![Durerea de umar[1]](https://static.fdocumente.com/doc/165x107/5572007349795991699f724b/durerea-de-umar1.jpg)
durerea
1
REVISTA ROMÂNÅ DE REUMATOLOGIE – VOL. XVIII, NR. 3, AN 2009 137 EDITORIAL GÂNDURI DESPRE DURERE Reflections on pain „Îndepårtarea durerii este o operå divinå“ HIPOCRATE Durerea este cel mai frecvent simptom de care se plâng bolnavii, indiferent cårui specialist li se adreseazå. Conota¡iile sale sunt complexe ¿i exced sfera propriu-ziså a medicinii, trimi¡ând în direc¡ii extrem de de diferite, cum ar fi cultura, religia, comportamentul individual ¿i social ¿i chiar po- litica. Se poate spune, împreunå cu Albert Schweizer, cå „mai mult decât moartea, durerea este teribilul ståpân al lumii“. Ca expresie a unei ståri morbide, acest simptom este în primul rând preocuparea medicinii. Sub as- pectul semnifica¡iei biologice, durerea este un avertisment în legåturå cu ceva neobi¿nuit care se petrece în mediul extern sau intern al organismului, ceea ce reclamå o reac¡ie de schimbare sau de îndreptare. Se poate spune fårå a exagera cå noi nu am exista fårå „protec¡ia“ pe care ne-o conferå durerea. Dar acest instrument al naturii, plåmådit din zorii dezvoltårii filogenetice, este un cadou pe care nimenea nu ¿i-l dore¿te, de¿i ca sens trebuie acceptat ¿i asumat bucurându-ne de el. Me- dicina face o cuvenitå distinc¡ie între durerea- semnal, în general ocazionalå, limitatå în timp ¿i relativ u¿or de combåtut ¿i durerea-boalå în sine, cronicå, constrângåtoare pe plan psiho-afectiv ¿i adesea rezistentå la tratament. În prima categorie se încadreazå durera nociceptivå, produså prin iritarea receptorilor algogeni, în a doua cea neuro- paticå, determinatå de leziuni ¿i/sau disfunc¡ii ale sistemului nervos la oricare dintre nivelurile acestuia. Definitå de cåtre Asocia¡ia Interna¡ionalå pentru Studiul Durerii (IASP) ca „o experien¡å subiectivå neplåcutå, deopotrivå senzitivå ¿i emo¡ionalå, aso- ciatå unei leziuni tisulare, actualå sau poten¡ialå ¿i descriså în termenii acestei leziuni“, este evident cå avem de-a face cu un fenomen subiectiv pe care trebuie så ni-l asumåm ca „ceea ce pacientul spune cå este ¿i ori de câte ori acesta spune cå este“ (McCaffey) sau, cu alte cuvinte, „durerea poartå autoritatea persoanei întâi“ (Blackburn). Rezisten¡a durerii la descriere (¿i adesea la tra- tament) dezamåge¿te deopotrivå medicul ¿i pa- cientul, astfel încât cel dintâi se vede excedat de nevoia de a empatiza zilnic ¿i sfâr¿e¿te prin a adopta o nedoritå „culturå a distan¡ei“, iar cel din urmå devine frustrat, anxios, depresiv ¿i se refu- giazå în resemnare sau apeleazå la demersuri care nu sunt întotdeauna de esen¡å onestå, de exemplu tratamente fastidioase, magice sau de-a dreptul ¿arlatane¿ti. Societatea Americanå pentru Durere (APS) atrågea aten¡ia în anul 2005 cå „nu este treaba pacientului så probeze cå suferå, ci a me- dicului så creadå ce-i spune bolnavul“. Atitudinea profesiei medicale în fa¡a durerii este reglementatå de principiul de bazå în conformitate cu care calmarea durerii este unul dintre drepturile de bazå ale omului ¿i, mai mult decât atât, unul impus de lege (American Bar Association, 2000). Sau, altfel spus, nici un medic nu poate så se sus- tragå de la un gest terapeutic în acestå direc¡ie. Armele care ne stau la dispozi¡ie sunt dintre cele mai diferite – medicamente sau/¿i terapie compor- tamentalå – ¿i din ce în ce mai „ascu¡ite“. Atitu- dinea mai degrabå interven¡ionistå, care se face sim¡itå aståzi din ce în ce mai mult, tinde så mo- difice paradigma go slow, go low în sensul prin- cipiului cå „nu este interzis de a ataca mai repede“, astfel încât legisla¡ia va trebui så se subsumeze imperativului de a trata durerea „prin oricare mijloc necesar“. Desigur, va trebui så ne gândim la ce înseamnå acest lucru din punctul de vedere al deontologiei medicale. Atitudinile omului în confruntarea sa cu durerea sunt mult mai diversificate decât cele care privesc direct medicina. Så ne gândim numai la conota¡iile religioase (durerea ca pedeapså divinå, autofla- gelarea ritualå sau martiriul asumat) sau la utili- zarea durerii ca armå (tortura). Prof. Dr. Hora¡iu D. Bolo¿iu
description
editorial despre durere
Transcript of durerea
REVISTA ROMÂNÅ DE REUMATOLOGIE – VOL. XVIII, NR. 3, AN 2009 137
EDITORIAL
GÂNDURI DESPRE DUREREReflections on pain
„Îndepårtarea durerii este o operå divinå“HIPOCRATE
Durerea este cel mai frecvent simptom de carese plâng bolnavii, indiferent cårui specialist li seadreseazå. Conota¡iile sale sunt complexe ¿i excedsfera propriu-ziså a medicinii, trimi¡ând în direc¡iiextrem de de diferite, cum ar fi cultura, religia,comportamentul individual ¿i social ¿i chiar po-litica. Se poate spune, împreunå cu AlbertSchweizer, cå „mai mult decât moartea, durereaeste teribilul ståpân al lumii“.
Ca expresie a unei ståri morbide, acest simptomeste în primul rând preocuparea medicinii. Sub as-pectul semnifica¡iei biologice, durerea este unavertisment în legåturå cu ceva neobi¿nuit care sepetrece în mediul extern sau intern al organismului,ceea ce reclamå o reac¡ie de schimbare sau deîndreptare. Se poate spune fårå a exagera cå noinu am exista fårå „protec¡ia“ pe care ne-o conferådurerea. Dar acest instrument al naturii, plåmåditdin zorii dezvoltårii filogenetice, este un cadoupe care nimenea nu ¿i-l dore¿te, de¿i ca senstrebuie acceptat ¿i asumat bucurându-ne de el. Me-dicina face o cuvenitå distinc¡ie între durerea-semnal, în general ocazionalå, limitatå în timp ¿irelativ u¿or de combåtut ¿i durerea-boalå în sine,cronicå, constrângåtoare pe plan psiho-afectiv ¿iadesea rezistentå la tratament. În prima categoriese încadreazå durera nociceptivå, produså priniritarea receptorilor algogeni, în a doua cea neuro-paticå, determinatå de leziuni ¿i/sau disfunc¡ii alesistemului nervos la oricare dintre nivelurile acestuia.
Definitå de cåtre Asocia¡ia Interna¡ionalå pentruStudiul Durerii (IASP) ca „o experien¡å subiectivåneplåcutå, deopotrivå senzitivå ¿i emo¡ionalå, aso-ciatå unei leziuni tisulare, actualå sau poten¡ialå ¿idescriså în termenii acestei leziuni“, este evidentcå avem de-a face cu un fenomen subiectiv pecare trebuie så ni-l asumåm ca „ceea ce pacientulspune cå este ¿i ori de câte ori acesta spune cå
este“ (McCaffey) sau, cu alte cuvinte, „durereapoartå autoritatea persoanei întâi“ (Blackburn).Rezisten¡a durerii la descriere (¿i adesea la tra-tament) dezamåge¿te deopotrivå medicul ¿i pa-cientul, astfel încât cel dintâi se vede excedat denevoia de a empatiza zilnic ¿i sfâr¿e¿te prin aadopta o nedoritå „culturå a distan¡ei“, iar cel dinurmå devine frustrat, anxios, depresiv ¿i se refu-giazå în resemnare sau apeleazå la demersuri carenu sunt întotdeauna de esen¡å onestå, de exemplutratamente fastidioase, magice sau de-a dreptul¿arlatane¿ti. Societatea Americanå pentru Durere(APS) atrågea aten¡ia în anul 2005 cå „nu estetreaba pacientului så probeze cå suferå, ci a me-dicului så creadå ce-i spune bolnavul“.
Atitudinea profesiei medicale în fa¡a durerii estereglementatå de principiul de bazå în conformitatecu care calmarea durerii este unul dintre drepturilede bazå ale omului ¿i, mai mult decât atât, unulimpus de lege (American Bar Association, 2000).Sau, altfel spus, nici un medic nu poate så se sus-tragå de la un gest terapeutic în acestå direc¡ie.Armele care ne stau la dispozi¡ie sunt dintre celemai diferite – medicamente sau/¿i terapie compor-tamentalå – ¿i din ce în ce mai „ascu¡ite“. Atitu-dinea mai degrabå interven¡ionistå, care se facesim¡itå aståzi din ce în ce mai mult, tinde så mo-difice paradigma go slow, go low în sensul prin-cipiului cå „nu este interzis de a ataca mai repede“,astfel încât legisla¡ia va trebui så se subsumezeimperativului de a trata durerea „prin oricare mijlocnecesar“. Desigur, va trebui så ne gândim la ceînseamnå acest lucru din punctul de vedere aldeontologiei medicale.
Atitudinile omului în confruntarea sa cu durereasunt mult mai diversificate decât cele care privescdirect medicina. Så ne gândim numai la conota¡iilereligioase (durerea ca pedeapså divinå, autofla-gelarea ritualå sau martiriul asumat) sau la utili-zarea durerii ca armå (tortura).
Prof. Dr. Hora¡iu D. Bolo¿iu
