Drept Penal General- Sinteza

7/22/2019 Drept Penal General- Sinteza

1/18

1

DREPT PENAL GENERAL

Cap. 1- Notiu nea, Definit ia, Obiect ul, Scopul, Caracterele si Izvoarele Dreptu lui

Penal Romn

1. Not iunea si Def ini t ia Dreptului Penal

Dreptul Penal- ramura a sistemului de drept.

Drept Penal Pozitiv- totalitatea normelor judiciare aflate in vigoare la un moment dat;

Drept Penal Obiectiv- continutul normelor de Drept Penal

Drept Penal Subiectiv- dreptul statului de a creea norme juridice penale sanctionate

cu pedepse respective dreptul de a pretinde respectarea si aplicarea acestora;

Dreptul Penal este o ramura a sistemului de drept care contine un ansamblu denorme juridice ce reglementeaza relatiile de aparare sociala prin incriminarea unor

fapte ca infractiuni, prin prevederea pedepselor ce li se aplica si a masurilor ce se pot

lua precum si stabilirea conditiilor in care intervine raspunderea penala.

2. Fenomenu l inf ract ion al si necesi tatea Dreptului Penal

Fenomenul infractional este o constanta a societatii omenesti.

Cauzele fenomenului infractional sunt reprezentate de factorii interni, care tin de

individ si aici amintim factori endogeni, caracterele innascute, ca de exemplu o

ereditate patologica dpdv psihic, mintal, dar si sexul; si factorii externi spre exemplu

mediul fizic, mediul economic, mediul familial etc. care pot reprezenta factoricrimogeni.

Criminalitatea este un fenomen social, neputandu-se cunoaste in afara societatii

omenesti.

Lupta impotriva criminalitatii se pace pe plan juridic, oamenii neputand ramane

indiferenti fata de existent fenomenului infractional.

3. Obiectul , sco pul si caracterele Dreptului Penal

3.1 Obiectul Dreptului Penal

Obiectul Dreptului Penal il reprezinta relatiile de aparare sociale, relatii

sociale care pot avea caracter de cooperare sau caracter de conflict.

3.2 Scop ul Dreptului Penal

Scopul Dreptului Penal Roman il reprezinta apararea valorilor

fundamentale ale societatii.

Scopul Dreptului Penal consta, de fapt, in apararea societatii impotriva

infractorilor, de unde si ideea de aparare sociala.


2/18

2

Funct i i le Dreptului Penal:

- Prevenirea savarsirii de infractiuni prin prevederea in legea penala a

acelor fapte care aduc atinfere valorilor sociale

- Stabilirea cu exactitate, in primul rand a conceptului de infractiune si

apoi a faptelor ce constituie infractiuni

- Stabilirea pedepselor si a celorlalte masuri penale pentru infractiuni

- Stabilirea cadrului raspunderii penale, ca institutie distincta de Drept

Penal.

3.3 Caracterele Drep tulu i Penal

a) Caracter autonom

Din moment ce are un obiect propriu de reglementare este evident ca

are si character autonom. Obiectul Dreptului Penal il constituie relatiile

de aparare sociala.

b) Caracter de drept public

Reglementarile Dreptului Penal prin care statul ca titulat al functiei de

aparare sociala apara valorile sociale fundamentale apartin dreptului

public.

Statul fiind parte in acest raport, caracterul de drept public al Dreptului

Penal nu poate fi pus la indoiala.

c) Caracter unitar

Caracterul unitar rezulta din cuprinsul art. 362 C.P unde este prevazut

ca dispozitiile din partea generala a codului se aplica si faptelor

sanctionate penal prin legi speciale, afara de cazul cand legea dispune

altfel.

Ramuri ale Dreptului Penal:

- Drept Penal Substantial sau material- contine reglementarile referitoare

la institutiile de baza ( infractiunea, pedeapsa, raspunderea penala)

precum si norme juridice prin care anumite fapte sunt incriminate ca

infractiuni; din aceasta categorie face parte Dreptul Penal partea

generale care cuprinde reglementari de principiu referitoare la institutiile

de baza si Drept Penal partea spaciala care cuprinde reglementari

concrete privind infractiuni individuale si regimul sanctionator aplicabil

fiecareia;

- Drept Procesual Penal sau formal- ansamblul normelor juridice

privitoare la reglementarea procesului penal.


3/18

3

- Drept Executional Penal- ramura de drept alcatuita din norme juridice

prin care se reglementeaza relatiile sociale privind executarea

sanctiunilor de drept penal in scopul asigurarii unei influentari educative

egiciente a celor care executa pedeapsa si prevenirea savarsirii de noi

infractiuni si al apararii ordinii de drept.

4. Izvo arele Dreptu lui Penal

a) Constitutia- legea fundamental contine o serie de dispozitii cu character

penal, acestea avand insa un character general, fiind in esenta

reglementari de principiu:

b) Codul Penal- cel mai important izvor al Dreptului Penal- reglementeaza

toate institutiile de Drept Penal si in acelasi timp contine principaleleincriminari ca infractiuni ale unor fapte antisociale.

c) Legile penale complinitoare sau complementare- contin reglementari care

vin in completarea unor reglementari de principiu din Codul Penal;

d) Legile penale special si legile nepenale cu dispozitii penale- in prima

categorie regasindu-se legi care reglementeaza domenii special neincluse

in Codul Penal; in cea de a doua categorie cuprinde dispozitiile penale

dintr-o serie de legi care in esenta lor nu apartin domeniului penal

e) Tratatele si conventiile internationale- prima categorie, ce constituie

izvoare directe, respective cele care privesc asistenta juridica in materie

international si a doua categorie cu caracter de izvoare indirecte, cele princare statul roman si-a asumat obligatia de a incrimina o serie de fapte

periculoase pentru umanitate;

f) Conventia pentru apararea derpturilor omului si a libertatilor fundamentale-

CEDO, semnata la Roma pe 4 noi. 1950, continand o serie de prevederi

care se repercuteaza asupra Dreptului Penal material intern care trebuie

sa isi alinieze reglementarile la cerintele ei din momentul in care a fost

ratificate.

Cap. 2 PRINCIPIILE DREPTULUI PENAL ROMN

a) Principiul legalitatii- priveste legalitatea incriminarii(Constitutie art. 73

alin. 3 lit. h- infractiunile se incrimineaza prin lege organica), legalitatea

pedepselor ( Constitutie art. 73, alin. 3 lit. h- pedepsele se stabilesc prin

lege organica) si legalitatea raspunderii( art. 17 alin. 2 C.P- infractiunea

este singurul temei al raspunderii penale); si DUDO.

b) Principiul umanismului- Constitutie art. 22- dreptul la viata precum si

dreptul la integritate fizica si psihica sunt garantate, nimeni neputand fi

supus torturii si nici unui fel de pedeapsa sau tratament inuman sau

degradant.


4/18

4

c) Principiul caracterului personal al raspunderii penale- persoana fizica

nu raspunde pentru faptul altuia, sanctiunea indifferent de natura ei

neputand fi executata de o alta persoana decat cea vinovata;

d) Principiul individualizarii raspunderii penale- individualizarea legala,

atribut al legiuitorului care consta in stabilirea pentru fiecare infractiune

a specie pedepselor si a limitelor ei in functie de gradul de pericolsocial;individualizarea judiciara, facuta de instantale de judecata care consta

in determinarea si aplicarea in concret a unei pedepse determinate atat

dpdv al tipului, a cuantumului si a modalitatii de executare, in functie de

fapta si faptuitor;

individualizarea administrative- are loc in timpul executarii pedepsei,

dispozitiile legale care o reglementeaza fiind inscrise atata in Codul

Penal cat si in legea privind executarea pedepselor.

Cap. 3 RAPORTUL JURIDIC PENAL SI FAPTELE PENALE

1. Raportul juridic penal de conformare- subiecti, continut, obiect;

subiectii sunt, in primul rand, statul, ca titular al functiei de aparare

sociala si in al doilea rand, persoana fizica, ca destinatar al obligatiei

de conformare prevazuta de norma juridical; continutul priveste

drepturile si obligatiile subiectilor, adica dreptul statului de a cere o

anumita conduit din partea destinatarilor normei penale si obligatia

acestora de a se conforma; obiectul il constituie conduit partilor cu

privire la care sunt stabilite drepturile si obligatiile lor, aceasta ca

idee generala, si in concret pentru raportul juridic de conformare,

respectarea obligatiei impusa de norma juridical.

Nasterea raportului juridic de conformare are loco data cu intrarea in

vigoare a normei penale; durata acestui raport este nedeterminata

cu exceptia legilor temporare; modificarea raportului de conformare

este posibila atunci cand se modifica legea penala; stingerea

raportului de conformare se produce cand legea penala iese din

vigoare.

2. Raportul juridic penal de conflict- consta in legatura ce ia nastere

intre stat si faptuitor ca urmare a savarsirii unei fapte prevazute de

legea penala, in care acestia au drepturi si obligatii correlative, cu

privire la raspunderea penala a faptuitorului, constand in aplicarea si

suportarea sanctiunilor penale in scopul apararii Romaniei si a

ordinii de drept.

Subiectii sunt statul, care apare reprezentat de organelle judiciare si

persoana fizica ce savarseste o fapta prevazuta de legea penala;

continutul este format din drepturil si obligatiile subiectilor; obiectul

raportului penal de conflict consta in pedeapsa si celelalte sanctiuni

penale care se aplica in urma savarsirii unei infractiuni;


5/18

5

Nasterea raportului penal de conflict este consecinta savarsirii unei

infractiuni; stingerea raportului penal de conflict are loc de obicei

prin executarea sanctiunilor penale dar, uneori, si prin intermediul

altor imprejurari precum cause care inlatura raspunderea penala

sau executarea sanctiunilor penale.

3. Faptele penale

a) Faptele penale constitutive- care genereaza raportul penal:

infractiunea;

b) Faptele penale care modifica raportul penal sunt cele in prezenta

carora raportul penal se modifica sub aspectul raspunderii

penale in sensul ca aceasta fie se agraveaza fie se atenueaza;

c) Faptele penale care sting raportul penal sunt cele care inlatura

raspunderea penala pentru infractiunea savarsita: executarea

pedepsei, moartea infractorului, amnistia, prescriptia raspunderii

penale, dezincriminarea, lipsa si retragerea plangerii prealabile,

impacarea partilor.

PARTEA I- LEGEA PENALA SI LIMITELE EI DE APL ICARE

Cap.1- Legea penala

1. Conceptu l de lege penala si categori i le de legi penale

Conceptul de lege penala este definit in art.141 CP- prin lege penala se intelege

orice dispozitie cu character penal cuprinsa in legi sau decrete.

Categorii de legi penale dupa intinderea domeniului de reglementare:

a) Legi penale generale- codurile penale care contin principalele reglementari indomeniu;

b) Legi penale speciale- care cuprind reglementari penale mai rastranse;

Categorii de legi penale dupa natural or:

a) Legi penale ordinare sau obisnuite- sunt adoptate in conditii sociale si politice

normale;

b) Legi penale extraordinare sau exceptionale- sunt adoptate in situatii

deosebite, cum ar fi starea de razboi, situatii revolutionare, calamitati naturale.


6/18

6

Categor i i de legi penale dupa dur ata de apl icare:

a) Legi penale permanente- cele care au o durata de aplicare in timp

nedeterminata;

b) Legi penale temporare- cele care au o durata de aplicare in timp determinate

2. Norma penala

Norma penala are character general si impersonal; este imperativa,

interzicand sau obligand la un anumit comportament; poate fi onerativa ( care

impune o anumita conduit) sau prohibitive ( care interzice o anumita conduit);

in fine, norma penala cere o anumita conduita care daca nu este realizata

intervine aplicarea unei sanctiuni.

2.1 Structura no rmelor p enalaa) Norme penale generale- cuprinse in partea generala a codului penal,

avand caracter enuntiativ sau declarative precum si explicative;

! nu se pot aplica decat cu referire la normele penale speciala

b) Norme penale special- cuprinse in partea speciala a codului penal, in

legi special si in legi nepenale care contin dispozitii cu caracter penal;

normele penale special incrimineaza o anumita fapta ca infractiune si

de aici denumirea de norme de incriminare;

2.2 Categori i de no rme penale

a) Dupa locul unde sunt situate deosebim:- Norme penale generale, care de regula se regasesc in partea generala

a codurilor penale si destul de rar in legi special; pentru ca nu se refera

la fapte concrete nu au caracter de incriminare ( spre deosebire de

normele penale speciale);

- Norme penale speciale, care de regula se regasesc in partea speciala a

codurilor penale si care referindu-se la fapte concrete dobandesc

caracter de incriminare ( de aici denumirea de norme de incriminare);

- Norme penale complete- contin toate elementele structurale respectiv

ipoteza, dispozitie si sanctiune;

- Norme penale divizate- au o structura incompleta in sensul ca unul dinelementele structurale, respectiv ipoteza sau dispozitia sau sanctiunea

nu se regasesc in acelasi articol sau chiar in acelasi act normativ;

- ! normele penale divizate se impart in: norme penale de incriminare

cadru sau norme in alb- nu cuprind in totalitate elementele faptei

incriminate ca infractiune, acestea regasindu-se in alte reglementari;

norme de referire- se refera la o alta norma, in asa fel incat se

completeaza cu aceasta, care este o norma complinitoare; norme de

trimitere- adopta in totalitate o alta norma si pentru a nu o mai repeta in

continutul sau face trimitere la aceasta.


7/18

7

3. Interpr etarea legii penale

Interpretarea legii penale reprezinta operatia de lamurire a legii penale,

operatia de aflare si explicare a intelesului adevarat al legii penale, inteles pe

care l-a voit legiuitorul.

3.1 Form ele de interp retare a legii penale:

- Interpretarea legala- o face insusi legiuitorul si consta in explicarea

intelesului unor termeni sau expresii folosite in cuprinsul unui act

normativ; fiind facuta de legiuitor se mai numeste interpretare autentica;

- Interpretarea judiciara- facuta de instantele de judecata, atunci cand se

solutioneaza cauzele penale; varietatea interpretarii judiciare este

datorata solutiilor date de instantele judecatoresti, in spete mai mult sau

mai putin asemanatoare; ideal ar fi sa avem o interpretare judiciara

unitara insa este imposibil, mintea omeneasca neputand fi incadrataintr-un sablon;

- Interpretarea doctrinara sau interpretarea stiintifica se face de

carcetatorii si teoreticienii dreptului in lucrarile de drept penal, respectiv

in tratate, monografii, cursuri universitare, articole si studii; nu este

obligatorie nici pentru legiuitor nici pentru practicieni insa se impune

datorita justetei si temeiniciei argumentelor, neputand fi ignorata nici in

activitatea de legiferare nici in cea de aplicare a legii.

3.2 Metod e de interp retare- Interpretarea literala sau gramaticala- consta in aflarea sensului normei

penale prin cuvintele cu care ea a fost exprimata deci textul legii este

analizat sub aspect etimologic, semantic, sinctactic si stiintific;

- Interpretarea rationala sau logica- se foloseste cand interpretarea

literara nu a fost suficienta; interpretarea logica se sprijina pe elemente

precum notiuni, judecati, rationamente, analiza, sinteza etc.

- ! interpretarea rationala sau logica se bazeaza pe rationamante ca:

rationamentul a fortiori ( daca legea penala interzice mai putin atunci

implicit interzice si mai mult si viceversa); rationamentul per a contrario

( daca legea penala sanctioneaza o fapta doar in anumite imprejurari, inaltele ea nu poate fi sanctionata); rationamentul reductio ad absurdum (

o anumita interpretare este contrara legii si daca s-ar aplica ar duce la

concluzii absurde); rationamentul a pari( pentru stari de fapt identice

trebuie sa existe aceeasi solutie juridica).

- Interpretarea sistematica- consta in cercetarea normei care se

interpreteaza in corelatie cu alte norme;

- Interpretarea istorico-juridica- are in vedere istoricul normei sau legii a

carei interpretare se face; se tine cont in primul rand de imprejurarile

politice, sociale si economice in care a fost adoptata legea precum si de

interpretarile care au precedat-o.


8/18

8

3.3 Rezultatele si l imitele interp retari i

Facandu-se interpretarea legii penale prin una din metodele aratate, in

mod firesc se ajunge la o concluzie.

- In cazul in care se constata ca legea exprima exact vointa legiuitorului,interpretarea cu un asemenea rezultat este o interpretare declarativa (

lex dixim quam voluit);

- In cazul in care se constata ca legiuitorul a vrut sa spuna mai mult

decat reiese din textul legii, avem o interpretare extensiva ( lex dixit

minus quam voluit);

- In cazul in care se constata ca legiuitorul a vrut sa spuna mai putin

decat rezulta din modul cum s-a exprimat, ne aflam in prezenta unei

interpretari restrictive ( lex dixi plus quam voluit).

Cat priveste limitele interpretarii, trebuia precizat ca interpretarea legii are

ca scop cunoasterea voinei reale a legiuitorului si nimic mai mult.

Cap. 2- Ap l icarea legi i penale in s pat iu

1. Despre apl icarea legi i penale in spat iu

Cauza aplicarii legii penale este incidenta acesteia iar efectul este chiar

aplicarea legii penale.

2. Principi i le de apl icare a legi i penale in spat iu

- Teoria teritorialitatii absolute- legea penala are efect exclusiv teritorial,in sensul ca este aplicabila numai pe teritoriul statului emitent;

- Teoria personalitatii legea penala a unui stat urmareste cetatenii

acestuia oriunde s-ar afla fiindu-le aplicabila si atunci cand comit

infractiuni si in afara teritoriului national;

- Teoria realitatii- legea penala nationala se aplica oricarei persoane,

cetatean sau strain care au comis infractiuni contra unui stat, indiferent

de locul unde au facut-o.

- Teoria universalitatii sustinuta de Hugo Grotius, are in vedere legea

penala aplicabila oricarui infractor ce se faseste pe teritoriul unui stat,

indiferent de nationalitatea lui si de locul unde a savarsit infractiunea.

! Imbinand principiile teoriilor de mai sus, s-a ajuns la un echilibru dorit.

Principiile de aplicare a legii romane in spatiu sunt: principiul

teritorialitatii, principiul personalitatii, principiul realitatii si principiul

universalitatii.

2.1 Princ ipiul ter i tor ial i tat i i

- Principiu de baza al aplicarii legii penale romane in spatiu

- Inscris in art. 3 CP


9/18

9

- Atunci cand se savarseste o infractiune pe teritoriul Romaniei nu are

importanta nici cetatenia infractorului, nici domiciliul acestuia si ca, deci,

se tine seama exclusiv de locul savarsirii infractiunii;

- Teritoriu= intinderea de pamant si apele cuprinse intre frontiere, cu

subsolul si spatiul aerian, precum si marea teritoriala cu solul, subsolul

si spatiul aerian ale acesteia.

- Suprafata terestra, solul sau uscatul= intinderea de pamant cuprinsa

intre frontierele politico- geografice ale statului.

- Apele interioare includ apele curgatoare, lacurile, golfurile si apele

maritime interioare.

- Marea teritoriala= fasia de mare adiacenta tarmului ori, dupa caz,

apelor maritime interioare, avand latimea de 12 mile marine ( 22.224m)

masurata de la liniile de baza.

- Liniile de baza= liniile celui mai mare reflux de-a lungul tarmului sau,

dupa caz, liniile drepte care unesc punctele cele mai avansate ale

tarmului, inclusiv ale tarmului dinspre larg al insulelor, ale locurilor de

acostare, amenajarilor hidrotehnice si ale altor instalatii portuare

permanente.

- Subsolul corespunde solului terestru, acvatic si marii teritoriale, fara nici

o limita de adancime.

- Spatiul aerian national= coloana de aer situata deasupra teritoriului

Romaniei, pana la limita inferioara a spatiului extraatmosferic.

- ! infractiune savarsita pe teritoriul Romaniei= orice infractiune comisa

pe teritoriul aratat in art. 142 sau pe o nava sau aeronava romana.

Teori i :

- Teoria actiunii- infractiunea se considera savarsita acolo unde a avut

loc activitatea materiala care a condus la rezultatul ilicit, chiar daca

rezultatul s-a produs pe un alt teritoriu;

- Teoria rezultatului- infractiunea se considera savarsita acolo unde s-a

realizat rezultatul, chiar daca actiunea care l-a cauzat s-a produs pe un

alt teritoriu. ( inversul teoriei actiunii)

- Teoria preponderentei- este bazata pe criteriul actului esential dupa

care infractiunea se considera savarsita acolo unde s-a produs actul

esential al acesteia.


10/18

10

- Teoria ilegalitatii- are la baza criteriul vinovatiei imediate in conformitate

cu care infractiunea se considera savarsita acolo unde s-a produs

prima incalcare a legii penale.

- Teoria subiectiva- bazata pe criteriul vointei infractorului- determinarea

locului savarsirii infractiunii depinde de cointa infractorului in sensul ca

ea se considera comisa acolo unde infractorul a urmarit sa realizeze

rezultatul, chiar daca el s-a produs pe alt teritoriu.

- Teoria ubicuitatii- infractiunea se considera savarsita oriunde s-a

desfasurat un act de executare ori s-a produs vreun rezultat. ( teorie

regasita si in legislatia noastra).

2.1.1 Consecin tele jur idice ale princ ipiului ter i tor iali tat i i

a) Faptele savarsite pe teritoriul tarii noastra vor fi considerate

infractiuni in raport cu legea noastra;

b) Legea penala romana se va aplica deopotriva cetatenilor romani,

cetatenilor straini, persoanelor fara cetatenie sau celor cu dubla

cetatenie;

c) ! conflictul ivit intre legea penala romana si legea penala straina se

va rezolva prin aplicarea legii penale romane, indiferent de

dispozitiile continute in legea straina. ( art. 3 C.P.)

2.1.2 Except i i de la princ ipiul ter i tor iali tat i i

1. Imunitatea de jurisdictie- art. 8 C.P.- legea penala nu se

aplica infractiunilor savarsite de catre reprezentantii

diplomatici ai statelor straine sau de alte persoane care, in

confomitate cu conventiile internationale nu sunt supuse

jurisdictiei penale a statului roman

2. Imunitate de jurisdictie pentru sefii statelor aflati la noi in

tara

3. Imunitate de jurisdictie pentru membrii delegatiilor

diplomatice straine la organizatii sau conferinte

internationale

4. ! Imunitate de jurisdictie pentru infractiuni savarsite de

militarii armatelor straine aflate in trecere sau stationate

pe teritoriul tarii noastre in baza unui acord cu statul

nostru

5. Imunitate de jurisdictie pentru infractiuni savarsite la

bordul navelor sau aeronavelor straine militare sau

folosite in scopuri guvernamentale, aflate pe teritoriul tarii


11/18

11

2.2 Principiu l person al i tat i i

- Legea penala de aplica infractiunilor savarsite in afara teritoriului tarii,daca faptuitorul este cetatean roman sau daca, neavand nici o

cetatenie, are domiciliul in tara.

Conditii pentru aplicare:

- Fapta sa fie savarsita in afara teritoriului tarii

- Fapta sa constituie infratiune potrivit legii penale romane

- Infractorul sa fie un cetatean roman sau o persoana lipsita de cetatenie

dar care are domiciliul in Romania.

- 2.3 Princ ipiu l reali tat i i

- Legea penala se aplica infractiunilor savarsite in afara teriroriului tarii,

contra sigurantei nationale a statului roman sau contra vietii unui

cetatean roman, ori prin care s-a adus o vatamare grava a integritatii

corporale sau sanatatii unui cetatean roman, cand sunt savarsite de

catre un cetatean strain sau de o persoana fara cetatenie care nu

domiciliaza pe teritoriul tarii.

- ! Punerea in miscare a actiunii penale pentu infractiunile aratate se face

numai cu autorizarea prealabila a procurorului general.

- Conditii de aplicare:

- Sa fie vorba de infractiuni savarsite in afara teritoriului tarii

- Infractiunile sa priveasca: siguranta statului; viata unui cetatean roman;

integritatea corporala sau sanatatea unui cetatean roman.

- Infractorul sa fie un cetatean strain sau o persoana fara cetatenie care

nu domiciliaza pe teritoriul tarii.

2.3 Princip iul un iversal i tat i i

- Legea penala romana se aplica si altor infractiuni decat cele prevazute

in art. 5 alin. 1 CP savarsite in afara teritoriului tarii, de un cetatean

strain sau de o persoana fara cetatenie care nu domiciliaza pe teritoriul

tarii, cu indeplinirea anumitor conditii:

- Infractiunea savarsita sa fie alta decat cele enumerate in art. 1 alin. 1

- Infractiunea sa fie savarsita in afara teritoriului tarii

- Infractorul sa fie cetatean strain sau o persoana fara cetatenie care nu

are domiciliul in tar noastra


12/18

12

- Sa existe dubla incriminare, adica fapta sa fie incriminata ca infractiune

si de legea penala romana si de legea penala a tarii unde s-a comis

- Infractorul sa se afle de buna voie in atara noastra

3. Extradarea

Principiul extradarii este acela ca nimeni nu trebuie sa scape de

raspundere.

Extradarea este o forma deosebit de importanta a cooperarii

internationale a statelor in lupta impotriva criminalitatii.

Extradarea este definita ca un act juridic bilateral care consta in

acceptarea remiterii unui infractor de catre statul solicitat, pe teritoriul

caruia se afla, statului solicitant, in vederea judecarii sau executarii unei

pedepse.

Sistemele extradarii:

- Sistemul politic- extradarea este considerata un act cu caracter exclusiv

politic, pentru ca admiterea sau respingerea cererii se face de catre

guvern p baza datelor culese de la organele administrative sau

judiciare.

- Sistemul jurisdictional- extradarea este considerata un act exclusiv

jurisdictional, ceea ce inseamna ca numai instantele judecatoresti au

competenta de a decide asupra cererii de extradare

- Sistemul mixt- instantele judecatoresti sunt cele care se pronunta

asupra admisibilitatii si temeiniciei cererii de extradare, dar si guvernul

are o serie de competente; daca instanta hotaraste sa admita cererea

guvernul nu este obligat sa se conformeze, decizia lui neputand fi

atacata in justitie.

- ! Actuala Constitutie adopta sistemul jurisdictional pentru extradare,

prevazand la art. 19 alin. 4 ca extradarea se hotaraste de catre justitie.

- Extradarea este de do ua felur i :

- A) extradarea activa- atunci cand tara noastra solicita unui stat strain

extradarea unei persoane

- B) extradare pasiva, atunci cand un stat strain solicita tarii noastre

extradarea unei persoane

- Extradarea se realizeaza cu raspectarea urmatoarelor conditii:

- Existenta dublei incriminari

- Existenta unei pedepse privative de libertate


13/18

13

- Existenta aplicarii unei sanctiuni penale cu o durata de cel putin 4 luni

- ! Extradarea trebuie sa respecta regula specificitatii care inseamna ca

persoana care va fi predaca nu va fi nici urmarita nici judecata pentru

alta infractiune, decat pentru cea pentru care a fost ceruta.

- ! In cazul unui concurs de cereri de extradare, statul solicitat poate

hotara caruia dintre state ii va fi acceptata cererea in functie de:

gravitatea faptei, locul savarsirii, datele cererilor, nationalitatea

reclamantului si posibilitatea extradarii ulterioare catre un alt stat.

Cap. 3 Apl icarea legi i penale in t im p

1. Principi i le apl icar i i legi i penale in t imp

Fenomenul criminalitatii are forme de manifestare deosebite in timp,

el adaptandu-se i manifestandu-se in concordanta cu evolutia

societatii. Aceasta presupune si modificarea politicii penale, implicit

si o adaptare a legislatiei penale.

1.1 Princip iul act iv i tat i i legi i p enale

- Principiul activitatii legii penale este principiul fundamental de aplicare a

legii penale in timp, fiind reglemantat in art. 10 din C.P, si semnifica

faptul ca legea penala se aplica infractiunilor savarsite in timpul cat ea

se afla in vigoare.

Intrarea in vigoare se face prin cele doua modalitati inscrise in art. 78

din Constitutie, si anume:

- La trei zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei

- La data prevazuta in textul ei

- ( este de preferat ca cea de a doua modalitate sa fie mai frecvent

folosita mai ales atunci cand este vorba de incriminarea ca infractiuni a

anumitor fapte, aceasta pentru a da posibilitatea cetatenilor sa

cunoasca noile reglementari care atrag dupa sine raspunderea penala

cu consecintele cunoscute)

Iesirea din vigoare:

- Abrogarea

- Modificarea

- Ajungerea la termen sau incetarea conditiilor exceptionale care au

determinat aparitia unei legi penale exceptionale

- Schimbarea conditiilor social politice care au determinat intervenirea

unei legi


14/18

14

Abrogarea poate fi expresa( cand legea noua prevede in mod explicit

ca vechea reglementare isi inceteaza activitatea) sau tacita( cand se

adopta o noua lege care reglementeaza aceeasi materie dar in alt mod

decat legea veche si nu prevede explicit ca cea din urma se abroga).

Abrogarea mai poate fi partiala( prin legea noua sunt scoase numai oparte sau anumite parti din legea veche) sau totala( cand legea noua

desfiinteaza in intregime legea veche).

Cea mai intalnita modalitate de iesire din vigoare a legii vechi este

modificarea, care consta in schimbarea sau completarea unor parti din

legea penala printr-o alta lege penala.

A treia modalitate are de fapt doua alternativa, respectiv ajungerea la

termen si incetarea conditiilor exceptionale care au determinat aparitia

legii penale exceptionale; in ambele situatii sunt avute in vedere legile

penale temporare.

Schimbarea conditiilor sociale-politice care au determinat intervenirea

unei legi, este un rezultat firesc al evolutiei societatii si se intalneste in

special in situatii revolutionare.

1.2 Concu rsul d e legi penale

Exista concurs de legi penale atunci cand coexista doua sau

mai multe legi penale sau texte care reglementeaza aceleasi

institutii de drept penal, dar in mod diferit.

Este de principiu ca in acest caz se vor aplica dispozitiile din

legea penala speciala iar cele din legea penale generala le vor

completa.

Cu privire la concursul de legi penale art. 362 C.P stableste ca

dispozitiile din partea generala a acestui cod se aplica si faptelor

sanctionate penal prin legi penale speciale, afara de cazul cand

legea dispune altfel.

1.3 Princip iul n eretroact iv i tat i i legi i penale

Potrivit acestui principiu care se regaseste inscris in art. 11 C.P,

legea nu se aplica faptelor care la data cand au fost savarsite nu

erau prevazute ca infractiuni.

1.4 Extr aact ivitatea legii penale

Suntem in prezenta extraactivitatii atunci cand o fapta a fost

comisa sub imperiul legii vechi dar este judecata sub imperiul

legii noi, in acest caz una dintre legi trebuind sa extraactiveze,

neputandu-se aplica ambele legi, lucru care ar contraveni

principiului legalitatii incriminarii prin crearea celei de-a treia lege

lex tertia-.


15/18

15

Extraactivitatea se prezinta sub doua forme: retroactivitatea si

ultraactivitatea

1.4.1 Retroac t ivit atea legii penale

Principiul retroactivitatii legii penale este inscris in art. 12

C.P si se refera la doua situatii diferite:

1. Legea penala nu se aplica faptelor savarsite sub legea

veche, daca nu mai sunt prevazute de legea noua:

daca fapta nu a fost inca dedusa judecatii ea nu se va

mai judeca; daca fapta a fost judecata si cel vinovat se

gaseste in curs de executare a sanctiunii penale,

executarea inceteaza; daca sanctiunea penala a fost

executata se considera ca aceea nu a existat,

condamnatul fiind socotit fara antecedente penale.

Dezincriminarea are efecte deosebit largi, ea avand un

caracter preponderent fata de cauzele care inlatura

raspunderea penala sau consecintele condamnarii.

2. Legea care prevede masuri de siguranta sau masuri

educative se aplica si infractiunilor care nu au fost

definitiv judecate pana la data intrarii in vigoare a legii

noi.

Remarcam o exceptie de la principiul legalitatii

sanctiunilor de drept penal pentru ca atat masurile de

siguranta cat si masurile educative sunt sanctiuni de

drept penal si care se aplica infractiunilor savarsite sub

imperiul legii vechi care nu le prevedea.

1.4.2 Ultraact iv itatea legii penale

Principiul ultraactivitatii este consacrat in art. 16 C.P,

in conformitate cu care legea penala temporara se

aplica infractiunii savarsite cand era in vigoare, chiar

daca fapta nu a fost urmarita sau judecata in acel

interval de timp.

Fiind activa peste limitele ei, legea penala temporara

instituie in acest fel inca o exceptie de la principiul

aplicarii legii penale active.

Acest lucru face imposibila sustragerea de la judecata

a unor infractori, acestia ramanand nesanctionati.

2. Ap l icarea legi i penale mai favorabi le

Reglementarea de principiu este continuta de art. 13 alin. 1 dupa

care atunci cand de la savarsirea infractiunii pana la judecarea

definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se

aplica legea cea mai favorabila.


16/18

16

In fond, principiul aplicarii legii penale mai favorabila- mitior lex- nu

semnifica altceva decat faptul ca una dintre legi, respectiv legea mai

favorabila, extraactiveaza.

2.1 Ap l icarea legi i penale mai favorabi le in cazul inf ract iun i lor

care nu au fost judecate def ini t iv

Legea mai favorabila in aceasta situatie se determina dupa mai

multe criterii, dupa cum urmeaza:

a) dupa conditiile de incriminare

b) dupa conditiile de tragere la raspundere

c) dupa conditiile de sanctionare

Cel mai folosit criteriu este cel al pedepselor principale.

Este de principiu ca este mai favorabila legea care prevede o

pedeapsa mai usoara; cand in ambele legi se prevede o singura

pedeapsa principala, dar in limite diferite, va fi mai favorabila

cand minimul este acelasi, legea care prevede un maxim mai

redus; daca maximul este acelasi va fi mai favorabila legea care

prevede un minim mai redus.

Legea care prevede pedepse alternativa este mai favorabila.

2.2 Ap l icarea legi i penale mai favorabi le in c azul p edepselor

def ini t ive

Aplicarea legii penale mai favorabile in cazul pedepselor

definitive poate fi obligatorie sau facultativa.

2.2.1 Ap l icarea obl ig ator ie a legi i penale mai favorabi le in

cazul pedepselor def ini t ive

a) Daca dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana

la executare completa a pedepsei inchisorii sau amenzii a intervenit o

lege care prevede o pedeapsa mai usoara, sanctiunea aplicata daca

depaseste maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea

savarsita, se reduce la acest maxim.

- Trebuie precizat ca stabilirea legii penale mai favorabile se face

avandu-se in vedere, in cele doua legi succesive, maximul sanctiunii

pentru fapta savarsita in incadrarea juridica in care a fost retinuta, nu

maximul sanctiunii pentru infractiunea de baza.

b) Daca dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare la

detentiune pe viata si pana la executarea ei a intervenit o lege care

prevede pentru aceeasi fapta pedeapsa inchisorii, atunci pedeapsa cu

detentiunea pe viata se va inlocui cu maximul inchisorii prevazut de

noua lege.


17/18

17

c) A treia situatie are in vedere ipoteza cand legea noua prevede

pedeapsa amenzii, pe cand legea veche prevedea pedeapsa inchisorii,caz in care pedeapa inchisorii aplicate se va inlocui cu amenda, fara a

se putea depasi maximul special prevazut in legea noua. Totodata,

tinandu-se seama de partea executata din pedeapsa inchisorii, se

poate inlatura in parte sau total executarea amenzii.

d) A patra situatie vizeaza pedepsele complementare, masurile de

siguranta si masurile educative care daca nu au fost executate si daca

nu mai sunt prevazute in legea noua, nu se mai executa. Cele care,

insa, au corespondent in legea noua se executa in continutul si limitele

prevazute de aceasta lege.

2.2.2 Ap l icarea facul tat iva a legi i penale mai favorabi le in

cazul pedepselor def ini t ive

Aplicarea facultativa a legii penale mai favorabile in cazul pedepselor

definitive se apluca in 2 cazuri:

a) cand dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana la

executarea completa a pedepsei inchisorii a intervenit o lege care

prevede o pedeapsa mai usoara, iar pedeapsa aplicata in conformitate

cu legea veche este mai mica decat maximul prevazut de legea noua;

in acest caz se poate fie mentinerea fie reducerea pedepsei aplicata; (

daca se procedeaza la reducerea pedepsei, ea nu poate fi coborata

sub limita ce ar rezulta din reducerea acesteia proportional cu

micsorarea maximului special pentru infractiunea prevazuta- daca

maximul inchisorii din legea veche era 10 ani si s-a redus la 5 ani, iar

condamnarea de 4 ani, aceasta condamnare nu poate fi redusa la mai

putin de 2 ani-.

b) beneficiaza de reducerea pedepsei si cei care si-au executat

pedeapsa pana la data intrarii in vigoare a noii legi, in sensul ca

pedeapsa din hotararea de condamnare se reduce cu o treime.

Practica a statuat ca prevederile art. 15 nu se aplica daca limita

maxima a legii noi, lege mai favorabila, este egala cu durata pedepsei

pe care o executa condamnatul.


18/18

18

Drept Penal General- Sinteza

Documents

Transcript of Drept Penal General- Sinteza