PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI PENAL

1. Notiune si consideratii generale

Prin principii fundamentale ale dreptului penal ntelegem acele reguli cu caracter general care cluzesc si strbat ntreaga reglementare juridic penal si care si gsesc reflectarea n institutiile si normele de drept penal. Au fost denumite principii fundamentale sau de baza, ntruct aceste reguli cu character general sunt direct si intim legate de institutiile cele mai importante ale dreptului penal: infractiunea, raspunderea penal si sanctiunile de drept penal. Pe baza acestor reguli cu caracter general, denumite principii fundamentale, este construit ntreg dreptul penal. Aceste principii de baz sau fundamentale sunt urmatoarele:

principiul legalittii

principiul democratismului;

principiul umanismului;

principiul egalitatii in fata legii penale;

principiul caracterului personal al rspunderii penale;

principiul individualizrii rspunderii penale si a pedepsei penal;

principiul echitatii sociale;

principiul internationalizmului;

principiul apararii sociale;

Distinctia dintre principiile fundamentale si alte principii speciale ale dreptului penal.Principiile enumerate, denumite de baza sau fundamentale, nu trebuie confundate cu alte principii, denumite speciale rspunderii, ale dreptului penal, care privesc si se refer la un cadru problematic mai restrns. Sunt considerate principii speciale cele referitoare la aplicarea legii penale n spatiu (al teritorialittii, al personalittii, al realittii, al universalittii), la aplicarea legii penale n timp (al activittii, al neretroactivittii, al retroactivitatii, al aplicarii legii penale mai favorabile, al aplicarii legii penale temporare). n doctrin, nu exist o delimitare fix, matematic a principiilor fundamentale. Unii autori concep si trateaz ca principii fundamentale numai unele dintre principiile mai sus enuntate, alti autori admit si trateaz ca principii fundamentale si altele dect cele enuntate.Trebuie remarcate ns nu numai existenta incontestabil a acestor principii fundamentale, dar si faptul c aceste principii alctuiesc un adevrat sistem care st la baza intregului drept penal. Aceast realitate a unui sistem al principiilor de baz ale dreptului penal este unanim admis n doctrina de specialitate. n conceptia noastr, acest sistem este alcatuit din principiile fundamentale mai sus enumerate. Totalitatea acestor principii, constituite n sistem, exprim si reflect politica penal a statului nostru si delimiteaza dreptul penal de celelalte ramuri ale dreptului. Studiul si cunoasterea acestor principii fundamentale sunt de mare interes teoretic si practic. Interesul si importanta teoretic rezid n aceea c aceste principii caracterizeaz dreptul penal ca o ramura distinct a stiintelor juridice si ofer grija unor criterii stiintifice de cunoastere si apreciere a dreptului penal, precum si de diferentiere a acestuia n raport cu alte ramuri de drept. Sub aspect practic, studiul si cunoasterea principiilor de baza ale dreptului penal rspund necesittii unei corecte si juste orientri n activitatea de interpretare si aplicare n viat de zi cu zi a normelor penale. Realizarea scopului de baz al dreptului penal al Republicii Moldova ocrotirea vieii i sntii persoanei, a drepturilor i libertilor cettenilor, aprarea proprietii, a ornduirii sociale a statului, a sistemului politic i a celui economic, precum i ntregului sistem de drept contra atentatelor criminale se asigur n baza principiilor dreptului penal, adic n baza acelor elemente fundamentale n corespundere cu care se constitute ntregul sistem de drept penal i se promoveaz politica juridico-penal. Principiile juridice snt corelate, de regul, cu ideile, orientrile de baz, cu ajutorul crora se stabilesc relaiile sociale. Desigur, orice principii juridice se deduc iniial din contiina juridic, deoarece contiina juridic servete drept baz pentru elaborarea normelor de drept. Ulterior, fiind fixate n normele dreptului, ele devin juridic viabile i pline de coninut.

Principiile dreptului nu numai reflect ideile care domin n societate cu privire la problemele dreptului, dar i formuleaz unele cerine adresate participanilor la relaiile juridice: judecatori, procurori, anchetatori, avocai, inculpai, victim, reclamant, rspunztor. n legtur cu aceasta, principiile dreptului nu snt o reprezentare pasiv a relaiilor i nu snt nite doctrine abstracte, ci un mijloc important de reglementare a relaiilor de drept.

n noua lege penal a Republicii Moldova, ntrat recent n vigoare, pentru prima data au fost ntroduse cinci articole (3-7) n care snt formulate principiile dreptului penal al rii: principiul legalitii, principiul umanismului, principiul democratismului, principiul caracterului personal al rspunderii penale, principiul individualizrii rspunderii penale si a pedepsei penale.

Examinarea principiilor fundamentale

Principiul legalittii incriminrii si a sanctiunilor de drept penala art 3 C.P a RM, revizuit, Nimeni nu poate fi declarat vinovat de svrirea unei infraciuni nici supus unei pedepse penale, dect n baza unei hotrri a instanei de judecat i n strict conformitate cu legea penal. Interpretarea extensiv defavorabil i aplicarea prin analogie a legii penale snt interzise.Esenta acestui principiu fundamental const n aceea c: o fapt, pentru a fi infractiune, trebuie s fie prevzut de lege; nimeni nu poate fi tras la rspundere penala pentru o fapt care n momentul svrsirii nu era prevzut ca infractiune; pedepsele si msurile ce se pot lua n cazul savrsirii infractiunilor nu pot fi decat cele prevzute de lege. Referitor la continutul notiunii de lege, trebuie s ne raportam la explicatia dat n art1 din actualul Cod penal, care arata ca "prin lege penala se intelege orice dispozitie cu caracter penal cuprinsa in legi sau decrete". Sub acest aspect, trebuie subliniat ca, potrivit art.1 C.P a RM , legile privitoare la infractiuni, pedepse si regimul executarii acestora pot fi adoptate numai de Parlament si numai prin legi organice. Unele cerinte ale principiului legalittii au fost identificate nc n Codul lui Hammurabi (secolul al XVIII-lea i.e.n.), n sensul c trebuie s existe legi clare care s defineasc faptele ce se pedepsesc si sanctiunile. Principiul legalittii a fost cunoscut si de jurisconsultii , n sensul ca nimeni nu trebuie pedepsit far ca mai nainte s existe o lege care s descrie faptele ilicite. Primul act legislativ n care gsim formulat principiul legalittii contra abuzurilor statului feudal a fost Magna Charta Libertatum, adoptata de regele Ioan far de tar, n Anglia, n anul 1215. Prima analiza filosofic si stiintifica a principiului legalitatii o gsim la juristul german Anselm Feuerbach, reprezentant ilustru al iluminismului german (1775-1833). In lucrarea sa Lehrbuch des Peintlichen Recht, este caracterizat pentru prima data principiul legalitatii, prin formulele latine cunoscute: nullum crimen sine poena legali; nulla poena sine lege. Este meritul lui Feuerbach de a fi precizat ca norm de incriminare are o functie de preventie generala, prin constrngerea psihologic pe care o exercita asupra destinatarilor legii penale, pe care i determin s respecte legea si s nu savarseasca fapte antisociale. El subliniaza ca, pentru ca legea s poat realiza aceasta constrngere, destinatarii legii trebuie s cunoasc dinainte care sunt faptele interzise si consecintele lor. n prezent, principiul legalittii este consacrat n toate constitutiile statelor si n toate legislatiile penale. El este consacrat si n Declaratia Universal a drepturilor omului (10 decembrie 1948), n Pactul international cu privire la drepturile politice si civile (15 decembrie 1966) si n Conventia Europeana a drepturilor omului (5 decembrie 1950).

poate lua o masura de siguranta ori o masura educativa neprevazuta de lege la data comiterii faptei." Dintr-o succinta analiza, rezulta urmatoarele: Primul alineat al art.2 reproduce, cu mici modificari neesentiale, prevederile textului art.2 din actualul cod in vigoare. Al doilea alineat este nou introdus si precizeaza anterioritatea legii penale si a sanctiunilor de drept penal, in raport cu momentul comiterii faptei, a aplicarii pedepsei si a luarii masurii de siguranta sau educative. O alta observatie este ca denumirea marginala a textului este mai cuprinzatoare decat in actuala reglementare in vigoare, pentru ca priveste nu numai legalitatea incriminarii si a pedepselor, dar si a celorlalte sanctiuni de drept penal (masurile educative si de siguranta). in concluzie, este de observat ca noul Cod penal, a carui punere in aplicare, cum am aratat, a fost amanata, formuleaza mai precis si mai complet principiul legalitatii penale.

Principiul democratismului

Acest principiu, desi nu are o consacrare expres, rezult implicit din intreaga reglementare a institutiilor cu care opereaz dreptul penal. n esent, principiul democratismului poate fi exprimat prin formularea ca toata reglementarea juridic penal exprim si reflect vointa si constiinta societtii romnesti si serveste interesele ntregii colectivitti. n baza acestui principiu, societatea, prin reprezentantii ei, alesi n puterea legiuitoare, vor incrimina numai acele fapte pe care membrii societatii, prin acesti reprezentanti, le calific drept infractiuni si tot ei vor stabili prin lege acele pedepse si msuri care exprim vointa si constiinta juridic a societtii. Sub acest aspect, n doctrina s-a subliniat, n mod justificat, c "intregul drept penal constituie o tabel de valori sociale care sunt aprate impotriva infractiunilor printr-o gam de masuri dictate de interese colective si de constiinta morala a intregii societati". Ca este asa rezulta chiar din art.2 din actualul Cod penal, care, prevazand scopul legii penale, enumera tocmai aceasta tabela de valori sociale, care reprezinta valori ale democratiei ce se refer la interese de ordin public, de ordin social, precum si la interese individuale legitime ale tuturor cetatenilor.

Principiul democratismului este declarat n Constitutia Republicii Moldova:Toti cettenii Republicii Moldova snt egali n fata legii, fr deosebire de ras nationalitate, apartenent politic, censul de avere sau starea social.

Conform art.5 CP care stipuleaz Persoanele care au svrit infraciuni snt egale n faa legii i snt supuse rspunderii penale fr deosebire de sex, ras, culoare, limb, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naional sau social, apartenen la o minoritate naional, avere, natere sau orice alt situaie. Aprarea drepturilor i intereselor unei persoane nu poate fi realizat prin nclcarea drepturilor i intereselor altei persoane sau a unei colectiviti.. Potrivit acestui principiu , persoanele care au svrsit infractiuni snt egali n fata legii penale care nu prevede imunitti sau privilegii pentru vreo categorie aparte de personae. Ei sunt supusi rspunderii penale fr deosebire de ras, sex, cularea,origine national sau social, limb, religie, opinii politic

Principiul umanismului

Principiul umanismului nu rezult nici el n mod expres din formularea unor texte ale Codului penal, ci, n mod implicit, din ntreaga reglementare a institutiilor dreptului penal. Acest principiu poate fi formulat n sensul c ntreaga activitate de reglementare penal, precum si cea de aplicare a legilor penale privesc omul, ca valoare suprem, chiar si atunci cnd acesta ajunge s fie infractor. Umanismul dreptului penal este reflectat n: valorile sociale, materiale si morale aparate prin normele de drept penal. Sub acest aspect, din enumerarea fcut de art. 4 din actualul Cod penal, ntreaga reglementare juridic are menirea s apere, n mod prioritar, persoana ca valoare suprem a societii, drepturile i libertile acesteia.

Legea penal nu urmrete scopul de a cauza suferine fizice sau de a leza demnitatea omului. Nimeni nu poate fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. rezult, n mod clar, c, ntre valorile aprate, omul ocup cel mai important loc, pentru ca el se regseste, individual sau colectiv, direct sau indirect, n fiecare dintre aceste valori; modul n care sunt incriminate faptele care vtm, prejudiciaz sau pun n pericol persoana uman;modul n care a fost reglementat noul sistem de pedepse, n cadrul cruia, asa cum se stie, au fost nlturate prevederea si aplicarea pedepsei cu moartea si s-au diversificat mijloacele de individualizare a pedepsei (sub acest aspect, sunt edificatoare noile institutii din noul Cod penal, referitoare la cazurile n care se poate renunta la aplicarea pedepsei ori se poate amna aplicarea pedepsei, precum si cele referitoare la pedepsele neprivative de libertate); reglementrile privind raspunderea penala a minorilor, n cazul crora au fost fixate praguri rationale de vrst pn la care minorii nu raspund penal si in privinta carora, atunci cand au varsta raspunderii penale, s-a prevazut un regim sanctionator special; gama larga a institutiilor si posibilitatilor de individualizare a sanctiunilor de drept penal, in raport de persoana autorului faptei;reglementarile referitoare la executarea pedepsei, care trebuie sa nu cauzeze suferinte fizice si nici sa injoseasca persoana condamnatului.Principiul egalitatii in fata legii penale

Sursa acestui principiu este de ordin constitutional. Astfel, potrivit Constitutia, "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari. Nimeni nu este mai presus de lege". Evident ca acest principiu are valabilitate cu privire la toate ramurile de drept. El are insa o certa si reala aplicare si in materia dreptului penal in ambele planuri: in activitatea de reglementare a legii penale, precum si in activitatea de aplicare a legii penale. Conform acestui principiu, nici in opera de legiferare si nici in cea de aplicare concreta a legii penale si, respectiv, de infaptuire a justitiei penale, nu pot exista imunitati sau privilegii care sa permita "inegalitati de tratament nejustificate de imprejurarile concrete ale cauzei penale si neintemeiate pe dispozitiile legii" in concret, toti cetatenii sunt egali in fata legii penale, iar atunci cand savarsesc infractiuni, toti infractorii raspund potrivit faptei si vinovatiei si nici unul nu este exceptat de la aplicarea legii penale. Situatiile de exceptie trebuie sa se intemeieze numai pe dispozitiile legii si sa fie bazate, in fiecare caz, pe imprejurari reale, cert dovedite si aratate expres de lege. Principiul potrivit caruia infractiunea este unicul temei al raspunderii penale Acest principiu este consacrat expres in Cod penal. Astfel, textul enuntat prevede ca infractiunea este singurul temei al raspunderii penale. Raspunderea penala, ca forma a raspunderii juridice, presupune obligatia persoanei care a savarsit o fapta ce prezinta pericol social, cu vinovatie si care este prevazuta de legea penala, sa suporte sanctiunile de drept penal prevazute de lege, precum si celelalte consecinte ce decurg din condamnare pentru fapta comisa, care constituie infractiune. Asadar, premisa raspunderii penale o reprezinta infractiunea. Dar, infractiunea este o categorie complexa, in structura careia se afla atat elemente obiective, materiale, constand in actiunea sau inactiunea prin care se realizeaza fapta, in urmarea produsa si in legatura de cauzalitate dintre actiune sau inactiune si rezultatul produs, cat si elemente subiective sau morale care demonstreaza atitudinea psihica a autorului, cu privire la fapta si urmarile ei. Din textul actualul Cod penal, strans si intim legate de aceluiasi text, rezulta cateva consecinte ale principiului potrivit caruia infractiunea este singurul temei al raspunderii penale. Acestea sunt urmatoarele: raspunderea penala nu poate fi antrenata daca se constata numai existenta vinovatiei. Concret, daca se dovedeste prin probe ca o persoana a luat hotararea de a savarsi o infractiune, ea nu poate fi trasa la raspundere penala, pentru ca simpla hotarare infractionala, care nu se materializeaza intr-o fapta periculoasa, nu se pedepseste. Pentru a interveni raspunderea penala, hotararea infractionala trebuie sa se concretizeze intr-o actiune sau inactiune, care sa produca un rezultat sau sa aiba aptitudinea de a produce un rezultat ori o stare de pericol; de asemenea, atunci cand este dovedita savarsirea unei fapte prevazute de legea penala (suprimarea vietii unei persoane, luarea unui bun din proprietatea altuia etc.), nu poate fi antrenata raspunderea penala decat daca din probe rezulta ca ea a fost savarsita cu forma de vinovatie prevazuta de lege (intentie sau culpa).Este posibil ca omorul sa fi avut loc in conditiile unei legitime aparari, iar bunul sa fi fost luat din proprietatea altuia fara intentia de insusire pe nedrept. Neexistand vinovatie, fapta nu mai are caracter penal sau nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii.

Codul lui Hammurabi (secolul al XVIII-lea i.e.n.)Acest principiu nu este consacrat expres printr-un text special, dar el rezulta din economia altor texte ale Codului penal. Codul penal prevede ca "pedeapsa se aplica infractorilor". De asemenea, Cod penal arata ca "la stabilirea pedepsei se va tine seama de persoana infractorului", text care impune aplicarea pedepsei numai autorului infractiunii. Potrivit acestui principiu, raspunderea penala are caracter personal. Ea incumba si revine exclusiv persoanei care, nesocotind obligatia de a respecta legea penala, prin savarsirea cu vinovatie a faptei prevazute de norma incriminatoare, a devenit subiect pasiv al raspunderii penale. in momentul savarsirii infractiunii, ia nastere raportul juridic de conflict dintre stat si infractor, in cadrul caruia statul are dreptul, dar si obligatia de a constata infractiunea, de a identifica autorul acesteia si de a-l trage la raspundere potrivit legii, iar infractorul are obligatia de a se supune constrangerii si de a raspunde, potrivit legii, pentru fapta comisa. Asadar, caracterul personal al raspunderii penale, spre deosebire de alte genuri de raspunderi (civila, Principiul caraeterului personal al rasputuderii penale

La art.6 CP esena acestui principiu este formulat dup cum urmeaz: persoana este supus rspunderii penale i pedepsei penale numai pentru fapta svrit cu vinovie, adic la rspundere penal poate fi tras numai persoana care a svrit cu intenie sau din impruden o fapt prejudiciabil prevzut de legea penal.

Aceasta nseamn c nici o fapt, svrit cu nevinovie, orict de grave consecine vor surveni, nu poate fi examinat ca infraciune.

Principiul "nu exist infraciune fr vinovaie" exclude incriminarea rspunderii pentru oricare, chiar i pentru cele mai grave, urimrile ale faptei svrite de persoana, dac ea nu este vinovat. Acest principiu presupune de asemenea responsabilitate personal, strict individual a persoanei fizice, responsabile, care a atins vrsta de la care legea prevede c ea poate fi tras la rspundere penal.ncriminarea faptei, al crui pericol social persoana nu l-a prevzut, nu putea i nici nu trebuia s-1 prevad, ar fi lipsit de orice scop educativ i preventiv i ar insemna de fapt trecerea pe poziii de incriminare obiectiv, ceea ce i are loc ntr-un ir de state din Occident (de exemplu, n 15.10 din Codul penal al statului New York se declar c dac infraciunea sau uncle particulariti ale ei insemnate nu dovedesc starea de vinovie a persoanei care a svrit infraciunea, o astfel de fapt se calific ca infraciune i pedeapsa survine fr vinovie). ns aceast modalitate de incriminare este strin teoriei i practicii noastre de combatere a criminalitii. Incriminarea subiectiv este cea mai elementar condiie pentru aprecierea politico-social just a comportamentului uman n genere i a celui infracional n parte. Principiul caracterului personal al rspunderii penale a fost inaintat impreun cu alte principii (egalitii n faa legii i judecii, umanismului, echittii sociale), n perioada revoluiei burgheze din Frana. Fiend o cucerire democrati, acesta are i o mare nsemntate politic, pentru c el exclude posibilitatea represiunilor n mas. Acest principiu a fost nclcat grosolan n anii '20-40 ai secolului al XX-lea n fosta URSS, cnd msurilor represive erau supui i membrii familiei celor condamnai pentru infraciunile politice. Rspunderea personal presupune, de asemenea, nu numai individualitatea fizic, ci i individualitatea psihic a persoanei. Adic, tinnd seama de acest principiu, persoana poate fi tras la rspundere penal cnd fapta prejudiciabil este nu numai rezultatul aciunilor "minilor ei", dar i produsul contiinei, al dorinei ei. Este imposibil a asigura justeea fr a respecta principiul caracterului personal al rspunderii. Totodat, nu putem vorbi despre rspunderea personal n cazul n care persoana, prin aciunea (inaciunea) sa, a cauzat un prejudiciu socialmente periculos, ns fr a-i da seama de caracterul infracional al faptei sale sau nu era capabil s contientizeze consecinele ei (din cauza factorilor obiective ori din cauza iresponsabilitii sau vrstei fragede). Pedeapsa pentru o astfel de persoan nu are nici un rost i este o absurditate (nonsens)

Principiul individualizarii sanctiunilor de drept penal

Acest principiu este impus de scopul pedepsei, care este cel de prevenire a savarsirii de noi infractiuni si, totodata, de reeducare a infractorului. Pentru realizarea acestui scop, este necesara o justa individualizare a pedepsei, in asa fel incat ea sa fie in masura sa descurajeze si sa previna savarsirea altor infractiuni si, totodata, sa fie apta sa-l corijeze pe infractor si sa-l redea reeducate societatii. Operatia de individualizare a sanctiunilor de drept penal este acea operatie de adaptare a sanctiunii in raport de fapta si persoana infractorului. Ea consta in alegerea sanctiunilor ca natura si durata, astfel incat sanctiunile sa fie in concordanta cu gradul de pericol social al faptei, cu persoana infractorului si cu circumstantele savarsirii infractiunii.

Alte principii ale dreptului penal

n literatura de specialitate snt specificate i alte principii ale dreptului penal, ca:Principiul echitii sociale. Dreptatea, ca categorie etic, presupune distribuirea echitaii a "bunului" i a "rului" ntre indivizii umani, fiind respectat coraportul dintre rolul oamemlor i stared lor social, dintre infraciune i pedeaps, dintre drepturi i obligaiuni. Dac exist o oarecare corelaie ntre caracteristicile de ordinul unu i doi, ea poate fi estimat ca dreptate, echitate, iar incoincidena lor ca nedreptate social.

Principiul echlttii sociale absoarbe n sine i alte principii de baz ale dreptului penal: legitatea, egalitatea cetenilor n faa legii penale, individualizarea rspunderii i pedepsei penale, inevitabilitatea rspunderii i pedepsei, principiu) umanismului etc. ns fie-care principiu n parte caracterizeaz un anumit aspect al dreptii n dreptul penal, far de care nu exist i nice nu poate exista dreptatea n sensul deplin al euvntului. Nu poate exista dreptate dac se incalc legea penal, principiile egalitii cetenilor n faa legii, al individualizrii rspunderii i pedepsei penale etc. Pedeapsa se aplic numai n baz legii, ins ea nu trebuie s depeasc limitele stabilite (s fie mai grea, mai severs sau, dimpotriv, mai blind, mai uoar); rsplata trebuie s fie dupd "merite".

Principiul internaionalismului. Referitor la dreptul penal, acest principiu presupune stabilirea rspunderii penale pentru atentatul la orinduirea social, sistemul politic i economic al unui stat strain.Aa, de exemplu, n Capitolul I din Partea Specials a Codului penal se prevede rspunderea i pedeapsa penal pentru un ir de infraciuni contra pcii i securitii omenirii, pentru infraciuni de rzboi, cum ar fi genocidal (art. 135), tratamente inumane (art. 137), inclcarea dreptului umanitar internaional (art.138), propaganda rzboiului (art.140), activitatea mercenarilor (art. 141), atacul asupra persoanelor sau instituiilor care beneficiaz de protecie internaional (art.142); n Capitolul X pentru fabricarea sau punerea n circulaie a banilor fali sau a titlurilor de valoare false (art.236), pentru contraband (art.248) i altele.La alin.(2) art.1 CP se declar nemijlocit c dispoziiile Codului penal "se aplic n conformitate cu prevederile Constituiei Republicii Moldova i ale actelor internaionale (cursiv LM.) la care Republica Moldova este parte. Dac exist neconcordane cu actele internaionale privind drepturile fundamentale ale omului, au prioritate i se aplic direct reglementrile internationale".Principiul juridico-penal al internaionalismului presupune, de asemenea, dreptul de azil, care, potrivt articolului 19 al Constituiei Republicii Moldova, se acord i se retrage cetenilor strini iapatrizi.CONCLUZIE: Importana practic a principiilor n dreptul penal poate fi analizat n dou sensuri. ntr-un sens, principiile dreptului penal asigur construcia unitar a sistemului de drept penal. n cel de-al doilea sens, principiile dreptului penal capat o dimensiune cognitiv contribuind n mod decisiv la cunoaterea sistemului dreptului penal. Astfel, putem constata importana deosebit a principiilor att n procesul de elaborare a dreptului penal, ct i n cel de aplicare a normelor juridice penale, n acest din urm caz, cunoaterea lor i cnofer interpretului un instrument tiinific preios de analiz.

Principiile de drept penal sunt niste idei conductoare ale coninutului tuturor normelor acestui drept.Principiile dreptului penal se regsesc n cadrul instituiilor dreptului penal: infraciunea, rspunderea penal, i pedeapsa penal. Principiile dreptului penal fie c sunt formulate expres n lege (de exemplu art. 3-7 din CP al RM), fie c se desprind din reglementarea instituiilor de baz ale dreptului penal.BIBLIOGRAFIA

I. Acte normative i de interpretare

1. Constituia Republicii Moldova, adoptat la 29.07.1994 // Monitorul Oficial al Republicii

Moldova. 1994. Nr. 1.

2. Codul Penal al Republicii Moldova, Legea nr. 985-XV din 18.04.2002 // Monitorul Oficial al

Republicii Moldova. 2002. Nr. 128-129.

3. Codul Penal al Republicii Moldova, (Adoptat de Sovietul Suprem al RSS Moldoveneti la

24.03.1961) // Vetile Sovietului Suprem al RSS Moldoveneti. 1961. Nr. 10.

Literatur selectiv

Barbneagr A., Berliba V., Gurschi C Codul penal comentat i adnotat. Chiinu:Cartier, 2005. 656 p.

Cernea E., Molcu E. Istoria statului i dreptului romnesc. Bucureti: Edit press Mihaela

Macari I. Drept penal al Republicii Moldova