ECHIPA DE REDACȚIE

COORDONATOR Iliescu Claudia

REDACTORI

Pahonțu Ana Maria

Arsenie Elena Camelia

Chirobocea Nicolae Fanurie

Vădan Mirela

COLABORATORI I.S.J. Prahova

CCD Prahova

Primăria Măgurele

ISSN: 2537- 4397 ISSN-L: 2537- 4397

Decembrie 2018-Februarie 2019

1

CUPRINS

I. Pedagogia viitorului

1. Prof. Iliescu Claudia, Analiza din perspectiva neuropsihică a elementelor

de rutină din activitatea didactică

2. Prof. Filip Virgil, Cazul Petre Bellu-literatură și paraliteratură în

perioada interbelică

3. Prof. înv. primar Nicolae Mădălina, Cititul – hrană pentru minte și suflet

4. Prof. Iliescu Claudia, Scurt scenariu de interventie pentru realizarea

trecerii de la motivatia extrinseca la motivatia intrinseca

5. Prof. Arsenie Elena Camelia, Importanța literaturii în viziunea lui Nichita

stănescu

II. Să învățăm ALTFEL! Activități educative 1. Prof. înv. preșcolar Paraschiv Miahela, Grădinița Micul Prinț

III. Corespondențe Trecut-Prezent-Viitor

1. Prof. înv. primar Aldescu Petruța, Centenarul Marii Uniri IV. Noi...despre Noi...cu Noi

1. Prof. înv primar Dobre Aurelia Georgeta, prof. înv. primar

Cuculeanu Munteanu Adriana, Festival-Concurs Magia Crăciunului

ediția a V-a

2

ANALIZA DIN PERSPECTIVA NEUROPSHICĂ

A ELEMENTELOR DE RUTINĂ DIN ACTIVITATEA

DIDACTICĂ

prof. Claudia ILIESCU Școala Gimnazială Măgurele

Școala este un univers în care

profesorul, cu toată activitatea sa complexă

– pornind de la planificare, trecând prin

desfășurarea demersului didactic și până la

evaluare și feed-back – este în centru

activității. Elevii sunt și ei părți esențiale ale

acestui univers, fiind în centrul acțiunii

profesorului, și cu toții sunt părți ale unui

sistem din care fac parte – școlile. Întregul

demers didactic al unui profesor converge

și se concentrează spre cel mai important

act didactic: lecția. Lecțiile sub diversele

lor forme și tipuri constituie forma de

bază a organizării și desfășurării

procesului instructiv-educativ din școală.

Profesorul este în școală un artist,

care pune în scenă cu resursele pe care le

are la îndemână – resurse care nu sunt

întotdeauna corespunzătoare –

desfășurarea unui act didactic: educarea

pentru viață – pentru profesie, pentru

societate, pentru viața de familie – practic

pentru tot ceea ce compune viața.

Rolurile principale în această acțiune le

deține profesorul – el este actorul

principal, este regizorul, este scenaristul

acestei piese, ajutat fiind în roluri secundare

de elevi, de colegi, sau alți factori

educaționali – părinți, reprezentanți ai

comunității. Profesorul desfășoară de-a

lungul carierei sale numeroase lecții,

repetabile sub aspectul conținutului de la an

la an și, totuși, fiecare lecție are

particularitățile ei. Uneori dispoziția

personală, satisfacțiile sau insatisfacțiile

personale, care nu țin întotdeauna de

aspectele profesionale, influențează

3

desfășurarea lecțiilor. O bună dispoziție

poate determina o lecție pe care elevii să o

țină minte ca pe una dintre lecțiile

deosebite, speciale la care au participat, așa

cum o dispoziție negativă poate transforma

o lecție într-un eșec, fără finalitate, dacă nu

chiar într-un coșmar.

Barometrul lecției îl constituie

satisfacția pe care elevul o poate exprima la

finalul desfășurării unei lecții. De aceea,

aplicând elevilor la finalul lecțiilor scurte

chestionare de evaluare, care să vizeze

modul de desfășurare al lecției și care să

vizeze aprecieri privind ambientul,

resursele utilizate, tehnicile de comunicare,

chiar și aprecieri privind metodele și

strategiile pe care profesorul le-a utilizat la

lecția respectivă, se pot obține informații

care pe viitor să-i fie reglatoare pentru ceea

ce „nu a mers” cum trebuie, așa cum ar fi

vrut profesorul în lecția respectivă. Modul

de desfășurare a unor lecții cu același

conținut, de fiecare dată altfel, de fiecare

dată inovativ – poate fi o artă.

Desfășurarea unei lecții cu același

subiect, la clase paralele de exemplu, poate

fi o artă sau poate fi o rutină. Profesorul

poate să nu țină cont de particularitățile

claselor, așa cum poate să aibă în vedere la

planul lecției, fiecare amănunt care face ca

aceste clase să se diferențieze. Poate trata

subiectul lecției la fel, folosind același stil

monoton, de prezentare a unor noi

cunoștințe de exemplu – dictare, prelegere,

expunere – de cele mai multe ori plictisitor,

sau se poate adapta particularităților

elevilor din clasele respective. Profesorul

este un adevărat artist atunci când ține

seama de tipul de inteligență al elevilor, de

stilurile de învățare al elevilor (auditiv,

vizual sau practic), atunci când își

adaptează strategiile pe grupe de elevi

alcătuite după metodologii moderne și mai

ales atunci când este deschis la nou, la

interactivitate și când aplică cu plăcere

metode active, inovative, moderne.

Astăzi, proiectarea didactica este o

arta deoarece rezulta din interacțiunea mai

multor factori ce-i conferă o mare suplețe,

o putere de adaptabilitate la varietatea de

situații în care este implicata. Ramane arta

in masura in care este o chestiune de

intuitie, de spontaneitate, de maiestrie

pedagogica, de inteligenta, de imaginatie si

de sensibilitate afectiva, rationala, ce

caracterizeaza personalitatea profesorului.

Procesul de invatamant intercaleaza in

contextul desfasurarii sale nenumarate

elemente de arta sau de maiestrie

pedagogica, si nici nu poate fi altfel, fiindca

numai omul, cu gandirea si sensibilitatea lui

poate interveni creator, cu subtilitate si

nuantare in actul educativ, raspunzand

adecvat sensibilitatii si efervescentei

gandirii fiecarui elev in parte. Calitatea

proiectarii se apreciaza in masura in care

poseda calitati transformatoare. Ea este

privita ca o problema de organizare, de

conducere a procesului de invatamant,

cuprinzand actiuni de organizare,

4

coordonare, orientare, dirijare, stimulare,

evaluare, decizie, ameliorare, cercetare,

inovare a proceselor instructive.

In scoala traditionala prima

informationalul. Ipoteza: cel ce cunoaste

informatiile, poate automat opera cu ele la

un nivel satisfacator. Aceasta conceptie a

generat pe alocuri performante inalte, dar la

nivelul masei de elevi a generat esecuri.

Asistam la o lectie obisnuita. Elevii sunt in

banci, unii in spatele celorlalti. Toti au

privirile atintite inainte, acolo unde se afla

profesorul. Doar acolo pot gasi raspunsurile

la confruntarile personale.

Elemente de rutina in activitatea

didactica:

Rutina este definita ca fiind

capacitatea, indemanarea castigata printr-o

practica indelungata, deprinderea de a

gandi mecanic, mereu in acelasi fel,

repetarea unor deprinderi invechite. Avand

in vedere dominanta creativitate- rutina, se

pot face urmatoarele constatari: exista

unele cadre didactice care dovedesc mai

multa flexibilitate decat altii in proiectarea

activitatilor didactice, acestia sunt receptivi

la ideile si experientele noi, manifesta

indrazneala, mai multa independenta in

gandire si sunt dispusi sa incerce noi

practici, noi procedee. Sunt stiluri creative.

Exista si cadre didactice care manifesta o

suplete redusa, sunt rigizi, dogmatici,

oarecum refractari la schimbare, la

inovatie, sunt inclinati spre conventional,

spre conservatorism, ei nefiind dispusi sa

accepte decat lucrurile care converg cu

optica lor initiala, trateaza de obicei cu

5

refuz solicitari ce presupun innoire. Sunt

cadre didactice predispuse unui stil rutinier.

Cum isi proiecteaza lectiile un cadru

didactic rutinier?

Acesta gandeste tot timpul in

sabloane, neputandu- se debarasa de tipare,

in ciuda unui climat de fireasca libertate a

gandirii. Strategia bazata pe ritual si rutina

creeaza asa- numitul ,,profesor predicitbil",

care-si fundamenteaza interventiile pe

standardizare si uniformizare. Un cadru

didactic rutinier contureaza modelul

obiectivist, in care acesta este singura

resursa pe care elevii o utilizeaza in

procesul de invatare. Este utilizat modelul

magistrocentric, conform caruia cadrul

didactic impune demersuri elevilor, aflati in

situatia unei receptari pasive. Fiind foarte

bine pregatit din punct de vedere stiintific

isi organizeaza cunostintele pe modele

general acceptate si conduce lectia dupa un

plan standardizat. Detine controlul absolut

al clasei, impune elevilor exprimari de la

care nu au voie sa se abata, neincurajand

propriile opinii si gandirea critica.

Conversatia dintre profesor si elevi este de

tip examinator, excluzandu-se conversatia

euristica, problematizarea si metodele

activ- participative. Adevarurile pe care isi

propune sa le transmita sunt gata elaborate

si oferite ca un produs finit.

Indicatorii rutinei sunt tocmai

factorii care inhiba sau blocheaza

creativitatea: insuficienta activare a

imaginatiei creatoare, utilizarea

nesistematica a metodelor de gandire

logica, cunoasterea superficiala a

metodelor euristice, slaba automotivare

profesionala. Alte tipuri de blocaje, fie ele

perceptuale, emotionale sau ambientale se

6

regasesc in incapacitatea de a trata o tema

din mai multe perspective, accentul pe

evaluarea ideilor in loc de a insista pe

generarea acestora, lipsa cooperarii si

increderii in elevi. Activitatea didactica

solicita, dar si genereaza creativitate.

Cadrului didactic nu trebuie sa-i fie teama

sa iasa din rutina in fiecare moment al

procesului instructiv-educativ, cu atat mai

mult in stadiul de proiectare a demersului

didactic.

In concluzie, scoala, educația,

constituie o „mașinărie” complicată, care

de multe ori însă, este greu, prea greu de

urnit.În aglomerarea de discipline mai mult

sau mai puțin utile, în programul încărcat al

elevilor, în amalgamul de informații, utile

sau nu, pe care le primesc la școală, în era

Internet-ului care rezolvă de multe ori

temele de acasă, prin referate în care elevul

nici măcar nu știe ce conține tema

respectivă, este într-adevăr o artă să-i faci

pe elevi să învețe de plăcere, să le provoci

setea de cunoaștere, să-i aduci la aceea stare

plăcută în care la lecții să-i vezi

implicându-se pentru simplul fapt că le

acorzi importanță și ai ținut seama în regia

lecției de particularitățile lor, de dorințele

lor. Toate acestea fac din profesor un artist.

Rutina este comodă – nu implică profesorul

cu nimic, decât cu o eventuală actualizare a

cunoștințelor, cu o utilizare a unui plan de

lecție învechit, lipsit de noutate și inovație,

pentru simplul fapt că acel plan de lecție

există undeva printre hârtii.

Arta de a susține lecții cu o regie în

care ai implicat tot ceea ce a fost necesar

pentru a face ca lecția să fie un „spectacol

de succes” este atât de necesară, încât la un

moment dat poate deveni chiar obligatorie.

S-ar putea spune că nu există motivația

materială de a te implica ca profesor în regii

și „spectacole” (lecții) de succes, dar

motivația intrinsecă, aceea care pe

majoritatea dintre noi ne-a făcut să devenim

profesori, ne-a făcut să ne dedicăm viața

educației, această motivație trebuie să fie

mai puternică. Cu siguranță vine și

momentul în care arta noastră va fi

recunoscută, în care se va acorda

profesorului statutul pe care îl merită, dar

pentru aceasta trebuie să aruncăm rutina,

trebuie să arătăm tuturor că suntem

adevărați maeștri, că fiecare lecție este

pentru fiecare elev un act dintr-un spectacol

de succes, la care cu toții participăm și

pentru care eforturile depuse nu sunt

zadarnice.

7

Cazul Petre Bellu-literatură și paraliteratură în perioada interbelică

Prof. Filip Virgil

O analiză a fenomenului

paraliteraturii românești în perioada

interbelică evidențiază o serie de aspecte

specifice. Unul dintre aceste aspecte

decurge din coexistența celor două circuite

fundamentale, circuitul literar și circuitul

paraliterar, coexistență care se

caracterizează prin schimburi permanente

care implică teme, motive, personaje,

strategii de construcție a textului etc. Cazul

Petre Bellu devine semnificativ pentru

maniera în care cele două circuite se

intersectează, rezultatul fiind o producție

care atinge în momentul apariției nivelul

unui succes editorial spectaculos. Petre

Bellu devine dintr-un tâmplar autodidact un

autor de bestseller-uri, romanele sale

bucurându-se de tiraje rar întâlnite la

momentul dat.

Frank Luther Mott evidențiază

natura deosebită a succesului unui

bestseller:

„Crearea unui bestseller nu

urmează un tipar exact sau o serie de tipare

8

exacte, nu mai mult decât în cazul

construirii unui om de succes; sunt prea

multe lucruri intangibile, prea multe valori

umane care nu pot fi măsurate, prea multe

vicisitudini ale șansei implicate.ˮ (1)

Producția lui Petre Bellu va urma

însă un traseu descendent: după o primă

etapă caracterizată prin toate condițiile

specifice succesului de public (etapă a

romanelor publicate la editura IG. Hertz),

survine declinul: tirajele scad semnificativ.

În 1937, Petre Bellu oferea o serie de date

privind tirajele romanelor sale: 65358 de

exemplare pentru romanul care îl lansează

(Apărarea are cuvântul), 45000 de

exemplare pentru Cazul doamnei Predescu,

30000 de exemplare fiecare pentru Câine

Vagabond și Luminile mahalalei. (2) În

spatele succesului obținut de romanele lui

Petre Bellu (în special a primului roman) se

ascund foarte mulți factori, de la susținerea

oferită de editorul Marton Hertz, publicarea

romanelor într-o colecție care se bucură de

un public avid de senzațional (Colecția

celor 15 lei), până la subiectul acestor

romane. Prefața semnată de Panait Istrati la

romanul de debut conturează un portret în

notă melodramatică, portret care va

contribui la interesul acordat de un anumit

sector de public:

„Din fundul urgisitei lui mahalale,

din chichineața în care își macină zilele,

Petre Bellu izbucnește azi ca una din acele

forțe naturale căreia nimic nu-i poate

rezista. Mizeria, izolarea, boala și

nepăsarea oamenilor nu l-au putut

împiedica de a mâzgăli, pe niște petice de

hârtie adunate de prin gunoaie, slovele

uimitor de sincere cu care debutează

«Apărarea are cuvântul».”(3)

Unul dintre factori îl reprezintă cu

siguranță însă maniera în care Petre Bellu a

înțeles să asocieze strategii și tehnici, teme

și motive care provin din cele două circuite.

La o analiză a textelor produse de Petre

Bellu prin aplicarea grilelor de interpretare

create de cercetătorii domeniului

paraliteraturii, se observă o distanță între

tiparele specifice și romanele acestuia.

Bellu se foloseste de strategii și tehnici care

țin de câmpul paraliteraturii pentru a-și

atinge obiectivul, acela de a transmite prin

intermediul romanelor mesaje sociale

privind necesitatea reformării condițiilor de

viață ale unor personaje decăzute sau care

își duc existența la periferia societății.

Astfel, scriitura specifică romanului de

consum devine un instrument în

promovarea tezelor sociale ale unui autor a

cărui biografie se apropie în anumite date

de viața personajelor din romanele sale.

Filonul paraliterar esențial exploatat

de Petre Bellu este constituit de aplecarea

spre senzațional, o direcție ușor de

identificat în toate scrierile sale. Romanele

abordează subiecte tabu, exploatează scene

și situații de natură a atrage curiozitatea

unui anumit tip de lector. Rezervorul

romanului de consum alimentează aceste

producții, prin utilizarea tehnicii

9

coincidențelor, prin loviturile de teatru

așteptate de cititori, prin caracterul

neverosimil al multor situații, dar și prin

abordarea unor scene senzaționale. Desigur

nu trebuie uitată dominația discursului

melodramatic care transformă romanele în

pledoarii cu o puternică tentă artificială.

Din dorința de a mobiliza cititorul,

de a determina schimbarea unor atitudini se

naște și nevoia de autenticitate care la

nivelul textelor se manifestă prin apelul la

scriitura de tip jurnal, narațiunea la

persoana I, sau în unele cazuri prin redarea

mărturiilor unor personaje apropiate de

personajul principal.

Este interesant că apropierea lui

Petre Bellu de o paraliteratură care se

înscrie în coordonatele ei specifice nu

constituie garanția succesului la public.

Astfel romane precum Uzina B. (roman

sentimental) sau O crimă la Brașov

(încercare nereușită de roman polițist), în

ciuda exploatării unor rețete care ar trebui

să aducă de la sine succesul de public nu vor

reuși să-l readucă pe Petre Bellu în atenția

publicului sau să-i redea acel statut de autor

de bestseller.

Cazul Petre Bellu este foarte

asemănător cu situația unui alt autor, mult

mai cunoscut, Mihail Drumeș. Și Mihail

Drumeș conștientizează potențialul

structurilor și tiparelor paraliterare de a

atrage un număr foarte mare de cititori. La

fel ca Bellu, Drumeș apelează la

senzațional, la dimensiuni melodramatice,

cunoaște foarte bine maniera de a trezi

interesul cititorilor. Drumeș însă, spre

deosebire de Petre Bellu, alege strategii

care se dovedesc mult mai eficiente pe

termen lung. Alege subiecte senzaționale,

dar care nu sunt încărcate de acea notă de

scandal care însoțește o parte dintre

scrierile lui Petre Bellu. Se adresează unui

public țintă mult mai larg (în special unui

lector tânăr), fapt care-i asigură printre

altele reluarea succesului generație după

generație. Drumeș scrie mult mai puține

romane, însă alege să prelucreze și să

îmbunătățească romanele care i-au asigurat

o anumită reputație și succesul la public.

Traseul romanelor celor doi devine în

consecință diferit, în special după 1945, în

timpul perioadei comuniste: romanele lui

Petre Bellu nu vor mai fi republicate (până

la finalul acestei perioade, după 1989,

romanele lui Petre Bellu fiind recuperate în

numeroase ediții), în timp ce după o scurtă

perioadă problematică, romanele lui

Drumeș vor începe să fie republicate și se

vor bucura de tiraje semnificative.

Într-un interviu din 1937, Petre

Bellu identifica mai multe categorii de

cititori, selectând și acel public care îi

asigură succesul: „mii și zeci de mii de

anonimi înfrățiți prin aceeași pasiune

pentru cititˮ. (4) Pentru acest public

publică un număr de romane în care

dezvoltă teme senzaționale într-o notă

melodramatică, abordare care îi asigură

statutul din perioada menționată.

10

Bibliografie și note:

Mott, Frank Luther, Golden Multitudes. The Story of Bestsellers in the United States,

Macmillan, New York, 1947, p. 285 (trad.n.).

Corbu, George, Din tainele arhivelor: Într-un spectaculos chestionar-Petre Bellu,

Agenda literară, aprilie 1985, p. 373.

Istrati, Panait, Prefață, la Bellu, Petre, Apărarea are cuvântul, IG. Hertz, București,

1934, p.7.

Dragu, Șt., Cartea literară și publicul cititor, Interviu cu scriitorul Petre Bellu, în

Acțiunea (Roșiorii de Vede), 20/ 1937, p. 2.

11

Cititul – hrană pentru minte și suflet

Prof. înv. primar Nicolae Mădălina

Cititul reprezintă unul dintre cele

mai frumoase hobby-uri pe care cineva îl

poate avea. Totuși este trist să aflăm că

majoritatea oamenilor nu sunt inițiați în

fabuloasa lume a cărților. Uneori, pentru

elevi cititul reprezintă chiar o modalitate de

pedepsire a unor comportamente

nepotrivite.

Pentru mulți copii, tineri și

utilizatori casnici, calculatorul este un

mijloc de divertisment folosit pentru jocuri,

muzică, filme și navigare pe Internet.

Apariția cărților, bibliotecilor și a librăriilor

electronice aduce astăzi omenirea în fața

unei dileme: ce va aduce viitorul, cine va

învinge? Oare hârtia, ca suport, va deveni o

amintire, aidoma pergamentului?

Oricare ar fi răspunsul la această

întrebare, adică indiferent de suportul

cărților, putem spune împreună cu Miron

Costin că "nu este alta, și mai frumoasă și

mai de folos în toată viață omului, decât

cititul cărților.

Cartea – ca manieră specială de a

trăi-a constituit de la apariția ei un mediu

optim de comunicare între oameni, o

cale puternică de transmitere de la un timp

la altul, de la o societate la altă, de la un

popor la altul, a valorilor culturale,

științifice, artistice, zămislite în fiecare colț

din lume. Cartea a fost, este și va fi un liant

ce creează, dezvoltă și menține

multitudinea și varietatea relațiilor

interumane, pe care se sprijină existența

socială. Cel mai sigur prieten, și cel mai

bun, e cartea. Dacă vrei, te încântă cu

descoperirile ei, îți dă o mai largă vedere, te

întărește cu vorbe și îți dă ajutor dacă

vrei. Unde să mai găsești atâtea foloase, o

fire mai lăudabilă, o veselie mai

neschimbătoare atât de tăcută când e vorba

de bârfă, cu atât de frumoasă rostire, atât de

grăbită să te răsplătească, cu atât de

neînsemnate dorințe?".

Dacă sunt descusute cum se cuvine,

cărțile vorbesc despre viața celorlalți

oameni și despre noi înșine. Citindu-le

observăm cum ne șlefuiesc mintea cu vorbe

înțelepte, cum ne modelează

sufletul cu sentimente pilduitoare. Altfel

spus, volumele tipărite sunt poticniri în

calea destinului nostru muritor sau, potrivit

lui Sadoveanu, numai în preajma cărților

"crește lumina cea fără de amurg a unei

umanități în care muritorii îmblânziți

vor birui tristețea trecerii prin viață.

Pentru apropierea elevului de carte

şi pentru ca acesta să ajungă la stadiul de

citire motivată, învăţătorul are multiple

resurse de educare a interesului pentru

lectură al fiecărui aspirant la informare-

documentare: mai întâi elevul trebuie

12

familiarizat cu cartea despre care trebuie să

ştie anumite date semnificative, apoi

trebuie îndrumat/dirijat către lectură, către

bibliotecă sau chiar constituirea unei

biblioteci personale şi valorificarea lecturii.

Alte atuuri ale cititului pot

fi: Cititul reprezintă un proces care îți

menține mintea activă. Pe când televizorul

îți distruge neuronii, cititul te ajută să îți

folosești creierul. Citind vei raționaliza și

vei descoperi lucruri care nu îți sunt

familiare. Cititul reprezintă o provocare,

poți învață cuvinte noi pe care mai apoi să

le folosești în exprimare.

Presupune concentrare, în timpul în care

citești te concentrezi doar acestei activități.

Multe studii au demonstrat că dacă

nu îți folosești memoria, o pierzi. Cititul te

forțează să îți folosești memoria, presupune

să îți amintești detalii, întâmplări, fapte,

date, acțiuni, teme personaje. Îți ordonează,

ascute, limpezește mintea. O minte

ordonată face ușor conexiuni, vei găsi mult

repede soluții la diverse probleme ivite

decât într-o minte în care domnește haosul.

Scopul unei cărţi este să schimbe.

Să atingă. Altfel, nu se justifică să o

deschizi. Citirea profundă pune în evidenţă

faptul că într-o propoziţie sau o frază există

unul sau mai multe înţelesuri proprii

sau derivate din context, cu amplitudini

diferite determinat de gradele şi ipostazele

intenţionalităţii emitentului/autorului/comu

nicatorului. Prin exerciţii uşoare şi o

perioadă mai îndelungată de timp, elevul

poate să ajungă la conştientizarea faptului

că există nuanţe de înţelesuri : de suprafaţă,

de adâncime, care apar la prima lectură sau

nu apar la prima lectură, că sunt posibile

mai multe grade de receptare a unui text.

Astfel, succesiv, se descoperă straturile de

semnificaţii ale unui text prin

lecturi repetate, dar cu sarcini diferite.

Cititul poate deveni pentru mulți o

plăcere, pentru alții, o corvoadă. Norocul e

că în zilele noastre regizorii se mai ocupă și

cu realizarea cinematografică a unor cărți

deja celebre. Dar oare e de ajuns să vezi

doar filmul? NU!

O carte nu o citești în maxim două

ore. Sunt zile în care cunoști personajele, te

împrietenești cu ele și ajungi să le iubești,

făcându-le loc în viață ta. Un film rămâne

într-o sală de cinema și amintirile tale cu

personajele se reduc în scurt timp la câteva

scene atât de palpabile, încât imaginația ta

nu îți va putea sătura nevoia de mai mult.

Poți să iubești sau să detești cu drept deplin,

stăpân pe ceea ce înțelegi. Un film expune

o viziune regizorală cu care nu ai decât să

te împaci.

Cu siguranță orice act de cunoaștere

ne îmbogățește personal, dar oare pe câte

niveluri? Dacă într-un film după o carte afli

subiectul, mai mult sau mai puțin respectat,

cartea te solicita cu totul: înțelegi cu

mintea, cu sufletul, privești în perspectivă,

te miști cum vrei pe axa timpului și nu ești

doar plimbat, ghidat prin acțiune. Citind, îți

asumi un rol mai mare decât a fi un

13

simplu spectator. Devii tu însuți personaj,

trăind în cartea aceea o mulțime de

proiecții, pe când în film, le iei de-a gata

sau poate chiar le scapi. Depinde ce a simțit

regizorul ca trebuie să proiecteze el însuși.

O frază dintr-un film te poate

inspira. O frază dintr-o carte te poate

revoluționa. Revelația nu e un eveniment, ci

un proces, iar un proces cu efecte sigure nu

apare în două ore, ci se coace la focul

mocnit al inconștientului tău, zile sau poate

luni în șir. O carte nu e doar creație, e și re-

creație. Cu fiecare dintre noi. În concluzie,

cititul este o hrană care te metamorfozează

și scoate din tine tot ceea ce te reprezintă.

PE TINE, CE TE REPREZINTĂ?

BIBLIOGRAFIE

I.DUMITRU,GH.MATEI –

Metodica formării, dezvoltării şi cultivării

abilităţilor de comunicare ale elevilor din

clasele I-IV, Editura Cuvantul info,

Ploieşti, 2005

www.psychologies.ro

www.sritub.com

14

SCURT SCENARIU DE INTERVENTIE PENTRU REALIZAREA

TRECERII

DE LA MOTIVATIA EXTRINSECA LA MOTIVATIA

INTRINSECA

Prof. Claudia ILIESCU Școala Gimnazială Măgurele

Epoca în care trăim este dominată

de puternica expansiune a știintei și tehnicii

în toate domeniile de activitate și de

accelerarea continuă a ritmului de viata al

oamenilor. Aceste caracteristici ale

contemporaneității au consecințe directe și

asupra pregătirii tinerei generații, care

trebuie să facă față atât cerințelor actuale

ale societăți, cât și dezvoltării sociale

ulterioare.

Mai întâi, creșterea atât de rapidă a

volumului de informații în toate domeniile,

uzura accelerata a cunoștințelor pretinde

adaptarea continuă a obiectivelor școlii, a

conținutului, formelor și metodelor de

învățământ acestei dinamici

informaționale. În al doilea rând, noul ritm

de viață care solicită omul într-o măsura tot

mai intensă, din punct de vedere social,

cultural și profesional se răsfrânge și asupra

elevului.

Una dintre problemele centrale ale

psihologiei este motivația. Ea încearcă să

explice de ce anume oamenii fac ceea ce

fac, de ce preferă o activitate alteia şi ce

anume îi face să treacă de la o activitate la

alta. Motivația este principalul vector al

personalității, care direcționează

comportamentul elevului spre scopurile

educaționale. Motivele învăţării, ca şi

motivele întregii activităţi se formează

sub influenţa condiţiilor exterioare. De

exemplu: elevul învaţă pentru că doreşte

să-i bucure pe părinţii pe care îi respectă.

Când scopurile sunt exterioare învăţării

(obiecte, rezultate, situaţii) ele pot fi

produse atât de elevii înşişi, cât şi de alţii

(profesori, părinţi) şi obţinerea lor

constituie un mijloc de satisfacere a

motivelor ce susţin învăţarea. Dacă am

clasifica motivația ca fiind externă și

15

internă, în mod real, învățarea este motivată

atât intrinsec cât și extrinsec. Însă, s-a

constatat că învățarea productivă are loc

atunci când copilul învață din plăcere, din

interes cognitiv, deci spunem că este

motivată intrinsec. Unele motive intrinseci

au caracter primar, legate de satisfacerea

nevoilor de bază ale ființei umane, altele au

caracter secundar, fiind derivate din cele

extrinseci, prin interiorizarea lor. Motivația

externă are în centrul ei – profesorul. Acest

tip de motivație are rolul de a declanșa

motivația internă, după care acțiunea ei

încetează.

Influența motivație asupra învățării

este covârșitoare. Am observat faptul că

motivația intrinsecă este motivația optimă

deoarece acest tip de motivație este

caracterizată prin interes, încredere, duce la

performanță, la dezvoltarea creativității, la

creșterea perseverenței, a respectului de

sine, aduce o stare generală de bine.

Motivația învățării este o tendință înnăscută

a omului dar ea poate înceta brusc dacă nu

are condițiile necesare dezvoltării. Ea

încorporează mai mult interes, exaltare şi

încredere, ducând la creşterea performanţei,

a perseverenţei şi creativităţii, a vitalităţii,

respectului de sine şi a stării generale de

bine a individului – o înclinaţie naturală

către asimilare, măiestrie, interes spontan,

explorare. Curiozitatea este forma de bază

a motivației interne. Lângă ea se alătură

nevoia de a ști, de a-și îmbogății

cunoștințele. În contradicție cu motivația

internă, cea externă se află în exteriorul

individului și a activității de învățare.

Învățarea nu devine un scop în sine ci este

un mijloc de a atinge anumite scopuri( note

bune, laude, cadouri). În aceste condiţii,

învăţarea se efectuează sub semnul unei

solicitări şi condiţionări externe, fără o

plăcere interioară, fără să ofere satisfacţii

nemijlocite şi cu un efort voluntar crescut.

Stimularea motivaţiei elevului este

o artă care ţine de măiestria şi harul didactic

al educatorilor. Stimularea elevilor se

realizează de către profesor, acesta trebuie

să posede anumite trăsături de personalitate

și un stil de lucru. Pentru a motiva elevii

spre învățare, profesorii au la îndemâna

câteva strategii:

Stabilirea regulilor clasei împreună

cu elevii. Regulile trebuie comunicate clar,

încă de la începutul anului școlar, ceea ce

va duce la o responsabilizare a elevilor.

Astfel îi putem încuraja să adopte atitudini

demne de apreciat și putem preveni

comportamentele deviante.

16

Personalizarea clasei. Se pot folosi

diverse desene sau alte activități prin care

se pot remarca elevii clasei. Felul cum arată

clasa este o formă de întărire a imaginii de

sine.

Cunoașterea elevilor reprezintă un

important element în procesul de motivare

a elevului spre învățare. Atenția acordată de

profesor elevului demonstrează respectul

fată de elev. Simplu fapt că profesorul

memorează numele elevului, îi știe

preferințele, îi dezvoltă elevului încrederea

în sine, îi întăresc sentimentul de siguranță

și apreciere personală.

Implicarea activă a elevilor în

activitățile instructiv-educative. Putem

atrage atenția elevilor și prin controlul

vocii, contactul vizual, organizarea

sarcinilor de lucru într-un mod productiv.

Profesorul ar trebui să gândească un proces

instructiv – educativ viu care să potenţeze

această disponibilitate naturală a elevilor.

Așteptările profesorului devin un

factor de motivație. S-a demonstrat că

elevii au tendința de a se ridica la înălțimea

așteptărilor profesorilor. Dacă se aşteaptă şi

se solicită cât mai mult de la elevi adesea se

va şi obţine acest lucru.

Profesorul poate deveni un exemplu

de comportament pentru elevii săi. Urmând

exemplul profesorului, elevii își pot

modifica propriul comportament.

Stabilirea unei atmosfere pozitive,

de empatie față de fiecare elev în parte.

Rezolvarea situațiilor-problemă în

cel mai scurt timp. Dacă profesorul este

apropiat fizic dar și psihic de elevul ce are

un comportament deviant, face posibilă

oprirea comportamentului respectiv.

Recompensarea şi întăririle pozitive

faţă de oricare comportament sau activitate

demnă de luat în calcul a elevului, măreşte

stima de sine a acestuia şi îl motivează să

acţioneze la fel şi pe viitor. Nu de puţine ori,

comportamentul dezirabil este „uitat”,

pentru a acorda o atenţie sporită elevilor

care creează probleme. Dar a beneficia de

atenţia profesorilor este o întărire pozitivă

cu valenţe educative semnificative, de care

nu întotdeauna profesorul face uz. Cea mai

eficientă metodă de a recompensa elevii

este lauda. Totodată aceasta este și cea mai

la îndemână.

17

Importanța literaturii în viziunea lui Nichita Stănescu

Prof. Arsenie Elena-Camelia

Societatea contemporană se află,

fără îndoială, sub auspiciile revoluției

tehnologice, prin urmare, informația circulă

nu doar rapid, ci mai ales într-un mod

accesibil oricui. Deseori în ceea ce privește

lectura instituționalizată, se reclamă lipsa

de interes a elevilor față de contactul direct

cu textele literare sau nonliterare. În aceste

condiții, rolul cadrului didactic este unul

deosebit de important, iar intervenția sa este

imperioasă, având în vedere faptul că

dezvoltarea competenței de lectură este un

deziderat pedagogic actual. Pentru a obține

rezultate favorabile în ceea ce privește

lectura elevilor, este foarte importantă

raportarea în permanență la criterii și valori

estetice incontestabile, care au depășit cu

mult proba timpului și spiritul critic al

literaților. Marele poet Nichita Stănescu,

reprezintă, cu certitudine, unul dintre cele

mai importante puncte de referință în ceea

ce privește creația literară modernistă și

neo-modernistă.

Rămas în istoria literară, drept un

pilon indestructibil al poeziei românești, în

care funcția estetică a textului literar se

prefigurează discret prin substratul abstract

al lirismului, căpătând valențe

surprinzătoare datorită ambiguității

limbajului, Nichita, oferă oricărui cititor,

avizat sau amator, substanță poetică, trăiri

intense la nivel spiritual și mai ales inovație

lingvistică. În eseul său ” Rolul literaturii”,

marele poet afirma că „în societatea

contemporană rolul literaturii este la fel de

important ca și rolul științei.” De asemenea,

în viziunea sa „literatura reprezintă

specificitatea umană în cel mai înalt grad,

impulsionează sensibilitatea și educă prin

forța exemplului particular latura generală

de noblețe și de sublim a sentimentelor ca

act de conștiință.”(Volumul Respirări,

1982) Cu alte cuvinte, literatura reprezintă

o parte integrantă a spiritului ființei umane,

care cizelează, dezvoltă sensibilitatea și

creativitatea deopotrivă, având totodată și

un profund caracter educativ prin

exemplele particulare pe care le oferă.

Un alt aspect deosebit de important

pe care Nichita Stănescu îl aduce în discuție

este rolul esențial pe care îl are literatura în

ceea ce privește, nu doar dezvoltarea

intelectuală a ființei umane, cât mai ales

dezvoltarea emoțională a acesteia. Astfel, „

sensul principal al literaturii este de a

transmite prin sentimente legile naturii și

mai cu seamă legile naturii umane. De aici

decurge și forța educativă a literaturii,

înțelegându-se prin forță educativă nu doar

transformarea și modificarea spontană a

cititorului, ci stârnirea prin sentimente, în

conștiința cititorului respectiv, a unei

18

opțiuni mai deslușite către noblețe și

sublim.” Raportându-ne în practica

pedagogică, permanent, la formarea

personalității educabilului, devine esențial

rolul literaturii în acest sens. Educația,

printre altele, trebuie dublată cu exemple

pozitive, iar literatura este cu certitudine, o

sursă inepuizabilă, indiferent de contextul

socio-cultural prezent. Conform marelui

poet, ființa umană, prin contactul cu textele

literare, își dezvoltă nu numai predilecția

pentru valorile estetice, ci și noblețea,

sensibilitatea spirituală.

Datorită rapidității cu care se

propagă modificări în climatul psiho-social

în prezent, unii dintre noi am fi îndreptățiți

să credem că interesul pentru literatură va

dispărea în totalitate, omul având acces la

numeroase surse de informare. Împotriva

acestei speculații, poetul oferă un argument

incontestabil și anume faptul că „ literatura

,în esența ei, nu ține neapărat de cuvântul

scris, iar perfecționarea mijloacelor tehnice,

conduce la sporirea șanselor de circulație a

literaturii.” Cu alte cuvinte, indiferent de

gradul înalt de tehnicizare, literatura va

reprezenta un punct de atracție pentru ființa

umană, prin simplul fapt că ea se adresează

laturii spirituale specifice fiecăruia. Totuși,

acest interes trebuie cultivat încă din

copilărie, un rol esențial în acest sens

avându-l, fără îndoială, cadrul didactic.

Importanța deosebită pe care

Nichita Stănescu o are în literatura română,

reflectată în forța creativă excepțională, în

noutatea limbajului poetic, în sugestia

limbajului abstract, profund ambiguu,

justifică plasarea acestuia în spectrul

personalităților culturale românești, ce

imprimă spiritului uman amprenta

neștearsă veșnic, a sublimului. În acest sens

criticul literar Eugen Simion afirma:

„Există un amestec ciudat de forțe în ființa

lui Nichita Stănescu: un respect aproape

religios pentru poezie și o supunere aproape

cinică față de real. [...] Nichita Stănescu

reprezintã un mod specific de a fi poet în

lumea noastră. E greu să-i afli un model în

literatura anterioară."

Bibliografie:

Eugen Simion, Sfidarea retoricii,

Editura Cartea Românească, București,

1985

19

Grădinița Micul Prinț

Prof. înv. preșcolar Paraschiv Mihaela

“Sa nu-i educam pe copiii nostri

pentru lumea de azi. Aceasta lume nu va

mai exista cand ei vor fi mari si nimic nu ne

permite sa stim cum va fi lumea lor. Atunci

sa-i invatam sa se adapteze.” (Maria

Montessori – ”Descoperirea copilului”)

Educatia

extracurriculara (realizata dincolo de proce

sul de invatamant) isi are rolul si locul bine

stabilit in formarea

personalitatii copiilor nostri. Educatia prin

activitatile extracurriculare urmareste

identificarea si cultivarea corespondentei

optime dintre aptitudini, talente, cultivarea

unui stilde viata civilizat, precum si

stimularea comportamentului creativ

indiferite domenii.

Scopul activităţilor extraşcolare este

dezvoltarea unor aptitudini speciale,

antrenarea elevilor în activităţi cât mai

variate

și bogate în conţinut, cultivarea interesului

pentru activităţi socio-culturale, facilitarea

integrării în mediul şcolar, oferirea de

suport pentru reuşita şcolară în ansamblul

ei, fructificarea talentelor personale şi

corelarea aptitudinilor cu atitudinile

caracteriale.

Oricât ar fi de importantă educaţia

curriculară realizată prin procesul de

învăţământ, ea nu epuizează sfera

influenţelor formative exercitate asupra

copilului. Rămâne cadrul larg al timpului

liber al copilului, în care viaţa capătă alte

aspecte decât cele din procesul

20

de învăţare şcolară. În acest cadru, numero

şi alţi factori acţionează pozitiv.

Exemple de activitati extrascolare:

Vizitele la muzee, expoziţii,

monumente şi locuri istorice,case

memoriale.

Vizionarea emisiunilor muzicale, de

teatru de copii,distractive sau sportive.

Plimbari, drumetii, excursii, tabere.

Concursuri scolare.

In cadrul gradinitei noastre, Gradinita

„Micul Print” Magurele, acordam o atentie

deosebita organizarii de activitati

extrascolare, in parteneriat cu diferiti factori

de educationali precum: Muzeul de Stiinte

ale Naturii, Prahova, Teatrul C-tin Marica,

Ploiesti, Biserica „Adormirea Maicii

Domnului” Magurele. Lunar in gradinita

desfasuram cel putin o activitate

extrascolara. Astfel, in perioada decembrie

2018- ianuarie 2019, am desfasurat

urmatoarele activitati extrascolare: „1

Decembrie – 100 de ani de Romania”,

serbari „In asteptarea lui Mos Craciun”,

Activitate Palatul Culturii

„Din secretele delfinilor”, Teatru de papusi

„Fat Frumos si podul de aur”. Multumim

colaboratorilor nostri si in special parintilor

care ne sustin in organizarea si desfasurarea

acestor activitati.

21

CENTENARUL MARII UNIRI

Profesor învățământ primar, Aldescu Petruța

„…Marea Unire din 1918 a fost și va rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei

românești. Măreţia sa stă în faptul că desăvârșirea unităţii naţionale nu este opera nici a

unui om politic, nici a unui guvern, nici a unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni

române, realizată într-un elan râvnit cu putere, din străfundurile conștiinţei unităţii

neamului, un elan controlat de fruntașii politici, pentru a-i călăuzi cu inteligenţă politică

remarcabilă spre ţelul dorit […]. Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci

actul de voinţă al naţiunii române de a-i da armătura teritorial-instituţională, care este statul

naţional.[…]” (academician Florin Constantiniu).

Realizarea României Mari în anul

1918 reprezintă fără doar și poate

evenimentul principal al istoriei noastre și

totodată îndeplinirea unui deziderat al

locuitorilor graniţelor vechii Dacii.

Aniversăm cu respect Ziua Naţională a

României la 1 Decembrie, prilej de

rememorare a jertfei înaintașilor și a luptei

pentru constituirea statului naţional român.

Anul acesta celebrăm trecerea unui

secol de la scrierea acestei pagini luminoase

și deosebit de însemnate din istoria

României, motiv care a determinat toată

suflarea satului să vină la Monumentul

Eroilor din localitatea noastră, fluturând

zeci de steaguri tricolore.

22

Alături de reprezentanți ai Primăriei

Comunei Măgurele și ai Consiliului Local,

elevii și cadrele didactice din școala noastră

au adus un omagiu de suflet tuturor celor

care au făcut posibilă Unirea cea Mare.

Întruchipând cele trei provincii care

s-au unit cu țara, Basarabia, Bucovina și

Transilvania, membrii grupului vocal

„Băsmaluța” au recitat și au cântat, spre

emoția tuturor celor prezenți.

23

FESTIVAL-CONCURS MAGIA CRĂCIUNULUI

EDIȚIA a V-a Prof. înv. primar: Dobre Aurelia-Georgeta

Prof. înv. primar: Cuculeanu-Munteanu Adriana

Crăciun magic, seară magică –

oamenii vorbesc despre magie când sunt

atinși de emoții speciale pe care nu pot sau,

mai degrabă, nu vor să le explice. Pentru

toți, miracolul Crăciunului reprezintă magia

propriului vis.

Am dorit ca prin această

tematică să trezim în copii, dar și în adulți,

acele sentimente pure prin culoare, cântec și

cuvânt, încercând să aducem în sufletele

tuturor câte puțin din farmecul sărbătorilor

de Crăciun, pe care cu atâta nerăbdare le

așteptăm cu toții. Scopul proiectului ,,Magia

Crăciunului,, este identificarea, stimularea și

valorificarea potențialului artistic al copiilor

din învățământul primar, în domeniul

muzical, plastic și al artelor vizuale.

Participarea la acest proiect a oferit

posibilitatea elevilor, beneficiari direcți ai

proiectului, să-și dezvolte spiritul

competițional, creșterea stimei de sine, cât

și capacitatea de relaționare în interiorul

unui grup organizat. Proiectul a oferit

copiilor posibilitatea să se implice în

cunoaşterea şi păstrarea nealterată a

obiceiurilor şi a tradiţiilor naționale.

Stabilirea contactelor între profesori,

stabilirea echipelor de proiect, realizarea

unor materiale de promovare a

evenimentului, consultarea tematicii pentru

concurs, actualizarea paginii internet a

proiectului, utilizând mijloacele media,

pregătirea unor momente cultural-artistice,

evaluarea proiectului, precum și

participarea la activitățile de diseminare au

24

constituit etape importante în activitatea

fiecărui participant la proiect.

Proiectul s-a adresat elevilor școlilor

care au fost implicate în acest proiect,

conform declarațiilor de parteneriat, precum

și profesorilor colaboratori, din fiecare

școală parteneră. Elevii pe care i-am vizat

sunt atât cei talentați, pasionați de muzică,

artă și folclor, cât și cei dornici să se implice

într-o activitate dinamică. La nivelul

cadrelor didactice, am intenționat

dezvoltarea unor relații de parteneriat, de

comunicare pe tema proiectului, dar și pe

subiecte de interes comun din sfera

didactică.

Concursul a fost făcut public pe site-

ul școlii, primindu-se acorduri de

parteneriat atât de la școli din județul

Prahova, precum și de la școli din alte

județe: Dâmbovița, Baia-Mare, Constanța,

Vâlcea, Cluj, Galați, Suceava . Astfel au

participat la concurs: 125 copii și 25 cadre

didactice la secțiunea Festival-concurs de

colinde cu participare directă și 130 copii și

45 cadre didactice la secțiunea cu

participare indirectă. Concursul s-a finalizat

cu acordarea mai multor premii, după cum

urmează:

- secțiunea pictură/ desen: 33 premii

I, 23 premii II, 15 premii III, 12 mențiuni;

- secțiunea colaj: 6 premii I, 5 premii

II, 14 premii III, 8 mențiuni;

- secțiunea concurs-festival de

colinde: 8 premii I, 4 premii II, 3 premii III,

3 mențiuni.

Diseminarea rezultatelor s-a realizat

prin organizarea unei expoziții la Școala

Gimnazială, Com. Măgurele, care s-a

bucurat de un real succes în rândul elevilor

și al părinților. În urma derulării proiectului,

s-a înregistrat un feed-back pozitiv atât din

partea elevilor și a profesorilor participanți

la acțiune, cât și din partea celor din spațiul

public sau care vor participa, în sensul

creșterii motivației de a valorifica și a

promova tradițiile locale, a manifestării

dorinței de a participa la alte evenimente de

acest fel.