Drept Penal Special an 3 Unitatea III

3. INFRACŢIUNI PRIVIND AUTORITATEA ȘI FRONTIERA DE STAT

3.1.1. Ultrajul3.1.2. Uzurparea de calități oficiale3.1.3. Ruperea de sigilii3.2.1. Trecerea frauduloasă a frontierei de stat

Obiectivele specifice unităţii de învăţare RezumatTeste de autoevaluareRăspunsuri la întrebările din testele de autoevaluareLucrare de verificare Bibliografie minimală

Obiective specifice:

La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:

să explici necesitatea incriminării infracţiunilor privind autoritatea și frontiera de stat; să evidenţiezi formele acestor infracţiuni;

să enumeri argumentat asemănările şi diferenţele dintre anumite norme de incriminare.

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 4 ore

Alexandru Boroi Infracţiuni privind autoritatea și frontiera de stat

3.1. Infracțiuni contra autorității

3.1.1. Ultrajul

Conţinutul legal

Constituie ultraj, potrivit art. 257 C. pen., ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violențe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârșite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții.

O primă modalitate agravată o constituie săvârşirea unei infracțiuni împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat ori asupra bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu. Dacă fapta privește un membru de familie al funcționarului public limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

Infracţiunea este şi mai gravă când este comisă asupra unui polițist sau jandarm, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții.

Condiţii preexistente

A. Obiectul infracţiunii. a) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la autoritatea de stat, a căror dezvoltare este asigurată prin apărarea prestigiului şi siguranţei funcţionarilor care exercită această autoritate. Obiect juridic special secundar sunt relaţiile sociale care se referă la libertatea sau integritatea corporală a persoanei, purtătoare a autorităţii publice care îşi desfăşoară activitatea în cadrul organelor publice.(Vasiliu, 1975, p. 20)

b) Obiectul material. Infracţiunea nu are obiect material când este săvârşită prin ameninţare, dar dacă se comite prin lovire sau alte violenţe, obiectul material este corpul persoanei asupra căreia se exercită acţiunile incriminate.

B. Subiecţii infracţiunii. a) Subiect activ al infracţiunii poate fi orice persoană care răspunde penal. Participaţia este posibilă sub oricare din formele acesteia.

b) Subiect pasiv al infracţiunii de ultraj este în principal organul care exercită autoritatea publică; subiect pasiv secundar este persoana care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice şi împotriva căreia sa săvârşit ameninţarea, lovirea, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte sau omorul. Funcţionar care îndeplineşte „o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat” poate fi numai o persoană care funcţionează în cadrul unui organ al puterii legislative, executive sau judecătoreşti şi care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice. Îndeplinirea unei asemenea funcţii înseamnă că funcţionarul, în realizarea atribuţiilor lui de serviciu, poate emite hotărâri cu caracter obligatoriu, poate controla îndeplinirea lor, iar la nevoie, poate impune această realizare.(Nistoreanu, Dobrinoiu, Molnar, Pascu, Boroi, & Lazăr, 1999, p. 247)(Storina, 3/2000, p. 135)(Nicolcescu, 3/2002, p. 118). Asemenea funcţii sunt acelea de: membru al


Parlamentului, al Guvernului, al Curţii Constituţionale, al Curţii de Conturi, judecător, procuror, ofiţer (subofiţer de poliţie sau SRI),1 brigadier silvic2 etc.

Dacă fapta se săvârşeşte asupra unui magistrat sau avocat, în legătură cu exercitarea profesiei, fapta nu va constitui infracţiunea de ultraj, ci infracţiunea de ultraj judiciar, îndreptată împotriva înfăptuirii justiţiei.În cazul celei dea doua variante asimilate [art. 257 alin. (3) C.pen.] are ca subiect pasiv un membru de familie al funcţionarului public, iar varianta agravată [alin. (4) al art. 257 C.pen.] subiectul pasiv trebuie să fie un poliţist sau jandarm, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii.

Conţinutul constitutiv

A. Latura obiectivă. a) Elementul material cuprinde acţiunile specifice ce caracterizează una dintre următoarele infracţiuni contra persoanei: ameninţarea, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul.

b) Cerinţe esenţiale. Pentru întregirea laturii obiective este necesară îndeplinirea următoarelor cerinţe: a) fapta să fie săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă şi b) să fie săvârşită contra unui funcţionar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții. Acţiunile incriminate se săvârşesc nemijlocit atunci când au loc în prezenţa funcţionarului. Fapta constituie infracţiune şi atunci când acţiunile nu se săvârşesc în prezenţa victimei, ci prin mijloace de comunicare directă (prin telefon, ori printro scrisoare sau telegramă).(Vasiliu, 1975, p. 22)

Referitor la cea dea doua cerinţă, se apreciază că funcţionarul public se află în exerciţiul funcţiunii în tot timpul destinat îndeplinirii atribuţiilor sale de serviciu, fie că le îndeplineşte la sediul instituţiei unde funcţionează, fie în afara acesteia,3 fie chiar în afara programului de serviciu, când natura funcţiei respective o cere (ofiţer de poliţie, procuror etc.), ori funcţionarul se găsea în îndeplinirea unor atribuţii de serviciu sau în misiune.(Stoica, 1976, p. 221)

c) Urmarea imediată. Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru autoritatea cu care este învestit organul din care face parte funcţionarul ultragiat iar, ca urmare adiacentă, o atingere adusă libertăţii sau integrităţii corporale a persoanei.

d) Legătura de cauzalitate. Între acţiunea incriminată şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate.

1T.M.B., secţia a IIa penală, decizia nr. 401/1991, Culegere de practică judiciară pe anul1991, Casa de Editură şi presă „Şansa” S.R.L., Bucureşti, p. 267.

2Trib. jud. Bihor, decizia penală nr. 120/2000, Dreptul nr. 6/2001, p. 43.

3Ibidem.


B. Latura subiectivă a infracţiunii prevede numai intenţia, care poate fi directă sau indirectă. În verificarea laturii subiective a infracţiuni de ultraj este necesar a se stabili, pe baza probelor administrate, că făptuitorul a cunoscut calitatea victimei prevăzând că prin faptă se va produce o atingere prestigiului persoanei care deţine o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice şi a urmărit sau a acceptat aceste rezultate ale faptei sale.

Forme. Modalităţi. Sancţiuni

A. Forme. Atât actele preparatorii, cât şi tentativa, deşi posibile, nu sunt incriminate. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care acţiunea incriminată a fost săvârşită şi sa produs urmarea imediată a infracţiunii.

B. Modalităţi. În cazul formei simple, ultrajul se prezintă sub modalitatea comiterii prin ameninţare, prin lovire sau alte violențe, vătămare corporală, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte ori omorul săvârșite împotriva persoanelor prevăzute în art. 257 alin. (1) C. pen.

În art. 257 alin. (4) C. pen. este prevăzută forma agravată a infracțiunii de ultraj. Astfel, va constitui infracțiunea de ultraj în forma agravantă dacă faptele prevăzute în alin. (1)(3) au fost comise asupra unui poliţist sau jandarm, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii.

C. Sancţiuni. Infracţiunea de ultraj în formă simplă este sancţionată cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.

În cazul formelor asimilate prevăzute de art. 257 alin. (2) și (3) pedeapsa este aceeași.

În cazul variantei agravate de la alin. (4) pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite se majorează cu jumătate.

Potrivit art. II din legea nr. 27/2012, această infracțiune, dacă are ca urmare moartea victimei, este imprescriptibilă atât în ceea ce privește răspunderea penală, cât și executarea pedepsei.

Sarcina de lucru 1

Prezintă în 10-15 rânduri observaţiile tale cu privire la caracteristicile infracțiunii de ultraj.


3.1.2. Uzurparea de calităţi oficiale

Conţinutul legal

Sub această denumire, potrivit art. 258 alin. (1) C. pen., este incriminată folosirea fără drept a unei calităţi oficiale care implică exercițiul autorității de stat, însoţită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează și fapta funcționarului public care continuă să exercite o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, după ce a pierdut acest drept conform legii.

O variantă agravată o constituie faptele prevăzute în alin. (1) sau (2) care au fost săvârșite de o persoană care poartă, fără drept, uniforme sau semne distinctive ale unei autorități publice.


A. Obiectul infracţiunii. a) Obiectul juridic special al infracţiunii îl formează acele relaţii sociale a căror dezvoltare este condiţionată de exercitarea calităţilor oficiale numai de către persoanele învestite, în condiţiile legii, cu astfel de calităţi.(Vasiliu, 1975, p. 26)(Bulai, 1/1995, p. 101)

b) Obiectul material nu există în cazul alin. (1) și (2) al art. 258, dar la varianta agravată obiectul material constă în uniforme sau semne distinctive ale unei autorități publice, care sunt purtate în mod ilegal de către făptuitor.

B. Subiecţii infracţiuni. a) Subiect activ al infracţiunii poate fi orice persoană care răspunde penal. Fapta este susceptibilă de participaţie sub toate formele acesteia.

b) Subiect pasiv este autoritatea publică prejudiciată prin calitatea oficială pe care făptuitorul o foloseşte fără drept.


A. Latura obiectivă. a) Elementul material se caracterizează prin două acţiuni distincte, cumulative, care se pot săvârşi simultan sau succesiv şi anume: folosirea fără drept a unei calităţi şi îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate.4 Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca făptuitorul să realizeze ambele acţiuni.

A folosi o calitate oficială înseamnă a efectua un act prin care făptuitorul îşi atribuie o calitate oficială pe care nu o are sau nu o mai are. Calitatea oficială presupune o funcţie care, prin natura sa, implică exerciţiul autorităţii, adică puterea de a lua dispoziţii cu caracter obligatoriu şi de a asigura respectarea acestora.

Prin îndeplinirea vreunui act legat de calitatea uzurpată se înţelege efectuarea unui act care intră în atribuţiile funcţiei sau însărcinării pe care o implică calitatea oficială pretinsă de făptuitor.(Voinea, 7/1996, p. 97) De pildă, autorul îşi atribuie calitatea de ofiţer de poliţie şi efectuează percheziţia corporală asupra unei persoane.

b) Cerinţe esenţiale. O cerinţă a elementului material este ca folosirea calităţii

4Trib. Suprem, secţia penală, decizia nr. 2472/1986, R.R.D. nr. 9/1987, p. 80.


oficiale să se fi făcut fără drept, adică fără un titlu legitim, indiferent dacă subiectul nu la avut niciodată ori acest titlu a încetat să mai existe (prin pensionare, destituire, revocare etc.).

c) Urmarea imediată constă în săvârşirea acţiunii incriminate şi în crearea în acest caz a unei stări de pericol pentru autoritatea statului şi a organizaţiei de stat sau publice în numele căreia sa folosit fără drept calitatea oficială.5

d) Legătura de cauzalitate rezultă din însăşi săvârşirea faptei.

B. Latura subiectivă se prezintă sub forma intenţiei, fie directă, fie indirectă. Intenţia trebuie să existe atât în ce priveşte calitatea oficială pretinsă, cât şi în legătură cu actul îndeplinit potrivit calităţii uzurpate.


A. Forme. Actele preparatorii şi tentativa, deşi posibile, nu sunt incriminate. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care sau săvârşit cele două acţiuni incriminate şi sa produs urmarea imediată. Uzurparea de calităţi oficiale poate îmbrăca forma infracţiunii continuate, având ca moment al epuizării momentul îndeplinirii ultimului act legat de calitatea oficială uzurpată.

B. Modalităţi. Această infracţiune nu prezintă modalități normative, însă poate prezenta mai multe modalităţi faptice, în raport cu felul calității oficiale atribuite, modul de săvârșire, mijloacele folosite etc.

C. Sancţiuni. Pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda, iar în ceea ce privește agravanta, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani.

3.1.3. Ruperea de sigilii

Conţinutul legal

Sub această denumire, potrivit art. 260 C. pen., se incriminează fapta de înlăturare ori distrugere a unui sigiliu legal aplicat.

Fapta prezintă o gravitate sporită când ruperea de sigilii este săvârşită de custode.


A. Obiectul infracţiunii. a) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la existenţa şi integritatea sigiliilor legal aplicate în numele autorităţii publice şi al altor organe. Aplicarea sigiliului este o măsură prin care se asigură identificarea, conservarea sau indisponibilizarea anumitor bunuri, stări sau situaţii, existând obligaţia de a respecta măsura luată.

b) Obiectul material îl constituie însuşi sigiliul aplicat, adică materialul pe care

5Întrun caz soluţionat de organele de urmărire penală, C.I. a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de uzurpare de calităţi oficiale. Sa reţinut că întruna din zile, acesta a luat insigna de controlor RATB ce aparţinea soţiei lui şi, în aceeaşi zi, seara, sa urcat întrun tramvai pe linia 41. În scopul de a face rost de bani, a urmărit două persoane ce nu cumpăraseră bilete de călătorie, cărora lea cerut actele la control, în vederea amendării. După ce C.I. a intrat în posesia legitimaţiilor de serviciu ale celor două persoane, lea pretins câte 50.000 lei pe loc, altfel trebuind să plătească mai mult. Deoarece acestea nu aveau bani asupra lor, C.I. lea propus săi aducă la restaurantul „Retezat”, fixândule şi o oră de întâlnire. Întrucât cei doi şiau dat seama că C.I. urmăreşte săşi însuşească suma respectivă, au anunţat organele de poliţie care lau surprins pe C.I., în timp ce primea banii. A se vedea Prolege nr. 5/1998, p. 12.


este imprimată amprenta sigiliului (ceară, plastilină, plumb, banderolă de hârtie sigilată, plic sigilat etc.). (Stoica, 1976, p. 226)(Nistoreanu, Dobrinoiu, Molnar, Pascu, Boroi, & Lazăr, 1999, p. 257)

B. Subiecţii infracţiunii. a) Subiectul activ al infracţiunii, în varianta simplă, poate fi orice persoană care răspunde penal. Participaţia este posibilă sub oricare din formele sale în varianta simplă. În cazul formei agravate a infracţiunii, subiectul activ trebuie să aibă calitatea de custode. Custodele, ca subiect calificat, este persoana căreia i sa încredinţat paza şi conservarea temporară a unor bunuri indisponibilizate prin sechestru.

b) Subiect pasiv al infracţiunii este instituţia de stat care a dispus aplicarea sigiliului şi a cărei autoritate a fost nesocotită de subiectul activ.(Boroi, Gorunescu, & Popescu, 2005, p. 78)


A. Latura obiectivă. a) Elementul material se caracterizează prin orice acţiune prin care se poate realiza alternativ, înlăturarea sau distrugerea unui sigiliu aplicat. Prin „înlăturarea sigiliului” se înţelege acţiunea prin care obiectul material (urma, amprenta), deşi nu este desfiinţat, este scos din poziţia în care a fost aplicat.6

Prin „distrugere”, în cazul sigiliilor aplicate de organe publice, se înţelege suprimarea acestora prin sfărâmare, ardere, topire etc.7

În sfârşit, pentru existenţa laturii obiective se cere ca sigiliul să fi fost legal aplicat, adică de un organ competent şi cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

b) Urmarea imediată. Urmarea imediată a infracţiunii rezultă din săvârşirea acţiunii incriminate şi constă în crearea prin aceasta a unei stări de pericol pentru autoritatea organului care a aplicat sigiliul.

c) Legătura de cauzalitate. Raportul de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

B. Latura subiectivă a infracţiunii de rupere de sigilii se caracterizează prin săvârşirea faptei numai cu intenţie, care poate fi directă sau indirectă.


A. Forme. Actele preparatorii şi tentativa, deşi posibile, nu sunt incriminate.

Consumarea faptei se produce în momentul înlăturării sau distrugerii sigiliului. Infracţiunea de rupere de sigilii poate prezenta forma continuată de săvârşire. Întrun asemenea caz, infracţiunea se epuizează în momentul săvârşirii ultimei acţiuni de înlăturare sau distrugere.

B. Modalităţi. Modalităţile normative ale infracţiunii în forma simplă şi forma

6T.M.B., secţia a IIa penală, decizia nr. 2166/1984, Repertoriu alfabetic de practică judiciară penală pe anii 19811985, p. 258.

7T.M.B., secţia a IIa penală, decizia nr. 2460/1989 (nepublicată). Astfel, în cazul privind pe T.S., căruia i se lăsaseră în custodie contraprobele de la băuturile ridicate de organele de poliţie pentru analiza de laborator, sa reţinut distrugerea sigiliului, deoarece acesta a rupt sigiliul aplicat pe o cutie tip M.I. folosită în acest scop.


agravată constau în înlăturarea şi distrugerea sigiliilor. Fiecăreia îi poate corespunde o varietate de modalităţi faptice.

C. Sancţiuni. Sancţiunea pentru forma simplă este închisoarea de la 3 luni la un an sau amenda, iar în cazul formei agravate, închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amenda.

Sarcina de lucru 2

Prezintă observaţiile tale cu privire la latura obiectivă a infracţiunii de uzurpare de calități oficiale.

3.2. Infracțiuni privind frontiera de stat

3.2.1. Trecerea frauduloasă a frontierei de stat

Conţinutul legal

Potrivit art. 262 C. pen. constituie infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat fapta de a intra sau a ieși din țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat a României.

Fapta este mai gravă dacă a fost săvârșită:

a) în scopul sustragerii de la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse ori a unei măsuri educative, privative de libertate;

b) de către un străin declarat indezirabil ori căruia i-a fost interzis în orice mod dreptul de intrare sau de ședere în țară.

Dacă însă fapta a fost săvârșită de o victimă a traficului de persoane sau de minori, nu se pedepsește.

Tentativa se pedepsește.


A. Obiectul infracţiunii. a) Obiectul juridic special îl formează valoarea socială pe care o reprezintă inviolabilitatea frontierei statului român ca reflectare a autorităţii statale a dreptului şi obligaţiei acestuia de a reglementa şi de a asigura respectarea regulilor privind intrarea şi ieşirea în/din ţară a persoanelor. Acesta se referă la relaţiile sociale a căror existenţă şi normală desfăşurare sunt asigurate prin apărarea respectului datorat autorităţilor publice care răspund, potrivit legii, de controlul şi supravegherea frontierei de stat a României.


b) Obiectul material. Infracţiunea de trecere ilegală a frontierei de stat nu este susceptibilă de obiect material, deoarece acţiunea frauduloasă nu se răsfrânge asupra unui obiect material. În cazul în care, spre exemplu, infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei se săvârşeşte prin acte de violenţă faţă de agenţii care au sarcina controlului de frontieră, considerăm că există concurs între infracţiunea specială şi cea de ultraj, iar corpul agentului de control – persoană vătămată este obiect material a infracţiunii concurente, de ultraj. B. Subiecţii infracţiunii. a) Subiectul activ (autor) al infracţiunii de trecere ilegală a frontierei de stat poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a răspunde penal. Nu interesează dacă obiectul activ este cetăţean român, cetăţean străin sau apatrid, aflat legal, ilegal sau în tranzit pe teritoriul României.La forma agravată a infracţiunii de trecere ilegală a frontierei de stat subiectul activ este calificat. Astfel se impune a fi îndeplinită condiţia ca acesta să fi fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni, având de executat o pedeapsă privativă de libertate, sau să fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală pentru care este tras la răspundere penală. Autorul poate să fie chiar şi un minor faţă de care se aplică măsuri educative privative de libertate sau chiar un străin declarat indezirabil ori căruia i sa interzis în orice mod dreptul de intrare sau de şedere în ţară. b) Subiectul pasiv al infracţiunii de trecere ilegală a frontierei de stat este în principal statul român, ca garant al apărării atributelor fundamentale referitoare la suveranitatea şi inviolabilitatea frontierelor, a cărui autoritate este lezată prin producerea acestei acţiuni periculoase. De asemenea, în calitate de subiect pasiv secundar al acestei infracţiuni apare şi Ministerul Administraţiei şi Internelor prin formaţiunea de Poliţie de Frontieră a cărei activitatea a fost perturbată prin săvârşirea acesteia.

La această infracţiune este posibilă participaţia proprie numai sub forma instigării sau complicităţii, deoarece fapta se săvârşeşte „în persoană proprie”, nefiind de conceput coautorul, fiecare persoană care intră sau iese fraudulos din ţară fiind autor al unei infracţiuni distincte, chiar dacă în acelaşi timp fapta ilicită este săvârşită de două sau mai multe persoane, separat sau împreună.

În structura infracţiunii de trecere ilegală a frontierei de stat, şi deci în conţinutul juridic al acesteia, intră ca părţi componente o situaţie premisă şi conţinutul constitutiv. În ceea ce priveşte situaţia premisă, săvârşirea acestei infracţiuni implică preexistenţa unor anumite norme legale privind intrarea sau ieşirea în/din ţară, precum prezentarea anumitor documente, trecerea prin anumite locuri prevăzute expres etc. În absenţa unei astfel de reglementări nu se poate concepe săvârşirea infracţiunii.


A. Latura obiectivă. a) Elementul material al laturii obiective este constituit din activitatea comisivă de intrare sau ieşire din ţară prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat. Trecerea frontierei se poate realiza fie de pe teritoriul statelor vecine sau din zona contigua pe teritoriul statului român, fie de pe teritoriul statului român pe teritoriul statelor vecine sau în zona contiguă.


Se cer întrunite trei condiţii cumulative pentru a se putea vorbi despre existenţa elementului material al acestei infracţiuni: să se săvârşească o faptă în următoarele variante:

intrarea în ţară sau ieşirea din ţară;

fapta, în oricare dintre variante, să se săvârşească în mod fraudulos;

fapta, în oricare dintre variante, să se refere la trecerea în mod fraudulos a frontierei de stat a României.

Trecerea ilegală a frontierei de stat presupune conform legii trecerea peste frontiera de stat în alte condiţii decât cele prevăzute de legea română.

În literatura de specialitate, prin „trecere ilegală” se înţelege intrarea sau ieşirea în/din ţară fără ştirea sau aprobarea autorităţilor competente (organele din cadrul punctelor de control pentru trecerea frontierei, din punctele de mic trafic sau pentru treceri simple).

Pentru ca trecerea frontierei de stat să fie ilegală, nu este necesar ca aceasta să se facă doar prin alte locuri decât cele stabilite, ci prin folosirea oricărui mijloc fraudulos, în speţă prin folosirea unui document de călătorie falsificat.

Potrivit art. 262 C.pen., intrarea şi ieşirea din ţară prin trecerea frauduloasă a frontierei constituie modalităţi alternative de săvârşire a infracţiunii. b) Urmare imediată. Săvârşirea acţiunii ce constituie elementul material al infracţiunii (atunci când este îndeplinită şi cerinţa esenţială) constă în intrarea pe teritoriul statului român şi ieşirea de pe acest teritoriu în mod ilegal creânduse prin aceasta în mod efectiv un pericol pentru stat în sine şi pentru relaţiile sociale ocrotite prin apărarea activităţii de supraveghere şi control peste frontierele statului. c) Legătura de cauzalitate între acţiunea de intrare sau ieşire în/din ţară prin trecerea ilegală a frontierei de stat şi urmarea produsă este prezumată de lege, rezultând din însăşi săvârşirea acţiunii descrise de norma de incriminare. B. Latura subiectivă. a) Forma de vinovăţie. Infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei, deşi nu se precizează expres în textul legal, nu va putea fi săvârşită decât cu intenţie, directă sau indirectă. Intenţia făptuitorului de a trece fraudulos graniţa poate rezulta dintro serie de elemente de fapt: ascunderea acestuia întrun mijloc de transport, cu scopul de a se sustrage controlului la punctul de frontieră, înlocuirea fotografiei de pe paşaport etc.b) Scopul urmărit de făptuitor nu interesează pentru reţinerea infracţiunii în forma sa tip. Din contră, urmărirea unui scop special, acela al sustragerii de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse ori a unei măsuri educative, privative de libertate este de natură să califice infracţiunea, făcând necesară încadrarea ei în art. 262 alin. (2) C.pen.

c) Mobilul infracţiunii de trecere ilegală a frontierei de stat este relevant doar în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei.

d) Locul săvârşirii infracţiunii, dat fiind specificul infracţiunii de trecere ilegală a frontierei de stat, poate fi orice loc situat pe frontiera statului. Dacă


infracţiunea se comite la punctele speciale de frontieră, ce nu sunt situate la linia de frontieră (aeroporturile), locul comiterii infracţiunii va fi cel unde este situat punctul de control.


A. Forme. Activitatea infracţională în cazul infracţiunii de trecere ilegală a frontierei de stat se poate prezenta în forma actelor pregătitoare, de executare (tentativa) şi în formă consumată. Actele preparatorii nu se pedepsesc. Tentativa infracţiunii prevăzute la art. 262 C.pen. se pedepseşte. Consumarea acestei infracţiuni are loc instantaneu, în momentul depăşirii liniei de demarcaţie a hotarului (graniţei) dintre România şi statele vecine. Până la trecerea (prin intrarea sau ieşirea din ţară) peste linia care separă ţara noastră de statele vecine, fapta nu are semnificaţie penală sau constituie tentativă. Momentul consumării infracţiunii este diferit, în funcţie de felul frontierei (terestră, aeriană, maritimă, fluvială etc.) şi de modalităţile concrete de săvârşire a faptei, astfel:

în cazul trecerii frontierei aeriene de stat, consumarea are loc în momentul decolării aeronavei care urmează a traversa frontiera de stat;

în cazul modalităţii paraşutării pe teritoriul României, consumarea are loc în momentul aterizării celui paraşutat;

în cazul deplasării cu o navă, consumarea are loc în momentul în care nava părăseşte portul, spre graniţa Românei;

când deplasarea se face cu alte mijloace de transport (tren, autovehicul etc.), consumarea are loc în momentul traversării graniţei terestre de stat.

B. Modalităţi. Infracţiunea de trecere ilegală a frontierei de stat este o infracţiune cu conţinut alternativ sub aspectul laturii sale obiective, întrucât sunt prevăzute în norma de incriminare două acţiuni alternative: intrarea, respectiv ieşirea în/din ţară. Astfel această infracţiune are două modalităţi simple: intrarea sau ieşirea în/din ţară prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat.

Modalităţile agravate ale acestei infracţiuni sunt prevăzute la art. 262 alin. (2) lit. a) şi b) C.pen. şi constau în trecerea ilegală a frontierei de stat în scopul sustragerii de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse ori a unei măsuri educative, privative de libertate sau dacă este săvârşită de către un străin declarat indezirabil ori căruia ia fost interzis în orice mod dreptul de intrare sau de şedere în ţară. Aceasta se deosebeşte de infracţiunea de trecere ilegală a frontierei de stat în forma de bază prin caracteristici specifice în legătură cu subiectul activ şi latura subiectivă a infracţiunii.

Pentru existenţa acestei variante trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii, şi anume:

să existe o hotărâre judecătorească prin care făptuitorul să fie condamnat la executarea unei pedepse ori a unei măsuri educative privative de libertate;


hotărârea să fie definitivă;

în cazul celei dea doua modalităţi agravate, subiectul activ să fie declarat indezirabil, adică să se constituie o măsură administrativă de autoritate, dispusă împotriva unui străin care a desfăşurat, desfăşoară ori există indicii temeinice că intenţionează să desfăşoare activităţi de natură să pună în pericol siguranţa naţională sau ordinea publică, măsură care se dispune de către procurorul anume desemnat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, la propunerea Autorităţii pentru străini sau a altor instituţii cu competenţe în domeniul ordinii publice şi siguranţei naţionale prin ordonanţă motivată ori ia fost interzis în orice mod dreptul de intrare sau de şedere în ţară.

C. Sancţiuni. Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat a României, în varianta tip, este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.

Pedeapsa aplicabilă pentru săvârşirea infracţiunii în formele agravante este închisoarea de la 1 la 5 ani.

Tentativa se pedepseşte şi în cazul modalităţii agravate a infracţiunii.

Nu sunt pedepsite însă actele preparatorii pentru niciuna dintre cele două modalităţi ale infracţiunii.

Sub aspect procedural, este de menţionat că acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, iar organele judiciare competente sunt cele de drept comun.

D. Cauză de nepedepsire

Art. 262 alin. (4) C. pen. prevede că fapta prevăzută la alin. (1) săvârșită de "o victimă a traficului de persoane sau de minori" nu se pedepsește.

Rezumat

Constituie ultraj, potrivit art. 257 C. pen., ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violențe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârșite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții. O primă modalitate agravată o constituie săvârşirea unei infracțiuni împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat ori asupra bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu. Dacă fapta privește un membru de familie al funcționarului public limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime. Infracţiunea este şi mai gravă când este comisă asupra unui polițist sau jandarm, aflat în


exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții. potrivit art. 258 alin. (1) C. pen., este incriminată folosirea fără drept a unei calităţi oficiale care implică exercițiul autorității de stat, însoţită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate. Cu aceeași pedeapsă se sancționează și fapta funcționarului public care continuă să exercite o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, după ce a pierdut acest drept conform legii. O variantă agravată o constituie faptele prevăzute în alin. (1) sau (2) care au fost săvârșite de o persoană care poartă, fără drept, uniforme sau semne distinctive ale unei autorități publice. Sub denumirea de uzurparea de calități oficiale este incriminată în art. 258 alin. (1) C. pen. folosirea fără drept a unei calităţi oficiale care implică exercițiul autorității de stat, însoţită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate. Cu aceeași pedeapsă se sancționează în alin. (2) și fapta funcționarului public care continuă să exercite o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, după ce a pierdut acest drept conform legii. O variantă agravată o constituie faptele prevăzute în alin. (1) sau (2) care au fost săvârșite de o persoană care poartă, fără drept, uniforme sau semne distinctive ale unei autorități publice. Potrivit art. 260 C. pen., ruperea de sigilii constă în fapta de înlăturare ori distrugere a unui sigiliu legal aplicat. Fapta prezintă o gravitate sporită când ruperea de sigilii este săvârşită de custode. Potrivit art. 262 C. pen. constituie infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat fapta de a intra sau a ieși din țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat a României. Fapta este mai gravă dacă a fost săvârșită: a) în scopul sustragerii de la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse ori a unei măsuri educative, privative de libertate; b) de către un străin declarat indezirabil ori căruia i-a fost interzis în orice mod dreptul de intrare sau de ședere în țară. Dacă însă fapta a fost săvârșită de o victimă a traficului de persoane sau de minori, nu se pedepsește. Tentativa se pedepsește.

Teste de autoevaluare

1. Pentru subiectul pasiv al infracţiunii de ultraj se cere:a) să fie un funcţionar public, reprezentant al autorităţii;b) să fie un funcţionar public, care îndeplineşte o funcţie ce implică

exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții;

c) să fie un funcţionar public, aflat în exerciţiul funcţiunii.

2. Dacă vătămarea integrităţii corporale se săvârşeşte asupra unui poliţist pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, aceasta va constitui:

a) infracţiunea de vătămare corporală;b) infracţiunea de ultraj;c) tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav.


3. În cazul infracţiunii de uzurpare de calităţi oficiale, elementul material se realizează prin:

a) folosirea fără drept a unei calităţi oficiale care implică exercițiul autorității de stat;

b) folosirea fără drept a unei calităţi oficiale care implică exercițiul autorității de stat, însoţită de îndeplinirea unui act legat de acea activitate;

c) folosirea fără drept a unei calităţi oficiale care implică exercițiul autorității de stat, urmată de îndeplinirea unui act legat de acea activitate.

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare

1.b; 2.b; 3.b,c.

Lucrare de verificare

Redactează un eseu structurat pe 60-70 rânduri (12 Times New Roman la 1,5 rânduri), în care să dezvolţi, pe lângă idei şi informaţii din alte surse, următoarele intercondiţionări:

- compară ultrajul cu uzurparea de calități oficiale;- care sunt principalele caracteristici ale infracțiunii de trecerea

frauduloasă a frontierei de stat;- compară ruperea de sigilii cu ultrajul;

N.B.: Lucrarea va fi transmisă tutorelui în termen de 7 zile de la data anunţului de executare a ei, iar rezultatul evaluării îţi va fi comunicat prin acesta sau prin platforma e-learning.

Bibliografie minimală

Dongoroz, Vintilă; Kahane, Sigfrids.a. (2003). Explicaţii teoretice ale Codului penal român.vol. III. Bucuresti: EdituraAcademiei, pp. 3-60.

Vasiliu, Teodor, Pavel, Doru s.a. (1976; 1977).Codul penal al României – comentat si adnotat. vol. II. Bucureşti: Stiinţifică si Enciclopedică, pp. 7-52.

Boroi, Alexandru (2008). Drept penal. Partea specială. Bucureşti: All Beck, pp. 290-309.

Boroi, Alexandru; Gorunescu, Mirela & Muraru, Mihaela (2004). Dicţionar de drept penal. Bucureşti: Editura All Beck.

Bibliografie (de elaborare a cursului)

LEGISLAŢIE

1. Constituţia României,1991, modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr.429/2003.

2. Codul penal român, intrat în vigoare la data de 01.01.1969, cu ultimele modificări şi completări:


- Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în M.Of. nr. 653/22 iulie 2005.

- Legea nr.278/2006pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi, publicată în M.Of. nr. 601/12 iulie 2006.

- O.U.G. nr.60/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi.

- Legea nr.337/2007 pentru completarea art. 195 din Codul penal.

- Legea nr.58/2008 pentru completarea art. 258 din Codul penal.

- O.U.G. nr.198/2008 privind modificarea şi completarea Codului penal.

DOCTRINĂ

Dongoroz, Vintilă; Kahane, Sigfrids.a. (2003). Explicaţii teoretice ale Codului penal român.vol. III. Bucuresti: Editura Academiei, pp. 3-60.

Vasiliu, Teodor, Pavel, Doru s.a. (1976; 1977).Codul penal al României – comentat si adnotat. vol. II. Bucureşti: Stiinţifică si Enciclopedică, pp. 7-52.

Boroi, Alexandru (2008). Drept penal. Partea specială. B ucureşti: All Beck, pp. 290-309.

Boroi, Alexandru; Gorunescu, Mirela & Muraru, Mihaela (2004). Dicţionar de drept penal. Bucureşti: All Beck.

Boroi, Al. (2006). Drept penal. Partea generală. Bucureşti: C.H. Beck.

JURISPRUDENŢĂ

Papadopol, V.; Popovici, M. (1977).Repertoriu alfabetic de practică judiciară în materie penală pe anii 1969-1975.Bucureşti: Ştiinţifică si Enciclopedică.

Papadopol, V.; Popovici, M. (1982).Repertoriu alfabetic de practică judiciară în materie penală pe anii 1976-1980. Bucureşti: Ştiinţifică şi Enciclopedică.

Papadopol, V.; Daneş, Şt. Repertoriu alfabetic de practică judiciară în materie penală pe anii 1981-1985. Bucureşti: Ştiinţifică şi Enciclopedică.

Antoniu, G.; Brutaru,V. (2007).Revista de drept penal. Studii şi practică judiciară, 1994- 2007. Bucureşti: Hamangiu.

Culegeri de practică judiciară în materie penală.

ADRESE WEB

-www.cdep.ro

-www.scj.ro

-www.dsclex.ro

-www.avocatura.com

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.lista_mof?idp=14564

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.lista_mof?idp=15985

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=65789

Drept Penal Special an 3 Unitatea III

Documents

Transcript of Drept Penal Special an 3 Unitatea III