Dreptul Transporturilor

Teme control: 1. Raspunderea transportatorului in contractual de transporturi rutier de marfuri

2. Contractul de transport feroviar de marfuri

Lect.univ.dr. Monica Gheorghe Studenta: Iordachel Sorina-Diana

An: IV,ID

Raspunderea transportatorului in contractual de transporturi rutier de marfuri

Capitolul I.Obiectul răspunderii transportatorului

Răspunderea transportatorului-căruăş în contractul de transport de mărfuri este în primul rând reglementat de dispoziţiile art. 425 din Codul comercial, care prevede că transportatorul este – direct răspunzător de pierderea sau stricăciunea lucrurilor care i-au fost încredinţate spre transport din momentul în care primeşte până la acela al predării lor destinatarului.

Regimul juridic al răspunderii este statornicit de reglementările din dreptul comun, prin dispoziţiile codului civil alături de prevederile codului comercial. Art.1073-1090 Cod civil reglementează răspunderea contractuală, art. 998-1000 cod civil, în cazul unui delict sau cvasidelict, iar art. 420, 423, 425 şi următoarele Cod comercial.

Cauzele răspunderii transporatorului rutier sunt enumerate de art.17 pct.1 din Convenţia C.M.R. de la Geneva . Textul menţionat are în vedere următoarele trei fapte specifice, imputabile eventual transportatorului, caracterizându-le totodată pe unele dintre ele detaliat în art. 20 şi 21 şi anume: pierderea totală sau parţială a mărfii; avarierea acesteia; întărzierea în eliberarea încărcăturii la destinaţie. Oricare dintre menţionatele acţiuni sau inacţiuni se analizează, în cadrul elementelor constitutive ale răspunderii, ca fapte contractual ilicite.

Contractul de Transport rutier se aplică reglementarea uniformă oferită de Convenţia de la Geneva din 19 Mai 1956 şi Convenţia Vamală relativă la transportul internaţional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR de la Geneva.

În transportul de mărfuri, cărăuşul îşi poate angaja răspunderea faţă de celălalt contractant, cît şi faţă de terţe persoane.

Faptele cărăuşului care au ca rezultat prejudicierea unor terţi, în afara contractului de transport, ţin de domeniul răspunderii delictuale.

În această sferă intră o gamă largă de accidente: coliziunea cu un mijloc de transport aparţinând altui proprietar, avarierea infrastructurii unui post ori a unui canal navigabil, eşuarea unei nave maritime sau fluviale, uciderea unui pieton de către un autocar, prăbuşirea unui avion pe un imobil locuit.

Raporturile dintre autorul delictului civil şi persoana prejudiciată cad sub incidenţa art. 998 şi urm cod civil.

Fapta cărăuşului care încălcându-şi obligaţiile convenite, aduce prejudicii cocontractului, fie călător, fie expeditor sau destinatar al mărfii, angajează răspunderea contractuală, ca temei al reparării pagubei cauzate.

Răspunderea contractuală a cărăuşului individual şi a întreprinderii de transport

Premisa generală a răspunderii contractuale o constituie contractul de transport:

- Este valabil din punct de vedere juridic;- Există raporturi nemijlocite între păgubit şi cărăuş- Prejudiciul rezultă din neexecutarea totală sau parţială a unei obligaţii contractuale.

Răspunderea cărăuşului individual şi a întreprinderiii de transport este angajată atunci cînd: 

- există o faptă păgubitoare produsă de cărăuş;- cărăuşul este vinovat;- exepeditorul sau destinatarul au suferit un prejudiciu;- există o legătuă cauzală între fapta păgubitoare şi daună.

a) Fapta păgubitoare produsă de cărăuş. Poate fi o acţiune sau inacţiune ce provoacă daune cocontractantului. De regulă, răspunderea cărăuşului ia naştere din fapte comisive. Fapta cărăuşului trebuie să aibă natură juridică.b) Vinovăţia cărăuşului. Răspunderea contractauală a cărăuşului poate fi angajată dacă în săvărşirea unei fapte păgubitoare ilicte a acţionat cu vinovăţie. În cadrul contractului de transport vinovăţia cărăuşului prezintă forma culpei, constând într-o imprudenţă sau o neglijenţă a acestuia.c) Existenţa prejudiciului. Denumit de asemenea pagubă sau daună, este rezultatul faptei ilicte a cărăuşului şi poate fi material sau moral.

Paguba materială constă în lezarea unui drept sau unui interes material al expeditorului sau destinatarului şi include paguba efectivă, cât şi câştigul nerealizat.

Prejudiciul moral constă în vătămarea unui interes personal nepatrimonial, fiind susceptibil de preţuire bănească. Expeditorul sau destinatarul poate cere repararea unui prejudiciu care îndeplineşte următoarele condiţii:

- este cert:- este personal;

- suferit direct;- previzibil în momentul perfectării acordului de voinţă a părţilor.

d) Există o legătură cauzală între fapta păgubitoare şi daună. 

Cărăuşul este obligat să repare paguba numai dacă este provocată efectiv de fapta sa ilictă. Cerinţa menţionată este expres enunţată de art.998 şi 999 cod civil.

Cărăuşul poate fi chemat să răspundă şi pentru fapta altuia în temeiul art.1012, 1473, 1624 cod civil şi art.423 cod comercial.Răspunderea cărăuşului pentru alte persoane în raporturile sale cu expeditorul sau destinatarul prezintă o natură contractuală şi nu delictuală.Momentul iniţial al răspunderii cărăuşului pentru mărfurile primite se angajează de la data aplicării ştampilei proprii pe documentul de transport. Întreprinderile de transport aflându-se în stare permanentă, ofertă faţă de client, îşi asumă obligaţia de accepta cererile expeditorilor fie profesionişti, fie ocazionali. 

Transportatorul răspunde ca de propriile sale acţiuni şi omisiuni, de acţiunile şi omisiunile prepuşilor săi şi ale oricăror alte persoane la serviciile cărora recurge pentru executarea transportului, daca aceşti prepusi sau aceste persoane acţionează în exerciţiul funcţiilor lor -art.3 din convenţia CMR.În situaţia refuzului unui transport nu se poate angaja răspunderea contractului a cărăuşului, neexistând contract de transport, ci eventual răspunderea delictuală. Doctrina împărtăşeşte acest punct de vedere în sensul că „întreprinderile comerciale de profil care efectuează prestaţii în interes general riscă să-şi angajeze răspunderea delictuală dacă se abţin în mod abuziv să contracteze cu clienţi potenţiali”.

Convenţia C.M.R. stipulează la art. 7 pct.3 obligaţia transportatorului de a răspunde pentru toate daunele care i s-ar ivi exepeditorului pentru deficienţe ale scrisorii de trăsură sau pierderea anexelor. Cărăuşul este direct răspunzător pentru utilizarea inexactă a documentelor memţionate în scrisoare de trăsură. Totuşi, despăgubirea nu o va depăşi pe cea care ar datorau în caz de peierdere a mărfii.

Uneori refuzul cărăuşului de a contracta este justificat de ivirea unor împrejurări care determină transportatorul să renunţe la încheierea unui anumit contract. În acest sens, art. 54 pct.2 din Regulament dispune: „calea ferată nu este obligată să primească mărfurile pentru a căror încărcare, transbordare sau descărcare sunt necesare mijloacele speciale, numai dacă staţiile dispun de asemenea mijloace”. De asemenea, art.55 enumeră câteva dintre mărfurile care sunt considerate excluse de la transport cum ar fi: mărfurile interzise, periculoase, obiecte care nu corespund cu instalaţiile sau mijloacele ordinare datorită dimensiunilor, masei sau însuşirilor lor etc. Deasemeni mai pot fi refuzate şi mărfurile a căror încărcare, stivuire, fixare şi protejare în

mijlocul de transport nu s-a făcut cu respectarea normelor tehnice de încărcare, potrivit art.58 pct.6 din Regulamentul de transport.

În situaţia în care primirea la transport a fost refuzată în întregime sau parţial, se întocmeşte un proces-verbal ori se face menţiunea motivată pe scrisoare de trăsură, referitor la refuz. Dacă cărăuşul refuză nejustificat să primească marfa pentru transport, răspunderea acestuia faţă de client-solicitantul transportului are o natură delictuală.

Odată încheiat acordul de voinţă dintre expeditor şi cărăuş se naşte şi răspunderea acestuia faţă de expeditor sau destinatar pentru faptul neîndeplinirii obligaţiilor ce-i incumbă din contractul de transport. Răspunderea transportatorului este antrenată în cazul pierderii mărfii, avarierii acesteia ori datorită depăşirii termenului de executare a contractului de transport. Răspunderea cărăuşului încetează în momentul în care destinatarul recepţionează marfa.

Capitolul IIRăspunderea cărăuşului pentru pierderea mărfii

Conform codului comercial prin pierderea mărfii se înţelege neeliberarea mărfii la destinaţie datorită distrugerii (incendiu, accident rutier), deteriorării, rătăcirii, eliberarea unei alte mărfii, folosirii ei de către cărăuş, neeliberarea ei în termen de 30 de zile de la scadenţa termenului tarifar de eliberarea ori valorificări mijlocului de transport.

Dispariţia încărcăturii, îndeosebi prin distrugere-incendiu, accident rutier, în timpul transportului constituie de obicei un fapt material cert, care nu suscită dificultăţi pe plan probator. În alte situaţii însă pierderea mărfii poate fi nesigură, deductibilă numai din împrejuararea că nu a ajuns la destinaţia convenită. 

Pierderea mărfii poate fi totală sau parţială.

Pierderea totală presupune lipsa întregului transport. Astfel, cărăuşul răspunde cu plata de despăgubiri echivalente cu contravaloarea mărfii, calculate după preţul din factură, iar în cazul în care transportul se face fără factură, după preţul curent stabilit de organele competente, urmând a restitui şi taxa de transport corespunzătoare operaţiunii neonorate, eventualele taxe vamale şi alte cheltuieli ocazionale pe care clientul le-a achitat pentru transportul mărfii la destinaţie.

În situaţia în care marfa care a fost piredută, dar nu a fost însoţită de acte financiar–contabile, atunci modul de calcul al stabilirii de despăgubire se stabileşte după indicele preţurilor mărfurilor de aceeaşi natură şi calitate la locul şi data la care marfa a fost recepţionată de transportator.

Pierderea parţială poate fi determinată de cântărire, sustragerii sau de starea necorespunzătoare a mijlocului de transport. Cărăuşul este obligat să plătească despăgubiri echivalente cu

contravaloarea mărfii pierdute parţial şi desigur restituie taxa de transport aferentă servicului de transport neefectuat în condiţii calitative.

Articolul 17 pct.1 din Convenţia CMR reglementează răspunderea transportatorului rutier pentru pierderea mărfii transportate, însă pentru a înlătura starea de dubiu în situaţiile neclare s-au instituit anumite prezumţii relative de pierdere. 

O primă prezumţie se referă la aceea pierdere intervenită atunci când beneficiarul transportului „poate să considere marfa pierdută fără a prezenta alte dovezi, când aceasta nu a fost eliberată în termen de 30 de zile de la expirarea termenului convenit” sau dacă prin scrisoarea de trăsură nu s-a fixat data ajungerii la destinaţie, situaţie în care marfa este presupusă pierdută la expirarea unui termen de 60 zile de la primirea ei de către cărăuş, în vederea executării deplasării. – art. 20 pct.1 Convenţia CMR. 

A doua prezumţie se referă la prezumţiei de pierdere prin găsirea ulterioară a mărfii. Comportă consecinţe diferite, după cum beneficiarul transportului, care a primit despăgubiri de la cărăuş, este sau nu interesat să intre totuşi în posesia mărfii considerate, după eventuala ei descoperire. 

Dacă doreşte să obţină eliberarea încărcăturii trebuie să ceară în scris să fie încunoştiinţat imediat, în cazul în care marfa ar fi găsită în cursul anului care urmează plăţii despăgubirii-art.20 pct.2 CMR. Transportatorul având obligaţia la rândul lui să comunice în scris petiţionarului confirmarea unei astfel de cereri.

Transportatorul trebuie să aducă la cunoştinţa solicitantului regăsirea mărfii. Acesta poate cere ca încărcătura să-i fie predată, dacă acceptă să se conformeze cereinţelor prevăzute de art.20 pct.3. 

O altă prezumţie se referă la dezinteresul destinatarului faţă de marfa regăsită care se manifestă prin lipsa cererii la eliberare a încărcăturii de către transportator persoanei îndreptăţită să obţină eliberarea. În al doilea rând, prin lipsa de răspuns la înştiinţarea despre regăsirea mărfii, trimisă de către transportator persoanei îndreptăţită să obţină eliberarea. Situaţiile arătate sunt asimilate de art.20 pct.4 cu cazul în care marfa pierdută a fost găsită după expirarea unui an de la plata despăgubirii de către transporator. Asimilarea se explică, deoarce, aşa cum s-a arătat mai înainte, cererea de restituire a mărfii pierdute produce efecte numai dacă încărcătura este descoperită până la limita duratei de un an de la data plăţii despăgubirii.

Capitolul III.Răspunderea pentru avaria mărfii

Prin avarierea mărfii se înţelege orice degradare, depreciere a calităţii mărfii survenită pe timpul deplasării încărcăturii, astfel încăt în momentul ajungerii la destinaţie, acestea nu mai prezintă aceleaşi caracteristici sau însuşiri tehnico-economice în comparaţie cu momentul predării lor. 

Nerespectarea de către cărăuş a oligaţiilor privind paza, supravegherea, integritatea mărfii ori punerea la dsipoziţie a unui mijloc de transport corespunzător poate avea drept consecinţă deprecierea ei. Suntem în prezenţa unor factori ce influenţează calitatea mărfii şi integritatea ei.

Din punctul de vedere al naturii mărfii, avarierea poate consta în substituire, diluare, denaturare, alterare, spargere,. În această situaţie, cărăuşului îi este antrenată răspunderea deoarece o dată cu primirea bunurilor spre a fi transportate, alături de detenţia precară, deţine şi paza bunurilor respective şi asemenea unui depozitar, trebuie să conserve substanţa mărfurilor şi să se asigure de integritatea lor sub aspect cantitativ şi calitativ.

Prin avarie se înţelege schimbarea care a avut loc în starea exterioară sau interioară a mărfii datorată unor factori externi ce ţin de natura specifică a mărfii, schimbare ce are consecinţă modificarea cantitativă sau calitativă.

Substituire-înlocuirea mărfii cu altă marfă, de aceiaşi natură sau de altă natură, dar cu alte înuşiri.

Diluare-miscşorarea concentraţiei unui produs aflat în stare lichidă.

Denaturarea-schimbarea intenţionată a naturii unui produs prin deformare, falsificare, adăugarea unei substanţe străine spre a-l face improprie scopurilor pentru care a fost destinat iniţial.

Alterare-transformare însuşirilor unui produs sub influenţa unor factori externi, având ca efect descompunerea, degradarea, stricarea acestuia. 

Atunci când mărfurile ajung la destinaţie avariate, depreciate ori coletul sau mijlocul de transport închis prezintă urme de violare, operează prezumţia de culpă a cărăuşului. Fiind vorba despre o prezumţie relativă-juristantum, acesta poate face dovada că deprecierea se datorează unei cauze neimputabile lui, ca de pildă, naturii perisabile a mărfii sau culpei exepeditorului sau destinatarului.

Dacă mijloacele de transport rutiere sau coletele ajung la destinaţie fără urme de violare, prezumţia de culpă a căruşului nu mai operează, iar răspunderea poate fi antrenată numai dacă cel prejudiciat face dovada că avarierea s-a produs în cursul transportului, din culpa căruşului. În aceste cazuri nu se prezumă culpa cărăuşului datorită faptului că lipsesc elemente de fapt, urmele de violare a mărfurilor, iar reclamantul trebuie să dovedească faptul ilict.

Atunci când se constată că diminuarea greutăţii mărfii s-a produs din alte cauze decât naturale, răspunderea cărăuşului este angajată, fără a se mai face aplicarea procentajului de pierdere admis de lege. Astfel s-a stabilit că lipsa sigiliului predătorului la roata ventilului, antrenează răspunderea cărăuşului pentru lipsurile cantitative constatate la destinaţie.

În cazurile când avarierea mărfurilor este imputabilă cărăuşului acesta plăteşte o sumă de bani ca despăgubiri, corespunzătoare cu deprecierea valorii mărfii. 

În cazul avariei parţiale a mărfii, despăgubirea este echivalentul pentru recondiţionarea acesteia, neputând depăşi suma ce s-ar fi plătit pentru prinderea părţii avariate.

Cărăuşul trebuie să restituie partea din tariful încasat, care se stabileşte proporţional cu procentul de avariere al mărfii. Deprecierea valorii se determină în funcţie de rezultatul exepertizelor care au ca obiect stabilirea procentului de depreciere al mărfii.

Atunci cînd deprecierea se constată asupra mărfurilor perisabile. Cărăuşul răspunde numai în cazul în care termenul de executare a contractului de transport a fost depăşit. Dacă alterarea mărfurilor intervine înăuntrul termenului de executare a contractului de transport, răspunderea cărăuşului nu poate fi antrenată.

Capitolul IVRăspunderea cărăuşului pentru întărzierea încărcăturii

Depăşirea de către cărăuş a termenului convenit pentru executarea transportului comportă ca sancţiune plata unor despăgubiri. Cuantumul lor, stabilt de de art. 428 Cod comercial, variază în funcţie de intervalul de timp al întârzierii.

Depăşirea acestui termen urmează să fie înţeleasă în sensul prevăzut de art.19 din Convenţia C.M.R, care deosebeşte două situaţii de fapt diferite, după cum scrisoarea de trăsură a fixat sau nu o dată pentru ajungerea la destinaţie.

Se consideră întărziere, atunci cînd marfa nu a fost eliberată în termenul stabilit prin convenţie. Respectarea datei fixate pentru ca încărcătura să ajungă la punctul terminus este obligatorie, fără să fie nevoie în acest scop de vreo avertizare a transportatorului. Nu se cere ca expeditorul sau destinatarul să-i atragă atenţia nici asupra urgenţei, nici că termenul are caracter imperativ. Sosirea punctuală, în chiar ziua stabilită, se impune de la sine, de plin drept.În lipsa unei date prestabilite, criteriul de apreciere îl constituie timpul care în mod rezonabil este acordat unui transportator diligent pentru parcurgerea distanţei convenite. Dacă durata respectivă este depăşită se consideră că există întărziere la eliberarea mărfii. Textul precizează că pentru determinarea timpului rezonabil. Trebuie să se ţină seama de circumstanţe concrete. 

În cazul unei întârzierii mai mici dublul duratei convenite, cărăuşul pierde o parte din preţul transportului, proporţional cu durata întârzierii.În cazul unei întârzierii egale cu dublul duratei convenite, cărăuşul pierde întregul preţ al transportului.

Dacă preţul deplasării nu acoperă daunele, destinatarul poate cere diferenţa de la cărăuş dacă probează că ele au provenit din această cauză.

Pentru plata cauzei penale nu se cere ca paguba să fie probată deoarece calculul se bazează exclusiv pe criteriile prestabilite de părţi.

Obligaţia transportatorului de a plăti despăgubiri în cazul depăşirii duratei convenite pentru deplasare, ia naştere numai dacă din această întârziere a rezultat un prejudiciu-art.23 pct 5. Sarcina de a aduce proba existenţei pagubei revine, potrivit principiilor celui în drept, aşadar persoanei care poate dispunde de marfă.

Cuantumul despăgubirilor se situează şi de astă dată sub limita pe care o reprezintă damnum emergens şi lucrum cessans. Potrivit textului menţionat „transportatorul este ţinut să plătească daune care nu pot depăşi preţul transportului”.

Persoana îndreptăţită să dispună de marfă poate pretinde dobânzi pentru pagubele suferite. În conformitate cu art.27 pct.4 acestea sunt fixate la un cuantum invariabil de 5% pe an. Dispoziţia citată având caracter imperativ.

Dobânzile pe an încep să curgă, potrivit art.27 pct.1:

- din ziua reclamaţiei adresate în scris transporatorului;- din ziua introducerii acţiunii în justiţie, dacă nu a exsitat o reclamaţie prealabilă.

Alte forme de răspundere mai sunt în cazul cînd marfa nu se mai poate recondiţiona, despăgubirile sunt echivalente cu contavaloarea mărfii, dacă marfa se poate recondiţiona atunci despăgubirile se acordă în cuantumul egal cu contravaloarea cheltuielilor de recondiţionare. Deasemeni când marfa este folosită de cărăuş în interesul său, despăgubrile sunt echivalente dublului contravalorii mărfii folosite.

BIBLIOGRAFIE

Literatură juridică

1. Aurelia Cotuţiu, Georgeta Valeria Sabău, Dreptul Transporturilor, Ed. All Beck, Bucureşti, 2005.2. Florin Fănişi, Dreptul Transporturilor –Note de curs, Ed. Fundaţiei România de Măine, Bucureşti, 2000.3. Gheorghe Filip, Cristina Badea, Mihai Manoliu, Dreptul Transporturilor, Ed. Junimea, Iaşi, 2002.

4. Octavian Căpăţănă, Dreptul Transporturilor-Transporturile rutiere interne şi internaţionale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1997.

Legi

1. CONVENŢIA C.M.R - Geneva 19 Mai 1956 referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe soşele. 2. Ordonanta de Urgenţă nr 109/2005 privind transporturile rutiere, publicat in M. Of. partea I nr.655/22.07.1995. 3. Legea nr.102/2006, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 398 din 9 Mai 2006.

CONTRACTUL DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFURI

Transportul = deplasarea de marfuri sau persoane in spatiu, prin intermediul unui mijloc de transport adecvat, in vederea satisfacerii nevoilor materiale si spirituale ale unei societati.

CARACTERISTICI:- prin intermediul activit de transport se realizeaza deplasare in spatiu de bunuri si persoane

- transp. se desfasoara in sfera circulatiei/productiei- activit. de transp. se realizeaza prin intermediul unor mijloace specifice si cu o forta de munca

specializata si calificata in acest sens- prin intermediul transp. se produc valori de intrebuintare si valori de schimb

Contractul de transport de marfuri = contr. prin intermediul caruia se realizeaza transportul marfurilor pe o anumita ruta si in schimbul unei sume de bani (pret legal sau conventional)- contr. se perfecteaza intre o pers. juridica specializata (operator de transport feroviar) si o alta pers. fizica/juridica, care este expeditorul. Pe langa aceste doua parti contractuale exista si o a treia parte, pers. beneficiara a transportului, adica destinatarulCaractere juridice: - contract de prestari servicii- contract comercial- contract sinalagmatic- contract cu titlu oneros, comutativ- contract numit- contract realCaracteristici: - este un contract autonom, ce nu depinde de existenta altui contract- este un contract unic, a carui activit. specifica este deplasarea de marfuri sau persoanePerfectarea contractului se poate face:

prin comanda, care va imbraca forma scrisa, se adreseaza operatorului de transport feroviar si va contine date cu privire la : statia de expeditie si cea de destinatie, denumirea marfurilor, cantitatea de marfa transportata, data si locul unde va avea loc incarcarea marfii, categoria de mijloc de transport necesar, rechizitele necesare pentru incarcare

prin conventie, adica scrisoarea de trasura (actul care face dovada perfectarii contractului) care contine 2 categorii de mentiuni, obligatorii si facultativePartile contractului: - operatorul de transport feroviar = pers. juridica care desfasoara activit. de transport, beneficiind de mijloace specifice si de personal calificat- expeditorul, care poate fi atat persoana fizica, cat si juridica si care este suficient sa aiba capacitate restransa de exercitiu, acesta fiind un act de administrare- capacitatea pentru operatorul de transport trebuie sa fie capacitate de exercitiu deplina si el sa aiba calitatea de comerciant, iar pentru expeditor este capacitatea conform dreptului comun- consimtamantul pentru incheierea contr. trebuie sa fie neviciat, in scopul producerii de efecte juridice si sa fie valabil exprimat- contractul de transport se incheie in forma scrisa, scrisoarea de trasura fiind un contract de adeziune- obiectul contractului trebuie sa fie: determinat, posibil, licit, moral, calificat, iar cauza contractului va fi licita si morala

Forma contractului de transport: el se incheie prin intermediul scrisorii de trasura, care potrivit legii are forma scrisa. La origine acest document era o simpla scrisoare pe care expeditorul o adresa destinatarului, prin intermediul celui care realiza transportul.

Scrisoarea de trasura trebuie sa contina urmatoarele mentiuni obligatorii: data intocmirii numele si adresa expeditorului (in aceasta calitate se mentine o singura pers. fizica/juridica) denumirea statiilor de expeditie/destinatie, in conformitate cu Nomenclatorul statiilor de cale ferata numele si adresa destinatarului (sa fie vorba despre o singura persoana) numarul si seria sigiliilor aplicate

denumirea marfii si modul de ambalare al acesteia, iar pt. marfurile periculoase se prevede si denumirea prevazuta in regulamentul privind transp. international feroviar de marfuri periculoase

enumerarea detaliata a anexelor la scrisoarea de trasura, daca aceste acte sunt necesare pentru indeplinirea unor formalitati pe parcurs

numarul mijlocului de transport si, daca este cazul, a unitatii de transport intermodal mentiunea cu privire la modul in care s-a efectuat plata transportului (francat/taxat – suportat de

catre expeditor sau transmis – plata la destinatar) masa bruta a marfii + alte elemente de calcul care sa permita determinarea cantitatii de marfa indicatia potrivit careia transportul este supus dispozitiilor din Regulament numele si adresa operatorului de transport feroviar cu care s-a perfectat contractul- pentru fiecare expeditie se intocmeste o singura scrisoare de trasura, exceptie facand obiectele indivizibile si de dimensiuni exceptionale care necesita pentru incarcare mai mult de 1 vagon- scrisoarea de trasura contine 5 file : exemplarul de serviciu (insoteste marfa pe parcurs), exemplarul ce ramane in arhiva statiei de predare, exemplarul duplicat ce se preda expeditorului, avizul/adeverinta de primire (raman in arhiva statiei de destinatie), exemplarul unicat care insoteste marfa si se preda destinatarului cand primeste marfa si exemplarul de marfa centralizat

Functiile scrisorii de trasura:a) document probator: actul care probeaza perfectarea contractului de transport, fiind forma scrisa a acestui document tipizat, ceruta ad probationemb) face dovada drepturilor si obligatilor nascuta din contract atat pentru operatorul de transport feroviar, cat si pentru expeditor, si in mod atipic pentru destinatarc) functia de legitimare : cel care detine documentul este indreptatit sa valorifice drepturile rezultate din contract; pentru expeditor – drepturile care se sting in momentul ajungerii marfii la destinatie, iar pentru destinatar – drepturi care pot fi valorificate din momentul ajungerii marfii la destinatie- scrisoarea de trasura permite si valorificarea in justitie a acestor drepturi- in cazul completarii scrisorii de trasura, expeditorul va raspunde pentru mentiunile incorecte, inexacte sau pentru lipsa anumitor mentiuni, care pot afecta desfasurarea transportului in conditii optime. Efectele acestor nereguli in completarea scrisorii de trasura se pot concretiza in :

acceptarea la transport a unor marfuri periculoase/interzise de catre lege nerespectarea masurilor privind circulatia pe cale ferata acceptarea unor marfuri care implica fie conditii speciale de transport, fie indeplinirea unor

formalitati specifice, fara ca acestea sa se poata realiza aplicarea unor tarife ce nu sunt in concordanta cu natura marfii sau cu cantitatea ei

- inexactitatea mentiunilor din scris. de trasura nu afecteaza valabilitatea contr, aducand in discutie doar probl. legate de raspundere

Expeditorul poate interveni asupra contractului sub urmatoarele aspecte (modificari pe care la poate pretinde): - retragerea marfii la statia de expediere

- oprirea marfii pe parcurs- amanarea eliberarii marfii- eliberarea marfii catre o alta persoana decat destinatarul indicat in scris. de trasura- inapoierea marfii la statia de expedierePentru ca modificarile sa produce efecte juridice, este necesare sa se realizeze in forma scrisa,

printr-o declaratie semnata de catre expeditor pe duplicatul scris. de trasura si prezentata operatorului de

transport feroviar, care nu poate refuza executarea acestor modificari, dar daca acestea vor produce o paguba/prejudiciu operatorului, el este indreptatit sa pretinda contravaloarea acestora (despagubirea nu poate depasi suma prevazuta de lege in caz de pierdere a marfii)- dr. de a modifica scris. de trasura inceteaza in ceea ce-l priveste pe expeditor, daca expeditia a fost eliberata destinatarului sau acesta si-a valorificat dr. rezultat din contr. in legatura cu eliberarea marfii- pe langa modificarile prevazute de lege, care nu implica acordul operatorului de transport, exista si modificari pe care expeditorul le poate face cu acordul operatorului: stabilirea unui ramburs pentru marfa transportata ; majorarea/micsorarea unui ramburs ; preluarea in sarcina sa a tarifelor unei expeditii nefrancate sau, dupa caz, majorarea acestor tarife- destinatarul poate modifica scris. de trasura si contr. de transport numai in situatia in care expedit. nu a facut mentiuna expresa destinatar neautorizat sa dea dispozitii ulterioare .Daca nu exista aceasta mentiune, destinatarul poate solicita operatorului de transport urmatoarele modificari: oprirea marfii pe parcurs amanarea eliberarii marfii

eliberarea marfii in statia de destinatie catre o alta persoana sa-i impuna modificari legate de modul de indeplinire al formalitatilor vamale/ administrative/alta natura

- modific. trebuie sa intervina pe duplicatul scris. de trasura, orice alta formalitate fiind nula- dreptul destinat. se stinge daca a ridicat unicatul si a valorificat dr. sau (eliberarea expeditiei), daca a indicat o alta pers. ca destinatar al marfii si aceasta pers. a intrat in posesia scris. de trasura

Obligatii de predare/primire de marfuri ale operatorului de transport:- de a pune la dispozitia expeditorului vagoane de transport intermodal si rechizitele de incarcare in buna stare de functiune, curate, corespunzatoare naturii marfii ce urmeaza a fi incarcate- avizarea/instiintarea expeditorului despre punerea la dispoz. a mijloacelor de transp.- primirea efectiva a marfii (strans legata de posibilitatea/dreptul conferite de lege operat. de transp. de a face o verificare daca mentiunile din scris. de trasura corespund cu marfa predata – daca nu corespund operatorul este indreptatit sa pretinda expeditorului refacerea mentiunilor necorespunz., sa recalculeze taxa de transport, etc.)- aplicarea de sigilii asupra mijl de transport daca apreciaza ca este in favoarea sa

Obligatii de predare/primire de marfuri ale expeditorului- sa verifice mijl de transport si rechizitele aferente acestora pentru a constata daca ele sunt corespunzatoare naturii marfii pt a se realiza transp. in bune conditii (regulamentul prevede oblig. expeditorului de a refuze mijl de transport necorepsunz.)- predarea marfii ce face obiectul transp., partile putand conveni cine o va executa ; predarea marfii implica o ambalare corespunzatoare a acestora, tratata uneori ca o oblig. distincta (conform legii, ambalarea trebuie sa fie suficienta pentru ca marfa sa poata fi transportata in conditii de siguranta, iar daca ambalajul prezinta deteriorari sau semne vizibile de degradare, operatorul de transport feroviar poate pretinde expeditorului sa ia asupra sa raspunderea, facand mentiune in scris. de trasura)- sa aplice sigilii, care sa fie admise de catre lege (conform Regulemtului, la toate mijl./sisteme de inchidere-deschidere, ce permit accesul in vagoane acoperite in unitati de tranport intermodal sau mijl. acoperite cu prelate, trebuie aplicat sigiliu de catre expeditor)- plata taxei de transport, care daca partile nu convin altfel, se achita de catre expeditor (daca se achita de catre expeditor se face pe scris. de trasura mentiunea de FRANCAT, iar daca plata se face la destinatie – mentiunea TRANSMIS)

- taxa de transport = contravaloarea unui serviciu si se calculeaza in baza unui tarif- tarfiul de transport are o natura legala sau una conventionala, in funcite de: felul expeditiei ; natura marfurilor ; denumirea marfurilor ; cantitatea de marfa transportata ; felul vagonului ; distanta pe care se realizeaza transp. ; alte conditii determinate de specificul fiecarei expeditii in parte- plata taxei de transport poate pune in discutie si tarife suplimentare aplicate de catre operatorul de transp. pt diverse actiuni ale expeditorului/destinatarului: declararea incompleta/incorecta a marfii transportate ; supraincarcarea mijl de transp. ; necuratarea mijl de transp. ; falsa declarare a marfii transportate sub aspect cantitativ ; modificarea rutei de transport

Obligatiile operatorului de transp. privind executarea contractului- de a respecta ordinea expeditiei- de a conserva si a asigura integritatea marfii de timpul deplasarii acestora (aceasta oblig se naste din momentul primirii marfii si aplicarii stampilei pe scris. de trasura si inceteaza in momentul predarii marfii la statia de destintie)- de a respecta ruta stabilita in contract- de a respecta termenul de executare a contr. (intervalul de timp stabilit de lege sau parti in cadrul caruia operat. de transp. feroviar trebuie sa execute transp. de la statia de expediere la cea de destinatie)Categorii de termene: termen de expediere ; termen de transport pentru fiecare fractiune indiviza de 400 km ; termen suplimentar de 24 h (care poate fi aplicat sau invocat 1 singura data pt trecerea de pe liniile pricipale pe liniile secundare sau mai inguste).Termenul de execut. a contr. poate fi prelungit cu durata stationarii, ce poate interveni in urmat. situatii: - pentru verificarea expeditiei- pt indeplinirea formalitatilor cerute de organele vamale sau administrative- modificarea contr. privind prelungirea termenului- tratamente speciale acordate marfurilor : igienizare, tratam. chimice., etc.- continuarea transp. pe mare- orice intrerupere a traficului care impiedica in mod temporar inapoierea sau continuarea transp.: forta majora, calamitati naturale, greve, etc.- termenul de transp. se suspenda in zilele de sambata, duminica si sarbatori legale, daca operat. de transp. nu lucreaza in aceste zile si a adus la cunostinta clientului aceasta imprejurare

Obligatiile operatorului legate de eliberarea marfii:- identificarea si avizarea destinatarului (pe baza datelor din scris. de trasura) in momentul in care marfa ajunge in statia de destinatie- eliberarea marfii (expeditiei), care se face prin indeplinirea cumulativa a urmatoarelor obligatii: predarea marfii incarcate in mijl de transp sau vehiculul feroviar care circula pe roti proprii + plata eventualelor creante ce decurg din contr. de transp. + remiterea scris. de trasura catre destinatarModalitatile in care se realizeaza primirea/predarea marfii este stabilita in conventia, de catre operat. impreuna cu destinatar. Determinarea momentului in care se pune la dispozitia destinatarului mijl de transp. este hotarator d.p.d.v. al efectelor juridice pe care le produce (din acest moment curge termenul pt descarcarea marfii, etc.)Un element obligatoriu de predare/primire a marfii este verificarea continutului expeditiei ce a facut obiectul transportului. Scopul acestei verificari este de a constata starea marfii, eventualele lipsuri cantitative/calitative, urme de viol la marcaje/sigilii, avarierea, degradarea, alterarea marfii.

- pt aceasta constatare este necesar ca destinat. sa desemneze un reprezentant, iar daca acesta nu se prezinta, constatarea poate fi facuta in prezenta agentilor caii ferate/org. de politie/specialist autorizat/2 martori- rezultatul verificarii se consemneazaa intr-un proces-verbal semnat de catre ambele parti

Raspunderea care se naste din contr. de transp. pentru operatorul de transp.:- rasp. este reglementata in Regulament si cuprinde mai multe aspecte: raspunderea pt pierderea totala a marfii, ; rasp. pt. pierderea partiala a marfii ; rasp. in caz de avariere a marfii ; rasp. pt. depasirea termenului prevazut in contr. de transp.Prezumtii: » culpa operat. de transp. feroviar este prezumata in lipsa cantitati, care apare in cazul in care Calea Ferata a cantarit marfa pe cantarele sale sau nu a cantarit-o desi avea aceasta oblig conf. legii

» opereaza o prezumtie de culpa pentru pierderea marfii sau neeliberarea ei in 30 de zile de la momentul inceperii termenului de executare. Culpa trebuie dovedita.Raspunderea operat. se angajeaza in urmat. cazuri :- in situatia marfii care nu a fost cantarita de catre operat., cantarirea nefiind obligatorie, iar mijl. de transp. in care a fost incarcat a sosit fara urme de violare, sustragere, avarii si cu sigilii intacte- in cazul substituirii, diluarii, alterarii marfii in cursul transportului, daca mijl. de transport inchise nu poarte urme de violarea) rasp. pt pierderea marfii: orice caz de neeliberare a marfii la destinatar generat de distrugerea, ratacirea ei, eliberarea unei alte marfi, eliberarea catre alt destinatar, folosirea marfii de catre operator de transp. sau neeliberarea in termen de 30 de zile- predarea poate fi si partiala, in cazul in care lipseste o parte din marfa sau un nr de colete- forma de concretizare a acestei raspunderi: plata unor despagubirib) avaria = o schimbare care are loc in starea exterioara sau interioara a marfii, datorata unor factori ce tin de natura spceifica a marfii, schimbare ce are consecinte sub aspectul modificarii cantitatii sau calitatii marfii (diluare, alterare, denaturare)- rasp. intervine ca urmare a nerespectarii oblig de paza si supraveghere a marfii- in cazul alterarii marfii, se face plata unei despagubiri care este limitata astfel: in caz de avariere integrala – suma la care s-ar fi ajuns in caz de pierdere totala, iar daca doar o parte din marfa este avariata – suma la care s-ar fi ajuns in caz de pierdere partialac) rasp. pentru depasirea termenului: limita raspunderii este de natura procentuala, despagubirea ce poate fi pretinsa reprezentand 2% din tariful de transport/zi de intarziere, suma totala trebuind sa fie mai mica de 1/2 din tariful de transport- valorificarea pretentiilor din contractul de transport se poate face prin: reclamatie administrativa (procedura prealabila pentru evitarea unui litigiu) sau prin actiune in justitie

Reclamatia administrativa- este o cauza de suspendare pentru prescriptia extinctiva- trebuie formulata in termen de 3 luni, termen ce curge de la data perfectarii contr. (termen de decadere)- reclamatia trebuie sa fie insotita de acte doveditoare si de scris. de trasura care legitimeaza pe cel ce formuleaza reclamatia, persoanele indreptatite sa utilizeze acest mijl. de valorificare a pretentiilor fiind expeditorul si destinatarul- art. 65 din Regulament prevede ce fel de actiuni si de drepturi pot fi valorificate impotriva operat. de transp. feroviar: actiune in restituirea unor sume ce au fost platite in baza contr. (actiunea apartine celui care a facut plata)

actiune cu privire la rambursul stabilit in cadrul contr. (apartine expeditorului)

orice alte actiuni pot fi promovate de catre expeditor sau destinatar, in raport de doua momente: expeditorul – atata timp cat are dr sa modifice scris. de trasura, iar destinatarul – din momentul in care a primit scris. de trasura sau si-a valorificat dr. care-i apartine

acceptarea fara obiectii a marfii de catre client stinge orice dr la actiunile izvorate din contr., in caz de pierdere partiala, avariere a marfii, depasirea termenului de execut, etc.

Daca la predarea marfii s-au formulat obiectii, dr. la actiune nu se stinge in urmatoarele cazuri:- in caz de pierdere partiala sau avariere a marfii, cu conditia ca pierderea/avarierea sa fi fost constatate inainte ca cel indreptatit sa fi preluat marfa sau sa fi fost omisa constatarea din culpa operat. de transp. feroviar- reclamatie pt. pagube neaparente (vicii ascunse)- depasirea termenului de excutare a contractului, daca cel indreptatit, in termen de 60 de zile de la data incheierii executiei si-a valorificat dr fata de unul dintre operat. de transp. feroviar, daca avea aceasta optiune de a alege intre operatoriPentru a putea formula reclamatia pentru vicii ascunse a caror existenta este constatata dupa primirea marfii, trebuie indeplinite doua conditii: constatarea de indata ce paguba a fost descoperita si nu mai tarziu de 5 zile de la acceptarea marfii daca dovedeste ca paguba s-a produs in intervalul intre incheierea contr. de transp. si eliberarea exped.- trebuie sa se dovedeasca ca pagubele produse au avut drept cauza dolul sau culpa grava imputabila operat. de transp. feroviarSolutiile reclamatiei administrative au urmatoarele consecinte:

admiterea reclamatiei => recunoasterea in totalitate a pagubei produse si acordarea despagubirilor corespunzatoare, astfel se sting orice litigii intre partile implicate

admiterea in parte a reclamatiei => admiterea cu acordarea unor despagubiri mai mici decat cele pretinse, iar reclamantul se poate adresa pt. diferenta instantei de judecata

respingerea reclam. admin. => pretentiile sunt valorificate in instanta- pe toata perioada solutionarii reclam. admin. se suspenda termenul de prescriptie, suspendare care vizeaza intregul prejudiciu pretins de catre reclamant

Termenul de prescriptie (prevazut de Regulament) al dr. la actiune izvorat din contr. de transp. este de 1 an. Prescriptia poate fi de 2 ani in cazul urmatoarelor actiuni: plata unui ramburs incasat de catre operat. de transp. feroviar de la destinatar plata unui rest din pretul unei vanzari, efectuata de operat. de transp. feroviar actiunea intemeiata pe o paguba (dintr-o actiune/omisiune comisa cu intentia de a provoca o paguba) actiunea este intemeiata pe unul dintre contr. de transp. anterior unei reexpedieri (modif. contr.) pt. recuperarea pretului de transp. sau a unor parti din acesta sau restituirea unor sume incasate in plus de catre operat. de transp. feroviar- prescriptia pt actiunea in daune ce are ca obiect pierderea totala a marfii curge din a 30-a zi care urmeaza expirarii teremnului de executare a contra de transp., iar in cazul actiunii in daune pt. pierderea partiala/avarie/depasirea termenului de executare, curge din ziua in care a avut loc eliberarea expeditiei

Datorita complexitatii activit de transp. in derularea anumitor contr. este posibil ca operatorii de transp. feroviar sa convina asupra desfasurarii in comun a activit. ce vizeaza aceeasi expeditie, purtand denumirea de operatori feroviari succesivi .- numai 1 dintre ei va raspunde, de regula, in relatie cu expeditorul sau destinatarul => daca acesta plateste o despagubire fara a se face vinovat direct de prejudiciul produs, are un dr de regres impotriva operatorilor succesivi, care au participat la transport

- pt a formula act. in regres, cel impotriva caruia se indreapta actiunea trebuie sa fie singurul raspunzator de paguba creata, iar daca rasp. poate fi impartita intre mai multi operatori si paguba se raporteaza corespunzator- cand nu se poate dovedi care dintre operatori a produs paguba, despagubirea se va repartiza proportional cu partea din pretul prestarii de transp. incasata de catre fiecare- in cazul insolvabilitatii unuia dintre operatori, partea care-i revenea acestuia va fi repartizata celorlalti, proprtional cu partea din pretul prestarii de transp.