ECHIPA DE REDACȚIE - scoala-magurele.ro · 1 CUPRINS I. Pedagogia viitorului 1. Prof. Iliescu...
Embed Size (px)
Transcript of ECHIPA DE REDACȚIE - scoala-magurele.ro · 1 CUPRINS I. Pedagogia viitorului 1. Prof. Iliescu...


ECHIPA DE REDACȚIE
COORDONATOR Iliescu Claudia
REDACTORI
Pahonțu Ana Maria
Arsenie Elena Camelia
Chirobocea Nicolae Fanurie
Vădan Mirela
COLABORATORI I.S.J. Prahova
CCD Prahova
Primăria Măgurele
ISSN: 2537- 4397 ISSN-L: 2537- 4397
Decembrie 2018-Februarie 2019

1
CUPRINS
I. Pedagogia viitorului
1. Prof. Iliescu Claudia, Analiza din perspectiva neuropsihică a elementelor
de rutină din activitatea didactică
2. Prof. Filip Virgil, Cazul Petre Bellu-literatură și paraliteratură în
perioada interbelică
3. Prof. înv. primar Nicolae Mădălina, Cititul – hrană pentru minte și suflet
4. Prof. Iliescu Claudia, Scurt scenariu de interventie pentru realizarea
trecerii de la motivatia extrinseca la motivatia intrinseca
5. Prof. Arsenie Elena Camelia, Importanța literaturii în viziunea lui Nichita
stănescu
II. Să învățăm ALTFEL! Activități educative 1. Prof. înv. preșcolar Paraschiv Miahela, Grădinița Micul Prinț
III. Corespondențe Trecut-Prezent-Viitor
1. Prof. înv. primar Aldescu Petruța, Centenarul Marii Uniri IV. Noi...despre Noi...cu Noi
1. Prof. înv primar Dobre Aurelia Georgeta, prof. înv. primar
Cuculeanu Munteanu Adriana, Festival-Concurs Magia Crăciunului
ediția a V-a

2
ANALIZA DIN PERSPECTIVA NEUROPSHICĂ
A ELEMENTELOR DE RUTINĂ DIN ACTIVITATEA
DIDACTICĂ
prof. Claudia ILIESCU Școala Gimnazială Măgurele
Școala este un univers în care
profesorul, cu toată activitatea sa complexă
– pornind de la planificare, trecând prin
desfășurarea demersului didactic și până la
evaluare și feed-back – este în centru
activității. Elevii sunt și ei părți esențiale ale
acestui univers, fiind în centrul acțiunii
profesorului, și cu toții sunt părți ale unui
sistem din care fac parte – școlile. Întregul
demers didactic al unui profesor converge
și se concentrează spre cel mai important
act didactic: lecția. Lecțiile sub diversele
lor forme și tipuri constituie forma de
bază a organizării și desfășurării
procesului instructiv-educativ din școală.
Profesorul este în școală un artist,
care pune în scenă cu resursele pe care le
are la îndemână – resurse care nu sunt
întotdeauna corespunzătoare –
desfășurarea unui act didactic: educarea
pentru viață – pentru profesie, pentru
societate, pentru viața de familie – practic
pentru tot ceea ce compune viața.
Rolurile principale în această acțiune le
deține profesorul – el este actorul
principal, este regizorul, este scenaristul
acestei piese, ajutat fiind în roluri secundare
de elevi, de colegi, sau alți factori
educaționali – părinți, reprezentanți ai
comunității. Profesorul desfășoară de-a
lungul carierei sale numeroase lecții,
repetabile sub aspectul conținutului de la an
la an și, totuși, fiecare lecție are
particularitățile ei. Uneori dispoziția
personală, satisfacțiile sau insatisfacțiile
personale, care nu țin întotdeauna de
aspectele profesionale, influențează

3
desfășurarea lecțiilor. O bună dispoziție
poate determina o lecție pe care elevii să o
țină minte ca pe una dintre lecțiile
deosebite, speciale la care au participat, așa
cum o dispoziție negativă poate transforma
o lecție într-un eșec, fără finalitate, dacă nu
chiar într-un coșmar.
Barometrul lecției îl constituie
satisfacția pe care elevul o poate exprima la
finalul desfășurării unei lecții. De aceea,
aplicând elevilor la finalul lecțiilor scurte
chestionare de evaluare, care să vizeze
modul de desfășurare al lecției și care să
vizeze aprecieri privind ambientul,
resursele utilizate, tehnicile de comunicare,
chiar și aprecieri privind metodele și
strategiile pe care profesorul le-a utilizat la
lecția respectivă, se pot obține informații
care pe viitor să-i fie reglatoare pentru ceea
ce „nu a mers” cum trebuie, așa cum ar fi
vrut profesorul în lecția respectivă. Modul
de desfășurare a unor lecții cu același
conținut, de fiecare dată altfel, de fiecare
dată inovativ – poate fi o artă.
Desfășurarea unei lecții cu același
subiect, la clase paralele de exemplu, poate
fi o artă sau poate fi o rutină. Profesorul
poate să nu țină cont de particularitățile
claselor, așa cum poate să aibă în vedere la
planul lecției, fiecare amănunt care face ca
aceste clase să se diferențieze. Poate trata
subiectul lecției la fel, folosind același stil
monoton, de prezentare a unor noi
cunoștințe de exemplu – dictare, prelegere,
expunere – de cele mai multe ori plictisitor,
sau se poate adapta particularităților
elevilor din clasele respective. Profesorul
este un adevărat artist atunci când ține
seama de tipul de inteligență al elevilor, de
stilurile de învățare al elevilor (auditiv,
vizual sau practic), atunci când își
adaptează strategiile pe grupe de elevi
alcătuite după metodologii moderne și mai
ales atunci când este deschis la nou, la
interactivitate și când aplică cu plăcere
metode active, inovative, moderne.
Astăzi, proiectarea didactica este o
arta deoarece rezulta din interacțiunea mai
multor factori ce-i conferă o mare suplețe,
o putere de adaptabilitate la varietatea de
situații în care este implicata. Ramane arta
in masura in care este o chestiune de
intuitie, de spontaneitate, de maiestrie
pedagogica, de inteligenta, de imaginatie si
de sensibilitate afectiva, rationala, ce
caracterizeaza personalitatea profesorului.
Procesul de invatamant intercaleaza in
contextul desfasurarii sale nenumarate
elemente de arta sau de maiestrie
pedagogica, si nici nu poate fi altfel, fiindca
numai omul, cu gandirea si sensibilitatea lui
poate interveni creator, cu subtilitate si
nuantare in actul educativ, raspunzand
adecvat sensibilitatii si efervescentei
gandirii fiecarui elev in parte. Calitatea
proiectarii se apreciaza in masura in care
poseda calitati transformatoare. Ea este
privita ca o problema de organizare, de
conducere a procesului de invatamant,
cuprinzand actiuni de organizare,

4
coordonare, orientare, dirijare, stimulare,
evaluare, decizie, ameliorare, cercetare,
inovare a proceselor instructive.
In scoala traditionala prima
informationalul. Ipoteza: cel ce cunoaste
informatiile, poate automat opera cu ele la
un nivel satisfacator. Aceasta conceptie a
generat pe alocuri performante inalte, dar la
nivelul masei de elevi a generat esecuri.
Asistam la o lectie obisnuita. Elevii sunt in
banci, unii in spatele celorlalti. Toti au
privirile atintite inainte, acolo unde se afla
profesorul. Doar acolo pot gasi raspunsurile
la confruntarile personale.
Elemente de rutina in activitatea
didactica:
Rutina este definita ca fiind
capacitatea, indemanarea castigata printr-o
practica indelungata, deprinderea de a
gandi mecanic, mereu in acelasi fel,
repetarea unor deprinderi invechite. Avand
in vedere dominanta creativitate- rutina, se
pot face urmatoarele constatari: exista
unele cadre didactice care dovedesc mai
multa flexibilitate decat altii in proiectarea
activitatilor didactice, acestia sunt receptivi
la ideile si experientele noi, manifesta
indrazneala, mai multa independenta in
gandire si sunt dispusi sa incerce noi
practici, noi procedee. Sunt stiluri creative.
Exista si cadre didactice care manifesta o
suplete redusa, sunt rigizi, dogmatici,
oarecum refractari la schimbare, la
inovatie, sunt inclinati spre conventional,
spre conservatorism, ei nefiind dispusi sa
accepte decat lucrurile care converg cu
optica lor initiala, trateaza de obicei cu

5
refuz solicitari ce presupun innoire. Sunt
cadre didactice predispuse unui stil rutinier.
Cum isi proiecteaza lectiile un cadru
didactic rutinier?
Acesta gandeste tot timpul in
sabloane, neputandu- se debarasa de tipare,
in ciuda unui climat de fireasca libertate a
gandirii. Strategia bazata pe ritual si rutina
creeaza asa- numitul ,,profesor predicitbil",
care-si fundamenteaza interventiile pe
standardizare si uniformizare. Un cadru
didactic rutinier contureaza modelul
obiectivist, in care acesta este singura
resursa pe care elevii o utilizeaza in
procesul de invatare. Este utilizat modelul
magistrocentric, conform caruia cadrul
didactic impune demersuri elevilor, aflati in
situatia unei receptari pasive. Fiind foarte
bine pregatit din punct de vedere stiintific
isi organizeaza cunostintele pe modele
general acceptate si conduce lectia dupa un
plan standardizat. Detine controlul absolut
al clasei, impune elevilor exprimari de la
care nu au voie sa se abata, neincurajand
propriile opinii si gandirea critica.
Conversatia dintre profesor si elevi este de
tip examinator, excluzandu-se conversatia
euristica, problematizarea si metodele
activ- participative. Adevarurile pe care isi
propune sa le transmita sunt gata elaborate
si oferite ca un produs finit.
Indicatorii rutinei sunt tocmai
factorii care inhiba sau blocheaza
creativitatea: insuficienta activare a
imaginatiei creatoare, utilizarea
nesistematica a metodelor de gandire
logica, cunoasterea superficiala a
metodelor euristice, slaba automotivare
profesionala. Alte tipuri de blocaje, fie ele
perceptuale, emotionale sau ambientale se

6
regasesc in incapacitatea de a trata o tema
din mai multe perspective, accentul pe
evaluarea ideilor in loc de a insista pe
generarea acestora, lipsa cooperarii si
increderii in elevi. Activitatea didactica
solicita, dar si genereaza creativitate.
Cadrului didactic nu trebuie sa-i fie teama
sa iasa din rutina in fiecare moment al
procesului instructiv-educativ, cu atat mai
mult in stadiul de proiectare a demersului
didactic.
In concluzie, scoala, educația,
constituie o „mașinărie” complicată, care
de multe ori însă, este greu, prea greu de
urnit.În aglomerarea de discipline mai mult
sau mai puțin utile, în programul încărcat al
elevilor, în amalgamul de informații, utile
sau nu, pe care le primesc la școală, în era
Internet-ului care rezolvă de multe ori
temele de acasă, prin referate în care elevul
nici măcar nu știe ce conține tema
respectivă, este într-adevăr o artă să-i faci
pe elevi să învețe de plăcere, să le provoci
setea de cunoaștere, să-i aduci la aceea stare
plăcută în care la lecții să-i vezi
implicându-se pentru simplul fapt că le
acorzi importanță și ai ținut seama în regia
lecției de particularitățile lor, de dorințele
lor. Toate acestea fac din profesor un artist.
Rutina este comodă – nu implică profesorul
cu nimic, decât cu o eventuală actualizare a
cunoștințelor, cu o utilizare a unui plan de
lecție învechit, lipsit de noutate și inovație,
pentru simplul fapt că acel plan de lecție
există undeva printre hârtii.
Arta de a susține lecții cu o regie în
care ai implicat tot ceea ce a fost necesar
pentru a face ca lecția să fie un „spectacol
de succes” este atât de necesară, încât la un
moment dat poate deveni chiar obligatorie.
S-ar putea spune că nu există motivația
materială de a te implica ca profesor în regii
și „spectacole” (lecții) de succes, dar
motivația intrinsecă, aceea care pe
majoritatea dintre noi ne-a făcut să devenim
profesori, ne-a făcut să ne dedicăm viața
educației, această motivație trebuie să fie
mai puternică. Cu siguranță vine și
momentul în care arta noastră va fi
recunoscută, în care se va acorda
profesorului statutul pe care îl merită, dar
pentru aceasta trebuie să aruncăm rutina,
trebuie să arătăm tuturor că suntem
adevărați maeștri, că fiecare lecție este
pentru fiecare elev un act dintr-un spectacol
de succes, la care cu toții participăm și
pentru care eforturile depuse nu sunt
zadarnice.

7
Cazul Petre Bellu-literatură și paraliteratură în perioada interbelică
Prof. Filip Virgil
O analiză a fenomenului
paraliteraturii românești în perioada
interbelică evidențiază o serie de aspecte
specifice. Unul dintre aceste aspecte
decurge din coexistența celor două circuite
fundamentale, circuitul literar și circuitul
paraliterar, coexistență care se
caracterizează prin schimburi permanente
care implică teme, motive, personaje,
strategii de construcție a textului etc. Cazul
Petre Bellu devine semnificativ pentru
maniera în care cele două circuite se
intersectează, rezultatul fiind o producție
care atinge în momentul apariției nivelul
unui succes editorial spectaculos. Petre
Bellu devine dintr-un tâmplar autodidact un
autor de bestseller-uri, romanele sale
bucurându-se de tiraje rar întâlnite la
momentul dat.
Frank Luther Mott evidențiază
natura deosebită a succesului unui
bestseller:
„Crearea unui bestseller nu
urmează un tipar exact sau o serie de tipare

8
exacte, nu mai mult decât în cazul
construirii unui om de succes; sunt prea
multe lucruri intangibile, prea multe valori
umane care nu pot fi măsurate, prea multe
vicisitudini ale șansei implicate.ˮ (1)
Producția lui Petre Bellu va urma
însă un traseu descendent: după o primă
etapă caracterizată prin toate condițiile
specifice succesului de public (etapă a
romanelor publicate la editura IG. Hertz),
survine declinul: tirajele scad semnificativ.
În 1937, Petre Bellu oferea o serie de date
privind tirajele romanelor sale: 65358 de
exemplare pentru romanul care îl lansează
(Apărarea are cuvântul), 45000 de
exemplare pentru Cazul doamnei Predescu,
30000 de exemplare fiecare pentru Câine
Vagabond și Luminile mahalalei. (2) În
spatele succesului obținut de romanele lui
Petre Bellu (în special a primului roman) se
ascund foarte mulți factori, de la susținerea
oferită de editorul Marton Hertz, publicarea
romanelor într-o colecție care se bucură de
un public avid de senzațional (Colecția
celor 15 lei), până la subiectul acestor
romane. Prefața semnată de Panait Istrati la
romanul de debut conturează un portret în
notă melodramatică, portret care va
contribui la interesul acordat de un anumit
sector de public:
„Din fundul urgisitei lui mahalale,
din chichineața în care își macină zilele,
Petre Bellu izbucnește azi ca una din acele
forțe naturale căreia nimic nu-i poate
rezista. Mizeria, izolarea, boala și
nepăsarea oamenilor nu l-au putut
împiedica de a mâzgăli, pe niște petice de
hârtie adunate de prin gunoaie, slovele
uimitor de sincere cu care debutează
«Apărarea are cuvântul».”(3)
Unul dintre factori îl reprezintă cu
siguranță însă maniera în care Petre Bellu a
înțeles să asocieze strategii și tehnici, teme
și motive care provin din cele două circuite.
La o analiză a textelor produse de Petre
Bellu prin aplicarea grilelor de interpretare
create de cercetătorii domeniului
paraliteraturii, se observă o distanță între
tiparele specifice și romanele acestuia.
Bellu se foloseste de strategii și tehnici care
țin de câmpul paraliteraturii pentru a-și
atinge obiectivul, acela de a transmite prin
intermediul romanelor mesaje sociale
privind necesitatea reformării condițiilor de
viață ale unor personaje decăzute sau care
își duc existența la periferia societății.
Astfel, scriitura specifică romanului de
consum devine un instrument în
promovarea tezelor sociale ale unui autor a
cărui biografie se apropie în anumite date
de viața personajelor din romanele sale.
Filonul paraliterar esențial exploatat
de Petre Bellu este constituit de aplecarea
spre senzațional, o direcție ușor de
identificat în toate scrierile sale. Romanele
abordează subiecte tabu, exploatează scene
și situații de natură a atrage curiozitatea
unui anumit tip de lector. Rezervorul
romanului de consum alimentează aceste
producții, prin utilizarea tehnicii

9
coincidențelor, prin loviturile de teatru
așteptate de cititori, prin caracterul
neverosimil al multor situații, dar și prin
abordarea unor scene senzaționale. Desigur
nu trebuie uitată dominația discursului
melodramatic care transformă romanele în
pledoarii cu o puternică tentă artificială.
Din dorința de a mobiliza cititorul,
de a determina schimbarea unor atitudini se
naște și nevoia de autenticitate care la
nivelul textelor se manifestă prin apelul la
scriitura de tip jurnal, narațiunea la
persoana I, sau în unele cazuri prin redarea
mărturiilor unor personaje apropiate de
personajul principal.
Este interesant că apropierea lui
Petre Bellu de o paraliteratură care se
înscrie în coordonatele ei specifice nu
constituie garanția succesului la public.
Astfel romane precum Uzina B. (roman
sentimental) sau O crimă la Brașov
(încercare nereușită de roman polițist), în
ciuda exploatării unor rețete care ar trebui
să aducă de la sine succesul de public nu vor
reuși să-l readucă pe Petre Bellu în atenția
publicului sau să-i redea acel statut de autor
de bestseller.
Cazul Petre Bellu este foarte
asemănător cu situația unui alt autor, mult
mai cunoscut, Mihail Drumeș. Și Mihail
Drumeș conștientizează potențialul
structurilor și tiparelor paraliterare de a
atrage un număr foarte mare de cititori. La
fel ca Bellu, Drumeș apelează la
senzațional, la dimensiuni melodramatice,
cunoaște foarte bine maniera de a trezi
interesul cititorilor. Drumeș însă, spre
deosebire de Petre Bellu, alege strategii
care se dovedesc mult mai eficiente pe
termen lung. Alege subiecte senzaționale,
dar care nu sunt încărcate de acea notă de
scandal care însoțește o parte dintre
scrierile lui Petre Bellu. Se adresează unui
public țintă mult mai larg (în special unui
lector tânăr), fapt care-i asigură printre
altele reluarea succesului generație după
generație. Drumeș scrie mult mai puține
romane, însă alege să prelucreze și să
îmbunătățească romanele care i-au asigurat
o anumită reputație și succesul la public.
Traseul romanelor celor doi devine în
consecință diferit, în special după 1945, în
timpul perioadei comuniste: romanele lui
Petre Bellu nu vor mai fi republicate (până
la finalul acestei perioade, după 1989,
romanele lui Petre Bellu fiind recuperate în
numeroase ediții), în timp ce după o scurtă
perioadă problematică, romanele lui
Drumeș vor începe să fie republicate și se
vor bucura de tiraje semnificative.
Într-un interviu din 1937, Petre
Bellu identifica mai multe categorii de
cititori, selectând și acel public care îi
asigură succesul: „mii și zeci de mii de
anonimi înfrățiți prin aceeași pasiune
pentru cititˮ. (4) Pentru acest public
publică un număr de romane în care
dezvoltă teme senzaționale într-o notă
melodramatică, abordare care îi asigură
statutul din perioada menționată.

10
Bibliografie și note:
Mott, Frank Luther, Golden Multitudes. The Story of Bestsellers in the United States,
Macmillan, New York, 1947, p. 285 (trad.n.).
Corbu, George, Din tainele arhivelor: Într-un spectaculos chestionar-Petre Bellu,
Agenda literară, aprilie 1985, p. 373.
Istrati, Panait, Prefață, la Bellu, Petre, Apărarea are cuvântul, IG. Hertz, București,
1934, p.7.
Dragu, Șt., Cartea literară și publicul cititor, Interviu cu scriitorul Petre Bellu, în
Acțiunea (Roșiorii de Vede), 20/ 1937, p. 2.

11
Cititul – hrană pentru minte și suflet
Prof. înv. primar Nicolae Mădălina
Cititul reprezintă unul dintre cele
mai frumoase hobby-uri pe care cineva îl
poate avea. Totuși este trist să aflăm că
majoritatea oamenilor nu sunt inițiați în
fabuloasa lume a cărților. Uneori, pentru
elevi cititul reprezintă chiar o modalitate de
pedepsire a unor comportamente
nepotrivite.
Pentru mulți copii, tineri și
utilizatori casnici, calculatorul este un
mijloc de divertisment folosit pentru jocuri,
muzică, filme și navigare pe Internet.
Apariția cărților, bibliotecilor și a librăriilor
electronice aduce astăzi omenirea în fața
unei dileme: ce va aduce viitorul, cine va
învinge? Oare hârtia, ca suport, va deveni o
amintire, aidoma pergamentului?
Oricare ar fi răspunsul la această
întrebare, adică indiferent de suportul
cărților, putem spune împreună cu Miron
Costin că "nu este alta, și mai frumoasă și
mai de folos în toată viață omului, decât
cititul cărților.
Cartea – ca manieră specială de a
trăi-a constituit de la apariția ei un mediu
optim de comunicare între oameni, o
cale puternică de transmitere de la un timp
la altul, de la o societate la altă, de la un
popor la altul, a valorilor culturale,
științifice, artistice, zămislite în fiecare colț
din lume. Cartea a fost, este și va fi un liant
ce creează, dezvoltă și menține
multitudinea și varietatea relațiilor
interumane, pe care se sprijină existența
socială. Cel mai sigur prieten, și cel mai
bun, e cartea. Dacă vrei, te încântă cu
descoperirile ei, îți dă o mai largă vedere, te
întărește cu vorbe și îți dă ajutor dacă
vrei. Unde să mai găsești atâtea foloase, o
fire mai lăudabilă, o veselie mai
neschimbătoare atât de tăcută când e vorba
de bârfă, cu atât de frumoasă rostire, atât de
grăbită să te răsplătească, cu atât de
neînsemnate dorințe?".
Dacă sunt descusute cum se cuvine,
cărțile vorbesc despre viața celorlalți
oameni și despre noi înșine. Citindu-le
observăm cum ne șlefuiesc mintea cu vorbe
înțelepte, cum ne modelează
sufletul cu sentimente pilduitoare. Altfel
spus, volumele tipărite sunt poticniri în
calea destinului nostru muritor sau, potrivit
lui Sadoveanu, numai în preajma cărților
"crește lumina cea fără de amurg a unei
umanități în care muritorii îmblânziți
vor birui tristețea trecerii prin viață.
Pentru apropierea elevului de carte
şi pentru ca acesta să ajungă la stadiul de
citire motivată, învăţătorul are multiple
resurse de educare a interesului pentru
lectură al fiecărui aspirant la informare-
documentare: mai întâi elevul trebuie

12
familiarizat cu cartea despre care trebuie să
ştie anumite date semnificative, apoi
trebuie îndrumat/dirijat către lectură, către
bibliotecă sau chiar constituirea unei
biblioteci personale şi valorificarea lecturii.
Alte atuuri ale cititului pot
fi: Cititul reprezintă un proces care îți
menține mintea activă. Pe când televizorul
îți distruge neuronii, cititul te ajută să îți
folosești creierul. Citind vei raționaliza și
vei descoperi lucruri care nu îți sunt
familiare. Cititul reprezintă o provocare,
poți învață cuvinte noi pe care mai apoi să
le folosești în exprimare.
Presupune concentrare, în timpul în care
citești te concentrezi doar acestei activități.
Multe studii au demonstrat că dacă
nu îți folosești memoria, o pierzi. Cititul te
forțează să îți folosești memoria, presupune
să îți amintești detalii, întâmplări, fapte,
date, acțiuni, teme personaje. Îți ordonează,
ascute, limpezește mintea. O minte
ordonată face ușor conexiuni, vei găsi mult
repede soluții la diverse probleme ivite
decât într-o minte în care domnește haosul.
Scopul unei cărţi este să schimbe.
Să atingă. Altfel, nu se justifică să o
deschizi. Citirea profundă pune în evidenţă
faptul că într-o propoziţie sau o frază există
unul sau mai multe înţelesuri proprii
sau derivate din context, cu amplitudini
diferite determinat de gradele şi ipostazele
intenţionalităţii emitentului/autorului/comu
nicatorului. Prin exerciţii uşoare şi o
perioadă mai îndelungată de timp, elevul
poate să ajungă la conştientizarea faptului
că există nuanţe de înţelesuri : de suprafaţă,
de adâncime, care apar la prima lectură sau
nu apar la prima lectură, că sunt posibile
mai multe grade de receptare a unui text.
Astfel, succesiv, se descoperă straturile de
semnificaţii ale unui text prin
lecturi repetate, dar cu sarcini diferite.
Cititul poate deveni pentru mulți o
plăcere, pentru alții, o corvoadă. Norocul e
că în zilele noastre regizorii se mai ocupă și
cu realizarea cinematografică a unor cărți
deja celebre. Dar oare e de ajuns să vezi
doar filmul? NU!
O carte nu o citești în maxim două
ore. Sunt zile în care cunoști personajele, te
împrietenești cu ele și ajungi să le iubești,
făcându-le loc în viață ta. Un film rămâne
într-o sală de cinema și amintirile tale cu
personajele se reduc în scurt timp la câteva
scene atât de palpabile, încât imaginația ta
nu îți va putea sătura nevoia de mai mult.
Poți să iubești sau să detești cu drept deplin,
stăpân pe ceea ce înțelegi. Un film expune
o viziune regizorală cu care nu ai decât să
te împaci.
Cu siguranță orice act de cunoaștere
ne îmbogățește personal, dar oare pe câte
niveluri? Dacă într-un film după o carte afli
subiectul, mai mult sau mai puțin respectat,
cartea te solicita cu totul: înțelegi cu
mintea, cu sufletul, privești în perspectivă,
te miști cum vrei pe axa timpului și nu ești
doar plimbat, ghidat prin acțiune. Citind, îți
asumi un rol mai mare decât a fi un

13
simplu spectator. Devii tu însuți personaj,
trăind în cartea aceea o mulțime de
proiecții, pe când în film, le iei de-a gata
sau poate chiar le scapi. Depinde ce a simțit
regizorul ca trebuie să proiecteze el însuși.
O frază dintr-un film te poate
inspira. O frază dintr-o carte te poate
revoluționa. Revelația nu e un eveniment, ci
un proces, iar un proces cu efecte sigure nu
apare în două ore, ci se coace la focul
mocnit al inconștientului tău, zile sau poate
luni în șir. O carte nu e doar creație, e și re-
creație. Cu fiecare dintre noi. În concluzie,
cititul este o hrană care te metamorfozează
și scoate din tine tot ceea ce te reprezintă.
PE TINE, CE TE REPREZINTĂ?
BIBLIOGRAFIE
I.DUMITRU,GH.MATEI –
Metodica formării, dezvoltării şi cultivării
abilităţilor de comunicare ale elevilor din
clasele I-IV, Editura Cuvantul info,
Ploieşti, 2005
www.psychologies.ro
www.sritub.com

14
SCURT SCENARIU DE INTERVENTIE PENTRU REALIZAREA
TRECERII
DE LA MOTIVATIA EXTRINSECA LA MOTIVATIA
INTRINSECA
Prof. Claudia ILIESCU Școala Gimnazială Măgurele
Epoca în care trăim este dominată
de puternica expansiune a știintei și tehnicii
în toate domeniile de activitate și de
accelerarea continuă a ritmului de viata al
oamenilor. Aceste caracteristici ale
contemporaneității au consecințe directe și
asupra pregătirii tinerei generații, care
trebuie să facă față atât cerințelor actuale
ale societăți, cât și dezvoltării sociale
ulterioare.
Mai întâi, creșterea atât de rapidă a
volumului de informații în toate domeniile,
uzura accelerata a cunoștințelor pretinde
adaptarea continuă a obiectivelor școlii, a
conținutului, formelor și metodelor de
învățământ acestei dinamici
informaționale. În al doilea rând, noul ritm
de viață care solicită omul într-o măsura tot
mai intensă, din punct de vedere social,
cultural și profesional se răsfrânge și asupra
elevului.
Una dintre problemele centrale ale
psihologiei este motivația. Ea încearcă să
explice de ce anume oamenii fac ceea ce
fac, de ce preferă o activitate alteia şi ce
anume îi face să treacă de la o activitate la
alta. Motivația este principalul vector al
personalității, care direcționează
comportamentul elevului spre scopurile
educaționale. Motivele învăţării, ca şi
motivele întregii activităţi se formează
sub influenţa condiţiilor exterioare. De
exemplu: elevul învaţă pentru că doreşte
să-i bucure pe părinţii pe care îi respectă.
Când scopurile sunt exterioare învăţării
(obiecte, rezultate, situaţii) ele pot fi
produse atât de elevii înşişi, cât şi de alţii
(profesori, părinţi) şi obţinerea lor
constituie un mijloc de satisfacere a
motivelor ce susţin învăţarea. Dacă am
clasifica motivația ca fiind externă și

15
internă, în mod real, învățarea este motivată
atât intrinsec cât și extrinsec. Însă, s-a
constatat că învățarea productivă are loc
atunci când copilul învață din plăcere, din
interes cognitiv, deci spunem că este
motivată intrinsec. Unele motive intrinseci
au caracter primar, legate de satisfacerea
nevoilor de bază ale ființei umane, altele au
caracter secundar, fiind derivate din cele
extrinseci, prin interiorizarea lor. Motivația
externă are în centrul ei – profesorul. Acest
tip de motivație are rolul de a declanșa
motivația internă, după care acțiunea ei
încetează.
Influența motivație asupra învățării
este covârșitoare. Am observat faptul că
motivația intrinsecă este motivația optimă
deoarece acest tip de motivație este
caracterizată prin interes, încredere, duce la
performanță, la dezvoltarea creativității, la
creșterea perseverenței, a respectului de
sine, aduce o stare generală de bine.
Motivația învățării este o tendință înnăscută
a omului dar ea poate înceta brusc dacă nu
are condițiile necesare dezvoltării. Ea
încorporează mai mult interes, exaltare şi
încredere, ducând la creşterea performanţei,
a perseverenţei şi creativităţii, a vitalităţii,
respectului de sine şi a stării generale de
bine a individului – o înclinaţie naturală
către asimilare, măiestrie, interes spontan,
explorare. Curiozitatea este forma de bază
a motivației interne. Lângă ea se alătură
nevoia de a ști, de a-și îmbogății
cunoștințele. În contradicție cu motivația
internă, cea externă se află în exteriorul
individului și a activității de învățare.
Învățarea nu devine un scop în sine ci este
un mijloc de a atinge anumite scopuri( note
bune, laude, cadouri). În aceste condiţii,
învăţarea se efectuează sub semnul unei
solicitări şi condiţionări externe, fără o
plăcere interioară, fără să ofere satisfacţii
nemijlocite şi cu un efort voluntar crescut.
Stimularea motivaţiei elevului este
o artă care ţine de măiestria şi harul didactic
al educatorilor. Stimularea elevilor se
realizează de către profesor, acesta trebuie
să posede anumite trăsături de personalitate
și un stil de lucru. Pentru a motiva elevii
spre învățare, profesorii au la îndemâna
câteva strategii:
Stabilirea regulilor clasei împreună
cu elevii. Regulile trebuie comunicate clar,
încă de la începutul anului școlar, ceea ce
va duce la o responsabilizare a elevilor.
Astfel îi putem încuraja să adopte atitudini
demne de apreciat și putem preveni
comportamentele deviante.

16
Personalizarea clasei. Se pot folosi
diverse desene sau alte activități prin care
se pot remarca elevii clasei. Felul cum arată
clasa este o formă de întărire a imaginii de
sine.
Cunoașterea elevilor reprezintă un
important element în procesul de motivare
a elevului spre învățare. Atenția acordată de
profesor elevului demonstrează respectul
fată de elev. Simplu fapt că profesorul
memorează numele elevului, îi știe
preferințele, îi dezvoltă elevului încrederea
în sine, îi întăresc sentimentul de siguranță
și apreciere personală.
Implicarea activă a elevilor în
activitățile instructiv-educative. Putem
atrage atenția elevilor și prin controlul
vocii, contactul vizual, organizarea
sarcinilor de lucru într-un mod productiv.
Profesorul ar trebui să gândească un proces
instructiv – educativ viu care să potenţeze
această disponibilitate naturală a elevilor.
Așteptările profesorului devin un
factor de motivație. S-a demonstrat că
elevii au tendința de a se ridica la înălțimea
așteptărilor profesorilor. Dacă se aşteaptă şi
se solicită cât mai mult de la elevi adesea se
va şi obţine acest lucru.
Profesorul poate deveni un exemplu
de comportament pentru elevii săi. Urmând
exemplul profesorului, elevii își pot
modifica propriul comportament.
Stabilirea unei atmosfere pozitive,
de empatie față de fiecare elev în parte.
Rezolvarea situațiilor-problemă în
cel mai scurt timp. Dacă profesorul este
apropiat fizic dar și psihic de elevul ce are
un comportament deviant, face posibilă
oprirea comportamentului respectiv.
Recompensarea şi întăririle pozitive
faţă de oricare comportament sau activitate
demnă de luat în calcul a elevului, măreşte
stima de sine a acestuia şi îl motivează să
acţioneze la fel şi pe viitor. Nu de puţine ori,
comportamentul dezirabil este „uitat”,
pentru a acorda o atenţie sporită elevilor
care creează probleme. Dar a beneficia de
atenţia profesorilor este o întărire pozitivă
cu valenţe educative semnificative, de care
nu întotdeauna profesorul face uz. Cea mai
eficientă metodă de a recompensa elevii
este lauda. Totodată aceasta este și cea mai
la îndemână.

17
Importanța literaturii în viziunea lui Nichita Stănescu
Prof. Arsenie Elena-Camelia
Societatea contemporană se află,
fără îndoială, sub auspiciile revoluției
tehnologice, prin urmare, informația circulă
nu doar rapid, ci mai ales într-un mod
accesibil oricui. Deseori în ceea ce privește
lectura instituționalizată, se reclamă lipsa
de interes a elevilor față de contactul direct
cu textele literare sau nonliterare. În aceste
condiții, rolul cadrului didactic este unul
deosebit de important, iar intervenția sa este
imperioasă, având în vedere faptul că
dezvoltarea competenței de lectură este un
deziderat pedagogic actual. Pentru a obține
rezultate favorabile în ceea ce privește
lectura elevilor, este foarte importantă
raportarea în permanență la criterii și valori
estetice incontestabile, care au depășit cu
mult proba timpului și spiritul critic al
literaților. Marele poet Nichita Stănescu,
reprezintă, cu certitudine, unul dintre cele
mai importante puncte de referință în ceea
ce privește creația literară modernistă și
neo-modernistă.
Rămas în istoria literară, drept un
pilon indestructibil al poeziei românești, în
care funcția estetică a textului literar se
prefigurează discret prin substratul abstract
al lirismului, căpătând valențe
surprinzătoare datorită ambiguității
limbajului, Nichita, oferă oricărui cititor,
avizat sau amator, substanță poetică, trăiri
intense la nivel spiritual și mai ales inovație
lingvistică. În eseul său ” Rolul literaturii”,
marele poet afirma că „în societatea
contemporană rolul literaturii este la fel de
important ca și rolul științei.” De asemenea,
în viziunea sa „literatura reprezintă
specificitatea umană în cel mai înalt grad,
impulsionează sensibilitatea și educă prin
forța exemplului particular latura generală
de noblețe și de sublim a sentimentelor ca
act de conștiință.”(Volumul Respirări,
1982) Cu alte cuvinte, literatura reprezintă
o parte integrantă a spiritului ființei umane,
care cizelează, dezvoltă sensibilitatea și
creativitatea deopotrivă, având totodată și
un profund caracter educativ prin
exemplele particulare pe care le oferă.
Un alt aspect deosebit de important
pe care Nichita Stănescu îl aduce în discuție
este rolul esențial pe care îl are literatura în
ceea ce privește, nu doar dezvoltarea
intelectuală a ființei umane, cât mai ales
dezvoltarea emoțională a acesteia. Astfel, „
sensul principal al literaturii este de a
transmite prin sentimente legile naturii și
mai cu seamă legile naturii umane. De aici
decurge și forța educativă a literaturii,
înțelegându-se prin forță educativă nu doar
transformarea și modificarea spontană a
cititorului, ci stârnirea prin sentimente, în
conștiința cititorului respectiv, a unei

18
opțiuni mai deslușite către noblețe și
sublim.” Raportându-ne în practica
pedagogică, permanent, la formarea
personalității educabilului, devine esențial
rolul literaturii în acest sens. Educația,
printre altele, trebuie dublată cu exemple
pozitive, iar literatura este cu certitudine, o
sursă inepuizabilă, indiferent de contextul
socio-cultural prezent. Conform marelui
poet, ființa umană, prin contactul cu textele
literare, își dezvoltă nu numai predilecția
pentru valorile estetice, ci și noblețea,
sensibilitatea spirituală.
Datorită rapidității cu care se
propagă modificări în climatul psiho-social
în prezent, unii dintre noi am fi îndreptățiți
să credem că interesul pentru literatură va
dispărea în totalitate, omul având acces la
numeroase surse de informare. Împotriva
acestei speculații, poetul oferă un argument
incontestabil și anume faptul că „ literatura
,în esența ei, nu ține neapărat de cuvântul
scris, iar perfecționarea mijloacelor tehnice,
conduce la sporirea șanselor de circulație a
literaturii.” Cu alte cuvinte, indiferent de
gradul înalt de tehnicizare, literatura va
reprezenta un punct de atracție pentru ființa
umană, prin simplul fapt că ea se adresează
laturii spirituale specifice fiecăruia. Totuși,
acest interes trebuie cultivat încă din
copilărie, un rol esențial în acest sens
avându-l, fără îndoială, cadrul didactic.
Importanța deosebită pe care
Nichita Stănescu o are în literatura română,
reflectată în forța creativă excepțională, în
noutatea limbajului poetic, în sugestia
limbajului abstract, profund ambiguu,
justifică plasarea acestuia în spectrul
personalităților culturale românești, ce
imprimă spiritului uman amprenta
neștearsă veșnic, a sublimului. În acest sens
criticul literar Eugen Simion afirma:
„Există un amestec ciudat de forțe în ființa
lui Nichita Stănescu: un respect aproape
religios pentru poezie și o supunere aproape
cinică față de real. [...] Nichita Stănescu
reprezintã un mod specific de a fi poet în
lumea noastră. E greu să-i afli un model în
literatura anterioară."
Bibliografie:
Eugen Simion, Sfidarea retoricii,
Editura Cartea Românească, București,
1985

19
Grădinița Micul Prinț
Prof. înv. preșcolar Paraschiv Mihaela
“Sa nu-i educam pe copiii nostri
pentru lumea de azi. Aceasta lume nu va
mai exista cand ei vor fi mari si nimic nu ne
permite sa stim cum va fi lumea lor. Atunci
sa-i invatam sa se adapteze.” (Maria
Montessori – ”Descoperirea copilului”)
Educatia
extracurriculara (realizata dincolo de proce
sul de invatamant) isi are rolul si locul bine
stabilit in formarea
personalitatii copiilor nostri. Educatia prin
activitatile extracurriculare urmareste
identificarea si cultivarea corespondentei
optime dintre aptitudini, talente, cultivarea
unui stilde viata civilizat, precum si
stimularea comportamentului creativ
indiferite domenii.
Scopul activităţilor extraşcolare este
dezvoltarea unor aptitudini speciale,
antrenarea elevilor în activităţi cât mai
variate
și bogate în conţinut, cultivarea interesului
pentru activităţi socio-culturale, facilitarea
integrării în mediul şcolar, oferirea de
suport pentru reuşita şcolară în ansamblul
ei, fructificarea talentelor personale şi
corelarea aptitudinilor cu atitudinile
caracteriale.
Oricât ar fi de importantă educaţia
curriculară realizată prin procesul de
învăţământ, ea nu epuizează sfera
influenţelor formative exercitate asupra
copilului. Rămâne cadrul larg al timpului
liber al copilului, în care viaţa capătă alte
aspecte decât cele din procesul

20
de învăţare şcolară. În acest cadru, numero
şi alţi factori acţionează pozitiv.
Exemple de activitati extrascolare:
Vizitele la muzee, expoziţii,
monumente şi locuri istorice,case
memoriale.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de
teatru de copii,distractive sau sportive.
Plimbari, drumetii, excursii, tabere.
Concursuri scolare.
In cadrul gradinitei noastre, Gradinita
„Micul Print” Magurele, acordam o atentie
deosebita organizarii de activitati
extrascolare, in parteneriat cu diferiti factori
de educationali precum: Muzeul de Stiinte
ale Naturii, Prahova, Teatrul C-tin Marica,
Ploiesti, Biserica „Adormirea Maicii
Domnului” Magurele. Lunar in gradinita
desfasuram cel putin o activitate
extrascolara. Astfel, in perioada decembrie
2018- ianuarie 2019, am desfasurat
urmatoarele activitati extrascolare: „1
Decembrie – 100 de ani de Romania”,
serbari „In asteptarea lui Mos Craciun”,
Activitate Palatul Culturii
„Din secretele delfinilor”, Teatru de papusi
„Fat Frumos si podul de aur”. Multumim
colaboratorilor nostri si in special parintilor
care ne sustin in organizarea si desfasurarea
acestor activitati.

21
CENTENARUL MARII UNIRI
Profesor învățământ primar, Aldescu Petruța
„…Marea Unire din 1918 a fost și va rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei
românești. Măreţia sa stă în faptul că desăvârșirea unităţii naţionale nu este opera nici a
unui om politic, nici a unui guvern, nici a unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni
române, realizată într-un elan râvnit cu putere, din străfundurile conștiinţei unităţii
neamului, un elan controlat de fruntașii politici, pentru a-i călăuzi cu inteligenţă politică
remarcabilă spre ţelul dorit […]. Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci
actul de voinţă al naţiunii române de a-i da armătura teritorial-instituţională, care este statul
naţional.[…]” (academician Florin Constantiniu).
Realizarea României Mari în anul
1918 reprezintă fără doar și poate
evenimentul principal al istoriei noastre și
totodată îndeplinirea unui deziderat al
locuitorilor graniţelor vechii Dacii.
Aniversăm cu respect Ziua Naţională a
României la 1 Decembrie, prilej de
rememorare a jertfei înaintașilor și a luptei
pentru constituirea statului naţional român.
Anul acesta celebrăm trecerea unui
secol de la scrierea acestei pagini luminoase
și deosebit de însemnate din istoria
României, motiv care a determinat toată
suflarea satului să vină la Monumentul
Eroilor din localitatea noastră, fluturând
zeci de steaguri tricolore.

22
Alături de reprezentanți ai Primăriei
Comunei Măgurele și ai Consiliului Local,
elevii și cadrele didactice din școala noastră
au adus un omagiu de suflet tuturor celor
care au făcut posibilă Unirea cea Mare.
Întruchipând cele trei provincii care
s-au unit cu țara, Basarabia, Bucovina și
Transilvania, membrii grupului vocal
„Băsmaluța” au recitat și au cântat, spre
emoția tuturor celor prezenți.

23
FESTIVAL-CONCURS MAGIA CRĂCIUNULUI
EDIȚIA a V-a Prof. înv. primar: Dobre Aurelia-Georgeta
Prof. înv. primar: Cuculeanu-Munteanu Adriana
Crăciun magic, seară magică –
oamenii vorbesc despre magie când sunt
atinși de emoții speciale pe care nu pot sau,
mai degrabă, nu vor să le explice. Pentru
toți, miracolul Crăciunului reprezintă magia
propriului vis.
Am dorit ca prin această
tematică să trezim în copii, dar și în adulți,
acele sentimente pure prin culoare, cântec și
cuvânt, încercând să aducem în sufletele
tuturor câte puțin din farmecul sărbătorilor
de Crăciun, pe care cu atâta nerăbdare le
așteptăm cu toții. Scopul proiectului ,,Magia
Crăciunului,, este identificarea, stimularea și
valorificarea potențialului artistic al copiilor
din învățământul primar, în domeniul
muzical, plastic și al artelor vizuale.
Participarea la acest proiect a oferit
posibilitatea elevilor, beneficiari direcți ai
proiectului, să-și dezvolte spiritul
competițional, creșterea stimei de sine, cât
și capacitatea de relaționare în interiorul
unui grup organizat. Proiectul a oferit
copiilor posibilitatea să se implice în
cunoaşterea şi păstrarea nealterată a
obiceiurilor şi a tradiţiilor naționale.
Stabilirea contactelor între profesori,
stabilirea echipelor de proiect, realizarea
unor materiale de promovare a
evenimentului, consultarea tematicii pentru
concurs, actualizarea paginii internet a
proiectului, utilizând mijloacele media,
pregătirea unor momente cultural-artistice,
evaluarea proiectului, precum și
participarea la activitățile de diseminare au

24
constituit etape importante în activitatea
fiecărui participant la proiect.
Proiectul s-a adresat elevilor școlilor
care au fost implicate în acest proiect,
conform declarațiilor de parteneriat, precum
și profesorilor colaboratori, din fiecare
școală parteneră. Elevii pe care i-am vizat
sunt atât cei talentați, pasionați de muzică,
artă și folclor, cât și cei dornici să se implice
într-o activitate dinamică. La nivelul
cadrelor didactice, am intenționat
dezvoltarea unor relații de parteneriat, de
comunicare pe tema proiectului, dar și pe
subiecte de interes comun din sfera
didactică.
Concursul a fost făcut public pe site-
ul școlii, primindu-se acorduri de
parteneriat atât de la școli din județul
Prahova, precum și de la școli din alte
județe: Dâmbovița, Baia-Mare, Constanța,
Vâlcea, Cluj, Galați, Suceava . Astfel au
participat la concurs: 125 copii și 25 cadre
didactice la secțiunea Festival-concurs de
colinde cu participare directă și 130 copii și
45 cadre didactice la secțiunea cu
participare indirectă. Concursul s-a finalizat
cu acordarea mai multor premii, după cum
urmează:
- secțiunea pictură/ desen: 33 premii
I, 23 premii II, 15 premii III, 12 mențiuni;
- secțiunea colaj: 6 premii I, 5 premii
II, 14 premii III, 8 mențiuni;
- secțiunea concurs-festival de
colinde: 8 premii I, 4 premii II, 3 premii III,
3 mențiuni.
Diseminarea rezultatelor s-a realizat
prin organizarea unei expoziții la Școala
Gimnazială, Com. Măgurele, care s-a
bucurat de un real succes în rândul elevilor
și al părinților. În urma derulării proiectului,
s-a înregistrat un feed-back pozitiv atât din
partea elevilor și a profesorilor participanți
la acțiune, cât și din partea celor din spațiul
public sau care vor participa, în sensul
creșterii motivației de a valorifica și a
promova tradițiile locale, a manifestării
dorinței de a participa la alte evenimente de
acest fel.

