ECHIPA DE REDACȚIE

COORDONATOR

Iliescu Claudia

REDACTORI

Pahonțu Ana Maria

Moraru Georgeta

Filip Virgil

Chirobocea Nicolae

Vădan Mirela

COLABORATORI

I.S.J. Prahova

CCD Prahova

Primăria Măgurele

ISSN: 2537- 4397 ISSN-L: 2537- 4397

Ianuarie 2017 – NR. 1

CUPRINS

I. Pedagogia viitorului 1. Prof. Baciu Roxana Luiziana, Rolul filmelor în predarea limbii engleze ca

limbă străină2. Prof. Iliescu Claudia, Educația interculturală și prezența sa în curriculum

școlar3. Prof. înv. primar Dobre Aurelia-Georgeta, Rolul celor șapte ani de acasă

II. Să învățăm ALTFEL! Activități educative1. Prof. Iliescu Claudia, Promovarea sănătății prin comunicare

Promoting Health through Communication2. Înv. Suciu Lorena-Nicoleta, Educație fără frontiere: relația grădiniță- școală-

familie – societate!3. Echipa de proiect ERASMUS+, Proiectul european ERASMUS+ Hărți pentru

a construi și a înțelege Europa4. Prof. înv. primar Dobre Aurelia, Mărțișorul, simbol al speranței

III. Corespondențe Trecut-Prezent-Viitor1. Prof. dr. Nicolae Mareș, Un steag de cultură!2. Prof. Iliescu Claudia, Cetățile dacice și rolul lor în istoria locală Ramidava - la

Gura Vitioarei?3. Prof. Stoica Cecilia, În unire stă puterea!

IV. Noi...despre Noi...cu Noi1. Pană Alexia-Claudia, O viață avem români… și-o cinste! Basarabia este

Romania!2. Petrescu Teodora, Republica de la Ploiești

1

ROLUL FILMELOR ÎN PREDAREA LIMBII ENGLEZE CA LIMBĂ STRĂINĂ

Prof. Roxana Luiziana Baciu Școala Gimnazială, Comuna Măgurele

Există numeroase motive pentru care studierea

unei limbi străine este extrem de importantă

(succes în viața profesională, accesul la

informații de pe Internet, călătorii sau

satisfacție personală), iar limba engleză este,

practic, peste tot: în meniurile calculatoarelor,

telefoanelor sau altor gadget-uri, în

instrucțiunile de folosire ale diverselor obiecte

casnice sau în comunicarea de zi cu zi, în care

întâlnim termeni împrumutați din această

limbă (shopping, selfie).

Limba engleză este, de departe, cea mai

predată limbă străină din lume. Adulții și

studenții învață limba engleză deoarece le este

folositoare la slujba lor, dar când vine vorba de

adolescenți sau copii, aceștia nu au de ales – ei

sunt constrânși de curriculum-ul școlar. Din

acest motiv, acestora le lipsește implicarea

șimotivația. Așadar, rolul profesorului este de

a găsi metode, tehnici și resurse noi și

interesante, astfel încât învățarea limbii

engleze să fie plăcută, dar și eficientă în

același timp.

În zilele noastre, filmul reprezintă o

sursă de distracție, bună dispoziție și

amuzament. Tuturor le plac filmele; ca urmare,

oamenii urmăresc filme online, la

cinematograf sau la televizor. Deci, acesta este

unul din motivele pentru care consider ca este

o idee bună să îmbin predarea limbii engleze

cu filmele. Filmele, de asemenea, le oferă

elevilor motivația de a învăța (filmele îi

captivează, încurajând interacțiunea,

implicarea și comunicarea), le prezintă

acestora situații și conversații din viața reală

(deoarece filmele sunt create pentru vorbitorii

nativi de limba engleză, limbajul este cu

accent și pronunție nativă, deci, autentic) și le

îmbunătățesc abilitățile de scris, citit, ascultat

și vorbit în limba engleză (elevii își

îmbunătățesc fluența în exprimare,

vocabularul, pronunția, etc.). Filmele îi fac pe

elevi să comunice, să gândească, să își

exprime ideile și părerile, să argumenteze și să

discute pe baza temelor acestora.

Un ”instrument” remarcabil folosit în

predarea limbii engleze este FILMUL SCURT

deoarece nu durează mai mult de 5 – 10

minute, poate fi folosit de mai multe ori în

timpul aceleiași ore de curs, le oferă elevilor

2

libertatea de a inventa dialoguri noi, este

asemănător unui mini-film (are un început, un

cuprins și un sfârșit), chiar dacă nu conține

dialog gesturile și imaginile creează sens

deoarece acestea fac parte din limbajul non-

verbal și, cu condiția ca filmul scurt să fie

accesibil, poate fi folosit pentru orice nivel de

studiu al limbii engleze. Totuși, profesorii ar

trebui să evite filmele cu o densitate verbală

mare, în care personajele vorbesc în același

timp sau folosesc limbaj tehnic, jargon, argou

sau accente specifice unei anumite

regiuni.Filmele reprezintă imagini în mișcare

și prin intermediul lor elevii pot observa ce

înseamnă contact vizual, expresii faciale,

limbajul corpului, pot vedea imagini de fundal

și pot auzi sunete.

Cu tehnologia din ziua de azi profesorii

care folosesc filmele pentru a preda limba

engleză ca limbă străină, pot face aproape

orice: pot derula la nesfârșit imaginile, pot opri

filmul la o anumită imagine, pot controla

volumul (cu / fără sunet, foarte tare sau foarte

încet), pot prezenta doar o anumită scenă sau

pot oferi subtitrare. Totuși, înainte de a folosi

tehnologia, profesorii trebuie să se

familiarizeze cu echipamentele electronice

(televizor, DVD player, laptop) pe care le

folosesc, să se asigure că acestea funcționează

corect, că știu să folosească comenzile, să

verifice dacă toți elevii văd ecranul, să verifice

dacă sunetul este clar și să aleagă filme

interesante, astfel încât elevilor să le placă

experiența.

Există numeroase tehnici care pot fi

folosite în utilizarea unui film ca modalitate de

predare a limbii engleze ca limbă

străină:vizionare normală (filmul rulează fără

pauze, elevii văd și ascultă tot în același timp),

stop cadru (filmul este oprit într-un anumit

punct pentru a verifica ce au înțeles elevii până

în acel moment sau să facă predicții legat de

ceea ce urmează să se întâmple), vizionare

silențioasă (elevii vizionează filmul fără sunet

și simultan descriu ceea ce văd sau anticipează

dialogul personajelor), ascultare fără imagini

(elevii nu văd imaginile și trebuie să ghicească

ce se întâmplă din ceea ce aud), vizionare la

viteză mare (presupune derularea filmului

înainte sau înapoi cu scopul de a face predicții

sau de a rezuma filmul vizionat) sauvizionare

împărțită (elevii sunt împărțiți în două grupe:

jumătate văd imaginile și aud sunetele, elevii

din cealaltă jumătate doar aud, ei fiind nevoiți

să comunice astfel încât să afle informații

despre film).

Activitățile utilizate când sunt folosite

filmele în predarea limbii engleze sunt variate

și pot avea loc înainte, în timpul sau după

vizionarea filmului: Ce se întâmplă în

continuare? (elevii speculează și prezic

continuarea filmului),

Caracterizează personajul?

(activitatea se referă la descrierea unui

personaj nu doar din punct de vedere fizic ci și

moral), Despre ce vorbesc ei? (este mai mult

un joc prin care elevii vizionează filmul fără

subtitrare sau sunet și încearcă să ghicească

3

dialogul personajelor), Film Karaoke (elevii

vizionează un film scurt cu subtitrare, sunet și

imagine, iar cu scenariul printat încearcă să

mimeze apoi să pronunțe replicile

personajelor), Dictare (profesorul extrage din

filmul scurt un dialog din care lipsesc cuvinte,

iar elevii trebuie să asculte și să vizioneze

filmul, completând în același timp dialogul cu

cuvintele care lipsesc) sau Schimbă finalul

(activitate prin care elevii inventează alt final

al filmului scurt vizionat).

Folosirea filmelor scurte în predarea

limbii engleze este atât în beneficiul elevilor

cât și al profesorului deoarece acestea

stimulează gândirea critică și creativă,

îmbunătățesc fluența în vorbire, citit și

exprimare, cresc dorința de comunicare,

optimizează munca în echipă sau pe perechi,

oferă o experiență pozitivă de învățare și o

atitudine pozitivă în ceea ce privește învățarea

limbii engleze.

BIBLIOGRAFIE:

1. Chan, D and C. Herrero. 2010. Using Film

to Teach Languages. A Teachers’ Toolkit

for Educators Wanting to Teach

Languages Using Film în the Classroom,

with a Particular Focus on Arabic,

Mandarin, Italian and Urdu. Cornerhouse.

2. Porcel, C. Learning English through

Films. Year 12; Issue 3; June 2010, ISSN

1755-9715, on

http://www.hltmag.co.uk/jun10/less02.ht

m (visited on August 15th, 2015).

3. Scrivener, J. 2005. Learning Teaching. A

Guidebook for English Teachers. Second

Edition. Macmillan Education.

4. Tankard, F. 2016. 7 ESL Video Activities

That Your Students Will Love.

http://www.fluentu.com/english/educator/

blog/esl-video-activities-lessons-clips/

(visited on September 11th, 2015)

5. Walker, C. Penguin Readers Teacher’s

Guide to Using Film and TV, 1999,

Pearson Education Limited

4

EDUCAȚIA INTERCULTURALĂ ȘI PREZENȚA SA

ÎN CURRICULUM ȘCOLAR

Prof. Claudia ILIESCU

Școala Gimnazială Măgurele

Dinamica socială a ultimelor decenii a

adus în fața lumii contemporane o serie de

provocări față de care domeniul educației nu

poate rămâne indiferent, odată cu schimbarea

accentelor de la predominanta

monoculturalității către deschiderea

interculturală. Așadar, educația interculturală

vizează o abordare a diferențelor culturale,

strategie prin care se iau în considerare

interacțiunile spirituale, beneficiile

schimburilor dintre culturi, într-un proces de

legitimizare a unei identități culturale deschise.

Interculturalitatea se impune în

învățământul modern ca o necesitate spre a

răspunde cerințelor de educație ale societății

contemporane, prin dezvoltarea interesului

elevilor față de aspecte interculturale, prin

dezvoltarea atitudinii de empatie culturală și

interculturală, ceea ce conduce la înțelegerea

alterității și a refuzului discriminării. Noul

curriculum încearcă să răspundă cerințelor de a

asigura în cadrul procesului educațional

orientarea către valori și credințe democratice,

cultivând respectul pentru diversitatea

culturală și pentru identitatea culturală proprie.

A vorbi despre comunicarea

interculturală în ziua de astăzi, când oamenii

pot fi în contact cu semenii lor din celălalt

capăt al lumii printr-un singur click de

internet, cu ajutorul telefoniei mobile sau al

mass-mediei, știrile circulând mult mai rapid

decât prin mijloacele tradiționale, înseamnă a

dori să îi cunoaștem mai bine pe semenii

noștri, să-i înțelegem și să-i acceptăm, și

comunicarea dintre noi să fie mai eficace.

5

Contactele din ce în ce mai numeroase cu

oamenii din alte țări ne fac să reflectăm în

primul rând asupra noastră, asupra eficienței

modului nostru de a comunica.

Globalizarea a făcut din comunicarea

interculturală un fapt inevitabil. Lumea de azi

este supusă unor schimbări rapide,

interacțiunea dintre oameni capătă noi

dimensiuni. Contactul și comunicarea cu alte

culturi sunt caracteristicile dominante ale vieții

moderne Toate aceste contacte cu ceilalți,

având scopuri fie economice, politice sau

culturale, ne îndrumă spre un mod de

comunicare mai deschis, spre o comunicare

interculturală.

Pentru a înțelege mai bine ceea ce

reprezintă interculturalitatea, trebuie să luăm

în considerare rolul important al contextului

(social, cultural și istoric) în relațiile intra- și

extra-culturale, legătura multilaterală între

cultură și comunicare, complexitatea și

tensiunile implicate în relațiile interculturale.

Comunicarea interculturală înseamnă

interacțiunea directă între oameni de diferite

culturi. Comunicarea interculturală implică

mult mai mult decât înțelegerea normelor unui

grup, ea presupune acceptarea și tolerarea

diferențelor.

O definiție atotcuprinzătoare asupra

interculturalității ne oferă Micheline Ray:

„Cine spune intercultural, spune în mod

necesar, plecând de la sensul plenar al

prefixului inter-, interacțiune, schimb,

deschidere, reciprocitate, solidaritate

obiectivă.”.

Relațiile interculturale reprezintă un

domeniu interdisciplinar, prin care se încearcă

să se identifice, cu ajutorul diferitelor științe

sociale, dar care împărtășesc un interes comun,

studiul interacțiunilor oamenilor aparținând

diverselor culturi. Studiile culturale pot fi

analizate din trei perspective: monoculturale

(studiul unei singure culturi face obiectul de

cercetare al antropologiei și sociologiei), cross

cultural (prin comparația caracteristicilor a

două sau mai multe culturi) și interculturale

(care se bazează pe interacțiunea a două sau

mai multe culturi, și încearcă să răspundă

întrebărilor referitoare la ce se întâmplă când

două sau mai multe culturi interacționează, la

nivel interpersonal, de grup sau internațional).

În ultimele decenii s-a pus accentul pe

rolul educației interculturale și al

managementului intercultural într-o lume în

care oamenii se află tot timpul în contact,

direct sau indirect, rolul dialogului

intercultural crescând.

Studiul problemelor interculturale nu

este un domeniu nou. Oamenii au interacționat

cu diferite culturi de-a lungul istoriei pline de

războaie, peregrinări și schimburi de bunuri.

Contactul intercultural a devenit o realitate a

vieții de zi cu zi. Dezvoltarea interdependenței

oamenilor și culturilor în societatea globală a

secolului XXI ne obligă să acordăm mai multă

atenție problemelor interculturale. Pentru a

putea trăi și funcționa în mediul multicultural

6

de astăzi, oamenii trebuie să fie competenți în

comunicarea interculturală.

Pentru a înțelege interculturalitatea

avem nevoie de planuri interdisciplinare și

multiculturale. Acest domeniu se dorește a fi

practic întrucât vine în întâmpinarea nevoilor

relațiilor interetnice și internaționale.

Comunicarea interculturală joacă un rol vital

întrucât previne neînțelegerile sau greșelile în

comunicare.

Identitatea europeană, în deplinătatea

sa, nu a fost rezultatul multiplicității aspectelor

sale istorice, culturale, sociale, politice și

economice, ci a fost considerată la început

doar un construct, așa cum a fost și ideea de

Uniune Europeană, dar toate elementele

constitutive ale acesteia se află într-o

permanentă transformare. Spiritul european

reprezintă mult mai mult decât unitatea

culturală, o piață economică unică și unirea

politică. Conceptul de Europă unită nu poate fi

complet desăvârșit, este nevoie de

transformări, remodificări, pentru a ajunge la

adevăratul spirit european, care dincolo de

diferențele lingvistice, sociale sau economice,

se ascunde în fiecare dintre noi și poate fi

redescoperit prin conștientizare, acceptare și

interculturalitate.

Sfârșitul secolului XX a demonstrat că

societatea se află într-un punct de criză, ce a

izbucnit în noi conflicte. Începutul noului

secol s-a dovedit a fi propice pentru o nouă

perspectivă a comunicării, cea a dialogului

intercultural.

Legăturile ce îi unesc pe oameni pot,

de asemenea, să îi separe. De aceea,

deschiderea către alte culturi și cunoașterea

moștenirii culturale comune stau la baza unei

adevărate comunicări interculturale.

Bibliografie

1.Abric, J.C., Psihologia comunicării, Iași, Ed.

Polirom, 2001

2. Birkenbihl, V., Antrenamentul comunicării

sau arta de a ne înțelege, București, Ed.

Gemma Pres, 1998.

3.Cozma, T., (coord.), O nouă provocare

pentru educație: interculturalitatea., Iași, Ed.

Polirom, 2001.

4. Cucoș, Constantin, Educația. Dimesiuni

culturale și interculturale., Iași, Ed. Polirom,

2000.

7

ROLUL CELOR ȘAPTE ANI DE ACASĂ

PROF. ÎNV. PRIMAR: DOBRE AURELIA-GEORGETA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ, COM. MĂGURELE

„Copilul nu este o jucărie, el este o cruce care trebuie

purtată cu bucuria jertfei asumate,și de felul în care părinții duc

această cruce, depinde calitatea de creștinadevărat a viitorului adult!”

Danion Vasile

Încă de la naștere, fiecare etapă din

viața copilului își pune amprenta asupra

dezvoltării sale afective, motrice și

intelectuale. Chiar dacă, aparent, lucrurile

decurg „de la sine”, există factori care pot

influența această dezvoltare, pe toate palierele

sale, iar o parte din acești factori țin strict de

mediul familial și de felul în care cei care intră

în contact cu copilul se raportează la lumea din

jur. Profesorul psiholog Adina Mesaroș a

explicat cum influențează primii ani din viață

comportamentul viitor al copilului și, nu în

puține cazuri, chiar a viitorului adult. Potrivit

psihologului, primul pas în dezvoltarea bună a

copilului, imediat după naștere, este

satisfacerea nevoilor imediate ale copilului.

„Copilul plânge pentru că are o nevoie - este

forma lui de comunicare la acea vârstă. Este

indicat să identificăm acea nevoie și să o

satisfacem. În momentul în care nu o

satisfacem, apar frustrările atât pentru mamă,

cât și pentru copil”, explică specialistul,

precizând că această satisfacere a nevoilor

bebelușului, în special de către mamă,

constituie baza unei bune relații ulterioare între

cei doi.

Când vorbim despre cei șapte ani de

acasă ne gândim la educația pe care copilul o

primește de la părinți, la formarea

personalitățiiși comportamentului copilului

până merge la școală. Când spunem că un

copil are cei șapte ani de acasă, ne gândim la

un copil bine crescut, care știe să salute, să

spună mulțumesc, te rog, care se comportă

cuviincios cu cei de vârsta lui și cu adulții.Cei

șapte ani de acasă“ ar trebui să fie anii în care

copilul capătă deprinderile șieducațianecesară

vieții în lume. E foarte firesc pentru părinți să-

și dorească să aibă copiifrumoși, sănătoși, bine

educați. Dacă frumusețeași sănătatea sunt

daruri de la Dumnezeu,în educația copiilor,

părinții sunt rânduiți de Dumnezeu să dețină

rolul principal.

Familia este o mică biserică numai

atunci când părințiiîși cresc copiii așa cum

trebuie, cu atenție și responsabilitate. Acest

mediu este cel în care copilul deprinde

8

principalele reguli de bună purtare, cel mai

adesea prin imitare decât printr-un

comportament conștient, iar vârsta primei

copilării este esențială în conturarea șiachiziția

normelor unui comportament social corect.

Școala și alte medii educaționale nu pot

ulterior decât să confirme și să consolideze

normele deja deprinse din familie.Unele

dintre acestea sunt:

-salutul – este prima normă de conduită

învățată în familie, începând de la etapa în

care copilul nu poate saluta decât prin

fluturarea mâinii și continuând pe urmă firesc

cu „bună ziua”.

-comportamentul în public- un copil „bine

crescut” știe să răspundă la întrebări și să

susțină, la rându-i, conversația, îșiașteaptă

rândul fără să întrerupă pe cel care vorbește.

-comportamentul cu prietenii- manierele nu

se demonstrează doar în preajma adulților.

Jocurile copiilor sunt experiențe care, pe lângă

că aduc destindere și voie bună, îi pregătesc

pe cei mici pentru rolul de adult. Tot jocurile

sunt ocazia de a învăța, exersa și testa

comportamente corecte.

-manierele la masă- o bună creștere

presupune folosirea eficientă a tacâmurilor,

respectul comesenilor

- recunoaștereagreșelilor- „Îmi pare rău”

este, la fel ca și „te rog”, o expresie magică.

Pentru a o folosi, un copil are nevoie să o

audă și din partea adulților din jurul lui.

Astfel, va învăța că recunoaștereagreșelilor și

sinceritatea exprimării regretului nu sunt un

semn de slăbiciune.

-tact șitoleranță – un copil „bine crescut”

învață de la părinți că a râde de slăbiciunea,

defectul fizic sau orice tip de dizabilitate a

cuiva ne descalifică în primul rând pe noi. Va

face diferența între râsul sănătos și spiritul de

glumă și râsul care jignește, care deschide

răni.

Toate acestea sunt rezultatul a ani de

experiențe, cu încercări, eșecurișireușite.

Șibineînțeles că există uneori devieri de la

tipul de comportament pe care dorim să-l

insuflăm copilului nostru, precum și zile în

care ni se pare că totul e în zadar și că toate

lecțiile pe care ne-am străduit să le predăm

copilului nostru au trecut pe lângă el fără să

lase urme semnificative. Probabil că soluția

este, la fel ca în cazul multor aspecte legate de

creșterea unui copil, perseverența. Și

exemplul personal, asta în primul rând. Iar

eforturile susținute nu vor întârzia să dea

roadele mult-așteptate, UN OM BUN!

BIBLIOGRAFIE

Cum să ne creștem copiii?, Danion Vasile,

Editura Sophia, București, 2012

Cei șapte ani de acasă, Michiela Poenaru,

Editura ePublishers, 2013

9

PROMOVAREA SĂNĂTĂȚII PRIN COMUNICARE

Promoting Health through Communication

Prof. Claudia ILIESCU

Școala Gimnazială Măgurele- Prahova

The purpose of the present article is to

emphasize the relation established between the

issue of health and communication as a tool

used to promote positive strategies and to

deliver strong and persuasive messages.

Extremely different activities (such as

courses, support groups, media events, so on

and so forth)can represent contexts for the

dissemination of messages whose role is to

promote health. It has been proved that the

best alternative to communicate information

concerning health is the mixture of mass

media usage, interpersonal communication and

involvement în events. Among the several

types of communication aimed at highlighting

the health issues, one can identify the

persuasive or behavioral communication, the

education mediated by entertainment or the

interative communication for health.

Schools can take part în such a process

with the help of a curriculum în order to

encourage the students’s health. Depending on

the different needs of the young people, such a

curriculum can cover major themes as for

example those regarding issues such as

education with the view of preventing

violence, sexual education, the health of the

social environment or the mental health.

Este dificilă definirea stării de sănătate,

dar este îndeobște agreat că a fi sănătos este

mult mai mult decât „a nu fi bolnav”. Starea de

sănătate include, de asemenea, și “starea de

10

bine” și abilitatea persoanei de a-și atinge

potențialul. Organizația Mondială a Sănătății

definește promovarea sănătății ca: “procesul

care permite unei persoane să își controleze și

să își îmbunătățească starea de sănătate”.

Sănătatea este influențată de mai mulți

factori. Unii, precum stilul de viață și

comportamentul, pot fi controlați de către

individ, dar în general oamenii au puțin control

asupra unor probleme precum veniturile,

condițiile de locuit, rețelele de transport sau

calitatea aerului. Promovarea sănătății ia în

considerare și nevoia de a crea mediul

favorabil unor alegeri benefice pentru sănătate.

De asemenea, recunoaște și nevoia de a furniza

informații potrivite și la timp pentru a ajuta

oamenii să facă „alegeri sănătoase”.

Promovarea sănătății este diferită de

promovarea unor produse sau servicii

comerciale. „Sănătatea” nu este palpabilă la fel

cum este un produs comercial și beneficiile în

a urma îndemnul unui mesaj de sănătate nu

sunt, în multe cazuri, obținute imediat. În cazul

produselor și serviciilor comerciale beneficiile

vin imediat după ce publicului consumator i se

cere să acționeze într-un anumit fel.

O campanie implică furnizarea

coordonată de informații sau o serie de

evenimente și activități. Scopul unei campanii

de informare publică poate fi oricare dintre

următoarele, sau o combinație a lor:

-să schimbe credințe și atitudini;

-să furnizeze noi informații;

-să încurajeze adoptarea unor practici noi sau o

schimbare a stilului de viață.

Ideal este să comunici un mesaj simplu.

Este dificil să schimbi atitudini sau să

încurajezi oamenii să adopte comportamente

noi mai ales dacă asta implică un efort de

renunțare la comportamente curente care

produc satisfacții și bucurie. Este important, de

asemenea de ținut minte că un mesaj nu poate

fi transmis către populația generală. Asta

pentru că nici măcar un mesaj simplu nu poate

fi transmis eficient și înțeles de către un public

atât de divers ca vârste, nevoi și interese ca

populația generală. Un element cheie al

succesului unei campanii de informare publică

este definirea, cât se poate de restrâns, a celor

care se dorește să răspundă la respectiva

campanie.

Procesul de promovare a sănătății prin

diseminarea de mesaje prin intermediul mass

media, canalelor interpersonale sau a

evenimentelor poate include activități diverse

precum cursuri, grupuri de suport, transmiterea

de materiale prin poștă, campanii mass media

sau evenimente. Eforturile pot fi direcționate

către elevi, părinți, organizații, comunități.

Campaniile cuprinzătoare de

promovare a sănătății sunt:

-încercări cu scop clar de a informa sau motiva

o schimbare de comportament;

11

-se desfășoară pe o perioadă dată de timp de la

câteva săptămâni la mai mulți ani;

-sunt cele mai eficiente atunci când includ o

combinație de activități media, interpersonale

și evenimente;

-implică dezvoltarea unui set structurat de

activități de comunicare care să includă

minimum producerea și distribuirea de mesaje.

Folosirea canalelor de comunicare

pentru promovarea sănătății

S-a constatat că cea mai eficientă

modalitate de comunicare a unei informații de

sănătate este combinarea media cu

comunicarea interpersonală și cu

evenimentele. Cele trei tipuri de abordări se

potențează reciproc în mai multe feluri:

1. mass - media se utilizează numai pentru

anumite obiective de comunicare, dar nu

pentru toate. De exemplu, implicarea și

interacțiunea sunt posibile numai prin

media. Din acest motiv, o combinație de

media și comunicare interpersonală este

mai eficace.

2. comunicarea interpersonală permite o

participare mai mare acolo unde

interacțiunea și feedback-ul sunt necesare.

Poate fi mai eficientă prin utilizarea

materialelor tipărite, audio-video sau altor

mijloace multimedia,

3. evenimentele ar trebui să fie organizate în

așa fel, încât să stârnească interesul media

pentru a le reflecta. Din acest motiv,

reflectarea în media este un obiectiv cheie

și un indicator de succes al evenimentelor.

Tipuri de comunicare pentru

sănătate

1.Comunicare persuasivă sau

comportamentală. Aceasta include eforturile

de a persuada o audiență să adopte o idee sau o

practică. Include tehnicile de marketing social.

2.Advocacy prin media. Este folosirea

strategică a media pentru a promova o

inițiativă de politică publică.

3.Educația prin divertisment – edutainment.

Implică folosirea producțiilor de divertisment

precum show - urile TV, radio, benzile

desenate, teatrul etc pentru a transmite mesaje

persuasive și lecții despre probleme de

sănătate.

4.Comunicarea interactivă pentru sănătate.

5.Comunicarea participatorie. Aceasta

presupune implicarea populației țintă în

planificarea și implementarea unei campanii

de comunicare.

Sistemul de educație reprezintă o

posibilitate de a îmbunătăți starea de sănătate

atât a elevilor, cât și a profesorilor și părinților

lor. Esențială colaborarea cu comunitatea.

Promovarea sănătății elevilor

Șoala poate promovasănătatea elevilor

prin planificarea și utilizarea unei programe

(curiculă) de curs, care are o viziune globală

12

asupra sănătății, oferă profesorilor timp

suficient pentru a acoperi subiectele legate de

sănătate, încurajează un stil de viață sănătos și

folosește tehnici de predare adecvate.

Programa va avea un conținut diferit, în

funcție de nevoile tinerilor însă următoarele

teme pot fi comune pentru toți tinerii:

1. sănătatea – concept pozitiv;

2. sănătatea mediului social;

3. educația pentru prevenirea violenței și

primul ajutor;

4. relațiile interumane;

5. educația sexuală și sarcina nedorită;

6. educația consumatorilor;

7. sănătatea mintală;

8. forma fizică.

Tehnicile de predare a programei de

învățământ sunt la fel de importante ca și

conținutul său. Programa școlară de bazează

pe unor metode de predare participativă (joc

de roluri, discuții în grup mic, studiu de caz,

lucrul în grup, proiecte de acțiune comunitară).

Implicarea activă a tinerilor este esențială

pentru a-i încuraja să învețe unul de la celălalt

și să folosească activ limbajul în moduri care

le influențează pozitiv organizarea și

dezvoltarea gândirii lor. Trebuie subliniată

permanent necesitatea formării unor

deprinderi, cum ar fi, de exemplu, procesul de

luare a deciziilor, negocierea și rezolvarea

conflictelor, care este bine să constituie o parte

importantă a programei școlare din clasele cele

mai mici.

O școală care acționează eficient pentru

realizarea unei comunități școlare sănătoase

cooperează șicu alte sectoare și membri ai

comunității mai largi. Ea folosește resursele

comunitare pentru promovarea sănătății,

dezvoltă și face pledoarie pentru promovarea

sănătății în fața autorităților locale sau pentru

instituții ce interacționează cu școala.

Bibligrafie

1. Ghid pentru managementul

programelor de sănătate, A.Marcu, Gr.

Marcu, Bucuresti, 2000

2. Ghid de comunicare și marketing

social. Instrumente de promovare a

comunicarii în sanatate, Pana, B.;

Duta, I.; Chiriac, N.D; Moga, C.,

Bucuresti, 2003.

3. Sănătate publică și management

sanitar, Enăchescu D., Marcu M.,

Bucuresti, 2007.

13

EDUCAȚIE FĂRĂ FRONTIERE:

RELAȚIA GRADINIȚĂ- ȘCOALĂ-FAMILIE – SOCIETATE!

Înv: Suciu Lorena Nicoleta

Școala Gimnazială, Măgurele, Prahova

Învățământul românesc este, așa cum

toți considerăm firesc, o prioritate națională,

mai ales datorită rezultatelor deosebite

obținute de cadrele didactice și elevii din

sistem de-a lungul anilor.

De aceea, spunem că tradiția impune și

comportamentul de, iar seriozitatea trebuie să

ne fie în permanență în atenție, deoarece ne

pregătim pentru o societate modernă, în care

profesionalismul este singurul mod de a

izbândi. În acest sens, incluziunea socială,

eficiența managerială și calitate în educație, au

devenit prioritare în învățământul românesc.

Educația este factorul strategic al dezvoltării

de perspectivă și privește modelarea

multidimensională și anticipativă a factorului

uman.

Calitatea și eficiența, echitatea,

deschiderea sistemului de educație către alte

sisteme (economic, social, cultural) au devenit

fundamente pentru educația din România, cu

scopul de a oferi tuturor cetățenilor

oportunități de a învăța oricând, oriunde și în

ce mod alege fiecare.

În acest sens, pentru promovarea

coeziunii sociale, o atenție deosebită trebuie

acordată creșterii gradului de ocupare a

grupurilor vulnerabile, implementării

măsurilor prin care se investește în dezvoltarea

competențelor personale, promovării

oportunităților egale și dezvoltării unui sistem

adecvat de protecție socială.

Identificarea și dezvoltarea

competențelor pe care o persoană le are, nu

poate duce decât la creșterea șanselor acesteia

de a-și îmbunătății condițiile de viață, de a-și

găsi un loc de muncă adecvat, care să-i asigure

un trai decent. Prin urmare, ”O viață mai

buna” și ”Un loc de muncă mai bine plătit” nu

se poate obține decât dacă individul are o

educație adecvată și un set de competențe

14

adecvate. Diminuarea abandonului școlar și

menținerea cât mai mult a indivizilor în

educație, dar și la adaptarea sistemului de

învățământ la cerințele pieței muncii, este

prioritatea reformei sistemului de educație

românesc.

Realizarea unui învățământ unitar

necesită respectarea unui obiectiv major,

continuitatea în întreaga activitate educațională

mai ales la nivelul ”claselor praguri”.

O asemenea continuitate va asigura o

mai rapidă adaptare a copiilor la

particularitățile muncii de învățare. H. Wallon

sublinia acest lucru arătând că este împotriva

naturii să tratăm copilul în mod fragmentar. Cu

fiecare perioada, el constituie un ansamblu

indisolubil și original. În succesiunea

perioadelor copilul rămâne una și aceeași ființă

în curs de metamorfozare. Aptitudinea de

școlaritate este o problema a educației

instituționalizate. Condiția esențială a atingerii

de către toți copii a gradului de dezvoltare și

adaptare cerut de o eficientă activitate școlară,

o reprezintă realizarea unei legături

funcționale de continuitate între activitatea

dintre grădiniță și scoală. Aceasta presupune

analiza atentă a principalelor componente ale

procesului de educație, obiective pedagogice,

conținut, forme de organizare a activității

metode și relații pedagogice.

Aptitudinea de școlaritate se raportează

pe lângă pregătirea intelectuală cognitivă a

copilului și la cea afectivă volițională și

socială. În acest sens se dezvoltă interesul de

cunoaștere a copilului ca suport al unei

motivații susținute în învățare, sociabilitatea

copilului care îl face apt de a-și regla

activitatea în funcție de cerințele adultului, ale

programului școlar, de a desfășura o activitate

în grup, un anumit grad de dezvoltare a

motricității. Realizarea acestor capacități

conduce la determinarea mai precisă a

obiectivelor specifice educației preșcolare în

relația lor cu cele ale școlii și conferă caracter

de sistem relației dintre grădinița șișcoala.

Legătura dintre acestea se realizează și

prin măsuri de ordin pedagogic, care

acționează în sfera tehnologiei didactice. Este

vorba de asigurarea continuității în folosirea

metodelor și procedeelor didactice, în

activitatea de învățare, precum și în lecții.

15

Proiectul european ERASMUS+

Hărți pentru a construi și a înțelege Europa

Proiectul european ERASMUS+ Hărți

pentru a construi și a înțelege Europa, pe

care școala noastră îl desfășoară în perioada

2016 – 2018 continuă... De această dată, vă

vom relata prima experiență transnațională din

cadrul proiectului în care au participat și elevi

ai școlilor partenere din România, Franța,

Italia și Portugalia.

În perioada 13 – 17 februarie 2017, 6

elevi ai școlii noastre – Costache Larisa (clasa

a VII-a), Simion Dariana (clasa a VIII-a),

Iancu Lavinia (clasa a VIII-a), Petrescu

Theodora (clasa a VIII-a), Moise Anamaria

(clasa a VIII-a) și Iacob Iulian (clasa a VIII-a),

însoțiți de prof. Pahonțu Ana-Matia și prof.

înv. primar Moraru Georgeta – au participat la

reuniunea transnațională din ITALIA. Pe

parcursul celor cinci zile de activități, echipa

noastră a participat la activitățile comune de

proiect alături de elevii și profesorii din

celelalte școli. Astfel, au fost prezentate

activitățile derulate în școală - Planul ilustrat

al așezărilor istorice din județul Prahova, sub

îndrumarea prof. Iliescu Claudia precum și

activitățile de învățare a limbilor străine

utilizând hărțile mentale, îndrumători prof.

limba engleza Filip Virgil și prof. limba

franceză Pahonțu Ana-Maria.

Un loc privilegiat în cadrul activităților

derulate l-a avut cunoașterea patrimoniului

regional al gazdelor, pe baza hărților, în

special a perimetrului delimitat de

împrejurimile lacului Trasimeno care domină

peisajul. Această participare a avut multiple

beneficii pentru fiecare participant. Vă

împărtășim mai jos câteva impresii din jurnalul

de proiect al elevilor participanți.

„În ziua în care a început proiectul

Erasmus+, școala DalmazioBirago ne-au

primit foarte frumos, ne-au pregătit nouă și

colegilor din Franța și Portugalia o festivitate

de bun venit, apoi ne-am plimbat de-a lungul

lacul Trasimeno și am vizitat localitatea

Passignano, iar seara gazdele ne-au oferit un

concert. Am învățat că este foarte important

16

săștii o limbă străină, care te poate ajuta să te

înțelegi cu cei din jurul tău”, ne mărturisește

Larisa Costache.

„În cea de-a doua zi, am mers la Școala

Secundară din Tuoro. Am fost plăcut surprinsă

de cum am fost întâmpinați de către acei copii.

Ei aveau în mână steagurile tuturor țărilor

implicate în acest proiect,au cântat imnul

fiecărei țări și au pregătit diferite scenete. Ceea

ce am observat este că profesorii au catalog

virtual. ” (Lavinia Iancu)

„Am avut ocazia de a cunoaște diferiți

oameni de diferite culturi, putând să

măîmprietenesc cu ei și săîmi fac amintiri de

neuitat. Am aflat multe despre istoria locurilor

putând să-mi îmbogățesc cunoștințele și

cultura, dar, cel mai important, am reușit să

îmi fac foarte mulți prieteni noi de care m-am

atașat și voi păstra legătura. ” (Iacob Iulian)

Acest proiect este finanțat de către

programul Erasmus+ al Comisiei Europene.

MĂRȚIȘORUL, SIMBOL AL SPERANȚEI

PROF. DOBRE AURELIA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ, COMUNA MĂGURELE

Mărțișorul, micul obiect bijuterie, simbol al

sosirii primăverii, aduce bucuria, speranța,

renașterea naturii. Șnurul acestuia, în

combinația de alb și roșu, completează

imaginea de fericire, noroc și belșug.

Originile sărbătorii mărțișorului nu

sunt cunoscute exact, dar se consideră că ea a

apărut pe vremea Imperiului Roman, când

Anul Nou era sărbătorit în prima zi a

primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era

17

numai zeul războiului, ci și al fertilității și al

vegetației. Această dualitate este remarcată în

culorile mărțișorului, albul însemnând pace,

iar roșul- război. Anul Nou a fost sărbătorit pe

1 martie până la începutul sec. VIII.

“La început, atunci când va fi fost

acest început, mărțișorul nu era mărțișor și

poate că nici nu se chema, dar fetele și

nevestele, care țineau la nevinovăția obrazului

încă înainte de acest început, au băgat de

seamă că vântul de primăvară le pătează pielea

și nu era nici un leac. Cărturăresele de pe

vremuri, după care au venit cărturarii, făcând

„farmece” și făcând și de dragoste, au învățat

fetele cu pistrui să-și încingă grumazul cu un

fir de mătase răsucit. Firul a fost atât de bun

încât toate cucoaneledin mahala și centru

ieșeau în martie cu firul la gât.

Vântul ușurel de martie, care

împestrița pleoapele, nasul și bărbia, se numea

mărțișor și, ca să fie luat răul în pripă, șnurul

de mătase era pus la zinții de mart. Dacă mai

spunem că firul era și roșu, înțelegem că el

ferea și de vânt, dar și de deochi.”-Tudor

Arghezi, “Cu bastonul prin București.”

Arheologii au descoperit obiecte cu

o vechime de mii de ani care pot fi considerate

mărțișoare. Ele au forma unor mici pietre

vopsite în alb și roșu înșirate pe ață, pentru a fi

purtate la gât. Cele două culori sunt deschise

interpretărilor. Roșul poate semnifica

vitalitatea femeii, iar albul- înțelepciunea

bărbatului. Astfel, șnurul mărțișorului exprimă

împletirea inseparabilă a celor două principii.

Conform unui mit din Republica

Moldova, în prima zi a lunii martie, Zâna

Primăvara a ieșit la marginea pădurii și a

observat cum, într-o poiană, într-o tufă de

porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel.

Iarna a chemat vântul și gerul să distrugă

floarea și ghiocelul a înghețat, însă primăvara

a dat deoparte neaua, rănindu-se la un deget

din cauza mărăcinilor. O picătură de sânge

fierbinte a căzut pe floare, făcând-o să reînvie.

În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar

culorile mărțișorului fac trimitere la sângele

roșu de pe zăpada albă.

Unele tradiții spun că firul

mărțișorului, funie de 365 sau 366 zile, ar fi

tors de Baba Dochia, în timp ce urca turma la

munte. Asemănător ursitoarelor care torc firul

vieții copilului la naștere, Dochia torcea firul

anului primăvara, la nașterea timpului

calendaristic. De aceea, mărțișorul este numit

de etnologul Ion Ghinoiu „funia zilelor,

săptămânilor și lunilor anului, adunate într-un

șnur bicolor.”

În prezent, mărțișorul este purtat

întreaga lună martie, după care este prins de

ramurile unui pom fructifer. Se crede că acesta

va aduce belșug în casele oamenilor. Se

18

presupune că dacă cineva își pune o dorință în

timp ce atârnă mărțișorul de pom, aceasta se va

împlini. La începutul lui aprilie, într-o mare

parte a satelor României și Moldovei, pomii

sunt împodobiți de mărțișoare. În Transilvania,

mărțișoarele se atârnă de uși, ferestre, de

coarnele animalelor domestice, întrucât se

consideră că astfel se vor speria duhurile rele.

Astăzi, valoarea mărțișorului pare a

fi mai mult de creație artistică. Mult mai

încântați decât adulții sunt, însă, copiii.

Fetițele așteaptă cu nerăbdare data de 1 martie

pentru a primi mica bijuterie. De mare preț

sunt mărțișoarele lucrate manual, folosind

diverse tehnici: quilling, împletituri, ștampile

și perforatoare cu modele etc. Copiii sunt

încântați să lucreze mărțișoarele pentru a le

oferi mamelor și bunicilor cu mare drag.

Astfel, ziua de 1 martie semnifică

recăpătarea speranței, a optimismului, a

încrederii în propriile forțe. Acest triumf al

învierii și al regenerării este invocat prin

mărțișorul pe care îl dăruim celor dragi, ca mic

semn că dorim să le aducă fericire și noroc!

Bibliografie:

Ion Ghinoiu –“Obiceiuri populare de peste an”

Elena Niculiță-Voroncea - “Datinile și

credințele poporului român”

Tudor Arghezi - “Cu bastonul prin București”

Simion Florea - Marian - “Sărbătorile la

români”

19

UN STEAG DE CULTURĂ!

Prof. dr. Nicolae MAREȘ

Scriitor-publicist

fost diplomat

Așa cum a dovedit-

o,deschidereaCentrului Cultural din

Măgurele s-a constituit într-un veritabil

eveniment pentru această localitate istorică, aș

spune-o, pe un plan mai larg, pentru Valea

Teleajenului, în ansamblu. Nu sunt multe

asemenea Instituții în zonă, cu un program de

activitate atât de ambițios și bine articulat

pentru a face față cerințelor educaționale de

azi. Centrul este pe calea de a deveni, ar fi

spus fi spus Dascălul Neamului, Nicolae Iorga:

un steag de cultură.

Îl evocăm pe Nicolae Iorga, deoarece

El a fost Cel care, în perioada edificării Școlii

primare din Măgurele, la rându-i inaugura

Cursurile Universtității de Vară de la Vălenii

de Munte. N-a fost Nicolae Iorga, viitorul

ministru al învățământului și Prim Ministru al

României Mari, Cel care a făcut istorie în

cultura românească, și care inaugurase la

numai câțiva kilometri de Măgurele o Instituție

devenită istorică pe plan național și pentru

zona balcanică? Nu făcuse Iorga din

Universitatea la care invita cărturari din toată

țara și din toată Europa, dar mai ales pe tinerii

intelectuali români din țările vecine, ajutându-i

să cunoască nemijlocit, an de an, în luna

august, realitățile românești, dar mai ales ca ei

să se adape din cultura neamului.

Se petrecea totul într-o arie de mai

puțin de șapte opt kilometri de Măgurele.

Spiritul marelui istoric, megieș al

măgurenarilor de atunci, se perpetuează, vrem

să credem, prin deschiderea Centrului Cultural

al acestei comune, acum de 5.000 de locuitori.

Cel care a

20

umblat și a cercetat vestigiile trecutului

românesc pretutindeni în lume, Cel care a citit

și pisania Bisericii de vis a vis de școală, și

despre care amintește în scrierile sale, s-ar fi

bucurat, cu siguranțăvăzând că Centrului

Cultural din Măgurele, după regulile și

principiile lui Spiru Haret, un alt mare Dascăl

al neamului, își îndeplinește, în continuare,

menirea de a pregăti și cizela aptitudinele

artistice ale tinerilor din sat, în epoca

computerului.

Centrului Cultural din Măgurele îsi

îndeplineste cu prisosință misiunea de factor

educațional și civilizator nu numai pentru satul

Măgurele, dar și pentru localitățile vecine.

Zecile de tineri pe care i-am admirat îmbrăcați

în frumoase costume populare și care s-au

întrecut în diferite activități culturale, au

dovedit cu prisosință că deschid file noi în

Carta de istorie a Comunii Măgurele.

Împreună cu dascălii care îi pregătesc și

îndrumează copiii prezenți și generațiile care

vor urma vor reuși să arate ceea ce Iorga le

cerea românilor de pretutindeni: să dovedească

că au un steag de cultură. Dascălul Neamului

spunea răspicat că: Fără steag de cultură, un

popor e o gloată nu o oaste.

Fie ca Centrului Cultural din

Măgurelesă dea roadele așteptate, ca printr-o

pregătire mai bună, să cultive aptitudinile și

sensibilitățile artistice ale tineretului din

localitate.

CETĂȚILE DACICE ȘI ROLUL LOR ÎN ISTORIA LOCALĂ

RAMIDAVA - LA GURA VITIOAREI?

Prof. Claudia ILIESCU

Școala Gimnaziala Măgurele

Începutul locuirii pe aceste plaiuri încă din

vremuri străvechi este confirmat de însăși

legenda unor toponime ca ,,Movila” sau

,,Gorganul”, unde au fost cetăți ale dacilor.

Geto-dacii din zona Carpaților de Curbură au

beneficiat de condiții prielnice de locuire-peste

70 de situri cu descoperiri din a doua epocă a

fierului, s-au dovedit a fi davae, ce aveau o

importanță politică-economică, fie cetăți cu

rost militar sau așezări nefortificate. Profesorul

Gh.Petrescu-Sava și Ion Nestor au dat de

urmele unei așezări preistorice pe platoul

Movilei-atestată de resturi de ceramică ce

aparțin epocii bronzului și celei de-a doua

21

epoci a fierului (Latene) încă din 1937-1938 și

1940.Din satul Gura Vitioarei, pe malul de

răsărit al râului Teleajen, potecile ne duc, cam

1km de la punte, spre piscul Movila, spre care

urcă ,,în coastă tare”-un drum de care, ocolind-

o pe la sud și est.

Movila, cota 414, este un pinten în formă

de con trunchiat, pe care îl trimit dealurile

înalte de la est asupra Teleajenului. Ramidava,

ca centru organizatoric al tribului dac al

Contensilor, este în bazinul superior al râului

Teleajen (anticul Ordissus)-așa cum a fost

mentionat de Ptolomaeus Claudius Castronom-

matematician și geograf grec (imediat dupa

cucerirea Daciei de catre romani). În

,,Îndreptar Geografic”, în cartea a III-a sunt

prezentate Dacia și Moesia. Hotarele Daciei

indicate de Ptolomaeus depășesc hotarele

Daciei romane sau ale Daciei lui Decebal, ele

corespunzând datelor unor autori mai vechi.

Prezentând un tablou datând de imediat de

după cucerire, cu un număr relativ mic de

orașe romane, păstreazăîn schimb numelor

unor localități dacice dispărute, iar localizarea

pe teren este foarte dificilă pentru cele al căror

nume n-a fost atestat și de alte izvoare.

Dicționarul Enciclopedic roman-vol. IV,

Editura politica București 1966, menționează

faptul că Ramidava a fost situata de

Ptolomaeus în sudul Moldovei. Autorii

,,Dicționarului de istorie veche a României”,

conduși de prof. D.M.Pippidi (editat în 1976)

considera ca Ramidava a fost localizată la

Drajna de Sus, desigur ipotetic, potrivit

coordonatelor date de Ptolemaeus. Dar pentru

că cercetările arheologice nu au adus încă

dovezile clare, ipotetic, Ramidava se poate să

fi fost pe Movila de la Gura Vitioarei.

Din satul Gura Vitioarei, pe malul de

răsărit al râului Teleajen, potecile ne duc,cam

1km de la punte, spre piscul Movila, spre care

urcă ,,în coastă tare”-un drum de care, ocolind-

o pe la sud și est. Stațiunea preistorică se

găsește pe retezătura conului, un mic platou de

formă triunghiulară, cu baza de cca. 35 m. la

vest și înălțimea de 60 m, în suprafață de cca.

1000 m2. Platoul este ridicat cu 114 m față de

prundul Teleajenului, ușor înclinat spre Est și

terminat, prin prăpăstii înalte de peste 100 m,

spre nord asupra apei de izvor Valea Donciului

și spre Nord-Vest, asupra apei cu maluri de

22

iaz-Vitioara (care se varsă în Teleajen la mică

distanță spre Sud). Numele Movila îi vine de

la un tumul de natură stâncoasă, aflat în colțul

de S-V al platoului. Resturi de ceramică se

găsesc și pe terasele înalte de la S-V de

piciorul pintenului. Din spusele oamenilor ele

au fost surpate din platou și apoi cărate de ape.

DOVEZILE CULTURII MONTEORU

Cioburile adunate pe Movila de la Gura

Vitioarei, studiate de arheologi, au fost

încadrate în cultura epocii bronzului Monteoru

ca și cea descoperită și studiată din ,,Cetățuia”

de la Homorâciu. Caracterele specifice

ceramicii de tip Monteoru sunt ușor de

deosebit: -este lucrată de mână; forme

specifice: gâtul evazat în formă de pâlnie și cu

buza răsfrântă, mai îngust sau mai larg în

afară. Exclusiv pentru această cultură: -vasele

mari cu gâtul în pâlnie, cu două ,,etaje”și cu

partea inferioară în formă de con cu vârful în

jos având ,,fundul”ascuțit. Astfel de vase erau

și bogat ornamentate și serveau ca vase

funerare, se găsesc aproape în fiecare

mormânt.

Un alt tip de vas din inventarul obligatoriu

de forme al culturii Monteoru-sunt ceștile cu

gâtul scund, pântecul globular și cu una sau

două torți ridicate deasupra gurii vasului.

Cioburile găsite au decoruri incizate, adică

zgâriat în pasta moale și formate din zigzag-uri

din grupuri de mai multe linii (2-3) combinat

cu ornament în formă de ,,ramură de brad” sau

alveole.

23

ÎN UNIRE STĂ PUTEREA!

Prof. Stoica Cecilia

Școala Gimnazială Lipănești

Ca în fiecare an, Școala Gimnaziala

Măgurele”, sub coordonarea prof. Iliescu

Claudia, a organizat manifestări omagiale

dedicate sărbătoririi Unirii Principatelor

Române, de la 24 ianuarie 1859 sub egida

“În unire stă puterea!”

Evenimentul de la 24 ianuarie 1859 are

o semnificație aparte pentru toți românii chiar

și la 158 de ani de la unificare! Ca orice român

care își respectă trecutul și istoria, elevii,

cadrele didactice și comunitatea locala au

evocat acest eveniment, de mare însemnătate

istorică, în cadrul activității “În unire stă

puterea”.

Unire, Unire, totdeauna Unire. Aceasta

va fi salvarea noastră, aceasta va fi fericirea

patriei noastre comune, spunea în 1859 Mihail

Kogălniceanu. De atunci au trecut 158 de ani.

Dar nu ne oprește nimeni să ne aducem

aminte, acum de 24 Ianuarie de acest popular

domnitor despre care copil fiind am știut “că

era domnitorul cu reformele”, “începutul

României moderne” dar cel mai important este

sa nu uitam ca aceasta unire e cheia boltei fără

de care s-ar prăbuși tot edificiul național, și

mai ales faptul ca istoria trebuie înțeleasă și nu

uitată!

Am acceptat invitația unei prietene de a

ne petrece ziua de 24 ianuarie la Focșani, în

Piața Unirii. O invitație pe care am primit-o ca

pe ceva normal, dar care s-a transformat într-o

mare bucurie, într-o experiență inedită. În

istoria romanilor, unirea Principatelor, la 1859,

a fost o împlinire multiseculară. Am retrăit, la

nivel de poveste, pașii făcuți de strămoși

pentru tot ce înseamnă astăzi Romania. E

datoria noastră de români de a cinsti aceasta zi,

de a ne simțimândri ca suntem urmașii daco-

24

romanilor, a celor care au luptat pentru

neatârnarea, demnitatea și unitatea romanilor.

Împreună cu prietena mea, Claudia

Iliescu, profesor-director la Școala Gimnazială

Măgurele, cu alți prieteni dragi: profesorii

Diana Haidei, Alina Grigore, Natalia Necula,

Anisoara Alexe, Catalina Chiva, Sorin Iovan,

am vizitat Mausoleul de la Mărășești- panteon

al eroilor neamului, un simbol al eroismului

poporului român, Muzeul Unirii de la Focșani

și am participat, în Piața Unirii din acest oraș

vrâncean, la manifestările dedicate celor 158

de ani de la unirea Moldovei cu Țara

Românească.

Noi, prahovenii, am dat tonul

Horei Unirii, în care s-au prins oameni

cunoscuți și necunoscuți, tineri și vârstnici, toți

uniți în cuget și simțiri. Istoria dovedește că

Unirea a fost "visul de aur al românilor"

25

O VIAȚĂ AVEM ROMÂNI… ȘI-O CINSTE!

Basarabia este Romania!

A rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra dominației rusești. Numele "Basarab"

și "Basarabeni" există cu mult înaintea vremii în care acest pământ devenise românesc; acest nume

singur este o istorie întreagă.

Mihai Eminescu

’’Basarabia este România’’, un mesaj

care răsuna în inimile tuturor în fiecare zi și pe

care îl vedem la tot pasul.Acesta reprezintă

iubirea oamenilor pentru patrie.Două state

vecine,situate pe teritorii diferite dar care bat

în ritmul aceleași inimi,au același

trecut,aceleași bucurii dar și suferințe.

Barbu Ștefănescu Delavrancea afirma

ca:,,Romania este patria noastrăși a tuturor

românilor.E Romania celor de demult și-a

celor de mai apoi.E patria celor dispăruți și a

celor ce va să vie.’’

La data de 27 martie 1918 Sfatul Țării

a votat unirea Basarabiei cu România,

Basarabia fiind astfel prima dintre provinciile

26

istorice care s-a unit cu România. Au urmat

apoi și altele:Ardealul, Crișana, Banatul,

Maramureșul și Bucovina .Din nefericire

pentru poporul român,efectele Unirii au fost

anulate la 28 iunie 1940, când Rusia a anexat

din nou Basarabia, în baza unui pact secret.

Lupta de eliberare naționala a luat

amploare în aprilie 1917 odată cu constituirea

Partidului Național Moldovenesc.La 27 martie

1918, Sfatul Țării, care cuprindea

reprezentanți ai tuturor naționalităților, a votat

în favoarea Unirii Republicii Democratice

Moldovenești (Basarabiei) cu România.Citirea

rezultatului a fost însoțită de aplauze

furtunoase și strigăte entuziaste „Trăiască

Unirea cu România!” Despre acest eveniment,

Anton Mărgărit spunea că „fără dorința,

energia și voința basarabenilor, această unire

ar fi fost imposibilă”

În numele poporului Basarabiei, Sfatul

Țării declară: Republica Democratică

Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei

dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră și

vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia

acum o sută și mai bine de ani, din trupul

vechii Moldove

Această Unire se face pe următoarele

condiții:

- Basarabia își păstrează autonomia

provincială, având un Sfat al Țării ales pe

viitor prin vot universal, egal, direct

- Respectarea drepturilor minorităților din

Basarabia.

- Basarabia va trimite în Parlamentul Român

un număr de reprezentanți proporțional cu

populația, aleși pe baza votului universal, egal,

direct și secret.

-Libertatea personală, libertatea tiparului, a

cuvântului, a credinței, a adunărilor vor fi

garantate prin Constituție.

Timp de 22 da ani, Unirea cu România

a ferit Basarabia de războiul civil rus.

,,Într-o țară așa de frumoasă, cu un trecut

așa de glorios,în mijlocul unui popor atât de

deștept cum să nu fie o adevărata religie

iubirea de patrie și cum să nu-ți ridici fruntea,

ca falnicii strămoși de odinioară,

27

mândru că poți spune: ,,Sunt

român’’(Alexandru Vlahuță)

,,Suntem moldoveni, fii ai vechii

Moldove, însă facem parte din marele popor

român, așezat în România, Transilvania,

Bucovina. Frații noștri își zic români. Așa să

ne zicem și noi.“

Astfel,Basarabia, se unește ca fiică cu Mama

sa România!Trăiască Unirea Basarabiei cu

România, de-a pururea și pentru totdeauna!

Pană Alexia Claudia

Clasa a VII-a

REPUBLICA DE LA PLOIESTI

Petrescu Teodora Clasa a VIII- a B

Acțiunea din august 1870 a fost numită

în derâdere „Republica de la Ploiești”, fiind

obiectul multor umoriști, și mai ales al

scriitorului I. L. Caragiale. În realitate,

Candiano Popescu nu a proclamat republica la

Ploiești și niciun document semnat de el nu

menționează cuvântul republică.

Singura gazetă care a caracterizat

acțiunea de la Ploiești ca fiind republicană a

fost „Trompeta Carpaților”. Republica de la

Ploiești este denumirea unei mișcări

antimonarhice din data de 8 august

1870 cunoscută în presa cotidiană sub

numele de tulburările de la Ploiești,

evenimente pe care I.L. Caragiale le tratează

cu ironia lui caracteristică în nuvela Boborul și

în comedia Conu Leonida față cu

reacțiunea numindu-le intrigi boierești.

Formarea acestei mișcări conspirative este

determinată de dezamăgirea unor oameni

politici ai vremii care sperau ca prin supunerea

față de o dinastie străină să fie realizată o

relaxare, o liniște între partidele politice

deoarece primii ani de domnie ai lui Carol I s-

au caracterizat printr-o mare agitație politică și

o continuă instabilitate guvernamentală. Între

11 mai 1866 și 7 august 1871 au avut loc nu

mai puțin de nouă schimbări de guverne,

(durata medie sub 7 luni).

28

În apropierea zilei de 8 august 1870 s-

au întrunit două organizații conspirative având

la conducere

pe C.T.

Grigorescu

respectiv pe

Radu

Stănian. Din

aceste

organizații

mai făceau

parte Candia

no Popescu, Stan Popescu, preotul Nicolae

Ioachimescu, locotenentul Comiano, Mitică

Călinescu, Titu Bălăceanu, Petre Apostolescu,

Guță Andronescu-Grădinaru. La această

adunare conspirativă se împart sarcinile

fiecărui membru al organizației și se face

cunoscut că totul este organizat, domnitorul va

fi detronat, conducerea va fi preluată de o

regență, se va ocupa telegraful, armata și unele

orașe mari vor solidariza cu mișcarea

conspirativă. Se înlătură temerile unora de o

intervenție străină, se confecționează steagul

nou, stabilindu-se semnale ca tragerea

clopotelor și sunarea trâmbițelor gărzii

naționale.

Liberalii radicali au pus la cale o

acțiune de înlăturare a domnitorului,

organizând mai multe centre din care să

pornească mișcarea: București, Ploiești,

Craiova, Pitești, Buzău, precum și din tabăra

militară de la Furceni. Principalii conspiratori

erau C. A. Rosetti, Ion C. Brătianu, Eugeniu

Carada - colaborator apropiat al lui Ion C.

Brătianu, prim redactor al ziarului „Românul”

condus de C. A. Rosetti, Constantin Ciocârlan

– fost prefect al Poliției Capitalei, maiorul C.

Pilat (ginerele lui C. A. Rosetti), Alexandru

Candiano-Popescu și dr. D. Sergiu. Acțiunea a

fost planificată pentru noaptea de 7/8 august

1870, dar ofițerii de la Furceni au propus

amânarea acesteia pentru a se vedea rezultatul

războiului dintre Franța și Prusia, care a

generat un val de simpatie pentru Franța, fapt

ce a amplificat curentul ostil lui Carol, care nu

ezita să-și manifeste încrederea în victoria țării

sale de origine.

Unul dintre conspiratori, Candiano

Popescu de la Ploiești, nu a acceptat această

amânare. El avea să explice că a procedat

astfel din două motive:

1) Primul, de ordin intern, fiind hotărât

să dea „o lecție de protestare energică” contra

înclinărilor domnitorului străin și a regimului

inaugurat de dânsul prin care voia „să pună

persoana sa mai presus de ființa statului

român“;

2) Al doilea se datora situației

internaționale. El era convins că Franța va fi

biruitoare și se temea că la încheierea tratatului

de pace aceasta să „găsească pe tronul

României un Hohenzollern“.

29

În

noaptea de

7/8 august,

Candiano

Popescu și

grupul său de

conspiratori

au ocupat

prefectura și

telegraful din

Ploiești. Încă din zori, clopotele bisericilor au

început să bată, iar populația s-a adunat în

centrul orașului. Aici, în fața mulțimii,

Candiano Popescu a citit o telegramă, pe care

ar fi primit-o de la Ion C. Brătianu, prin care se

comunica:

„Vă fac cunoscut că principele Carol I

a fost detronat astă noapte”, a fost numită o

Regență în frunte cu generalul Nicolae

Golescu și s-a constituit un nou guvern, având

la ministerul de Război pe Ion C. Brătianu.”

Participanții au aplaudat și au început

să strige: „Ura! Am scăpat de neamț”. Apoi,

mulțimea – estimată la „trei mii de oameni” –

în frunte cu „noul prefect” a pornit spre

cazarma dorobanților, unde sergentul de la

depozitul de muniție a primit ordin „să împartă

arme la popor”.

Candiano Popescu i-a prezenat

maiorului Polizu, comandantul unității, o

telegramă „semnată” de Ion C. Brătianu –

ministrul de Război și Manolache Costache

Epureanu – ministrul de Interne, cu următorul

continut:

„Vă fac cunoscut că prințul Carol s-a

detronat astă noapte de către popor. În numele

guvernului provizoriu vă ordon a lua comanda

garnizoanei și pe dată a supune armata la

jurământ pentru noul guvern. Totodată vă veți

pune la ordinul prefectului Alexandru

Candiano Popescu, veți menține ordinea, iar

de urmare veți raporta pe dată”.

Maiorul Polizu nu a dat crezare

telegramei și a declarat că va apăra cazarma.

Fără să intre în discuții contradictorii cu

respectivul maior, Candiano Popescu s-a

deplasat la închisoarea orașului unde a eliberat

„un număr de arestați”.De asemenea, a

expediat o telegramă căpitanului Georgescu,

comandantul grănicerilor de la Predeal:

„Principele Carol răsturnat, guvernul

provizoriu instalat, având de cap pe generalul

N. Golescu ca regent. Sunt prefectul

districtului, numit de guvernul

provizoriu.Concentrați imediat grănicerii și în

24 de ore, dacă se poate, să fiți la

Ploiești.Aștept de la patriotismul

Dumneavoastră și de la energia

30

Dumneavoastră acest serviciu”.Pentru a face

cunoscută acțiunea pe plan internațional,

„prefectul” a expediat ziarului românesc

„Adevărul”, care apărea la Pesta, următoarea

telegramă:

„Principele Carol răsturnat, guvernul

provizoriu înființat sub titlul de Regență. În

Ploiești mare entuziasm”.

Șeful stației telegrafice din Predeal,

Iuliu Filipescu, s-a arătat circumspect, a oprit

cele două telegrame și a anunțat guvernul de la

București. Îndată ce a aflat despre „rebeliune”,

guvernul condus de Manolache Costache

Epureanu a trecut la arestarea suspecților, în

frunte cu Eugeniu Carada, Ion C. Brătianu și

generalul Nicolae Golescu.

La Ploiești, armata a ridicat în noaptea

de 8/9 august „peste 400 de cetățeni de la

locuințele lor pentru a-i arunca în închisoare”.

Neputând organiza rezistența, Candiano

Popescu a părăsit orașul, dar a fost prins la

Buzău. În mod sigur, acțiunea ar fi avut toate

șansele de reușită. La Pitești, Craiova,

București sau Iași erau destui nemulțumiți care

ar fi răspuns chemării la revoltă. Planul ar fi

reușit, chiar și cu graba lui Candiano. Ceea ce

n-au putut controla revoluționarii ploieșteni a

fost tocmai tehnologia adusă de modernitate:

telegraful. Se spune că acela care stăpânește

tehnologia și informația câștigă o confruntare.

Candiano cunoștea acest lucru. De aceea,

prima acțiune a fost aceea a ocupării

telegrafului. I-au lipsit însă oamenii care să

controleze tehnologia, telegrafiștii. Iar oamenii

pe care i-a pus acolo, Guță Grădinarul și Ilie

Trăsnea, s-au apucat să sărbătorească victoria

în maniera specifică orașului lui „Ce bei?”.

Aceasta a fost, de altfel, singura

petrecere a mișcării (Caragiale a exagerat

punând în spinarea celorlalte acțiuni

responsabilitățile bahice). Dar, din păcate

pentru actorii ei, petrecerea s-a desfășurat în

cel mai important loc, cel în care se controla și

transmitea informația. Telegrafiștii au profitat

de această scăpare și au anunțat autoritățile,

care au avut timp să ia măsuri, și nu au mai

trimis mesajele lui Candiano către celelalte

orașe implicate în complot. Când a venit în

Ploiești, la jumătatea zilei, Eugeniu Carada a

intrat la telegraf și a înțeles totul. A părăsit

orașul în goană. Cauza era pierdută.

Domnitorul Carol i-a decorat și primit în

audiență, la câteva zile după eveniment, pe

telegrafiștii din Ploiești, tocmai ca pe o

recunoaștere a importanței faptelor lor.

31

32

IRINA SĂVUŢĂ "Toate lucrurile profunde sunt cântec.

Se pare că, cumva, partea esenţială a noastră cântă, ca şi cum restul fiinţei noastre ar fi doar o

cusătură ascunsă sau un înveliş fără mare valoare."

Thomas Carlyle

INTRODUCERE

Nu, nu e o greşeală, nu e istoria muzicii, ci Muzica istoriei, un produs educaţional ce îşi propune să te întoarcă înapoi în timp prin intermediul sunetelor, dar nu doar a lor, să explice importanţa acestui limbaj universal care este muzica în desfăşurarea evenimentului istoric. „Muzicile” acestea nu explică doar un context istoric, ci o stare de spirit fără de care evoluţia umană ar fi fost dacă nu imposibilă, sigur, încetinită.

Vom încerca să explicăm importanţa educării valorilor prin şi în ora de istorie, pentru că dincolo de competenţele pe care ni le impune programa şcolară, atitudinile şi valorile sunt poate mai importante în educarea unei personalităţi a secolului XXI. Doar că secolul XXI înseamna tehnologie, doar că tehnologia fără repere clare umane şi morale poate fi un pericol extrem pentru evoluţia speciei umane…

“Experienţa trecutului şi realitatea prezentului ne demonstreză fără posibilitate de tăgadă că istoria joacă şi va continua să joace un rol important în dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale elevilorsecolului XXI…trezeşte şi cultivă sentimente, crează acele stări raţionale şi afective de care are nevoie orice fiinţă umană pentru a trăi, de a-şi valida capacităţile creatoare în conformitate cu cerinţeleprogresului şi cu interesele societăţii. Istoria este o latură a educaţieiprin care sunt rezolvate unele probleme pe care omul le întâlneşte în plan existential…căci istoria e viaţa omenească, problemele de odinioară sunt acum, în altă formă, cu alţi oameni…”N. Iorga”. În didactica modernă se pune tot mai mult accent pe funcţia formativă a procesului de învăţământ. Ca atare, profesorul de istorie are rolul de a prezenta o imagine corectă, ce respectă cu exactitate derularea proceselor istorice, tocmai pentru a evita o receptare şi o înţelegeregreşită din partea elevilor a trecutului istoric care ar putea genera consecinţe grave pentru societate-atitudini xenofobe, de intoleranţă.Intrând în contact direct cu spiritul epocii, cu documentele autentice, elevul nu mai este doar un simplu receptor, ci şi emiţător de păreri proprii. Sunt vizate deopotrivă sursele istorice, terminologia, vocabularul de specialitate, înţelegerea, reprezentarea şi interpretarea timpului, spaţiului, a faptelor şi proceselor istorice, formarea de atitudini şi valori. 1

Din punct de vedere istoric educaţia valorilor şi atitudinilor este un subiect ce ţine de preocuparea fiecărui grup social, fiecărei societăţi şi epoci istorice de a formula matricea unui sistem de valori care să-i confere identitate, rezistenţă şi soliditate. Pornind de aicivom observa că modelul de societate dezvoltat în lumea românească până la 1989, dar şi după aceea, a rămas unul predominant autoritar. Dacă ne amintim doar sondajele de opinie din anii ’90, potrivit cărora armata şi biserica sunt instituţiile de cea mai mare încredere la români, vom constata că ambele sunt instituţii autoritare prin excelenţă şi că preferinţa societăţii româneşti pentru astfel de modele este expresia unui ansamblu foarte consistent de valori atitudini şicomportamente de tip autoritar. Ţinta educaţiei pentru valori, atitudini şi comportamente democratice este aşadar stabilită. Drumurile de urmat în sistemul educaţional sunt însă puţin cunoscute. Este o dificultate imensă să transformi un sistem de învăţământ ale cărui influenţe educative au fost concepute astfel încât individul să se considere o parte neînsemnată a unui organism – partid, popor, colectivul fabricii – şi nu o personalitate autonomă, înzestrată culibertate şi gândire critică. Educaţia bazată pe cuvânt, încărcată de conformism şi de emoţie, lipsită de o integrare semnificativă a

experienţei umane în planul personalităţii individuale, plină de constrângeri de comportament şi refuzuri intelectuale sunt termenii în care se mişcă astăzi, nu atât sistemul de învăţământ, cât resursele umane care îl populează. Tratamentul ştiinţific de care se bucură educaţia pentru valori şi atitudini este departe de a oferi date empirice suficiente pentru formularea unor teorii satisfăcătoare.2

Este importantă muzica în educarea valorilor, are ea un rolesenţial în educaţia elevului secolului XXI? Plecând pe firul istoriei, răspunsul este categoric afirmativ. În Originea şi funcţia muzicii (The Origin and function of Music – 1881), filosoful englez Herbert Spencer (1820-1903) analizeazăprocesul naşterii muzicii şi al constituirii limbajului său, explicând relaţiile sonore ca reprezentări muzicale ale diferitelor stări tensionate. Dominat de un sentiment, de o pasiune, omul este incapabil de a exprima prin cuvinte ceea ce simte, emiţând sunete prelungi şi modulate. Şi-a creat, astfel, un nou limbaj sonor, mai direct, fără intermediul noţiunii plastice, în stare a sugera emoţiile sale. El explică apariţia muzicii pe baza modulării impulsului emoţiei,a intonaţiilor vorbirii.În Essai sur l’origine des langues (cap. XII – Originea muzicii şi raporturile sale), Jean-Jacques Rousseau (1712-1778) susţinenaşterea simultană a muzicii şi a poeziei, ambele arte fiind expresii imediate ale unor stări afective. Deşi în Dicţionarul său de muzică dă

urechii”, în capitolul XIII – Despre armonie (din lucrarea citată), elarată că forţa muzicii asupra ascultătorului nu este opera sunetelor, ci a pasiunilor exprimate. 3 Pentru grecii antici, muzica face parte din educaţia tradiţională ateniană: muzica, artele şi literele pentru spirit, gimnastica, adică igiena şi educaţia fizică pentru corp.

De ce muzica? Întrucât acest limbaj universal este unul dintre cele mai puternice mijloace de expresie. Prin intermediul său poate fi transmisă întreaga gamă a sentimentelor umane. Totodata, induce omului diferite trăiri reflectate în acţiunea sa, şi aici cel mai sugestiv exemplu îl poate constitui celebrul imn al Franţei, Marseillesa “Ziua de 25 aprilie 1792 devine deci o zi memorabilă, căci ştafetele aduc de la Paris la Strasbourg ştirea că războiul a fost declarat. Fără zăbavă, din toate străzile şi casele, poporul năvăleşte în pieţele publice; întreaga garnizoană defilează, gata de luptă, un regiment după altul, ca pentru o ultimă paradă. În piaţa principală, primarul Dietrich îi aşteaptă, încins cu eşarfa tricoloră şi cocardă la pălăria pe care oflutură salutând trecerea soldaţilor. Apoi răsună trompetele şi duduie tobele, impunând asistenţei liniştea. Cu voce puternică, citeşte Dietrich, în această piaţă publică, apoi şi în celelalte, în limba franceză şi germană, textul declaraţiei de război. După ultimele lui cuvinte, muzica militară atacă primul cântec de luptă, imnul provizoriu al revoluţiei, „Ca ira“, de fapt mai curând o arie de dans, veselă, ironică, antrenantă, căreia pasul zornăitor şi tunător al regimentelor ce pleacă îi dau o cadenţă marţială. Apoi mulţimea se risipeşte, ducând cu ea pe străzi şi-n case o atmosferă de entuziasm;în cafenele şi cluburi se ţin discursuri înflăcărate şi se impart proclamaţii: „Aux armes, cítoyens! L’etendard de la guerre est deployé ! Le singnal est donné !“ (La arme, cetăţeni! Stindardul luptei a fost desfăşurat! Semnalul a fost dat!); cu astfel de chemări şicu altele asemănătoare, încep peste tot cuvântările, afişele şi apelurile din ziare; aceste sloganuri, ritmate, pline de forţă combativă, sunt apoi

o definiţie hedonistă, ca „arta de a combina sunetele în mod plăcut

repetate de toţi : „Aux armes, citoyens! Qu’ils tremblent, donc, les despotes couronnés! Marchons, enfants de la liberté! (La arme, cetăţeni! Să tremure, deci, despoţii încoronaţi! Să pornim, copii ai libertăţii!) Şi de fiecare dată mulţimea izbucneste, la auzul acestor cuvinte înflăcărate, în urale.”4 Ce bine poate ilustra acest fragment idea de muzică:”compozitorul nu seexprimă numai pe sine. Exprimând ceea ce îl frământă, el generalizează felul de a simţi şi a gândi al unei întregi categorii de oamnei. Şi cu cât înzestrarea artistică a compozitorului e mai mare, cu atât este mai larg cercul acelor oameni ale căror gânduri şi sentimente el le generalizează. Dacă muzica n-ar avea o asemenea bază spiritual obiectivă, n-ar fi posibil ca oamenii să se entuziasmeze în mod deosebit pentru anumite opera, iar unele dintre acestea să atragă simpatia şi interesul omenirii întregi, timp de secole. Înseamna că oamenii au găsit în mesajul cutărui sau cutărui compositor ceva din ceea ce frământă propriul suflet.5

Muzica istoriei este structurată, momentan, în şase titluri, dedicate unor evenimente esenţiale, atât ale istoriei universale, cât şi ale celei naţionale: Ţările Române între diplomaţie şi conflict, Revoluţia franceză, Revoluţia americană, Unirea Principatelor, Marea Unire, Revenirea la democraţie. Fiecare lecţie este însoţită de “coloana sonoră” a evenimentului, harta conceptuală, axa cronologică imagistică şi animată, documentele emise în timpul evenimentelor şi un test de evaluare a cunoştinţelor dobândite prin parcurgerea lecţiei. Imbinarea mijloacelor utilizate permite elevului să intre în atmosfera evenimentului, să perceapă la nivel emoţional epoca şi contextul istoric al faptelor studiate.

Ne-am propus sa realizăm un produs educaţional care să ușureze învățarea, care să contribuie la educarea atitudinilor şi valorilor prin cunoașterea obiectivă a faptului istoric prin hărți conceptuale, axe cronologice animate, documente prezentate, dar si emoțională prin transmiterea unei stări de spirit specifică timpului respectiv. Cunoașterea în totalitate a contextului istoric, permite elevului să tragă concluzii asupra evenimentului fără intervenția în interpretare a unui factor extern, în unele cazuri poate subiectiv. Constatăm ca toate evenimentele istorice importante au fost însoțite de marșuri sau cântece mobilizatoare care au contribuit într-o mare măsura la derularea evenimentului într-un anumit sens, într-o anume direcţie. Este evident că acesta a fost rolul lor, de mobilizare a unor energii latente specific umane. Am putea să le considerăm, într-un anumit sens, manipulatoare. Ele au acționat în cadrul şi în cazul unor mari mase de oameni, care este clar au făcut istoria. Este greu să ne amintim de Revoluția franceză şi să nu ne ducă gândul la Marseillesa, este greu să ne închipuim Marea Unire fără a îngâna, undeva, în gand, Treceţi batalioane române Carpații, va fi greu să vorbim despre comunism fără a ne gândi la Internaționala, de mișcarea naționala italiană fără a ne aminti de Verdi, sau la Napoleon în absenţa lui Beethoven. Şi exemplele noastre ar putea continua. Nu credem că exista eveniment istoric fără o "coloana sonoră" a sa. Şi atunci se pune întrebarea, Muzica istoriei sau Istoria muzicii?

Nu ne-am propus să rezolvăm acest incitant demers, ci ne-am propus ca prin mijloace moderne să ne întoarcem în timp, oferind însă un tablou complet al evenimentelor, si acest lucru nu putea fi făcut fara sunetele din spatele scenei.

Am utilizat pentru completarea demersului nostru hărți conceptuale, tehnică de reprezentare vizuală a conceptelor și a legăturilor dintre ele, ce favorizează o învățare activa si asumată. Reprezentarea grafică uşurează învăţarea, organizarea lecţiei în jurul unor termini cheie permite înţelegerea mai profundă a fenomenului. Prezentarea schematizată a cunoştinţelor ajută la o mai bună structurare a lor, precum şi la o consolidare mult mai eficientă a acestora. Utilizarea ei facilitează memorarea mai rapidă şi mai eficientă a informaţiei, dezvoltarea gândirii logice şi a abilităţilor de învăţare,, este un mod de lucru ordonat şi construit cu imaginaţie şi simţ artistic.

Axele cronologice au scopul de a permite orientarea elevului în timp, de altfel, aceasta fiind şi una dintre competenţele de bază ale disciplinei. Datele înscrise în axe sunt însoțite de imagini relevante pentru eveniment, ceea ce permite elevului să cunoască epoca şi prin intermediul altor elemente, arhitectura, vestimentație, armament, etc.

Documentele prezentate au rolul de a permite elevului să analizeze surse istorice cu caracter obiectiv, să -si formuleze propriile întrebari, dar în acelaşi timp să-şi construiască competenţa de comunicare, esențială în procesul actual de educație.

Evaluare propusă are la baza un set de teste ce utilizează itemi din toate categoriile: obiectivi, semiobiectivi, subiectivi, incluzând întrebari cu varianta unică de raspuns, text lacunar, întrebare structurată, fishmap. Feedback-ul este asigurat imediat pentru itemi obiectivi, şi va fi asigurat de către profesor pentru itemi semiobiectivi si subiectivi, aplicația folosindu-se de oportunitățile GoogleDocs.

Produsul are în componenţă şi elemente de multimedia preluate din sursele actuale de comunicare, Youtube, etc. Pentru istoria recenta, constituindu-se ele însele ca adevărate surse istorice, reflectând opiniile participanților la evenimente, ne gândim aici la Revoluția din 1989, revenirea la democrație, convulsiile unei societăți ce-şi făcea trecerea de la un sistem totalitar la unul democratic.

De ce ne considerăm produsul unul de calitate? De ce poate fi considerat un exemplu de bune practici? Pentru că îmbină obiectivul cu subiectivul, cognitivul cu emoţionalul, pentru că propune un mod de învăţare asumat participativ şi conştient. Pentru că oferă elevului un tablou complet al epocii prin îmbinarea a două limbaje universale, muzica şi istoria. Pentru că dă răspuns unei grave probleme a umanităţii, pierderea umanului din noi prin “tocirea sensibilităţii” în faţa dificultăţilor timpurilor moderne şi a asaltului tehnologic. Pentru că “îmblânzeşte” tehnologia, pentru că dezvoltă elevului atitudini şi cultivă valori necesare unei societăţi evoluate din punct de vedere spiritual. Nu o să negăm, încercarea de a educa spiritul civic, dar mai ales, patriotic, însă dorinţa de a nu utiliza clişeee şi aceea searbădă limbă de lemn, ne vor face să ne oprim aici.

1F. Adăscăliţei, M. Bercea, D. Dumitrescu, L.Lazăr, M. Manea, M. Popescu, Elemente de didactică a istoriei, Editura Nomina, Bucureşti 2010, p.5-9 2 Laura Căpiţă Carol Căpiţă Mihai Stamatescu, Didactica istoriei 2, 2006, p.137 3file:///C:/Users/Irina/Desktop/muz%20ist/Lec%C5%A3ia%201%20%E2%80%93%20INTRODUCERE%20%C2%AB12%20lectii%20de%20istoria%20muzicii%2012%20lectii%20de%20istoria%20muzicii.html accesat 6.02.2017 4https://istoriiregasite.wordpress.com/2012/08/07/geniul-unei-nopti-cum-a-fost-compus-imnul-national-al-frantei/#more-24248, accesat 6.02.2017 5 Bălan George, Muzica şi lumea ideilor, Editura Muzicală, Bucureşti, 1973, p. 11