referat penal DARE DE MITA

INFRACTIUNEA DE DARE DE MITA

Analiza comparativa intre Codul Penal in vigoare

si noul Cod Penal

Std. TUDOR ANCAANUL III - ID

FACULTATEA DE DREPT „SIMION BARNUTIU”

CUPRINS

Cap. 1 – Notiuni introductive.........................................................................................pag.3

Cap. 2 – Reglementarea infractiunii de luare de mita in cele doua Coduri Penale pag.4

Cap. 3 – Notiune si definitie...........................................................................................pag.4

Cap. 4 – Elementele constitutive ale infractiunii..........................................................pag.5

Cap. 5 – Consumarea şi tentativa..................................................................................pag.9

Cap. 6 – Sancţionare.......................................................................................................pag.9

Cap. 7 – Analizarea infractiunilor de coruptie din noul Cod Penal raportat la alte acte normative internationale..............................................................................................pag.10

Cap. 8 – Informaţii tehnice...........................................................................................pag.11

Cap. 9 – Concluzii.........................................................................................................pag.12

Bibliografie....................................................................................................................pag.13

FACULTATEA DE DREPT „SIMION BARNUTIU”ANUL III - ID

Std. TUDOR ANCA

2

1. Notiuni introductive

Elaborarea şi adoptarea unui nou Cod penal reprezintă un moment crucial în evoluţia legislativă a oricărui stat. Decizia de a se trece la elaborarea unui nou Cod penal nu este o simplă manifestare a voinţei politice, ci reprezintă, în egală măsură, un corolar al evoluţiei economico-sociale, dar şi a doctrinei şi jurisprudenţei.

Profundele transformări în plan politic, social şi economic, care au avut loc în societatea românească în cele aproape patru decenii care au trecut de la adoptarea Codului penal în vigoare, şi mai ales în perioada de după 1989, nu lasă loc pentru nicio îndoială în privinţa necesităţii adoptării unui nou Cod penal.

Pornind de la aceste premise, pentru elaborarea proiectului noului Cod penal a fost constituită în cadrul Ministerului Justiţiei o comisie formată din cadre didactice universitare, judecători, procurori, cu participarea reprezentanţilor Consiliului Legislativ.

Decizia elaborării unui nou Cod penal are la bază o serie de neajunsuri existente în actuala reglementare, neajunsuri evidenţiate atât de practică, cât şi de doctrină.

Astfel, actualul regim sancţionator penal reglementat de Codul penal în vigoare, supus unor frecvente intervenţii legislative asupra diferitelor instituţii, a condus la o aplicare şi interpretare neunitară, lipsită de coerenţă, a legii penale, cu repercusiuni asupra eficienţei şi finalităţii actului de justiţie.

Elaborarea unui nou Cod penal este cerută şi de necesitatea reaşezării în limite normale a tratamentului sancţionator. În acest sens, practica ultimului deceniu a demonstrat că nu mărirea exagerată a limitelor de pedeapsă este soluţia eficientă pentru combaterea criminalităţii.

Analiza Codului penal în vigoare pune în evidenţă un alt imperativ al noilor reglementări din partea specială, şi anume simplificarea pe cât posibil a textelor de incriminare, evitarea suprapunerilor între diferitele incriminări şi evitarea suprapunerilor cu textele părţii generale. Astfel, în cazul în care o circumstanţă este prevăzută în partea generală ca şi circumstanţă agravantă generală, ea nu mai trebuie reluată în conţinutul incriminărilor din partea specială, urmând a se aplica textul general.

Pentru asigurarea unităţii în reglementarea infracţiunilor este necesară includerea în conţinutul proiectului Codului penal a unor infracţiuni prevăzute în prezent în legi penale speciale şi care au o mai mare frecvenţă în practica judiciară (infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere, infracţiuni informatice, infracţiuni de corupţie etc.).

Astfel, în proiectul Codului penal trebuie introduse toate acele fapte incriminate în legi speciale, care merită în mod real o sancţiune penală, iar în aceste cazuri textul incriminator trebuie conceput astfel încât să se integreze organic în structura proiectului1.Răspunzând cerinţelor procesului de monitorizare al Comisiei Europene, proiectul are ca punct de plecare necesitatea elaborării unui nou Cod penal, care să preia elementele ce pot fi menţinute din Codul în vigoare şi din Legea nr. 301/2004 şi să le integreze pe baza unei concepţii unitare alături de elemente preluate din alte sisteme de referinţă dar şi din reglementările adoptate la nivelul Uniunii Europene pentru realizarea spaţiului de libertate, securitate şi justiţie.Proiectul noului Cod penal urmăreşte îndeplinirea următoarelor obiective: 1. crearea unui cadru legislativ coerent în materie penală, cu evitarea suprapunerilor inutile de norme în vigoare existente în actualul Cod penal şi în legile speciale;1 www.just.ro – Expunere de motive


Std. TUDOR ANCA

3

http://www.just.ro/

2. simplificarea reglementărilor de drept substanţial, menită să faciliteze aplicarea lor unitară şi cu celeritate în activitatea organelor judiciare; 3. asigurarea satisfacerii exigenţelor decurgând din principiile fundamentale ale dreptului penal consacrate de Constituţie şi de pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte; 4. transpunerea în cadrul legislativ penal naţional a reglementărilor adoptate la nivelul Uniunii Europene; 5. armonizarea dreptului penal material român cu sistemele celorlalte state membre ale Uniunii Europene, ca o premisă a cooperării judiciare în materie penală bazată pe recunoaştere şi încredere reciprocă.*

Prin atingerea obiectivelor menţionate se va realiza racordarea legislaţiei penale naţionale la exigenţele contemporane ale principiilor fundamentale ale dreptului penal.

De asemenea, în plan social, simplificarea reglementărilor de drept substanţial, coroborată cu modificările preconizate în proiectul Codului de procedură penală, ar trebui să conducă la asigurarea previzibilităţii legii penale, precum şi la creşterea încrederii generale în actul de justiţie penală.

Guvernul României a aprobat in data de 7 iulie 2010, la propunerea Ministerului Justiţiei, proiectul de lege pentru punerea în aplicare a Codului penal (Legea nr. 286/2009).

2. Reglementarea infractiunii de dare de mita in cele doua Coduri Penale

In noul Cod Penal, infractiunea este incriminata in TITLUL V - Infracţiuni de corupţie şi de serviciu, Capitolul I, art. 289.

În Capitolul I, la stabilirea conţinuturilor infracţiunilor de corupţie s-au avut în vedere, pe de o parte, reglementarea acestor fapte în Codul penal în vigoare, iar pe de altă parte, dispoziţiile din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cele produse prin Legea nr. 161/2003, fără a fi aduse modificări semnificative de fond.

Darea de mită, în noul Cod Penal, este incriminată într-o variantă tip, care are un conţinut apropiat de cel din Codul penal în vigoare. Cu toate acestea, se introduce un nou articol care face referire la calitatea persoanei care primeste mita, respectiv o alta persoana decat cele prevazute la art.175 (functionar), aceasta situatie reprezentantd o cauza de atenuare a pedepsei.

De asemenea, ca urmare a ratificării de către România a Protocolului adiţional la Convenţia penală a Consiliului Europei privind corupţia (Legea nr. 260/2004) s-a impus completarea cadrului infracţiunilor de corupţie cu o prevedere referitoare la extinderea normelor penale respective în privinţa faptelor de dare şi luare de mită comise de persoanele implicate în soluţionarea litigiilor pe cale de arbitraj intern sau internaţional (art. 2 - 4 din Protocol).

3. Notiune si definitie

Noţiunea reglementării şi incriminării acestei fapte este de a preveni şi combate corupţia unor funcţionari (sau alţi salariaţi) care periclitează grav normala evoluţie a relaţiilor de serviciu precum şi prestigiul organizaţiilor de stat.


Std. TUDOR ANCA

4

Conform Codul Penal in vigoare, darea de mita este definita ca fiind promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile şi scopurile aratate în art. 2542.

Noul Cod Penal incrimineaza aceeasi infractiune astfel: promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condiţiile arătate în art. 2883.

Se poate observa astfel ca noul Cod Penal nu a adus nicio modificare in ceea ce priveste incriminarea acestei fapte, promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase fiind savarsite tot in conditiile prevazute la infractiunea de luare de mita. Cu toate acestea, analizand prevederile art. 288 din noul Cod Penal observam ca scopul urmarit de catre mituitor este si acela ca functionarul mituit sa urgenteze îndepliniriea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, acest scop nefiind prevazut in actualul Cod Penal.

Astfel, forma propusă în Proiect este mai largă, acoperind toate situaţiile în care o persoană ofera mita în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle de serviciu, sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri ale unui functionar.

4. Elementele constitutive ale infractiunii

2.1. Obiectul juridic special

Darea de mita, indiferent de actul normativ de incriminare, are ca obiect juridic special relatiile sociale referitoare la buna desfasurare a activitatii de serviciu.

2.2. Obiectul material

Ca si celelalte infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul, darea de mita este lipsita, de regula, de un obiect material. Totusi, daca actiunea faptuitorului priveste in mod direct un bun, infractiunea are si un asemenea obiect, constand in bunul respectiv (de ex, faptuitorul da un bun). Exista opinia ca obiectul material al darii de mita este constituit din prestatia mituitorului4.

2.3. Subiectul a.Subiect activ

Atat in Codul Penal in vigoare, cat si in noul Cod Penal subiectul activ nu este determinat, putand fi orice persoana.

b.Subiect pasiv

Subiectul pasiv general este statul ale carei interese sunt lezate prin savarşirea faptelor, iar subiect pasiv special este, intotdeauna, organizatia de stat sau obşteasca in a carui serviciu se afla functionarul care primeste mita.

2 Art. 255 alin.1 din C.pen. in vigoare3 Art.289 alin.1 din noul Cod Penal4 www.scribd.ro


Std. TUDOR ANCA

5

2.4. Latura obiectivă

Elementul material al infractiunii prevazute de art. 255 din actualul Cod Penal, dar si de art. 289 din noul Cod Penal se poate realiza in trei variante normative: promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, functionarului in modurile aratate si cu scopurile prevazute de lege.

Promisiunea reprezinta aranjamentul, fagaduiala, obligatia pe care si-o asuma o persoana fata de un functionar, de a-i remite in viitor – intr-un termen determinat sau nedeterminat – o suma de bani sau alte foloase5. Promisiunea poate fi facuta verbal sau in scris, poate sa fie expresa sau implicita ori aluziva. Dar, chiar daca foloasele promise nu sunt determinate sub aspectul cantitatii si calitatii, promisiunea trebuie sa fie serioasa si nu vaga ori imposibil de realizat6. Pentru realizarea elementului obiectiv al infractiunii, promisiunea, indiferent de modul in care ar fi facuta, trebuie sa ajunga la cunostinta destinatarului, insa nu se cere ca functionarul caruia ii este adresata sa înteleaga exact despre ce estevorba. Altfel, ar însemna ca vinovatia celui ce promite trebuie înlaturata numai pentru ca un functionar nu pricepe ce i se cere cu toate ca i se face o promisiune clara. De altfel, promisiunea nu implica neaparat actul corelativ al acceptarii sau nerespingerii, ea fiind, in principiu, act unilateral al celui care urmareste sa corupa pe functionar7.

Oferirea consta in actiunea mituitorului de a propune functionarului sa-i dea bani ori alte foloase, însotita de prezentarea acestora sau de punerea lor la dispozitia acestuia, daca va actiona in scopurile prevazute. Oferta trebuie sa fie precisa, neechivoca si sa ajunga la cunostinta functionarului indiferent de modurile in care este realizata8. Pentru existenta elementului material al laturii obiective a infractiunii in acesta modalitate, ca si in aceea a promisiunii, nu este necesar ca oferta mituitorului sa fie acceptata de catre functionar. Refuzul functionarului de a accepta oferta este lipsit de relevanta pentru existenta infractiunii de dare de mita, neconstituind o componenta a acesteia13. Astfel, s-a decis ca întruneste elementele infractiunii de dare de mita fapta unei persoane care a pus pe biroul unui expert un plic continând o suma de bani, afirmând ca reprezinta multumirea pentru expertiza ce urma a fi efectuata a doua zi, iar la refuzul acestuia, a plecat fara sa-si ridice plicul9.

S-a mai sustinut, pe buna dreptate, ca oferta trebuie sa porneasca din initiativa mituitorului, sa fie voluntara si spontana10. Desigur, oferta poate fi precedata de promisiune, dar, in acest caz, infractiunea se consuma odata cu formularea promisiunii. Deosebirea „oferirii” de „promisiune” a fost considerata imprecisa. Oferirea difera totusi de promitere prin aceea ca se realizeaza intr-un viitor mai apropiat.

In plus, ceea ce caracterizeaza oferta este prezentarea banilor sau foloaselor ce constituie obiectul mitei. Prin urmare, oferta nu este afectata de vreun termen. Spre deosebire de oferta, promisiunea priveste sume de bani sau foloase viitoare, in sensul ca nu sunt prezentate sau puse la dispozitia functionarului in momentul formularii sale; ea este afectata de un termen oarecare.

Darea de bani sau alte foloase consta in actiunea mituitorului de a înmâna, a preda celui mituit aceste valori; ea implica, in mod necesar, actiunea corelativa a celui mituit de a le primi. Este 5 C. Bulai, A. Filipas, C. Mitrache – Institutii de drept penal.Curs selectiv pentru licenta 2006-2007 Ed. Trei Bucuresti 2006 pg. 4496 V. Dobrinoiu – Coruptia in dreptul penal roman Ed. Atlas Lex Bucuresti 1995, pag. 2157 Trib. Suprem dec.pen. nr. 1357/1965 in CD pg. 3568 H.Diaconescu - Infractiunile de coruptie si cele asimilate sau in legatura cu aceasta Ed. AllBeck Bucuresti 2004 pg. 809 Trib. Judetean Cluj, dec. pen. nr. 23/1976 citata de V. Dobrinoiu op.cit. pg. 21810 V. Dobrinoiu op. cit. pg. 216


Std. TUDOR ANCA

6

indiferent daca banii sau folosul au fost dati din proprie initiativa sau cedând solicitarilor functionarului. Codul penal român nu prevede ca modalitate de savâraire a infractiunii de dare de mita si simpla acceptare a pretentiei functionarului. Evident, o asemenea acceptare a cererii functionarului, neconcretizata intr-o actiune consecutiva de dare, ar fi echivoca si nu ar prezenta pericol social.

Pentru întregirea laturii obiective a infractiunii de dare de mita este necesara îndeplinirea unor conditii.

Prima conditie consta in aceea ca promisiunea, oferirea sau darea sa aiba ca obiect bani sau alte foloase.

A doua conditie este ca banii sau foloasele promise, oferite sau date sa fie necuvenite, sa nu fie datorate potrivit legii, deci sa aiba caracter de retributie, sa constituie plata sau rasplata in vederea efectuarii unui act determinat, aratat in mod explicit. Foloasele sunt necuvenite si atunci când se promite, se ofera, se da peste ceea ce este datorat.

In cazul primei modalitati de realizare a elementului material (promisiunea), darea efectiva a mitei poate avea loc si dupa îndeplinirea actului de serviciu solicitat, deoarece infractiunea s-a consumat odata cu formularea promisiunii.

Alta conditie este aceea ca actul pentru a carui îndeplinire, neîndeplinire etc., subiectul activ promite, ofera sau da bani ori alte foloase sa fie un act privitor la îndatoririle de serviciu ale functionarului ori un act contrar acestor îndatoriri. Cu siguranta, nu va exista dare de mita atunci când functionarul caruia i s-a promis, oferit sau dat foloasele nu are competenta de a efectua actul in vederea caruia particularul a comis fapta. In acest sens s-a decis ca nu constituie infractiune de dare de mita fapta unei persoane de a oferi o suma de bani secretarului tehnic al unei comisii pentru solutionarea litigiilor de munca, in vederea obtinerii unei solutii favorabile, întrucât secretarul tehnic al acestei comisii nu face parte din compunerea comisiei. Spre deosebire de darea de mita pentru a carei existenta promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase trebuie savarsite pentru a-l determina pe functionar sa îndeplineasca, sa nu îndeplineasca ori sa întârzie îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau sa faca un act contrar acestor îndatoriri, in cazul infractiuni prevazute si pedepsite de art. 82 din legea 78/2000 aceleasi actiuni definind elementul material al laturii obiective au in vedere numai îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu. Intârzierea îndeplinirii de catre functionar a unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri nu mai sunt prevazute in categoria obiectivelor pentru a caror realizare se promite, ofera sau se dau bani ori alte foloase si care determina existenta laturii obiective a infractiuni examinate.

Excluderea acestor doua obiective din categoria celor vizate prin promisiunea, oferirea, darea de mita, ca elemente ale laturii obiective a infractiuni poate fi rezultatul unei omisiuni a legiuitorului dar poate exprima si vointa acestuia11.

O ultima conditie semnalata in literatura juridica este ca promisiunea de bani sau alte foloase sa fie serioasa. Seriozitatea promisiunii, oferirii sau darii de bani ori alte foloase sta nu numai in modul in care sunt facute ci si in aptitudinea lor de a corupe. Ele sunt serioase numai daca au aptitudinea, capacitatea de a corupe.

Legea nu cere existenta unei anumite proportii, unei anumite echivalente intre sumele de bani ori alte foloase, pe de o parte si actul, serviciile functionarului pe de alta parte, dar impune ca acestea sa aiba aptitudinea de a corupe, sa fie serioase. Stabilirea , determinarea seriozitatii,

11 H. Diaconescu op.cit. pg. 154


Std. TUDOR ANCA

7

aptitudinii de a corupe, a actiunii faptuitorului reprezinta prerogativa procurorului in faza de urmarire penala si a judecatorului in faza judecatii.

Urmarea imediata a infractiuni consta in starea de pericol creata pentru normala si buna desfasurare a activitatii institutiilor, organelor de stat, serviciilor publice sau a altor agenti economici, pentru corectitudinea functionarului in exercitarea atributiilor de serviciu. Starea de pericol, urmarea socialmente periculoasa, apare in momentul in care mituitorul promite, ofera sau da functionarului bani sau alte foloase in schimbul serviciilor acestuia, a actiunii prestate de el, neconditionat de faptul daca aceasta s-a realizat sau nu.

Între fapta savarsita si rezultat trebuie sa existe o legatura de cauzalitate, in sensul ca tocmai activitatea de promitere, oferire sau dare de mita a creat starea de pericol pentru activitatea institutiilor amintite. Daca o asemenea stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite este urmarea altor cauze (incompetenta, superficialitatea functionarului), atunci nu se mai poate vorbi de un raport de cauzalitate specific infractiuni analizate, ci eventual unul specific altor infractiuni (de exemplu, neglijenta in serviciu)12.

2.5 Latura subiectiva

Sub aspect subiectiv, infractiunea de dare de mita se comite numai cu intentie directa13. Din punctul nostru de vedere, nu poate fi imaginata ipoteza in care mituitorul nu urmarese crearea starii de pericol pentru relatiile sociale de serviciu ci accepta doar acest deznodamânt atâta timp cât stie ca banii, sau foloasele pe care le promite, le ofera sau le da unui functionar nu i se cuvin acestuia ci reprezinta o retributie. El are reprezentarea pericolului creat pentru activitatea organizatiilor de stat, etc. precum si a inevitabilitatii producerii acestui rezultat.

Împartim opinia potrivit careia intentia in cazul darii de mita este calificata de scop, chiar daca textul de lege foloseste acest termen intr-un mod care poate crea ambiguitati. Asa cum s-a aratat in doctrina14, prin scop ca element al continutului subiectiv al infractiuni se întelege „finalitatea urmarita prin savarsirea faptei, obiectivul propus si reprezentat de faptuitor ca rezultat al actiunii sau inactiunii sale”. Daca mobilul faptei face sa apare in constiinta faptuitorului necesitatea unei anumite activitati de natura sa satisfaca impulsul intern, scopul presupune reprezentarea clara a rezultatului acelei activitati însotita de dorinta atingerii sale.

Cu toate ca potrivit art. 255 al. 1 C.p. promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase trebuie realizata in modurile si scopurile aratate in art. 254 C.p., este evident ca scopurile celor doi participanti la infractiunea bilaterala (mituitul si mituitorul) nu sunt comune, dupa cum intr-un contract de drept privat acordul cocontractantilor nu semnifica identitatea ori suprapunerea scopurilor lor. Scopul fiecaruia este ca, in urma propriei prestatii, sa obtina o contraprestatie. Asadar, pentru mituit scopul este sa obtina un avantaj material sau alt folos, în vreme ce pentru mituitor scopul este îndeplinirea, neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii ori efectuarea unui act contrar îndatoririlor de serviciu de catre functionar.

Între latura obiectiva si latura subiectiva a infractiuni trebuie sa existe o deplina concordanta, in sensul ca fapta, in materialitatea ei trebuie sa prezinte toate trasaturile infractiuni si, totodata, faptuitorul sa fi avut reprezentarea acelor trasaturi, adica sa-si fi dat seama ca savârseste acea infractiune. Altfel, ne aflam fie in fata unei erori de fapt asupra unei împrejurari esenaiale

12 V. Dobrinoiu op. cit. pg. 22113 T. Toader Drept penal roman. Pertea speciala Casa de editura si presa „Sansa” Bucuresti 1994 pg. 35014 C.Bulai, A. Filipas, C. Mitrache op.cit. pg. 45


Std. TUDOR ANCA

8

pentru existenta infractiuni, fie in fata unei fapte putative – situatii ce exclud caracterul penal al faptei.

5.Consumarea şi tentativa

Fapta este pe deplin consumată odată cu realizarea oricăruia din modalităţile normative ale elementului material. Intrarea autorului în posesia folosului necuvenit are relevanţă, din punct de vedere al consumării faptei, numai în ceea ce priveşte modalitatea darii, potrivit Codului Penal in vigoare. Inţelegerea făptuitorului cu mituitul în sensul unei ulterioare obţineri a folosului material, efectuată înainte sau în timpul realizării actului de serviciu, face ca să existe infracţiunea în formă consumată.

Tentativa nu se pedepseşte, nefiind posibilă la această infracţiune.

6.Sancţionare

Actualul Cod Penal prevede pentru infractiunea prev. de art.255, alin.1 pedeapsa cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Analizand noul Cod Penal, observam o diminuare a pedepsei, infractiunea fiind sanctionata cu inchisoarea de la unu la 5 ani. Mai mult decat atat, art.289 alin.(2) din noul Cod Penal prevede o forma atenuata a infractiunii sancţionand infracţiunea de luare de mită, dacă a fost săvârşită în legătură cu o altă persoană decât cele arătate în art. 175. În această categorie sunt incluşi, spre exemplu, profesorii, medicii etc.

Conform alin. (4), coroborat cu art.254, alin. (3), banii sau alte valori care au făcut obiectul darii de mită se confiscă, iar dacă nu se găsesc condamnatul este obligat la plata echivalentului în bani. Nu pot fi confiscate decât bunurile remise în mod efectiv făptuitorului, acesta nu poate fi obligat la plata echivalentului unor bunuri pe care doar le-a promis, sau au fost promise.

Observam o asemanare intre cele doua Coduri este reprezentata de reglementarea privind confiscarea banilor, valorilor sau oricaror alte bunuri date de catre mituitor. In ceea ce priveste confiscarea speciala, noul Cod Penal va avea urmatorul cuprins15: (1) Sunt supuse confiscării speciale: a) bunurile produse prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală; b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor; c) bunurile folosite, imediat după săvârşirea faptei, pentru a asigura scăparea făptuitorului sau păstrarea folosului ori produsului obţinut, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor; d) bunurile care au fost date pentru a determina săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală sau pentru a răsplăti pe făptuitor; e) bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzută de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia; f) bunurile a căror deţinere este interzisă de legea penală.15 Art. 112 din noul Cod Penal - Confiscarea specială


Std. TUDOR ANCA

9

(2) În cazul prevăzut în alin.(1) lit.b) şi c), dacă valoarea bunurilor supuse confiscării este vădit disproporţionată faţă de natura şi gravitatea faptei, se dispune confiscarea în parte, prin echivalent bănesc, ţinând seama de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce şi de contribuţia bunului la aceasta. Dacă bunurile au fost produse, modificate sau adaptate în scopul săvârşirii faptei prevăzute de legea penală, se dispune confiscarea lor în întregime.

(3) În cazurile prevăzute la alin.(1) lit. b) şi c), dacă bunurile nu pot fi confiscate întrucât nu aparţin infractorului, iar persoana căreia îi aparţin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se va confisca echivalentul în bani al acestora, cu aplicarea dispoziţiilor alin. (2).

(4) Dispoziţiile alin. (1) lit. b) nu se aplică în cazul faptelor săvârşite prin presă. (5) Dacă bunurile supuse confiscării potrivit alin.(1) lit.b) - e) nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa valorii acestora. (6) Se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea bunurilor supuse confiscării precum şi bunurile produse de acestea, cu excepţia bunurilor prevăzute în alin.(1) lit.b) şi c).

O alta asemanare intre cele doua acte normative este cauza care inlatura caracterul penal al faptei, prevazuta la art.255 alin. (2) din actualul Cod penal, respectiv art. 289 alin. (3) din noul Cod Penal, ambele prevazand ca fapta nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita.

Totodata, actualul Cod Penal prevede la art. 255 alin. (3) o cauza de nepedepsire, in cazul in care mituitorul denunţa autoritaţii fapta mai înainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru acea infracţiune, prevedere regasita si in noul Cod Penal, la art. 289, alin. (4)

7. Analizarea infractiunilor de coruptie din noul Cod Penal raportat la alte acte normative internationale

Infracţiunile de corupţie, cuprinse în Capitolul I al Titlului V, au fost elaborate având în vedere pe de o parte, reglementarea acestor fapte în Codul penal în vigoare, iar pe de altă parte, dispoziţiile din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cele produse prin Legea nr. 161/2003 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

Reglementarea propusă în proiectul noului Cod penal a avut în vedere analizarea legislaţiei statelor europene. Astfel, au fost analizate prevederile privind infracţiunile de corupţie prezente în următoarele acte normative: 1. Codul penal german 2. Codul penal finlandez 3. Codul penal suedez 4. Codul penal portughez 5. Codul penal estonian 6. Codul penal provizoriu al provinciei Kosovo, elaborat de către Misiunea de Administraţie Interimară a Organizaţiei Naţiunilor Unite în Kosovo (UNMIK/REG/2003/25 Official Gazette 6 July 2003).

Din analiza legislaţiei comparate menţionată mai sus, se poate observa că pedepsele propuse de proiectul noului Cod penal pentru infracţiunile de luare şi dare de mită sunt în concordanţă cu cele existente în Germania (maxim 5 ani închisoare), Finlanda (maxim 2 ani, în varianta tip şi


Std. TUDOR ANCA

10

maxim 4 ani închisoare pentru varianta agravată), Estonia (maxim 3 ani, în varianta tip şi maxim 5 ani închisoare pentru varianta agravată, în cazul dării de mită şi maxim 5 ani, în varianta tip şi maxim 10 ani închisoare pentru varianta agravată, în cazul luării de mită ), Suedia ( închisoare până 2 ani în cazul infracţiunilor de dare de mită şi luare de mită şi închisoare de până la 6 luni în cazul infracţiunii privind aceptarea de foloase necuvenite), Portugalia ( închisoare de la 6 luni la 1,2,5 sau 8 ani), precum şi în Kosovo (maxim 5 în cazul luării de mită şi maxim 3 ani în cazul dării de mită)16.

De asemenea, pentru redactarea textelor, au fost avute în vedere şi următoarele instrumente internaţionale :- Convenţia penală privind corupţia, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, ratificată de România, prin Legea nr. 27/2002.- Protocolului adiţional la Convenţia penală a Consiliului Europei privind corupţia, ratificată de România, prin Legea nr. 260/2004.- Decizia-cadru 2003/568/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind combaterea corupţiei în sectorul privat, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 192 din 31 iulie 2003.

8.Informaţii tehnice

La nivelul Ministerului Justiţiei au fost constituite două comisii de redactare pentru elaborarea legilor de punere în aplicare a noilor coduri substanţiale – Codul civil şi Codul penal – din acestea făcând parte, pe lângă experţi din cadrul Ministerului Justiţiei, şi teoreticieni şi practicieni cu experienţă în domeniul dreptului civil şi penal. Activitatea comisiilor s-a desfăşurat pe parcursul a aproximativ patru luni.

În privinţa noului Cod Penal, activitatea comisiei a urmărit, în principal, aspecte precum:- abrogarea unor texte de incriminare din legislaţia specială, ca urmare a cuprinderii acestora în Partea specială a noului Codului penal, ori pentru înlăturarea suprapunerii inutile a unor texte care protejează aceleaşi valori sociale;- adaptarea pedepselor pentru infracţiunile care rămân în legislaţia specială potrivit logicii sancţionatorii a noului Cod penal;- actualizarea trimiterilor la normele din Partea specială a Codului penal făcute de textele din legislaţia specială;- dezincriminarea unor fapte prevăzute în legislaţia specială şi contravenţionalizarea acestora, acolo unde este cazul.

Proiectul de lege este structurat în 4 titluri, 6 capitole şi 251 de articole. Cele 4 titluri reglementează aspecte precum: aplicarea în timp a legii penale; modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii penale – rezultatul unei analize a legislaţiei penale în vigoare, realizată pentru prima dată după mai multe decenii; dispoziţii legate de interpretarea şi completarea unor texte din Codul penal; dispoziţii finale şi tranzitorii, inclusiv în sensul prevederii unui termen de promovare a unor proiecte de lege esenţiale pentru reforma sistemului judiciar în materie penală – proiectul de lege privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de probaţiune şi proiectul de lege privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

9. Concluzii 16 www.just.ro


Std. TUDOR ANCA

11

Analizand continutul constitutiv al infractiunii de dare de mita prin prisma celor doua Coduri Penale, am putut observa faptul ca nu s-au adus modificari esentiale in ceea ce priveste incriminarea acestei fapte, cu mentiunea ca noul Cod Penal nu mai prevede aplicarea prevederilor privind confiscarea banilor sau a bunurilor care au facut obiectul darii de mita, chiar daca oferta nu a fost urmata de acceptare.

Mai mult decat atat, se introduce prin noul Cod Penal o cauza de atenuare a pedepsei, in cazul in care fapta a fost săvârşită în legătură cu o altă persoană decât cele arătate în art. 175 (functionari)

In ceea ce priveste sanctionarea infractiunii, observam o diminuare a limitelor pedepsei prevazuta de art. 255 din actualul Cod Penal. Avand in vedere evenimentele tot mai recente din tara noastra si amploarea pe care acestea au capatat-o, tendinta este aceea de a pune la indoiala vointa legiuitorului in ceea ce priveste sanctionarea acestei infractiuni. Prin urmare, modalitatea de incriminare a infractiunii de dare de mita a ridicat probleme si controverse in doctrina, atat in ceea ce priveste modalitatile de savarsire a infractiunii de luare de mita, precum si diminuarea pedepselor aplicate prin actualul Cod Penal.

BIBLIOGRAFIE

1. Codul Penal in vigoare


Std. TUDOR ANCA

12

2. Noul Cod Penal

3. C. Bulai, A. Filipas, C. Mitrache – Institutii de drept penal.Curs selectiv pentru licenta 2006-2007 Ed. Trei Bucuresti 2006

4. V. Dobrinoiu – Coruptia in dreptul penal roman Ed. Atlas Lex Bucuresti 1995

5. Trib. Suprem dec.pen. nr. 1357/1965 in CD

6. H.Diaconescu - Infractiunile de coruptie si cele asimilate sau in legatura cu aceasta Ed. AllBeck Bucuresti 2004

7. Trib. Judetean Cluj, dec. pen. nr. 23/1976 citata de V. Dobrinoiu

8. T. Toader Drept penal roman. Pertea speciala Casa de editura si presa „Sansa” Bucuresti 1994

9. www.e-juridic.manager.ro

10.www.euroavocatura.ro

11.www.scribd.ro

12.www.just.ro – Expunere de motive

13.Legea nr. 27/2002

14.Forma adoptată de Guvernul României şi aflată în dezbatere parlamentară a proiectului de Lege pentru punerea în aplicare a Codului penal şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii penale


Std. TUDOR ANCA

13

http://www.just.ro/

referat penal DARE DE MITA

Documents

Transcript of referat penal DARE DE MITA