SIMPOZIONUL ANUAL DE ISTORIEªI CIVILIZAÞIE BANCARÄCRISTIAN POPIªTEANU“

CU TEMA„ANIVERSAREA A 135 DE ANI

DE LA ÎNFIINÞAREABÃNCII NAÞIONALE A ROMÂNIEI“

Joi, 16 aprilie 2015, în Sala „Mitiþã Constantinescu“ a Bãncii Naþionale a României, s-audesfãºurat lucrãrile unei noi ediþii, a XXIII-a, a Simpozionului organizat anual de BancaNaþionalã a României ºi Fundaþia Culturalã Magazin Istoric.

Comunicãrile prezentate au abordat aspecte semnificative ºi mai puþin cunoscute dinistoria „Bãtrânei Doamne“: semnificaþia momentului constituirii Bãncii Naþionale a Românieiºi modul cum este preþuitã istoria acestei importante instituþii dupã 135 de ani de existenþã;procesul de digitizare a Arhivei B.N.R.; personalitatea lui Eugeniu Carada, ctitorul BãnciiNaþionale; B.N.R. în contextul marilor evenimente din secolul trecut; soarta sucursalelor B.N.R.în marile momente de cumpãnã ale istoriei; tentativele de recuperare fãcute de polonezi pentrustocul de aur aflat în depozit la B.N.R. în timpul celui de Al Doilea Rãzboi Mondial.

În partea a doua a manifestãrii, s-au acordat premiile Fundaþiei Culturale Magazin Istoricpentru cãrþi de istorie apãrute în anul 2014.

Participanþilor le-a fost prezentat ºi oferit numãrul special al revistei Magazin istoric,dedicat acþiunilor organizate la Varºovia cu prilejul împlinirii a 75 de ani de la salvareaaurului polonez ºi de la Marele refugiu polonez în România.

Ediþia a XXIII-a

Fotografie de Lucian Tudose

DE LA PUNGA CU BANILA PORTOFEL

Simpozionul de istorie ºi civilizaþie bancarã „Cristian Popiºteanu“, una dintre manifestãrilenoastre de suflet, a ajuns la cea de-a XXIII-a ediþie ºi este organizat, ca în fiecare an, cu prilejulzilei Bãncii Naþionale a României. Noi considerãm cã aceastã datã coincide cu publicareaLegii de înfiinþare a Bãncii Naþionale în Monitorul Oficial, la 17/29 aprilie 1880.

Ediþia din acest an va face cunoscute publicului lucruri noi despre istoria Bãncii Naþionalea României, reunite sub tema „Aniversarea a 135 de ani de la înfiinþarea Bãncii Naþionale aRomâniei“.

În continuare, o sãmã opresc asupra

câtorva momente ineditelegate de efortul de în-fiinþare ºi funcþionare aBãncii Naþionale a Româ-niei în anul 1880. Aºa cumveþi vedea, avem acumun acces modern, multmai facil, la bogata ar-hivã a Bãncii Naþionalea României ºi e bine capublicul sã afle lucrurilenoi pe care le-am desco-perit.

„Legea pentru înfiin-þarea unei bãnci de scomptºi circulaþiune“ a fost pu-blicatã în Monitorul Ofi-cial din 17/29 aprilie 1880.Intrarea în vigoare a legiinu a fost însã decât un moment, este adevã-rat important, pe complicatul drum al în-fiinþãrii, al organizãrii ºi, mai ales, al func-þionãrii eficiente a unei instituþii complexe ºifoarte greu de înþeles atunci. Dupã aproapedouã decenii de dezbateri, marcate de puter-nice controverse, cu privire la oportunitateaîntemeierii unei bãnci naþionale, în primãvaraanului 1880, într-o succesiune rapidã deevenimente, era înfiinþatã Banca Naþionalã aRomâniei, definitã ca „bancã de scompt ºicirculaþiune“.

Anterior zilei de 17 aprilie 1880 (era înSãptãmâna Mare a Paºtelui, într-o zi de joi),s-a manifestat un consistent efort al elitei po-litice româneºti pentru înfiinþarea Bãncii

Naþionale. Dupã aceastãdatã, s-a înregistrat un altefort, acela de organizareefectivã a noii instituþii.

Cu un prestigiu politicconsolidat de obþinereaIndependenþei Naþionale,la 27 februarie/10 martie1880, Ion C. Brãtianu,preºedintele Consiliuluide Miniºtri, a depus înParlament proiectul Legiiconstitutive a Bãncii Na-þionale a României.

Prezentând „Ex-punerea de mo-

tive“, deputatul GheorgheChiþu sublinia cã „poste-ritatea va lua cu recunoº-tinþã act în analele ei cã

România ºi-a dobândit astãzi instituþiuneaunei Bãnci Naþionale, prin propunerea gu-vernului conservator ºi prin stãruinþele ºisforþãrile partidului ºi guvernului liberal.Aceastã împrejurare onoreazã egal ºi pe ceicare au luat iniþiativa propunerii ºi pe acei caredin propunere au fãcut o realitate“. De ase-menea, se mai arãta cã „atât principiileconstitutive, cât ºi instrumentele mecanis-mului trebuincios funcþionãrii ei au fost luatede noi aproape în totul din legea constitutivãa Bãncii Naþionale din Belgia, care, într-unspaþiu relativ scurt, de 30 de ani, a dat aceleimici, dar fericite þãri, cele mai frumoase ºi maistrãlucite rezultate“. Banca Belgiei a repre-zentat modelul de organizare ºi pentru o altã

Fotografie de Lucian Tudose

bancã, situatã încealaltã parte alumii, este vorbadespre Banca Ja-poniei. Este inte-resant cã ºi înte-meietorul BãnciiJaponiei, ca ºi Ca-rada, a refuzat sã fieguvernator.

A u urmatacþiunile

practice de orga-nizare concretã ainstituþiei. Foarterepede au fost an-gajaþi primii funcþionari ºi au fost publicateStatutele B.N.R. în Monitorul Oficial, la 25mai/6 iunie 1880. În 15/27 ºi 16/28 iulie 1880a avut loc prima Adunare Generalã aAcþionarilor B.N.R. ºi s-a constituit SocietateaAcþionarilor B.N.R., la care a fost prezent ºiprim-ministrul Ion C. Brãtianu, care l-aprezentat acþionarilor pe primul guvernatorIon I. Câmpineanu (cel al cãrui portret deschideGaleria guvernatorilor din Palatul B.N.R.Lipscani), fiul colonelului Ion Câmpineanu.Ion C. Brãtianu a apelat la el, dupã ce nu reuºisesã-l convingã pe Eugeniu Carada sã accepteaceastã demnitate. Carada, un personajoarecum conflictual, se certase cu Carol I ºifusese în spatele miºcãrii de la Ploieºti, dar, învara anului 1880, el era deja la Paris, undeîncerca sã rezolve problema tipãririi primelorbilete ale B.N.R.

Aceasta a fost marea schimbare adusã princrearea B.N.R.: tipãrirea banilor de hârtie, cuacoperire în metale preþioase. Dacã ar fi sãcomparãm aceastã adevãratã revoluþiemonetarã cu cea din zilele noastre, a fost unamai puternicã decât introducerea carduluidupã 1990, deoarece presupunea ca vânzãto-rul unei mãrfi sã accepte plata acesteia înbancnote. Atunci când primul negustor de peCalea Victoriei a acceptat cele dintâi bileteale Bãncii, lumea s-a adunat ca la spectacol.Este adevãrat cã negustorul s-a grãbit apoi sãmeargã la ghiºeele Bãncii pentru a convertibancnotele B.N.R. în monete de aur, ceea ce

asigura elementulde credibilitate, darprimul pas fusesefãcut.

S-a pãstrat înarhiva noastrã pro-cesul-verbal al pri-mei Adunãri Gene-rale, în cadrul cã-reia acþionarii auales pe cei patrudirectori ºi patrucenzori ai BãnciiNaþionale, pe careaveau dreptul sã-ialeagã, pe lângã ceidoi directori ºi trei

cenzori numiþi de Guvern, ca urmare aparticipãrii statului cu o treime la constituireacapitalului bãncii. Organizarea a douã tururide scrutin a determinat prelungirea adunãriimult dupã miezul nopþii. Iatã un pasaj dinacel proces-verbal: „Urmând a se proceda la oa doua votare, deoarece ceilalþi doi directoriºi cel de-al patrulea cenzor n-au întrunitmajoritatea absolutã, ºi având în vedere cãºedinþa, deschisã în ziua de 15 iulie la 9 oredimineaþa, a durat pânã azi, 16 iulie, la 4 oredimineaþa, s-a dispus a se suspenda ºedinþapentru opt ore, anunþându-se redeschidereatuturor domnilor acþionari pentru ora 11dimineaþa“ (probabil erau obosiþi, cãci n-aucalculat corect, între ora 04.00 ºi ora 11.00sunt doar ºapte ore!).

Dacã în primul tur au fost votaþidirectorii Theodor ªtefãnescu ºi

Theodor Mehedinþeanu ºi cenzorii ªtefanIoanid, Menelas Ghermani ºi Emanuel HillelManoah, dupã „despuierea“ celui de-al doileascrutin, s-a constatat cã voturile acþionarilorau fost în favoarea directorilor Emil Costinescuºi Dimitrie Bilcescu ºi a cenzorului ConstantinAngelescu. „Prin alegerile de mai sus – se în-cheie procesul-verbal – complectându-separtea a III-a a ordinei zilei, domnu guvernatora ridicat ºedinþa la ora 10 seara“.

Dincolo de aceste amãnunte, care conservãritmurile unei alte epoci, avem însã ºi odescriere de ansamblu a acestui moment în

Casa din Slãviteºti a Petriþei, mama lui Eugeniu Carada

Momentul inaugurãrii ansamblului statuar, în 1924, ºi ansamblul restaurat

ziarul liberalilor, la care lucrase ºi Carada,Românul, în care se putea citi: „Niciodatã,pentru nicio întreprindere economicã nu s-auvãzut întrunite la un loc un aºa mare numãr depersoane, de la bãrbaþii cei mai avuþi ai þãriipânã la omul cel mai sãrac, care a economisito micã sumã, ban cu ban“.

Directorii ºi cenzorii aleºi de acþionariîmpreunã cu cei desemnaþi de Guvern

s-au întrunit în prima ºedinþã a Consiliuluigeneral la 24 iulie/5 august 1880. Procesul-verbal întocmit cu acel prilej ne spune ceprobleme s-au aflat pe ordinea de zi, respectiv:mutarea provizorie a Bãncii, care ocupa câtevacamere închiriate de Senat în clãdireaUniversitãþii, la sediul Creditului FunciarRural, din strada Colþei, o clãdire care existãîncã; citirea raportului trimis de EugeniuCarada, delegatul Guvernului ºi reprezentantulB.N.R. la Paris, prin care acesta solicitaautorizaþia de a comanda materialul tipograficnecesar imprimeriei Bãncii. Consiliul aîncuviinþat comanda ºi l-a autorizat pe Caradasã-ºi continue în strãinãtate misiunea sa.

De altfel, multitudinea aspectelor pre-supuse de organizarea Bãncii, precum ºi rolullui Eugeniu Carada în acest proces pot fireconstituite prin coroborarea informaþiilor dinaceste procese-verbale cu cele aflate în co-respondenþa purtatã între guvernatorul Ion I.Câmpineanu ºi Eugeniu Carada. Aceastãcorespondenþã s-a pãstrat în Arhiva noastrã,unde se aflã ºi mai multe facturi pentru plãþileefectuate de Carada la Paris, acolo unde locuiapentru moment pe Rue de Gramont nr. 2, la

Hotel du Périgord. Pentru ilustraþie, am alesdouã dintre ele, una de la firma Marinoni, carea furnizat Bãncii Naþionale douã prese pentruimprimarea biletelor, ºi cealaltã, de la firmaFoucher Frères pentru furnizarea materialuluitipografic. Carada a cumpãrat tot ce era maibun în acea vreme.

A doua zi dupã menþionata ºedinþã aConsiliului general, la 25 iulie/6

august, guvernatorul Ion I. Câmpineanu i-ascris lui Eugeniu Carada pentru a-l înºtiinþacã au fost aprobate de Consiliul general alB.N.R. contractele încheiate pentru realizareaacþiunilor ºi biletelor Bãncii, precum ºi faptulcã s-a admis imprimarea biletelor de bancã înþarã. La 2/14 august, Carada se grãbea sã-irãspundã lui Câmpineanu. Scrisoarea are patrufile din care am ales câteva pasaje:

„Domnule Guvernatore,La adresa Domniei Voastre […], am onoarea

a rãspunde cã, onoratu de încrederea ad-ministraþiunii Bãncei Naþionale a României,voiu continua a-i da tot concursul meu aicea,pe câtu timpu va fi trebuinciosu pentru termi-narea comenzilor de materiale ºi îndrumareatuturor lucrãrilor relative la fabricarea biletelor.

În consecinþã, mã grãbesc a vã facecunoscut cã fabricarea filigranelor se urmeazãcu toatã celeritatea posibilã la Banca Francieiºi cã fabricarea hârtiei se va urma conformcontractului ºi câtu se poate mai repede. Înseptembrie vomu începe a avea hârtia de20 lei gata de expediere […] Construcþiuneamaºinilor pentru imprimerie încã nu va fiterminatã decâtu pe la noiembrie, cãci, aºa

Sediul Creditului Funciar Rural

precum am arãtatu în raportul meu de la 2 iulie,aceastã construcþiune cere pentru unele aparatedouã sau trei luni ºi pentru altele chiar maimult […] Binevoiþi, Domnule Guvernatore, aprimi asigurarea înaltei mele consideraþiuni.“

La 5/17 septembrie 1880, a avut locprima ºedinþã a Consiliului de Ad-

ministraþie al Bãncii, care a luat mai multedecizii, printre care: înºtiinþarea lui Euge-niu Carada sã includã printre materialeletipografice comandate ºi douã serii de cifrepentru numerotarea biletelor de bancã; ex-pedierea, la Paris, a semnãturilor tuturormembrilor Consiliului de administraþie pentrua fi gravate; executarea, la Paris, a sigiliu-lui Bãncii, în vederea obþinerii unei formeîngrijite, adaptate la maºina de timbrat ce urmasã fie achiziþionatã tot de la Paris. Se decide cãsigiliul va purta de jur-împrejur inscripþia„Banca Naþionalã a României“, iar în mijloc omonogramã cu iniþialele BNAR; întocmireaunei scrisori prin care i se solicitã lui Euge-niu Carada urgentarea demersurilor sale vi-zând fabricarea hârtiei ºi executarea plan-ºelor ºi a cliºeelor pentru tipãrirea în þarã aprimelor bilete de bancã, precum ºi achi-ziþionarea cernelurilor necesare; plecareala Paris a directorului Th. ªtefãnescu, pen-tru a studia la faþa locului organizarea BãnciiFranþei. Profesor de contabilitate la ªcoalaSuperioarã Comercialã de Bãieþi din Bucu-reºti, Theodor ªtefãnescu a fost primul di-rector al Serviciului contabilitate ºi celcare a organizat contabilitatea Bãncii Na-þionale a României dupã model francez.

Se cuvine sãsubliniez câtevaaspecte privind ro-lul lui Eugeniu Ca-rada în înfiinþareaB.N.R. În 1880 ºi1881, deºi nu era laBucureºti, aproapecã nu este întrunirea conducerii Bãnciicare sã nu men-þioneze numele luiCarada. De aceea,noi îl considerãm

„pãrintele Bãncii Naþionale“ ºi ne strãduimsã-i conservãm memoria, atrãgând atenþiaasupra meritelor sale incontestabile. Chiar dela dispariþia sa, în februarie 1910, cei care l-aucunoscut au gândit omagierea lui post-mortemca pe aceea a unui model, aºa cum rosteaviitorul guvernator I.G. Bibicescu în 1910: „atrãit Carada o viaþã de muncã cum puþini aumuncit; o viaþã de luptã cum puþini au luptat;o viaþã de sacrificii cum nu ºtiu sã fie altul casã fi fãcut; ºi toate: viaþã, muncã, luptã ºi sa-crificii, toate au fost închinate binelui pu-blic!“. În 1924, a fost inaugurat, în colþul grãdi-nii Bãncii, la intersecþia strãzilor Lipscani ºiEugeniu Carada, ansamblul statuar ce includeabustul din bronz realizat de sculptorul ErnestDubois. În 1937, a fost inaugurat monumentulde la Craiova, realizat de Mihai Onofrei. Peacest monument au fost inscripþionate ºi cele-brele cuvinte ale lui Carada: „Pentru Românialiberã oricând, oricum, cu oricine ºi contraoricui“.

Instaurarea regimului comunist a dus lademolarea ºi dispariþia bustului de la

Bucureºti, iar întâlnirea mea cu EugeniuCarada a avut loc înainte de 1989, când pro-fesorul Costin Murgescu m-a trimis sã cautacest bust. Profesorul Murgescu a fost cel carel-a redescoperit pe economistul Carada, înpofida scrierilor puþine ale celui din urmã.

Dupã ce am încercat, fãrã succes, sã iden-tificãm bustul undeva în Bucureºti, aruncat învreun depozit sau în vreo curte, Consiliul deAdministraþie al B.N.R. a hotãrât, în 2007-2010, sã se realizeze, dupã schiþele originale,

pãstrate în arhivaB.N.R., restaurareaîntregului ansam-blu, pe care l-aminaugurat în anul2013. Cu acelaºiprilej, am publicatºi volumul EugeniuCarada. Corespon-denþã ºi mãrtu-rii inedite. Acesteeforturi au fost pre-lungite cãtre tânãrageneraþie, mai ales

Arhiva B.N.R., aºa cum aratã astãzi

cã, din nefericire, audispãrut atât casamamei lui Carada dinSlãviteºti, jud. Vâlcea,cât ºi casa lui Ca-rada din Bucureºti, dinstrada Pitar Moº. Deaceea, am convenit cureprezentanþii Inspec-toratului ªcolar Vâl-cea, judeþul de undevine familia mamei luiCarada, Petriþa, sã or-ganizeze câte un colþ documentar „EugeniuCarada“ la câteva ºcoli din judeþ.

Revenind la evenimentele din toamnaanului 1880, pentru cã tipãrirea

primelor bilete ale Bãncii s-a dovedit foartelaborioasã, la 9/21 septembrie 1880, Consiliulgeneral a decis aplicarea însemnelor B.N.R.pe biletele ipotecare aflate în rezerva Ministe-rului de Finanþe ºi punerea lor în circulaþie cabancnote ale Bãncii. Biletele ipotecare fu-seserã emise pentru finanþarea Rãzboiului deIndependenþã. Pânã la intrarea în circulaþie aprimelor bancnote, acestea au circulat caînlocuitori ai biletelor de bancã.

De asemenea, în toamna anului 1880, aufost luate ºi alte decizii importante, dintre caream reþinut: dezbaterea ºi aprobarea Regu-lamentului interior, care reglementa: capitalulºi operaþiunile Bãncii; bilanþul ºi bugetul;atribuþiile Consiliului de Administraþie, aleConsiliului general, ale Adunãrii generale aacþionarilor, ale comisarului Guvernului; atri-buþiile celor ºapte servicii din Centrala B.N.R.(respectiv: Secretariatul general; Serviciulscont; Serviciul acþiuni, fonduri publice, depo-zite ºi împrumuturi; Serviciul fabricarea ºicontabilitatea biletelor de bancã; Contabili-tatea generalã; Casieria; Controlul general).S-au fixat ºi taxele pentru: scont – 5% pe an,lombard – 6% pe an, avansuri pe bucãþi de aurºi argint – 4% pe an.

La 30 noiembrie, ziarul Curierul financiaranunþa punerea în circulaþie a biletelor ipo-tecare cu supratipar, iar a doua zi, la 1/13decembrie 1880, ghiºeele Bãncii au fostdeschise publicului. Entuziast, ziarul Românul

titra: „cifra afacerilordin aceastã zi a între-cut, dupã cât ni se asi-gurã, toate aºteptãrile“.

La 31 decembrie1880 (stil vechi), înconformitate cu primulbilanþ al B.N.R., da-tele contului de profitºi pierderi arãtau, subsemnãtura directoruluiTheodor ªtefãnescu,cã în luna decembrie

1880, cheltuielile B.N.R. fuseserã de 79.567lei, iar veniturile de 119.399 lei.

O sã depãºesc graniþa anului 1880, pentrua spune cã în primele luni ale anului urmãtors-au mai întâmplat douã evenimente foarteimportante. Au fost emise primele bilete aleB.N.R.: biletele de 20, 100 ºi 1.000 lei, tipãriteîn imprimeria instalatã în clãdirea CredituluiFunciar Rural. Ele au intrat treptat în viaþacotidianã a românilor. La 1/13 martie 1881(Craiova ºi Iaºi) ºi la 16/28 martie 1881 (Galaþiºi Brãila) au fost deschise primele patrusucursale.

Astfel, deºi nu trecuse un an de lapublicarea legii de înfiinþare a Bãn-

cii, în martie 1881 instituþia era organizatã,funcþiona ºi începea sã producã revoluþiamentalã reprezentatã de înlocuirea moneteisunãtoare cu biletele de bancã, asigurând, înacelaºi timp, prin creditul de scont, capitalulieftin atât de necesar modernizãrii economieiromâneºti. A fost revoluþionara trecere de lapunga cu bani la portofel (din francezul porte-feuille), un proces mai amplu decât introdu-cerea cardului bancar în anii ’90, dar care adurat mai puþin decât cel din urmã.

Astãzi, când marcãm 135 de ani de la în-fiinþarea Bãncii Naþionale a României, pu-tem enumera câteva înfãptuiri menite sãpãstreze patrimoniul istoric al instituþieinoastre.

Despre arhiva ºi biblioteca B.N.R.În anii ’90, condiþiile de pãstrare a docu-

mentelor ºi dotãrile din Arhiva istoricã a B.N.R.se situau la nivelul anilor ’50. Spaþiul era insu-

ficient, existau chiarºi zone insalubre, iardotarea tehnicã erainexistentã.

Pentru con-servarea a-

cestui tezaur docu-mentar potrivit exi-genþelor contempo-rane, Banca Naþionalãa fãcut eforturi deo-sebite. Astfel, depo-zitele Arhivei B.N.R.au fost reamenajate ºidotate cu mijloace de pãstrare ce asigurãconservarea în cele mai bune condiþii a patri-moniului nostru documentar. În plus, în pre-zent, se deruleazã un amplu program pentrudigitizarea ºi microfilmarea arhivei istorice,astfel încât acest tezaur documentar sã fie înegalã mãsurã protejat în faþa deteriorãrii prici-nuite de trecerea timpului ºi accesibil publicu-lui interesat de istoria Bãncii centrale ºi asistemului bancar din România. Puþineinstituþii se pot mândri cu o astfel de arhivãatât din perspectiva valorii documentelor, câtºi din aceea a condiþiilor moderne de conser-vare a documentelor ºi de acces la informaþiileconþinute de acestea.

Biblioteca B.N.R. a cunoscut, de ase-menea, un semnificativ proces de îmbu-nãtãþire, dupã ce a fost distrusã în anii ’50 aisecolului trecut, asemenea multor biblio-teci din România, când au fost arse nu-meroase cãrþi valoroase. Astãzi, Bibliotecaeste frumoasã ºi accesibilã, fondul sãu decarte numãrând 18.668 volume. Am des-fãºurat un întreg efort de recuperare a fon-dului de carte al vechii biblioteci. Proba-bil, actuala bibliotecã va deveni una decarte veche ºi vom organiza o bibliotecãelectronicã. De asemenea, un aspect caremeritã menþionat este legat de faptul cãne-am ocupat de apariþia unor lucrãri va-loroase.

În Biblioteca B.N.R. avem colecþia com-pletã a lucrãrilor editate între 1938 ºi 1942sub titlul „Biblioteca monetarã, economicã ºifinanciarã“. În 1992 tradiþia a fost reluatã ºi

am refãcut colecþia„Biblioteca BãnciiNaþionale a Româ-niei“, în care, pânã înanul 2009, au apãrut40 de titluri. Anul tre-cut a fost inauguratão nouã serie a acesteicolecþii. Noua serie aînceput cu volumullui Victor Slãvescu,Istoricul Bãncii Na-þionale a României(1880-1924), iar anulacesta am inaugurat

evenimentele consacrate celor 135 de ani aiBãncii cu Virgil Madgearu, Curs de economiepoliticã.

Pentru cã este un moment de bilanþ, dorescsã menþionez, în final, cã B.N.R. are grijã nunumai de patrimoniul ei istoric, cultural ºiimobiliar, ci ºi de patrimoniul natural pe carel-a moºtenit. Dacã în 2010 am „dat seamã“ cuprivire la refacerea celor trei palate ale Bãnciiºi a mai multor sucursale, acum, la aniversareaa 135 de ani, dãm seamã de maniera în care amconservat Parcul cu platani, din Bucureºti.Acolo se aflã exemplare aduse din Franþa întimpul lui Alexandru Ioan Cuza. Încercãmsã-i salvãm pe cei bãtrâni, dar, în acelaºi timp,am iniþiat, împreunã cu doamna Graþiela Ga-vrilescu, ministrul Mediului, ºi domnul SorinCâmpeanu, ministrul Educaþiei ºi Cercetãrii,o acþiune de plantare a unor arbori noi, pentrua-i înlocui pe cei care nu mai rezistã. Când afost creat, parcul era situat la marginea oraºului.Azi, a ajuns una dintre puþinele oaze deverdeaþã, în centrul unei metropole care a fostodatã plinã de verdeaþã.

Din perspectiva celor 135 de ani, putemspune cã Banca Naþionalã a României este oinstituþie maturã care a împãrtãºit din plindestinul naþional ºi, parafrazându-l pe NicolaeIorga, am sã adaug cã „pentru a putea trãi înviitor“, o instituþie „trebuie sã capete conºtiinþatrecutului sãu“.

Mugur ISÃRESCU,Guvernatorul Bãncii Naþionale a României

Sãdirea unor noi arbori în Parcul cu platani

ARHIVA ISTORICÃ DIGITIZATÃA BÃNCII NAÞIONALE A ROMÂNIEI

Banca Naþionalã a României pãstreazã în depozitele arhivei proprii un important fond dedocumente rezultate din activitatea institutului de emisiune începând de la înfiinþarea sa în1880, de la care aniversãm trecerea a 135 de ani. O parte a acestui fond arhivistic prezintã, prininformaþiile conþinute, interes pentru cercetarea istoricã. Numeroºi cercetãtori solicitã în prezentposibilitatea de a studia aceste documente, preocupaþi fiind de problematica rezultatã din istoriaBãncii Naþionale ºi a sistemului bancar din România, ca parte a istoriei noastre naþionale ºi careper în racordarea societãþii româneºti la ritmurile istoriei europene ºi mondiale prin rolulasumat de institutul de emisiune în modernizarea societãþii.

De-a lungul existenþei sale, BancaNaþionalã a României a clãdit o

adevãratã tradiþie în protejarea ºi promovareavalorilor culturale, inclusiv a celor aflate înpatrimoniul propriu, fondul documentarpãstrat în arhiva institutului de emisiune pu-tând fi considerat ca un adevãrat al doileatezaur al Bãncii. Urmând aceastã tradiþie,prevederile legislaþiei arhivistice naþionalereferitoare la pãstrarea documentelor cu valoaredeosebitã, precum ºi recomandãrile formulatela nivel internaþional de forurile europene ºimondiale în domeniul arhivisticii, BancaNaþionalã a României manifestã o grijãdeosebitã pentru conservarea arhivei proprii.În ultimele douã dece-nii, arhiva Bãncii a tre-cut printr-un amplu pro-ces de modernizare. De-pozitele destinate pãs-trãrii documentelor aufost dotate cu echipa-mente de arhivare mo-derne, menite a asigurapãstrarea fondurilor dedocumente în cele maibune condiþii.

Aceastã preocupare afost generatã în egalãmãsurã de grija pentruconservarea documen-telor, cât ºi de dorinþa dea se asigura accesul câtmai larg la informaþiilecuprinse în arhiva isto-ricã. Pornind de la aceste

deziderate, în anul 1998 a fost demaratprocesul de constituire a fondului de asigurarea documentelor cu valoare istoricã din arhivaB.N.R., prin scanarea ºi microfilmarea acestora.

Au fost cuprinse în acest proiectdocumentele create de-a lungul

timpului de structurile de conducere aleBãncii Naþionale (Consiliul de Administraþie,Consiliul general, Consiliul de cenzori, Adu-narea generalã a acþionarilor). Printre docu-mentele scanate putem regãsi mãrturii privindcele mai importante momente din istoriaBãncii, începând cu deciziile privind stabilireanivelului taxei scontului, continuând cu dez-

baterile din anul 1916referitoare la evacuareatezaurului B.N.R. la Mos-cova, realizarea Unificã-rii Monetare în primiiani de dupã Primul Rãz-boi Mondial, etatizareainstitutului de emisiuneîncepând cu 1 ianuarie1947 etc. Au fost, de ase-menea, digitizate docu-mentele create de câtevadintre departamenteledin structura institutu-lui de emisiune, printreacestea Secretariatul Bãn-cii, unde putem regãsi ºicorespondenþa purtatã înanul 1880 de EugeniuCarada, unul dintre cti-torii institutului nostru

Actul de fundaþie depus latemelia Palatului Bãncii Naþionale a României

Ofertã a firmei Bradbury Wilkinson privindtipãrirea acþiunilor Bãncii Naþionale, octombrie 1880

de emisiune, cu Ion I. Câmpineanu, primulguvernator al B.N.R. Efortul pentru scanareaºi microfilmarea arhivei istorice a cuprins ºidocumentele create în perioada interbelicã deServiciul de studii al B.N.R., printre acesteanumãrându-se referate, documentãri, studiisemnate de personalitãþi în domeniul financiar-bancar, dintre care amintim pe Costin C.Kiriþescu, autorul lucrãrii Sistemul bãnesc alleului ºi precursorii lui, precum ºi pe MihailGrigore Romaºcanu, cunoscut pentru volumuldedicat tezaurului României evacuat laMoscova în anii Primului Rãzboi Mondial.

Pe aceastã cale au fost realizate copiidigitale ºi pe microfilm pentru

aproximativ 40% dintre documentele cuvaloare istoricã pãstrate în arhiva BãnciiNaþionale. Copiile digitale ale documentelordin arhiva istoricã a B.N.R. sunt stocate pesuporturi de date magneto-optice cu duratãmare de viaþã ºi sunt gestionate cu ajutorulunei aplicaþii informatice. Aceasta asigurãaccesul rapid la documente, consultarea si-multanã a aceluiaºi document de cãtre maimulþi utilizatori, copierile succesive fãrãdegradarea documentului original, îmbu-nãtãþirea calitãþii ima-ginilor rezultate dinscanarea documen-telor prin intermediulprocesãrii electronice.Astfel, documente careîn original, din cauzatrecerii timpului, audevenit greu, iar înunele cazuri imposibilde citit, în copia digi-tizatã sunt accesibilelecturii. Acesta estecazul celor peste 1.000de file cuprinzând co-pii dupã corespon-denþa guvernatoruluiI.G. Bibicescu dinperioada 1914-1921.

De o importanþãdeosebitã pentru cer-cetãtor este însã posi-bilitatea oferitã de

aplicaþia informaticã ce asigurã gestionareaarhivei istorice digitizate a B.N.R. de a faci-lita regãsirea informaþiilor cuprinse în docu-mentele scanate. Aceasta se poate realizaîntrucât fiecãrui document sau dosar digitizatîi este asociat un set de date care cuprinde pelângã reperele necesare identificãrii unitãþiiarhivistice respective (cota arhivisticã) ºiinformaþii privind data emiterii documentuluisau, în cazul unui dosar, intervalul de timpcând au fost create documentele aflate înacesta, precum ºi cele mai importante problemecuprinse în actul sau dosarul respectiv. Pornindde la aceste descrieri, aplicaþia informaticãpermite regãsirea documentelor în funcþie dedata creãrii, structura emitentã, problematica,numele persoanelor, instituþiilor etc. la care seface referire în acestea.

Documentele din arhiva istoricã aBãncii Naþionale a României, inclu-

siv cele digitizate, sunt accesibile publicu-lui interesat de trecutul Bãncii centrale în con-diþiile Legii Arhivelor Naþionale nr. 16/1996.Cercetarea documentelor pentru realizarea destudii ºi documentãri având caracter ºtiinþificse poate realiza în cadrul sãlii de studiu a

arhivei B.N.R., situatãîn imobilul Bãncii Na-þionale din Bucureºti.Solicitãrile privind ac-cesul la arhiva isto-ricã a institutului deemisiune pot fi tran-smise la adresa:arhiva@bnro.ro. Deasemenea, informaþiiprivind documenteleaccesibile publicului ºicondiþiile de cercetarea acestora se pot regãsiîn pagina web a BãnciiNaþionale a Românieiwww.bnro.ro la secþiu-nea Arhiva.

BrînduºaCOSTACHE,

Banca Naþionalãa României

CARADA, PÃRINTELEBÃNCII NAÞIONALE A ROMÂNIEI

Dacã mã întorc cu gândul la începuturile mele istoriografice, acum 71 de ani, trebuiesã-mi exprim recunoºtinþa faþã de nepotul lui Mihai Kogãlniceanu, bãrbatul de stat, care purtaºi el acelaºi nume ºi era fondatorul Fundaþiei ce avea sã editeze în continuare Arhiva Româneascã.Cãsãtorit cu Olga Brãiloiu, veriºoarã primarã a unui bunic al meu, mi-a pus la dispoziþiepentru a o publica o scrisoare a unui tânãr român în care se relatau evenimentele revoluþionaredin februarie 1848 desfãºurate la Paris, subliniindu-se de asemenea comportamentul pe care-lavuseserã tinerii români aflaþi în acel moment în capitala Franþei. A fost primul meu studiupublicat în Revista Istoricã Românã, în 1945.

De fapt, prin aceastã scrisoare ºiconþinutul ei mi se deschisese larg o

fereastrã spre o lume aparte, cea a paºoptiºtilor,fãuritorii României moderne. A fost un contactdirect, nemijlocit, cu ceea ce avea sã fie princi-palul meu domeniu de activitate istoriograficã.

Lumea aceasta a unor tineri patrioþi,iubitori ai þãrii lor, dar în acelaºi timp slujitoriai ideilor înaintate, dezinteresaþi din punct devedere material – este drept fiind ºi beneficiarii,în cea mai mare parte, ai statutului privilegiatºi ai bunãstãrii pãrinþilor lor – a devenit pentrumine un model ºi un permanent îndemn.

Scrisoarea cu pricina era scrisã de fratelelui Vasile Alecsandri, dar ea mi-a pus în faþã ºitovarãºii de luptã ºi idei ai paºoptiºtilor.Aceºtia au devenit, în perioada urmãtoare – ºipot sã spun întreaga viaþã –, obiectul atenþieimele prioritare ca tânãr istoric. Dintre ei m-auatras cei situaþi pe poziþii radicale, un Bãlcescu,dar în mare mãsurã fraþii Brãtianu ºi C.A.Rosetti.

Am urmãrit activitatea radicalilor,locul lor în procesul atât de com-

plicat ºi complex al fãuririi României, înca-

Fotografie de Lucian Tudose

drarea lor în lumeapoliticã a epocii res-pective, liderii lor, darºi rãsunetul lor ºi deasemenea tinerii care lis-au alãturat. Aºa amajuns ºi la EugeniuCarada, unul dintremarii constructori in-stituþionali ai þãrii.

Carada reprezintãun caz singular. Apa-rent a fost un mareizolat faþã de societate,deºi în realitate el eraprezent pe multe pla-nuri, dar o fãcea cudiscreþie, din umbrã,uneori chiar conspi-rativ. Cu bunicul ma-cedonean, cu tatãl Ni-colae, cu mama PetriþaSlãvitescu aparþinândboierimii oltene, Ca-rada s-a afirmat detânãr la învãþãturãla viitorul Liceu „Ca-rol I“, dar ºi la ºcoalaprivatã a lui Raymond, unde ºi-a formato temeinicã însuºire a limbii ºi culturiifranceze.

La 18 ani a venit la Bucureºti, de unulsingur, dormind ºi în Ciºmigiu, cãci

lipsurile materiale l-au încercat. Dar s-aimplicat din plin în frãmântãrile momentu-lui. A împlinit 20 de ani în anul încheieriiTratatului de la Paris din 1856, fiind ºi unuldintre slujbaºii vremelnici ai Adunãrii Ad-hocdin 1857. Apoi, în 1857 ºi 1858, s-a gãsit laParis, începând, încã înainte de Unire, acti-vitatea de ziarist ºi pe cea de dramaturg.

Din toamna anului 1859, alãturarea luiCarada de radicali a fost evidentã. C.A. Rosettil-a apreciat ºi l-a însãrcinat sã-l secundeze laRomânul, de care Carada avea sã fie legat lungãvreme. Este ºi etapa din viaþa sa când el s-amanifestat ca adversar ºi a conspirat împotrivadomnitorului Cuza. În perioada „monstruoaseicoaliþii“, el a fost redactorul ziarului clandestin

Clopotul ºi n-a pu-tut evita o temporarãarestare alãturi deRosetti ºi Brãtianu.

A plecat în Franþa,tot ca uneltitor împo-triva lui AlexandruIoan Cuza, ºi împreunãdin nou cu Ion C. Brã-tianu ºi cu AnastasePanu ºi-a evidenþiatînsuºirile de luptãtorpolitic. Relaþia sa cuBrãtianu a devenitdeosebit de strânsã, elfiind preocupat înperioada urmãtoare ºide formarea tinerilorfii ai liderului radical.

Acþiunea radi-calilor po-

trivnicã domnitoruluiUnirii, cãruia îi re-proºau nerespecta-rea libertãþilor, a fostîncununatã de succes,cu asentimentul tacit

al celui vizat. A urmat faza a doua, adu-cerea prinþului strãin preconizat de Adunã-rile Ad-hoc, depãºindu-se momentul de crizãcauzat de refuzul domniei de cãtre contele deFlandra.

Lui Brãtianu i s-a datorat, de data aceasta,în largã mãsurã, obþinerea consimþãmân-tului principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Totodatã, în prima fazã adomniei domnitorului Carol, colaborareaacestuia cu radicalii a fost deosebit de strânsã,iar Carada a ocupat postul de ºef de cabinetal ministrului Brãtianu. Dar faza întâi a fostdepãºitã. În 1868 guvernãrilor radicale li s-apus capãt la intervenþia Prusiei ºi a lui Na-poleon al III-lea; din susþinãtori ai nouluidomnitor, radicalii au devenit adversarii sãi.

Conspiratorul s-a trezit din nou în EugeniuCarada. De data aceasta, de pe poziþii re-publicane se arãta adversar al principelui, dar,în acelaºi timp, el îºi intensificase legãturilecu Mazzini ºi cu revoluþionarii continentului.

Eugeniu Carada în vremeacând era redactor la ziarul Românul

Casa din Craiova unde s-a nãscut

De asemenea, adversar al dualismului austro-ungar care se perfectase, el s-a implicat înacþiuni de sprijinire a românilor transilvãneni.Momentul culminant al acestei faze a fost învara anului 1870, în timpul crizei franco-germane, când se preconizase o miºcare înºapte oraºe, prin care se urmãrea rãstur-narea domnitorului, dar Candiano Popescu,spirit aventuros, declanºase prematur acþi-unea, compromiþând-o. Învinuit de a fi înfruntea acestui complot al Republicii de laPloieºti, Carada a fost supus judecãþii Curþiicu juraþi din Târgoviºte, dar a fost achitat,având în vedere agitaþia politicã care stãpâ-nea þara.

În perioada urmãtoare, el a continuat sãfie mâna dreaptã a lui Brãtianu,

secundându-l credincios ca o umbrã. Va maitrebui însã sã treacã aproape un deceniuînainte ca liberalii sã obþinã din nou formareaguvernului. Carada îºi va urma traseul,oarecum misterios, consecvent cu sine însuºi,lecþie pe care i-o dãduse C.A. Rosetti. A fostprezent când a fost creat Partidul NaþionalLiberal ºi avea sã fie conducãtorul Ocultei, al

grupului conducãtor cu rol diriguitor esenþial.Totodatã, a continuat sã trãiascã într-o apa-rentã izolare, refuzând sã fie parlamentar sauministru, pãstrându-ºi mai departe, intran-sigent, poziþiile republicane.

Relaþiile dintre el ºi domnitorul, iarapoi regele Carol I, pot fi un exemplu

de bunã conduitã. Se respectau reciproc, darCarada evita orice funcþie sau sarcinã care i-arfi impus relaþia directã cu monarhul, evitândºi mersul pe Calea Victoriei prin faþa Palatuluiºi mai mult decât atât, el împiedicând chiarsã se creeze condiþiile unei întâlniri aparentîntâmplãtoare. La moartea mazzinianuluiintransigent, regele a cerut trecerea cortegiuluifunerar prin faþa Palatului pentru ca garda sãpoatã da onorul celui dispãrut: gest neîn-doielnic semnificativ.

La revenirea la putere a liberalilor ºi im-plicit a radicalilor, Carada ºi-a reluat atribu-þiile pe lângã prim-ministru, îndeplinindmisiuni în Franþa, stând în preajma sa în vre-mea rãzboiului de neatârnare ca ºi în cea aCongresului de la Berlin. Dar, în aceastã partea vieþii sale, lui Carada avea sã i se încredinþeze

sarcina principalã,aceea de organizatorºi de fapt conducãtoral Bãncii Naþionale aRomâniei. El demon-strase însuºirile sale îndomeniul economieiºi al creditului ºi, înacelaºi timp, statu-tul instituþiei centralebancare care i se des-tina presupunea o li-bertate de miºcare ºiacþiune care nu fiinþaîn alte domenii. Eraexact noua direcþie cetrebuia datã în dece-niile celei de-a douajumãtãþi a vieþii sale.

Din pricina repu-blicanismului sãu arefuzat funcþia de gu-vernator pe care Brã-tianu i-o destinase,considerându-l cel mai înzestrat pentru a oocupa. Dar, cu toate acestea, în realitate, timpde trei decenii, el a fost conducãtorul Bãn-cii Naþionale a României, preconizatã înprogramul de la 1848 ºi care ajunsese sã fieinstituitã prin Legea din 17/29 aprilie 1880.Mai mult decât atât, Carada a fost ºi or-ganizatorul, cel care a ºtiut cu pricepere sãcreeze bazele instituþionale ale Bãncii ºitotodatã sã-i afirme locul în cadrul orga-nizatoric al statului modern.

Carada a achiziþionat hârtia pentruimprimarea bancnotelor, ca ºi ma-

ºinile de imprimat ºi în 1882 a contractat cuantreprenorul Albert Galleron ridicarea edi-ficiului noii instituþii, care va fi înãlþat dupãplanurile arhitectului Nicolae Cerchez, între1884 ºi 1890.

Tot Carada a organizat funcþionarea BãnciiNaþionale, asigurându-i maximum de eficienþãºi ridicându-i nivelul la parametrii cores-punzãtori. El a fost în mod efectiv un pãrinteal Bãncii, al lucrãtorilor din cadrul ei ºi prinactivitatea pe care i-a asigurat-o ºi prin cali-tatea acesteia meritã recunoºtinþa românilor.

Eugeniu Carada afost o personalitate cutotul aparte, un izolattotdeauna prezent, darcu discreþie, îmbrãcatîn acelaºi fel, urmândzilnic acelaºi traseu,nefolosind trãsura,neavând relaþii soci-ale. Dar, totodatã, elera un patriot dedicatcauzei naþionale, aju-tând cu dãruire peromânii transilvani,efectuând chiar de-plasãri primejdioasedincolo de munþi ºisprijinind constant pefraþii de dincolo îndomeniul cultural, in-clusiv tineri la studii,ori plãtind amenzileziarelor. O atitudinesimilarã a avut ºi faþã

de basarabeni ºi în special faþã de Constan-tin Stere.

Acest patriot dãruit, pasionat al cauzeinaþionale, constructor al statului mo-

dern român, fondator ºi constructor al Bãn-cii Naþionale a României, a ocupat o poziþiede excepþie printre bãrbaþii fãuritori ai þãrii,trãind în locuinþa din str. Colþei nr. 56, iarapoi în casa pe care ºi-a ridicat-o pe stradaPitar Moº.

Prezent în destinele neamului sãu, înaparenta sa izolare, Carada a ieºit de pescena politicã la 12/24 februarie 1910,încheindu-ºi existenþa fãrã a lãsa vreunurmaº, cãci, dupã cum constatã NicolaeIorga, „nu se va afla un urmaº al virtuþilor sale,de simplicitate, renunþare, credinþã ºi hãr-nicie“. Carada rãmâne un exemplu ºi un mo-del, cãruia îi datorãm întregul nostru res-pect ºi profundã preþuire ºi sã ne dorim sã seîntruchipeze din nou oameni de dimensi-unile ºi însuºirile lui în încercata noastrãsocietate.

Academician Dan BERINDEI

Faþada casei lui Carada din strada Pitar Moº

IMPLICAÞII ECONOMICEALE PARTICIPÃRII ROMÂNIEILA RÃZBOAIELE MONDIALE.

ROLUL B.N.R.

Revenirea suveranilor, la 1 Decembrie 1918, în Bucureºti

Istoria se repetã? Împlinirea unui numãr semnificativ de ani de la evenimente importantedin istoria þãrii sau a Europei ºi a lumii – 135 de ani de la crearea B.N.R.; 70 de ani de lasfârºitul celui de Al Doilea Rãzboi Mondial; 100 de ani de la Marele Rãzboi – ne oferã prilejulsã meditãm la faptele trecutului ºi sã ne punem întrebãri, multe încã fãrã rãspunsurisatisfãcãtoare, inclusiv dacã istoria se repetã.

Despre implicaþiile economice aleparticipãrii României la rãzboaiele

mondiale, despre implicarea B.N.R. s-a scrisfoarte mult. Noi folosim acest prilej mai curândca un pretext pentru o temã de actualitate:România este pregãtitã sã înfrunte o „furtunã“asemãnãtoare celor douã conflagraþii mon-diale, care dã tot mai multe semne, chiar înpreajma graniþelor þãrii?

Tot mai multe voci – în spaþiul politic,public, academic etc. – vorbesc desprerevenirea la „Rãzboiul Rece“ sau, mai grav, la

o logicã a confruntãrii specificã secolelor XIX-XX. Între primii autori care au scris despre„noul Rãzboi Rece“ a fost Gilbert Achcar,în anul 1999. Am preluat ideea ºi, pornindde la cartea lui Neagu Djuvara (Rãzboiul deºaptezeci ºi ºapte de ani ºi premisele hege-moniei americane. 1914-1991, Bucureºti,2008), am propus sintagma „Al Doilea Rãz-boi de 100 de ani“ (1914-2014) într-o lu-crare prezentatã la Simpozionul de la Uni-versitatea „Babeº-Bolyai“, din iunie 2014. Întimpul documentãrii am gãsit articolul

Sonde de petrol la Moreni

jurnalistului ame-rican Barry Cassel-man, care folosiseformula anteriormenþionatã în anul2012.

A r g u m e n t u lprincipal pentruaceastã perspec-tivã este cã anii2008-2014 (cu cri-zele din Georgia ºiUcraina) marchea-zã întoarcerea la o„logicã a confruntãrii“, specificã ani-lor premergãtori lui 1914. De altfel, încã dinanii ’90, unii analiºti apreciau cã Europaar putea reveni, din punctul de vedere aldisputelor politice, la „modelul perioadeiinterbelice“.

Am propus, în consecinþã, urmãtoareaetapizare, preluând în parte seg-

mentele cronologice consacrate, pe care leintegrãm sintagmei menþionate ºi la careadãugãm altele noi: Primul Rãzboi Mon-dial (1914-1918); „Armistiþiul“ interbelic(1918-1939); Al Doilea Rãzboi Mondial(1939-1945); Rãzboiul Rece (1945-1990/1991); „Armistiþiul“ post-Rãzboi Rece (1990/1991-2008/2014); Al Doilea Rãzboi Rece(2008/2014-?).

Fireºte, pentru a rãspunde titlului, vomacorda ponderea necesarã implicaþiiloreconomice ºi rolului B.N.R. în cele douãrãzboaie mondiale, urmând ca la concluzii sãcomentãm situaþia actualã.

„Fãrã B.N.R. nu se putea face rãzboiul...“La declanºarea Marelui Rãzboi, în vara anu-lui 1914, România era o þarã micã – cu osuprafaþã de 137.000 km2 ºi o populaþie deaproximativ ºapte milioane de locuitori –,situatã între Imperiul Austro-Ungar, cu ograniþã comunã de aproximativ 1.300 km, ºiImperiul Rus, cu o graniþã de aproximativ 900km. Deºi între Independenþã ºi anul 1914 serealizaserã progrese spectaculoase – seajunsese la aproape 3.000 km cale feratã (cugãri, depozite, poduri etc.), se constituise oflotã fluvialã pe Dunãre ºi o flotã maritimã, se

modernizaserã por-turile, se crease o„industrie mare“(mecanizatã), in-clusiv în domeniulpetrolier, iar ur-banizarea era întendinþe ascen-dente, încât Bucu-reºtiul începuse sãfie numit „MiculParis“ – þara nu erapregãtitã pentruMarele Rãzboi, nici

psihologic, dar mai ales economic. Româniaera o þarã cu o economie preponderent agrarãºi doar câteva întreprinderi puteau producearmament.

Evoluþia evenimentelor este bine cunos-cutã. Menþionãm doar câteva dintre impli-caþiile care au afectat economia þãrii în anii1914-1918: emisiunea de bilete fãcutã deadministraþia militarã germanã; punerea învigoare anticipatã a Tratatului de la Bucureºti;distrugerea industriei petroliere; pagubesuferite din partea Aliaþilor (valoarea Casei deDepuneri ºi stocul de aur al B.N.R.); depoziteleB.N.R. din bãncile germane; pagubele suferitede civili ºi de stat estimate la 72 miliarde leiaur, din care Conferinþa de Pace a recunoscutdoar aproximativ 31 miliarde lei aur.

În acest context, ce rol a avut B.N.R. însusþinerea efortului de rãzboi al þãrii ?

Urmare a stãrii de excepþionalitate, a trebuitsã-ºi schimbe întreaga politicã stabilitã prinStatut. ªi în sintezã aceasta a însemnat: acor-darea de împrumuturi statului; scãderea pânãla 33% a acoperirii în stoc metalic; includereaîn stocul metalic a portofoliului strãin; scãdereadobânzii la împrumuturile pentru stat de la 4%în 1914... la 1% în 1919!

Evident, pentru dotarea armatei ºi ducerearãzboiului au fost necesare cheltuieli uriaºe înraport cu perioada de pace. B.N.R. a acordatnouã împrumuturi statului: patru în perioadaneutralitãþii (1914-1916) ºi cinci în perioada1916-1918.

În concluzie, la finalul rãzboiului, înnoiembrie 1918, suma creditului acordat sta-

Propaganda lui Carol al II-lea asigura populaþiacã România era pregãtitã sã îºi apere graniþele

tului român era de 1,654 miliarde lei, dintrecare guvernul utilizase efectiv 1,596 miliardelei. „Aceste cifre justificã atât apreciereacontemporanilor, potrivit cãreia, «fãrã B.N.R.nu se putea face rãzboiul», cât ºi pe aceea aconducerii instituþiei, dupã care Banca Na-þionalã ieºea dintr-un rãzboi care, în afarã desperanþã, distrusese totul, cu un prestigiu spo-rit ºi destul de solidã“, cum scriau CristianPãunescu, Mihaela Tone ºi Nadia Manea învolumul al doilea al sintezei consacrate istorieiB.N.R.

B.N.R. salveazã tezaurul þãrii ºi pe cel alPoloniei de nemþi, dar ºi de ruºi... Dupã 20 deani de la încheierea Marelui Rãzboi, sedeclanºeazã Al Doilea Rãzboi Mondial. Careera stadiul economiei þãrii ºi al dotãrii arma-tei? Legislaþia adoptatã de guvernele libe-rale a favorizat consolidarea industriei ºi acapitalului autohton. În anul 1938, industria(împreunã cu transporturile) contribuia cupeste 30% la crearea venitului naþional ºiasigura aproximativ 80% dintre produselenecesare consumului intern. Progrese im-portante au fost înregistrate în transporturi;locomotivele ºi automotoarele româneºti eraucompetitive pe plan european; la fel, aviaþiacivilã se putea compara cu ale altor þãrieuropene, care aveau un nivel superior dedezvoltare economicã.

Totuºi, România era în continuaredependentã la importul de maºini

unelte, de produse industriale de înaltã teh-nicitate, inclusiv de armament. Deºi deveniseo þarã agrar-industrialã, peste 75% din popu-laþie lucra încã înagriculturã.

Prin raportare lamarile puteri eco-nomice ºi militareale Europei, Româ-nia anului 1939 nudiferea prea mult decea din anul 1914.Era în continuareprea micã ºi preapuþin dotatã pentruo conflagraþie mon-dialã. Consecinþele

se vor vedea în anii urmãtori ºi – într-o anumitãmãsurã – pânã astãzi.

Între implicaþiile economice ale par-ticipãrii României la Al Doilea Rãzboi

Mondial se aflã: urmãrile rapturilor teritorialedin vara anului 1940, care au însemnat pier-derea a aproximativ 1/3 din teritoriu, 1/3 dinpopulaþie, 1/3 din impozite ºi 1/3 din resurseleeconomice; efortul economic pentru Cam-pania din Est, dar ºi din Vest; statutul de statînvins ºi în consecinþã despãgubiri de rãzboiimpuse prin Convenþia de Armistiþiu ºi Tratatulde Pace de la Paris, care au avut caracterul unuidictat economic. Suma plãtitã U.R.S.S. (300milioane dolari) ca despãgubire de rãzboi – laparitatea dolarului din perioada anterioarãdeclanºãrii conflagraþiei – a fost de 4-6 ori maimare!; confiscarea aurului primit de la Ger-mania pentru petrolul ºi grâul exportat, avândîn vedere cã provenea din... capturi de la aliaþi(Belgia); activele germane din România reve-neau Rusiei, creându-se apoi Sovromurile(întreprinderi mixte sovieto-române), care aujefuit þara un deceniu; Aliaþii (mai alesU.R.S.S.) îºi asigurau un statut de învingãtoriîn toate problemele economice.

În privinþa rolului B.N.R. în anii celui deAl Doilea Rãzboi Mondial, menþionãm oapreciere concluzivã a guvernatorului MugurIsãrescu: „Chiar ºi în perioada rãzboiului,Banca Naþionalã a continuat sã îºi desfãºoareactivitatea în parametri normali, acþionândpentru sprijinirea statului ºi pentru sporirearezervei de aur“. Ea este susþinutã de încheierealui Victor Axenciuc, care arãta: „Capitalul

B.N.R. rãmâne laaceeaºi mãrime din1929 pânã în 1946,iar creºterea rezer-velor nu poate com-pensa depreciereacatastrofalã. B.N.R.fiind însã o insti-tuþie bancarã de tipdeosebit, înþelegeacã forþa sa era re-prezentatã nu decifrele capitaluluisau a rezervelor, ci

„Micul Paris“ în transformare;Bulevardul Brãtianu în anii ’30

de depozitul de me-tal nobil; la sfârºi-tul perioadei acestaajungea la aproape200 de tone“.

În sintezã, im-plicarea B.N.R. înefortul economicgenerat de rãzboicuprinde ºi uriaºeledificultãþi în cola-borarea cu Ger-mania ºi apoi cuU.R.S.S. privind,spre exemplu, echivalenþa preþurilor ºi cursulde schimb; implicarea Bãncii în sprijinirearomânilor din Pind, în februarie 1941, a gre-cilor, ca urmare a crizei alimentare ºi umanitaredin Atena ºi a românilor din Serbia, din 1941ºi 1942; transferul, asigurarea ºi restituireaaurului polonez; salvarea tezaurului B.N.R.,de aproximativ 190 de tone, la MânãstireaTismana.

Vine din nou „Furtuna“... Þara estepregãtitã? Dar B.N.R.? Experienþa istoricã dinultimul secol aratã cã în momentele de cum-pãnã România a fost surprinsã nepregãtitã sauslab pregãtitã. În ultimul sfert de secol, deºiþara a aderat la NATO ºi UE, diplomaþia noastrãa dat dovadã de slãbiciune, incoerenþã, lipsãde atitudine ºi susþinere unitarã din parteaforþelor politice. O comparaþie cu Ungaria,Polonia, Bulgaria este suficientã.

În prezent, România are nevoie imperiosde „un nou proiect naþional“. Trebuie

sã conºtientizãm cã suntem þara cea mai maredin sud-estul Europei ºi cã problema grani-þelor sale nu va mai fi niciodatã negociatã.Conferinþele ºi tratatele internaþionale, ca ºisacrificiile a peste 1.500.000 de români în celedouã rãzboaie mondiale ar trebui sã o apere deorice ameninþare.

Este necesarã solidarizarea tuturor partide-lor politice, a societãþii civile, a opiniei publiceîn privinþa intereselor naþionale. România tre-buie sã fructifice situarea într-un spaþiu de inter-ferenþã între Est ºi Vest, între Nord ºi Sud, putânddeveni un model pentru estul ºi sud-estul Eu-ropei. Spre exemplu, un model poate fi maniera

în care s-a instituþio-nalizat raportul ma-joritari-minoritari.

România poateavea un rol impor-tant în politica UEºi NATO în privinþaEstului – unde eve-nimentele sunt înplinã desfãºurare–, mai ales cã în ul-tima perioadã doarPolonia ºi Româniaîºi respectã angaja-

mentele luate la intrarea în NATO ºi UE.Diplomaþia româneascã ar trebui sã fie mai

activã ºi mai atentã la diversele „axe“ afirmatepublic sau mai puþin vizibile: Moscova-Washington, Moscova-Berlin, Moscova-Budapesta, Moscova-Beijing, Moscova-Sofia,Moscova-Belgrad ºi altele.

De asemenea, o atenþie sporitã trebuieacordatã ºi relaþiei cu Chiºinãul, care,

chiar în perioadele cu declaraþii proeuropeneºi proromâneºti, a manifestat ezitãri pe „dru-mul“ de la Est la Vest.

România trebuie sã fie mai sensibilã decâtalte þãri la evenimentele recente, pentru cã:suntem vecini ai Rusiei de 300 de ani, suntem„pãþiþi“ (13 invazii) ºi am avut mereu vecinidoritori sã speculeze o astfel de conjuncturã.

NATO nu ne poate apãra de „rãzboiul“neconvenþional sau cel psihologic: manipu-larea (pe diferite cãi ºi cu variate mijloace)unor forþe politice, a ONG-urilor, a media, aopiniei publice etc.

România trebuie sã evalueze cu prudenþãatitudinea Occidentului, care are poziþii dife-rite – nu doar de nuanþã – în raport cu actualacrizã, inclusiv la nivelul þãrilor (poate ºi carezultat, în afara intereselor economice, alfactorilor enumeraþi mai sus).

Opþiunea proamericanã trebuie afirmatãrãspicat, consecvent ºi respectatã dupã „mani-erele“ occidentale, nu balcanice.

Prof.univ.dr. Gheorghe IACOB,Prorector al Universitãþii

„Alexandru Ioan Cuza“ din Iaºi

SUCURSALELE ªI AGENÞIILE B.N.R.ÎNTRE INSTRUCÞIUNILE

ADMINISTRAÞIEI CENTRALEªI DRAMELE ISTORIEI

Cei 135 de ani de existenþã ai Bãncii Naþionale pot fi reconstituiþi într-o manierã interesantãºi din perspectiva sucursalelor ºi a agenþiilor sale, care sunt menþionate în documente dreptsedii. De-a lungul timpului, pe de o parte, acestea s-au aflat într-o foarte strânsã dependenþã faþãde administraþia centralã, iar pe de altã parte, toate evenimentele dramatice care au afectatistoria naþionalã în secolul al XX-lea au reprezentat momente de încercare pentru multe dintreele. Administraþia centralã era aceea care stabilea regulamentele de operaþiuni ale sediilor,aproba lista prezentatorilor la scont ºi limita creditului de scont, dispunea angajarea sautransferul personalului. Când situaþia o impunea, instrucþiunile de la Bucureºti veneau sãcompleteze cu noi detalii etapele birocraþiei bancare. În plus, trimestrial, sediile erau inspectatede un membru al Consiliului general al B.N.R. Documente inedite din Arhiva B.N.R., cercetateîn ultima vreme pentru elaborarea albumului Sucursalele ºi agenþiile Bãncii Naþionale a României,au permis completarea tabloului consecinþelor suportate în timpul Primului Rãzboi Mondialde sediile Bãncii cu urmãrile dramatice ale pierderilor teritoriale din vara anului 1940, alebombardamentelor din 1943-1944, ale retragerii din primãvara-vara anului 1944, aleevenimentelor de la 23 august 1944, precum ºi ale instalãrii regimului comunist.

Guvernatorul B.N.R. Mihail Oromolualãturi de toþi directorii sucursalelor ºi agenþiilor Bãncii,

la inaugurarea ansamblului statuar Carada, 1924

Începutul reþelei de sucursale ºi agenþiia Bãncii Naþionale este reprezentat

de art. 3 din Legea de înfiinþare a unei bãncide scompt ºi circulaþiune, care prevedea:„Ea [B.N.R. – n.n.] va institui câte o sucursalãîn fiecare capitalã de judeþ ºi în toatelocalitãþile din þarã unde trebuinþa va cere.Acum, imediat, va înfiinþa sucursale în Iaºi,Galaþi, Brãila ºiCraiova“. Aceastãmãsurã urmãreaatingerea a treiobiective: rãspân-direa în teritoriu anoilor mijloace deplatã (biletele Bãn-cii, care urma sãînlocuiascã monetametalicã sau „sunã-toare“); efectuareaserviciului de tre-zorerie; acordareacreditului ieftin,prin intermediul

scontului, nu numai în Bucureºti, ci ºi în afaraacestuia.

Înfiinþarea unei sucursale ºi, mai târziu,a unei agenþii presupunea îndeplinirea a treicondiþii minimale: angajarea personalu-lui instruit pentru a efectua operaþiuni ban-care specifice Bãncii Naþionale; existenþaunui imobil în care sã funcþioneze sucur-

sala; asigurareaunui buget pen-tru începerea acti-vitãþii.

Pentru în-dep l in i -

rea acestor con-diþii, încã din toam-na anului 1880,Consiliul de Admi-nistraþie al B.N.R.a luat primele mã-suri, astfel încâtprimele patru su-cursale sã-ºi poatã

... Craiova...

Clãdirile sucursalelor Brãila...

deschide porþilecât mai curând.Mai întâi au fostangajaþi cei patrudirectori ºi primiifuncþionari („im-piegaþi“ sau „a-genþi“), a cãror„remunera þ iune[…] va începe de lafuncþionarea sucur-salei“, pânã atuncicei angajaþi fiindchemaþi în „Admi-nistraþiunea cen-tralã a Bãncii, pen-tru a studia ºi pentru a funcþiona dupãîndatoririle ce li se vor pune“. În acelaºi timp,a fost pusã în circulaþie suma de 2.800.000 lei,pentru ca sediile sã aibã stocul necesar debilete, a fost stabilit bugetul celor patrusucursale, în valoare de 150.000 lei, ºi „statulde lefurile“ funcþionarilor (un director avea1.000 de lei/lunã); au fost închiriate imobilecare trebuia sã îndeplineascã câteva condiþii:sã fie situate în centrul oraºului, sã aibã oarhitecturã care sã asigure prestigiul institu-þiei ºi sã permitã desfãºurarea operaþiunilor debancã.

Adoptarea ºi intrarea în vigoare aRegulamentului interior al sucur-

salelor a permis deschiderea acestora la 1/13martie 1881 (Iaºi ºi Craiova), respectiv la 16/28 martie acelaºi an (Brãila ºi Galaþi). Încãdin primele luni de funcþionare, trei dintresucursale au avut o activitate profitabilã,realizând un venitnet de 134.503 leila sfârºitul anului1881. La Craiova,ca urmare a uneirecolte agricoleslabe ºi a lipseiexportului, activi-tatea sucursalei afost sub aºteptãri,iar cheltuielile aufost mai mari decâtprofitul.

Acþiunea de în-fiinþare a prime-lor sucursale aleBãncii a continuatînsã cu achiziþio-narea unor terenuriîn cele patru oraºe,în vederea construi-rii unor sedii cuadevãrat adecvatedesfãºurãrii ope-raþiunilor bancare.În toamna anului1888, a avut locrecepþia finalã asediilor din Iaºi,

Galaþi ºi Brãila, cel de la Craiova fiind ºi el înfaza finalã.

În anul 1890, a început extinderea reþeleiteritoriale a B.N.R., prin înfiinþa-

rea primelor cinci agenþii (Botoºani, Bârlad,Focºani, Ploieºti ºi Turnu Severin), odatã cuaprobarea Regulamentului agenþiilor. Dacãprimele patru ºi-au deschis într-adevãr por-þile în cursul anului 1890, Agenþia de laTurnu Severin a început sã funcþioneze abiaîn 1892. Spre deosebire de sucursale, agenþiileefectuau un numãr mai mic de operaþiunibancare, aveau un personal mai redus (doar unagent, un contabil ºi un casier), iar analizacererilor de scont cãdea în sarcina Comitetuluide scont. În cazul sucursalelor, personalul eraalcãtuit din: un director, un contabil, un casier,un impiegat ºi un om de serviciu, iar solicitãrilede scont intrau în atribuþiile Consiliului deAdministraþie.

Pânã în 1914,înfiinþarea agen-þiilor a continuatritmic, astfel cã, pelângã cele patrusucursale, au apãrutºi 29 de agenþii. Înafara celor cincideja menþionate,ºi-au mai deschisghiºeele cele de la:Constanþa (1893),Buzãu, Bacãu, Pi-

teºti (1894), TurnuMãgurele, Caracalºi Roman (1897),Dorohoi, Piatra-Neamþ, Tulcea(1898), Giurgiu,Târgu Jiu ºi Râm-nicu Sãrat (1899),Râmnicu Vâlcea ºiTârgoviºte (1902),Fãlticeni (1903),Slatina ºi Tecuci(1905), Cãlãraºi,Câmpulung Mus-cel, Huºi ºi Vaslui (1906), Bazargic ºi Silistra(1913).

Intrarea României în Primul RãzboiMondial, în august 1916, a adus în

scurt timp prima dramã de proporþii cu cares-au confruntat sediile Bãncii, agenþiile dinDobrogea ºi Oltenia fiind cele dintâi afec-tate. Dupã înfrângerea de la Turtucaia, agen-þiile de la Silistra ºi Bazargic au fost evacuatela Constanþa. Apoi, toate trei au ajuns laBucureºti, dupã care Agenþia Constanþa a fostautorizatã sã funcþioneze la Tulcea. AgenþiaTurnu Mãgurele a fost mutatã la Roºiori deVede, iar Agenþia Giurgiu a funcþionat laComana, unde avea doar un funcþionar,contabilul Ion Drãgãnescu. Între timp, Agen-þia Târgu Jiu a fost transferatã la Craiova ºi,apoi, ambele la Bucureºti. Tot aici au fost eva-cuate ºi agenþiile Turnu Severin, RâmnicuVâlcea, Slatina, Giurgiu ºi Câmpulung Mus-cel. Agenþiile de la Caracal, Piteºti, Cãlãraºi,Târgoviºte ºi Plo-ieºti au fost ºi eleafectate de opera-þiunile militare, darnu au fost evacuate.De altfel, evacuareanu s-a dovedit ceamai bunã soluþie,cãci sediul Bãnciidin Bucureºti a fostsechestrat de auto-ritãþile germane deocupaþie, valorileagenþiilor având

aceeaºi soartã. Ul-terior, agenþiile dinteritoriul ocupat aufost deschise pentrua lucra, cu fondu-rile ºi funcþionariiBãncii Naþionale,în numele Caseigermane de împru-mut pentru agricul-torii din România.

La sfârºitul anu-lui 1916, valorileagenþiilor din Mol-

dova au început sã fie transportate la Iaºi,primele fiind cele de la Sucursala Galaþi ºi dela Agenþia Tulcea. În vara anului 1917, acestevalori au fost încãrcate în al doilea transportcãtre Moscova, cu excepþia celor de la AgenþiaPiatra Neamþ, al cãror transport n-a ajuns latimp la Iaºi. Pe lângã acestea, sediile au suferitºi pierderi umane. Dintre cei 21 de funcþionariai Bãncii morþi pe front, opt au fost din Galaþi,Constanþa, Târgu Jiu, Ploieºti ºi Focºani.

Dupã Primul Rãzboi Mondial, BancaNaþionalã a României ºi-a extins

sucursalele ºi agenþiile pe întreg teritoriulRomâniei Mari, între 1919 ºi 1930 fiind înfiin-þate încã 37 de agenþii, ajungându-se la un to-tal de 70, dupã cum urmeazã: Chiºinãu, Cer-nãuþi, Braºov, Cluj, Oradea, Sibiu ºi Timiºoara(1919), Arad, Satu Mare ºi Târgu Mureº(1920), Lugoj, Sighet, Sighiºoara, ªimleulSilvaniei, Bãlþi, Ismail (1921), Cetatea Albã(1922), Alba Iulia, Câmpulung Moldovenesc,

Deva (1926), Rã-dãuþi, Suceava ºiTighina (1927),Bistriþa (1929), Ca-hul, Dej, Diciosân-martin (Târnãveni),Hotin, MiercureaCiuc, Odorhei, Ora-viþa, Orhei, Sfân-tu Gheorghe, So-roca, Turda, Zalãu(1930).

Încã din primiiani de funcþionare,

... Iaºi...

...Galaþi...

... ºi interiorul agenþiei Focºani

unele agenþii, în special din Transilvania, auavut un volum mare al operaþiunilor, depãºindpe acela al sucursalelor din Vechiul Regat. Înaceste condiþii, la 26 mai 1927, Consiliulgeneral al B.N.R. a hotãrât ca „cinci agenþe,clasa I“, respectiv cele de la Cluj, Sibiu, Timi-ºoara, dar ºi cele din Chiºinãu ºi Cernãuþi sãfie transformate în sucursale.

Peste câþiva ani Marea Crizã Econo-micã avea sã afecteze activitatea

sucursalelor ºi a agenþiilor B.N.R. Potrivit unuimaterial întocmit de Serviciul studii din B.N.R.ºi care se referea la „miºcarea principaleloroperaþiuni ale sediilor“ în anul 1935, cele maimari beneficii au fost obþinute de sucursaleleCluj, Timiºoara, Sibiu, Cernãuþi, Galaþi. Erauînsã ºi sedii care au înregistrat pierderi, celemai mari fiind la Focºani, ªimleul Silvaniei,Târgoviºte ºi Giurgiu. În pofida acestor pier-deri, conducerea Bãncii nu a decis desfiin-þarea niciunui sediu, considerând cã misiuneainstitutului de emisiune era aceea de a fi repre-zentat în toate judeþele þãrii.

Anul 1940 a marcat dramatic situaþiasucursalelor ºi a agenþiilor Bãncii Naþionale.Dintre cele 70 de sedii, 24 ºi-au încetat acti-vitatea. Revenirea la sediile din Basarabia ºiBucovina dupã intrarea României în rãzboiulcontra U.R.S.S. (iunie 1941) a fost urmatã ºide înfiinþarea, pentru scurt timp, a douã noisedii ale Bãncii Naþionale, la Storojineþ ºi Chi-lia. Apropierea frontului de graniþele rãsãriteneale României ºi experienþa retragerii intem-pestive din vara anului 1940 au determinat

elaborarea unui plan de retragere, care, potrivitunui document din noiembrie 1943, urma „sãse declanºeze dupã dorinþa noastrã ºi sã asigureevacuarea valorilor ºi tezaurelor B.N.R. aflateîn regiunea Nord (Bucovina – Moldova) ºi Est(Basarabia – Dobrogea)“. La 18 martie 1944,erau înscrise pentru evacuare 637 persoane,dintre care 421 reprezentau membrii familiilorfuncþionarilor B.N.R. Tensiunea evacuãriisediilor din Est ºi Nord a fost dublatã de bom-bardamentele Aliaþilor asupra României, care,mai ales în primãvara anului 1944, au afectatºi imobilele sediilor Bãncii, astfel încât laAgenþia Turnu Severin, operaþiunile se desfã-ºurau în curte.

Evenimentele de la 23 august 1944 aupus multe agenþii în situaþii foarte

grele. Evacuatã la Râmnicu Sãrat, în urmadeciziei directorului pe fondul zvonurilor alar-miste, lipsitã de sprijinul autoritãþilor locale,Agenþia Focºani a avut o primã întâlnire cuArmata Roºie, care i-a confiscat toate valorile.La rândul sãu, deºi conform planului de evacu-are Agenþia Roman trebuia sã meargã la Piteºti,autoduba acesteia a ajuns la Cãlãraºi.

Dupã revenirea Ardealului de Nord-Vest laRomânia, Banca Naþionalã mai avea 58 de se-dii (47 de agenþii ºi 11 sucursale), care aveausã suporte în curând presiunea instalãrii regi-mului comunist.

Nadia MANEA,Cristian PÃUNESCU,

Banca Naþionalã a României

TENTATIVE DE RECUPERAREA AURULUI POLONEZ

DE LA B.N.R.Episodul aurului polonez depus în 1939, dupã ce Polonia fusese atacatã de Germania ºi

U.R.S.S., în depozit la B.N.R. este semnificativ pentru istoria B.N.R., pentru istoria modului încare funcþioneazã instituþiile statului român de multe ori ºi pentru a înþelege ce anume facediferenþa între modul de funcþionare al B.N.R. ºi alte instituþii.

Ambasadorul Poloniei, Roger Raczynski,pleacã de la Palatul Regal,

dupã prezentarea scrisorilor de acreditare

Sã rememorãm rapid faptele. În timpultransportãrii tezaurului Bank Polski,

pe teritoriul Poloniei, cãtre graniþa cu Româ-nia, armata polonezã opreºte un numãr de lãzicu aur pentru cheltuieli curente. Ceea ce arãmas necheltuit (2,7 t aur fin), intrã peteritoriul României la 19 septembrie, potrivitrelatãrii ofiþerului român de jandarmi DarieCostache, care, din ordinul subsecretarului deStat din Ministerul de Interne Gavrilã Mari-nescu (Magazin istoric, nr. 9/1982), a însoþitconvoiul. La 23 septem-brie coloana de maºiniajunge în pãdurea Bãneasaºi noaptea, câte o maºinãpe rând, ajunge la fostulsediu al Bãncii Marmo-rosch Blank, unde auruleste descãrcat.

B.N.R. a precizat de laînceput cã Bank Polskipoate dispune de bunurilesale pe teritoriul Româ-niei, dar scoaterea din þarãa aurului depindea de acor-dul guvernului. Un astfelde acord nu a mai venit,pentru cã protestele ger-mane – dupã ce principalacantitate de aur a BankPolski pãrãsise România –fuseserã extrem de dure,iar la 21 septembrie 1939prim-ministrul Românieicare permisese evacuareatezaurului polonez ºi pri-mise conducerea statuluivecin pe teritoriul þãrii, Ar-

mand Cãlinescu, fusese asasinat. Drept urmare,polonezii au încercat sã scoatã aurul depus însubsolul de la Marmorosch Blank pe ascuns.Tentativa a eºuat, ne spune un document polo-nez, pentru cã unul dintre cei care fãceau uninventar al bunurilor depuse (se aflau acolo ºialte obiecte ale Bank Polski, în afarã de aur) ascãpat un lingou pe jos ºi a fost observat.

Ambasadorul polonez la Bucureºti, RogerRaczynski, a încercat sã negocieze cu ministrulAfacerilor Strãine, Grigore Gafencu. Miroslaw

Arciszewski, delegatulguvernului polonez pen-tru refugiaþi, a purtat ne-gocieri ºi cu Mitiþã Con-stantinescu, guvernatorulB.N.R. Acesta a subliniatdorinþa Bãncii de a sescoate cât mai grabnicactivele Bank Polskidincolo de graniþele þãrii,dar a arãtat cã problemaera una politicã ºi ulti-mul cuvânt îl avea gu-vernul. Sfatul lui era caambasadorul sã se înþe-leagã cu premierul ºi cuministrul Afacerilor Strã-ine. Au urmat ºi alte ase-menea discuþii în cursullunii octombrie, dar fãrãvreun rezultat.

La 10 octombrie1939, ºi la cere-

rea pãrþii române, aurulrespectiv a cãpãtat sta-tutul de depozit depus la

Sediul Marmorosch Blank

B.N.R.. Partea românã a afirmat cã el era menitsã acopere cheltuielile fãcute cu refugiaþiipolonezi.

În perioada urmãtoare, partea polonezãºi-a fixat douã scopuri alternative. Fie

reuºea sã scoatã aurul din depozit, fie, în cazulunui insucces, reuºea sã creeze o situaþiejuridicã ce ar fi dat ºanse pentru revendicareadepozitului de la B.N.R. la un anumit moment,cel puþin sub forma restituirii daunelor ºi apierderilor. Într-un asemenea caz, urma sã secearã predarea aurului în scopul plasãrii lui înaltã parte pe teritoriul României, adicã, evident,în clãdirea Ambasadei Poloniei de la Bucureºti.Nu se cerea acordul pentru scoaterea auruluipeste graniþã, pentru cã polonezii erau con-ºtienþi cã ar fi întâmpinat un refuz.

S-a conturat la un moment dat ºi ideeavânzãrii aurului cãtre englezi, care ar fi avutposibilitatea apoi sã îl scoatã din România ºisã îl restituie polonezilor. Ideea nu a depãºitstadiul de proiect, iar unii polonezi au fostfoarte critici la adresa englezilor, mai alesfaþã de ministrul Marii Britanii la Bucureºti,Reginald Hoare.

În luna aprilie s-a conturat soluþia ame-ricanã. La 20 aprilie Bank Polski înºtiinþaB.N.R. cã a vândut aurul cãtre Comisia Hooverpentru ajutorarea celor înfometaþi din Polonia(Polish Food Commission sau HooverCommission). Reprezentantul acestei orga-

nizaþii, Frederick Dorsey Stephens, sosea la25 aprilie la Bucureºti. A încercat sã înmânezeo scrisoare autoritãþilor române, dar fiind înpreajma Paºtelui, nu a avut cui. Totuºi, la 26aprilie reuºea sã obþinã o întâlnire cu ministrulAfacerilor Strãine, Grigore Gafencu. Acesta îlasigura cã hotãrârea îi aparþinea lui Mi-tiþã Constantinescu, care era ºi guvernator alB.N.R., ºi ministru de Finanþe. Doar cã acestaîºi luase un concediu mai lung. Plimbat din-tr-o parte în alta, entuziasmul americanuluis-a diminuat rapid.

La 6 mai 1940, prin Jurnalul Consiliuluide Miniºtri nr. 1.048 se dispunea

blocarea ºi reþinerea de cãtre Banca Naþionalãa României a depozitului de aur fãcut de BankPolski, cu titlu de garanþie pentru achitareasumelor pe care guvernul Poloniei le datorapentru întreþinerea refugiaþilor. B.N.R. se aflaîntr-o dublã calitate: de depozitarã a celor 51lãdiþe ºi de mandatarã a statului român pentruexecutarea Decretului-lege nr. 3.203/1938privind controlul circulaþiei metalelor pre-þioase. La 19 mai, la Ministerul român alAfacerilor Strãine se înregistra un nou protestgerman. Berlinul cerea sã îi fie predatã aceacantitate de aur.

B.N.R. a rãspuns oficial cererilor lui Dor-sey la 29 mai: conform Jurnalului Consi-liului de Miniºtri nr. 1.048, nu poate da curscererii.

Gavrilã Marinescu, pe când era doar colonel

La 10 iunie, Arciszew-ski are o întâlnire cuguvernatorul Mitiþã Con-stantinescu, care l-a asi-gurat cã aurul aflat îndepozit la Banca Naþio-nalã a României „consti-tuie proprietatea incon-testabilã a lui Bank Pol-ski, cã guvernul Românieinu are nici cea mai micãintenþie sã considere acestdepozit o garanþie supli-mentarã a cheltuielilorsuportate de Românialegate de refugiaþii po-lonezi, cã el personal estegata sã predea imediatdepozitul menþionat, darnu ºtie cum se vor raportala aceastã problemã mi-nistrul Afacerilor Strãine ºiguvernul României.“

Premierul Ion Gi-gurtu îi declara

apoi ambasadorului polonez: l-am blocat casã nu ajungã la germani. Arciszewski era ºi elde acord cã românii s-ar fi expus unor maripericole. La 24 iunie, un grup de miniºtriromâni (nota din Arhiva M.A.S. român nu îinominalizeazã) sugereazã lui Dorsey negocieridirecte cu germanii. La sfârºitul lunii iunie,când devenise evident cã negocierile cu partearomânã erau un eºec, Stephens Dorsey pãrã-seºte Bucureºtiul.

Supuse unor noi presiuni germane, autori-tãþile române cer un aviz Consiliului juridicM.A.S. Rãspunsul este cã aurul aflat în depozitla B.N.R. nu poate fi blocat de autoritãþileromâne. Se comunicã acest lucru B.N.R., carecere un rãspuns scris. Acesta vine ºi conþine înplus, faþã de avizul Consiliului juridic,precizarea cã B.N.R. este singura responsabilãde soarta depozitului polonez, dar nu are voiesã îl dea!

La 20 iulie soseºte la Bucureºti JohnHartigan, care anunþã cã ar fi venit, din parteaComisiei Hoover pentru ajutorarea celorînfometaþi din Polonia, sã negocieze preluarea

aurului, cu acordul Mi-nisterului de Externe ger-man. Îl pãcãleºte pe am-basador ºi îl convinge sãfoloseascã staþia de radio-emisie a misiunii de laBucureºti pentru a lualegãtura cu Londra.

Urmãtoarea vizitã a luiHartigan a fost la ministrulAfacerilor Strãine Manoi-lescu, pe care l-a întrebatdacã România recunoaºteguvernul din exil al Repu-blicii Polone, dar nu aadus în discuþie problemaaurului polonez. Manoi-lescu a evitat un rãspunsclar, subliniind cã depo-zitul de aur nu are nimicîn comun cu problemaraportului cu guvernulpolonez în exil. Hartigana mers ºi la ministrul Eco-nomiei Naþionale Gheor-ghe Leon, cãruia i-a pus

aceeaºi întrebare. Ministrul i-a rãspuns cã nuera o problemã de competenþa sa. În cursulambelor vizite, Hartigan „ºi-a exprimatindignarea cã Ambasada Poloniei dispunea înRomânia de propria staþie de radio“. Pânã laurmã a devenit evident cã el încerca sãstabileascã statutul depozitului de la B.N.R.ºi atitudinea realã a guvernului român. Fãrã aexista dovezi clare, s-a presupus cã acþiona defapt în interesul Berlinului.

Cu aceasta, lua sfârºit orice încercarede recuperare în mod amiabil a aurului

aflat în depozit la B.N.R. ºi se treceea la tenta-tiva de recuperare pe cale legalã. În decembrie1940, Banca Naþionalã a României era înºtiin-þatã cã soldurile sale din S.U.A. fuseserã poprite.

Procesul s-a desfãºurat pe toatã duratarãzboiului ºi s-a soluþionat prin acordul pãrþilordupã ce România s-a alãturat Aliaþilor, la 23august 1944. Aurul polonez s-a întors intactacasã în septembrie 1947.

Dorin MATEI