REVISTA ROMÂNÅ DE REUMATOLOGIE – VOL. XVIII, NR. 3, AN 2009 137

EDITORIAL

GÂNDURI DESPRE DUREREReflections on pain

„Îndepårtarea durerii este o operå divinå“HIPOCRATE

Durerea este cel mai frecvent simptom de carese plâng bolnavii, indiferent cårui specialist li seadreseazå. Conota¡iile sale sunt complexe ¿i excedsfera propriu-ziså a medicinii, trimi¡ând în direc¡iiextrem de de diferite, cum ar fi cultura, religia,comportamentul individual ¿i social ¿i chiar po-litica. Se poate spune, împreunå cu AlbertSchweizer, cå „mai mult decât moartea, durereaeste teribilul ståpân al lumii“.

Ca expresie a unei ståri morbide, acest simptomeste în primul rând preocuparea medicinii. Sub as-pectul semnifica¡iei biologice, durerea este unavertisment în legåturå cu ceva neobi¿nuit care sepetrece în mediul extern sau intern al organismului,ceea ce reclamå o reac¡ie de schimbare sau deîndreptare. Se poate spune fårå a exagera cå noinu am exista fårå „protec¡ia“ pe care ne-o conferådurerea. Dar acest instrument al naturii, plåmåditdin zorii dezvoltårii filogenetice, este un cadoupe care nimenea nu ¿i-l dore¿te, de¿i ca senstrebuie acceptat ¿i asumat bucurându-ne de el. Me-dicina face o cuvenitå distinc¡ie între durerea-semnal, în general ocazionalå, limitatå în timp ¿irelativ u¿or de combåtut ¿i durerea-boalå în sine,cronicå, constrângåtoare pe plan psiho-afectiv ¿iadesea rezistentå la tratament. În prima categoriese încadreazå durera nociceptivå, produså priniritarea receptorilor algogeni, în a doua cea neuro-paticå, determinatå de leziuni ¿i/sau disfunc¡ii alesistemului nervos la oricare dintre nivelurile acestuia.

Definitå de cåtre Asocia¡ia Interna¡ionalå pentruStudiul Durerii (IASP) ca „o experien¡å subiectivåneplåcutå, deopotrivå senzitivå ¿i emo¡ionalå, aso-ciatå unei leziuni tisulare, actualå sau poten¡ialå ¿idescriså în termenii acestei leziuni“, este evidentcå avem de-a face cu un fenomen subiectiv pecare trebuie så ni-l asumåm ca „ceea ce pacientulspune cå este ¿i ori de câte ori acesta spune cå

este“ (McCaffey) sau, cu alte cuvinte, „durereapoartå autoritatea persoanei întâi“ (Blackburn).Rezisten¡a durerii la descriere (¿i adesea la tra-tament) dezamåge¿te deopotrivå medicul ¿i pa-cientul, astfel încât cel dintâi se vede excedat denevoia de a empatiza zilnic ¿i sfâr¿e¿te prin aadopta o nedoritå „culturå a distan¡ei“, iar cel dinurmå devine frustrat, anxios, depresiv ¿i se refu-giazå în resemnare sau apeleazå la demersuri carenu sunt întotdeauna de esen¡å onestå, de exemplutratamente fastidioase, magice sau de-a dreptul¿arlatane¿ti. Societatea Americanå pentru Durere(APS) atrågea aten¡ia în anul 2005 cå „nu estetreaba pacientului så probeze cå suferå, ci a me-dicului så creadå ce-i spune bolnavul“.

Atitudinea profesiei medicale în fa¡a durerii estereglementatå de principiul de bazå în conformitatecu care calmarea durerii este unul dintre drepturilede bazå ale omului ¿i, mai mult decât atât, unulimpus de lege (American Bar Association, 2000).Sau, altfel spus, nici un medic nu poate så se sus-tragå de la un gest terapeutic în acestå direc¡ie.Armele care ne stau la dispozi¡ie sunt dintre celemai diferite – medicamente sau/¿i terapie compor-tamentalå – ¿i din ce în ce mai „ascu¡ite“. Atitu-dinea mai degrabå interven¡ionistå, care se facesim¡itå aståzi din ce în ce mai mult, tinde så mo-difice paradigma go slow, go low în sensul prin-cipiului cå „nu este interzis de a ataca mai repede“,astfel încât legisla¡ia va trebui så se subsumezeimperativului de a trata durerea „prin oricare mijlocnecesar“. Desigur, va trebui så ne gândim la ceînseamnå acest lucru din punctul de vedere aldeontologiei medicale.

Atitudinile omului în confruntarea sa cu durereasunt mult mai diversificate decât cele care privescdirect medicina. Så ne gândim numai la conota¡iilereligioase (durerea ca pedeapså divinå, autofla-gelarea ritualå sau martiriul asumat) sau la utili-zarea durerii ca armå (tortura).

Prof. Dr. Hora¡iu D. Bolo¿iu