nu cred că lucrul acesta este important şi nu cred că

oamenii aşteaptă de la noi, în primul rând, acest gen de ping-pong aici,

la prezidiu şi la tribuna Parlamentului.

De aceea, eu am să vă rog, domnule preşedinte, să ţineţi

seama de această cutumă parlamentară, iar drepturile la replică, aşa

cum am făcut de fiecare dată, să le acordaţi la sfârşitul dezbaterii.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Pe procedură, doamna Aura Vasile.

114

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Sunt încântată că domnul lider al PDL, Toader Mircea,

solicită respectarea Regulamentului şi a procedurilor.

Domnule deputat,

Ar trebui să le respectăm şi noi cum le-aţi respectat şi

dumneavoastră în după-amiaza zilei de ieri şi de azi-noapte, intrând

cu bocancii în Constituţie, în Regulament şi în proceduri. (Aplauze din

partea Grupurilor parlamentare ale PNL şi PSD+PC.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vom reintra în şirul de intervenţii anunţate din partea

grupurilor parlamentare. Preşedintele de şedinţă, conform

Regulamentului şedinţelor comune, dă cuvântul oricând unui deputat

sau senator atunci când persoana sa este menţionată.

Domnul Năstase are dreptate. În schimb, cutuma noastră a

fost să încercăm să separăm intervenţiile, care, evident, escaladează

atmosfera de dezbatere de fond.

Ne reîntoarcem la dezbaterea de fond şi îl invit la microfonul

Parlamentului pe preşedintele PNL, domnul senator Crin Antonescu.

Domnule senator, aveţi cuvântul.

(Parlamentari aparţinând Grupurilor parlamentare ale

PNL şi PSD+PC cer să vină în sală primul-ministru al României,

domnul Emil Boc, întrucât nu era în banca Guvernului.)

Voci din opoziţie:

Să vină Boc! Să vină Boc!

115

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Credeţi-mă, se poate şi fără domnia sa! Acesta este subiectul.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

De cel puţin o lună, zilnic, discutăm despre cine-i de vină,

zvârlim cifre şi invective, zvârlim evaluări despre cine, ce, când şi

cum a greşit. Sigur că am putea continua. Primul-ministru a dat şi

astăzi aceeaşi reprezentaţie direcţionată astfel. Îngăduiţi-mi, însă, de

această dată, cel puţin, pentru că e, într-adevăr, o temă, o discuţie şi o

decizie care exced cu mult nu doar această sală, ci chiar scena politică,

aşa cum o ştim şi cum o frecventăm de atâţia ani, îngăduiţi-mi să nu

intru în acest tip de discuţie.

Am şi eu, avem şi noi cifre, cifre adevărate, cifre exacte, cifre

dure, constrângătore, cifre despre care se poate discuta. Cred însă că,

în acest moment, se cuvine să spunem câteva lucruri aşa cum le

gândim despre România. Suntem într-o criză profundă, multiplă, şi

problema cea mare nu este atât cum am ajuns aici, din cauza cui, ci ce

facem în acest moment şi pe viitor cu România, pentru România şi

români.

Or, domnul prim-ministru ne explica ce are şi ce nu are

Germania, ce are şi ce nu are Franţa. Ştim şi noi ce are România şi nu

are şi nu va avea niciodată Germania sau Franţa. Da, există ceva

esenţial ce au toate aceste ţări din enumerarea premierului sau pe care

doriţi să le mai adăugăm şi nu are în acest moment România.

România, distinşi colegi, doamnelor şi domnilor, nu are, din

nefericire, primul lucru necesar unei ţări, în general, şi în criză, în

special, nu are conducători.

116

România are la Cotroceni un om ales de o majoritate dintre

concetăţenii noştri, care este din plin un dictator, un dictator prin

intenţii, prin mentalitate, prin comportament. Dar nu e, din păcate, un

preşedinte. Spun că e un dictator, pentru că numai un dictator poate

hotărî şi anunţa o ţară întreagă de unde, cât şi cum se taie, atunci când

e vorba de veniturile elementare ale peste 9 milioane de cetăţeni, fără

să se consulte cu propriul Guvern, fără se consulte cu sindicatele, cu

asociaţii profesionale, cu mediul academic, cu mediul de afaceri, cu

nimeni. Numai un dictator poate face asta şi Traian Băsescu o face!

Ştiţi foarte bine că astăzi, în 15 iunie, suntem acolo unde a

dictat Traian Băsescu în ziua de 6 mai să fim. Avem acest dictator,

care se substituie Guvernului, care dictează Parlamentului, care

angajează cu foruri internaţionale decizii, care nu s-au dat, ale Curţii

Constituţionale, care ne spune cine-i gras, cine-i bun, cine-i rău. Avem

acest om cocoţat acolo la Cotroceni, pe un morman de bani, indirect

deturnaţi din banul public. Cocoţat pe un maldăr de promisiuni

neonorate, cocoţat pe un maldăr de linguşeli ale profesioniştilor odei

de ieri şi de azi, cocoţat pe tot ceea ce, începând cu premierul Emil

Boc şi mergând la colegi din majoritate până la fiecare dintre

dumneavoastră, ruinează încet dar sigur democraţia atâta câtă e.

De 20 de ani aud ca liberal o vorbă care nu-mi dă pace:

democraţia nu ţine de foame.

Stimaţi cetăţeni care aveţi îndoieli că democraţia ar putea ţine

de foame, aveţi ocazia să vă convingeţi acum că lipsa de democraţie

generează foamea şi că dacă va fi foame în România, după aceste

măsuri, va fi, în primul rând, din cauza lipsei de democraţie, în primul

117

rând, din cauza faptului că un singur om a hotărât. (Aplauze din

partea grupurilor parlamentare din opoziţie.) Domnul Băsescu stă

acolo, dar nu e preşedinte. Ţara avea nevoie de un preşedinte, de un

lider, care în momentele acestea să facă, într-adevăr, apel la

solidaritatea românilor, nu împărţindu-i în graşi şi slabi, în PDL-işti şi

duşmani ai poporului. Avea nevoie de un om care, cu putere, cu

credibilitate, cu onestitate să le spună compatrioţilor noştri ce ne

uneşte pe toţi, dincolo de faptul că suntem bogaţi, săraci, slabi, graşi,

PDL-işti, PSD-işti sau liberali, sindicalişti sau pensionari? Nu avem

un astfel de preşedinte.

Nu avem un om care să adune tot ceea ce înseamnă în

România elită, elită profesională, elită morală, în jurul cărora, într-un

asemenea moment, un popor, o naţiune, se adună.

Nu avem un preşedinte. La Cotroceni este, într-adevăr, un

deşert. Şi un deşert, domnule Lăzăroiu, peste care vă trece zilnic de 3-

4 ori, pe toţi, dumneavoastră, alaiul de pitici, vă trece preşedintele pe

dumneavoastră, nu pe noi, în deşertul de la Cotroceni de 3-4 ori pe zi.

Poporul român, în faţa deşertului real, nu are conducător.

Avem noi oare guvern?

Avem guvern, când, după ieşirea din 6 mai a preşedintelui, 4

zile, dacă nu greşesc, nu am văzut şi nu am auzit picior sau pui de

prim-ministru? Avem noi oare guvern, atunci când ministrul muncii

ne spune că nu are habar, ce pensii, ce salarii se taie, nu se taie? Avem

politică externă?

Mai ştiţi cum îl cheamă pe ministrul de externe? Domnul

Ponta este un rafinat, am văzut că ştie. Eu eram să uit. Pot să aflu,

118

eventual, dacă se fac alegeri prezidenţiale anticipate la Paris, probabil

singurul loc unde mai are o şansă domnul Băsescu şi le organizează.

(Urale din partea Grupurilor parlamentare ale PNL şi PSD+PC.)

România are politică externă în criză? Nu are.

România mai are ceva dintr-un Parlament şi am văzut, în

noaptea trecută ca şi în atâtea alte rânduri, ce s-a ales şi ce vrea acelaşi

Traian Băsescu şi dumneavoastră, complicii lui din această sală, să se

aleagă de Parlament. Ei bine, nu avem aceste lucruri şi datoria noastră

este să încercăm să oprim azi aceste măsuri ineficiente şi injuste. Sunt

termenii cei mai seci pe care-i putem folosi, dar îi folosesc din plin şi

fără nicio ezitare.

Trebuie să răspundem la trei întrebări, trei întrebări care au

generat trei mari minciuni în dezbaterea publică din România.

Întrebările sunt: ce? Eternul ce-i de făcut, în care ne cam zbatem de

când ne-am născut, indiferent de vârsta noastră; Cine să facă? e a

doua? Când să facă? e a treia.

Şi în legătură cu aceste întrebări sunt cele trei mari minciuni:

1. Că nu există altă soluţie. Care soluţie? Asta este soluţie? Noi nu am

auzit nimic în această lună, nici de la domnul Băsescu, nici de la

domnul prim-ministru, nici la 6 mai, nici azi, nimic altceva decât că se

taie. Se taie pensii, se taie salarii, se taie diverse subvenţii, se taie tot

ce se poate tăia, mai puţin vreun leu de la clientelă. (Aplauze din

partea Grupurilor parlamentare ale PNL şi PSD+PC.)

N-am auzit nimic, n-am auzit nici măcar că abrogaţi în al 13-

lea ceas impozitul forfetar. N-am văzut o iniţiativă cît de mică, nu o

poveste, domnule prim-ministru, o iniţiativă, o lege, o măsură pentru a

119

stimula pe cei care, încă vii, agonizează în economia reală. Nu am

văzut nimic, nici un element punctual sau de viziune. Deci,

dumneavoastră oricum nu aveţi soluţii. Dar e o minciună că nu există

alte soluţii.

Ce soluţii concrete vreţi, domnule prim-ministru? Eu am aici

un program întreg pe care îl pot citi, recita, discuta cu dumneavoastră.

Dar, problema e simplă. Da, România, ca şi toate ţările din Europa,

trebuie să facă drastice scăderi de cheltuieli bugetare şi e alegerea

dumneavoastră. Este clară. Între cheltuielile care înseamnă salarii

bugetare şi pensii şi cheltuielile de unde clientela îşi poate trage banii,

îşi poate trage şpaga, îşi poate dirija banii, aţi ales să tăiaţi de la cei pe

care nu-i puteţi dijmui. (Aplauze din partea opoziţiei.) E aşa de

simplu!

Voci din partea opoziţiei:

Hoţii! Hoţii! Hoţii!

Domnul George-Crin -Laurenţiu Antonescu:

Ce vreţi mai concret, decât să vă spunem că puteaţi tăia din

Capitolul de achiziţii 50% şi 25% din Capitolul de bunuri de servicii

salvând astfel, în integralitatea lor, pensiile şi salariile?

Ce vreţi să vă mai spun mai concret, decât faptul că

dumneavoastră, dacă vreţi să susţineţi ideea şi să reacţionaţi că avem

un prea mare personal bugetar, e vremea să vă întrebaţi: sunt prea

mulţi profesori în România? Da, sau nu? Eu vă spun că nu.

Sunt prea mulţi doctori în România? Da, sau nu? Eu vă spun

că nu.

120

Sunt prea mulţi poliţişti, prea mulţi pompieri? Nu-i mai

enumăr. Dar eu vă întreb, nu cumva sunt prea mulţi miniştri în

România? Nu cumva sunteţi prea mulţi?

Nu cumva sunt prea mulţi consilierii dumneavoastră? Nu

cumva nu mai ştiţi numărul agenţiilor, inspectoratelor? Nu cumva nu

mai ştiţi câţi directori pe aceeaşi funcţie plătiţi? Poate că sunt plătiţi

prea mulţi? Cine sunt plătiţi prea mulţi? Sunt profesorii plătiţi prea

mult? Eu vă spun că nu. Sunt doctorii plătiţi prea mult? Nu. Nu-i mai

avem. Miniştrii României, domnilor, eu nu sunt populist, nu–s plătiţi

deloc mult. Nu, nu, miniştrii sunt plătiţi puţin, dar aceşti miniştri sunt

plătiţi degeaba! (Urale, aplauze din partea opoziţiei.) Foarte mult, în

schimb, sunt plătiţi tinerii dumneavoastră prieteni şi tinerele

dumneavoastră prietene.

Marii absolvenţi, domnule Videanu, ai celor mai prestigioase

universităţi americane, după cum ne povestiţi, ce veselie să fie toţi

angajaţi, de ce nu-i lăsaţi în ţară, de ce-i trimiteţi înapoi în America?

România are nevoie de tinerii dumneavoastră străluciţi, cu sute de

milioane pe lună, nu America! Lăsaţi-i aici. Lăsaţi-i aici, la Bamboo

se face politica României, nu la New York. (Se scandează „Bravo!”

Aplauze din partea opoziţiei.)

A doua minciună este privitoare la cine. Cine, domnule?

Toată lumea a ajuns, domnule prim-ministru, măcar din atâta aş fi

plecat acasă... toată lumea a ajuns să spună că sunteţi un guvern

dezastruos. Şi Andreea Pora..., ce să vă spun mai mult? (Amuzament,

aplauze în rândurile opoziţiei.) Dar, minciuna uriaşă este că toţi sunt

la fel şi vă spun încă o dată. Şi când îmi veţi putea demonstra

121

contrariul mă retrag eu, nu dumneavoastră. Nu suntem toţi la fel. Nu

am furat, nu minţim toţi, nu furăm, nu minţim toţi.

Nu mamele noastre ale tuturor au firme care se îngraşă la

vârsta a treia din afacerile fiilor, nu veţi găsi nicio nepoată, niciun

nepot, niciun om pe care eu, în virtutea demnităţilor publice, să-l fi

promovat. Nu eu am jucat la hramuri în iarna şi în toamna trecută,

domnule prim-ministru. Dumneavoastră cu domnul Băsescu aţi jucat

pe bani publici. Eu am făcut o campanie de care râdeaţi şi în care

spuneaţi că sunt naiv. Da, poate sunt naiv, dar nu sunt la fel ca

dumneavoastră. Nu suntem toţi la fel. Separaţi hoţii de oamenii

cinstiţi, separaţi mincinoşii de oamenii corecţi! (Aplauze din partea

opoziţiei. Urale.)

În fine, când? Acum! Acum nu putem aştepta, nu putem

aştepta până când se va epuiza mandatul PDL-ului şi al domnului

Băsescu. Sigur că respectăm regulile democratice, dar nevoia

României este de a se pune capăt acum delirului şi putrefacţiei

portocalii. Îmi pare rău să folosesc acest cuvânt, dar miroase!

Domnule Voinescu, aveţi dreptate, gramatica vine de la

grama care e literă, scriere. Cacofonie cuprinde pe fone... care nu e

miros, ci e sunet. Dar kakos vine de la rău în limba greacă şi nu de la

altceva. (Hohote de râs în sală, aplauze.)

Avem ce face acum, trebuie să facem acum şi trebuie să

facem aceste lucruri, convinşi cu toţii că un guvern şi un preşedinte

care atâta au de dat ţării, trebuie constrânşi să ne lase să facem ceva

pentru această ţară.

România este singura ţară care nu are preşedinte, care nu are

122

guvern. România e singura ţară în care cetăţeanul învestit cu

demnitatea supremă afirmă că a luat decizia pensiei minime sub

influenţa băuturilor alcoolice. România e singura ţară în care miniştrii

afirmă clar faptul că au minţit.

Domnule Berceanu, sunteţi aici, că eu nu pot să întreb,

Bercene, tu eşti? Nu se poate să continuăm aşa. România e singura

ţară în care noi discutăm de dimineaţa până seara viitorul acestei

societăţi în funcţie de buna dispoziţie a domnului Băsescu, a doamnei

Udrea? E singura ţară în care criză, criză, dar noi discutăm dacă s-au

supărat domnul Blaga cu doamna Udrea. Ridicaţi capul, stimaţi colegi,

trebuie să ridicăm capul către oamenii din afara Parlamentului, în

afara României pentru că suntem o ţară care s-a autoizolat. Pentru că

omul acela de la Cotroceni e totul în România şi nimic în afara ei!

(Aplauze din partea opoziţiei, urale.)

Există doi mari jurnalişti români pe care-i respect, chiar dacă

nu le împărtăşesc totdeauna opţiunile sau chiar rareori, pe care vreau

să-i invoc aici. Unul este Cristian Tudor Popescu care a spus în aceste

împrejurări, lăsăm la o parte orice metaforă şi orice întorsătură de

frază că, pur şi simplu, în urma acestor măsuri, dacă ele sunt adoptate,

vor muri oameni, mii de oameni, zeci de mii de oameni. Vor muri la

propriu, vor muri, pur şi simplu.

Celălalt este maestrul Ion Cristoiu care explică încă o dată, ca

un cronicar ca de pe la curţile vechilor tirani, cât de important este

cum mută pionii de pe tabla de şah domnul Traian Băsescu şi ce

caraghioşi suntem eu şi Victor Ponta că plângem pe umărul poporului.

Maestre Cristoiu, vă spun, cu toată stima, alege fiecare dacă e

123

să plângem unde vrem, dumneavoastră plângeţi pe umărul Elenei

Udrea sau al Elenei Băsescu. Eu, dacă vreau, am motive să plâng pe

umărul compatrioţilor mei. Da, ţara este o rană, ţara e o rană!

(Aplauze.)

Asta e o ţară în care oameni mor cu zile şi vor muri cu zile,

nu numai la spital, ci şi acasă, şi e o ţară în care se nasc copii fără

speranţă. Nu e vorba însă de a plânge, e vorba de a înţelege împotriva

discursului de 20 de ani, inspirat fie de interesele electorale, fie de

ignoranţă, fie de dependenţa întârziată de drogul marxist. E vorba de a

înţelege că liberalii nu sunt cei care fac politică pentru bogaţi şi

socialiştii sau social-democraţii pentru săraci. Un partid adevărat face

politică pentru toţi, are nuanţe, are opţiuni, are alternative. Dar, toate

partidele cu doctrina noastră, cu profilul nostru trebuie să facem

politică pentru toţi românii. Şi că vrea sau nu vrea domnul Cristoiu,

astăzi PNL va vota o moţiune de cenzură care este destinată să

împiedice distrugerea a 9 milioane de oameni.

Despre dreapta şi stânga mai vorbim. (Aplauze din partea

opoziţiei.) Despre dreapta şi stânga avem tot timpul din lume să

vorbim şi vreau, în sensul acesta, să închei adresându-mă nu

Guvernului, ci adresându-mă colegului meu, domnul Victor Ponta, în

calitatea sa de preşedinte al PSD. Fac asta pentru vreau să vorbesc

despre prezent, despre ce e de făcut, despre cine să facă şi, mai ales,

despre viitor.

Domnule preşedinte Victor Ponta, vorbesc cu dumneavoastră

acum în calitate de preşedinte al partidului, nu care a introdus şi a

aşezat în România ceea ce astăzi PD a dus pe cele mai înalte culmi,

124

adică circuitele traficului, de la traficul de benzină şi motorină, până la

traficul de influenţă, clientela politică, nepotismul, traseismul, pomana

electorală, autocarele electorale, demagogia şi populismul.

Nu mă adresez dumneavoastră în calitate de preşedinte al

partidului care a guvernat în 2009 cu un PSD şi cu un Traian Băsescu

pe care îl cunoşteaţi şi aţi guvernat prost, catastrofal. Nu mă adresez

dumneavoastră în calitate de preşedinte al partidului din care fruntaşi

ca Marian Sârbu, Gabriel Oprea, Cristian Diaconescu, Şerban

Mihăilescu au făcut azi majoritatea, şi cu complicitatea unora de-ai

noştri, care îl ţine pe Băsescu.

Mă adresez dumneavoastră ca unui om tânăr care are

suficientă experienţă, cât să fi făcut parte şi dintr-un guvern Năstase şi

dintr-un guvern Boc, ceea ce nu-i puţin lucru, dar unui om suficient de

tânăr ca să fie, sper, încă liber.

Nu-mi daţi exemplul şi model Guvernul Adrian Năstase şi nu

vă voi da exemplu şi model Guvernul Tăriceanu, chiar dacă

dumneavoastră l-aţi susţinut pe al doilea şi eu nu l-am susţinut pe

primul.

Nu vă războiţi în numele muncii cu capitalul acum, când nu

avem acest capital şi când trebuie să aducem acest capital, nu vă jucaţi

de-a Che Guevara acum, când avem nevoie de minime lucruri care să

apere democraţia. (Aplauze.)

Am încredere în dumneavoastră, am încredere în colegii

dumneavoastră, atâţia şi atâţia tineri străluciţi care sunt alături de

dumneavoastră, şi nu numai tineri, pentru că avem ceva de făcut

împreună care nu ţine de dreapta şi de stânga, care ţine de democraţie.

125

Aţi spus în repetate rânduri că aţi fost în Piaţa Universităţii,

de la închiderea căreia se împlinesc azi 20 de ani, întâmplător.

Pesemne că ne-am întâlnit, şi dacă ne-am întâlnit acolo, domnule

preşedinte Ponta, nu ne-am întâlnit în numele cotei unice sau a

impozitului progresiv. Nu ne-am întâlnit nici măcar în numele

liberalismului sau social-democraţiei. Ne-am întâlnit în numele

libertăţii şi vă chem ca astăzi, împreună cu partidele noastre, să

apărăm libertatea în România. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Nu e nevoie doar să votăm această moţiune. E nevoie să spunem că

din această seară, dacă moţiunea trece, suntem capabili împreună să

oferim o alternativă de guvernare României. Şi dacă moţiunea nu

trece, că suntem capabili împreună să conducem în plan politic o

mişcare de rezistenţă, în România, împotriva aberaţiei şi dictaturii. Vă

chem la acest lucru, cu toată deschiderea. (Aplauze din partea

opoziţiei.)

Aşa cum îi chem şi pe cei din Partidul Conservator, aşa cum

îi chem şi pe cei din minorităţile naţionale, aşa cum îi chem şi pe cei

din UDMR care, în afară de alianţe electorale, mai au şi onoare şi mai

ţin minte că au 67% dintre maghiarii din România la vârsta

pensionării sau pensionari. Îi chem şi pe oamenii din Partidul

Democrat Liberal, care, în afară de şefi şi subalterni şi neamuri, mai

au şi compatrioţi. Vă chem pe toţi, fără nicio pretenţie! Nu am

pretenţii, am convingeri! Nu am pregătire economică, am voinţă, am

curaj şi, pe baza acestui curaj, împreună trebuie să facem azi ceva

pentru România. Noi, în plan politic; Alţii n-au plan! Societatea

academică să vină să vadă că exisă ceva corupţie, că există ceva

126

traseism, că există cel mai deşănţat populism pe care l-a cunoscut

România.

Avem nevoie să ne unim forţele acum, în această Românie

desprinsă de lume, şi avem nevoie ca împreună să ridicăm cu toţii

capul, să vedem ce este în jurul acestei ţări, să vedem ce este cu

adevărat în această ţară. Să nu mai ţinem privirile concentrate şi

aţintite pe aventurile domnului Băsescu în deşertul său mic de la

Cotroceni, sau pe aventurile derivate ale domnului Boc, să vedem ce

se întâmplă, într-adevăr, cu milioanele de concetăţeni şi să le dăm

măcar ceva din ce ne-au dat ei înapoi.

Eu cred că putem face asta. Vă chem, cu modestie şi fără

niciun fel de înţelegere de funcţii, de algoritm, de altceva, vă chem la

un proiect pe care îl putem numi simplu: trezirea din coşmarul

succesiunilor de clientelă, angajamentul că atunci când vom guverna

în ţara aceasta vor fi numiri politice numai miniştri şi secretari de stat,

angajamentul că nu ne vom bate joc de banul public şi că îl vom

cheltui cu responsabilitate, angajamentul că vom înţelege că ţara

aceasta nu are nevoie de profeţi, de Mesia sau de partide providenţiale,

angajamentul că niciodată în ţara aceasta nu vom mai putea minţi.

Închei, spunându-vă un lucru pe care dacă-l înţelegem toţi ne-

am putea întâlni, indiferent de culoarea politică, indiferent de

amintirile despre Guvernul Tăriceanu sau despre Guvernul Năstase

sau chiar despre Piaţa Universităţii. Am văzut zilele trecute o secvenţă

la televiziune din campania electorală care se desfăşoară în Polonia şi

acolo un cetăţean polonez spunea: „Oamenii aceştia care candidează

trebuie să aibă grijă ce spun, pentru că noi nu suntem o adunătură de

127

alegători oarecare, noi suntem polonezi!”. Miza pe care împreună o

putem face, liberali, socialişti, populari, dar oameni de onoare, este să

putem spune cândva: „Noi nu suntem o adunătură oarecare, ci suntem

români!”. (Aplauze prelungite. Deputaţii din partea opoziţiei aplaudă

în picioare.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc domnului preşedinte Crin Antonescu. Grupul

liberal mai are la dispoziţie cinci minute din timpul alocat, după

intervenţia domnului senator Antonescu.

Îl invit la cuvânt, din partea Grupului UDMR, pe domnul

deputat Petru Lakatos. De pregăteşte domnul senator Liviu Câmpanu.

Domnul Lakatos Petru :

Stimată doamnă preşedinte,

Domnule preşedinte,

Stimate domnule prim-ministru,

Onoraţi membri ai Guvernului,

Stimate doamne şi stimaţi domni senatori şi deputaţi,

„To be or not to be”, „a fi, sau a nu fi”, aceasta e întrebarea,

dar nu în sensul în care înţeleg unii. Din punctul de vedere al

parlamentarilor UDMR, întrebarea nu este de-a fi sau a nu fi, în

continuare, la guvernare. Întrebarea pe care ne-o punem noi înşine, de

a fi sau a nu fi capabil UDMR de a-şi aduce contribuţia la

îmbunătăţirea substanţială a actului de guvernare. A fi, sau a nu fi

suficient de hotărât şi determinat UDMR în încercarea de a convinge

partenerul de guvernare că nu trebuie luate acele măsuri cu efect doar

128

pe termen scurt, care, în schimb, contravin soluţiilor de remediere pe

termen lung.

Noi considerăm că suntem hotărâţi şi determinaţi în a

îndrepta în cel mai scurt timp posibil lucrurile în direcţia bună. Din

păcate, economia noastră emergentă şi bugetul general consolidat,

zguduite de criză, seamănă cu un tanc petrolier în derivă, care ia apă.

Se întoarce greu, dar se scufundă repede. Continuând metafora,

Guvernul are misiunea urgentă de a astupa găurile bugetului general

consolidat, concomitent cu repararea şi repornirea motoarelor

economiei şi stoparea scurgerilor de resurse financiare. Şi încă ceva,

să împiedice furtul petrolului.

Mai direct spus, Guvernul trebuie să regândească strategia de

dezvoltare a economiei în aşa fel ca dezvoltarea să fie sustenabilă pe

termen lung. Nu sunt suficiente programele care rezolvă o problemă

sau alta, într-un domeniu sau altul, în care alocarea resurselor se face

în funcţie de puterea politică a ministrului care coordonează domeniul

respectiv. E nevoie de strategie economică şi strategie bugetar-fiscală

coerente.

Referitor la moţiunea de cenzură pe care o dezbatem azi, nu

doresc să intru în rolurile cu care ne-am obişnuit de douăzeci de ani,

respectiv în rolul opoziţiei care afirmă că pentru tot răul din ţară este

de vină actualul Guvern, dar nici în rolul guvernantului care arată

înapoi şi dă vina pe guvernele precedente şi pe criza financiară

externă. Nu pot, totuşi, să nu remarc că anul 2009 a fost anul

împrumutului fără măsuri adecvate de relansare a economiei.

Noi considerăm că nu acum este momentul stabilirii

129

responsabililor pentru greşelile comise în trecut. Şi în cazul

accidentelor, prima misiune o constituie salvarea persoanelor, fără a le

provoca alte suferinţe în plus, stabilirea vinovaţilor se face ulterior, iar

sancţionarea acestora, cu ocazia alegerilor parlamentare.

Prezenta moţiune de cenzură, pe care o dezbatem azi, este cea

mai închegată şi mai incisivă dintre toate cele iniţiate până acum de

PSD, întrucât acţionează asupra sentimentelor, asupra

subconştientului. Nu fac greşeala de a acuza autorii moţiunii şi, în

general, opoziţia că nu oferă soluţii. Opoziţia oferă foarte multe soluţii

cu care nu pot să nu fiu de acord, dacă le analizez una câte una.

Acestea, însă, nu formează un întreg coerent care să stea la baza

strategiei dezvoltării sustenabile. Autorii moţiunii sunt conştienţi de

acest lucru, de aceea nu le-au inclus în documentul pe care azi îl

dezbatem.

Preşedintele Traian Băsescu spunea deunăzi că în cazul

eşecului programului asumat, de vină va fi Guvernul şi Parlamentul.

UDMR va încerca prin soluţii concrete, aplicate deja în alte ţări ale

Uniunii Europene, să evite acest deznodământ nedorit, chiar dacă

elementele definitorii ale programului provin de la Cotroceni.

Parlamentarii noştri vor să evite o eventuală criză

guvernamentală prelungită, care nu ar avea alt efect decât amânarea

tranşelor împrumutului de care avem maximă nevoie şi reluarea

măsurilor de austeritate, de necesitatea cărora şi opoziţia este

conştientă, reluare, dar de pe poziţii mult mai defavorabile, atât pe

plan intern, cât şi pe plan extern, din perspectiva încrederii

finanţatorilor străini. Nici alegerile anticipate nu constituie în acest

130

moment o soluţie valabilă, întrucât probabil n-ar schimba semnificativ

actualul raport de forţe din Parlament.

În schimb, UDMR doreşte să pună accent mai mare pe

măsurile de relansare a economiei, concomitent cu măsurile de

adevărată reformă a statului şi reducerea corupţiei. Fără înlesnirea

creditării în condiţii mai avantajoase ale firmelor mici şi mijlocii, fără

reducerea în perspectivă nu îndepărtată a cheltuielilor cu munca vie,

fără eliminarea risipei în gestionarea fondurilor publice, nu putem

concepe ieşirea din criză şi trecerea pe o traiectorie ascendentă.

Reducerea raţională a administraţiei publice centrale şi locale,

adevărata descentralizare, aşa cum se desfăşoară acum în sistemul

public de sănătate, concomitent cu alocarea echitabilă, pe baza

standardelor de cheltuieli a resurselor bugetare, sunt condiţiile sine

qua non pentru a avea resursele necesare unei noi politici sociale în

care sprijinul statului să ajungă la adevăraţii nevoiaşi.

Din cauza timpului limitat repartizat nu am posibilitatea să

înşir toate măsurile concrete pe care vom încerca să le promovăm în

coaliţia guvernamentală, fiind convinşi că populaţia aşteaptă fapte şi

nu vorbe, rezultate şi nu promisiuni.

Numai faptele şi nu vorbele, numai rezultatele şi nu

promisiunile, vor putea contribui la recâştigarea încrederii populaţiei

în acţiunile Guvernului. Criza de credibilitate trebuie eliminată ca să

poată avea succes lupta împotriva crizei economice. Numai adevărul

prezentat netrunchiat, stabilirea de către Guvern a unor ţinte concrete

de atins pe termen scurt, care să constituie criteriu de apreciere

obiectivă pot genera solidaritate şi înţelegere în cazul adoptării

131

măsurilor temporare de austeritate.

Ziua adevărului va fi, conform prevederilor legale, data de 15

octombrie 2010, dată limită până la care Guvernul în funcţiune va

trebui să prezinte Parlamentului Proiectul Legii bugetului de stat pe

2011. Sper din tot sufletul că atunci voi putea folosi perfectul compus,

anunţând: am reuşit să readucem punctul de pensie la valoarea iniţială

nediminuată.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, domnule deputat.

Timpul alocat Grupului UDMR a fost consumat în proporţie

de 90%, deci un eventual vorbitor din partea grupului dumneavoastră

va avea dreptul la un minut.

Din partea Grupului senatorilor şi deputaţilor independenţi,

domnul senator Liviu Câmpanu. În ordinea pe care mi-aţi dat-o,

domnul senator Câmpanu, se pregăteşte domnul deputat Zoicaş, din

partea independenţilor neafiliaţi la grupuri parlamentare.

Vă rog, domnule senator.

Domnul Liviu Câmpanu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Iată că după discuţii de mai bine de o lună de zile a venit şi

ziua marii decizii. Ziua în care noi, parlamentarii români, aleşi de

popor pentru a reprezenta interesul ţării şi interesul naţional, decidem

soarta României. Poate părea o exprimare oarecum grandomană, dar

132

nu este aşa. Astăzi, noi, cei prezenţi, vom decide dacă vom arunca ţara

într-o criză şi mai mare decât cea prezentă sau dacă ne unim forţele

pentru a găsi soluţii la greaua situaţie economică în care ne aflăm.

Prima variantă este echivalentă cu votarea moţiunii şi căderea

Guvernului iar a doua se referă la continuitate şi la evitarea unei crize

politice, care ne-ar duce într-o situaţie fără ieşire. Şi, în aceste

momente, dragi colegi din opoziţie, fani ai moţiunii şi doritori de

căderea Guvernului, nu pot să nu vă întreb cu ce soluţii veniţi, care ar

fi continuitatea dacă Executivul ar pica astăzi? Care ar fi Guvernul pe

care îl vedeţi scoţând ţara din criză? Care ar fi măsurile anticriză cu

care aţi îmbogăţi peste noapte vistieria statului, aşa încât să nu mai fie

nevoie de tăieri de pensii şi salarii?

Nu am un răspuns, din simplul motiv că nu aţi venit cu astfel

de răspunsuri în faţa României. Vreţi să daţi jos acest Guvern, dar nu

aveţi nicio soluţie alternativă.

De ce nu spuneţi oamenilor ce urmează dacă România ar

rămâne fără Guvern? De ce nu le spuneţi că o criză politică în acest

moment ar duce la o cădere liberă a pieţelor? De ce nu le spuneţi că

dacă Executivul pică astăzi, oamenii ar putea ca peste câteva luni să

rămână fără pensii şi fără salarii? De ce nu le spuneţi că incertitudinile

faţă de situaţia politică din ţară au determinat o depreciere a leului cu

două procente în faţa euro în numai două săptămâni?

Am văzut astăzi şi am auzit discursurile a doi preşedinţi de

partid. Unul frustrat, unul supărat. Vreau să vă spun că aţi putut auzi şi

dumneavoastră, într-un discurs de 15 minute, al domnului preşedinte

Ponta, repetarea de 68 de ori a cuvântului „vreau”. Domnul Ponta nu

133

v-a spus că trebuie, v-a spus că el vrea. Şi trebuie să înţelegeţi foarte

multe din această modalitate de exprimare. (Aplauze din partea

Grupurilor parlamentare ale PDL.)

Doamnelor şi domnilor, teribilismul politic şi superficialitatea

unor lideri nu ţin loc de soluţii responsabile. Vorbele mari, spuse în

faţa camerelor de filmat, nu ne ţin de foame. Cuvintele arzătoare scrise

în moţiune nu ţin loc de soluţii corecte. Falsele lacrimi din colţul

ochilor nu ţin loc de creştere economică, iar întărâtarea oamenilor,

prin intermediul sindicatelor, nu ţine loc de măsuri de criză.

Realitatea este că dumneavoastră, domnilor din PNL şi din

PSD, nu reuşiţi să vă puneţi semnăturile pe cinci măsuri comune

anticriză. Cum puteţi pretinde să scoateţi România din criză, atâta

vreme cât singurul lucru pe care-l vedeţi şi îl aveţi în comun este

lozinca „Jos Guvernul!”? Setea de putere vă uneşte, oameni buni, dar

interesele vă despart.

Este drept, demersul dumneavoastră de astăzi este un act

legal, dar nu unul moral şi onest. În spatele grijii nemăsurate pentru

pensiile sărmanilor ascundeţi, de fapt, teama că pensiile nesimţite, de

lux, de care beneficiază în special clientela politică pe care aţi avut-o

în perioada în care aţi fost la guvernare ar putea fi tăiate.

În spatele grijii pentru salarii ascundeţi, de fapt, teama că

veniturile dumneavoastră personale sau salariile pe care le oferiţi

soţiilor şi celorlalte rude pe care le-aţi angajat atunci când eraţi la

putere ar putea scădea.

Stimaţi reprezentanţi ai opoziţiei, demagogia şi minciuna nu

vor scoate România din criză. Aţi venit în faţa Parlamentului cu o

134

moţiune superficială şi un text al lui Mihai Eminescu pentru că nu

aveţi soluţii pentru ieşirea din criză. Marele poet se zvârcoleşte în

mormânt, văzând cum îi folosiţi munca pentru a minţi şi influenţa

negativ poporul, numai să vă susţineţi interesele meschine şi să vă

potoliţi setea de putere. Aţi mascat prin cuvinte mari interese mici,

dragii mei. Dar adevărul se vede pentru cei care vor să-l vadă. Haideţi

să fim cinstiţi până la capăt.

Toate partidele prezente astăzi în Parlament au fost la

guvernare în ultimii 20 de ani, în diverse formule. Toate partidele au

muşcat din roadele puterii, dar prea puţine au fost dispuse să-şi asume

şi responsabilităţi. Preţul pe care îl plătim astăzi este preţul anilor în

care s-a guvernat doar cu gândul la alegeri. Cât timp au fost la

guvernare, mulţi dintre semnatarii moţiunii au ignorat problemele

economice cu care s-a confruntat România, au încurajat luxul pe

datorie, au continuat cu promisiunile fără acoperire şi au perpetuat

minciuna.

Astăzi, când sunt în opoziţie, unii mimează indignarea şi

responsabilitatea, dar nu ar fi dispuşi să-şi asume niciuna din greşelile

ultimilor ani. Am spus-o şi o vom repeta cât va fi nevoie: măsurile de

austeritate sunt necesare, dar nu sunt suficiente pentru a scoate

România din criză. UNPR susţine aceste măsuri, în condiţiile în care

unele dintre ele, de exemplu cea legată de scăderea pensiilor, au un

caracter temporar.

De asemenea, susţine aplicarea unui set de măsuri active, de

relansare a economiei, singurul mod de a creşte în mod sustenabil

încasările la buget. La fel cum au făcut-o de fiecare dată şi cum am

135

făcut-o de fiecare dată, vom aplica în continuare politica interesului

naţional.

Din acest motiv, UNPR nu susţine şi nu votează moţiunea de

cenzură depusă de opoziţie. Este un demers imoral, care nu scoate

România din criză, ci riscă să o arunce în pragul unei instabilităţi

politice de proporţii. Iar noi, cei din UNPR, nu vrem să fim părtaşi la

un demers iluzoriu, care nu aduce nimic bun, nici pentru salariaţi, nici

pentru pensionari şi nici pentru mediul privat.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea grupurilor parlamentare

ale puterii.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Din timpul alocat Grupului independenţilor au mai rămas

două minute pentru un eventual alt vorbitor. (Gălăgie de la balcoane.)

Domnul deputat Zoicaş. Vă rog să încercăm să avem o

atmosferă cât mai calmă în plenul nostru.

Din partea deputaţilor şi senatorilor independenţi, neafiliaţi la

grupul parlamentar, domnul deputat Zoicaş.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Zoicaş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Vorbim de cea mai nefericită situaţie economico-financiară şi

socială în care se găseşte ţara noastră, a cetăţenilor, a politicienilor, a

136

liderilor sindicali şi a bancherilor.

Toţi cei care vă găsiţi aici în sală aţi fost şi în opoziţie şi la

guvernare, după 1989, o parte şi înainte, deci tuturor vă aparţine şi

binele şi răul făcut în această ţară.

Am trăit perioada când ministrul de finanţe era Traian

Remeş, când rezerva valutară a ţării era sub un miliard de euro, când

împrumuturile externe erau scadente şi nu puteau fi plătite, dar aveam

ce vinde.

După ce am trecut datoriile Băncii Agricole – un exemplu –

la datoria publică, la populaţie, s-au dat în continuare subvenţii pentru

societăţile cu capital de stat nerentabile, s-au continuat privatizările,

dezmăţul. Am trăit din ce-am vândut, nu din ce-am muncit!

Acum nu ne-a mai rămas decât să fim zgârciţi şi să muncim.

Necazul este că măsurile concrete şi foarte dure pe care propuneţi să le

luaţi, apasă direct pe umerii celor docili şi năpăstuiţi.

Ca urmare, ca cetăţean, nu pot să fiu de acord cu aceste

măsuri, în special cu tăierea pensiilor, dar ca şi politician, cu regret

trebuie să îmi asum şi faptul şi să vă cred, domnule prim-ministru, că

aceasta este situaţia ţării şi pe dumneavoastră şi pe unii miniştri să vă

accept încă şase luni de zile ca să scoateţi ţara din criză.

Dar în final aş dori să mai precizez un lucru şi să vă spun,

domnule prim-ministru, că atunci când aţi fost la bine, prieteni şi

mentori v-au fost primarii, preşedinţii de consilii judeţene, miniştrii,

iar când aţi dat de greu v-aţi întors către cei la care aţi luat biciul, la

cei de aici. Şi cum ulciorul nu merge de multe ori la apă, aveţi grijă că

unii din aceştia chiar vor să vi-l spargă şi, culmea, chiar cred că o să le

137

aducă noroc.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Cezar Preda, din partea Grupului PDL. Se

pregăteşte domnul senator Titus Corlăţean, din partea Grupului

PSD+PC.

Domnul Cezar Preda.

Domnul Cezar-Florin Preda:

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Aş începe prin a mulţumi colegilor iniţiatori de moţiune că au

stat în sală exact atât timp cât le-a luat să le asculte discursurile

propriilor şefi. Pe urmă, au uitat şi de balcoane, au uitat şi de ce este

afară şi s-au dus la restaurant. (Aplauze de la balcon şi din partea

Grupurilor parlamentare ale PDL.)

Spunea un şef de partid aici, ce-i drept, tânăr, că nu mai

trebuie aprobare aici, în sala Parlamentului, că deja el are aprobarea în

stradă. Este tânăr, este în drept, dar aşa cum este înţelept, poporul

român ştie că ce naşte din pisică şoareci mănâncă şi la fel aveau

aprobarea şi în 15 iunie 1990, când le mulţumeau celor din stradă că

au făcut curat în Piaţa Universităţii şi au oferit României un viitor

strălucit. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PDL.)

Vorbeau liderii politici ai opoziţiei de acest sacrificiu inuman,

138

chiar dacă recunoşteau că este posibil să fie temporar. Ei invocau aici

o situaţie de nedescris. Revin la înţelepciunea poporului român, la ce

naşte din pisică, să le spun că este drept, că ei sunt tineri, dar părinţii

lor n-au luat pe şase luni sau pe opt luni din veniturile românilor ca să

treacă criza, le-a luat animalul din curte, le-a luat porumbul din

hambare şi le-a luat casa.

Vorbim aici de asumarea unei guvernări a unei ţări aflate într-

un moment foarte greu, despre un preşedinte de ţară şi despre un

partid, o alianţă şi o coaliţie care pun mai presus decât interesul

electoral din 2012 România. Spuneţi că nu vreţi să guvernaţi. Astăzi

am auzit şi eu prima dată, deschid o paranteză, cred că liderul

Partidului Naţional Liberal şi-a dat seama până la urmă în ce chestiune

îngustă intrase, nepropunând o alternanţă la guvernare şi mă bucur că

a făcut-o astăzi. Presupun că după ce a făcut acest anunţ de intenţie, o

să aibă timp zilele următoare să scrie şi ce-i uneşte pe cei doi.

Speraţi să obţineţi câştiguri electorale? Corect din partea

dumneavoastră. Ne-aţi lăsat pe noi cu întreaga responsabilitate şi

credeţi că vom fugi. Nu vom fugi, domnilor, şi nu vom face o

campanie furibundă, sub presiunea străzii.

Dumneavoastră îmi spuneţi mie de câteva zile să mă gândesc

la 2012 câţi din alegătorii mei mă vor mai vota în 2012 sau în 2014?

Nu-i nimic, domnilor, eu sunt obligat să mă gândesc astăzi şi la

România de astăzi. Gândiţi-vă voi la 2012 şi 2014! Spuneţi că ne va

trimite în istorie 2012. Nu, domnilor, noi intrăm astăzi în istorie,

pentru că astăzi luăm decizie pentru România. (Aplauze din partea

Grupurilor parlamentare ale PDL.)

139

Am văzut că una din marile gândiri ale opoziţiei a fost să ne

facă poze şi fotografii, să ne arate lumii cum vom vota, să ne judece

poporul. Nu-i nicio problemă! În viaţa mea am făcut multe fotografii,

acolo unde am muncit şi acolo unde am onorat ceea ce am făcut.

Important este, însă, să ştiţi că nu la fără frecvenţă, nu lungind

facultatea, nu pupând posterioare ajungi să fii mare politician. Ajungi

să fii politician în momentul când vii la greu şi te baţi aici, pentru că

ţara are nevoie de tine acum.

Vorbim de guvernări anterioare. Ce poate fi mai evident

decât faptul că aţi venit, domnilor majoritari, iniţiatori ai acestei

moţiuni, la guvernare cu noi în 2009 şi aţi stat exact cât aţi văzut că nu

este încă foarte greu. Când a fost greu, aţi fugit, sperând să rămâneţi în

băncile senatoriale sau de deputat sau la televiziunile publice care vă

promovează. Noi am rămas aici şi facem ceea ce trebuie!

Am auzit aici că în interiorul Partidului Social Democrat,

spunea preşedintele său, că nu există la ora actuală un om capabil, în

stare să fie prim-ministru. Este în regulă!

L-am auzit pe domnul preşedinte al Partidului Naţional

Liberal că vrea să guverneze singur această ţară. Păi, domnule

preşedinte, aţi înfiinţat deja o funcţie în Parlamentul României, aceea

de senator la fără frecvenţă. Am înţeles, o acceptăm, dar să conduceţi

singur această ţară, nu credeţi că este prea mult?! (Aplauze din partea

Grupurilor parlamentare ale PDL.)

Astăzi, cuvântul de cheie este, aşa cum aţi remarcat absolut

toţi colegii, încrederea. Astăzi, când privirile tuturor românilor se

întorc dinspre Guvern spre Parlament, când istoria unor măsuri

140

nepopulare, dar pentru un viitor sigur se scrie tranşant, cu duritate, cu

fermitate şi aşteaptă un vot responsabil şi matur, avem nevoie de

încrederea pe termen mediu şi lung a românilor.

Noi, parlamentarii Partidului Democrat Liberal, le spunem

românilor să aibă încredere, pentru că Guvernul, Parlamentul şi

preşedintele ştiu ce au de făcut şi ştim ce avem de făcut în această

situaţie.

Vom vota împotriva acestei moţiuni de cenzură, pentru că

nouă ne pasă acum de România şi nu murim de grija lui 2012 sau

2014.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare

ale PDL. Se huiduie de la balcoane).

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc.

Grupul parlamentar al PDL mai are la dispoziţie 30 de minute

din acest moment.

Îl invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al

PSD+PC, pe domnul senator Titus Corlăţean, şi-l rog pe colegul

nostru, domnul senator Cristian Ţopescu, din partea Grupului

parlamentar al PNL, să se pregătească.

Domnul Titus Corlăţean:

Domnule preşedinte,

Stimate colegi,

Stimaţi colegi,

Am ascultat cu mare atenţie toţi vorbitorii care s-au adresat

141

de la microfonul plenului Parlamentului şi în primul rând pe primul-

ministru al României.

Şi astăzi l-am auzit pe primul-ministru Emil Boc cerând celor

mulţi, salariaţilor, pensionarilor, celor aflaţi azi în stradă sau invitaţi la

balcoane, să accepte să se sacrifice, spunând încă o dată că aceste

măsuri sunt necesare şi sunt singurele măsuri. Şi a mai spus, domnul

prim-ministru: „Nu avem nimic de ascuns”.

Astăzi mă voi adresa, la rândul meu, şi primului-ministru şi

miniştrilor, din care unii dintre ei ceva mai devreme se amuzau sau

aplaudau, şi mai ales mă voi adresa celor care fac parte din

Parlamentul României, atât din Grupul parlamentar al PDL, cât şi

reprezentanţilor UDMR, Grupului minorităţilor naţionale, aşa-zişilor

independenţi. Pentru că – şi aici mă îndrept spre cei care sunt invitaţi

în balcoane – voi aduce la cunoştinţă un exemplu extrem de concret,

documentat, deci, cu documente, care ne va face pe toţi să înţelegem

mai bine despre ce este vorba în realitate şi îi va ajuta pe oamenii din

stradă sau pe cei de la balcoane să înţeleagă, în realitate, de ce

guvernanţii actuali preferă să-i sacrifice pe cei mulţi, să taie din pensii

şi din salarii, şi nu să taie din privilegiile, din contractele economice

oneroase şi din ceea ce fac – şi acesta este elementul nou – nu doar în

plan intern, ci şi în relaţiile internaţionale ale României.

Acum câteva luni, în aprilie, un cotidian central, de obicei

extrem de apropiat Puterii, a făcut o mişcare extrem de interesantă: a

dat publicităţii doar câteva din documente, dintr-un set mai larg de

documente, vorbind de un interes economic extrem de bogat al

guvernanţilor PDL, pe relaţia externă. Acest episod a trecut

142

neobservat. M-am uitat cu ceva mai mare atenţie pe acest subiect şi

astăzi pot să vă prezint un set de documente, nu cred că este setul

complet, care spune următoarele lucruri: cei care vorbeau şi-i acuzau

pe alţii, inclusiv zilele trecute, de cum vând unii ţara ruşilor şi ce

interese absconse există, fac anumite lucruri extrem de interesante şi,

în opinia mea, extrem de grave pentru cel care, ceva mai devreme,

invoca aspectele de securitate naţională.

Pot să vă prezint, domnule prim-ministru, un set de

documente reprezentând o corespondenţă pe care colegii

dumneavoastră din Grupul senatorial al PDL au avut-o cu figuri

influente de la Moscova, în primul rând cu vicepreşedintele Dumei,

Alexander Babakov, şi cu companii, firme puternice din Federaţia

Rusă. Pe scurt, este vorba de o corespondenţă care propune realizarea

unor afaceri în diferite domenii păstorite – subliniez – anul trecut, ca

şi în acest an, de miniştrii PDL. Este vorba, în primul rând, de

domeniul strategic al energiei, este vorba de infrastructură, de turism,

de transporturi. Vă sună cunoscut, nu? portofoliile PDL;

corespondenţă purtată în 2009, atunci când miniştrii PSD aveau

impresia că guvernează în Coaliţie cu PDL. Este vorba de o

corespondenţă semnată iniţial de liderul Grupului senatorial al PDL,

domnul Traian-Constantin Igaş, şi de senatorul PDL Andrei Florin-

Mircea, care invocă, în plus de asta, şi calitatea de vicepreşedinte al

Grupului de prietenie parlamentar cu Federaţia Rusă.

Sunt alte corespondenţe şi vi le voi arăta, i le voi arăta şi

primului-ministru şi presei, ulterior semnate exclusiv de senatorul

Mircea Andrei. Veţi spune: care este problema, atunci când vorbim de

143

business, chiar şi cu Federaţia Rusă. În esenţă, atunci când vorbim de

interese economice nu e niciun fel de problemă, câtă vreme lucrurile

se desfăşoară conform legilor României, transparent, de către

instituţiile abilitate ale statului român, în primul rând Executivul. Şi vă

informez, domnule prim-ministru, şi vă arăt primul exemplar, că este

vorba de corespondenţă care are antetul şi numărul de înregistrate al

Grupului PDL de la Senat, 99/15.04.2009, semnată de senatori PDL,

cu antetul Grupului parlamentar senatorial PDL, cu antetul Biroului

parlamentar senatorial Mircea Andrei, de Dâmboviţa, sau, de

asemenea, încă o dată şi încă o dată, cu ştampila Grupului parlamentar

PDL.

Nu este doar – şi vă voi prezenta imediat – nu este doar o

chestiune care este imorală, dar este şi profund nelegală, fiind vorba

de interese în domeniul energetic. Este vorba aici de business-uri

propuse de filiera de partid, exclusiv prin filiera de partid PDL, în

domenii strategice ale statului român.

Se pare că ruşii au dat şi răspunsuri. Eu, personal, nu am

aceste răspunsuri. În orice caz, una dintre scrisori, de undeva din luna

iulie 2009, semnată, de asemenea, de domnul senator Andrei-Florin

Mircea, spune în felul următor partenerilor ruşi şi vicepreşedintelui

Dumei de Stat: „Vă invităm, veniţi, vă punem la dispoziţie contactele

cu membrii noştri, specialiştii noştri din ministerele conduse de PDL,

şi vă asigurăm – şi traduc din limba engleză, corespondenţa este în

engleză, - am contactat persoanele de decizie, în ideea, în scopul de a

organiza vizita dumneavoastră, astfel încât să aibă primirea la cel mai

înalt nivel - ...at the highest level”. Pentru oricine prezent în această

144

ţară şi sală, este foarte clar că cel care patronează, de când ştim, acest

partid, acţiunile, inclusiv interesele economice, prin filieră de partid,

este cel aflat astăzi încă în fruntea ierarhiei.

Vă voi pune la dispoziţie toate aceste documente. Sunt multe

amănunte interesante în aceste documente, spunând că, din

informaţiile pe care eu le am, atât Serviciul Român de Informaţii, cât

şi Serviciul de Informaţii Externe, au început, cu timiditate, o mică

anchetă în jurul acestor subiecte. Nu cred că vor recunoaşte public.

Dar eu, de la tribuna acestui Parlament, solicit acestor instituţii ale

statului român să investigheze mai cu curaj acest gen de afaceri

desfăşurate, încă o dată, prin filieră de partid PDL. Pentru că, aceste

instituţii ale statului, odată pentru totdeauna, trebuie să conştientizeze

că interesele României nu sunt identice cu protejarea intereselor de

partid ale clanului PDL. (Aplauze.)

Vreau să vă mai spun un singur lucru. Astăzi s-au întâmplat

o serie de lucruri – şi aici, lângă Parlament, chiar şi în interiorul

Parlamentului, jurnalişti care au fost împinşi, agresaţi, împinşi în

ţarcul pe care domnul prim-ministru l-a rezervat presei, s-au

întâmplat lucruri în stradă, şi în fapt fără precedent în istoria

diplomaţiei româneşti, astăzi, potrivit agenţiilor de presă, 50 din

reprezentanţii Ministerului Afacerilor Externe şi personal diplomatic

şi personal tehnico-administrativ participă astăzi la mişcările de

stradă. Este un fapt fără precedent, care spune foarte clar că largi

categorii socio-profesionale, atacate cu epitete precum: neruşinaţi şi

privilegiaţi; oameni care au o misiune bine definită în interesul statului

român, nici aceste instituţii şi clase socio-profesionale nu mai acceptă

145

să fie târâte în noroi. Şi vreau să vă mai spun un lucru, apropo de cine

vinde ţara şi de ce malversaţiuni se fac: astăzi, ministrul de externe a

dat un interviu extrem de interesant într-un cotidian central. Şi pentru

mine, ca preşedinte al Comisiei pentru politică externă, am citit un

lucru stupefiant, fără niciun fel de consultare prealabilă sau informare

cu acest Parlament, care reprezintă voinţa cetăţenilor, cu instituţiile,

comisiile specializate, ne spune foarte clar un lucru care poate pentru

dumneavoastră are mai puţină relevanţă, deşi are relevanţă la buzunar.

Faptul că „Da, există sprijin politic în România pentru un alt proiect,

legat de coridorul energetic, care se numeşte South Stream”.

Cei care ştiu un pic lucrurile, ştiu foarte bine că pentru

România – şi nu doar pentru România – interesul strategic în

domeniul energetic era să scăpăm de o anumită dependenţă, să

diversificăm resursele de alimentare energetică. Astăzi, ni se spune că

Guvernul acesta renunţă la strategia românească şi strategia

europeană, privilegiind, în continuare, dependenţa de sursele ruse de

alimentare energetică.

Vreau să închei, spunând în felul următor – şi spunând şi

reprezentanţilor Grupurilor minorităţilor naţionale, UDMR-ului, aşa-

zişilor independenţi: că decizia de astăzi trebuie să fie cu adevărat o

decizie conştientă. Pentru că trebuie să ştie din ce fac parte, din ce

grupare de interese pe care o sprijină, care reprezintă un sistem

clientelar corupt, bazat pe principiul tăcerii-omerta, de profund mafiot.

Trebuie să ştiţi foarte bine ce votaţi astăzi, pentru că veţi răspunde

cetăţenilor, atunci când vă vor întreba: de ce aţi continuat să susţineţi

acest sistem de putere corupt şi mafiot şi aţi decis să tăiaţi salariile şi

146

pensiile oamenilor? (Aplauze.)

Ar fi mai bine pentru partidul dumneavoastră, domnule prim-

ministru, preşedinte formal de partid, ca moţiunea de cenzură de astăzi

să fie aprobată. Pentru că partidul dumneavoastră ar putea avea şansa

să supravieţuiască. Ar fi, însă, rău pentru oameni.

Aveţi de luat o decizie. Noi, astăzi, în Parlament, putem să

stopăm tăierea de pensii şi salarii şi să dăm o speranţă oamenilor.

Dacă nu, probabil că cetăţenii României, cei aflaţi pe stradă sau cei

aflaţi în balcon astăzi, vă vor decide soarta şi, sincer sper, să fie prin

mijloace exclusiv democratice.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, domnului senator Corlăţean.

Domnul senator Cristian Ţopescu, din partea Grupului

parlamentar al PNL. Se pregăteşte domnul deputat Gergely Olosz, din

partea UDMR, pentru cele 60 de secunde care au rămas la dispoziţia

acestui grup.

Domnule senator, Cristian Ţopescu.

Domnul Cristian-George Ţopescu:

Stimaţi colegi,

Voi vorbi exact trei minute.

Unii dintre dumneavoastră probabil că uită de unde au plecat,

din colegiile în care au candidat. Îi rog pe aceştia să închidă ochii

câteva secunde şi să-şi amintească privirile alegătorilor care i-au trimis

în Parlament, pentru a vota legi care să le facă o viaţă mai bună. Dacă

147

nu reuşiţi să vă amintiţi, stimaţi colegi, atunci, întoarceţi capul spre

stânga şi uitaţi-vă în balcoanele Parlamentului. Printre cei aflaţi acolo

sunt şi pensionari. Unii au plecat, că nu au mai rezistat, probabil,

tensiunii.

Un pensionar din România care nu are la ora actuală un copil

sau un nepot care să-l susţină financiar, este condamnat la moarte

lentă. (Aplauze.) Dacă veţi fi de acord cu măsurile crude ale

Guvernului, aceşti oameni nu vor mai avea bani pentru medicamente,

nu vor mai avea bani pentru hrană, nu vor putea plăti la iarnă factura

de încălzire. Vor muri de foame şi de frig. Iar unii dintre

dumneavoastră vor avea în nopţile următoare coşmaruri. S-ar putea să

visaţi un bătrân care ar putea fi unul dintre părinţii dumneavoastră sau

unul dintre bunicii dumneavoastră, un bătrân care, cu lacrimi în ochi,

să vă implore: „Lăsaţi-mă să trăiesc! Vreau încă să mai trăiesc”.

(Aplauze.)

Peste puţin timp, veţi avea în mâini două bile – una albă şi

una neagră. Cu ele puteţi face o faptă bună sau o faptă rea; o faptă

bună sau o faptă rea. Gândiţi-vă, vă rog! (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc.

Am să-l invit pe domnul deputat Eugen Nicolicea, pentru că

Grupul UDMR a renunţat la timpul disponibil pe care-l mai avea în

gestiune.

Dacă domnul Nicolicea nu este în sală, am să-l invit, pentru

un drept la replică, pe domnul senator Mircea Andrei.

Vă rog să-l invitaţi pe domnul Nicolicea, dacă nu, o să trecem

148

după aceea la următorul vorbitor, care este domnul senator Radu

Berceanu.

Domnul Florin-Mircea Andrei:

Nu aş fi intervenit astăzi şi nici nu era programat să intervin.

Dar şi fariseismul şi minciuna, inclusiv în Parlament, trebuie să aibă o

limită, la care să se oprească.

Îl ascultam pe domnul Corlăţean cu cât patos revoluţionar

discuta despre relaţia cu Moscova. Foarte interesant şi nu ştiu ce îl

supără. Îl supără, oare, că altcineva încearcă să dezvolte o relaţie

economică folositoare pentru ţară? (Rumoare, vociferări.)

Frumos! Aşteptam acestă reacţie din partea dumneavoastră,

pentru că, în acest caz, vreau să vă informez (Rumoare, vociferări.)

…în acest caz, vreau să vă informez că, pe data de 15 septembrie,

delegaţia PSD, delegaţia PSD, condusă de domnul Arcaş şi de

domnul Surdu, la acelaşi domn Babakov, s-a întors cu coada între

picioare. (Aplauze.) Actele, actele au fost semnate de domnul Titus

Corlăţean pentru această deplasare, şi astăzi, cu neruşinare, vine în

faţa Camerelor reunite să spună că este indignat de o deplasare pe care

au făcut-o cu două luni de zile înainte şi nu au fost în stare să o

finalizeze, pentru că nu s-a uitat nimeni la dânşii.

Vă mulţumesc. (Aplauze, rumoare, vociferări.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc.

Dacă domnul deputat Nicolicea nu a revenit în sală… Aa, da.

Domnul deputat Nicolicea. Vă rog.

149

Domnul Eugen Nicolicea:

Grupul parlamentarilor independenţi membri UNPR susţine

ca aceste măsuri de austeritate să fie luate temporar. Şi, aşa cum am

spus, este prevăzut în lege că ele vor înceta la 31 decembrie, iar noi

milităm să înceteze mai devreme.

Este meritul grupurilor noastre că pensia minimă nu este

afectată, salariul minim nu este afectat (Rumoare, vociferări.) şi că

acest lucru este temporar. (Rumoare, vociferări.)

Vă mulţumesc pentru apreciere. Ca de obicei, nicio faptă

bună nu rămâne nepedepsită. (Rumoare, vociferări.)

În ceea ce priveşte motivele acestea neconstituţionale –

genocid şi aşa mai departe – expunerea de motive… Vă rog să fiţi

atenţi, că aflaţi lucruri interesante, a fost folosită de Guvernul Boc în

2009, septembrie. Este copy-paste după aceea. Este folosită şi acum.

Guvernul Boc, în septembrie 2009, avea două componente –

PSD şi PDL. Dintre autorii expunerii şi motivaţiei genocidului, sunt:

Nica Dan, Ilie Sârbu, Ecaterina Andronescu, Ponta Victor, care acum

se critică pe ei şi nu i-aş crede decât dacă şi-ar da demisia.

Poziţia atunci o aveau pentru că erau miniştri. Şi, în

momentul când le-am spus să susţinem moţiunea de cenzură, ne-au

interzis să intrăm în sală şi la trei săptămâni m-au dat afară.

Acum, domnii mei, motto-ul pe care l-aţi pus la această

moţiune, citat din Eminescu, este valabil şi astăzi. Şi acum, alţii sunt

de vină?, domnii mei, autori, Nica Dan, Ilie Sârbu, Andronescu, astăzi

critici a ceea ce spuneaţi acum 8 luni de zile. Pentru aceste motive, nu

se poate susţine o astfel de moţiune. (Rumoare, vociferări.) (Aplauze.)

150

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc.

O scurtă intervenţie şi drept la replică, domnul senator

Corlăţean. Îl rog pe domnul ministru Berceanu să se pregătească să

intervină imediat după aceea.

Domnul Corlăţean, vă rog.

Domnul Titus Corlăţean:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Nu este un drept la replică. Este vorba de două precizări

absolut necesare. În primul rând, vreau să-i mulţumesc domnului

senator Mircea Andrei, pentru faptul că a confirmat public de la acest

microfon faptul că a reprezentat interfaţa, o piesă mică şi nimic mai

mult, a intereselor economice ale PDL. Şi, în al doilea rând, vreau să

vă spun că misiunea la care aţi făcut referire a fost o misiune oficială,

alături de misiunile altor parlamente europene, aprobată în Biroul

permanent al Senatului transparent, şi faptul că – şi asta este tot ce vă

pot spune public, vă pot spune şi în particular – printr-o foarte bună

cooperare cu structurile profesioniste din Ministerul de Externe şi

dintr-un anumit serviciu de informaţii, această delegaţie nu doar că şi-

a făcut datoria, dar a putut să evite anumite lucruri pe care alte

delegaţii europene nu au ştiut să le evite.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Domnul senator Radu Berceanu, din partea Grupului PDL. Se

151

pregăteşte doamna deputat Aura Vasile.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Acum 20 de ani, pe vremea CPUN-ului, am sperat că

demagogia o să fie din ce în ce mai redusă în Parlament. M-am

înşelat! Am auzit aici lideri de partid pregătiţi să plângă pe umerii

poporului. Unii foarte demagogi, eu inginer. Şi, în calitatea mea de

inginer, am să vă dau câteva lucruri concrete, câteva cifre şi câteva

exemple. Am văzut că e o preocupare în moţiune pentru achiziţiile

publice. Trebuie să vă spun câteva lucruri mai întâi despre achiziţiile

care nu au fost publice şi după aceea am să vă spun şi despre

achiziţiile publice.

Unele au devenit publice datorită presei – Bechtel, Sidex,

fregatele engleze, - dar altele nu sunt încă nici acum cunoscute. De

exemplu, la Băneasa, domnul Voiculescu, de fapt Grupul Grivco, nu

domnul Voiculescu, are 200 de mii de metri pătraţi contract, de la

începutul anului 2004, de închiriere pe 45 de ani, cu un dolar metrul

pătrat. Şi în contract scrie că oricine încearcă să facă ceva acolo,

trebuie mai întâi să-i dea dumnealui preempţiune. Probabil de aia

realitatea e aşa de echidistantă într-o singură parte.

Dar, din 2008, mai are cineva un contract acolo pe 25 de ani,

nu pe 45 de ani, pentru terminal de aviaţie VIP, cu 2,6 euro pe metrul

pătrat. Şi tot din 2008, când erau colegii domnului Antonescu cinstiţi,

curaţi, nu trebuie să împărţim oamenii în hoţi şi în bandiţi, a luat şi

Blue Air un contract, tot pe 25 de ani pentru terminal de plecări, cu

1,5 până la 2,2 euro pe metrul pătrat. Astea sunt achiziţii sub o formă

152

mascată, care nu sunt chiar aşa de publice, dar, dacă vreţi, le discutăm.

Putem să mai spunem şi despre achiziţii nepublice, prin

intermediari – Metroul, pe vremea PSD-ului, a dat tot ceea ce se putea

obţine ca venituri proprii, publicitate, magazine, orice, organizaţiei,

SRL-ului Sindomet, al sindicatelor, fără licitaţie, bineînţeles, fără

achiziţie publică, ca aceia, la rândul lor, să le dea cui trebuie. Aceasta

este o achiziţie care nu este publică. Şi tot ce înseamnă boutique,

magazin, publicitate pe un contract de 10 ani, s-a dat atunci fără nicio

licitaţie. Metroul nu ia aproape nimic. De altfel, nici nu ştie ce se

întâmplă acolo, pentru că contractul a fost făcut foarte bine. Dar, între

timp, a venit PNL-ul în 2008 şi tot prin intermediul Sindomet-ului, nu

direct, a dat, pentru Zoom TV, ceea ce înseamnă toate televizoarele la

care se uită toţi cei 650 de mii de călători, tot fără licitaţie, unei firme

Monopoly Media, care este de la Realitatea TV, a domnului Vântu, de

unde şi legăturile, inclusiv cele din campania electorală prezidenţială,

acelea de la miezul nopţii.

Mai sunt şi alte tipuri de achiziţii care, chiar dacă au devenit

cunoscute public, nu sunt realmente achiziţii publice, după lege.

De exemplu, un contract de 6.000 de euro pe lună pentru

consultanţă juridică, făcut de firma „Sfârâială şi asociaţii”, cunoscută

pentru sfârâielile pe care le-a făcut, liberală, liberali cu toţii, pe

vremea domnului Orban, şi care pentru că n-a fost plătit în mod

special de către fina domnului...

(Comentarii aprinse din partea Grupurile parlamentare ale

PNL.)

153

Voci din lojă:

Demisia! Demisia! Demisia!

Domnul Radu Mircea Berceanu:

N-aţi ghicit! De către fina domnului Atanasiu, Tase, prietenul

partidului cel mai curat şi cu preşedintele cel mai cinstit. S-a ajuns ca

firma respectivă să execute Hotelul Astoria, în valoare de vreo 6

milioane de euro. Deci a fost luat, de fapt, pe gratis, printr-un

aranjament care n-are nimic cu achiziţiile publice. Şi mai sunt.

Voci din sală:

Treci la pensii!

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Ajung şi la pensii, nicio grijă.

În perioada respectivă, cât a fost PNL-ul şi a condus acest

minister cu cinste, cu onoare, aşa cum spunea preşedintele actual al

său. Preşedintele celălalt nu mai are terenul pentru a-şi construi

Reprezentanţa Citroen pe centură, pe Odăi, îl are la Băneasa, cu cinste

şi cu onoare. (Comentarii.)

În perioada aceasta s-au întâmplat lucruri foarte interesante.

S-au făcut mai puţine lucrări, dar s-au făcut foarte multe licitaţii, studii

de fezabilitate ş.a.m.d.

De exemplu, s-au făcut patru studii de fezabilitate în valoare

de 100 de milioane de roni pentru nişte drumuri expres care urmau să

lege Autostrada Coridorul 4 cu Autostrada Transilvania de la Arad la

Oradea, de la Sebeş la Turda, de la Sibiu la Făgăraş şi să lege şi

Craiova de Piteşti, drumuri exprese, care urmau să lege autostrăzi care

154

nu există şi care, probabil, vor exista destul de târziu, la banii pe care

putem să-i alocăm acolo. Dar s-au cheltuit 100 de milioane de lei şi, în

schimb, nu s-a terminat Pasajul Băneasa, care mai costa vreo 15

milioane de lei.

O voce din sală:

Salutări de la Popoviciu.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Spuneţi-i domnului Tăriceanu că dânsul are ce vă spuneam

mai înainte, dar puteţi să îl mai întrebaţi. Vă dau şi amănunte, dacă

doriţi. (Aplauze din lojă.)

Dar, dacă vreţi să vă referiţi la Băneasa, întrebaţi-l pe domnul

Atanasiu cum a dat aviaţiei utilitare vreo 8 hectare de teren la

Băneasa. Întrebaţi-l, poate vă spune... Şi mai gândiţi-vă la cinstea şi

onoarea partidului.

Sigur că s-au inventat şi alte metode şi anume: contracte

credit furnizor, prin care iarăşi lucrurile sunt ascunse şi, în felul acesta,

drumul Bengeşti-Sebeş, un drum de mare importanţă naţională, a fost

dat cu 9,5 milioane de lei pe kilometru, când preţul la reabilitare e sub

3 milioane de lei pe kilometru.

O voce din sală:

La ce firmă?

Domnul Radu Mircea Berceanu:

La firma Romstrade, aceea care i-a dat domnului Orban

maşina cu care a făcut accidentul cu tramvaiul, pentru că celălalt

155

accident, acela când era pe trecerea de pietoni uşor bulversat, l-a făcut

cu maşina de la minister, pe care a ascuns-o la un prieten două zile,

până când a trecut bulversarea – dacă nu vă mai aduceţi aminte.

După aceea, fiindcă acea maşină era stricată, a cumpărat, prin

intermediul Gevaro, care de altfel era pe mari pierderi, un Audi A8,

puteţi să veniţi să-l vedeţi, de 185 de mii de euro, dacă tot vreţi să

vorbim de cinste şi de corectitudine.

Se vorbeşte de investiţii prin moţiune, pe acolo. Să vă dau

iarăşi câteva cifre. 2008 – s-au dat Ministerului Transporturilor pentru

investiţii 5,3 miliarde de lei, când ştim că a fost o creştere economică

de 7,2 şi s-a făcut, sigur, şi un deficit, că dacă se luat maşini de 185 de

mii de euro...

O voce din sală:

De cât?

Domnul Radu Mircea Berceanu:

De 5,4.

În 2009, Guvernul Boc, deşi era criză, a alocat 7,3 miliarde

de lei pentru investiţii, adică 36% în plus.

S-a scris pe acolo că sunt probleme cu preţurile. Sunt

probleme cu preţurile contractelor date şi pe vremea PSD-ului şi pe

vremea PNL-ului.

Noi, eu am organizat cinci licitaţii de când sunt ministru la

transporturi...

O voce din sală:

Ai aranjat, nu ai organizat.

156

Domnul Radu Mircea Berceanu:

S-au organizat cinci licitaţii, toate câştigate de cel care avea

cel mai mic preţ, era pe locul întâi. Dacă vreţi, vi le şi spun. Besciu a

câştigat licitaţii multe de pe locurile trei, patru, ca şi Pa&Co, pe

vremea domnului Orban. Vă dă dânsul amănunte. Dacă nu şi le mai

aduce aminte, vi le dau eu cu lux de amănunte.

Nu cred că putem să discutăm, pentru că la finalul anului

2004, Compania de drumuri avea datorii de 2,5 miliarde de lei. La

finalul lui 2006, începutul lui 2007, când a preluat PNL-ul acest

minister, datoriile erau zero. Când am revenit la acest minister,

datoriile erau de 2,4 miliarde de roni din nou, din motivele de care am

vorbit.

Şi acum să vă spun două vorbe despre număr de personal,

salarii şi pensii.

La Ministerul Transporturilor, în 2008, numărul de personal

era de 630 şi la Agenţia de Sănătate Publică de 264; în total 864 de

persoane. Acum, Agenţia de Sănătate Publică a fost desfiinţată şi doar

14 persoane au intrat ca direcţie în Ministerul Transporturilor, care are

434 de persoane, deci în total sunt 448 de persoane, o reducere cu

50,3.

Aşa se fac economiile şi aşa cred eu, aşa inginer, că trebuie

condus un minister. Şi, dacă vrem să dăm şi pensionarilor pensiile pe

care le merită, atunci aşa trebuie să procedăm.

Compania de drumuri. Erau 665 de angajaţi, sunt acum 447,

cu 33% mai puţin.

Fondul de salarii în 2008 a fost 2.710 milioane de lei, acum

157

este de 1.500 de milioane de lei, deci cu 45% mai puţin.

Directorul general avea 18.150 de lei pe lună – de fapt pe

pământ, dar în fiecare lună – acum are 6.600, cu 64% mai puţin.

Indemnizaţia de la consiliul de administraţie era de 3.650 de

lei, tot în fiecare lună, acum e de 67 de lei. Acelaşi lucru este la

ARR?.

O voce din sală:

De ce scădeţi pensiile?

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Ca să acoperim găurile pe care le-aţi făcut şi nenorocirea pe

care aţi declanşat-o. Trebuie să se ocupe cineva şi de chestia asta.

La ARR, în 2008, directorul general avea 31.625, 316

milioane de lei vechi, vă aud, bucurie mare, nu? Acum are 6.700,

adică cu 78% mai puţin, iar indemnizaţia din consiliul de administraţie

era 4.000, şi în lunile... foarte ciudat, apropo de cheltuielile electorale

şi de şpagă, culmea e că în lunile septembrie, octombrie şi noiembrie

2008, când era o campanie electorală, dacă vă aduceţi aminte, în afară

de cei 4.000, adică 40 de milioane indemnizaţie pentru o jumătate de

oră de participare la consiliul de administraţie, li s-a dat şi o primă, în

fiecare lună, de câtre trei indemnizaţii, ca să le poată duce la partid şi

să pună umărul pe care plângea un lider mai adineauri şi anume

„umărul poporului român”.

Cam acelaşi lucru e cam peste tot.

Am auzit despre CFR. La CFR, vă spun imediat, salariul

directorului era 18.750, acum este 6.600, cu 64% mai mic.

158

Şi am ajuns la pensii, pentru că aţi vrut să discutăm despre

pensii. Şi aţi întrebat cum e cu pensiile nesimţite.

Să vă explic şi vă rog să reţineţi. În vara lui 2008, când se

îngrijea de acest minister domnul Orban, un liberal cinstit, de onoare,

aşa cum a spus actualul preşedinte al partidului, au ieşit patru inşi la

pensie de la Aeroclub, acolo unde se zboară cu planoare, paraşute,

paraşutism şi anume: Voicu Constantin, Popescu Valerică, Mureşan

Valer şi Marton Alexandru. Aveau 50 de ani, acum au 52 de ani.

Fiecare dintre ei are o pensie între 31.400 de lei şi 34.600 de

lei, 346 de milioane. Au 52 de ani acum.

Cum au făcut? Pentru că s-ar putea cineva să spună: aşa

spunea legea, veniturile din ultimele trei luni. Nu vorbesc cât de

corectă e legea, dar în lunile iulie, august, septembrie 2008 au avut

venituri între 40.000 şi 50.000 de lei pe lună, deşi în aceleaşi luni din

2007 şi din 2006, aveau venituri de 12 până la 14 ori mai mici. Şi în

toate lunile anterioare. Cum? Cumulând ore de zbor – un ministru

putea să se mai uite pe acolo puţin – şi anume s-a zburat de exemplu

într-o lună de către unul dintre ei 680 de zboruri, adică 30 de zboruri

pe zi. (Aplauze.) Dacă cineva crede că există o persoană care poate să

zboare în felul acesta, el într-adevăr trebuie să aibă pensia aceasta.

Numai că nu ştiu de ce n-au zburat şi în ceilalţi ani şi în celelalte luni.

Şi ajung la tinerii de valoare, care trebuie promovaţi şi au şi

fost promovaţi. Am să vă dau doar două exemple, şi anume la

Compania Naţională de Drumuri, Direcţia Bucureşti, şapte judeţe în

subordine, la sfârşitul lui 2007, o domnişoară, Grigore Magdalena, era

curier personal şi avea salariul de 637 de lei. După ce s-a apropiat de

159

PNL şi a devenit susţinută de domnul Mircea Ciopraga, a ajuns, la

şapte luni după terminarea facultăţii (o facultate la care nu ştie exact

ce a avut la lucrarea de licenţă şi nici cum se numeşte facultatea de-

adevăratelea, am întrebat-o eu când am dat-o afară) şi a ajuns

directoare, cu 13.499 de lei pe lună, ca să înţelegeţi de ce nu sunt bani

de pensiile dumneavoastră. De aia! (Aplauze, urale.)

Ultimul exemplu, tot la Direcţia de drumuri şi poduri, dar de

la Constanţa.

Aici, un domn pe care l-aţi văzut la televizor cu jeep-ul pe

plajă, Jean Paul Tucan, a lucrat la vârsta de 18 ani un an ca lăptar, în

1987. N-a mai lucrat nimic de atunci 20 de ani, şi următorul loc de

muncă în cartea de muncă, pe care o am aici, v-o pun la dispoziţie,

domnule Antonescu, să verificaţi cu cinstea şi cu onoarea, este

director la DRDP Constanţa, cu 13.740 de lei pe lună. O frumoasă

carieră, cu o gaură de 20 de ani în care nu se ştie ce-a făcut, dar după

aia a ajuns director. Sigur că nu vreau să amintesc de surorile Andreea

şi Loredana Frăsie, care, la patru luni de la terminarea unei alte

facultăţi necunoscute, aveau 274 de mii de lei pe lună. (Comentarii.)

la domnul Geică, care avea 55 de mii de lei pe lună, şi sigur mai sunt

şi alţi tineri care au fost promovaţi şi mai pot fi în continuare

promovaţi.

Nu e domnul Tăriceanu aici, dar e vorba de Vlad Moisescu,

bănuiesc că-l cunoaşteţi cu toţii. Îl cunoaşteţi, nu? Eu mai cunosc şi

alte lucruri. Dacă vreţi, le spun. Sau domnul Mişu Popescu, îl

cunoaşte bine domnul Orban, dar îl mai cunosc şi alţii. Şi eu mai

cunosc câte ceva, dacă vreţi, spun.

160

Am să închei prin a remarca angajamentul domnului

preşedinte Antonescu, angajamentul să facem lucruri bune, să scoatem

ţara... M-a cutremurat. Problema ar fi să-şi ia un angajament că merge

la serviciu în timpul acesta.

(Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PDL.)

Pentru că eu am avut onoarea să fiu coleg de guvern cu

domnul Antonescu, când era prim-ministru domnul Radu Vasile, care,

odată la patru şedinţe, când în sfârşit era prezent, îi spunea: „Măi

Crinule, acuma unde ai mai fost?” „La Ulan Bator, domnule prim-

ministru.” „Ce ai făcut acolo?” „Cu echipa de haltere juniori.” „Şi ce-

am obţinut?” „Nimic, că îi creştem, sunt o echipă tânără.”

(Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PDL.

Rumoare.)

Sunt înregistrări. Problema e că şedinţele de guvern se

înregistrează şi se păstrează.

Mi-a plăcut partea cu politica externă a domnului Antonescu.

Mi se pare că e preocupat, în ultima vreme, de politica externă. Dacă o

să înveţe şi cât de cât vreo limbă străină, s-ar putea să fie prin

apropierea domnului Baconschi.

(Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PDL.

Rumoare.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Grupul PDL mai are la dispoziţie cinci minute din timpul

alocat.

Invit pe doamna deputat Aura Vasile, din partea Grupului

161

PSD+PC.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi cetăţeni ai României,

Domnilor sindicalişti,

Stimaţi colegi,

Poate v-aş fi propus să renunţăm la procedură, să trecem

direct la vot. De ce?, mă veţi întreba. Pentru că suntem azi, aici, ca să

trimitem acasă Guvernul PDL, UDMR, UNPR, minorităţi, condus de

Boc-Băsescu şi nu cred că mai este nevoie să explicăm noi, în mii de

cuvinte, de ce acest guvern trebuie să plece.

Orice om, care mai are cât de cât minte şi bun-simţ, ştie că

lipitorile portocalii ar trebui să se ducă, să ne lase. Adevărat! Orice om

cu minte şi cu bun-simţ, dar mai puţin domnul Boc şi gaşca domniei

sale. Şi sunt convinşi că trebuie să stea lipiţi de conducta banului

public, pe care să-l sugă până la ultimul leu, să mai stea lipiţi, pe

naivitatea electoratului român, pe care să îl sugă până la ultimul vot,

contra o găleată spoită cu portocaliu şi un pumn de galbeni. Din cauza

aceasta nu putem, stimaţi cetăţeni ai României şi stimaţi colegi, să

trecem direct la vot, deşi ştim cu toţii motivele pentru care onor

domnul Boc, şi onor doamna Udrea, şi onor domnul Berceanu, şi onor

domnul Videanu, şi Funeriu şi Oprea ar trebui să elibereze scaunele

acelea de care trag cu dinţii. Pentru că ei nu au bun-simţ, iar mintea pe

care o posedă este folosită strict pentru a obţine noi şi noi milioane la

averea colectivă a lipitorilor şi pentru a-i face poftele şefului lor de la

Cotroceni. Şi nu vor pleca niciodată de bună-voie, oricâte discursuri şi

162

explicaţii am oferi noi.

Au început să recunoască pe rând, cu neruşinare, că au minţit,

că ştiu în ce situaţie se află România şi că mai puteau minţi tot cu

neruşinare încă jumătate de an, dar nici după ce au recunoscut

minciuna, nu vor să plece.

Am citit că la Snagov, când au fost chemaţi de Zeus la

instructaj, săptămâna trecută, unul dintre parlamentarii PDL a spus că

ei sunt condamnaţi să guverneze încă 50 de ani. 50 de ani de Bocism,

Bercenism, UDMR-ism şi generalul trădătorilor, încă 50 de ani de

furat şi minţit, încă 50 de ani de stors şi ultima vlagă din poporul ăsta

care a crezut toate minciunile spuse cu atâta talent de Traian Băsescu

şi recunoscute acum de Berceanu, Vlădescu şi Blaga.

Îmi este foarte greu să accept gândul că mai avem încă patru

ani şi jumătate de trăit cu Băsescu la Cotroceni. Gândul că lipitorile

visează să mai stea 50 de ani pe spinarea noastră este imposibil de

acceptat. Pentru asta trebuie să ţinem de această procedură, să spunem

din nou miile de motive pentru care Guvernul PDL, UDMR, UNPR,

minorităţi, condus de Boc-Băsescu trebuie să plece. Nu pentru

urechile lor, care sunt surde la adevăr şi nesimţite la critică, ci pentru

urechile românilor, care trebuie să înţeleagă o dată pentru totdeauna de

unde vine răul şi să se convingă o dată pentru totdeauna că au făcut o

alegere greşită.

Poate că noi, astăzi, nu vom reuşi să retezăm răul, pentru că

există în această sală oameni care au un preţ şi care şi-au primit tainul

pentru trădare. Doar românii pot să-i judece şi să-i reteze. Nu pe

domnul Boc şi PDL şi UDMR trebuie să-i convingem, ci pe cei care

163

se uită acum la televizor, şi cu sufletul la gură, aşteptând o minune

care să nu le mai taie pensiile şi salariile.

Cei din faţa televizorului trebuie să înţeleagă că aşa cum au

stat în mâinile lor puterea acestui regim care i-a adus acum la foame şi

disperare, tot în mâinile lor stă şi salvarea ţării.

Ei trebuie să înţeleagă că „Fetele marinarului” nu este o

telenovelă relaxantă, ci un show horror, în care Elena Udrea are pe

mână 3 miliarde de euro pe care-i împarte slugilor personale şi

clienţilor partidului domniei sale, în care se conduce Camera

Deputaţilor fără să aibă habar de legi, Constituţie şi proceduri, călcând

cu bocancii pe acestea, cu Emil Boc ghidonat prin telefon, în care

Elena Băsescu a ajuns să reprezinte România în cluburile de noapte de

la Bruxelles, pentru că, desigur, merită!

Românii trebuie să înţeleagă că răul nu stă numai în Palatul

Victoria şi nu se rezolvă printr-o moţiune de cenzură.

Răul este acest regim în întregimea lui. Acest regim în care,

dacă eşti stripper poţi ajunge director de succes într-o instituţie

deconcentrată.

În care, dacă eşti chelneriţă şi o cunoşti pe doamna Udrea,

primeşti o agenţie guvernamentală.

În care, dacă eşti blondă şi ai pile la ministrul apărării, ajungi

şef de autoritate guvernamentală şi fără niciun venit declarat îţi bagi în

garaj un autoturism de un sfert de milion de euro.

În care, dacă ai fost prefect PSD la Galaţi, dar ai trecut la

PDL, îţi pui firma pe numele mamei septuagenare şi primeşti contract

după contract de la stat.

164

În care, dacă nu ai carnet portocaliu de partid şi nu eşti

copilul partenerului de table al domnului Videanu sau nu eşti iubitul

Elenei Băsescu ori măcar vecin de departe cu mama lui Liviu Negoiţă

sau din cercul primului-ministru sau din gaşca UDMR-istă, dacă nu ai

firmă de construcţii afiliată unde trebuie, poţi să mori liniştit de

foame.

Domnule Emil Boc,

Îmi cer scuze că nu vă spun domnule prim-ministru, dar ştim

şi noi şi dumneavoastră că nu sunteţi prim-ministrul acestei ţări.

Vreau să vă spun că aştept cu interes finalul mandatului

dumneavoastră. Nu al mandatului încredinţat de Parlament, ci al celui

încredinţat de şeful dumneavoastră de la Cotroceni, pentru că sunteţi

un om politic terminat, domnule Boc, aţi depăşit de mult calificativele

negative adresate unor guverne de tristă amintire.

Veţi intra în cărţile de istorie ca cel mai slab premier,

premierul ordonanţă neconstituţională. Şi, din aceste cărţi, domnule

Boc, vor învăţa fiice dumneavoastră la şcoală.

V-aţi bătut joc până şi de părinţii dumneavoastră, cărora le-aţi

tăiat pensiile.

Aţi făcut numai şi numai ce vă dictează şeful de la Cotroceni,

care vă va arunca, în curând, la lada victimelor sale de serviciu.

Şi, domnule Emil Boc, vreau să-mi cer şi scuze, în numele

colegilor, că v-am întrerupt pentru această moţiune de cenzură care vă

obligă la prezenţă aici, în plenul Parlamentului, de la activităţile

dumneavoastră uzuale, mai ales că acum s-a făcut vremea pentru a

doua coasă.

165

Tocmai de aceea, poate chiar astăzi o să vă trimitem acolo

unde vă este locul: să bateţi coasa, să bateţi hora, să ciopliţi lemne şi,

poate, să vă spargeţi ouă în cap, activităţi pentru care vă urăm sincer:

mult succes!

(Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PSD+PC şi

PNL.)

Dar, domnule Boc, nu vă lăsaţi! Condamnaţi la foame,

sărăcie, întuneric, disperare, cetăţenii României şi, împreună cu PDL,

UDMR, partidul trădător al lui Oprea şi minorităţile reprezentate în

Parlament, tăiaţi pensii, salarii, şomaj, burse, indemnizaţii pentru

copii, până şi scutecele nou-născuţilor.

Şi cum credeţi că veţi fi judecat?

Credeţi că odată, când copii dumneavoastră vor înţelege, vă

vor judeca altfel ca majoritatea cetăţenilor României?

Cum este posibil, domnule Boc, să jigniţi armata, aviatorii,

magistraţii, poliţiştii, jandarmii, diplomaţii, funcţionarii, făcându-i

nesimţiţi?

De ce nu staţi în faţa cetăţenilor când spuneţi aceste lucruri?

Nu vă mai plac băile de mulţime?

În numele celor pe care-i condamnaţi la moarte şi al

cetăţenilor din Colegiul 23 al municipiului Bucureşti, pe care-i

reprezintă în Camera Deputaţilor, sunt mandatată să vă spun: Cine

zice ăla e!

Şi să vă luaţi PDL-iştii, UDMR-iştii şi pe Oprea cu ai lui şi să

plecaţi, trădători de neam.

Şi recunoaşteţi ce vă spun. „Partea mai puţin calificată a unei

166

comunităţi ajunge să ia decizii iresponsabile”, spune aceste lucruri un

bărbat român şi se numeşte Andrei Marga.

Mircea Badea spui că ne ceartă. Se ceartă singur pentru că stă

ascuns în spatele televizorului şi dacă ţipă şi dă din mână, crede că ne

şi intimidează.

Domnule premier, vă spun eu şi eu vă fac exact ce

dumneavoastră mi-aţi făcut la începutul discursului, cred că este

timpul ca în acest moment să vă ridicaţi şi să plecaţi. De ce mai staţi?

De ruşine încă nu aţi plecat?

(Aplauze din partea deputaţilor din opoziţie.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, doamnei deputat.

Îl invit la microfon pe domnul senator Crin Antonescu pentru

un drept la replică pe care l-a solicitat.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Pentru domnul deputat Cezar Preda, domnul ministru

Berceanu, vedeţi ce frumos vorbesc, nu ca domnul Băsescu, în

legătură cu frecvenţa mea. Faptul că dumneavoastră, ca şi prietenii

dumneavoastră din presă, repetaţi de fiecare dată când, mă rog, vă sar

în ochi, acest lucru, pentru mine, e reconfortant. Şi pentru cei care

cred într-adevăr, domnule Berceanu, că sunt un om cinstit şi un

politician cinstit, pentru că sunt, deoarece asta dovedeşte că nu aveţi

nimic altceva. Vă mai spun încă o dată că nici dumneavoastră, nici

domnului Preda, cu tot respectul, nici altcuiva, nu am să dau

167

socoteală.

Dumneavoastră, sunt sigur, că aşa rar cum trec pe aici, o

simţiţi când trec. (Aplauze, rumoare.)

În al doilea rând, domnule ministru Berceanu, sunteţi un om

totuşi cu nişte pretenţii, sunteţi acum ministru în Guvernul României,

credeţi că putem să ne pretăm la a relata chiar imaginare discuţii cu

premierii? Ce ar însemna să mă pretez să-mi aduc aminte când în

acelaşi guvern pe care-l evocaţi, când eram noi tineri, domnul Băsescu

vi se adresa cu „Măi, cocoş”. Avea o premoniţie, cred. (Râsete,

aplauze.)

Dar... dar... mă tem pentru dumneavoastră că vă supraestimaţi

viitorul, căci politiceşte, ce n-aţi da să fiţi cocoş?! (Aplauze, râsete.)

În fine, la fel de puţină importanţă are că la Ulan Bator n-am

fost niciodată. E poate mai important... nu e meritul meu, dar pentru

că aţi invocat chestiunea asta, e important să vă aduc aminte că în

perioada aceea, nu datorită mie, ci datorită lor, sportivii români au

obţinut rezultate record pentru sportul românesc, culminând cu 11

medalii de aur la Sidney, dar altceva e şi mai important.

Pentru că dumneavoastră, domnule ministru, aveţi aceleaşi

apucături ca şi şeful dumneavoastră, care desigur nu e domnul Boc,

ştiţi mai bine ca mine asta. Care sunt nişte apucături, iertaţi-mă,

securistice, nu numai pentru că aveţi înregistrări. Dacă dumneavoastră

aduceţi o înregistrare din care rezultă că eu am fost la Ulan Bator sau

c-am însoţit lotul de haltere, eu mă retrag din viaţa politică. Dacă nu,

dumneavoastră continuaţi să înregistraţi.

Dar apropo de înregistrări, de dosărele, păi, domnule

168

ministru, dumneavoastră aţi spus aici, aţi spus... staţi, domnule, că

sunt fapte grave semnalate de domnul Berceanu, ne facem că nu le

auzim? Aţi spus probabil din greşeală, nu-mi imaginez vreun alt

motiv, că eu cer oamenilor să ne împartă pe noi, politicienii, în hoţi şi

bandiţi. Asta e poate la PD. Eu vorbeam de hoţi şi cinstiţi. Nu, în hoţi

şi cinstiţi. (Amuzament.)

Şi după aceea aţi invocat o serie de lucruri, înţeleg pe lângă

sau chiar în afara legii, comise de colegi de-ai mei din partid sau de

oameni din PSD. Păi, domnule ministru, încă o dată vă spun că n-am

nicio reţinere să vorbesc cu dumneavoastră şi cu oricine despre cinste

şi despre onoare, deoarece de un an şi mai bine nici Partidul Naţional

Liberal, de jumătate de an, nici Partidul Social Democrat nu mai sunt

la putere. Şi pentru că e vorba de personal bugetar plătit cam degeaba,

păi ce-aţi făcut, aţi terminat benzile cu Cătălin Voicu? Ce face DNA-

ul? Luaţi-i, domnule! Sunteţi invitaţii mei.

Vă împiedică cineva să pedepsiţi, fiind la putere, ilegalităţi?

Dumneavoastră practicaţi un şantaj? Dumneavoastră aveţi o filozofie,

eventual, de continuitate a şpăgii? Ce vă reţine? Ce vă reţine să

acţionaţi corect şi legal? Ce vă reţine să nu faceţi publice şi, repet, să

pedepsiţi eventuale încălcări ale legii? Doriţi să faceţi numai şantaj?

Doriţi să ieşiţi din când în când cu dosărelul? Am înţeles c-o face

preşedintele. Sunteţi totuşi pentru ţara asta cam mulţi: un singur

Băsescu şi multe caricaturi de-ale lui.

Mulţumesc foarte mult. (Rumoare, aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, domnului senator.

169

Domnul Ludovic Orban a solicitat, de asemenea, un drept la

replică.

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

N-aş fi vrut să vorbesc astăzi, pentru că am vorbit dimineaţă

cu aceia care protestează afară, alături de ei, printre ei. Şi poate ştiu

mai bine decât cei care stau în dreapta mea şi sunt astăzi atât de vocali

şi de siguri pe ei. Ştiu mult mai bine decât ei că astăzi îi văd în

Parlament şi, după 2012, probabil 90% dintre ei nu vor mai fi în acest

Parlament şi sunt convins de lucrul acesta.

Îmi pare rău, domnule Berceanu, că mi-aţi pronunţat numele

şi că m-aţi determinat să dau acest drept la replică.

Hoţul strigă hoţii în ţara asta, dragii mei. Ştiu că vă stau ca un

os în gât şi am să vă spun de ce vă stau ca un os în gât. Pentru că, deşi

am fost viceprimar general al capitalei, spre deosebire de şeful vostru,

nu mi-am repartizat nicio casă din fondul public de case, nu am

promis niciodată că dau vreo casă înapoi şi, cu toate astea, din păcate,

el a ajuns preşedinte, iar eu astăzi sunt împroşcat cu noroi.

Pentru că, domnule Berceanu şi stimaţi colegi ai PD-ului, vă

stau ca un os în gât, pentru că, spre deosebire de mulţi dintre colegii

dumneavoastră, după 20 de ani de carieră publică, domnule Berceanu,

locuiesc într-un apartament cu patru camere şi am o maşină personală

de 18 mii de euro, domnule Berceanu. În condiţiile în care, cum

ziceau colegi de-ai PSD-ului şi de-ai PD-ului, prin pixul meu au trecut

zeci, sute de milioane şi miliarde, nu m-am atins de niciun euro şi am

170

preferat să rămân cinstit, corect şi să trăiesc ca orice om din ţara asta.

Dar voi nu ştiţi ce înseamnă lucrul ăsta, să rezişti tentaţiei de a lua

şpagă, să rezişti tentaţiei de a te îmbogăţi fără merit, cum v-aţi

îmbogăţit toţi!

Spre deosebire de colegi de-ai dumneavoastră, nu stau într-un

apartament cumpărat în mandat cu 800 de mii de euro, dintre care

jumătate împrumuturi personale de 200 de mii de euro de la tineri de

23 de ani, care probabil nici n-au primul loc de muncă stabilit.

Spre deosebire de colegi de-ai dumneavoastră, domnule

Berceanu şi domnule Boc, nu am nicio firmă prin care să vând gresie,

marmură către primării, către firme care derulează fonduri europene,

care să pună în centrele istorice granitul pe care-l cumpără de la colegi

de-ai dumneavoastră la preţuri de trei ori mai mari. Nu am niciun

ginere, domnule Berceanu, care să facă afaceri, din stomatolog să

devină patron al unei agenţii de pază, să aibă contracte de milioane de

euro într-un an de zile cu firme din Ministerul Transporturilor şi din

Ministerul Economiei.

Spre deosebire de dumneavoastră şi de colegii

dumneavoastră, mama mea n-are acţiuni la nicio firmă şi nu derulează

nicio afacere pe bani publici. Băiatul meu, spre deosebire de copiii

unora dintre colegii dumneavoastră, face studiile în România la o

şcoală publică, nu l-am trimis să-şi facă studiile în străinătate, pentru

că nu am încredere în învăţământul românesc. Am încredere în

învăţământul românesc şi nu vreau să-i trimit în străinătate să înveţe

că România este o ţară de ocară şi nu o ţară de care să fim mândri.

Spre deosebire de mulţi dintre colegii dumneavoastră,

171

domnule Berceanu şi domnule Boc, am ceva ce voi nu aveţi, care se

numeşte ruşine, care se numeşte conştiinţă, care se numesc scrupule.

Dacă am minţit într-o zi, nu pot să mă culc noaptea, să pun capul pe

pernă, fără să mă frământ două-trei ore că am minţit. Nu pot să accept

să comit orice încălcare a moralităţii cu zâmbetul pe buze, să mint fără

să-mi tremure o fibră pe faţă, aşa cum faceţi dumneavoastră.

La asta aţi adus România, la cea mai profundă criză morală,

în care nu mai ştim ce-i drept şi ce-i nedrept, ce-i bine şi ce-i rău, cine-

i hoţ şi cine-i corect, cine-i mincinos şi cine spune adevărul. Aţi

distrus esenţa unei societăţi, codul etic, morala, încrederea în semeni.

Asta aţi făcut, oameni buni.

Şi închei prin a vă spune, domnule Berceanu, cât am fost

ministru aţi vorbit numai de mine. De un an jumătate, dumneavoastră

sunteţi ministru şi vorbiţi tot de mine. Am crezut că sunteţi poate

supărat pe mine că v-am luat locul în 2007. Nu e aşa. Am crezut că

poate aveţi vreo supărare pe mine că nu vă dau bani de la bugetul de

stat cum ar fi trebuit să vă dea Guvernul pentru cofinanţările marilor

proiecte de investiţii pe care vi le-am lăsat.

Nu, domnule Berceanu, astăzi ştiu de ce vorbiţi tot de mine

de un an jumate, pentru că nu aveţi ce să vorbiţi de dumneavoastră,

domnule Berceanu. Pentru că nu aţi făcut nimic la Ministerul

Transporturilor de un an jumate.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Iată cum conversaţia noastră alunecă pe o pantă foarte

interesantă.

172

Îl invit pe domnul Radu Berceanu pentru un drept la replică

de la microfonul Parlamentului.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Prin Parlament, de obicei, dreptul la replică e scurt şi se

referă la ce a spus un antevorbitor. Nu l-am auzit pe domnul Orban

spunând niciun cuvânt despre lucrurile spuse de mine. A spus tot felul

de chestiuni, aşa, despre colegii, copiii şi aşa mai departe. (Vociferări

din partea opoziţiei.)

De exemplu, ar fi putut să spună de ce pe Autostrada

Bucureşti-Ploieşti a trebuit să mărească contractul cu mai mult de 50%

ca să facă trei benzi la o autostradă care nu pleacă de nicăieri, pentru

că până la centură nu e rezolvată problema în Bucureşti de primarul

Bucureştiului.

Acolo sunt nişte firme care probabil eu le-am propulsat să ia

aşa ceva. Sigur, sunt foarte multe lucruri de spus şi putem să discutăm

în felul ăsta cât doriţi. Dacă spuneţi o singură chestiune concretă

referitoare la mine, vă răspund. Dacă nu, răspundeţi cum de s-a putut

lua Astoria, unde de la geamul ministrului până acolo sunt 60 de

metri. Răspundeţi lucruri de-astea. Nu veniţi cu copiii copiilor

bordurilor, cu subiect şi cu predicat!

Apropo de subiect şi de predicat, am să spun iarăşi o

chestiune scurtă. Eu am spus că sunt înregistrări la Guvern şi sunt, n-o

fi fost Ulan Bator, că nu mi-aduceam aminte atunci, dar a fost ceva

asemănător de vreo 40 de ori. Mai sunt şi alţii care au fost membri în

guvernul ăla şi ştiu. Dar, eu care am un pic de memorie, pot să-mi

aduc aminte, de exemplu, de BTT, de Parcul Herăstrău...

173

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz (din bancă):

Şi de flotă.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Nu e bine, domnule Duvăz! Credeam că e vorba de domnul

Barto, credeam că e vorba... Bartolomeu Finish îl cheamă de-

adevăratelea, cel care are vreo şapte hectare la BTT-ul care nu mai era

BTT, era altceva, tot cu T şi T. Deci, dacă vreţi să intrăm în amănunte,

sigur că putem să discutăm. Nu înseamnă că dacă n-am nişte

documente, pot să vă suport vorbind despre cinste, onoare,

corectitudine, când mai ştiu şi de la Ştrandul Tineretului, mai ştiu şi de

la Stadionul „Lia Manoliu”.

Deci, haideţi, dacă vreţi să vorbim despre cinste şi onoare,

spuneţi lucruri concrete şi atunci le discutăm. Aşa, poveşti

demagogice, am văzut că sunteţi foarte îndemânatic şi, în general,

sunteţi foarte îndemânatici toţi, am văzut şi alţi îndemânoşi tineri de

valoare, Chiuariu, Adomniţei, tot felul de tineri care au făcut cinste.

Haideţi să vorbim pe lucruri concrete ca să audă oamenii ăia de sus de

ce nu sunt bani acum, câţi bani s-au tocat, cum s-au tocat şi de ce am

ajuns la capătul posibilităţilor şi trebuie să luăm aceste măsuri dure.

(Aplauze din partea parlamentarilor puterii, vociferări din

partea parlamentarilor opoziţiei.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Pe procedură, domnul Haşotti.

Se pregăteşte domnul Relu Fenechiu, din partea Grupului

174

PNL.

Pe procedură, domnul Haşotti.

Domnul Puiu Haşotti:

Stimaţi colegi,

Eu v-aş propune să nu degenereze această discuţie şi domnul

preşedinte, de altfel, a făcut apel în acest sens. Dacă însă domnul

Berceanu a spus să spunem ceva despre domnia sa, am să spun şi eu.

Şi aş vrea să mă aprobaţi sau nu. Mie mi s-a creat un instinct. În

momentul când aud şpagă, mă gândesc automat la numele Berceanu.

De ce oare? (Aplauze din partea opoziţiei.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Stimaţi colegi,

Am să vă rog să reintrăm în ordinea normală a intervenţiilor.

Am să grupez drepturile la replică după ce mai parcurgem o serie...

Pe procedură, vă rog, domnule deputat.

Domnul Octavian-Marius Popa:

Da. Mulţumesc, domnule preşedinte.

Cineva de aici din sală a cerut la un moment dat să

respectăm regulamentul şi să nu ne mai jignim. Poate mai important

decât să nu ne mai jignim ar fi să nu mai aruncăm acuzaţii jignitoare la

modul general sau lucruri imprecise. După care, altcineva de aici din

sală a venit şi a început să vorbească despre soţiile pe care unii dintre

noi le-am pus pe posturi de unde aveau salarii foarte mari. M-am

gândit că soţia mea...

175

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Aveţi o intervenţie pe procedură, domnule deputat.

Domnul Octavian-Marius Popa:

...a fost în permanenţă profesoară de matematică.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Aţi intervenit pe procedură, vreau să aud procedura.

Domnul Octavian-Marius Popa:

Pe procedură, domnule preşedinte.

Poate a fost o referire la soţia domnului Preda, care pe timpul

guvernării noastre, e adevărat, şi-a pus soţia ca preşedintă a Autorităţii

de Reglementare a Serviciilor Comunale, un domeniu în care domnia

sa avea...

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnule deputat, vă rog să încheiaţi intervenţia.

Domnul Octavian-Marius Popa:

...şi afaceri şi interese.

Îl auzim apoi pe domnul Berceanu...

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnule deputat, vă voi închide microfonul.

Domnul Octavian-Marius Popa:

Da, pe procedură.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Nu e nici un fel de procedură.

176

Domnul Octavian-Marius Popa:

Pentru că vreau să înţeleg, domnule preşedinte...

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Dacă vreţi să înţelegeţi, trebuie să respectaţi regulamentul.

Domnul Octavian-Marius Popa :

...exact... ...cum de la această tribună se poate comite şantaj,

în acelaşi timp şi încălcarea...

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Declaraţii politice, la momentul potrivit.

Domnul Octavian-Marius Popa:

Nu, dar nu sunt declaraţii politice. Domnul Berceanu, fără

nicio...

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Deci dacă nu interveniţi pe procedură, vă tai microfonul,

domnule deputat.

Domnul Octavian-Marius Popa :

...legătură cu subiectul, a început să arunce acuzaţii, sugerând

că ar fi nişte chestii pe care domnia sa le ştie, dar nu le spune.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnule deputat, vă rog să încheiaţi.

Domnul Octavian-Marius Popa :

Asta se numeşte şantaj. (I se întrerupe microfonul.)

(Vociferări.)

177

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnul Adomniţei a cerut un drept la replică. Pe acestea sunt

obligat să le onorez.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu, un pic mai calm, nu aş vrea să intru în cursa pe care o

întinde domnul ministru Berceanu, care îşi doreşte să ia asupra

domniei sale toate acuzele sălii, pentru a scăpa poate colegii domniei

sale un pic mai uşor. Eu am să vorbesc exclusiv despre ceea ce a spus

domnia sa şi nu doar despre modul peiorativ, cât despre fondul pe care

l-a rostit.

Şi am să-i spun că mie nu mi-e absolut deloc ruşine nici cu

tinereţea şi în niciun caz cu ceea ce s-a făcut la Ministerul Educaţiei în

perioada 2007-2008. Atunci au fost şcoli făcute, atunci s-au cumpărat

microbuze, de atunci există toate împlinirile în educaţie, în timp ce de

un an şi jumătate, nu s-a întâmplat nimic. Eu nu am adus în discuţie

cazul altor tineri iluştri, colegi cu noi în Parlament, foşti miniştri la

tineret şi diferenţa între mine şi acei oameni este foarte mare, domnule

ministru, dar nu mi-am permis să am această discuţie. Pentru că eu

chiar cred că tinereţea şi în administraţie şi în Parlament presupune, pe

lângă cinste, entuziasm. Încă mai crezi că poţi să schimbi lumea şi-ţi

propui lucrul ăsta, pesemne că dumneavoastră nu. Şi vă deranjează

acest lucru.

Vă spun că pe vremea când domnul preşedinte Antonescu era

ministrul sporturilor, România a avut cea mai mare colecţie de

178

medalii. Astăzi, aţi trimis sportul ca a cincea cămară la ministerul

domnului Funeriu, care nu se descurcă nici cu educaţia, ce să mai

vorbim de sport, decât că intră pe teren la meciul campioanelor

României la handbal ca să se vadă şi el în poze, că altfel nu reuşeşte.

Acesta e adevărul despre tinereţea în administraţie şi în

politică şi la PNL şi la PSD, în totală contradicţie cu tinereţea

clientelară pe care o promovează PDL-ul, domnule ministru. (Aplauze

din partea opoziţiei.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Domnul deputat Fenechiu.

Reluăm intervenţiile din partea grupurilor parlamentare.

Se pregăteşte din partea Grupului PDL domnul ministru

Vasile Blaga.

Domnul Relu Fenechiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

O să am o intervenţie de trei minute şi câteva secunde,

conform timpului alocat Partidului Naţional Liberal, şi-mi pare rău că

în această intervenţie trebuie să-i dau nişte răspunsuri domnului

Berceanu. Pentru că domnul Berceanu a aruncat aici acuzaţii în stânga

şi-n dreapta, acuzaţii la colegi de-ai mei, de-ai altora, care au făcut

parte din guverne. Aşa cum l-a întrebat preşedintele Crin Antonescu, îl

întreb şi eu de ce nu ia măsuri cu toate neregulile pe care le-a găsit la

Ministerul Transporturilor.

Pentru că, stimaţi colegi, este foarte uşor să arunci cu cifre, să

179

spui că o chestiune a costat nu ştiu cât, o chestiune a costat nu ştiu cât,

e foarte uşor să spui că ţi se pare că cineva ar fi luat ceva şpagă de

acolo şi ce-ar fi, domnule Berceanu, să spun şi eu ce am citit prin

presă, că pe atunci când eraţi ministrul transporturilor, toţi stâlpii de

telegraf, ăia ornamentali, care erau vânduţi, erau vânduţi de la firma

dumneavoastră, să spun şi eu, domnule Berceanu, că nu ştiu câte

componente de la metrou sunt vândute de la firma dumneavoastră. Aş

putea să spun, domnule Berceanu, toate astea, dar astea sunt doar

speculaţii. Şi nu consider că aici, în Parlamentul României, trebuie să

venim cu speculaţii.

Vă mai spun o speculaţie: amintiţi-vă când colegii

dumneavoastră de la PD erau fericiţi în campania electorală că le-aţi

dus bani pentru campanie. Şi, din întâmplare, ne-am întâlnit la avion

când vă întorceaţi cu geanta goală. Şi v-am întrebat în glumă: „Aţi

lăsat toţi banii la Iaşi?”.

Dar, haideţi să lăsăm speculaţiile şi să trecem la câteva

lucruri serioase, pentru că dumneavoastră mi-aţi cerut, altfel nu vă

spuneam nimic de ele. Şi vă întreb, domnule Berceanu, cum e posibil

şi cum explicaţi că firma Ascot Engineering câştigă o consultanţă de 3

milioane de euro şi se înfiinţează după ce a câştigat consultanţa?

(Rumoare, aplauze.)

Vă mai întreb altceva, domnule Berceanu, de pe vreme

dumneavoastră, spuneţi-mi dacă ştiţi de contractul de consultanţă de la

Medgidia Constanţa pe care dumneavoastră, în loc să-l daţi firmei care

a avut cel mai mic preţ de 7,2 milioane de euro, l-aţi dat la o firmă

care a oferit 11,9 milioane de euro şi, mai mult decât atât, firma

180

respectivă a câştigat în instanţă acel contract.

Şi vă mai spun ceva, domnule Berceanu. Dacă vreţi, între

patru ochi, vă spun şi care a fost interesul dumneavoastră acolo şi care

este firma pentru care se pregătea acea licitaţie. Dacă este să discutăm

de chestiuni concrete.

Domnule Berceanu, o altă chestiune. Amintiţi-vă că aţi venit

în conferinţă de presă, înainte de alegerile europarlamentare şi aţi

promis: într-o săptămână dau drumul la licitaţia pentru studiul de

fezabilitate la Autostrada Târgu-Mureş - Iaşi. După jumătate de an, aţi

mai venit o dată, domnule Berceanu, că erau alegeri prezidenţiale şi aţi

spus: într-o săptămână dau drumul la licitaţia pentru Autostrada

Târgu-Mureş - Iaşi. Oare a trecut o săptămână de la alegerile

prezidenţiale sau mai mult? Că drumul la licitaţie n-aţi mai dat.

Domnule Berceanu, vă mai spun încă o chestiune care cred că

a speriat pe toată lumea, cel puţin pe consorţiul care trebuia să

finanţeze Autostrada Comarnic-Braşov, a speriat cu siguranţă. Se

ajunsese la acea autostradă, într-adevăr, cu tot cu mentenanţă, la peste

80 de milioane de euro pe kilometru. Ştiţi cu toţii că domnul Berceanu

a zis: Domnule, am făcut parteneriat public privat, marea realizare pe

care o voi face eu în România în domeniul autostrăzilor!

Tot dumneavoastră ştiţi foarte bine ce s-a întâmplat. Când s-a

dus compania câştigătoare la bancă pentru a lua finanţarea, băncile au

întrebat: Domnule, noi niciodată nu am finanţat un asemenea preţ

pentru autostradă. Domnul Berceanu zice că ăla e preţul cel mai mic.

Băncile din Europa au zis că e preţul cel mai mare pe care l-au întâlnit

ei vreodată. Păi diferenţa de la preţul cel mai mic la preţul cel mai

181

mare unde s-a dus, domnule Berceanu? Poate s-o fi dus tot la domnul

Orban, nu?

Or, dumneavoastră veniţi, bineînţeles că veţi avea explicaţii,

sunt convins. Eu nici măcar nu vreau să vă acuz de ceva ce aţi făcut.

Vă acuz de faptul că n-aţi făcut nimic. Vă acuz de faptul că în anul

2009 nu aţi reuşit să atingeţi nici măcar 2% din fondurile europene

pentru a le atrage pentru infrastructură.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnule deputat, vă rog să vă scurtaţi concluziile.

Domnul Relu Fenechiu:

Şi, domnule Berceanu, dacă vreţi discutăm trei ore pe ce n-aţi

făcut dumneavoastră, pentru că de ce aţi făcut nu prea vă pot acuza, că

n-aţi făcut nimic.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Domnul senator Vasile Blaga, din partea Grupului PDL.

Se pregăteşte doamna senator Lia-Olguţa Vasilescu, din

partea Grupului parlamentar al PSD+PC.

Domnule ministru, vă rog.

Domnul Vasile Blaga:

Am citit cu atenţie moţiunea şi, din păcate, ea a fost scrisă în

bătaie de joc. De altfel, cred că într-o moţiune în care se discută despre

modul în care sunt utilizate fondurile publice, PSD a fost destul de

182

prost inspirat să-l pună pe domnul Şova s-o citească.

Dumneavoastră, domnilor colegi din PSD sau cei pe care i-aţi

pus să scrie această moţiune, pomeniţi în ea despre instituţii care nu

există. Citez, iată, din document: „Cancerul bugetar se află în jaful de

la Ministerul Dezvoltării Durabile.” Probabil că aşa a fost în perioada

în care premier era Călin Popescu-Tăriceanu şi exista „Mediului şi

Dezvoltării Durabile”. În 2009 şi 2010, instituţia la care faceţi

trimitere nu a existat şi cred că aţi pierdut momentul pentru a depune o

moţiune.

Dar, dacă referiţi la Ministerul Dezvoltării Regionale şi

Locuinţei, atunci o să vă spun că cel puţin sunteţi rău intenţionaţi.

Aţi avut în acest minister un secretar de stat, şi unul foarte

bun care a ştiut exact cum este investit fiecare leu în Ministerul

Dezvoltării.

Aţi avut unul din cei doi directori de companii, un om foarte

bun, care, de asemenea, şi-a făcut foarte bine treaba la agenţiile

naţionale pentru locuinţe.

Eu nu pot să-mi închipui că nu aţi fost informat despre

deciziile luate, pentru că fiecare proiect a fost discutat bucată cu

bucată în fiecare şedinţă a coaliţiei şi e adevărat că domnul Ponta

trecea mai rar pe acolo, dar puteau să-l informeze colegii din partid

sau măcar tata socru că ştia exact cum au fost investiţi banii pe toate

proiectele. Pentru că, din păcate, aţi fost într-o permanentă campanie

electorală şi nu aţi fost atent la discuţiile pe care le avem în cadrul

coaliţiei şi sunteţi în primele rânduri aici şi aţi fost alături de noi la

aceste discuţii.

183

Vreau să vă aduc aminte câteva lucruri pentru a vă

reîmprospăta memoria. În 2009 au fost construite 6 mii de

apartamente în România prin ANL, de 3 ori mai mult decât în oricare

an până atunci. Şi, repet, majoritatea prin ANL, instituţie condusă de

un reprezentant al dumneavoastră şi n-am ce să-i reproşez, nu cred că

a făcut nicio ilegalitate acolo.

Prin Programul „Săli de sport”, în perioada 2000-2008, 8 ani

care nu au fost afectaţi de criză, au fost realizate 96 de săli de sport, în

timp ce într-un an de criză, 2009, au fost finalizate 146. Aş vrea să

menţionez că dacă preţul mediu al sălilor de sport de 150 de locuri, că

numai de astea s-au construit în 2009, a fost de 600 de mii de euro, în

2008 le-aţi construit cu peste un milion de euro fiecare.

Aş vrea să vă spun, de asemenea, că prin Programul de

reabilitare termică a blocurilor, licitaţii pe care le-au ţinut toţi primarii,

PD, PSD, PNL, după părerea mea, toţi oameni cinstiţi şi serioşi, în

program au fost incluse 52 de mii de apartamente, s-a realizat izolarea

a 25 de mii. În 8 ani de zile, până când a venit ministrul la acest

minister, au fost anvelopate 1800 de apartamente în 87 de blocuri.

Asta-i tot. Şi eu cred că toţi primarii au fost cinstiţi şi serioşi,

indiferent din ce partid provin.

Listele de investiţii cuprinse în programele Ministerului

Dezvoltării Regionale şi Locuinţei au fost toate publice şi pentru

prima dată în istoria unui minister absolut toate licitaţiile prezentate pe

site. În cursul anului trecut nu am avut nici măcar o reclamaţie la o

licitaţie din partea PSD-ului şi PNL-ului şi nici nu aveaţi de ce, pentru

că toate au fost absolut corect şi cinstit desfăşurate. Mai mult, acolo

184

unde, desigur, a decis justiţia, ministrul nu are decât să respecte

decizia instanţelor.

Şi încă un mic amănunt: am spus atunci când m-aţi validat în

comisie că voi continua toate programele din minister deschise de

dumneavoastră şi aşa am făcut şi am făcut bine. Aţi ştiut în

permanenţă, şi dacă nu v-a informat colegii dumneavoastră din

coaliţie este grav, modul în care a fost investit fiecare leu în

programele de pietruire de drumuri, de apă, canal şi aşa mai departe.

Pentru prima dată în istoria de 20 de ani, nu s-a plâns în 2009 niciun

preşedinte de consiliu judeţean PSD-PNL din opoziţie, UDMR din

opoziţie de modul în care au fost repartizate fondurile.

Sper ca nici de aici înainte, indiferent cine va fi la guvernare,

să nu apuce să se plângă preşedinţii de consilii judeţene de miniştri,

pentru că, până la urmă, ei şi primarii sunt cei la care merg, care în

fiecare zi se află în faţa cetăţenilor pentru a obţine voturi şi pentru noi,

care spunem că suntem aleşi uninominal, dar aş vedea eu cât de

uninominal ar fi fără partide, fără liste de partide. (Aplauze.)

Aş vrea să vă mai spun doar câteva cuvinte despre Ministerul

Administraţiei şi Internelor, pentru că am văzut şi câţiva colegi de la

un sindicat de-al nostru prezenţi în sală. Am preluat ministerul în 2008

cu restanţe de plată la absolut toate obligaţiile pe care statul le avea

faţă de aceşti oameni. Şi n-a fost uşor, dar în acest moment nu există

nici o restanţă faţă de nici un salariat. De asemenea, n-aş vrea să mai

discut despre 2007-2008, ani în care s-au pierdut toate programele

PHARE din Minister şi am fost obligaţi ca să finanţăm tot din

fondurile europene, este adevărat, pe facilitatea Schengen, dar puteau

185

fi folosiţi bani în alte zone, obiective de zeci de milioane de euro, de

care habar nu aţi avut măcar că au fost în minister.

Aş vrea să mai spun un singur lucru. Vorbiţi de politizarea

administraţiei. Câtă ipocrizie. Nu a fost zi de luni dată de Dumnezeu

la şedinţa Coaliţiei în care să nu faceţi presiuni pentru a-i schimba pe

cei din deconcentrate. Şi eu sau domnul Nica a promovat Legea

Ordonanţa nr.37 prin care i-aţi schimbat de avem 3 pe post? Cred că

trebuie să ne asumăm toţi. Am fost împreună, am făcut şi acele prostii

împreună şi hai să fim cinstiţi! Hai să ne asumăm împreună şi ce nu a

mers. Nu fiţi acum ca nişte fecioare care habar nu aveţi, care nu mai

ţineţi minte ce aţi făcut în cursul anului trecut.

Eu cred că, dimpotrivă, şi aici sunt de acord cu o parte din

colegii din PNL, cred că a sosit momentul, trecem şi peste moţiunea

asta, indiferent cât vă chinuiţi să puneţi aplaudacii să ne fluiere, în

sfârşit a venit momentul ca partidele politice parlamentare să decidă

cine vine şi cine pleacă odată cu guvernarea. În afară de miniştrii,

secretarii de stat, cine vine şi cine pleacă odată cu guvernarea, astfel

încât să ştim, 800 – 12000 de oameni vin şi pleacă odată cu

guvernarea şi atunci într-adevăr însănătoşim administraţia. Altfel nu,

pentru că i-am spus domnului prim ministru Călin Popescu-Tăriceanu

în 2007 când, după ce a scos PSD-ul de la guvernare, i-a dat afară pe

toţi PDL-iştii care ocupau funcţii publice. Aţi deschis Cutia Pandorei

şi se va învârti roata. S-a învârtit, nu vă convine, dar despre asta este

vorba. Eu cred că nu ipocrizia salvează România şi cred, de asemenea,

că astfel de demersuri fără soluţii, nici nu au cum să ducă la un

rezultat pozitiv pentru opoziţie. Păcat, aţi fi avut o ocazie să vă

186

prezentaţi un program real de guvernare. Nu aveţi nimic. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Domnul senator Şova, drept la replică.

Doamna Vasilescu, vă rog să aşteptaţi o secundă.

Domnul Dan-Coman Şova:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Voiam să vă spun, stimate domnule ministru Blaga, că mă

înspăimânt pentru siguranţa României dacă vă luaţi informaţiile din

oficioasele Partidului Democrat Liberal.

În momentul când am devenit senator, am ieşit din

avocatură, iar Dan Şova nu are niciun fel de contract cu statul. Pot să

vă înţeleg invidia şi vă promit că data viitoare am să depun toate

eforturile pe lângă domnul Ponta ca viitoarea moţiune de cenzură s-o

citească ginerele dumneavoastră.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea opoziţiei. Dezaprobare

din partea puterii.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Doamna senator Lia-Olguţa Vasilescu şi se pregăteşte

domnul senator Mircea Diaconu.

Domnul Lia-Olguţa Vasilescu:

Domnule prim-ministru,

Îmi pregătisem un alt tip de discurs, la care am renunţat, după

ce v-am ascultat discursul dumneavoastră. Şi asta pentru că m-am

187

uitat la dumneavoastră şi m-am întrebat unde încape atâta tupeu.

Tupeul dumneavoastră este de minimum 1,90 m, ceea ce, sigur, nu

este cazul. Aţi venit să ne povestiţi iarăşi în Parlament despre pensiile

nesimţite, despre salariile nesimţite, uitând că sunteţi de un an şi

jumătate la guvernare şi nu aţi luat nici un fel de măsuri. Singura

măsură pe care aţi luat-o acum, le-aţi tăiat şi pe acelea care erau foarte

mici.

Veniţi apoi şi ne povestiţi aici despre faptul că sunt vinovaţi

toţi cei de la PNL şi noi, pentru că am fost alături de dumneavoastră

un an de zile, un an în care... nici măcar un an, mă corectează colegii

mei, timp în care ne înţelegeam foarte bine în şedinţele de coaliţie de

luni, dar în şedinţele de guvern nu se mai întâmpla nimic din ceea ce

stabilisem, pentru că suna telefonul de la Cotroceni. Şi, apropo de

faptul că sunt vinovaţi toţi cei care au guvernat 20 de ani, pentru că

acum v-aţi dat seama că nu ajunge să aruncaţi vina numai pe noi şi pe

cei de la PNL. V-aţi dat seama că trebuie să aruncaţi vina pe cei care

au guvernat în ultimii 20 de ani.

Şi, atunci, aş întreba şi eu, domnule Videanu, de câte ori aţi

fost ministru? Sau, dumneavoastră, domnule Predoiu? Sau domnul

Marko Bela sau domnul Vlădescu, sau domnul Berceanu? Domnul

Berceanu care ne-a povestit aici despre cât de incoruptibil este

dumnealui, cel puţin aşa am înţeles eu, din moment ce ne-a vorbit

numai despre corupţia celorlalţi. Păi, poate îmi explică şi mie cum a

reuşit, fiind ministru, timp de 20 de ani, să cumpere atâtea hoteluri în

Craiova? Că pe mine ştiţi că nu puteţi să mă păcăliţi, domnule

Berceanu. Sau poate explică colegului Gelu Vişan, care a fost mâna

188

dreaptă a domnului Berceanu, ce este cu firma „Tecon”... Apropo, nu

ştiu, domnul Vişan votează moţiunea sau nu? Că e foarte interesant.

Aţi avut tupeul să ne povestiţi aici de Bechtel. Dar aţi uitat să

ne spuneţi la ce preţ a lăsat guvernarea PSD-ului contractul cu Bechtel

şi la ce preţ l-aţi adus dumneavoastră, că l-aţi dublat, domnule

Berceanu. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Apoi, a venit domnul Boc şi ne-a spus aici că n-am făcut nici

măcar un kilometru de autostradă. PSD-ul. Autostrada A2 cine a

făcut-o? Nu cumva PSD-ul? Aţi uitat, iată, o grămadă de lucruri.

Şi apropo de tupeu, domnule Boc, cred că ar fi cazul să vă

luaţi gorilele de pe holuri pentru că tocmai au agresat 3 jurnalişti şi nu

ştiu de ce simţiţi nevoia să fiţi însoţit în Parlamentul României de

SPP. Vă e frică de popor? Păi, poporul vă iubeşte! Sau vă e frică de

parlamentarii opoziţiei? (Aplauze, replici de aprobare din partea

opoziţiei.) Să ştiţi că noi nu lovim copiii, domnule Boc, este altcineva,

preferat de dumneavoastră, care loveşte copii şi care face miniştri ai

educaţiei să nenorocească sistemul de educaţie, pentru că ştiu să

explice la televizor cum e cu pixelii.

Aţi vorbit aici despre deficitul cu care se confruntă România.

Eu cred că singurul deficit pe care îl are România, o ţară foarte bogată,

de altfel, este competenţa actualului guvern, domnule Boc. Dar, să

revenim la soluţii, pentru că aţi spus aici că nu avem niciun fel de

soluţii. Probabil Anexa de la moţiune v-a căzut de undeva din geantă

şi nu aţi avut nicio persoană serviabilă să v-o ridice... Dacă-i cădea

domnului Băsescu, sunt absolut convinsă că dumneavoastră i-aţi fi

ridicat-o.

189

Ei bine, cel mai simplu, cea mai simplă soluţie, ar fi să nu

mai furaţi, domnilor. Dar este ca şi cum v-aş spune să nu mai respiraţi

şi nici măcar nu fac parte dintre naivii care cred că dacă pleacă din

acest guvern doar Blaga, Berceanu sau Videanu, aşa cum îşi doreşte

sigur incoruptibilul neamului românesc, se stopează jaful. Şi mă

refeream înainte, desigur, la domnul preşedinte Traian Băsescu care i-

ar dori plecaţi pe cei trei.

Când ai prăduit Flota României, cred că nu mai poate nimeni

să te detroneze de pe prima poziţie din topul hoţilor neamului. Aşa că

nu mă iau nici după preşedintele Traian Băsescu care doreşte, iată, să

stopeze jaful cu trei persoane.

De asemenea, aş putea să vă recomand să umblaţi puţin la

economia subterană, dar pentru asta aţi avea nevoie de oameni

competenţi, ceea ce, sigur, nu este cazul. Sau despre oamenii iarăşi

incoruptibili, ceea ce iar nu este cazul.

Şi atunci, mai rămâne o soluţie care e foarte simplă. Vă mai

trebuie un miliard de euro ca să puteţi să vă închideţi cu pensiile şi

salariile.

Păi, tocmai aţi dat doamnei Udrea un miliard de euro ca să

facă nişte case în mediul rural pentru specialişti. Care specialişti,

domnilor? Că profesorii i-aţi dat afară din sistem, că doctorii fug care

încotro prin ţările Uniunii Europene şi atunci despre ce specialişti

vorbim? Hai să zicem că ar mai fi câţiva, dar după ce le-aţi tăiat 25%

din salarii, credeţi că şi le mai permit? Şi, atunci, pentru ce aruncăm

un miliard de euro? Sigur, această soluţie are nevoie de maxim de

curaj şi bărbăţie din partea dumneavoastră, ceea ce în faţa doamnei

190

Udrea nu ştiu dacă vă permiteţi. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Aştept desigur un drept la replică blond şi de la doamna

Udrea, dacă nu cumva consideră că este mai necesară o plângere că

tot a învăţat domnia-sa drumul către judecătorie.

În final, domnule Boc, nu pot să vă urez să trăiţi bine. Pentru

că ştiu că trăiţi bine, şi dumneavoastră şi neamurile dumneavoastră şi

clientela portocalie şi prietenele doamnei Udrea, care sunt prin agenţii,

şi prietenele domnişoarei Băsescu, care acum ne reprezintă la

Washington, sau mai ştiu eu în ce colţ din lume.

In final, aş vrea însă să mă adresez grupurilor UDMR şi al

minorităţilor naţionale.

Stimaţi colegi,

Dacă o fostă PRM-istă se gândeşte mai mult la fraţii şi la

părinţii dumneavoastră, pentru că şi ei trăiesc la fel de greu ca şi

românii, înseamnă că aveţi o mare problemă.

Votaţi moţiunea, stimaţi colegi!

Vă mulţumesc. (Aplauze şi urale din partea opoziţiei.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, doamna senator.

Domnul senator Mircea Diaconu. Îl invit la cuvânt.

Domnul Mircea Diaconu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor, cetăţeni ai României,

Şi mă adresez aşa fără cuvenitele şi aparentele şi temporarele

funcţii, care se află în această sală, pentru că astăzi, personal, mizam

191

pe doza de cetăţenie a fiecăruia dintre noi. Din păcate, în urma acestui

festival interminabil, etern, de acuze reciproce, doza de înţelepciune,

la care naţia noastră cred că avea dreptul astăzi, se îndepărtează.

Vedeţi, în anii 80, brusc, într-o iarnă, când era frigul mai

mare, n-am avut căldură şi apă caldă. Şi cineva, brusc, a decis şi alţi

oameni, o mulţime de oameni, au pus în practică şi nu le-a tremurat

mâna deloc. În vremea aceea, îmi imaginam, şi eram sigur că aşa este,

că prin acest simplu gest, decizia unui om şi decizia fizică, pur şi

simplu, a altor oameni, într-o clipă milioane de oameni s-au

îmbolnăvit. Mă întreb cum dormeau noaptea oamenii aceia care au

pus în practică, prin acel gest, cum dormeau liniştiţi când ştii că

milioane de oameni au dureri fizice din cauza ta.

Astăzi, din păcate, sub acelaşi gen de raţiuni de interes

naţional, totul e pentru patrie, bineînţeles, sub acelaşi gen de presiuni

financiare, dacă vreţi, interne şi externe, efort naţional, financiar sunt

destul de asemănătoare situaţiile, din păcate, ne aflăm astăzi în punctul

în care trebuie să facem un gest. Vedeţi, unii dintre noi vor vota, vor

alege, probabil, răul cel mic. Într-adevăr, pentru că răul cel mare deja

a fost ales acuma câteva luni. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Am o singură dorinţă şi rugăminte în baza, în lumina, în

dorinţa, în speranţa, dacă vreţi, clipei de înţelepciune, la care naţia

noastră are dreptul astăzi, ca măcar în timp ce alegeţi răul cel mai mic,

unii dintre noi... pardon, răul cel mic, unii dintre noi, măcar să vă

tremure mâna.

Mulţumesc.

192

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Vreau să vă informez că timpul alocat grupurilor

parlamentare PDL, PNL, UDMR şi independenţi a fost epuizat. Mai

sunt 7 minute pentru grupul PSD+PC. Îl invit pe domnul deputat Dan

Mircea Popescu să vină la microfon şi, de asemenea, am grupat după

această intervenţie 3 drepturi la replică care mi-au fost solicitate de

colegii ale căror nume au fost menţionate, 4 cu domnul Berceanu.

Domnul deputat Dan Mircea Popescu, aveţi cuvântul.

Domnul Dan Mircea Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Cred că sunt totuşi necesare câteva precizări. În primul rând,

moţiunea de cenzură nu este îndreptată împotriva Acordului cu Fondul

Monetar Internaţional şi nu pune în discuţie necesitatea acestuia. Ceea

ce punem în discuţie şi mai mult chiar, incriminăm, este opţiunea

iresponsabilă a Guvernului României de a arunca, prin intermediul

măsurilor de azi, întreaga povară a crizei asupra celor mai vulnerabile

categorii sociale din ţară: copiii, pensionarii, şomerii, persoanele cu

handicap, bugetarii cu salarii de mizerie, populaţia din mediul rural,

beneficiarii de venituri minim garantate şi cei ai ajutorului de încălzire

pe timp de iarnă, alte categorii de persoane aflate la limita sărăciei sau

sub acest prag.

În al doilea rând, la fel de condamnabilă şi reprobabilă este şi

fapta celor ce au ascuns, cu bună ştiinţă, situaţia dezastruoasă din

punct de vedere economic şi financiar a ţării. Chiar şi numai din acest

193

motiv, un guvern cu o minimă moralitate şi decenţă ar fi trebuit să

demisioneze a doua zi după aflarea adevărului şi a motivelor ce au

determinat un asemenea comportament.

În al treilea rând, percepţia generală cu privire la lipsa de

performanţă şi de competenţă a Guvernului actual este atât de

accentuată, încât credibilitatea lui internă şi externă este la limita

inferioară.

În aceste condiţii, orice încercare de deblocare a situaţiei

generale din România porneşte în primul rând de la necesitatea

schimbării actualului guvern.

Faptul că primul dumneavoastră gând, şi singurul, de altfel,

domnule prim-ministru, a fost tăierea pensiilor şi a salariilor şi nu

încercarea de a stopa sau diminua, măcar, furtul, corupţia, evaziunea

fiscală şi economia subterană ce, după unele date publice, pentru

primele 9 luni din 2009 se ridicau la 30 de miliarde de euro, acest fapt,

domnule prim ministru, vă pune pe dumneavoastră şi Guvernul

dumneavoastră într-o postură extrem de jenantă în faţa întregii ţări.

Cine v-a împiedicat, domnule prim-ministru, ca în aceste 17 luni să vă

luptaţi nu cu copiii şi bătrânii acestei ţări, ci cu adevăratul cancer al

societăţii: afacerile de partid şi clientela de partid, cu capitalismul de

cumetrie pe care îl patronaţi în acest moment. (Aplauze din partea

opoziţiei.)

Dumneavoastră, domnule prim-ministru, ne propuneţi prin

măsurile anunţate, nici mai mult, nici mai puţin, decât un târg,

spunându-ne, în esenţă, cam aşa: trăiţi prea bine pentru cât poate

suporta economia. Aveţi prea multe drepturi pentru câţi bani ne daţi.

194

Ne constaţi prea mult. De azi înainte, de câţi bani ne daţi, atâtea

drepturi vă dăm. Unii s-au şi grăbit să spună că da, târgul este

rezonabil. Iar dacă te uiţi la ei, înţelegi şi de ce. Sunt reprezentanţii

celor 20% din populaţia ţării, oameni bogaţi şi foarte bogaţi care-şi

apără interesele. Ceilalţi 80% din populaţie însă, nu pot să nu vadă

înşelătoria ce stă la baza acestui târg, şi anume încercarea de a

introduce logica economiei de piaţă şi a profitului în materia

drepturilor fundamentale ale cetăţenilor.

În fapt, asta ni se şi întâmplă de o bună bucată de vreme. Ni

se restrâng drepturile sociale şi economice, dreptul la muncă, dreptul

la învăţătură, dreptul la sănătate, dreptul la cultură, dreptul la pensie şi

salariu, dreptul la măsuri de protecţie socială, dreptul la negocieri

colective, dreptul la o viaţă decentă, în funcţie de, atenţie!, banii

rămaşi în vistieria ţării după îndestularea puterii şi a clientelei sale

portocalii. Trebuie să ai, cu siguranţă, mult tupeu ca să vii în faţa

naţiunii şi să-i impui acest târg: de câţi bani îmi daţi, atâta democraţie

vă dau.

În primul rând, domnule prim-ministru, democraţia nu se

tranzacţionează.

În al doilea rând, nu poţi impune logica profitului în

domeniul social fără a bulversa societatea şi valorile ei fundamentale:

binele comun, solidaritatea şi coeziunea.

Suntem noi, cei de stânga, pentru o economie de piaţă, dar ne

opunem din răsputeri unei societăţi de piaţă. Ne opunem cu toată

fermitatea unei societăţi în care rând pe rând, sănătatea, educaţia,

asistenţa socială, cultura, justiţia, siguranţa cetăţeanului, calitatea

195

mediului, se transformă în mărfuri, trecând din responsabilitatea

statului social în sarcina pieţei.

Iată de ce respingem, de plano, orice încercări de

tranzacţionare şi de restricţionare a acestor drepturi, oricât de

rezonabile şi de necesare ar părea ele reprezentanţilor dreptei politice.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Soluţiile pentru ieşirea din criză nu pot fi numai financiare,

aşa cum le imaginează puterea de azi. În opinia noastră, a PSD-ului,

ele sunt cu mult mai complexe, fiind şi de natură economică şi

politică, dar şi soluţii de natură socială şi culturală.

În plus, ele trebuie aplicate simultan pentru a reuşi. Deci, este

nevoie, în primul rând, de un alt guvern, cu o altă credibilitate, atât

internă, dar şi externă. E nevoie de un alt model economic şi financiar

decât cel de până acu, respectiv consumul pe datorie şi cota unică.

E nevoie de un alt model de societate, în care nu are ce căuta

logica economiei de piaţă şi a profitului. Este nevoie de un alt rol al

statului, mult mai echilibrat decât cel minimal de până acum. Este

nevoie de un nou model cultural, în care munca, economisirea,

investirea, solidaritatea şi dialogul trebuie să reprezinte valorile

fundamentale.

În sfârşit, este nevoie de un nou model de capitalism decât cel

de cumetrie de până acum. Acestea sunt cerinţele fireşti ale stângii.

Acestea sunt, în fond, cerinţele majorităţii populaţiei.

Stimaţi colegi,

Până la urmă, între populaţie şi puterea de azi avem de ales şi

noi în următoarele momente.

196

Opţiunea Partidului Social Democrat este clară: populaţia

ţării. Iată de ce ne adresăm fiecăruia dintre dumneavoastră, pentru ca,

prin votul ce-l veţi exprima, să dăm o nouă şansă ţării.

Votaţi pentru democraţie! Votaţi pentru cei de-acasă! Votaţi

pentru cei ce v-au trimis în Parlamentul ţării! Votaţi moţiunea de

cenzură!

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, domnule deputat.

În încheierea listei vorbitorilor de astăzi, din partea

intervenţiilor grupurilor parlamentare, îl invit, pentru cele două minute

rămase la dispoziţia Grupului parlamentar al PSD+PC, pe domnul

vicepreşedinte Adrian Năstase.

Aveţi cuvântul, vă rog.

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc.

Timpul dumneavoastră a trecut, aveţi dreptate! (Aplauze.

Replica unui deputat din sală.)

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În aceste două minute, vreau doar să fac o completare:

moţiunea noastră de cenzură s-a referit la un proiect de lege. Moţiunea

de cenzură a fost provocată de proiectul de lege pe care Guvernul l-a

trimis la Parlament.

Prin această moţiune noi am dorit să arătăm că nu suntem de

acord, ca soluţie, pentru rezolvarea problemelor ţării, cu reducerea

197

salariilor, a pensiilor, toate măsuri care, în opinia noastră, nu vor

produce efecte nici pe termen scurt, nici pe termen lung, nu vor ajuta

nici la echilibrare bugetară şi nici la relansare economică.

Dacă am luat cuvântul pentru acest final de dezbatere, a fost

pentru a arăta, totuşi, că spre deosebire de ceea ce ştia domnul prim-

ministru, în afară de această moţiune, noi avem un program, pe care

l-am pregătit şi care se numeşte „Solidaritate pentru dezvoltare” , un

nucleu de program de guvernare, dacă va fi cazul, dar, oricum, şi un

ghid pentru cei care ar dori să găsească soluţii pe termen scurt şi pe

termen mediu. Pe termen scurt, pentru o perioadă de 6 – 9 luni,

respectiv o perioadă care să însemne, ştiu eu, un interval între 10 luni

şi 5 ani, cu zeci de măsuri pe care noi le-am sugerat, care pot să fie

acceptate sau nu, despre care putem să discutăm.

De aceea, am vrut să corectez o informaţie care a fost

distribuită foarte larg, şi unii dintre miniştrii care, probabil, ar fi

trebuit să citească acest document, eventual să-l critice dacă voiau să

critice, soluţiile noastre, trebuiau să caute soluţiile noastre, nu în

moţiune, pentru că moţiunea se referea la proiectul lor de lege, ci

trebuiau să critice soluţiile noastre din acest document. Deci, ori n-au

ştiut să citească, ori n-au ştiut unde să caute, ori consilierii, pe care-i

plătesc substanţial, n-au ştiut să le spună că un astfel de proiect, un

astfel de text, o astfel de strategie alternativă există.

Nu vreau să intru în detalii, pentru că era vorba doar de două

minute. Am vrut doar să vă atrag atenţia asupra acestui aspect. Aşa că,

eu vă propun să lucrăm în trepte: astăzi, să schimbăm Guvernul, şi,

începând de mâine, să începem să lucrăm pe un astfel de text, într-o

198

altă formulă de guvernare.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, domnule deputat.

Am un număr de colegi şi colege care s-au înscris pentru un

drept la replică, înainte de a-i da domnului prim-ministru ocazia să

aibă o replică de fond, după această intervenţie.

Îl invit pe domnul deputat, fost prim-ministru, Călin Popescu-

Tăriceanu, la microfonul Parlamentului României.

Domnul Călin Anton Constantin Popescu-Tăriceanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi membri ai Parlamentului,

Numele meu a fost pronunţat astăzi de prea multe ori ca să

pot să rămân într-o poziţie tăcută. Şi am venit, totuşi, să discutăm

câteva lucruri care mi se par extrem de serioase.

Aş începe printr-o butadă, pentru că, din discursurile din

partea puterii a rezultat un lucru, şi anume: dacă atunci, în perioada în

care ne-am aflat la guvernare, împreună cu colegii mei, între 2004 şi

2008, era atât de rău, şi astăzi este atât de bine, nu ştiu de ce astăzi este

atât de rău, şi atunci era atât de bine! (Aplauze din partea opoziţiei.)

Din discursurile celor care astăzi se află la putere, ar fi

rezultat un lucru absolut surprinzător, şi anume: cred că eu şi colegii

mei ar fi trebuit să ne băgăm undeva sub bănci, să ne ascundem, să ne

fie ruşine că am îndrăznit să majorăm salariile şi pensiile în perioada

în care am guvernat. (Aplauze din partea opoziţiei.)

199

L-am auzit pe domnul Boc vorbind la nesfârşit, spunând

aceeaşi placă pe care o auzim de un an şi jumătate. Vorbim despre

risipa banilor publici şi despre faptul că nu a rămas cu niciun ban în

vistierie la preluarea mandatului. La modul în care, vedeţi că sunt în

stare să guverneze, chiar dacă am fi putut să le lăsam bani, ar fi fost un

mare păcat. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Dar, sigur, mă aşteptam ca în timp de un an şi jumătate să

aibă o discuţie cu unul din cei doi miniştri de finanţe, pe care i-a avut

la dispoziţie, şi să-i întrebe, de curiozitate, dacă de la un exerciţiu

bugetar la altul se pot lăsa bani.

Vreau să-l mai informez, încă o dată, poate îi intră în cap

această chestiune, că, inclusiv în situaţia în care un exerciţiu bugetar

se termină cu excedent, banii nu pot fi folosiţi în exerciţiul bugetar

ulterior. Este o regulă simplă, şi poate ar fi bine s-o aflaţi că, totuşi,

sunteţi primul-ministru al României.

În fine, spuneam că, din ceea ce am auzit, ar fi trebuit să ne

fie ruşine de lucrurile pe care le-am făcut, legate de majorarea

salariilor şi pensiilor. Vreau să aduc aminte tuturor celor de aici că, în

anul 2005, pensia medie în România era de 50 euro şi a ajuns la 175

de euro. Acum, urmează să fie micşorată.

Împreună cu colegii mei, suntem mândri că am putut să

facem acest lucru; suntem mândri, împreună cu colegii mei, că am

putut 4 ani la rând să investim în modernizarea României, nu să

cheltuim banii, cum vrea să spun Boc, „huzur pe banii publici”.

Huzur pe banii publici înseamnă să cheltuim banii în

modernizarea şcolilor, să construim grădiniţe, să construim spitale, să

200

construim drumuri, în mediul rural să aducem apă potabilă, canalizare

şi electricitate şi drumuri asfaltate şi pentru cei care locuiesc în mediu

rural?

Eu cred că esenţa unei bune guvernări înseamnă creşterea

calităţii vieţii şi a puterii de cumpărare a cetăţeanului, şi pentru acest

lucru nu are de ce să ne fie ruşine. (Aplauze, se strigă ”Bravo!”)

Nu am venit aici, însă, să apăr modul în care Partidul

Naţional Liberal a guvernat în perioada exercitării mandatului, între

2005 şi 2008. Am venit să discut aici o clipă, şi să-i pun o întrebare lui

Boc, căruia nu-i spun nici domn, nici prim-ministru, pentru că, după

discursul de astăzi, ne-a arătat că nu poate fi vorba de domnul Boc, ci

de un biet activist de partid, şcolit la şcoala UTC-ului, care este în

stare numai să livreze lozinci şi sloganuri. (Aplauze din partea

opoziţiei.)

Este penibil că avem în România un astfel de om care ocupă

funcţia de prim-ministru într-o ţară care se vrea europeană. În legătură

cu titulatura de prim-ministru, nu putem să vorbim de prim-ministru

despre un personaj căruia preşedintele îi dă peste mânuţe, colegii de

Guvern îi dau peste picioruţe, şi el, săracul, se gândeşte cum a ajuns în

poziţia asta şi ce să facă? Şi ne-a demonstrat astăzi că nu ştie ce să

facă. A luat cea mai incorectă măsură posibilă din tot evantaiul de

măsuri legate de reducerea cheltuielilor bugetare.

Sigur că într-o perioadă de criză este nevoie de a strânge

cureaua, cum se spune. Dar, în loc să recurgă la restrângerea

cheltuielilor din banii publici pentru clientela politică a PD-ului, a

preferat să se întoarcă împotriva celor care sunt cei mai puţin ajutoraţi:

201

împotriva pensionarilor, împotriva salariaţilor bugetari. Pentru că, aşa

cum spunea şi colegul meu, avem prea mulţi profesori în România,

avem prea mulţi medici sau asistenţi medicali? Sunt prea bine plătiţi?

Evident, că nu. Ştim bine că există un flux migrator către

ţările din Uniunea Europeană, unde aceşti oameni îşi caută condiţii

mai bune de viaţă şi de remunerare, aşa încât era firesc să încercăm

să-i ţinem în ţară.

Şi sigur că astăzi suntem în faţa unei măsuri care este de un

cinism incredibil şi care nu face decât să aplice şi să facă populaţia să

suporte duritatea crizei, în timp ce clientela politică stă bine şi mersi la

adăpost şi-şi vede de afaceri în continuare.

Şi, astăzi, primul-ministru, în loc să vină şi să propună un set

de măsuri de repornire a economiei, a evitat cu totul această latură

extrem de importantă. A venit să ne spună că măsurile pe care le

adoptă sunt singurele măsuri care erau posibile de adoptat şi cele mai

bune.

Greşiţi fundamental! Nu erau singurele şi sunt şi cele mai

proaste. Şi acest lucru vă spun astăzi că nu va fi ultimul, din păcate! În

toamnă, ne aşteptăm, obligatoriu, la o majorare a impozitelor, pentru

că măsurile pe care astăzi Guvernul vrea să le adopte se vor dovedi

insuficiente. Şi vă garantez că următoarea măsură va fi majorarea

impozitelor. Şi, probabil, se va mai recurge la o nouă curbă de

sacrificiu, de tăiere a salariilor şi pensiilor.

Asta este competenţa Guvernului condus de Boc! (Aplauze

din partea opoziţiei.)

Pentru aceste motive, Guvernul ar trebui să-şi dea demisia,

202

pentru că este incapabil să repornească economia. Economia

românească este exact ca o lămâie pe care o stoarce zi de zi şi din care

nu mai rămâne nimic. Şi dacă nu înţelege Boc că elementul esenţial

este cel legat de repornirea economiei, va putea să ia oricâte măsuri de

acest gen, şi nu vor fi suficiente. Şi România va plonja în continuare şi

ne vom adânci într-o criză care este unică, probabil, în Europa. Toate

celelalte ţări au fost capabile să ia măsuri de redresare economică. În

România, nu există o singură măsură eficientă de redresare a

economiei.

România este cu o economie într-un continuu picaj, şi acest

lucru trebuie să ne îngrijoreze. Şi fac apel la responsabilitatea

dumneavoastră, să vă gândiţi bine astăzi cum votaţi la moţiunea de

cenzură, pentru că nu vă veţi putea deroba de la responsabilitatea care

vă incumbă.

Faptul că Boc acuză permanent, de un an şi jumătate, vechea

guvernare, nu este decât a se ascunde pentru incompetenţa de care dă

dovadă în fiecare zi.

Şi vă cer, aşadar, să daţi dovadă de responsabilitate, toată

majoritatea politică din Parlament, construită ştim bine cum: prin

trădare, prin corupţie, prin şantaj, construită în pofida voinţei

electoratului. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnule deputat, dacă doriţi să încheiaţi intervenţia

dumneavoastră?

203

Domnul Călin Anton Constantin Popescu-Tăriceanu:

Şi astăzi, cred, este momentul ca Boc să-şi facă un bilanţ

serios în legătură cu capacitatea de a conduce Guvernul României şi să

tragă concluzia care ar fi normală şi necesară într-o astfel de situaţie.

Prezentaţi-vă demisia!

Vă mulţumesc. (Aplauze prelungi din partea opoziţiei.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Atanasiu. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Teodor Atanasiu:

Onorat prezidiu,

Sinistru Guvern, (Râsete, aplauze din partea opoziţiei.)

Dragi colegi,

Am auzit astăzi că şi eu fac parte dintre cei care am greşit atât

de mult, încât ţara asta să ajungă să taie pensii şi să taie salarii.

Vreau să vă aduceţi aminte că la începutul anilor 1990 – 1991

– 1992 se năştea un partid: Partidul Democrat. Şi se năştea o idee

politică, spusă de conducătorul acestui partid atunci: că noi trebuie să

devenim o ţară capitalistă, că nu e foarte important cum se strânge

capitalul, ci important este să se strângă.

Şi atunci, auzind aceste lucruri frumoase, a înviat un gând în

gândurile tânărului Răducu şi a spus el: „Asta este ţara în care vreau

să trăiesc”. Şi şi-a făcut şi un plan, ca el să devină ministru, de orice,

nu contează, de economie, de transporturi, de învăţământ, de ce-o fi, şi

familia să devină capitaliştii, care nu contează cum strâng capitalul,

204

important este să-l strângă. Şi au trecut la treabă şi au strâns capital. Şi

dacă nu au reuşit cu familia să strângă suficient, a mai încercat şi cu

prietenii: cu domnul Manţoc, cu domn Costel, pe care-l aduceaţi când

vă lăsaţi Dacia la capătul Craiovei şi vă luaţi Volvo să veniţi la

Bucureşti. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Erau vremuri frumoase! Vreau să vă spun un singur lucru: nu

cred că pe cei din stradă îi interesează cât a furat tânărul Răducu sau

ce-au făcut alţii din această sală. Îi interesează un singur lucru, ca

această măsură de tăiere a pensiilor şi salariilor să nu se aplice. Şi

pentru acest lucru, nu trebuie să plece Răducu! Trebuie să plecaţi toţi

acasă.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Pentru un drept la replică, o invit pe doamna ministru Elena

Udrea. (Atmosferă confuză, replici, rumoare.)

Am rugămintea să avem o comportare civilizată, vă rog.

Doamna Udrea, vă rog.

Doamna Elena Gabriela Udrea:

Stimaţi colegi,

Eram sigură că vă bucuraţi să mă auziţi! (Rumoare.)

Sigur, nu aş fi vrut să am un drept la replică, deşi m-aţi

pomenit de suficient de multe ori încât să o fac. Aş vrea, doar, să

răspund la două dintre lucrurile importante care s-au spus despre

activitatea pe care o desfăşor la Ministerul Dezvoltării Regionale şi

Turismului, două lucruri care vă privesc şi pe dumneavoastră: primul

205

dintre ele se referă la bugetul pe care acest minister îl are.

Încă mai am naivitatea să cred că, înainte de a face afirmaţii,

vă informaţi. Dacă aţi fi făcut acest lucru şi mă refer, în special, la

doamna Aura Vasile, aţi fi aflat că ministerul pe care îl conduc

gestionează nu 3 miliarde de euro, ci 4,3 miliarde. Numai că nu sunt

bani, dragi colegi, nu sunt bani din bugetul naţional. Sunt bani

europeni alocaţi României, pe programul operaţional regional, pentru

perioada 2007 – 2013.

Dacă la momentul la care am venit în acest Guvern, în 2009,

guvernarea trecută ar fi fost în stare să atragă un singur euro, cu

siguranţă că nu ar fi fost obligată să toace toţi banii din privatizarea

BCR pe pomeni electorale.

Dar aţi preferat, domnule prim-ministru Călin Popescu-

Tăriceanu, să cheltuiţi banii din privatizare, în loc să încercaţi să

atrageţi fonduri europene. Banii aceştia sunt bani pe care România îi

merită. Sunt bani care sunt alocaţi României, pe proiecte de

dezvoltare. Şi am să vă dau câteva exemple: până la acest moment,

ministerul pe care îl conduc şi care gestionează Programul operaţional

regional, program prin care, dragi colegi, fiecare dintre

dumneavoastră, în colegiile pe care le reprezentaţi, aveţi minim un

proiect finanţat din aceste fonduri, şi mulţi dintre dumneavoastră, sper

că nu cei care fluieraţi, veniţi la ministerul nostru şi ne solicitaţi

sprijinul, şi întotdeauna îl primiţi, până la acest moment, prin acest

program operaţional regional s-au contractat 2 miliarde de euro. 2

miliarde de euro, bani europeni, care vin în România pentru reabilitare

de străzi, dezvoltare urbană, construcţie de şcoli, construcţie de

206

spitale, modernizare de centre medicale.

Până la data de 15 mai, dragi colegi, ministerul pe care îl

conduc a semnat contracte de reabilitare a 2.000 km de drumuri pe

bani europeni. Prin aceste contracte s-au creat 4.000 locuri de muncă.

(Rumoare.)

Dragi colegi de la balcoane,

Înţeleg că nu vă interesează nici locurile de muncă, nici banii

care vin în ţară pentru investiţii?!

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă rog să păstrăm o atmosferă decentă în plenul

Parlamentului.

Vă mulţumesc.

Doamna Elena Gabriela Udrea:

De asemenea, prin proiectele pe care le-am semnat la acest

minister până în data de 15 mai, s-au reabilitat 18 unităţi medicale, 40

centre sociale, 75 de şcoli. Sunt proiecte care se fac cu bani europeni.

Despre al doilea subiect la care aş vrea să am un drept la

replică, desigur, este un alt lucru care vă interesează, şi anume:

Programul „Renaşterea satului românesc – 10 case la ţară”.

Vreau să vă spun, stimaţi colegi, că primarii pe care îi

reprezentaţi, în proporţie de aproape 75% la nivel naţional, au făcut

solicitări la ministerul nostru, pentru a derula acest program în

comunităţile pe care ei le conduc. Astfel, avem aproape 18.000 de

solicitări de case, care se adresează specialiştilor care vor să lucreze în

mediul rural. Sau, poate, nu vă interesează dezvoltarea mediului rural.

207

Aceste case sunt dedicate dascălilor care fac naveta şi care ar

vrea să lucreze în mediul rural şi să se stabilizeze acolo, cadrelor

medicale, poliţiştilor care lucrează în mediul rural. Şi, cred că

dumneavoastră, cei care în mare parte, de asemenea, îmi solicitaţi

sprijin pentru a derula aceste programe şi în comunităţile pe care le

reprezentaţi, în colegiile în care aţi fost aleşi, ar trebui să dovediţi mai

mult respect pentru importanţa pe care un astfel de program o are

pentru mediul rural.

Programul, în acest an, nu are alocat decât 500.000 lei. Nici

vorbă de un miliard. Este un program care este evaluat la un miliard,

dar desigur că bugetul naţional nu permite în acest moment alocarea

sumei necesare pentru derularea lui, oricât de important ar fi să avem

şi dezvoltarea mediului rural, să încercăm să egalizăm şansele celor

care trăiesc la ţară faţă de cei care trăiesc la oraş, să dăm o şansă şi

tinerilor din mediul rural, aproximativ egale cu cele ale celor din

mediul urban.

Sunt programe, stimaţi colegi, care ar trebui să vă intereseze

şi pe dumneavoastră, la fel de mult, cum mă interesează pe mine. Sunt

programe care aduc locuri de muncă şi care înseamnă dezvoltare

regională în mediul urban şi în mediul rural. Şi sunt convinsă că, după

ce trece această moţiune, ne vom întâlni calmi la birou sau în

Parlament, vom discuta despre toate proiectele pe care împreună, cu

siguranţă, îmi veţi cere să le ducem la bun sfârşit.

Mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, doamna ministru.

208

Un scurt drept la replică pentru doamna deputat Aura Vasile.

Vă rog să păstrăm o temperatură „temperată”, să spun aşa.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamna ministru,

În primul rând, remarc a doua oară că sunteţi singura femeie

în acest Guvern şi, din acest punct de vedere, din nou apreciez acest

lucru.

Dar, cred că faceţi nişte confuzii, doamna ministru. Poate că

am spus 3 milioane în loc de 4 milioane şi jumătate, pentru un singur

lucru: că la ministerul dumneavoastră totu-i securizat, şi licitaţii şi

fonduri, iar ce este mai important, e că tot ce aţi clamat dumneavoastră

de la acest microfon, merge exact acolo unde spune moţiunea noastră,

discursurile colegilor mei şi al celor din PNL, la clienţii

dumneavoastră, acolo unde aveţi primari, preşedinţi judeţeni, şi care

primesc contractele numai cu bunăvoinţa dumneavoastră. Nu ştiu de

ce şi cum numai ei primesc aceste lucruri.

Nu am informaţii din minister, pentru că nu am cum să le

iau. Şi atunci mi le iau, doamna ministru, din presă şi din bunăvoinţă,

în condiţiile în care ai noştri ne mai spun de ce numai o firmă lucrează

în jumătate din România, acolo unde sunt primari de culoare

portocalie.

Vă lăudaţi cu programul de casă pentru specialişti.

Doamna ministru, nu o să înţeleg de ce trebuie construite

peste tot o mie de case, în condiţiile în care ministrul Funeriu propune

desfiinţarea şcolilor, ministrul sănătăţii propune desfiinţarea

209

spitalelor?

Cine să stea în ele? Probabil tot clienţi de-ai dumneavoastră.

Iar ultimul lucru, doamna ministru, pentru că n-am avut

ocazia să v-o spun până acum, sunteţi singura persoană de pe planeta

„Pământ”, nu ştiu cum este pe altă planetă, probabil la alte populaţii

extraterestre, care a primit un NUP fără să fie reclamată de plenul

Parlamentului. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Domnul ministru Radu Berceanu, un drept la replică.

(Atmosferă tensionată, replici suprapuse, rumoare.)

Vă rog să păstrăm liniştea în sala de plen.

Domnule ministru,

Vă rog să nu încurajaţi această atitudine.

Eu încerc să descurajez această atitudine şi domnul ministru o

încurajează.

Domnule ministru Berceanu, vă rog.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Şi eu vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Foarte scurt şi la obiect: domnule Atanasiu, n-am avut

niciodată Volvo, n-am avut niciodată Dacia, am avut Oltcit.

Doamnei Vasilescu, în legătură cu hotelul – văd că acum sunt

hoteluri – în Craiova, am explicat de sute de ori, din 1995 până în

zilele noastre, dar puteţi să mai daţi o dată la DNA tot ceea ce doriţi,

că ştiu că aţi făcut-o.

210

De altfel, am avut, în 2002, plăcerea ca domnul prim-

ministru, pe atunci Adrian Năstase, să-l roage pe domnul Ponta, pe

vremea aceea declarând că nu face politică, să-mi facă un dosar. Sigur,

nu era „politic”. Dosarul respectiv a ajuns la domnul Blănculescu, îl

am şi eu. A fost dat şi la DNA. Puteţi să-l mai daţi o dată. Pe vremea

aceea nu eram la putere, aşa că nu cred că, din punctul ăsta de vedere,

a fost o problemă.

Firma Tecon, cred că a răspuns fiul meu suficient de bine. În

schimb, cu preţul dublat de la Bechtel devine chiar interesant. Bechtel,

contractul acesta n-a avut niciun preţ. A avut preţuri ţintă.

Dumneavoastră aţi făcut o hotărâre de guvern, în care se vorbea de

realizarea şi finanţarea Autostrăzii Transilvania şi, după aceea, aţi

„palmat” acea hotărâre de guvern şi aţi scos alta în care scria şi

finalizarea. Le-am adus la Senat pe amândouă şi le-am arătat! Pot să le

mai aduc o dată! De altfel, nici domnul Diaconescu, în calitate de

ministru al justiţiei pe vremea aceea, şi domnul Tănăsescu, în calitate

de ministru al finanţelor, nu au acceptat să semneze acele lucruri, dar

sunt aici, puteţi să-i întrebaţi pe dumnealor.

Şi ultima chestiune, domnului Fenechiu. Nu fiţi nervoşi! În

legătură cu autostrada Comarnic – Braşov. Mă bucur că vă

interesează. Totul a fost făcut în timpul mandatului domnului Orban.

Eu când am venit erau din 12 consorţii selectate patru, declarate ca

acceptabile numai două şi depuseseră toate ofertele şi tot. Comisia nu

a făcut altceva decât să analizeze. Iar după aceea nu s-a putut finanţa,

nu numai datorită crizei, ci şi datorită faptului că domnului Orban i s-a

spus în nenumărate rânduri că dacă doreşte să facă o concesiune, un

211

parteneriat public-privat... Mai ţin minte şi îl şi am! Sigur că îl ţin

minte! Toate dosarele politice le am şi le ţin minte. Am şi dinainte de

1989!

Deci, nu s-a putut închide financiar acel contract şi datorită

preţului pe care l-a acceptat, pentru că metoda a fost dialog

competitiv, dar şi datorită faptului că i s-a spus că dacă vrea să facă un

PPP să-l facă pe Culoarul 4, unde sunt celelalte porţiuni şi unde avem

o înţelegere cu Uniunea Europeană, cunoscută sub forma Programului

Operaţional Sectorial de Transport, şi dânsul s-a ocupat tot de

porţiunea aceea, care nu era în vederea Uniunii Europene.

În legătură cu ASCOT şi licitaţia de consultanţă, sunt în

contestaţie amândouă. Nici una dintre ele nu a fost dată în vreun fel.

Iar în legătură cu banii europeni, chiar că trebuie să spun câteva

cuvinte. Deşi România a intrat la 1 ianuarie 2007, domnul Orban până

în 2008, la sfârşit, nu că n-a făcut nimic pe chestiunea aceasta, dar nici

măcar nu a acreditat autoritatea de management din minister şi cele

două unităţi de implementare, una la CFR şi una la drumuri. Nu erau

nici măcar acreditate! Le-am acreditat în 2009 până în iunie şi de

atunci avem contracte care se şi derulează cu bani europeni, trei

porţiuni de autostradă: către Constanţa şi două porţiuni de autostradă

Arad şi Timişoara şi mai avem proiecte aprobate de ceva mai mult

decât 1,2 miliarde de euro, aşa că nu cred că este în regulă să spuneţi

aici ceva de bani europeni, în schimb, de la acest microfon domnul

prim-ministru Tăriceanu a promis şi este în Monitorul Oficial –

„Dezbateri parlamentare”, Partea a II-a, pentru cine vrea să

urmărească, a promis că dă Ministerului Transporturilor 1 miliard în

212

2007 pentru autostrăzi şi câte un miliard ulterior. Eu spun de

promisiunea pentru 2007, şi a dat 75 de milioane, care înseamnă 1,7%.

Acestea sunt lucruri concrete. Eu v-am spus răspunsuri concrete la ce

aţi spus. Mă bucur că nimeni, la tot ce am spus eu, n-a dat nici cel mai

mic răspuns.

Voci de la balcoane:

Demisia!

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Doamna senator Vasilescu, un scurt drept la replică, vă rog.

(Se scandează de la balcoane: „Demisia”!)

Doamna Lia-Olguţa Vasilescu:

Domnule Berceanu,

Nu v-am reclamat niciodată la DNA, pentru simplul motiv că

aş fi ştiut că acolo nu ţi s-ar fi întâmplat oricum nimic. A fost vorba de

Parchetul General. Mai întâi am trimis o plângere adresată domnului

preşedinte Traian Băsescu, cu nişte documente anexate, pe care le-am

obţinut prin interpelare parlamentară. Mai oficial de aşa nu ştiu cum se

pot obţine documentele?! Ei, bine, le-am transmis apoi domnului

Băsescu, ca să aflu după că la Parchet n-a ajuns decât plângerea mea,

fără documentele anexate.

Am aflat, apoi, că procurorul de caz era un oarecare domn

Stănescu, cu care dumneavoastră aţi fost coleg, într-un Guvern în care

era ministru şi dumnealui. M-a sunat şi mi-a spus că închide dosarul.

Şi am spus: „Păi, staţi puţin că dacă nu aveţi nimic la dosar vin acum,

vineri, la dumneavoastră şi vă aduc documentele, ca să puteţi să vă

213

pronunţaţi”. Joi a închis dosarul, cu o zi înainte să mă duc eu cu

documentele. Asta apropo de cum funcţionează justiţia şi cum

funcţionează clientelismul acesta.

În al doilea rând, despre hoteluri, păi dumneavoastră aţi

recunoscut într-un ziar, domnule Berceanu. Înseamnă că aveţi

memoria scurtă. Când v-au întrebat de ce apare în declaraţia de avere

o sumă de 800.000 de euro aţi recunoscut că n-aţi ştiut cum să treceţi

o datorie către domnul Şelea. Domnul Şelea care este patronul din acte

al hotelurilor dumneavoastră. Al hotelurilor, domnule Berceanu, nu

„hotelul”, că este vorba de Jiu, de Minerva, de Vânătorul, de mai

multe, lăsaţi că le ştim pe toate!

Şi dacă sunteţi aşa curat, cum vă daţi, domnule Berceanu, de

ce oare toată lumea spune că sunteţi atât de murdar?!

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Domnule Berceanu... Îmi cer scuze domnului ministru

Borbely, dar...

Domnul Berceanu, drept la replică. (Gălăgie în sală.) Rog

linişte în sală! (Din partea opoziţiei se scandează: „Demisia!”)

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Aşa cum aţi spus, declaraţiile respective le-am făcut eu, nu

altcineva. Sunt perfect adevărate. Sunt şi în declaraţia de avere. E

vorba de 200.000 de euro, nu de 800.000 de euro. Declaraţiile mele de

avere sunt de când s-a inventat această chestiune, din 1996. Atunci

214

când vă referiţi eraţi la guvernare, deci nu era nici o problemă, nu

trebuia să vă temeţi nici de DNA, nici de PNA sau de orice altceva,

eraţi la guvernare în perioada respectivă şi puteţi să le mai faceţi

oricare plângeri, acestea sau altele, fără nici un fel de reţinere. Cred că

acestea sunt lucruri foarte precise, şi eu am obiceiul la orice chestiune

să răspund foarte concret şi precis.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc. (Se scandează de la balcoane: „Demisia!”).

Domnul ministru Borbély. Şi îi mulţumesc pentru răbdarea cu

care a aşteptat acest drept la replică.

Domnul Borbély László:

Domnule preşedinte,

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Am venit la acest microfon pentru că domnul preşedinte

Victor Ponta a spus şi a făcut un apel către cei din UDMR, cei din

Guvern, miniştrii UDMR, să ne asumăm răspunderea.

Vreau să vă informez că ne asumăm această răspundere şi

vreau să vă mai spun... (Se scandează de la balcoane: „Demisia”!)

Vreau să vă mai spun că avem şi noi dileme, aşa cum fiecare

are dileme şi vreau să vă mai spun că din punctul meu de vedere sunt

unele principii de bază ale parlamentarismului, ale fiinţei umane, care

trebuie respectate.

Credibilitatea, respectul reciproc se câştigă greu şi se pierd

uşor.

215

În ceea ce priveşte acţiunile pe care le-am întreprins, şi nu de

azi, de ieri, vă repet: ne asumăm răspunderea, dar vreau să vă fac un

anunţ în ceea ce mă priveşte. Este un anunţ personal, în nume propriu.

În ceea ce priveşte ce va urma, nu s-a prea discutat astăzi

despre ce va urma, ce va fi mâine, ce va fi poimâine, ce va fi până la

sfârşitul anului. Un guvern îşi asumă răspunderea când vine în faţa

Parlamentului cu un program de guvernare.

N-am auzit astăzi o analiză a acestui program de guvernare.

Trebuie să avem fiecare răspundere solidară, ca Guvern, şi răspundere

individuală, ca miniştri.

Credeţi-mă, eu, în ceea ce mă priveşte, cu mare plăcere

răspund oricăror întrebări în ceea ce priveşte activitatea acestui

minister şi ceea ce am făcut în ultimii 12 sau 14 ani. Şi am avut

privilegiul, trebuie să o spun, şi am avut norocul şi şansa să fiu

membru în trei Guverne ale României. Nu sunt guverne dezastruoase

şi nu sunt guverne geniale. Sunt guverne mai slabe şi sunt guverne

mai bune. Şi trebuie să analizăm activitatea fiecărui guvern.

În ceea ce mă priveşte, noi, UDMR, la discuţii şi sper că

stenogramele din Guvern cred că peste 40 de ani vor fi publice şi

atunci se va vedea cum noi, cei mai mici din coaliţie, ce atitudine am

avut, ce discuţii am avut. Dar, când iei o decizie, eşti solidar. Eşti

solidar şi îţi asumi răspunderea!

UDMR, vă întrebaţi de ce niciodată timp de 20 de ani, când

era vot secret, nu a votat la vedere, pentru că avem încredere în colegii

noştri, avem încredere că fiecare îşi respectă cuvântul dat, şi noi ne-am

respectat cuvântul dat timp de 20 de ani.

216

În ceea ce priveşte ce va urma – şi cu aceasta şi închei. În

ceea ce mă priveşte, UDMR continuă de luni discuţia în coaliţie în

legătură cu măsurile de relansare economică.

Facem apel la partidele din opoziţie, aşa cum am văzut că

sunt programe, să le discutăm, în interesul României.

Dacă descentralizarea pe care o aşteptăm de 20 de ani, şi au

fost toate guvernele care au spus că vom descentraliza, în sfârşit a

pornit ceva şi putem să arătăm cu degetul, de exemplu, la ministrul

sănătăţii, care, da, este din UDMR. A fost primul care a avut curajul

să spună: „Da, facem descentralizarea în sănătate”. S-ar putea să fie nu

cea mai reuşită, dar a avut primul curajul să o facă! (Aplauze din

partea dreaptă a sălii.)

Dacă în lunile următoare descentralizarea nu va continua,

dacă nu vom reuşi să restructurăm în continuare agenţiile

guvernamentale, dacă nu vom reuşi ca până la sfârşitul anului să

rezolvăm această decizie pe care am luat-o cu asumarea răspunderii şi,

iată, de aceea este în Constituţie prevăzută asumarea răspunderii, cu

decizia temporară pe care noi am propus-o în discuţiile cu membrii

din coaliţie, atunci, în ceea ce mă priveşte, la 31 decembrie sau poate

şi mai repede, voi lua decizia potrivită. Decizia care înseamnă şi

demisia din Guvernul României, în cazul în care nu vor fi aceste

măsuri luate. Este o decizie personală şi fiecare cred că trebuie să aibă

responsabilitatea să stea drepţi şi să spună „da”. Mi-am asumat

răspunderea atunci când am intrat la guvernare, ne asumăm astăzi

răspunderea în ceea ce priveşte aceste măsuri şi, evident, ne asumăm o

altă răspundere, dacă nu putem să ducem la bun sfârşit ceea ce ne-am

217

angajat.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, domnule ministru.

Domnul Ponta, drept la replică.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Domnule preşedinte,

Nu vreau să utilizez dreptul la replică, nici nu am la ce,

pentru că domnul Borbély de fapt şi-a asumat, aşa cum cred că trebuie

să facă un om serios, guvernarea 2007-2008 şi ne-a arătat cine minte,

vorbind de dezastrul de atunci.

Vreau doar să vă rog un lucru pe toţi cei prezenţi şi pe

miniştri: sunt, totuşi, milioane de oameni care aşteaptă să votăm

această moţiune de cenzură. Nu vă bateţi joc de ei în continuare cu

aceste rufe murdare. Haideţi să votăm moţiunea!

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc. Domnul vicepreşedinte Adrian Năstase.

Domnul Adrian Năstase:

Cerusem acest drept la replică înainte de acest apel, dar am să

ţin seama de el, şi pe bună dreptate.

Stimaţi colegi,

Aş vrea să-i amintesc domnului ministru Berceanu că DNA-

ul nu exista în 2002, PNA-ul s-a creat în 2003. Şi, de aceea, cred că

218

este important să-i confirm acum că eu nu m-am ocupat niciodată de

lucrurile şi de acţiunile penale cu care s-au ocupat unii dintre colegii

săi şi sunt unul dintre martorii care cunoaşte bine acest subiect.

În al doilea rând, în ceea ce priveşte proiectul Bechtel.

Premierul Boc era primar atunci când am pornit acest proiect şi cred

că a fost martor la momentul în care l-am pornit.

Voci din sală:

Candidat!

Domnul Adrian Năstase:

Candidat. Ei, iată, speraţi că în felul acesta o să câştigaţi, ceea

ce s-a şi întâmplat, de altfel.

În orice caz, proiectul acela a fost discutat împreună şi cu

colegii domnului Borbély şi cu colegii din Ardeal şi toţi l-au

considerat foarte bun. Este adevărat că noi nu aveam, precum domnul

Traian Băsescu, un prieten foarte bun la Banca Europeană, pe domnul

Roth, şi din acest motiv n-am putut obţine acel sprijin financiar pe

care domnul Băsescu l-a obţinut pentru proiectele din Bucureşti.

Nu vreau să intru în detalii, dar mi se pare că am pierdut cu

toţii prin faptul că timp de un an şi jumătate colegii domnului

Berceanu, nu mai ştiu care dintre ei, au crezut că oprind un an şi

jumătate acest proiect, vor descoperi şpaga pe care firma americană a

dat-o Guvernului PSD.

Nu au reuşit lucrul acesta, din câte se pare, şi ceea ce au

reuşit, au reuşit să blocheze proiectul. În mod evident americanii nu se

ocupă cu lucruri de genul acesta. De aceasta s-a şi mutat după aceea

219

atenţia către alte firme mai europene. Nu spun mai mult, dar prietenii

ştiu de ce.

Şi atunci, vreau să vă rog încă o dată să vorbiţi cu mai multă

atenţie în legătură cu aceste lucruri, să încercăm să nu creăm false

legende. Gândiţi-vă că Bechtel a creat o autostradă funcţională în

Croaţia şi, de asemenea, de curând în Albania. Au şi terminat-o acolo.

Noi am dovedit că nu reuşim să creăm, cu cea mai mare firmă de

construcţii de autostrăzi din lume, o autostradă de câţiva kilometri, cel

mult între două puncte care nu ajută la absolut nimic la circulaţie sau

în orice caz nu foarte mult, şi aceste lucruri se datorează într-un fel

lipsei de perspectivă şi de continuitate în proiecte.

Vreau încă o dată să-i spun domnului Berceanu că este

regretabil faptul că nu putem să vorbim de mai multe proiecte şi vreau

să-i reproşez public aici faptul că atunci când am mers la Cluj, pentru

a vizita şantierul Bechtel, deşi dădusem un telefon înainte, să anunţ

acest lucru, practic a luat legătura cu firma respectivă şi a interzis unui

grup de parlamentari din Parlamentul României accesul pe şantierul

respectiv.

Mi se pare un lucru absolut inadmisibil şi cred că acest mod

de a acţiona, răzbunător şi la comandă politică, este de neacceptat în

viaţa noastră publică.

Încă o dată, sper ca viitorul Guvern, din care domnul

Berceanu să nu mai facă parte, să nu mai repete aceste greşeli.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc. Domnul ministru Borbély.

220

Domnul Borbély László:

Numai o frază, la cele spuse de domnul preşedinte Victor

Ponta. N-am vrut să revin, dar deoarece a doua oară a spus despre

Guvernul dezastruos 2007-2008, vreau să-i aduc aminte... (Gălăgie.)

Da, deci n-a fost un Guvern dezastruos în 2007-2008?! Şi nu

dumneavoastră aţi zis acest lucru?! (Din băncile opoziţiei se strigă:

„Domnul Boc!”) Deci nu dumneavoastră aţi zis?

Voci din partea opoziţiei:

Nuuu!

Domnul Borbély László:

Vă mulţumesc. Înseamnă că Guvernul între 2007-2008 a fost

un Guvern bun! Vă mulţumesc. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Este o uşoară contradicţie în afirmaţii.

Stimaţi colegi,

Stimate colege,

Cu aceasta, încheiem seria dezbaterilor şi intervenţiilor

noastre. Conform Regulamentului şi cutumei noastre, îl invit, în

încheierea dezbaterii moţiunii de cenzură, pe domnul prim-ministru

pentru a se adresa Parlamentului cu observaţiile şi remarcile sale de

final.

Domnul Emil Boc:

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Voi fi foarte precis şi la subiect.

221

Dezbatem de mai bine de şase ore această moţiune de

cenzură.

Câteva lucruri despre iniţiatorii şi susţinătorii moţiunii.

În primul rând, din nefericire, nici în text, nici astăzi, în

prezentarea moţiunii, nu am auzit niciun cuvânt despre vreo soluţie

alternativă, despre ce ar trebui să se facă.

În al doilea rând, această moţiune, aşa cum aţi văzut, este un

plagiat şi o înşiruire de vorbe demagogice.

În al treilea rând, trebuie să constat că fostul premier Călin

Popescu-Tăriceanu nici acum, la doi ani după ce a plecat din funcţia

de premier, nu îşi dă seama ce a făcut. Nu îşi dă seama că a intrat în

Guinness Book, ca fiind singurul premier din această lume, din istorie,

care a avut şansa unei creşteri economice a ţării de 8% şi să lase un

deficit de 5,4%. Aşa ceva nu există în istorie! Aşa ceva nu există în

istorie! Iar acum insistă şi menţionează faptul că a făcut ceea ce

trebuie.

Nu, domnule fost prim-ministru. Din nefericire n-aţi făcut

ceea ce trebuie pentru România! Aţi avut bani din vânzarea BCR, din

avuţia ţării şi încă o dată trebuie să o repet: aţi dat pomeni electorale,

în loc să construiţi autostrăzi! N-aţi fost în stare un kilometru de

autostradă să faceţi din aceşti bani! Dar acest lucru nu mă mai miră în

acest moment! Aţi avut şansa să duceţi aceşti bani în fonduri

europene. Din şapte programe operaţional-regionale, unul singur aţi

reuşit să-l acreditaţi în doi ani de zile, în 2007 şi în 2008. Păi de unde

să fi luat bani europeni, dacă nici măcar nu le-aţi acreditat?! Aceasta

este adevărata faţă a performanţei dumneavoastră! V-aţi cumpărat

222

voturi pe banii şi pe avuţia românilor!

Acum, în ceea ce priveşte afirmaţiile domnului Ponta. Eu

înţeleg că aveţi aspiraţii politice şi este firesc ca orice tânăr să aibă

aspiraţii politice, dar nu prin ipocrizie şi prin demagogie, domnule

Ponta! Nu-i corect, domnule Ponta, să uitaţi faptul că aţi fost ministru

pentru relaţia cu Parlamentul, şi cu ceea ce în acel moment aţi fost de

acord, astăzi veniţi şi criticaţi.

Domnul Victor-Viorel Ponta (din sală):

Mi-e ruşine că am fost ministru!

Domnul Emil Boc:

Aveţi consecvenţă!

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Sunt consecvent!

Domnul Emil Boc:

Pentru că în politică... v-a spus domnul Oprea ceva mai

repede şi n-aş vrea să repet. V-a spus de la obraz: este foarte important

caracterul şi este foarte important ca ceea ce spuneţi o dată să

menţineţi, chiar dacă altă dată sunteţi în opoziţie. Nu v-am auzit în

Guvernul României, cât timp am fost prim-ministru, să spuneţi că nu

sunteţi de acord, nici cu art. 53, nici cu angajarea răspunderii pe două

Coduri penale! (De la balcoane se scandează: „Demisia”!) Nu aţi

spus nimic! Iar acum faceţi pe eroul. Iar dovada supremă a

demagogiei dumneavoastră este cea legată de pensii. V-am auzit cu

câtă ardoare plângeţi, domnule Ponta, pe umerii pensionarilor. Să ştiţi

223

că şi pe mine mă doare...

Voci din partea opoziţiei:

Daaa....!

Domnul Emil Boc:

...faptul că trebuie să iau măsuri care sunt dureroase pentru

moment, dar benefice pentru viitor. Mă doare acest lucru!

Dumneavoastră, în schimb, sunteţi un simplu demagog! Pentru că

altfel cum ar putea fi interpretată acţiunea dumneavoastră, când în

timp ce spuneţi în moţiune că pensiile de lux nu sunt afectate, iar

primul proiect pe care l-am aprobat a fost acela de a tăia pensiile de

lux din România, da? Acel lucru l-am făcut, iar acum veniţi şi îmi

spuneţi că acest lucru nu este corect.

Aţi căzut un Guvern în octombrie 2009, pentru că am vrut să

tăiem pensiile parlamentarilor şi pensiile de lux, da? Dumneavoastră!

Acum ce faceţi?

Voci de la balcon scandează:

Ruşine!

Domnul Emil Boc:

Iertaţi-i, Doamne, că nu ştiu ce fac! (Râsete în sală.)

Acum...

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă rog să asigurăm ordinea. Domnule prim-ministru, o

secundă.

224

Domnul Emil Boc:

Acum, în acest moment, domnule Ponta, îmi spuneţi şi mie

cine a atacat la Curtea Constituţională acest proiect prin care atacăm

pensiile de lux din România? Cine? PSD-ul! Ce înseamnă aceasta?

Ipocrizie! Adică, pe de o parte spuneţi: „Nu vă apropiaţi de pensiile

mici, dar lăsaţi, fraţilor, pensiile de lux!”.

Dragi români,

Nu se mai poate aşa cu privilegiile în această ţară! Aceasta

este realitatea cruntă! Credeţi că nu mi-aş dori să pot da pensii de lux

medicilor? Credeţi că profesorii n-ar merita pensii de lux în această

ţară? Credeţi că muncitorii care lucrează la şaibă n-ar merita pensii de

lux? Numai parlamentarii dumneavoastră merită pensii de lux?! Da?!

Pe aceştia îi apăraţi!

Ne-am respectat angajamentul faţă de pensiile militare, aşa

cum a spus domnul Oprea, 91% nu suferă în urma recalculării. Da?

Acest lucru l-am făcut! Dar nu puteţi să jucaţi cu două cărţi: pe de o

parte, să plângeţi pe umerii săracilor, iar pe de altă parte, să apăraţi

privilegiaţii! Este singurul Guvern care a avut curajul să atace acest

subiect al pensiilor de lux şi o voi face, pentru că este corect

principiul! Îi respect şi pe magistraţi, şi pe diplomaţi, şi pe toţi cei

afectaţi de aceste pensii! Dar ţara nu poate în acest moment să susţină

pensii de lux! Aceasta este realitatea!

Cum pot să-i cer unui pensionar care are 5 milioane şi trebuie

să-i diminuăm cu 15% pensia, şi să las pensii de lux de 100, de 200 de

milioane de lei?! Spuneţi-i dumneavoastră domnului Ponta,

răspundeţi-i dumneavoastră, domnule senator!

225

Deci, v-aş ruga să lăsaţi demagogia şi ipocrizia deoparte,

pentru că nu se poate ca una să spuneţi într-un loc şi altceva să faceţi

în altă parte!

Iar domnul Atanasiu..., l-am văzut aici atacând de la acest

pupitru actualul Guvern. Domnule Teodor Atanasiu, îmi puteţi spune,

în calitate de reprezentant al Guvernului Tăriceanu, ce venituri aţi avut

de la stat în 2008? Să spună domnul Tăriceanu, că i-a fost prim-

ministru şi poate ştie! Domnule prim-ministru Tăriceanu, lăsaţi

telefonul şi răspundeţi! Ştiţi ce salarii aveau angajaţii dumneavoastră

în 2008? Ştiţi?! Banii pe care trebuia să-i duceţi în investiţii, în

autostrăzi, i-aţi dat în bugetele clientelei dumneavoastră! Teodor

Atanasiu, care iarăşi plânge pe umerii celor care astăzi sunt cu

probleme! 5 miliarde 200 de milioane în 2008 venituri de la stat! Da?

Alături de alte zeci de secretari de stat, în aceeaşi poziţie!

Deci, domnilor, acum noi trebuie să facem ceea ce trebuie!

(Se scandează de la balcoane: „Ruşine!”)

Iar acum mă adresez cetăţenilor români, la care mă voi

întoarce întotdeauna, pentru că am plecat şi sunt dintre ei. Sunt un om

care vine din mediul rural, sunt un om care a fost parlamentar, sunt un

om care a fost primar, adică sunt un om care toată viaţa mea mi-am

petrecut-o printre oameni. Le ştiu greutăţile lor, de la cel de la ţară cu

coasa, la cel care este profesor universitar cu stiloul în mână. Ştiu prin

ce greutăţi trec, de la cel care operează în spital, la cel care se trezeşte

dimineaţa la 5,00 să meargă la serviciu, în mod obişnuit, la o fabrică!

Le ştiu toate aceste lucruri! Iar când am venit cu aceste decizii în faţa

dumneavoastră, am venit cu deplină responsabilitate, pentru că ţara în

226

acest moment nu mai are banii necesari pentru a putea susţine un

sistem care nu produce atât cât consumăm. Şi mai bine să găsim

soluţii acum de a diminua temporar – şi subliniez – temporar nişte

drepturi salariale şi de pensii, în loc de a fi în situaţia să nu le plătim

deloc în câteva luni de aici înainte! Pentru că acesta este crudul

adevăr! Motivele le cunoaşteţi, pentru că le-am precizat şi în prima

intervenţie, şi în intervenţia de la asumarea răspunderii.

Cei care astăzi nu recunosc această realitate sunt fie

demagogi, fie oameni care nu au niciun contact cu realitatea. Uitaţi-vă

în toată Europa cum se iau aceste măsuri de austeritate de la Germania

şi Franţa, la Spania şi Portugalia, de la Ungaria la celălalt capăt al

continentului şi pe cealaltă parte a globului, în America.

Luăm astăzi această măsură care reprezintă răul cel mai mic,

pentru a ne proteja, atât cât putem, veniturile. Şi am încercat să-i

protejăm pe cei care ştiu cu adevărat că o duc foarte greu, pe cei cu

pensia socială minimă de 350 lei, pe cei cu salariu minim de 600 lei şi

nu ne atingem de aceste venituri minime. (Rumoare, vociferări.)

Şi, prin ceea ce vom face în continuare, aceste măsuri vreau

să vă spun, dragi români, că vor da posibilitatea acestui Guvern să

meargă mai departe şi să taie în carne vie acolo unde nimeni nu a mai

avut curajul în ultimii 20 de ani. Am început cu pensiile de lux şi

vedeţi cum protestează Ponta şi ai lui. Da? Dar vom merge mai

departe şi cu celelalte măsuri care vizează eliminarea abuzului din

societatea românească. (Rumoare, vociferări.)

Oricât v-ar deranja, distinşi colegi ai opoziţiei, asta este

realitatea! (Se scandează: „Demisia!” „Demisia!”) Şi, nu în ultimul

227

rând, dragi colegi care susţineţi arcul guvernamental, dragi colegi de

la PDL, UDMR, UNPR, Grupul minorităţilor naţionale, ştiu prin ce

treceţi în colegiile dumneavoastră parlamentare, ştiu cât de greu vă

este fiecăruia dintre dumneavoastră să staţi de vorbă cu oamenii şi să

susţineţi şi să apăraţi aceste propuneri, pe care le-am discutat şi avem

convingerea că, pe termen scurt, sunt soluţii dureroase, dar sănătoase

pe termen mediu şi lung.

Vă mulţumesc fiecăruia dintre dumneavoastră, pentru că aţi

înţeles acest lucru şi pentru faptul că pentru prima dată în România

există politicieni care pun interesul ţării, de a salva această ţară,

deasupra interesului electoral şi de moment. Ştiu că va fi foarte uşor,

dragi colegi care susţineţi Guvernul, să fiţi ca cei din opoziţie. Dar vă

asigur că susţinerea pe care ne-o daţi astăzi este un semn de

responsabilitate pentru mine şi pentru întregul Cabinet, pentru a arăta

că aceste măsuri au caracter temporar şi că împreună scoatem ţara

din această situaţie dificilă, iar, când vom merge în 2012, în faţa

românilor, pentru a le cere un nou vot, vom fi aceia care am scos

România din criză, vom fi aceia care am dat şansa României să

meargă mai departe, şi nu acei demagogi şi populişti care n-au avut

curajul să ia decizii pentru ţară în momente dificile.

Vă mulţumesc foarte mult, dragi colegi. (Aplauze, huiduieli.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc.

Domnul preşedinte Ponta. O scurtă replică.

228

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Pentru că domnul prim-ministru mi-a pronunţat numele de

mai multe ori, aş vrea să mai spun încă o dată că toate pensiile din

această ţară se vor tăia. 6 milioane de pensii vor fi tăiate de Guvernul

Boc. În nicio ţară din Europa, domnule prim-ministru, ne-aţi tot dat

exemple, în nicio ţară din Europa nu s-a tăiat nicio pensie.

Şi vreau să vă rog, domnule prim-ministru Emil Boc, haideţi

să ieşim amândoi de aici, să mergem în faţa oamenilor şi să vedem

dacă aveţi curaj să mergeţi acolo. (Agitaţie, fluierături.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc.

Aş dori să încheiem aici dezbaterea. Vă mulţumesc foarte

mult.

Domnul fost prim-ministru Tăriceanu, un foarte, foarte scurt

drept la replică. Şi haideţi să ne concentrăm şi asupra votului.

Domnul Tăriceanu.

Domnule Toader, să nu-mi cereţi să evacuez sala. Vă rog.

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:

Doamnelor şi domnilor,

Cred că intervenţia din partea primului-ministru, pe care am

auzit-o cu toţi, merită câteva corecturi.

Am aflat astăzi aici că Guvernul pe care l-am condus a făcut

o mare crimă, că am avut creştere economică şi deficit bugetar. Nu are

nicio legătură una cu alta. România, am convingerea profundă că

trebuie să se modernizeze şi trebuie să investească, să investească

229

mult. Şi trebuie să investească mai mult decât poate astăzi. Şi, pentru

acest lucru, trebuie să facă deficit bugetar. Nu am auzit un singur

exemplu, de un singur leu cheltuit degeaba. Au fost bani investiţi, au

fost bani investiţi care au creat locuri de muncă. Şi, de aceea, nu am

niciun moment nici dea mai mică reţinere. Şi spun acest lucru cu toată

răspunderea, cu toată responsabilitatea. Cred că celor care trebuie să le

fie astăzi ruşine pentru că nu sunt în stare să facă investiţii, că au dus

sute de mii de oameni în şomaj, sunt cei care stau la banca

guvernamentală.

Aveţi o responsabilitate uriaşă. Şi v-am mai spus un lucru:

terminaţi cu războiul cu trecutul! Spuneţi-le românilor ce facem

mâine, ce se întâmplă în toamnă, pentru că măsurile pe care le-aţi luat

astăzi nu vor face decât să ne regăsim în aceeaşi situaţie, în care vor

trebui tăiate din nou pensiile şi salariile şi, în plus de aceasta,

introduse impozitele suplimentare. Economia este în genunchi şi nu

vorbiţi nimic despre acest lucru, domnule Boc!

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc, domnule prim-ministru, vă mulţumesc foarte

mult. (Aplauze.)

Cu aceasta, încheiem dezbaterea moţiunii de cenzură,

introdusă de un număr de 120 de deputaţi şi senatori.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Urmează să ne exprimăm, în perioada următoare, votul

asupra acestei moţiuni de cenzură.

Vă reamintesc, dacă mai este nevoie, că, potrivit Constituţiei

României, moţiunea de cenzură se adoptă cu votul majorităţii

230

deputaţilor şi senatorilor, minim 236 de voturi pentru. Votul este

secret, se exprimă prin bile, în conformitate cu Regulamentul

şedinţelor noastre comune.

În conformitate cu prevederile regulamentare, fiecare

parlamentar primeşte o bilă albă şi una neagră. Bila albă introdusă în

urna albă şi bila neagră introdusă în urna neagră înseamnă vot pentru

moţiunea de cenzură, bila albă introdusă în urna neagră şi bila neagră

introdusă în urna albă înseamnă vot contra moţiunii.

Rog chestorii, câte un reprezentant al Senatului şi Camerei,

doi de la Cameră şi doi de la Senat, să vină în dreapta prezidiului.

Domnul senator Dumitru Constantin, chestor din partea Senatului, şi

domnul deputat Motreanu, chestor din partea Camerei, domnul Albu

şi domnul Verestoy. Vă rog să fiţi însărcinaţi cu repartizarea acestor

bile de vot, pe măsură ce vom da citire în ordine alfabetică, începând,

conform cutumei noastre, cu membrii Guvernului, listei

parlamentarilor.

Ţinând cont de faptul că la ultima şedinţă pe care am

prezidat-o, Senatul a fost cel care a început lecturarea listei şi ţinând

cont de faptul că avem şi altă ordine de zi, după epuizarea votului la

moţiunea de cenzură, îl invit pe domnul secretar al Camerei

Deputaţilor, domnul deputat Valeriu Zgonea, să citească lista

deputaţilor din Parlamentul României.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Daţi-mi voie, am câteva urgenţe.

Domnul Cristian Boureanu – prezent; domnul Kelemen

231

Hunor – Guvern, prezent. (Rumoare, vociferări.)

Guvernul este prima dată, îmi cer scuze. Asta este cutuma.

Nu vă certaţi! Şi domnul Borbély László – prezent; domnul Oprea

Gabriel – prezent; doamna Tuşa Diana Adriana – prezentă; doamna

Elena Udrea Gabriela – prezentă.

Şi acum colegii de la începutul listei.

Adomniţei Cristian Mihai prezent

Albu Gheorghe prezent

Alecu Valeriu prezent

Almăjanu Marin prezent

Amet Aledin prezent

Ana Gheorghe prezent

Anastase Roberta Alma prezentă

Andon Sergiu prezent

Andronache Gabriel prezent

Anghel Florin-Serghei prezent

Antal István prezent

Antochi Gheorghe prezent

Apostolache Mihai Cristian prezent

Ardeleanu Sanda-Maria prezentă

Arion Viorel prezent

Atanasiu Teodor prezent

Avram Marian prezent

Axenie Carmen prezentă

Balan Ioan prezent

232

Balcan Viorel prezent

Banu Mihai prezent

Barbu Sulfina prezentă

Barna Maria Eugenia prezentă

Bădălan Eugen prezent

Bădulescu Adrian prezent

Bănicioiu Nicolae prezent

Bărbulescu Daniel-Ionuţ prezent

Bejinariu Eugen prezent

Berci Vasile prezent

Béres Ştefan Vasile prezent

Blaga Iosif Veniamin prezent

Bleotu Vasile prezent

Boabeş Dumitru prezent

Bobeş Marin prezent

Bode Lucian Nicolae prezent

Boghicevici Claudia prezentă

Boiangiu Victor prezent

Boldea Mihail prezent

Bordeianu Dan prezent

Bostan Emil prezent

Bot Octavian prezent

Botiş Ioan-Nelu prezent

Boureanu Cristian Alexandru prezent

Brătianu Matei Radu prezent

233

Brînză William Gabriel prezent

Buciuta Ştefan absent

Bud Nicolae prezent

Buda Daniel prezent

Buda Viorel Vasile prezent

Budurescu Daniel-Stamate

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Zgonea, vă rog să vă opriţi, un moment şi am să-l

rog pe domnul Bănicioiu ca doamna care-l însoţeşte să iasă afară,

pentru că nu cred că este membru al Parlamentului şi nu au voie cei

care nu sunt în Parlament să stea în plen. Aştept să părăsiţi plenul,

doamnă.

Vă rog, domnule secretar.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Putem continua, doamna preşedinte?

Buhăianu-Obuf Cătălin Ovidiu prezent

Doamna Roberta Alma Anastase:

Solicit Secretariatului general şi zonei de pază să intervină.

(Rumoare, vociferări; de la balconul din stânga se aruncă eşarfe

inscripţionate.)

Domnule Zgonea, vă rog să continuaţi procedura.

Buican Cristian prezent

Burcău Doina absent

Burlacu Cristian-Ion prezent

234

Burnei Ion prezent

Buta Sorin Gheorghe prezent

(De la balcon se scandează:”Libertate!” „Libertate!”)

Calimente Mihăiţă prezent

Canacheu Costică prezent

Cantaragiu Bogdan prezent

Cazan Mircea-Vasile prezent

Doamna preşedinte, am o rugăminte. Măcar aici, unde se dau

bilele albe şi negre, să se facă un pic de ordine!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Zgonea, cred că şi într-o parte şi în cealaltă, se

întâmplă lucrurile în acelaşi fel.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

În cealaltă parte nu se dau bile albe şi negre, doamna

preşedinte.

O rugăminte personală, că nu pot să strig, că nu văd dacă

votaţi.

Călian Petru prezent

Călin Ion prezent

Cărare Viorel prezent

Cherecheş Cătălin prezent

Chircu Doiniţa-Mariana prezentă

Chirilă Constantin prezent

Chiriţă Dumitru prezent

Chisăliţă Ioan-Narcis prezent

235

Chiţoiu Daniel prezent

Chiuariu Tudor-Alexandru prezent

Cindrea Ioan prezent

Ciobanu Gheorghe prezent

Ciocan Gheorghe prezent

Cionca-Arghir Iustin-Marinel prezent

Ciucă Liviu-Bogdan prezent

Ciuhodaru Tudor prezent

Coclici Radu-Eugeniu prezent

Coroamă Gheorghe prezent

Covaci Dorel prezent

Cristea Victor prezent

Cristian Horia prezent

Croitoru Cătălin prezent

Damian Ioan prezent

Dascălu Constantin prezent

Derzsi Ákos prezent

Dobre Ciprian Minodor prezent

Dobre Cristina-Elena prezentă

Dobre Victor-Paul prezent

Dolineaschi Andrei prezent

Donţu Mihai-Aurel prezent

Dragomir Gheorghe prezent

Drăghici Mircea-Gheorghe prezent

Drăghici Sonia-Maria prezentă

236

Drăgulescu Iosif Ştefan prezent

Dugulescu Marius Cristinel prezent

Dumitrache Ileana Cristina prezentă

Dumitrescu Cristian-Sorin prezent

Dumitrescu Liana absentă

Dumitrică George Ionuţ prezent

Dumitru Georgică prezent

Dumitru Ion prezent

Duşa Mircea prezent

Edler András-György prezent

Erdei Dolóczki István prezent

Farago Petru prezent

Farkas Anna-Lili prezentă

Fenechiu Relu prezent

Firczak Gheorghe absent

Florea Damian prezent

Florescu Adrian prezent

Frunzulică Doru-Claudian prezent

Fuia Stelian prezent

Gabor Gheorghe prezent

(Huiduieli.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă rog să păstraţi o minimă decenţă în sala de plen şi rog ca

atmosfera încă încinsă din Camera Deputaţilor de ieri noapte să nu ne

237

copleşească.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Ganţ Ovidiu Victor prezent

Gavrilescu Graţiela Leocadia prezentă

Geantă Florian-Daniel prezent

Georgescu Filip prezent

Gerea Andrei Dominic prezent

Gheorghe Tinel prezent

Gherasim Vasile prezent

Ghiţă Cornel prezent

Ghiţă-Eftemie Stelian prezent

Ghiveciu Marian prezent

Giurgiu Mircia prezent

Gliga Vasile Ghiorghe prezent

Göndör Marius-Sorin prezent

Gorghiu Alina-Ştefania prezentă

Gospodaru Gabriel-Dan prezent

Grama Horia prezent

Grosaru Mircea prezent

Gurzău Adrian prezent

Gust-Băloşin Florentin prezent

Hogea Gheorghe prezent

Holban Titi prezent

Holdiş Ioan prezent

Horj Pavel prezent

238

Hrebenciuc Viorel prezent

Iacob-Ridzi Monica Maria absentă

Iacob-Strugaru Stelică prezent

Ialomiţianu Gheorghe prezent

Iancu Iulian prezent

Ibram Iusein prezent

Iftime Dragoş-Adrian prezent

Ignat Miron prezent

Ionescu George prezent

Iordache Florin prezent

Iordache Luminiţa prezentă

Iorguş Zanfir prezent

Irimescu Mircea prezent

Itu Cornel prezent

Jipa Florina Ruxandra prezentă

Jolţa Nicolae prezent

Kelemen Atilla Béla-Ladiszló prezent

Kelemen Hunor prezent

Kerekes Károly prezent

Korodi Attila prezent

Kötö Iosif prezent

Lakatos Petru prezent

Leşe Doru Braşoan prezent

Liga Dănuţ prezent

Longher Ghervazen prezent

239

Lubanovici Mircea prezent

Luca Ciprian-Florin prezent

Lup Mircea Silvestru prezent

Lupu Mihai prezent

Macaleţi Costică prezent

Manda Iulian Claudiu prezent

Manolescu Oana prezentă

Marian Dan Mihai prezent

Marin Mircea prezent

Marinescu Antonella prezentă

Martin Eduard-Stelian prezent

Márton Árpád-Francisc prezent

Máté András-Levente prezent

Mazilu Constantin prezent

Merka Adrian-Miroslav prezent

Militaru Constantin Severus prezent

Mircovici Niculae prezent

Mitrea Manuela prezentă

Mocanu Adrian prezent

Mocanu Vasile prezent

Mocioalcă Ion prezent

Moldovan Carmen Ileana prezentă

Moldovan Emil Radu prezent

Morega Dan Ilie absent

Motreanu Dan-Ştefan prezent

240

Movilă Petru prezent

Munteanu Ioan prezent

Mustea-Şerban Răzvan prezent

Nassar Rodica prezentă

Năstase Adrian prezent

Neacşu Marian prezent

Nechifor Cătălin-Ioan prezent

Neculai Marius prezent

Negoiţă Robert Sorin prezent

Negruţ Clement prezent

Nica Dan prezent

Nica Nicolae-Ciprian prezent

Nicolăescu Gheorghe-Eugen prezent

Nicolicea Eugen prezent

Niculescu Duvăz Bogdan Nicolae

prezent

Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme Oana

prezentă

Nistor Laurenţiu prezent

Niţă Constantin prezent

Niţu Adrian Henorel prezent

Nosa Iuliu prezent

Novac Cornelia Brînduşa prezentă

Oajdea Vasile Daniel prezent

Olar Corneliu prezent

Olosz Gergely prezent

Oltean Ioan prezent

241

Oprea Gabriel prezent

Oprişcan Mihai Doru prezent

Orban Ludovic prezent

Pál Árpád prezent

Palaşcă Viorel prezent

Palăr Ionel prezent

Paleologu Theodor prezent

Pálfi Mozes Zoltan prezent

Pambuccian Varujan absent

Pandele Sorin Andi prezent

Panţîru Tudor prezent

Pardău Dumitru prezent

Păduraru Nicuşor prezent

Păsat Dan prezent

Păun Nicolae prezent

Pâslaru Florin-Costin prezent

Petö Csilla-Mária prezentă

Petrescu Cristian prezent

Petrescu Petre prezent

Pieptea Cornel prezent

Pirpiliu Ştefan Daniel prezent

Plăiaşu Gabriel prezent

Pocora Cristina-Ancuţa prezentă

Ponta Victor-Viorel prezent

Pop Georgian prezent

242

Pop Virgil prezent

Popa Florian prezent

Popa Octavian-Marius prezent

Popeangă Vasile prezent

Popescu Adrian prezent

Popescu Cosmin Mihai prezent

Popescu Dan-Mircea prezent

Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton

prezent

Popov Duşan prezent

Popoviciu Alin Augustin Florin prezent

Postolachi Florin prezent

Potor Călin prezent

Preda Cezar-Florin prezent

Prigoană Vasile-Silviu prezent

Radan Mihai absent

Răţoi Neculai prezent

Rebenciuc Neculai prezent

Resmeriţă Cornel-Cristian prezent

Riviş-Tipei Lucian prezent

Rizea Cristian prezent

Rogin Marius prezent

Roman Gheorghe prezent

Roman Ioan Sorin prezent

Roşca Lucreţia prezentă

Rusu Valentin prezent

243

Sava Andrei-Valentin absent

Săftoiu Ana Adriana prezentă

Săniuţă Marian-Florian prezent

Săpunaru Nini prezent

Sârbu Marian prezent

Scutaru Adrian George prezent

Seremi Ştefan prezent

Seres Denes prezent

Socaciu Victor prezent

Solomon Adrian prezent

Soporan Vasile Filip prezent

Spînu Teodor-Marius prezent

Stan Ioan prezent

Stan Ion prezent

Stan Nicolae prezent

Stanciu Anghel prezent

Stavrositu Maria prezentă

Steriu Valeriu-Andrei prezent

Stoica Mihaela prezentă

Stragea Sorin Constantin prezent

Stroe Ionuţ-Marian prezent

Stroe Mihai

Stroe Radu

prezent

prezent

Stroian Toader prezent

Surdu-Soreanu Raul-Victor prezent

244

Surpăţeanu Mihai prezent

Surupăceanu Mugurel prezent

Şandru Mihaela Ioana prezentă

Ştefan Viorel prezent

Ştirbeţ Cornel prezent

Ştirbu Gigel-Sorinel prezent

Tabără Valeriu absent

Tabugan Ion prezent

Taloş-Gheorghe-Mirel prezent

Tărâţă Culiţă prezent Teodorescu Horia prezent

Timiş Ioan prezent

Tiţa-Nicolescu Gabriel absent

Tîlvăr Angel prezent

Toader Mircea-Nicu prezent

Trăşculescu Alin Silviu

Trandafir Teodora Virginia

prezent

prezentă

Tudose Mihai prezent

Turcan Raluca prezentă

Tuşa Adriana Diana prezentă

Ţaga Claudiu prezent

Ţintean Ioan prezent

Ţîmpău Radu Bogdan prezent

Ţurcanu Florin prezent

Ţurea Răzvan prezent

Uioreanu Horea-Dorin prezent

245

Uricec Eugen Constantin prezent

Vainer Aurel prezent

Varga Attila prezent

Varga Lucia-Ana prezentă

Vasile Aurelia prezentă

Vasilică Radu Costin prezent

Vişan Gelu prezent

Vîlcu Samoil prezent

Vladu Iulian prezent

Vlase Petru Gabriel prezent

Vlădoiu Aurel prezent

Voicu Mădălin-Ştefan prezent

Voicu Mihai Alexandru prezent

Voinescu-Cotoi Sever prezent

Vreme Valerian prezent

Zamfirescu Sorin Ştefan prezent

Zătreanu Dan-Radu prezent

Zgonea Valeriu Ştefan prezent

Zisopol Dragoş Gabriel prezent

Zoicaş Gheorghe prezent

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc domnului deputat Zgonea.

Aş dori să-l invităm pe domnul senator Gheorghe David,

secretarul Senatului, să dea citire listei senatorilor României. După ce

domnul Zgonea va recapitula lista absenţilor.

246

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Îmi daţi voie să strig pe cei care sunt absenţi la prima strigare.

Vă rog frumos.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă rog, domnule secretar.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnul Buciuta Ştefan absent

Doamna Doina Burcău absentă

Doamna Liana Dumitrescu absentă

Domnul Gheorghe Firczak absent

Doamna Iacob-Ridzi Monica Maria absentă

Domnul Morega Dan Ilie absent

Domnul Varujan Pambuccian absent

Şi cu aceasta am încheiat lista.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnule senator Gheorghe David, lista senatorilor României

în ordine alfabetică, vă rog.

Domnul Gheorghe David:

Să vină şi al doilea chestor, domnule preşedinte.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnule senator Gheorghe David, secretarul Senatului va da

citire listei senatorilor români.

Vă rog, domnule senator.

247

Domnul Gheorghe David:

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Rog, o secundă, să şi încercăm să eliberăm această zonă de

acces către chestorii care înmânează bilele. Vă rog foarte mult.

Vrem să creăm un pic spaţiu de trecere pentru cei care vor

veni să voteze. Am remarcat măsurile specifice de monitorizare, dar

un minim culoar de acces aş insista să fie făcut aici.

Domnul Gheorghe David:

În mod excepţional, domnul senator Stănişoară Mihai -

prezent - domnul senator Albert Almos – prezent.

Andrei Florin-Mircea prezent

Andronescu Ecaterina prezentă

Antonescu George-Crin- Laurenţiu

prezent

Arcaş Viorel prezent

Ariton Ion prezent

Badea Viorel–Riceard prezent

Banias Mircea Marius prezent

Bara Ion prezent

Başa Petru

Bădescu Iulian

prezent

prezent

Bălan Gheorghe-Pavel prezent

Belacurencu Trifon prezent

Berca Gabriel prezent

248

Berceanu Radu Mircea prezent

Bîgiu Marian-Cristinel prezent

Bîrlea Gheorghe prezent

Blaga Vasile prezent

Boagiu Anca–Daniela prezentă

Boitan Minerva prezentă

Bokor Tiberiu prezent

Borza Dorel-Constantin- Vasile

prezent

Bota Marius-Sorin-Ovidiu prezent

Calcan Valentin-Gigel prezent

Câmpanu Liviu prezent

Chelaru Ioan prezent

Chirvăsuţă Laurenţiu prezent

Chivu Sorin-Serioja prezent

Chirvăsuţă Laurenţiu prezent

Cibu Constantin-Sever prezent

Cinteză Mircea prezent

Coca Laurenţiu Florian prezent

Constantinescu Florin prezent

Constantinescu Viorel prezent

Cordoş Alexandru prezent

Corlăţean Titus prezent

Crăciun Avram prezent

Cseke Attila-Zoltan prezent

Daea Petre prezent

249

David Cristian prezent

David Gheorghe prezent

Diaconescu Cristian prezent

Diaconu Mircea prezent

Dobra Nicolae prezent

Dumitru Constantin prezent

Fekete-Szabó András-Levente

prezent

Feldman Radu-Alexandru prezent

Filip Petru prezent

Fodoreanu Sorin prezent

Frâncu Emilian-Valentin prezent

Frunda Gyórgy prezent

Găină Mihăiţă prezent

Geoană Mircea-Dan prezent

Ghişe Ioan prezent

Greblă Toni prezent

Grosu Corneliu prezent

Günthner Tiberiu prezent

Gyerkó László prezent

Haşotti Puiu prezent

Hărdău Mihail prezent

Humelnicu Augustin–Daniel

prezent

Ichim Paul prezent

Igaş Traian – Constantin prezent

Ion Vasile prezent

250

Iordănescu Anghel prezent

Jurcan Dorel prezent

Lazăr Sorin–Constantin prezent

Luca Raymond prezent

Mang Ioan prezent

Marcu Gheorghe prezent

Mardare Radu–Cătălin prezent

Marian Ovidiu prezent

Marian Valer prezent

Marko Bela prezent

Mazăre Alexandru prezent

Măgureanu Cezar-Mircea prezent

Mărcuţianu Ovidius prezent

Meleşcanu Teodor-Viorel prezent

Mihăilescu Petru–Şerban absent

Mitrea Elena prezentă

Mitrea Miron – Tudor prezent

Mîrza Gavril prezent

Mocanu Alexandru prezent

Mocanu Toader prezent

Moga Nicolae prezent

Mustăţea Vasile prezent

Mutu Gabriel prezent

Necula Marius–Gerard prezent

251

Nedelcu Vasile prezent

Nicoară Marius–Petre prezent

Nicoară Romeo–Florin prezent

Nicolaescu Sergiu-Florin prezent

Nicula Vasile–Cosmin prezent

Nistor Vasile prezent

Niţă Mihai prezent

Onofrei Orest prezent

Oprea Dumitru prezent

Oprea Mario–Ovidiu prezent

Panţuru Tudor prezent

Paşca Liviu–Titus prezent

Păran Dorin prezent

Pereş Alexandru prezent

Pintilie Vasile prezent

Plăcintă Sorina-Luminiţa prezentă

Pop Gheorghe prezent

Popa Cornel prezent

Popa Mihaela prezentă

Prodan Tiberiu-Aurelian prezent

Prunea Nicolae-Dănuţ prezent

Rosalin Marian-Iulian prezent

252

Rădulescu Cristian prezent

Rădulescu Şerban prezent

Robu Nicolae prezent

Rotaru Ion prezent

Ruşanu Dan-Radu prezent

Ruşeţ Ion prezent

Saghian Gheorghe prezent

Savu Daniel prezent

Sârbu Ilie prezent

Sbîrciu Ioan prezent

Secăşan Iosif prezent

Severin Georgică prezent

Silistru Doina prezentă

Staicu Dumitru-Florian prezent

Şova Dan – Coman prezent

Tămagă Constantin prezent

Toma Ion prezent

Ţopescu Cristian–George prezent

Ţuţuianu Adrian prezent

Udriştoiu Tudor prezent

Urban Iulian prezent

Valeca Şerban Constantin prezent

253

Vasilescu Lia–Olguţa prezentă

Verestóy Attila prezent

Voicu Cătălin absent

Voiculescu Dan prezent

Vosganian Varujan prezent

David Gheorghe prezent

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Lista absenţilor, domnule senator.

Dacă puteţi confirma absenţii.

Domnul Gheorghe David:

Da, am să citesc încă o dată absenţii.

Mihăilescu Petru-Şerban absent

Voicu Cătălin absent

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Cu aceasta, invit membrii Birourilor permanente ale celor

două Camere în sala de Biroul permanent, pentru a putea să numărăm

voturile şi să întocmim procesul-verbal, pentru a fi comunicat

Parlamentului şi naţiunii.

Pentru această perioadă, o scurtă pauză până când vom reveni

cu numărătoarea şi rezultatul votului.

Vă mulţumesc.

254

După pauză

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Stimaţi colegi şi stimate colege,

Numărarea voturilor a fost efectuată.

Îl invit la microfon, pentru anunţul rezultatului şi citirea

procesului-verbal, pe domnul senator Gheorghe David, secretar al

Senatului României.

Domnule senator, vă rog.

Domnul Gheorghe David:

Mulţumesc.

Proces-verbal referitor la rezultatul votului exprimat de către

deputaţi şi senatori asupra moţiunii de cenzură cu tema „Opriţi

genocidul social!” iniţiate de 120 de deputaţi şi senatori, ca urmare a

angajării răspunderii Guvernului asupra Proiectului de Lege privind

unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.

Birourile permanente ale celor două Camere ale

Parlamentului, în temeiul art.32 alin.(4) din Regulamentul şedinţelor

comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, procedând la verificarea

şi numărarea voturilor exprimate de către deputaţi şi senatori, prin vot

secret cu bile, asupra moţiunii de cenzură cu tema „Opriţi genocidul

social!” iniţiate de 120 de deputaţi şi senatori, ca urmare a angajării

răspunderii Guvernului asupra Proiectului de Lege privind unele

măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, au

constatat următoarele: numărul total al deputaţilor şi senatorilor, 471;

255

numărul deputaţilor şi senatorilor prezenţi, 458; numărul total de

voturi exprimate, 428; numărul de voturi anulate, 3; numărul total de

voturi valabil exprimate, 425, din care: voturi pentru, 228; voturi

contra, 197.

Potrivit prevederilor art.113 şi ale art.114 din Constituţia

României, moţiunea de cenzură se adoptă cu votul majorităţii

deputaţilor şi senatorilor, ceea ce reprezintă minimum 236 de voturi

pentru.

Ca urmare a faptului că din totalul de 471 parlamentari au

fost prezenţi 458, din care 228 au votat pentru moţiunea de cenzură,

Birourile permanente constată că nu a fost întrunită majoritatea cerută

de Constituţie pentru adoptarea acestei moţiuni.

Mulţumesc. (Aplauze din partea parlamentarilor aflaţi la

putere.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Daţi-mi voie să menţionez faptul că, în conformitate cu

art.114 alin.(3) din Constituţie, în condiţiile în care moţiunea de

cenzură nu a întrunit numărul necesar de voturi, Proiectul de Lege

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului

bugetar se consideră adoptat.

Dacă pe procedură, domnul lider Toader doreşte să intervină.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte,

La ordinea de zi aveam un punct privind alegerea unui

256

director general interimar la Televiziunea Română. Având în vedere

că mandatul Consiliului de administraţie al Societăţii Române de

Radio expiră la 30 iunie 2010, iar Consiliul de administraţie al

Societăţii Române de Televiziune a fost demis prin Hotărârea

Parlamentului nr.14 din 30.III.2010 şi la 22 martie 2010, Birourile

permanente au decis să fie declanşată procedura de numire a

Consiliului de administraţie al Societăţii Radio din România,

procedură suspendată în şedinţa comună a celor două Camere din 14

aprilie 2010, având în vedere această situaţie, vă propunem ca

procedura de desemnare a Consiliului de administraţie a SRR să fie

continuată şi procedura de desemnare a Consiliului de administraţie al

Societăţii Române de Televiziune să fie declanşată. Iar pentru aceasta

să fie solicitat, potrivit art.19 din Legea nr.41/1994, republicată,

grupurilor parlamentare reunite din cele două Camere, Preşedintelui

României şi Guvernului, personalului angajat al acestei societăţi şi

Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale să facă propuneri prin

care să nominalizeze atât candidaţii pentru posturile de titular, cât şi

pentru posturile de supleant până pe 21 iunie 2010.

Dacă sunteţi de acord cu această propunere, urmează ca

secretariatele generale ale celor două Camere să transmită scrisorile

pentru nominalizările candidaţilor, audierea acestora urmând să fie

făcută de comisiile de specialitate în şedinţă comună, iar avizul comun

motivat să fie prezentat în şedinţa comună a celor două Camere.

Potrivit legii, listele de candidaţi se supun în întregime

votului secret cu bile şi se aprobă cu votul majorităţii deputaţilor şi

senatorilor.

257

Pentru a putea intra în procedura de desemnare a membrilor

Consiliului de administraţie, vă propun, domnule preşedinte, să

supuneţi la vot această propunere, urmând ca grupurile parlamentare

să desemneze propunerile, să intrăm în procedurile pentru desemnarea

conducerii celor două importante societăţi publice.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Pe procedură, doamna Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Ceea ce spune legea la ceea ce vrem să discutăm, în legătură

cu termenul de 60 de zile, se referă la Consiliul de administraţie, şi nu

la directorul care asigură interimatul până la numirea unui consiliu de

administraţie.

Deci, numirea unui director interimar şi ceea ce se propune

este o găselniţă, în condiţiile în care poate că este ultima redută.

Pentru a ne putea lămuri dacă este sau nu este cum a

prezentat domnul Toader, cerem pauză de consultare de o oră,

domnule preşedinte, pentru a putea la grup să vedem cum trebuie să

votăm.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnul Arpad.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

258

Doamna Aura Vasile, dacă m-aţi fi întrebat, v-aş fi răspuns.

S-a solicitat un singur lucru: să se deblocheze ceea ce a fost blocat la

radio, să fie numit Consiliul de administraţie. Vă rog să fiţi atentă.

Deci, asta este propunerea care a fost făcută de domnul

Toader.

Însă am o observaţie, o intervenţie pe procedură.

Doamna preşedinte şi domnule preşedinte,

Astăzi nu v-aţi făcut treaba. Noi, Parlamentul, şi mai ales cele

două mari partide, am reuşit ieri şi astăzi să desfiinţăm instituţia

parlamentară, nu s-o decredibilizăm, am clătinat-o ieri, am desfiinţat-o

astăzi.

Domnule deputat, distins jurist, preşedinte de partid, Ponta,

pe care l-am stimat foarte mult ca jurist,

Domnule Adrian Năstase, fost preşedinte de partid, pe care la

fel l-am stimat ca jurist,

Partidul dumneavoastră astăzi a desfiinţat această Constituţie,

începând de la însăşi instituţia moţiunii de cenzură, a votului secret, de

altfel ambele partide care au impus votul la vedere au desfiinţat însăşi

instituţiile democratice, aşa cum ieri s-a întâmplat la fel, de ambele

partide. De altfel, o intervenţie a unui coleg de-al nostru care striga

„Bolşevici!”, pentru acel coleg poate prea tânăr spun că bolşevicii erau

o majoritate care şi-au impus punctul de vedere pe vremea respectivă.

Menşevicii erau în minoritate. Dar puteţi să verificaţi.

Revenind, deci, din momentul în care acel ceva a apărut

acolo, domnul preşedinte Ponta şi domnul fost preşedinte Adrian

Năstase, pentru mine s-au desfiinţat ca jurişti. Au desfiinţat această

259

Constituţie, iar doamna preşedinte şi domnul preşedinte care n-au

reuşit să ţină în frâu ceea ce s-a întâmplat sus şi nici până acum n-au

reuşit să dispară... tulburarea ordinii în sala de şedinţă, s-au

descalificat din nou pentru mine ca preşedinţi de camere.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Apreciez comentariile dumneavoastră şi sunt convins că

atunci când dumneavoastră sau un coleg din grupul dumneavoastră

vor ajunge să conducă Parlamentul României, o să facă o treabă mai

bună decât noi.

Doresc, de asemenea, pentru a putea să parcurgem toate

etapele procedurale şi de publicitate în urma votului asupra moţiunii

de cenzură, să informez plenul că, în conformitate cu prevederile

art.15 alin.(2) şi (3) din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi

funcţionarea Curţii Constituţionale, s-a depus la secretarii generali ai

Camerei Deputaţilor şi ai Senatului, în vederea exercitării de către

deputaţi şi senatori a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale,

Legea privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului

bugetar.

În acest moment, cei care doresc eventual să atace la Curte

acest text au posibilitatea în cele 48 de ore regulamentare pentru un

eventual atac la Curtea Constituţională.

Ca întotdeauna, în practica noastră, atunci când un lider de

grup solicită pauză de consultări, acest lucru are prioritate, pauză de

consultări până la ora 19,00.

Vă mulţumesc.

260

După pauză

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte,

Sigur, este o zi obositoare. V-aş propune să supuneţi la vot

propunerea pe care am făcut-o pentru începerea procedurilor în

vederea aplicării celor două legi, urmând ca celelalte două puncte să le

amânaţi pentru o dată ulterioară.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

O să aşteptăm şi venirea domnului secretar Zgonea pentru a

putea fi în formaţie completă.

Am să rog să folosim acest interval, pentru că a fost o zi

foarte lungă şi sunt convins că toată lumea are şi alte obligaţii în

această seară.

Să verificăm puţin şi cvorumul de şedinţă ca să fim siguri că

suntem în cvorum, şi am rugămintea să facem în paralel acest lucru

pentru... şi după aceea, evident, dacă suntem în cvorum, vom merge

pe propunerea...

Pot să verific cvorumul de şedinţă în orice clipă consider. Eu

am făcut o propunere constructivă. Dacă vreţi să intrăm în dezbateri

regulamentare...

Domnul Arpad Marton, care este apărătorul Regulamentului

şi Constituţiei.

261

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Într-adevăr, aveţi dumneavoastră această posibilitate ca să

daţi această sarcină celor doi secretari, să verifice cvorumul de

şedinţă. Eu nu doresc să vorbesc despre asta, ci despre o neînţelegere a

ceea ce este propunerea.

Ca să fiu mai clar: în momentul actual, avem la televiziune

un consiliu de administraţie inexistent, cu un preşedinte - director

general care e în vigoare până la noua nominalizare a noului consiliu.

Avem, totodată, un consiliu de administraţie la Radiodifuziune care de

aproape un an are mandate prelungite şi s-a declanşat procedura de

numire a noului consiliu de administraţie conform legii în vigoare,

pentru că încă nu avem o lege nouă.

Deci, noi, pentru că, din păcate, zic eu, această procedură

declanşată o dată de Birourile permanente reunite, pentru că e sarcina

lor, a fost blocată de către plenul Camerei şi Senatului, reunit. Deci,

deblocarea procedurii la Radio s-a solicitat. N-are nicio înrâurire

decizia noastră de astăzi asupra televiziunii. E singura problemă,

având în vedere că se pare că nu vom avea o lege nouă pentru care am

blocat acea numire, cel puţin în timp util.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mâine este votrul final în Senat pe Legea televiziunii,

domnule deputat. Votul final pe Legea televiziunii este programat

mâine în plenul Senatului. Asta pentru a informa în mod corect... nu

pot să spun ce va ieşi din votul Senatului, dar mâine pe poziţia...

262

doamna Boagiu, 4 sau 5, foarte sus în ierarhia dezbaterii în Senat.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Da, este adevărat, dar ştiu şi până când am prelungit

mandatul celor din radio...

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Nu, nu vreau să comentez, am vrut doar să informez colegii,

în principal colegii deputaţi, care n-au urmărit probabil la Senat

dezbaterea. Mâine avem votul final pe Legea televiziunii.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Dar cel puţin din ceea ce cunosc eu, atât la legea nouă care

eventual va fi votată, nu ştiu, evident, e o altă problemă, cât şi din

vechea lege, nu avem timpul necesar ca până când am prelungit

mandatul de la Radio să se poată numi consiliul de administraţie fără

deblocarea acestei proceduri.

Evident, putem să decidem să nu deblocăm această

procedură, procedura rămâne blocată, urmând să mai prelungim

mandatul pentru care va trebui să mai chemăm încă un plen al celor

două Camere reunite, nici o problemă, şi asta se poate realiza. E

decizia plenului actual.

Dar încă o dată vă spun, pentru că eu am înţeles că prin ceea

ce s-a spus aici, era o neînţelegere. S-a cerut doar deblocarea

procedurii blocate de noi în cazul Radiodifuziunii, că la Televiziune

procedura n-am blocat-o noi. Deci, procedura se declanşează de către

Birourile permanente, constatând că nu avem consiliul de

administraţie. Deci, aici, noi nu avem nici un drept de vot.

263

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Doresc să vă informez că în acest moment, în plenul reunit se

află un număr de 187 de senatori şi deputaţi, mult sub cvorumul de

şedinţă. Am toată disponibilitatea, dacă mai există colegi care sunt în

Palatul Parlamentului şi doresc să mai vină, n-am o problemă.

O invit şi pe doamna Turcan, cu o intervenţie probabil pe

procedură, cu precizarea pe care o fac încă o dată, înainte ca doamna

Turcan să ajungă la microfon, că mâine vom da un vot final pe Lege a

televiziunii la Senat. În condiţiile în care această lege va fi adoptată în

forma care iese din comisie, înseamnă că vom avea o nouă regulă a

jocului cu privire la nominalizarea reprezentanţilor societăţii civile şi a

implicării politicului în viitoarele consilii de administraţie. Dacă se

respinge, înseamnă că rămânem pe legea veche şi ne întoarcem,

evident, la procedurile cunoscute în Parlament.

Doamna Turcan, vă rog.

Doamna Raluca Turcan:

Mulţumesc foarte mult.

Şi lăsând la o parte orice interpretare politică, aş dori să ofer

nişte explicaţii pentru ca toată lumea să fie în deplină cunoştinţă de

cauză, ce dorim să se voteze şi care este situaţia exactă la cele două

instituţii.

La Radio, într-adevăr, mandatul a fost prelungit şi pe 30 iunie

expiră. Aşadar, astăzi, printr-o hotărâre a Parlamentului, putem

continua o procedură declanşată de numirea consiliilor de

administraţie, în baza Legii nr.41.

264

La Televiziunea Română, în baza aceleiaşi legi nr.41/1994,

avem un consiliu de administraţie demis, care nu poate sta demis mai

mult de 60 de zile. Chiar dacă în momentul de faţă la Televiziunea

Română există un interimar, care nu are nicio legătură cu consiliul de

administraţie, un consiliu de administraţie nu poate sta demis, în baza

art.26, mai mult de 60 de zile.

De aceea, astăzi vin în faţa dumneavoastră şi vă rog, domnule

preşedinte, să analizaţi cu maximă atenţie situaţia gravă în care se află,

în momentul de faţă, televiziunea publică, şi anume, că începând cu

data de 1 iunie, când au expirat cele 60 de zile de la demiterea

consiliului de administraţie, practic, nu mai există o conducere validă.

De aceea, propunerea colegului meu, domnul Mircea Toader,

era să ieşim din această stare de ilegalitate şi să declanşăm procedura

de numire, printr-o hotărâre a Parlamentului, care bate o decizie a

Birourilor reunite, bineînţeles, ca şi la televiziunea publică să se facă

numirile în consiliile de administraţie.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, doamna deputat, doamna preşedinte.

Domnul Zgonea, pe procedură.

Observ că tonul este mult mai calm şi mai relaxat în această

parte a dezbaterii.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule, ştiţi foarte bine. Alţii sunt cei care sunt mici şi

agitaţi.

Dragi colegi,

265

Eu respect punctul de vedere al preşedintei Comisiei pentru

cultură, arte, mijloace de informare în masă şi cred în buna

dumneavoastră intenţie de a crea un consiliu de administraţie.

Noi am atras atenţia în acea şedinţă de plen reunit, că dacă nu

creăm toate procedurile la momentul oportun, spre finalul acestei

sesiuni parlamentare, va fi foarte greu să găsim un cvorum de şedinţă.

Din varii motive, tactica aceasta aţi folosit-o şi dumneavoastră ani de

zile, nu trebuie să vă supăraţi pe ea.

Atâta timp cât nu există un dialog între grupurile

parlamentare pe această temă şi vrem să impunem, aşa cum am făcut

şi ieri în Camera Deputaţilor, o soluţie pe care noi o considerăm

fericită, pentru că noi, astăzi, considerăm că toate lucrurile sunt doar

ale noastre, bineînţeles că vedeţi ce se întâmplă: aveţi 180 de colegi cu

mine în sală şi cu doar 2 colegi de la grupul deputaţilor declaraţi

independenţi. Indiferent cât de mult – trei, scuzaţi-mă – aţi dori

dumneavoastră, nu aveţi un cvorum de şedinţă, ca ceea ce faceţi

dumneavoastră să fie statutar.

Eu vă propun, totuşi, ca o soluţie de compromis, ca

săptămâna viitoare, sau – eu ştiu – dacă vreţi, când consideraţi

oportun, să aveţi o întâlnire cu liderii grupurilor parlamentare şi un

Birou permanent reunit, în care să stabilim aceste chestiuni. Nu este

singura problemă în suspans.

Nu intru în dialog politic. Poate aş avea şi eu foarte multe

argumente, şi la Radio şi la Televiziune, despre cum înţeleg unii

colegi ai noştri să facă politica editorială, dar nu cred că este nici

rostul, nici locul astăzi.

266

Ceea ce vă cer eu dumneavoastră, cu tot respectul, este să

constataţi că această şedinţă, în acest moment, nu este statutară şi că

putem să găsim o soluţie, în aşa fel încât data viitoare, cu acordul

colegilor parlamentari şi direct, cum a fost şi la moţiune, să fie o

şedinţă statutară, domnule preşedinte.

Vă mulţumesc şi vă urez o seară plăcută.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc şi eu.

Mâine, după ce vom vedea rezultatul votului din Senat, am

s-o consult pe doamna preşedinte Anastase şi liderii de grupuri din

cele două Camere pentru calea de urmat.

Nimeni nu doreşte să producem o paralizie prelungită într-o

instituţie atât de importantă, dar haideţi să vedem şi ce formă de lege

iese mâine din a doua Cameră şi vom stabili după aceea paşii de

urmat.

Vă mulţumesc foarte mult.

Declar închisă şedinţa noastră de plen reunit de astăzi.

Şedinţa s-a încheiat la ora 19,25.