DREPTUL LA LIBERTATE ȘI LA SIGURANTĂ

BADEA COSTIN ALEXANDRUANUL IV

DREPTUL LA LIBERTATE ȘI LA SIGURANTĂ

Noțiunea de libertate poate fi privită prin prisma a doua concepții1 : una filozofică și una juridică .

În accepțiunea juridică , libertatea este o valoare socială promovată , dezvoltată și ocrotită de normele juridice , în sensul că personalitatea omului își găsește afirmarea prin libertățile consacrate și asigurate de ordinea de drept .

Libertatea , care derivă din latinescul liber , este concepută de obicei ca absența oricărei constrângeri exterioare , constînd deci în a putea face inclusiv tot ceea ce este în detrimentul altuia . În consecință libertatea persoanei se afirmă ca un drept fundamental al omului , ca un imperativ dictat de necesitatea de progres a societății contemporane , căci oamenii sunt aceia care își aleg mobilurile și căile de acțiune , dar nu independent de condițiile în care trăiesc .

Totuși libertatea mai înseamnă și că individual trebuie să suporte consecințele acțiunilor sale , libertatea și responsabilitatea fiind inseparabile.

Trebuie subliniat că în doctrină se face distincția între libertate ca atribut al ființei umane și libertatea ca drept fundamental al persoanei .

Sub primul aspect libertatea are în vedere posibilitatea de mișcare a persoanei , ea însoțind toate manifestările sociale ale acesteia și fiind inclusă în noțiunea de inviolabilitate a persoanei .

Sub cel de-al doilea aspect , libertatea apare ca un ansamblu de drepturi consacrate în primul rand prin Constituție , dar și prin alte reglementări juridice .

Negarea sau suprimarea libertății individuale a drepturilor fundamentale echivaleaza cu oprimarea persoanei , dupa cum manifestarea fără nici o limită a libertăților individuale creează pericolul anarhiei . Din dorința de a evita aceste două extreme , starea de libertate a persoanei a facut obiectul reglementarilor normelor de drept , care ii configurează conținutul și îi determină întinderea , consacrîndu-se astfel un status libertatis al persoanei .

1 ARESTAREA PREVENTIVĂ ŞI REŢINEREA , EXCEPŢII LA DREPTUL LA LIBERTATE- Asist. univ drd. Adrian Constantin Tulbure, pg.366

În CONVENȚIA PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ȘI LIBERTĂȚILOR FUNDAMENTALE articolul 5 prevede umătoarele:1. Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale:a) dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent;b) dacă  a făcut obiectul unei arestări sau al unei deţineri legale pentru nesupunerea la o hotărâre pronunţată, conform legii, de către un tribunal ori în vederea garantării executării unei obligaţii prevăzute de lege;c) dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia;d) dacă este vorba de detenţia legală a unui minor, hotărâtă pentru educaţia sa sub supraveghere sau despre detenţia  sa legală, în scopul aducerii sale în faţa autorităţilor competente;e) dacă este vorba despre detenţia legală a unei persoane susceptibile să transmită o boală contagioasă, a unui  alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond;f) dacă este vorba despre arestarea sau detenţia legală a  unei persoane pentru a o împiedica să pătrundă în mod ilegal pe teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o procedură de expulzare ori de extrădare.2. Orice persoană arestată trebuie să fie informată, în termenul cel mai scurt şi într-o limbă pe care o înţelege, asupra motivelor arestării sale şi asupra oricărei acuzaţii aduse împotriva sa.3. Orice persoană arestată sau deţinută, în condiţiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată  înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare şi are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.4. Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deţinere are dreptul să introducă un recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalităţii deţinerii sale şi să dispună eliberarea sa dacă deţinerea este ilegală.5. Orice persoană care este victima unei arestări sau a unei deţineri în condiţii contrare dispoziţiilor acestui articol are dreptul la reparaţii.

Conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 30/1990, România are următoarea rezervă:

Art. 5 din Convenție nu va împiedica aplicarea de către România a dispozițiilor art. 1 al Decretului nr. 976 din 23 octombrie 1968, care reglementează sistemul disciplinar militar, cu condiția ca durata privării de libertate să nu depășească termenele prevăzute de legislația în vigoare.

Art. 1 al Decretului nr. 976 din 23 octombrie 1968 prevede: “Pentru abaterile de la disciplina militară, prevăzute de regulamentele militare, comandanții sau șefii pot aplica militarilor sancțiunea disciplinară cu arest până la 15 zile”

Conform art.5 din Convenție libertatea persoanei nu poate fi constrânsă decât în anumite cazuri expres prevăzute, cazuri care in situația nerespectării lor pot duce la îngrădirea dreptului la siguranță a altor persoane. Deci pentru a se putea asigura siguranța persoanelor trebuie restrânse libertățile acestora.

Restrangerea libertății persoanei nu poate fi făcută într-un mod arbitrar, ci cu respectarea condițiilor de la de la punctele 2, 3, 4 condiții care se aplică pentru persoanele care se găsesc în situațiile prevăzute la punctul 1.

Ca o protecție a persoanei convenția oferă acesteia posibilitatea de a primi reparații în cazul în care este victima unei arestări sau dețineri abuzive.

Libertatea individuală, în contextul art. 23 din Constituție, privește libertatea fizică a persoanei, dreptul său de a se comporta și mișca liber, de a nu fi reținut, arestat sau deținut decât în cazurile și după procedurile expres prevăzute de Constituții și legi. Libertatea constă în a putea face tot ceea ce nu dăunează celuilalt; astfel exercitiul drepturilor naturale ale fiecărui om nu cunoaste decât acele limite care sunt necesare altor membri ai societății pentru a se bucura de aceleași drepturi. Aceste limite nu pot fi determinate decât de către lege. Legea nu are dreptul să interzică decât acțiunile periculoase pentru societate. Tot ceea ce nu este interzis de către lege nu poate fi impiedicat și nimeni nu poate fi obligat să facă ceea ce legea nu ordonă .

Libertatea individuală poate fi limitată prin: a. o lege dreaptă (adică o lege în care limitările sunt făcute în numele libertății ca garanții ale libertății); b. o lege abuzivă; c. activități ale individului sau grupului (abuz de libertate); d. abuzuri ale autorității .

Caracterul de ființe sociale, admite ca limitări ale libertății individuale numai acelea prevăzute de o lege dreaptă, prin care se asigură și libertățile

celorlalti. Libertatea individuală, nu este, nu poate și nu trebuie să fie absolută. Legea dreaptă, care limitează libertatea individuală în societate, o și apară în același timp, față de abuzul de orice natură. În cazurile de la literele b, c si d, actele de incălcare a libertății individuale, trebuie incriminate prin lege, descoperite, cercetate, judecate și sanționate.

Protecția libertății individuale presupune:- o anumita limitare a libertății individuale, pentru a nu deveni abuzivă, adică pentru a nu afecta libertatea altuia;- limitarea drepturilor autorităților publice în așa fel încât să nu încalce libertatea individuală ci să o protejeze;- reglementarea unor garanții în cazul procedurilor de înfaptuire a justiției, garanții contra abuzurilor autorităților;- instituirea drept abateri, contravenții, infracțiuni sancționate potrivit legii, a faptelor care afectează libertatea individuală.

Gradul de protecție a libertății individuale, dă gradul de siguranță a persoanei.

Dupa prof. I. Muraru, noțiunea de siguranță a persoanei exprimă ansamblul garanțiilor care protejează persoana în situațiile în care autoritățile publice, în aplicarea Constituției și legilor, iau anumite măsuri care privesc libertatea individuală, garanții care asigură ca aceste măsuri să nu fie ilegale.

Acest sistem de garanții (de regula) permite realizarea represiunii faptelor antisociale, dar în același timp asigură inocenților ocrotirea juridică necesară.

Astfel siguranța persoanei include două mari categorii de garanții : a) garanțiile față de abuzul sau neglijența autorității;b) garanțiile față de orice persoană, care ar putea să atenteze la libertatea individuală. 

Garantarea libertății individuale față de autorități presupune:- reglementarea activității autorităților, în raport cu individul:- instituirea unor drepturi pentru invinuit, inculpat, retinut, arestat, condamnat în raport cu autoritățile- instituirea de responsabilități și răspunderi pentru autoritățile care încalcă libertatea individuală și principiile procedurilor judiciare.

Garantarea libertății individuale față de orice persoană, presupune:- instituirea drept contravenții și infracțiuni cu sancțiunile corespunzatoare, a faptelor persoanei sau a persoanelor care încalcă libertatea individuală;- descoperirea, cercetarea și tragerea la răspundere a celor care încalcă libertatea individuală;- stabilirea și asigurarea îndeplinirii obligațiilor autorităților publice privind asigurarea securității persoanei.

Considerăm că deși trebuie privit ca un drept natural și inviolabil al omului , perfect prin natura sa în cadrul normelor legale în vigoare , dreptul la libertate prezintă natura unei prezumții relative , existente doar în cadrul respectării normelor penale în vigoare , ea putînd fi oricând rasturnată prin atingerea adusă valorilor sociale apărate prin legea penală.2

2 ARESTAREA PREVENTIVĂ ŞI REŢINEREA , EXCEPŢII LA DREPTUL LA LIBERTATE- Asist. univ drd. Adrian Constantin Tulbure, pg.367

BIBLIOGRAFIE

1. Asist. univ drd. Adrian Constantin Tulbure ARESTAREA PREVENTIVĂ ŞI REŢINEREA , EXCEPŢII LA DREPTUL LA LIBERTATE2. CONVENȚIA PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ȘI LIBERTĂȚILOR FUNDAMENTALE3. CONSTITUȚIA ROMÂNIEI4. Decretului nr. 976 din 23 octombrie 1968