Drept Penal - Parte GeneralaAcest curs prezinta Drept Penal - Parte Generala.In acest PDF poti vizualiza cuprinsul si bibliografia (daca sunt disponibile) si aproximativ doua pagini dindocumentul original.Arhiva completa de pe site contine un fisier, intr-un numar total de 201 pagini.Fisierele documentului original au urmatoarele extensii: doc.

CuprinsTitlul ICapitolul I -Legea penală şi limitele de aplicare.pag. 1Capitolul II- Limitele aplicării legii penale.pag. 5Aplicarea legii penale în timp .pag. 20Titlul IICapitolul I - Dispoziţii generale.pag. 36Capitolul II – Tentativa.pag. 43Capitolul III - Participaţia.pag. 46Capitolul IV - Pluralitatea de infracţiuni.pag. 56Capitolul V - Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.pag. 74Titlul IIICapitolul I - Dispoziţii generale.pag. 93Capitolul II - Categoriile şi limitele generale ale pedepselor.pag. 93Capitolul III - Pedepsele principale.pag. 95Capitolul IV - Pedepsele complementare şi accesorii. .pag. 108Capitolul V - Individualizarea pedepselor.pag. 112Titlul IVÎnlocuirea răspunderii penale.pag. 143Titlul VMinoritatea.pag. 145Titlul VICapitolul I - Dispoziţiile generale.pag. 163Capitolul II - Regimul măsurilor de siguranţă.pag. 163Titlul VII – Cauzele care înlătură răspunderea penală sau consecinţele condamnării .pag. 176Capitolul I – Amnistia şi graţierea.pag. 176Capitolul II – Prescripţia .pag. 184Capitolul III – Lipsa plângerii prealabile şi împăcarea părţilor.pag. 189Capitolul IV – Reabilitarea.pag. 193

ExtrasPARTEA GENERALĂ

TITLUL I

LEGEA PENALĂ ŞI LIMITELE DE APLICARE

CAPITOLUL I

DISPOZIŢII PRELIMINARE

Art. 1 – Legea penală apără împotriva infracţiunilor, România, suveranitatea, independenţa, unitatea şiindivizibilitatea statului, persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea precum şi întreaga ordinede drept.

Dreptul penal este o ramură a sistemului de drept român care în literatura de specialitate a primit diferitedefiniţii în ceea ce priveşte noţiunea.

Într-o definiţie dată1, „dreptul penal reprezintă un ansamblu de norme juridice care reglementează relaţiilesociale ce iau naştere în acţiunea de prevenire şi combatere a infracţionalităţii, norme care determinăfaptele ce constituie infracţiuni, sancţiunile corespunzătoare lor, precum şi condiţiile de aplicare şiexecutare a acestora”.

O altă definiţie arată că dreptul penal este „subsistemul normelor juridice care reglementează relaţiile deapărare socială, prin interzicerea ca infracţiuni sub sancţiuni specifice denumite pedepse, a acţiunilor sauinacţiunilor periculoase pentru valorile sociale, în scopul apărării acestor valori fie prin prevenireainfracţiunilor, fie prin aplicarea pedepselor persoanelor care le săvârşesc”2.

O altă opinie defineşte dreptul penal ca „o ramură a sistemului de drept românesc alcătuită din totalitateanormelor juridice care reglementează relaţiile sociale ce se nasc prin acţiunea statului pentru apărareaRomâniei ca stat naţional suveran şi independent, unitar şi indivizibil, a proprietăţii sub orice formă,persoana în drepturile şi libertăţile sale fundamentale, precum şi întreaga ordine de drept, prinincriminarea unor fapte ca infracţiuni, stabilirea sancţiunilor aplicate, a condiţiilor de aplicare şi executarea acestora”3.

1 – M.Zoliyneac, Drept penal, Partea generală, vol.I, Editura Fundaţiei Chemarea, Iaşi, 1992, p.5

2 – C.Bulai, Drept penal român, Partea generală, vol. I, Casa de Editură şi Presă Şansa SRL Bucureşti, 1992,p. 7

3 – A. Ungureanu, Drept penal român, Partea generală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1995

Definiţia dreptului penal la care achiesăm, se referă la „totalitatea normelor juridice prin care se prevedeîn ce condiţii o faptă este infracţiune, felul acestor infracţiuni, sancţiunile care se aplică în cazul comiteriilor precum şi răspunderea penală în scopul apărării ordinii de drept din România împotriva unor asemeneafapte”1.

Definiţia reliefează câteva aspecte legate de faptul că dreptul penal cuprinde toate normele juridice carereglementează raporturile sociale ce iau naştere între stat şi cetăţeni referitoare la apărarea valorilorarătate în art. 1 din Codul penal, norme obligatorii datorită impunerii lor în caz de nerespectare prin forţade constrângere a statului a dreptului penal.

De asemenea, din aceeaşi definiţie se impune a se distinge necesitatea existenţei sale ca normă distinctăde drept impusă de obligativitatea apărării valorilor sociale ocrotite de legea penală, cât şi de existenţafenomenului infracţional.

Create de societatea umană, valorile sociale au trebuit să fie apărate prin relaţiile de convieţuire normalăale membrilor societăţii, fie prin soluţionarea raporturilor de conflict, atunci când ele nu se mai puteauapăra pe calea primei modalităţi, adică pe cale amiabilă şi deci se impunea impunerea forţei deconstrângere a statului.

Prin intermediul dreptului penal, raporturile conflictuale au dobândit caracter specific, fiind reglementatejuridic, şi atingerea valorilor sociale a devenit infracţiune, iar respingerea ei a devenit un apanaj al statului.

Obiectul dreptului penal

Acest obiect îl constituie raporturile sociale născute între stat şi infractor în urma săvârşirii unei fapteprevăzute de legea penală sau infracţiuni pentru tragerea la răspundere penală a acestuia, prin aplicarea

pedepselor sau a altor măsuri penale.

Scopul dreptului penal

Dreptul penal are ca scop apărarea împotriva infracţiunilor, a valorilor ocrotite de lege şi prevăzute de art.1 din Codul penal şi care sunt cele mai importante valori din societate, iar prin apărarea acestor valori seasigură în acelaşi timp o dezvoltare perpetuă a sistemului de valori, garantând în acelaşi timp şi apariţiaaltor valori în sistemul social.

1 – M. Basarab, Drept penal, Partea generală, Ediţia a II-a, vol. I, Editura Lumina Lex, 1999, p. 5

Art. 2 – Legea penală prevede care fapte constituie infracţiuni, pedepsele ce se aplică infractorilor şimăsurile ce se pot lua în cazul săvârşirii acestor fapte.

Reprezintă unul din principiile de bază ale dreptului penal, care exprimă garanţia libertăţii persoaneiîmpotriva manifestărilor arbitrale şi a posibilităţii ca o persoană să fie condamnată retroactiv, ceea ceînsemna ca pedeapsa şi infracţiunea să fi fost prevăzute de lege în momentul săvârşirii faptei.

Acest principiu a fost exprimat prin adagiul „nullum crimen sine lege, nulla poener sine lege, nullumjudicium sine lege”.

Conform acestui principiu1, „un fapt oricât de antisocial vătămător, de imoral ar fi el, nu poate fi socotitinfracţiune câtă vreme legea nu-l consideră ca atare (legalitatea incriminărilor), nu se poate aplica unuivinovat o măsură represivă pe care legea nu o prevede (legalitatea pedepselor) cât şi faptul că nu poate ficineva supus unei prigoniri judiciare, decât după rânduielile legale (legalitatea judecăţilor)”1.

Principiul a fost formulat de Cesare Becaria2, iar denumirea sa latină a fost utilizată de jurnalistul şifilozoful german P.J. Anselm Feuerbach la început de secol XIX.

De altfel şi Constituţia României prevede în art.23 pct.9, că „nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sauaplicată decât în condiţiile şi temeiul legii”.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Documentul complet de 201 pagini il poti citi daca il descarci din Biblioteca.RegieLive.ro

Mai multe detalii se gasesc in pagina documentului din Biblioteca.RegieLive.ro