7/21/2019 Drugas Serban Antropologia Pag 14

http://slidepdf.com/reader/full/drugas-serban-antropologia-pag-14 1/1

 

14  Şerban George Paul Drugaş 

( Fac.  9,3-4), întrucât sângele reprezintă  viaţa animalului; iar această  interdicţierămâne în vigoare pentru creştini, cărora nu li se mai cere însă  respectareadistincţiei mozaice dintre animalele curate şi necurate ( Fapte 15,20).18 

Textele biblice analizate oferă  deja pentru antropologia creştină  un funda-

ment solid pentru a considera omul ca fiinţă  creată  printr-o lucrare specială  aSfintei Treimi. Dumnezeu a proiectat şi realizat alcătuirea specifică  a omului dinsuflet şi trup, partea spirituală, respectiv cea materială  a fiinţei sale. Sufletulanimează  trupul, prezenţa lui în trup f ăcând posibilă viaţa biologică a acestuia dinurmă. Ca organism biologic omul are prezente în trupul său caracteristicile unuianimal de tip superior, înzestrat cu capacitate de percepţie senzorială şi de reacţieinstinctuală  faţă  de stimuli. Ca fiinţă  spirituală, omul se aseamănă  cu îngerii,respectiv, într-o măsură limitată, cu Dumnezeu, Creatorul Său.19 

În concepţia creştină, la creaţie participă în mod egal ca vrednicie, voinţă şi

iubire, dar cu unele deosebiri ca rol, fiecare Persoană a Sfintei Treimi: lumea estecreată de către Tatăl, prin Fiul, în Sfântul Duh. Energia divină necreată, ca manifes-tare a fiinţei dumnezeieşti, aduce la existenţă  o realitate cu o natură  şi energieaferentă  create. Creaţia este diferită  de Creator, dar dependentă  (în esenţa şimanifestările ei) de energia divină  necreată. Singurul Dumnezeu, Sfânta Treime,este: El însuşi cauza existenţei / fiinţării Sale, absolut independent, nelimitat,nelimitat în spaţiu şi timp (veşnic), Duh pur, omniprezent (în spaţiu-timpul lumii),perfect consecvent cu Sine (voinţa Sa îi exprimă fiinţa), atotputernic, unul în fiinţă,absolut unic. Creatorul lumii este atotştiutor, atotînţelept, liber de orice constrân-

gere morală, sfânt, iubitor, drept, adevăr (absolut) – şi izvor al tuturor acestora.Dumnezeu a creat lumea din iubire, cu dărnicie, pentru ca şi alte f ăpturi, diferite deEl, să se bucure de existenţă şi de părtăşia la fericirea Sa. Fiinţele raţionale, respec-tiv omul, ca microcosmos sau sumă a lumilor, spirituală şi materială, se bucură înmod conştient şi dialogal de existenţă.20 

Din punct de vedere antroplologic, relaţia omului cu atributele luiDumnezeu este una teleologică  şi astfel axiologică: dacă omul nu ar fi în rela ţ ie cu

o fiin ţă care să de ţ ină aceste atribute în mod perfect, existen ţ a omului ar fi inutilă ,

deoarece relativul nu se poate alimenta pe sine.  Această  dependenţă  valorică  aomului de Dumnezeu a fost sesizat

ă  uneori

şi în axiologia filosofic

ă, sau din partea

unor cercetători care vin dinspre filosofie spre teologie.  Din imposibilitatea ca

valoarea relativă, implicit nedesăvârşită, să  fie reper pentru relativul omului, 

18 Pr. Prof. Dr. Mircea Chialda, Sacrificiile Vechiului Testament , Caransebeş, 1941, pp. 31-40.19  Cf. Sf. Grigorie de Nyssa, op. cit., cap. VIII, pp. 28-29 sq. Id.,  Dialogul despre suflet  şi

înviere, PSB 30, ed. cit., 1998, p. 354.20  Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Sfânta Treime – creatoarea, mântuitoarea  şi  ţ inta ve şnică  a

tuturor credincio şilor , loc. cit., pp. 14-17. Lars Thunberg,  Antropologia teologică  a Sfântului

 Maxim M ărturisitorul. Microcosmos  şi mediator , trad. Anca Popescu, Ed. Sofia, Bucureşti,2005, pp. 101-108. S. Gregorii Theologi, Oratio XXXVIII – In Theophania sive Natalitia

Salvatoris, IV, PG 36, col. 317 B.