Drept international public[1].An.II.Sem.I.Mona Pivniceru(2)

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IA ŞI

FACULTATEA DE DREPT

Drept internaŃional public

Prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU

- SUPORT CURS -

Anul II

Semestrul I

2008

C U P R I N S

CAP. I. NoŃiuni generale …………………………………….................. 7

1. Dreptul internaŃional şi societatea internaŃională …………………... 7 2. Dreptul internaŃional public ca ramură de drept şi ca ştiinŃă ……….. 8 3. Cele trei componente ale noŃiunii de „drept internaŃional public” …. 8 4. Trăsăturile specifice ale dreptului internaŃional public ……………... 9 5. Raporturile dreptului internaŃional public cu dreptul intern ………... 10 6. Principiile fundamentale ale dreptului internaŃional public ………… 12

6.1. ConsideraŃii generale …………………………………………... 12 6.2. Trăsături caracteristice …………………………………………. 13 6.3. Principii fundamentale de drept internaŃional public ………….. 13

CAP. II. Izvoarele dreptului interna Ńional public ……………………. 14

1.1. Izvoare materiale şi formale …………………………………… 14 1.2. Articolul 38 din Statutul CurŃii InternaŃionale de JustiŃie (1945) 15

2. Izvoarele principale ………………………………………………… 16 2.1. Tratatul …………………………………………………………. 16 2.1.1. NoŃiune ……………………………………………………... 16 2.1.2. Structura tratatului ………………………………………….. 18

2.2. Cutuma …………………………………………………………. 19 2.2.1. NoŃiune ……………………………………………………... 19 2.2.2. Elementul material ………………………………………….. 19 2.2.3. Elementul psihologic (subiectiv) …………………………… 20 2.2.4. Avantaje şi dezavantaje ale tratatului în raport cu cutuma …. 20

3. Izvoarele subsidiare ………………………………………………... 21 3.1. Principiile generale de drept …………………………………… 21 3.2. Hotărârile judecătoreşti ………………………………………… 22 3.3. Doctrina ……………………………………………………...… 23 3.4. Echitatea ……………………………………………..………… 23 3.5. Actele unilaterale în dreptul internaŃional public ……………… 24 3.5.1. Actele organizaŃiilor internaŃionale ………………………… 24 3.5.2. Actele unilaterale ale statelor ………………………………. 25

CAP. III. Subiectele dreptului internaŃional public ………………….. 27

1. ConsideraŃii introductive …………………………………………… 27 2. Statele: subiecte clasice de drept internaŃional public …………….. 27

2.1. NoŃiune şi elemente ……………………………………………. 27 2.2. Tipuri de stat …………………………………………………… 28 2.3. Neutralitatea ……………………………………………………. 28 2.3.1. Neutralitatea ocazională ……………………………………. 29 2.3.2. Neutralitatea permanentă …………………………………… 29

2

2.3.3. Neutralitatea diferenŃiată …………………………………… 29 2.4. Recunoaşterea statelor şi a guvernelor ………………………… 30 2.4.1. ConsideraŃii preliminare ……………………………………. 30 2.4.2. Recunoaşterea statelor ……………………………………… 30 2.4.3. Recunoaşterea guvernelor …………………………………... 31 2.4.4. Formele recunoaşterii ………………………………………. 31 2.4.5. Recunoaşterea beligeranŃei şi insurecŃiei …………………… 32 2.4.6. Recunoaşterea mişcărilor de eliberare naŃională …………… 32

2.5. Succesiunea statelor ……………………………………………. 32 2.5.1. Succesiunea la tratate ……………………………………….. 33 2.5.2. Succesiunea la organizaŃiile internaŃionale …………………. 33 2.5.3. Succesiunea la bunuri şi arhive …………………………….. 33 2.5.4. Succesiunea la datorii ………………………………………. 34

3. OrganizaŃiile interguvernamentale – subiecte derivate de drept internaŃional public ………………………………………………….

34

3.1. NoŃiune ………………………………………………………… 34 3.2. Elemente constitutive ………………………………………….. 34 3.3. Structura instituŃională …………………………………………. 35

4. Popoarele şi mişcările de eliberare naŃională ……………………….. 36 5. Subiecte controversate ale dreptului internaŃional public …………... 37

5.1. SocietăŃile transnaŃionale ………………………………………. 37 5.2. OrganizaŃiile internaŃionale neguvernamentale (O.N.G.-urile

internaŃionale) ……………………………………………..……

38 5.3. PoziŃia individului în raporturile juridice internaŃionale …….…. 38 5.3.1. Sub un prim aspect individul este subiect al răspunderii

penale internaŃionale ………………………………………..

39

CAP. IV. Dreptul tratatelor ……………………………………………. 40

1. ConsideraŃii generale ……………………………………………….. 40 2. Elemente definitorii ale tratatului internaŃional …………………….. 41

2.1. ExistenŃa unui acord de voinŃă între părŃile contractante ……… 41 2.2. Calitate ca subiect de drept internaŃional a părŃilor ……………. 41 2.3. Crearea de efecte juridice ……………………………………… 41 2.4. Supunerea dreptului internaŃional ……………………………… 42

3. Elemente ale tratatului din definiŃia exprimată în dreptul pozitiv ….. 42 3.1. Elemente completatorii ale definiŃiei cutumiare ………………. 42

4. Clasificarea tratatelor ………………………………………………. 43 a. Clasificarea materială ……………………………………………. 43 b. Clasificarea formală ……………………………………………… 43

5. Încheierea tratatelor ………………………………………………… 44 6. Intrarea în vigoare a tratatelor ………………………………………. 45 7. Rezervele la tratat …………………………………………………... 45

3

7.1. Definire ……………………………………………………….... 45 7.2. CondiŃiile de fond şi de formă …………………………………. 46 7.2.1. CondiŃiile de fond …………………………………………... 46 7.2.2. CondiŃiile de formă ……………………………………….… 46 7.2.3. Efectele rezervelor ………………………………………….. 46

8. Aplicarea tratatelor …………………………………………………. 47 8.1. Aplicarea tratatelor în dreptul intern …………………………... 47

8.2. Aplicarea tratatului în spaŃiu …………………………………... 47 8.3. Aplicarea în timp a tratatelor …………………………………... 47

9. Interpretarea tratatelor ……………………………………………… 48 9.1. Tipuri de interpretare ………………………………………….. 48

9.1.1. Interpretarea internaŃională …………………………………. 48 9.2.1. Interpretarea internă ………………………………………… 48

9.2. Reguli şi metode de interpretare ……………………………….. 49 9.2.1. Reguli codificate de interpretare a tratatelor internaŃionale 49 9.2.2. Reguli de interpretare consacrate de practica şi jurisprudenŃa

internaŃională ………………………………………………..

50 10. Efectele tratatului ………………………………………………….. 50

10.1. Efectele tratatului faŃă de părŃi ……………………………….. 50 10.2. Efectele tratatului faŃă de părŃi ……………………………….. 50

11. Suspendarea şi încetarea tratatelor ………………………..……….. 51 11.1. Suspendarea tratatului ………………………………………… 51 11.2. Încetarea tratatului ……………………………………………. 51 11.2.1. Principalele cauze de încetare a tratatului codificate …….. 51 11.2.2. Cauze de încetare a valabilităŃii tratatului consacrate de practica internaŃională ……………………………………..

52

12. Nulitatea tratatului ………………………………………………… 53 12.1. Cauzele de nulitate ……………………………………………. 53 12.2. Regimul juridic al nulităŃii ……………………………………. 53

CAP. V. Mijloace paşnice pentru soluŃionarea diferendelor internaŃionale …………………..………………………………

55

1. ConsideraŃii generale ……………………………………………….. 55 1.1. NoŃiunea de diferend ………………………………………….. 55

2. Sistemul mijloacelor paşnice de soluŃionare a diferendelor internaŃionale ……………………………………………………….

56

2.1. Mijloace politico-diplomatice ………………………………….. 56 2.2. Mijloace politice de soluŃionare a diferendelor în cadrul

organizaŃiilor internaŃionale …………………………………..

57 2.2.1. SoluŃionarea diferendelor internaŃionale în cadrul O.N.U. …. 57 2.2.2. SoluŃionarea diferendelor în cadrul organizaŃiilor

internaŃionale regionale ……………………………………..

59

4

2.3. Mijloace cu caracter jurisdicŃional …………………………….. 60 2.3.1. Arbitrajul internaŃional ……………………………………... 60 2.3.2. JurisdicŃia internaŃională permanentă ………………………. 61

CAP. VI. Teritoriul de stat în dreptul interna Ńional public …………. 64 1. DefiniŃie …………………………………………………………….. 64 2. Componentele teritoriului de stat …………………………………… 64 3. ModalităŃile de dobândire a teritoriului de stat ……………………... 65 4. Delimitarea teritoriului. Frontiera de stat …………………………... 66

4.1. DefiniŃie ………………………………………………………... 66 4.2. Clasificarea frontierelor ………………………………………... 66 4.3. Stabilirea frontierelor ………………………………………….. 67

CAP. VII. PopulaŃia în dreptul internaŃional public …………………. 68

1. NoŃiune ……………………………………………………...……… 68 2. CetăŃenia ……………………………………………………………. 68

2.1. DefiniŃie ………………………………………………………... 68 2.2. Dobândirea cetăŃeniei ………………………………………….. 69 2.3. Pierderea cetăŃeniei ……………………………………………. 69 2.4. Conflictele de cetăŃenie …………………………..….………… 70 2.5. ProtecŃia diplomatică ………………………………..…………. 71

3. Regimul străinilor …………………………………………………... 72 3.1. NoŃiunea de „străin” …………………………………………… 72 3.2. Tipuri de tratamente juridice aplicabile străinilor ……………... 72 3.3. Expulzarea şi extrădarea ……………………………….………. 73 3.4. RefugiaŃii ………………………………………………………. 74 3.5. Dreptul de azil …………………………………………………. 75

CAP. VIII. R ăspunderea internaŃională a statelor …………………… 77

1. NoŃiune ……………………………………………………………... 77 2. Fundamentul şi elementele răspunderii internaŃionale pentru fapte ilicite ………………………………………………………………..

77

3. Conduita ilicită a statelor …………………………………………… 78 3.1. NoŃiune ………………………………………………………… 78 3.2. Gradul de ilicitate şi distincŃia dintre crime şi delicte …………. 78 3.3. Cauzele care exclud caracterul ilicit al faptului …………….….. 78 3.3.1. Cauze ce Ńin de conduita victimei ……………………….….. 79 3.3.2. Cauze independente de voinŃa victimei ………………….…. 79

4. Imputabilitatea conduitei ilicite …………………………………….. 80 4.1. Acte ale autorităŃilor publice competente ……………………… 81 4.2. Acte ale unor organe statale care îşi depăşesc competenta sau le

exercită abuziv ……………………………………………...

81 4.3. Acte ale particularilor ………………………………………….. 82 4.4. Acte ilicite săvârşite în timpul unei insurecŃii …………………. 82

5

5. Prejudiciul element al răspândirii şi formele reparării sale ………… 82 5.1. Prejudiciul ……………………………………………………… 82 5.2. Repararea prejudiciului ………………………………………… 83

6. Răspunderea statelor ca urmare a unor activităŃi neinterzise de dreptul internaŃional ………………………………………...………

84

CAP. IX: ProtecŃia drepturilor omului în dreptul interna Ńional ……. 86 1. DefiniŃia şi actualitatea protecŃiei drepturilor omului ………………. 86 2. Sisteme de protecŃie a drepturilor omului pe plan universal şi regional ……………………..……………………………………….

86

2.1. Documentele cu vocaŃie universală ……………………………. 86 2.2. Sisteme de protecŃie la nivel regional ………………………….. 87 2.2.1. Continentul european ………………………….……………. 88 2.2.2. Amrica Centrală şi de Sud ………………………………….. 88 2.2.3. Africa ……………………………………………………….. 89 2.2.4. Lumea islamo-arabă ………………………………………... 89

3. Clasificări ale drepturilor omului …………………………………… 91 4. Analiză sintetică asupra sistemului de protecŃie din Cadrul

Consiliului Europei modificat prin Protocol nr. 11 …………………

93 4.1. Structura ConvenŃiei şi Protocoalele adiŃionale ……………….. 93

4.2. Trăsături ale mecanismului european de control în lumina modificărilor de formă şi de fond aduse de Protocolul nr. 11 ….

94

CAPITOLUL I

NoŃiuni generale

1. Dreptul internaŃional şi societatea internaŃională Dreptul internaŃional este dreptul aplicabil societăŃii internaŃionale. Aceasta formulă

sintetică implică existenŃa unei societăŃi internaŃionale, distincte de societatea naŃională, internă sau statală. Prin intermediul ei se delimitează câmpul de aplicare a dreptului internaŃional şi a celui intern. Această definiŃie confirmă legătura sociologică între drept şi societate: orice societate are nevoie de un sistem de drept, iar orice sistem de drept este un produs social.

Societatea internaŃională este formată în primul rând de statele suverane, (subiectele „clasice” în dreptul internaŃional public) cărora li s-au alăturat şi alte entităŃi: organizaŃiile interguvernamentale şi mişcările de eliberare naŃională. Alte prezenŃe în societatea internaŃională le constituie indivizii (persoanele fizice), societăŃile transnaŃionale (persoane juridice) şi organizaŃiile internaŃionale neguvernamentale, dar cărora doctrina nu le-a recunoscut calitatea de subiect de drept internaŃional public.

Termenul de „societate internaŃională”, deşi similar, se deosebeşte de cel de „comunitate internaŃională”. Primul se referă la existenŃa unor entităŃi la nivel mondial între care există anumite raporturi, numite relaŃii internaŃionale. Cel de-al doilea pune accentul pe ideea de solidaritate internaŃională, de colaborare în vederea realizării intereselor colective.

Dacă existenŃa unei societăŃi internaŃionale a fost recunoscută unanim, comunitatea internaŃională a fost pusă uneori sub semnul întrebării. Principalul argument a fost acela că eterogenitatea statelor, dispersate pe întreg mapamondul, este incompatibilă cu existenŃa unei comunităŃi internaŃionale. DiferenŃele de cultură şi de civilizaŃie contribuie la separarea şi nu la reunirea popoarelor, factorii ideologici şi politici acŃionând mai degrabă ca factori de diviziune. Stabilirea unei comunităŃi ar avea la bază o legătură afectivă, spirituală, aceasta neputând să existe decât între statele care prezintă similitudini profunde.

Aceste argumente au fost combătute, arătându-se că, de fapt, diferenŃele între popoare nu exclud voinŃa statelor de a trai împreună, în ciuda factorilor care le separă. Convingerile comune privind preceptele morale, simŃul justiŃiei, aspiraŃia generală către pace, protecŃia mediului sau dreptul la dezvoltare sunt mai intense, prevalând faŃă de diferenŃele între popoare. Este adevărat că solidaritatea între popoare poate fi redusă în anumite situaŃii, dar nu trebuie confundată existenŃa unei comunităŃi internaŃionale cu gradul ei de coeziune.

Din această tensiune între aspiraŃiile, uneori confuze, către o comunitate internaŃională şi tendinŃa statelor în a-şi afirma suveranitatea, se naşte dreptul internaŃional, garanŃie a coexistenŃei statelor şi punct de echilibru între aceste tendinŃe antinomice.

8

2. Dreptul internaŃional public ca ramură de drept şi ca ştiin Ńă Dreptul internaŃional public ca ramură a dreptului reprezintă acel ansamblu de

norme juridice, scrise sau nescrise, create de subiectele de drept internaŃional public (în special statele), având ca scop reglementarea relaŃiilor internaŃionale ce au loc între ele.

O definiŃie completă presupune luarea în considerare a tuturor elementelor sale componente:

ansamblu de norme juridice, care reglementează relaŃiile dintre subiectele de drept internaŃional public în domeniile de interes reciproc;

subiectele de drept internaŃional public (şi în special statele: subiectele „clasice”) sunt cele care creează acest ansamblu de norme, pe baza consimŃământului lor expres sau tacit;

obligativitatea normelor dreptului internaŃional care decurge tocmai din caracterul sau consensual. În calitatea lor simultană de creatoare şi destinatare, statele au interesul să respecte norma de bună voie. În caz de nerespectare a acesteia, se poate exercita constrângerea individuală sau colectivă. Constrângerea individuală poate fi exercitată de statul care se consideră victimă a unei agresiuni (dreptul la autoapărare) şi poate consta în diferite măsuri, cum ar fi: ruperea relaŃiilor diplomatice, embargoul, retorsiunea sau represaliile. Constrângerea colectivă poate fi exercitată în cadrul organizaŃiilor interguvernamentale, internaŃionale sau regionale şi poate consta, de exemplu, în: suspendarea dreptului la vot, suspendarea calităŃii de membru sau, cel mai energic mijloc, excluderea din organizaŃie.

Dreptul internaŃional public, ca ştiinŃă, se ocupă cu studiul principalelor instituŃii juridice ale ramurii de drept internaŃional public, cum ar fi: izvoarele, subiectele, teritoriul populaŃia, răspunderea internaŃională etc.

3. Cele trei componente ale noŃiunii de „drept interna Ńional public” Denumirea acestei ramuri de drept este compusă din trei termeni: „drept“,

„internaŃional“, „public“. Termenul de „drept“ se referă la forŃa juridică a acestui ansamblu de norme. Normele de drept internaŃional public au valoare obligatorie în raporturile dintre subiectele sale. În relaŃiile dintre state se pot aplica şi alte reguli decât cele cu caracter juridic, adică anumite reguli de curtoazie. Regulile de curtoazie (din latinescul comitas gentium) reprezintă uzanŃe fără caracter obligatoriu, practicate în raporturile internaŃionale în scopul arătării consideraŃiei reciproce. Nerespectarea lor nu atrage răspunderea internaŃională a statului respectiv (ca în cazul normelor juridice din dreptul internaŃional public), dar poate genera o stare de tensiune între state.

Termenul „internaŃional” se referă la diferenŃierea faŃă de dreptul intern al statelor, în privinŃa izvoarelor, subiectelor, controlului aplicării normelor etc. Acest termen indică faptul că ansamblul de norme vizat trebuie să guverneze raporturile dintre state de pe întreg mapamondul. În perioada cuprinsă între secolul al XVI-lea şi primul război mondial, relaŃiile internaŃionale au fost dominate de un număr restrâns de state europene. Astfel, în acest interval nu a fost vorba de o veritabilă societate internaŃională,

9

ci doar de un nucleu de puteri europene care decideau, în general, în legătura cu interesele lor din diferite zone ale lumii.

Termenul „public” a fost adăugat la denumirea originară de „drept internaŃional” lansată de Jeremy Bentham destul de târziu, la începutul secolului al XIX-lea. Astfel, denumirea de “drept internaŃional public” a fost folosită pentru prima oara în traducerea franceză a cărŃii lui Bentham: „Introducere în Principiile Moralei şi LegislaŃiei”, traducere apărută în ElveŃia în anul 1802.

În prezent, se admite în general că dreptul internaŃional se divide în două ramuri distincte: dreptul internaŃional public şi dreptul internaŃional privat. Primul se referă la raporturile stabilite în principal între state şi organizaŃiile interguvernamentale. Cel de-al doilea reglementează raporturile dintre particulari (persoane fizice şi persoane juridice), care conŃin un element de extraneitate, având ca obiect ”soluŃionarea conflictelor de legi”, adică determinarea dreptului aplicabil, în cazul în care pentru soluŃionarea unui diferent sunt incidente două sau mai multe sisteme juridice naŃionale.

De reŃinut că, de obicei, folosirea denumirii de „drept internaŃional” fără alt calificativ se referă la dreptul internaŃional public.

Termenul „public” nu trebuie să conducă la ideea că acest ansamblu de norme se integrează în dreptul public intern, alături de dreptul constituŃional, administrativ, penal etc., existând atât asemănări, cât şi importante deosebiri. Pe baza distincŃiei generale între dreptul public şi cel privat, dreptul internaŃional public ar prezenta următoarele asemănări cu dreptul public intern: subiectele acŃionează ca purtătoare ale puterii de stat; prin reglementările juridice se apără prioritar interesul general; sfera de generalitate a reglementărilor este mai mare. Ca deosebiri fundamentale amintim situaŃia subiectelor de drept internaŃional public, aflate pe poziŃie de egalitate juridică (nu de subordonare) şi caracterul în principal dispozitiv şi consensual al normelor sale.

În urma prezentării celor trei componente ale noŃiunii de drept internaŃional public, concluzia ce se impune este că acest ansamblu de norme aplicabil societăŃii internaŃionale reprezintă o ramură de drept autonomă, cu o metodă de reglementare şi instituŃii juridice specifice.

4. Trăsăturile specifice ale dreptului internaŃional public Aşa cum am arătat la sfârşitul secŃiunii anterioare, dreptul internaŃional public

prezintă o serie de particularităŃi, care îl deosebesc fundamental de orice ramură de drept. Raportat la dreptul intern, aceste particularităŃi vizează următoarele aspecte:

4.1. Modul în care sunt create normele sale. În dreptul intern puterea parlamentară reprezintă autoritatea legislativă a Ńării, legiferarea fiind funcŃia sa fundamentală. În dreptul internaŃional public se remarcă lipsa unui organ suprastatal cu atribuŃii legislative. Normele de drept internaŃional sunt create de subiectele sale (şi în special de către state), acestea fiind atât creatoare, cât şi destinatare ale normelor amintite.

4.2. Subiectele. Subiectele consacrate în dreptul internaŃional public sunt statele, organizaŃiile interguvernamentale şi popoarele care luptă pentru independenŃă. În doctrină se discută şi calitatea de subiect de drept internaŃional public a individului, a societăŃilor transnaŃionale şi a organizaŃiilor neguvernamentale internaŃionale. Obiect

10

a numeroase controverse, aceste entităŃi reprezintă deocamdată simple prezente în cadrul relaŃiilor internaŃionale. Ceea ce trebuie subliniat este faptul ca statele suverane şi independente rămân subiectele primare ale acestei ramuri de drept.

4.3. Metoda de reglementare a dreptului internaŃional public. Aceasta constă în egalitatea juridică a subiectelor participante la relaŃiile internaŃionale. Statele, ca subiecte principale ale raporturilor internaŃionale, se află pe o poziŃie de egalitate juridică, indiferent de mărimea teritoriului, numărul populaŃiei, puterea economică sau potenŃialul militar.

4.4. Calitatea dreptului internaŃional public de a fi un drept coordonator. Recunoaşterea egalităŃii juridice şi modul în care este elaborat acest ansamblu de norme presupun existenŃa unor raporturi pe orizontală între state, excluzând orice subordonare. Dreptul internaŃional public este un drept coordonator (procesul de elaborare şi aplicare a normelor având loc pe orizontală) şi nu subordonator – ca dreptul intern al statelor (unde norma emană de la o autoritate legislativă superioară, iar destinatarii trebuie să se supună). Afirmând această poziŃie de egalitate juridică, dreptul internaŃional public stimulează cooperarea şi stabilirea relaŃiilor de colaborare între state în toate domeniile relaŃiilor internaŃionale.

4.5. Dreptul internaŃional public – expresie a unor scopuri juridice superioare. Stimulând cooperarea între state, dreptul internaŃional public este expresia realizării unor scopuri juridice superioare: pacea mondială, securitatea internaŃională, respectarea drepturilor omului, protecŃia mediului.

4.6. Controlul executării normelor. În dreptul internaŃional nu există, ca în dreptul intern, un sistem de organe judecătoreşti cu competenŃa generală şi obligatorie, care să intervină şi să aplice sancŃiuni atunci când normele nu sunt respectate. CompetenŃa CurŃii InternaŃionale de JustiŃie de la Haga este una facultativă, aşa cum rezultă din art. 3.6, parag. 1 din Statutul său : “În competenŃa CurŃii intră toate cauzele pe care i le supun părŃile.”

5. Raporturile dreptului interna Ńional public cu dreptul intern Dreptul internaŃional public cu trăsăturile specifice arătate anterior şi dreptul intern

reprezintă două sisteme distincte de drept, fiecare având o sferă de acŃiune proprie. Deşi diferite, cele două sisteme juridice se întrepătrund prin intermediul statelor, în jurul cărora sunt organizate şi prin care acŃionează.

Interesul practic al determinării raporturilor dintre dreptul internaŃional public şi cel intern rezidă în două aspecte: aplicarea normelor dreptului internaŃional în cadrul ordinii juridice interne şi rezolvarea unui eventual conflict între normele juridice interne şi cele internaŃionale.

În primul rând, statele au acceptat în urma negocierilor internaŃionale să devină părŃi la anumite tratate pe care s-au angajat să le respecte, ceea ce înseamnă transpunerea anumitor măsuri în cadrul legislaŃiei interne. Statele se pot angaja să adopte anumite norme în planul legislativ intern în domenii precum: combaterea criminalităŃii şi terorismului, drepturile omului, protecŃia mediului şi reducerea poluării, transportul internaŃional terestru şi maritim, protecŃia proprietăŃii intelectuale etc.

11

În al doilea rând, ne interesează să aflăm cum trebuie soluŃionat un conflict între normele naŃionale şi cele internaŃionale. Iată un exemplu ilustrativ în acest sens: o navă străină pătrunde în zona maritimă vamală a unui stat. Nava poate fi arestată, iar echipajul acesteia judecat în faŃa unui tribunal naŃional al statului care a efectuat arestarea, pentru nerespectarea unor nereguli vamale. Dreptul intern prevede o zonă de protecŃie vamală de X mile. Cei care se apără susŃin că dreptul internaŃional public prevede o zonă vamală de: X – 4 mile şi că nava, în momentul în care a fost arestată nu intrase încă în zona în care controalele erau într-adevăr justificate, potrivit dreptului internaŃional. Controversele apar aşadar în momentul în care normele de drept internaŃional public şi cele de drept intern operează simultan în privinŃa aceluiaşi aspect.

Disputa doctrinară îmbracă forma conflictului între teoriile dualistă şi monistă. 1. Teoria dualistă a apărut în cadrul Şcolii germane de drept (avându-i ca

reprezentanŃi pe Heinrich Triepel şi Karl Strupp), fiind dezvoltată ulterior şi de Şcoala italiană, reprezentată de Anzilotti. Doctrina dualistă consideră că dreptul internaŃional şi cel intern sunt două sisteme autonome, distincte, care acŃionează pe planuri diferite şi fără a avea puncte de contact între ele (asemenea a două linii paralele). Pentru a-şi găsi aplicarea în dreptul intern, norma de drept internaŃional trebuie transformată într-o normă internă, printr-o operaŃiune separată (de exemplu ratificarea sau adoptarea unei legi interne care să conŃină normele internaŃionale).

Teoria dualistă evidenŃiază diferenŃele fundamentale dintre dreptul internaŃional public şi cel intern, mai ales cele privind: izvoarele, subiectele şi controlul respectării normelor. Aceasta concepŃie este depăşită, deoarece absolutizează diferenŃele dintre cele două sisteme şi nesocoteşte interacŃiunile tot mai pregnante dintre ele.

2. Doctrina monistă porneşte de la ideea că dreptul este o structură unitară de norme, indiferent dacă acestea se adresează particularilor sau statelor, în cadrul căreia se pune problema primatului dreptului intern asupra dreptului internaŃional public sau invers.

2.1. Primatul dreptului intern este promovat de Şcoala de la Bonn, avându-i ca principali exponenŃi pe: fraŃii Philipp, Albert Zorn, Max Wenzel, Erich Kaufman. Aceasta teorie consideră că dreptul internaŃional public derivă din dreptul intern al statelor şi reprezintă doar o prelungire a acestuia.

Argumentele lor teoretice sunt tributare concepŃiilor filozofice ale lui Hegel, care considera că datorită suveranităŃii depline a statelor, raporturile dintre ele sunt eminamente raporturi de forŃă, care generează şi întreŃin starea de război. Statul îşi rezervă dreptul de a decide asupra tratatelor internaŃionale în funcŃie de propriile interese naŃionale. În caz de contradicŃie, se aplică totdeauna norma de drept intern în dauna celei de drept internaŃional public.

Ca argument în sprijinul primatului dreptului intern pot fi amintite: principiul suveranităŃii absolute a statelor; inexistenŃa unei autorităŃi suprastatale legislative, statele fiind îndreptăŃite să

elaboreze şi să semneze numai acele tratate conforme interesului naŃional; inexistenŃa unui organ cu o competenŃă jurisdicŃională obligatorie care ar conduce

la ideea că statul este singurul judecător al modului în care îşi îndeplineşte obligaŃiile internaŃionale;

12

perspectiva asupra istoriei dreptului arată că întâi s-a format dreptul intern al statelor şi apoi s-a resimŃit nevoia desfăşurării relaŃiilor internaŃionale între state.

2.2. Monismul ca primatul dreptului internaŃional public a fost afirmat de Şcoala de la Viena, prin reprezentanŃii ei Hans Kelsen, U.L. Kunz, Alfred Verdross. Conform acestei doctrine se susŃine că există o ordine juridică universală, care este superioară ordinilor juridice interne ale statelor. În concluzie, dreptul internaŃional public determină limitele competenŃelor dreptului intern al statelor, în cadrul ordinii juridice universale. În caz de contradicŃie între normele internaŃionale şi cele interne vor avea prioritate primele.

Dincolo de faptul că nici una din aceste tendinŃe doctrinare nu trebuie absolutizată, evoluŃiile recente relevă o determinare tot mai accentuată a dreptului intern de către dreptul internaŃional public.

Există însă o serie de argumente care pledează pentru o evoluŃie treptată către supremaŃia dreptului internaŃional public:

- prevederile constituŃionale din unele state, prin care se afirmă primatul dreptului internaŃional public, în general sau în anumite domenii;

- transferul unor competente fundamentale ale suveranităŃii către un organism regional (de exemplu, în cazul Tratatelor de constituire a ComunităŃilor Europene);

- dispoziŃiile din unele documente internaŃionale, care stipulează prioritatea dreptului internaŃional public faŃă de dreptul intern.

Concluzia care se impune este aceea că disputa teoretică asupra supremaŃiei unuia dintre cele două sisteme are mai degrabă o natură sterilă, fiind lipsită de consecinŃe practice. În problema raporturilor dintre dreptul internaŃional public şi cel intern este mai utilă o abordare pragmatică şi cazuistică.

În cazul în care cele două sisteme se întâlnesc, trebuiesc studiate atât dispoziŃiile legilor interne, cât şi normele dreptului internaŃional public, identificând soluŃiile aplicabile în fiecare speŃă concretă.

6. Principiile fundamentale ale dreptului internaŃional public 6.1. ConsideraŃii generale NoŃiunea, natura şi individualizarea principiilor fundamentale ale dreptului

internaŃional public reprezintă o chestiune controversată. Principiile fundamentale ale dreptului internaŃional public au fost parŃial codificate

prin Carta O.N.U., DeclaraŃia Adunării Generale a O.N.U. asupra principiilor de drept internaŃional ale relaŃiilor prieteneşti şi de colaborare între state în conformitate cu Carta O.N.U. adoptate în anul 1970, Carta drepturilor şi îndatoririlor economice ale statelor din anul 1974 şi Actul final al ConferinŃei pentru securitate şi cooperare în Europa din anul 1975.

Principiul fundamental de drept internaŃional public a fost definit ca o prescripŃie normativă, ce se caracterizează printr-un înalt grad de abstractizare, dând expresia unei valori internaŃionale universal acceptată şi care guvernează conduita subiectelor de drept internaŃional.

13

În esenŃă, principiile fundamentale ale dreptului internaŃional public constituie fundamentul sistemului de norme a acestui drept şi reprezintă criteriul de referinŃă al legalităŃii celorlalte principii şi norme de drept internaŃional public, având o valoare juridică imperativă.

6.2. Trăsături caracteristice Principiile fundamentale ale dreptului internaŃional public se disting de celelalte

principii de drept internaŃional public specifice unui anumit domeniu ori de normele de drept internaŃional prin următoarele caracteristici:

Caracter universal – care constă în aplicabilitatea lor tuturor domeniilor de activitate umană, la care participă subiectele de drept internaŃional;

Caracter general – care exprimă generalizarea şi abstractizarea normelor celor mai importante şi generale larg recunoscute ale dreptului internaŃional;

Caracterul fundamental al valorilor – care constituie obiectul supus apărării prin intermediul acestora: pacea, securitatea internaŃională, libertatea popoarelor, progresul lor.

Gama principiilor fundamentale de drept internaŃional public s-a structurat pe cale cutumiară sau convenŃională, acestea făcând parte din categoria jus cogens.

6.3. Principii fundamentale de drept internaŃional public Fără a avea un caracter unanim, literatura de specialitate enumără ca făcând parte

din această categorie următoarele principii: principiul neagresiunii, principiul rezolvării pe cale paşnică a diferendelor internaŃionale, principiul suveranităŃii statelor, principiul inviolabilităŃii frontierelor statului, principiul egalităŃii în drepturi a statelor, dreptul la autodeterminare, principiul neintervenŃiei, principiul cooperării internaŃionale, principiul îndeplinirii cu bună-credinŃă a obligaŃiilor internaŃionale.

În prezent, sunt în curs de afirmare noi principii de drept internaŃional, expresie a caracterului dinamic al relaŃiilor internaŃionale şi a interdependenŃelor stricte ce se realizează în cadrul comunităŃii internaŃionale: principiul dezarmării generale ale statelor, principiul folosirii unor zone spaŃiale numai în scopuri paşnice, principiul respectării drepturilor omului, principiul bunei vecinătăŃi.

Fiecare dintre aceste principii circumscrie şi particularizează conduita statelor, în raport cu valorile fundamentale protejate, interzicând ori prescriind acŃiuni ale acestora în raport cu valorile care constituie obiect al lor, la nivelul unor obligaŃii erga omnes.

Principiile fundamentale ale dreptului internaŃional public se află într-o corelare şi întrepătrundere în privinŃa conŃinutului lor, ele condiŃionându-se reciproc, ceea ce determină ca interpretarea lor să se facă în mod sistematic, fiecare dintre ele având o valoare juridică egală.

14

CAPITOLUL II

Izvoarele dreptului internaŃional public

1.1. Izvoare materiale şi formale. Ca în orice ramură de drept, şi în dreptul internaŃional public instituŃia izvoarelor are

o importanŃă deosebită. Majoritatea autorilor pornesc de la distincŃia generală între izvoarele materiale şi cele formale.

Izvoarele materiale reprezintă factorii extrajuridici care contribuie la formarea normelor de drept internaŃional public: raporturile de putere între entităŃile politice participante la relaŃiile internaŃionale, interesele specifice ale acestor entităŃi, opinia publică, ideologii privind societatea internaŃională, solidaritatea umană etc.

În principiu, în studiul dreptului internaŃional public nu interesează izvoarele materiale. Constituind surse extrajudiciare, ele sunt analizate în cadrul altor discipline precum: filosofia dreptului, istoria dreptului sau sociologia juridică.

Izvoarele formale reprezintă mijloacele juridice prin care se exprimă normele dreptului internaŃional public. Practic, izvoarele formale sunt formele juridice care exprimă acordul de voinŃă dintre două sau mai multe subiecte de drept internaŃional public.

În sistemul dreptului intern, noŃiunea de izvoare formale se referă în primul rând la mecanismul constituŃional al creării legilor, valoarea fiecărei norme fiind stabilită de dreptul constituŃional.

În contextul relaŃiilor internaŃionale folosirea termenului de „izvoare formale” este nepotrivită. El sugerează ideea mecanismului constituŃional de creare a legilor, ce există în cadrul statelor.

Într-un anumit sens noŃiunea de „izvoare formale” nu există în dreptul internaŃional public. Ca un substitut al acesteia sau ca un echivalent, există principiul care statuează că acordul general de voinŃă al statelor creează reguli de aplicare generală.

Prin urmare, distincŃia dintre izvoarele formale şi cele materiale rămâne dificil de făcut în dreptul internaŃional public, deoarece izvoarele formale au un prea marea grad de generalitate şi, în consecinŃă, definirea lor este practic ineficientă.

Ceea ce contează în contextul relaŃiilor internaŃionale este varietatea izvoarelor materiale, acestea fiind dovezi ale atitudinii statelor faŃă de anumite reguli de drept internaŃional public. Procesul de interacŃiune între state conferă acestor dovezi, mărturii ale creării normelor de drept internaŃional public, un statut mai însemnat decât simplele izvoare materiale din dreptul intern.

De aceea, în dreptul internaŃional public izvoarele materiale au un statut superior celui recunoscut în cadrul dreptului intern, iar interdependenŃele între acestea şi izvoarele formale sunt mai intense.

15

1.2. Articolul 38 din Statutul CurŃii Interna Ńionale de JustiŃie (1945) Articolul 38 din statutul C.I.J. din 1945 reproduce, cu mici modificări, enumerarea

din articolul cu acelaşi număr din Statutul fostei CurŃi Permanente InternaŃionale de JustiŃie (organul jurisdicŃional din cadrul Ligii NaŃiunilor), statut redactat în 1920.

Articolul 38 prevede: „1. Curtea, a cărei misiune este de a soluŃiona conform dreptului internaŃional

diferendele care îi sunt supuse, va aplica: a. convenŃiile internaŃionale, fie generale, fie speciale, care stabilesc reguli

recunoscute în mod expres de statele în litigiu; b. cutuma internaŃională, ca dovadă a unei politici generale, acceptată ca drept; c. principiile generale de drept recunoscute de naŃiunile civilizate; d. sub rezerva dispoziŃiilor articolului 59, hotărârile judecătoreşti şi doctrina celor

mai calificaŃi specialişti în drept public ai diferitelor naŃiuni, ca mijloace auxiliare de determinare a regulilor de drept.

2. Prezenta dispoziŃie nu aduce atingere dreptului CurŃii de a soluŃiona o cauză „ex aequo et bono”, dacă părŃile sunt de acord cu aceasta.”

S-a pus problema dacă acest articol reglementează într-adevăr izvoarele dreptului internaŃional public sau dacă precizează doar modalităŃile la care poate recurge Curtea InternaŃională de JustiŃie pentru soluŃionarea cauzelor supuse examinării sale de către părŃi.

Deşi articolul 38 nu face referire expresă la noŃiunea de „izvoare”, se acceptă în general că acesta cuprinde o enumerare a izvoarelor dreptului internaŃional public.

Controversele relative la acest articol pun în discuŃie în principal trei aspecte: ExistenŃa unei ierarhizări a surselor indicate. Controversele formulate de doctrină

se referă la existenŃa unei ierarhizări a izvoarelor. Opinia minoritară susŃine că regula în ceea ce priveşte izvoarele este că nu există o ierarhizare a acestora în dreptul internaŃional public. Contrar articolului 7 din ConvenŃia de la Haga din 1907 (care crea Curtea internaŃională de prize maritime), art. 38 din Statutul C.I.J. se abŃine de la orice precizare privind o ierarhizare a izvoarelor enumerate. Astfel, nu este posibil a statua într-un postulat general că tratatele sunt în mod necesar mai importante decât cutuma sau invers. S-ar fi întâmplat aşa dacă, în cadrul unei proceduri centralizate, una din surse dispunea de un primat incontestabil. Starea actuală a societăŃii internaŃionale, încă vădit descentralizată, interzice o asemenea concluzie. Toate izvoarele fiind susceptibile de a exprima, în modalităŃi specifice, anumite exigente ale societăŃii internaŃionale.

Al Ńi autori, exprimând opinia majoritară, consideră că , deşi o ierarhie nu este expres stabilită, practic aceasta există. Astfel, Curtea InternaŃională de JustiŃie sau tribunalele arbitrale vor aplica în primul rând dispoziŃiile tratatului, prioritatea fiind explicată prin faptul că tratatul reprezintă un izvor al anumitor drepturi şi obligaŃii stabilite printr-un acord expres. În lipsa acestuia, instanŃa va studia existenŃa şi aplicabilitatea unei norme cutumiare. În mod firesc, se va acorda preferinŃă cutumei în

16

raport cu „principiile generale de drept recunoscute de naŃiunile civilizate”. Neîndoielnic, tratatul şi cutuma reprezintă izvoarele cele mai importante în dreptul internaŃional public.

Articolul 38, litera d) face referire la „mijloacele subsidiare de determinare a regulilor de drept”, adică hotărârile judecătoreşti şi doctrina celor mai calificaŃi specialişti în drept public ai diferitelor naŃiuni.

De fapt, trebuie observat ca ideea unei ierarhizări a izvoarelor dreptului internaŃional public consacrată de articolul 38 se sprijină pe două argumente: ordinea în care acestea sunt amintite (de la litera a. la d.) şi referirea la noŃiunea de “mijloace subsidiare”.

Faptul că unele formulări sunt depăşite. Unele formulări ale articolului 38 sunt desuete, nemaifiind indicat a fi preluate în continuare. Exemplul cel mai ilustrativ în acest sens îl constituie noŃiunea de „naŃiuni civilizate”, reflectând o concepŃie mai degrabă colonială decât modernă şi noŃiunea de „doctrina celor mai calificaŃi specialişti în drept public ai diferitelor naŃiuni” care este susceptibilă de controverse.

Lista amintită este susceptibilă de completări , în prezent fiind recunoscute şi alte izvoare ale dreptului internaŃional public. EvoluŃiile moderne din ultimele cinci decenii au demonstrat că enumerarea cuprinsă în articolul 38 nu este exhaustivă, fiind recunoscute şi alte izvoare în dreptul internaŃional contemporan.

Astfel, se pune în discuŃie, în mod justificat, consacrarea actelor juridice ale organizaŃiilor internaŃionale şi unele acte unilaterale ale statelor ca izvoare ale dreptului internaŃional public. În legătură cu acestea se ridică întrebarea dacă ele constituie veritabile izvoare, fiind neîndoielnic faptul că produc anumite efecte juridice în raporturile dintre state.

În acest capitol vom grupa izvoarele dreptului internaŃional public, potrivit distincŃiei general acceptate de majoritatea doctrinei, în două categorii distincte:

- izvoarele principale (tratatul şi cutuma); - izvoarele subsidiare sau auxiliare, susceptibile de controverse (principiile

generale de drept, jurisprudenŃa C.I.J. şi a tribunalelor arbitrale internaŃionale, doctrina, actele unilaterale ale statelor, actele organizaŃiilor internaŃionale şi echitatea).

2. Izvoarele principale 2.1. Tratatul 2.1.1. NoŃiune Tratatul este cel mai important izvor de drept internaŃional public, atât ca procedeu

de creare a obligaŃiilor juridice între state, cât şi ca frecvenŃă în raporturile juridice internaŃionale. Deşi tratatele au avut un rol semnificativ în reglementarea relaŃiilor între state încă din antichitate (cel mai vechi tratat cunoscut este “Tratatul Sublim” încheiat între faraonul egiptean Ramses al II-lea şi regele hitiŃilor Hattuşil al III-lea, în anul 1269

17

i.Chr.), ele au dobândit poziŃia esenŃială în cadrul izvoarelor de drept internaŃional abia în societatea internaŃională contemporană. Practic, tratatele acoperă la momentul actual întregul spectru al relaŃiilor internaŃionale, cuprinzând domeniile politic, economic, militar, protecŃia mediului, lupta contra criminalităŃii, drepturile omului etc.

Sintetic, tratatul desemnează un acord de voinŃa între două sau mai multe subiecte de drept internaŃional, destinat să producă efecte juridice şi supus normelor dreptului internaŃional. Potrivit art. 2, pct. 1, lit. a din ConvenŃia de la Viena din 1969, prin expresia „tratat” se înŃelege un acord internaŃional încheiat în scris între state şi guvernat de dreptul internaŃional, fie că este consemnat într-un instrument unic, fie în două sau mai multe instrumente conexe şi oricare ar fi denumirea sa particulară.

Conform prevederilor legislaŃiei române, art. 1, lit. a din Legea nr. 590/2003 (publicată în Monitorul Oficial nr. 23 din 12 ianuarie 2004), „prin tratat se înŃelege actul juridic, indiferent de denumire sau formă, care consemnează în scris un acord la nivel de stat, la nivel guvernamental sau la nivel departamental, având scopul de a crea, de a modifica ori de a stinge drepturi şi obligaŃii juridice sau de altă natură, guvernat de dreptul internaŃional public şi consemnat într-un instrument unic ori în două sau mai multe instrumente conexe”.

Din definiŃiile prezentate, reiese că termenul de „tratat” are două sensuri, unul larg şi unul restrâns. În sens restrâns, prin “tratat” se înŃelege documentul care poartă expres acest nume, reglementând într-o formă solemnă un domeniu mai important al relaŃiilor internaŃionale (de exemplu: tratate de pace, prietenie, neagresiune, buna vecinătate, comerŃ şi navigaŃie).

În sens larg, termenul de tratat înglobează toate actele juridice care se circumscriu definiŃiei amintite, cum ar fi: convenŃia, pactul, acordul, protocolul, carta, statutul, schimbul de note, compromisul, modus vivendi, gentlemen’s agreement.

ConvenŃia reprezintă o înŃelegere, prin care sunt reglementate relaŃiile dintr-un domeniu specific, bine definit al raporturilor internaŃionale (de exemplu: ConvenŃia privind dreptul tratatelor din 1969, ConvenŃia NaŃiunilor Unite asupra dreptului marii din 1982).

Pactul este denumirea dată unor înŃelegeri cu caracter solemn, într-un domeniu specific al relaŃiilor politice (Pactul Briand-Kellogg din 1928, Pactul SocietăŃii NaŃiunilor din 1919).

Termenul de acord desemnează înŃelegeri intervenite mai ales în domeniile economic, financiar, comercial, cultural.

Prin protocol se indică, în mod obişnuit, un act accesoriu la un tratat preexistent, în scopul completării, modificării sau interpretării acestuia. Uneori, însă, acest termen este folosit şi pentru a desemna o înŃelegere de sine stătătoare.

Carta şi statutul desemnează acordul juridic prin care se constituie o organizaŃie internaŃională. Termenul de statut este folosit şi în cazul unei înŃelegeri prin care se reglementează un anumit regim juridic (de exemplu, Statutul Dunării din 1921).

Schimbul de note sau de scrisori este o înŃelegere bilaterală în formă simplificată, prin care se reglementează expeditiv o problemă specifică.

18

Compromisul reprezintă un acord prin care părŃile convin să trimită un litigiu spre soluŃionare unei instanŃe arbitrale sau judiciare internaŃionale.

Modus vivendi desemnează un acord cu caracter provizoriu, ce urmează a fi ulterior înlocuit de un acord cuprinzând clauze detaliate.

Termenul de gentlemen’s agreement se referă la acordurile orale ale reprezentanŃilor subiectelor de drept internaŃional public. El constituie o excepŃie de la regula formei scrise a tratatelor, reflectând consimŃământul părŃilor într-o formă verbală.

Indiferent de denumirea pe care o poartă, toate actele internaŃionale care se circumscriu definiŃiilor tratatului internaŃional sunt obligatorii pentru părŃile contractante şi au, în principiu, aceeaşi valoare juridică. Încălcarea prevederilor tratatelor angajează răspunderea internaŃională a părŃii în culpă.

2.1.2 Structura tratatului PărŃile componente ale unui tratat sunt, de regulă: titlul, preambulul, dispozitivul,

clauzele finale şi anexele. Titlul precizează sintetic domeniul în care se încheie tratatul şi uneori (mai ales la tratatele bilaterale) părŃile acestuia. Preambulul reprezintă partea preliminară a unui tratat, în care se indică părŃile contractante, circumstanŃele şi motivele care au determinat încheierea lui, scopul şi obiectul tratatului. Tot în preambul se pot regăsi unele principii generale care guvernează materia respectivă şi trimiteri la alte tratate anterioare (bilaterale sau multilaterale) care prezintă relevanŃă în domeniul reglementat, faŃă de care părŃile contractante îşi reafirmă ataşamentul.

Dispozitivul sau corpul tratatului reprezintă componenta esenŃială a acestui izvor de drept internaŃional. Dispozitivul conŃine clauzele care reglementează drepturile şi obligaŃiile care incumbă părŃilor în domeniul de interes.

ConŃinutul tratatului este structurat pe articole grupate în titluri, capitole, secŃiuni, etc.

Clauzele finale privesc modul de intrare în vigoare şi de revizuire, termenul pe care se încheie tratatul, limba sau limbile în care se încheie, posibilităŃile de aderare pentru statele care n-au participat la elaborarea textului, data şi locul semnării, semnăturile părŃilor. Ca o observaŃie, din punct de vedere tehnic, redactarea clauzelor finale a înregistrat un important progres odată cu dezvoltarea tratatelor multilaterale.

În sfârşit, tratatul mai poate cuprinde şi anexe, cuprinzând dispoziŃii tehnice sau complementare dispoziŃiilor tratatului, separate de corpul acestuia pentru a se evita aglomerarea excesivă a textului. Anexele pot conŃine hărŃi, declaraŃii interpretative, anumite liste specifice (cum ar fi, de exemplu, specii de plante şi animale, elemente chimice etc.).

Interesul delimitării elementelor componente în structura tratatului constă în relevarea forŃei juridice a acestora, problema practică fiind aceea a şti dacă preambulul şi anexele au aceeaşi valoare juridică ca şi dispozitivul tratatului. În privinŃa anexelor, regula este clară, acestea fiind parte integrantă la tratat şi, în consecinŃă, au aceeaşi forŃă obligatorie ca şi corpul tratatului. În ceea ce priveşte preambulul, acestuia i se recunoaşte o valoare juridică numai în măsura în care anumite dispoziŃii din corpul tratatului fac expres trimitere la el sau când preambulul contribuie la interpretarea celorlalte prevederi, el neavând în sine forŃă juridică obligatorie.

19

2.2 Cutuma 2.2.1. NoŃiune Cutuma reflecta modul de formare „spontan” al normelor de drept internaŃional,

opus celui convenŃional şi este cel mai vechi izvor de drept internaŃional, ocupând mult timp locul prioritar în ansamblul izvoarelor sale.

Ceea ce distinge în mod esenŃial cutuma de alte izvoare de drept internaŃional public (lucru aplicabil şi în cazul principiilor generale de drept şi echităŃii) este caracterul nescris, care determină: supleŃea şi adaptabilitatea normelor neconvenŃionale, relaŃia lor directă cu exigenŃele societăŃii internaŃionale şi „spontaneitatea” acestora.

În formularea incompletă a art. 38 din Statutul CurŃii InternaŃionale de JustiŃie cutuma reprezintă „o practică generală, acceptată ca drept”. Având în vedere trăsăturile definitorii ale cutumei, aceasta poate fi definită ca o practică generală, relativ îndelungată şi uniformă a statelor, considerată de ele ca exprimând o regulă de conduită cu forŃă juridică obligatorie.

Din definiŃia amintită, cutuma internaŃională trebuie să fie deosebită în mod clar de obiceiul juridic, cu toate că există anumite similitudini între aceste noŃiuni. Astfel, deşi consacră o regulă de conduită statornicită în timp, obiceiul nu reprezintă o obligaŃie juridică, fiind o practică respectată doar în virtutea deprinderii, care însă nu a obŃinut o recunoaştere juridică şi, prin urmare, constituie doar ca excepŃie, un izvor de drept.

În lumina definiŃiei şi distincŃiei menŃionate, cutuma apare ca implicând reunirea în mod cumulativ a două elemente: material şi psihologic.

2.2.2. Elementul material Elementul material reflectă conduita uniformă în timp a subiectelor de drept

internaŃional public, cuprinzând trei componente: Conduita sau comportamentul statelor. Ca o observaŃie preliminară, prin termenul

de comportament nu trebuie înŃelese numai actele efective sau abstenŃiunile statelor, ci şi orice exprimare a unei opinii cu privire la oportunitatea sau legalitatea conduitei altor subiecte de drept internaŃional, deoarece această opinie poate prezenta un rol important în formarea cutumei.

Comportamentul statelor reiese în principal din actele juridice interne şi cele internaŃionale.

Actele interne pot fi: acte ale organelor executive (de obicei ministere ale afacerilor externe) cum ar fi:

declaraŃii, corespondenŃă diplomatică, instrucŃiuni către personalul diplomatic sau militar;

legislative (legi interne referitoare la domenii ale dreptului internaŃional: imunităŃi, starea de neutralitate, dreptul marii, etc.);

practica judiciară internă. Actele internaŃionale ce reflectă comportamentul statelor, cu rol în formarea

cutumei pot fi: decizii arbitrale şi judiciare internaŃionale, tratate multilaterale care codifică norme cutumiare (enunŃând practic dreptul deja existent) sau cele care cuprind clauze tip (cum ar fi cele de arbitraj, extrădare, convenŃiile consulare).

20

Semnificativă în această materie este şi respectarea de către state a unor tratate multilaterale la care ele nu sunt părŃi, ca şi când ar fi obligatorii pentru ele.

Continuitatea aplicării în timp. A doua componentă a elementului material se referă la timpul necesar pentru formarea unei cutume, practica statelor trebuind să fie îndelungată şi uniformă. Totuşi, datorită dinamicii societăŃii internaŃionale în prezent, factorul timp contează mai puŃin faŃă de frecvenŃa sau densitatea actelor în cauză în relaŃiile internaŃionale. Într-un anumit interval de timp, practica statelor trebuie să rămână uniformă, constantă, respectată în mod efectiv şi fără discordanŃe, pentru a putea să genereze o regulă de drept internaŃional.

Aria de răspândire a cutumei (în funcŃie de numărul subiectelor de drept internaŃional public care participă la procesul de formare a cutumei). Relativ la a treia componentă a elementului material, Curtea internaŃională de JustiŃie a stabilit în speŃă privind Platoul continental al Mării Nordului (1969) că se impune o participare largă şi reprezentativă, incluzând state ale căror interese sunt afectate în mod special şi nu o participare universală, unanimă a tuturor statelor din comunitatea internaŃională. Din acest punct de vedere, distingem cutume universale (al căror câmp de aplicare este extins datorită participării unanime la formarea lor), regionale (care privesc un număr limitat de state), admiŃându-se şi cutumele locale/bilaterale, care nu interesează decât două state şi care pot să aibă prioritate asupra cutumelor universale.

2.2.3. Elementul psihologic (subiectiv) Pentru formarea unei cutume trebuiesc întrunite cumulativ elementele material şi cel

psihologic, deoarece simpla repetare a unei conduite nu este suficientă pentru formarea unei norme cutumiare. Elementul psihologic constă în convingerea statelor că ele se supun unei obligaŃii juridice, opinio juris sive necessitatis, dimensiunea subiectivă asigurând distincŃia între o practică urmată în temeiul existenŃei unei cutume şi o conduită motivată de reguli de curtoazie internaŃională.

PrezenŃa elementului psihologic indică practic momentul la care este definitivat procesul de formare a unei cutume, adică atunci când oricare din subiectele de drept internaŃional public implicate în anumite raporturi internaŃionale poate să conteze că ceilalŃi participanŃi se vor comporta, la rândul lor, conform conduitei prescrise de norma respectivă.

Legat de prezenŃa elementului subiectiv în procesul de formare a cutumei, apare întrebarea ce stă la baza convingerii statelor că ele se supun unei reguli juridice. În mod tradiŃional, se consideră că practica se află la originea acestei opinio juris, repetiŃia precedentelor în timp făcând să ia naştere sentimentul obligaŃiei. Cu toate acestea, în anumite cazuri acest proces poate fi inversat: exprimarea unei necesităŃi privind apariŃia/existenŃa unei norme juridice (de exemplu prin intermediul unei rezoluŃii a Adunării Generale a NaŃiunilor Unite) stă la originea iniŃierii unei practici, care va consfinŃi formarea unei cutume.

2.2.4. Avantaje şi dezavantaje ale tratatului în raport cu cutuma Tratatul este principalul izvor de drept internaŃional în contextul societăŃii actuale şi

prezintă multiple avantaje faŃă de cutumă, generate în principal de încheierea sa în formă scrisă şi în urma unor proceduri specifice. Astfel, odată intrat în vigoare, tratatul:

21

- exprimă în mod clar acordul de voinŃă al părŃilor contractante cu privire la obiectul său, înlăturând echivocul şi conferind stabilitate relaŃiilor internaŃionale;

- dă naştere în mod explicit la drepturi şi obligaŃii ale părŃilor contractante, având un conŃinut bine definit;

- permite adoptarea de norme de drept internaŃional public într-un timp scurt, facilitând adaptarea dreptului internaŃional la nevoile comunităŃii internaŃionale;

- poate fi uşor dovedit, uşurinŃa probei fiind foarte importantă în cazul apariŃiei unor litigii privitoare la tratat.

Cu toate acestea, cutuma şi-a păstrat un rol aparte în formarea dreptului internaŃional contemporan, deoarece, deşi normele convenŃionale pot fi exprimate într-o manieră mai clară şi mai rapidă prin intermediul tratatelor, acest aspect nu garantează faptul că ele vor fi şi respectate. Mai mult decât atât, datorită modului de formare cutumele pot avea o longevitate şi o aplicare mult superioară unor tratate controversate. În sfârşit, din punct de vedere procedural, cutumele nu necesită parcurgerea unei etape cum ar fi ratificarea sau publicarea – care pot îngreuna procesul de aplicare în dreptul intern.

În concluzie, tratatul şi cutuma reprezintă izvoarele principale ale dreptului internaŃional şi au forŃa juridică egală, ambele fiind obligatorii pentru subiectele de drept internaŃional public. Codificarea continuă în cadrul dreptului internaŃional (inclusiv cea a regulilor cutumiare) nu înseamnă eliminarea cutumelor din ansamblul izvoarelor acestui drept.

3. Izvoarele subsidiare Categoria izvoarelor subsidiare ale dreptului internaŃional reprezintă o chestiune

controversată în doctrina de specialitate – discuŃiile axându-se în a stabili dacă unele din prevederile art. 38 din Statutul C.I.J. sunt într-adevăr izvoare de drept public şi pe întrebarea dacă, în contextul evoluŃiei societăŃii internaŃionale, această listă nu ar trebui completată.

3.1. Principiile generale de drept Principiile de drept reprezintă acele idei călăuzitoare, reguli generale de orientare,

linii directoare care configurează trăsăturile fundamentale ale sistemelor juridice ale statelor. ConŃinutul lor axiologic se reflectă, astfel, şi în conŃinutul altor dispoziŃii normative, ele influenŃând prin prisma valorii lor de model întregul proces legislativ.

Statutul C.I.J. se referă în art. 38, pct. 1, lit. c la „principiile generale de drept recunoscute de naŃiunile civilizate” ca izvor auxiliar al dreptului internaŃional public, dar formularea este ambiguă şi lacunară.

În primul rând, referindu-se la „principii generale”, Statutul C.I.J. nu precizează dacă este vorba de principiile generale de drept din sistemele juridice ale statelor sau de principiile generale de drept internaŃional (ca norme de aplicare universală, care dau expresie şi protejează valori fundamentale în relaŃiile internaŃionale).

În al doilea rând, lipseşte precizarea care ar fi „naŃiunile civilizate”, această formulă fiind o rămăşiŃă a perioadei istorice în care aplicarea dreptului internaŃional se limita la principalele puteri europene şi la alte câteva state. În prezent, societatea internaŃională se articulează în jurul OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, din care fac parte în acest moment

22

toate statele lumii (191 de state cu statutul de membru sau de observator). De obicei, unul din primele acte de politică externă ale unui nou stat este acela de a începe procedurile de aderare la O.N.U., iar dacă potrivit Cartei O.N.U. toŃi membri se angajează să-şi îndeplinească cu bună-credinŃă obligaŃiile asumate (art. 2, pct. 2), apare întrebarea care nu sunt naŃiunile „civilizate”. Formula este în mod cert căzută în desuetudine, iar în prezent toate statele trebuie să fie considerate ca făcând parte din această categorie.

Unii autori consideră că principiile generale de drept nu pot constitui surse ale dreptului internaŃional public, ele constituind prin ele însele norme ale acestui drept, apărute pe cale convenŃională sau cutumiară.

În sens contrar s-a reŃinut că principiile generale de drept, ca izvoare ale dreptului internaŃional, sunt acele principii comune majorităŃii sistemelor juridice naŃionale, multe dintre ele avându-şi originea în dreptul roman, ele neputând a fi confundate cu principiile fundamentale ale dreptului internaŃional public. Din această perspectivă, este suficient ca un principiu intern să fie verificat în cea mai mare parte a sistemelor juridice, nu neapărat în toate.

Ca principii generale de drept, la care Curtea internaŃională de JustiŃie sau alte jurisdicŃii şi tribunale arbitrale pot recurge pentru soluŃionarea diferendelor, amintim, cu titlu enunciativ: abuzul de drept, principiul bunei credinŃe, nimeni nu se poate prevala de propria turpitudine, orice încălcare a unui angajament antrenează obligaŃia de a repara prejudiciul suferit, autoritate lucrului judecat, etc.

3.2. Hotărârile judecătoreşti Art. 38, pct. 1, lit. d precizează că pentru soluŃionarea diferendelor care îi sunt

supuse, Curtea va aplica „sub rezerva art.59, hotărârile judecătoreşti şi doctrina celor mai calificaŃi specialişti în drept public ai diferitelor naŃiuni, ca mijloace auxiliare de determinare a regulilor de drept”.

Doctrina este unanimă în a considera că nici jurisprudenŃa, nici doctrina nu pot genera reguli de drept. Ele nu pot decât să dovedească existenŃa acestora. Curtea aplică anumite norme juridice şi pentru a le descoperi pe cele mai potrivite, ea se foloseşte de jurisprudenŃă şi de doctrină. Acestea reprezintă mijloace de determinare a regulilor convenŃionale sau cutumiare şi nu izvoare ale dreptului internaŃional public.

JurisprudenŃa reprezintă ansamblul deciziilor jurisdicŃionale sau arbitrale, atât cele naŃionale, cât şi internaŃionale. Deşi hotărârile judecătoreşti trebuie să fie emise în baza normelor deja existente, ele reprezintă un factor important în dezvoltarea dreptului internaŃional. Hotărârile instanŃelor internaŃionale sunt apreciate datorită calităŃii lor din punct de vedere ştiinŃific, sunt preluate şi invocate ca mijloace auxiliare de precizare a conŃinutului unor norme aplicabile în litigii cu elemente identice sau similare. Autoritatea jurisprudenŃei internaŃionale se explică prin prisma garanŃiilor oferite de procedura jurisdicŃională şi prin componenta instanŃelor internaŃionale.

În ceea ce priveşte soluŃiile pronunŃate de organele de jurisdicŃii interne, acestea se pot întemeia pe instituŃii şi norme de drept internaŃional public, cum ar fi: acordarea unor imunităŃi diplomatice sau consulare, dreptul de azil, exercitarea jurisdicŃiei penale în apele teritoriale ale unui stat etc. O practică constantă şi uniformă a unor instanŃe

23

interne, în domenii cum ar fi cele precizate anterior, poate contribui la precizarea sau îmbogăŃirea conŃinutului normelor aplicabile într-un anumit raport juridic internaŃional. În acest sens, se apreciază că instanŃele naŃionale sunt puse în situaŃia de a oferi o definiŃie obiectivă a elementelor unor raporturi internaŃionale şi astfel hotărârile lor prezintă interes practic pentru determinarea corectă a unor norme de drept internaŃional.

Prin urmare, jurisprudenŃa nu este un izvor auxiliar al dreptului internaŃional public, ci un simplu precedent, un mijloc de determinare a dreptului, hotărârile judecătoreşti aplicând dreptul deja existent şi fără a avea capacitatea de a legifera.

3.3. Doctrina Formularea din art. 38 este lacunară: „doctrina celor mai calificaŃi specialişti în drept

public ai diferitelor naŃiuni”, aminteşte doar de autori individuali ale căror opinii pot să fie luate în considerare. Rolul acestora este mai redus decât cel al unor comisii sau foruri internaŃionale de prestigiu, care prezintă avantajul de a efectua comparaŃii mai ample şi documentate ale practicilor naŃionale şi de a prezenta un punct de vedere mai puŃin subiectiv.

Prin doctrină înŃelegem poziŃia autorilor, a specialiştilor şi lucrările unor forumuri ştiinŃifice internaŃionale, cum sunt Institutul de Drept InternaŃional (I.D.I.), AsociaŃia de Drept InternaŃional (I.L.A.) sau Comisia de Drept InternaŃional a O.N.U. O altă componentă importantă a doctrinei este considerată a fi alcătuită din opiniile separate şi cele individuale ale unor judecători ale CurŃii InternaŃionale de JustiŃie. Opinia separată sau dizidentă aparŃine unui judecător aflat în minoritate şi indică opoziŃia la dispozitivul hotărârii şi motivarea în fapt. Opinia individuală aparŃine unui judecător care acceptă dispozitivul unei hotărâri, dar nu este de acord cu motivele pe care se sprijină aceasta. Aceste opinii minoritare, deosebite faŃă de poziŃia majorităŃii judecătorilor care au indicat o anumită soluŃie într-un litigiu deferit CurŃii, pot constitui o contribuŃie ştiinŃifică importantă la îmbogăŃirea doctrinei.

Este unanim admis că doctrina nu reprezintă o sursă a normelor de drept internaŃional. Aceasta nu creează dreptul pozitiv, ci constată existenŃa anumitor principii, norme şi instituŃii ale dreptului internaŃional, sau în cadrul ei se fac propuneri de noi norme, cu valoare de „lege ferenda”, prin care să se răspundă necesitaŃilor din societatea internaŃională, la un moment dat.

Dinamica relaŃiilor internaŃionale a pus în discuŃie oportunitatea prevederii doctrinei în cadrul modalităŃilor la care poate apela Curtea pentru soluŃionarea litigiilor cu care a fost sesizată. În mod cert, doctrina nu mai ocupă în prezent acelaşi loc ca importanŃă în relaŃiile internaŃionale, ca la începutul secolului al XX-lea.

3.4. Echitatea În redactarea art. 38, pct. 2 din Statutul C.I.J. este prevăzută recurgerea la echitate în

vederea soluŃionării anumitor litigii ”Prezenta dispoziŃie (adică pct.1 al aceluiaşi articol) nu aduce atingere dreptului CurŃii de a soluŃiona o cauza ex aequo et bono – dacă părŃile sunt de acord cu aceasta”.

Conform dispoziŃiei amintite, echitatea apare ca o posibilitate conferită de părŃile la un litigiu judecătorului internaŃional de a judeca acel diferend, fără să recurgă propriu-

24

zis la lege, ci pe baza bunului simŃ şi al spiritului de dreptate. Recursul la echitate urmăreşte aplicarea principiilor unei justiŃii ideale la o speŃă dată, judecătorul sau arbitrul intuind ceea ce este just.

ÎncredinŃarea soluŃionării unui diferend ex aequo et bono către un judecător sau arbitru internaŃional evidenŃiază trei ipoteze privind funcŃiile cutumei: supletivă, moderatoare şi politică (consfinŃind o folosire discreŃionară).

a. Echitatea poate fi aplicată într-un domeniu al dreptului internaŃional în care nu sunt reguli precise, ea reprezentând mijlocul prin care judecătorul completează lacunele dreptului internaŃional (pronunŃând o soluŃie praeter legem).

b. FuncŃia moderatoare se referă la modalitatea de a atenua aplicarea riguroasă, formală a dreptului. Din acest punct de vedere, echitatea corespunde unui bun simŃ şi unei etici comune. Ea permite înlăturarea aplicării formale, mecanice, automate a unor norme juridice, care ar duce la rezultate anormale, contrare justiŃiei.

c. A treia funcŃie se referă la posibilitatea judecătorului de a reforma dreptul, în numele echitaŃii pronunŃând o soluŃie contra legii. Această facultate rămâne cea mai controversată, majoritatea autorilor subliniind faptul că în numele echităŃii nu se pot pronunŃa soluŃii contrare regulilor în vigoare şi în nici un caz o clauză nu poate atribui unui judecător puteri atât de extinse încât să denatureze complet funcŃia jurisdicŃională.

Echitatea, ca modalitate de soluŃionare a unui diferend internaŃional, cu acordul părŃilor, trebuie distinsă de alte două noŃiuni similare: aplicarea principiului echităŃii (adică normele de drept internaŃional public trebuie aplicate în mod nepărtinitor şi reciproc avantajos faŃă de subiectele de drept internaŃional) şi de echitate ca metodă de interpretare şi conciliere a regulilor de drept internaŃional aplicabile într-o situaŃie concretă, în aceste două cazuri echitatea fiind considerată ca incorporată dreptului, iar aplicarea se face în interesul unei bune administrări a justiŃiei, fără a fi nevoie de consimŃământul părŃilor.

Echitatea, în sensul prevăzut de art. 38, pct. 2 din Statutul C.I.J., nu este un izvor al dreptului internaŃional public, deoarece ea substituie dreptul, fiind un sistem de soluŃionare a diferendelor internaŃionale.

3.5. Actele unilaterale în dreptul internaŃional public Enumerarea prevăzută în textul art. 38 din Statutul C.I.J. este susceptibilă de

completări. JurisprudenŃa internaŃională a recunoscut existenŃa şi contribuŃia la formarea dreptului internaŃional şi a altor categorii de instrumente juridice care se disting de tratate prin caracterul lor unilateral sau prin autonomia lor în raport cu dreptul tratatelor. Este vorba de anumite acte care constituie moduri de formare voluntara a dreptului internaŃional public, având o caracteristică comună, care constă în a exprima voinŃa unui subiect de drept internaŃional, care tinde să creeze efecte juridice.

Actul unilateral este imputabil unui singur subiect de drept internaŃional, cel de la care emană. Creşterea numărului actelor din această categorie este în mod firesc legată de multiplicarea subiectelor de drept internaŃional public, iar în prezent se include în această categorie atât actele organizaŃiilor internaŃionale cât şi cele ale statelor.

25

3.5.1. Actele organizaŃiilor interna Ńionale Organele organizaŃiilor internaŃionale pot adopta diferite acte: rezoluŃii,

recomandări, decizii, avize, etc. Actele organizaŃiilor pot privi: dreptul intern al organizaŃiei (reguli privind mecanismul de funcŃionare a acestora) sau realizarea obiectivelor organizaŃiei (care se adresează statelor membre).

Actele din prima categorie se referă la structura şi funcŃionarea organizaŃiilor internaŃionale (de exemplu dobândirea sau pierderea calităŃii de membru, adoptarea bugetului, corpuri subsidiare, modul de luare a deciziilor, etc.). Aceste acte au un efect obligatoriu pentru statele membre.

Actele care se adresează statelor membre vizează drepturi şi obligaŃii ale acestora sau prescriu o anumită conduită în raporturile dintre statele membre şi dintre acestea şi organizaŃie. ForŃa juridică a acestor documente depinde de Statutul sau de Carta OrganizaŃiei, dar în general ele au doar un caracter de recomandare şi nu impun obligaŃii statelor.

Astfel, RezoluŃiile OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite nu impun obligaŃii juridice statelor membre, acestea fiind libere de a se conforma sau nu prevederilor lor. Ele au totuşi o valoare coercitiva din punct de vedere moral şi politic pentru statele care au votat pentru adoptarea lor. În plus, chiar dacă nu constituie obligaŃii juridice, aceste recomandări trebuie respectate în lumina principiului cooperării între naŃiuni şi a îndeplinirii cu bună-credinŃă a angajamentelor asumate prin Carta O.N.U.

Actele organizaŃiilor internaŃionale nu sunt izvoare de drept, pentru transformarea acestor recomandări în obligaŃii juridice de drept internaŃional public, ele trebuie transpuse în tratate internaŃionale.

3.5.2. Actele unilaterale ale statelor În dreptul internaŃional, anumite acte emanând de la un stat sunt susceptibile de a

produce efecte juridice, atât în privinŃa statului căruia îi sunt imputabile, dând însă naştere la drepturi şi obligaŃii şi pentru alte state. Principalele categorii de acte unilaterale ale statelor sunt: notificarea, declaraŃia, recunoaşterea, protestul, renunŃarea şi promisiunea.

Notificarea este actul solemn prin care se aduce la cunoştinŃa unuia sau mai multor state un fapt determinat care produce efecte juridice (de exemplu: notificarea denunŃării unui tratat).

Recunoaşterea, cel mai important şi frecvent dintre actele unilaterale, reprezintă o manifestare de voinŃă prin care un stat consideră ca fiind legitimă o situaŃie internaŃională sau un act juridic al unui alt subiect de drept. În acest fel, statul de la care emană recunoaşterea admite că situaŃia recunoscută sau actul juridic îi sunt opozabile (de exemplu: recunoaşterea unor noi state sau a unor mişcări de eliberare naŃională).

DeclaraŃiile unilaterale desemnează anumite acte ale statelor prin care acestea fac cunoscută poziŃia lor asupra unei anumite situaŃii şi o anumită conduită pe care o vor urma (de exemplu: declaraŃie de război, de neutralitate, de acceptare a jurisdicŃiei C.I.J.).

26

Protestul reprezintă refuzul expres de a recunoaşte ca legitimă o pretenŃie sau o stare de fapt. ImportanŃa acestui act unilateral rezidă în faptul că, odată formulate, împiedică formarea unei norme cutumiare, statul respectiv nemaiparticipând la formarea cutumei.

Prin renunŃare statul în cauza abandonează, de bună-voie, un drept al său, de exemplu: renunŃă la imunităŃile de jurisdicŃie sau de execuŃie, la obiecŃiunea, la rezerva formulată de alt stat, la o revendicare teritorială etc.

Promisiunea este un act unilateral care se referă la acte sau fapte deja existente şi dă naştere la drepturi noi în profitul unor terŃi.

27

CAPITOLUL III

Subiectele dreptului internaŃional public

1. ConsideraŃii introductive Subiectele de drept internaŃional public trebuie să întrunească o dublă calitate:

creatoare şi destinatare ale normelor acestui drept. Astfel sunt acceptate de doctrină ca fiind subiecte acele entităŃi care participă atât la procesul de elaborare a normelor de drept internaŃional public, cât şi la raporturile internaŃionale, dobândind drepturi şi asumându-şi obligaŃii în cadrul ordinii juridice internaŃionale.

În cadrul subiectelor de drept internaŃional, statul este considerat subiectul originar, clasic, tipic, având rolul primordial în societatea internaŃională. OrganizaŃiile internaŃionale interguvernamentale constituie subiecte derivate, deoarece iau naştere prin acordul de voinŃa a statelor, dar dobândesc ulterior o personalitate juridica distincta de a statelor care au dus la naşterea lor.

În afară de acestea, în doctrină se discută poziŃia de subiect de drept internaŃional şi a altor entităŃi: mişcările de eliberare naŃională, societăŃile transnaŃionale, organizaŃiile internaŃionale neguvernamentale şi indivizii. Deşi aceste entităŃi participă activ la raporturile internaŃionale, nu se poate spune că ele întrunesc dubla calitate cerută pentru a fi subiecte de drept, constituind subiect de controversă în literatura de specialitate.

2. Statele: subiecte clasice de drept internaŃional public 2.1. NoŃiune şi elemente Statul reprezintă un fenomen politico-social şi juridic. Ca fenomen politico-social,

noŃiunea de stat este configurată de existenŃa a trei elemente constitutive: teritoriul, populaŃia şi guvernul (autorităŃile publice). Ca fenomen juridic, statul trebuie să îndeplinească o cerinŃă fundamentală: suveranitatea, care reflectă caracterul suprem şi necondiŃionat al puterii de stat atât pe plan intern cât şi în raporturile cu celelalte state. Suveranitatea reprezintă caracteristica esenŃială a statului, care îi conferă calitatea de subiect de drept internaŃional. Statele sunt singurele subiecte de drept care deŃin atributul suveranităŃii.

În Tratatul de la Montevideo din 1933, noŃiunea de „stat” a fost definită într-o manieră mai cuprinzătoare, ca reprezentând „un subiect de drept internaŃional care posedă următoarele caracteristici: a. populaŃie, b. teritoriu, c. guvern, d. capacitatea de a intra în relaŃii cu alte state”.

Elementele constitutive ale acestei definiŃii sunt: a. teritoriul: reprezintă spaŃiul în interiorul căruia se exercită suveranitatea unui

anumit stat, delimitat de frontiere şi care cuprinde teritoriul terestru, maritim şi aerian; teritoriul constituie baza materială, indispensabilă pentru existenŃa statului.

b. populaŃia: reprezintă colectivitatea umană legată permanent sau numai temporar de un teritoriu anumit, statutul persoanelor ce alcătuiesc populaŃia fiind reglementat

28

de legile interne ale statului respectiv. Legătura permanentă dintre o persoană şi stat se exprimă prin cetăŃenie, iar legătura permanentă sau temporară a unei persoane cu teritoriul este dată de domiciliu.

c. guvernul reprezintă o structură de organe, care exercită prerogativele puterii de stat asupra ansamblului teritoriului şi populaŃiei. Pentru ca acest al treilea element să existe în mod viabil se cer întrunite două condiŃii: exerciŃiul puterii de stat să fie exclusiv şi efectiv. Atributul exclusivităŃii se referă la unicitatea unui anumit guvern, în afară de acesta nemaiexistând la un moment dat o altă autoritate care să exercite controlul asupra populaŃiei şi teritoriului. Efectivitatea guvernului înseamnă că acesta îşi exercită autoritatea în mod real.

d. Al patrulea element se referă la capacitatea unui stat de a-şi exercita atributele suveranităŃii pe plan extern, ca participant la viaŃa internaŃională.

2.2. Tipuri de stat În diferitele stadii ale evoluŃiei societăŃii, dar şi ca expresie a diversităŃii

modalităŃilor de organizare politică, proprii diferitelor culturi, statul a cunoscut multiple forme.

Uniunea personală s-a constituit atunci când suveranul unui stat a devenit concomitent şi suveranul unui alt stat, prin jocul succesiunii sau printr-un proces electiv. Cele două state rămân independente, fără a duce, de obicei, la formarea unui stat unitar (de exemplu cazul regelui Carol Quintul care a domnit în Spania şi Germania, între 1519 – 1556).

Uniunea reală este creată prin acordul încheiat între două state, care sunt de acord să fie conduse de acelaşi monarh. Statele componente desfăşoară aceeaşi politică în relaŃiile externe, dar îşi păstrează sistemul de organizare internă propriu (de exemplu Imperiul Austro-Ungar).

ConfederaŃia reprezintă o uniune de state independente care deleagă, de obicei prin intermediul unui tratat, exerciŃiul anumitor competente (în materie de politică externă, apărare) unor organe comune, fără a constitui un nou stat, care să înglobeze statele membre (exemplul Statelor Unite între 1781 – 1787, Germania între 1815 – 1866).

Statul federal (federaŃia) este compus din mai multe colectivităŃi politice (state federate), care deşi păstrează anumite competente pe plan local, nu sunt subiecte de drept internaŃional public, încredinŃând politica externă guvernului federal.

Protectoratul, ca formă de organizare statală, este expresia unui raport juridic convenŃional între două state, prin care statul protejat dă statului protector dreptul de a administra afacerile externe şi de a interveni în administraŃia internă, în schimbul angajamentului de a-l apăra. Această instituŃie este caracteristica perioadei de expansiune colonială, protectoratul dispărând odată cu dobândirea independenŃei de către statele protejate.

2.3. Neutralitatea InstituŃia neutralităŃii este una din cele mai vechi din dreptul internaŃional public şi

reflectă voinŃa unor state de a sta temporar sau permanent în afara conflictelor militare.

29

Odată cu etapele istorice de evoluŃie ale dreptului internaŃional, neutralitatea a cunoscut trei forme: clasică (ocazională), permanentă (reprezentând o opŃiune de durată a unui stat) şi diferenŃiată (odată cu definirea agresiunii armate în cadrul Adunării Generale a O.N.U.).

2.3.1. Neutralitatea ocazională Reflectă poziŃia unui stat de a nu se implica în anumite conflicte militare în schimbul

garantării independentei şi integrităŃii sale teritoriale. Statul neutru trebuie să respecte următoarele trei cerinŃe: abŃinerea (se obliga să nu participe la ostilităŃi şi să nu ofere sprijin operaŃiunilor militare), prevenirea (care implica luarea de masuri pentru a evita desfăşurarea oricăror operaŃiuni pe teritoriul sau) şi imparŃialitatea ( care îi impunea să trateze în mod egal părŃile în conflict).

2.3.2. Neutralitatea permanentă S-a conturat ca statut juridic al unui stat încă din secolul al XIX-lea, reprezentând o

opŃiune de durată, nelegată de împrejurări conjuncturale de politică externă. Statutul de neutralitate permanentă implică angajamentul statului de a rămâne neutru în orice conflicte ar putea interveni între state (exemplul cel mai cunoscut îl constituie ElveŃia).

2.3.3. După Pactul Briand-Kellog (1928), dar mai ales după definirea termenului de agresiune armata printr-o rezoluŃie a NaŃiunilor Unite (1974) a apărut noŃiunea de neutralitate diferenŃiată.

Astfel, statul neutru va respecta obligaŃiile de abŃinere şi prevenire faŃă de statul agresor, dar nu şi pe cea de imparŃialitate – el fiind îndreptăŃit să acorde sprijin statului victimă, care duce un război de autoapărare în faŃa unei agresiuni.

Neutralitatea permanentă poate să rezulte în urma a două categorii de acte: interne (dispoziŃii constituŃionale, declaraŃii, legi speciale) şi acte internaŃionale (tratate de recunoaştere şi garantare din partea altor state). Deşi neutru faŃă de conflictele armate, statul îşi păstrează dreptul sau la autoapărare individuală şi colectivă, putându-se folosi de propriile sale forŃe armate, dar şi cere sprijin militar altor state.

Consacrarea sistemului de acŃiune în caz de ameninŃări împotriva păcii şi de acte de agresiune în capitolul VII al Cartei O.N.U. a ridicat problema compatibilităŃii între statutul de neutralitate permanentă şi calitatea de membru al O.N.U. În temeiul capitolului amintit, Consiliul de Securitate poate dispune măsuri de constrângere, mergând până la folosirea forŃei armate în vederea menŃinerii sau restabilirii păcii şi securităŃii internaŃionale.

Se pune problema dacă în lumina acestor dispoziŃii ale Cartei, un stat cu statutul de neutralitate permanentă mai poate să-şi respecte obligaŃiile decurgând din acest statut. În această chestiune statele au adoptat un comportament diferit: ElveŃia a considerat că statutul său de neutralitate permanentă este incompatibil cu calitatea de membru O.N.U., în timp ce Austria nu a văzut o incompatibilitate între cele două, devenind membru al O.N.U.

În sprijinul teoriei compatibilităŃii între neutralitatea permanentă şi calitatea de membru O.N.U. s-au invocat dispoziŃiile art. 48, alin.1 din Carta care precizează că măsurile necesare executării hotărârilor Consiliului de Securitate pot fi luate şi doar de unii membri, după cum stabileşte acest Consiliu. În plus, articolul 43 al Cartei stabileşte

30

că statele care vor pune la dispoziŃia Consiliului de Securitate forŃele armate, asistenŃă şi înlesnirile, inclusiv dreptul de trecere, o vor face doar în baza unor acorduri.

2.4. Recunoaşterea statelor şi a guvernelor 2.4.1. ConsideraŃii preliminare În dreptul internaŃional, recunoaşterea este actul unilateral prin care un stat constată

existenŃa unei situaŃii sau unui act juridic nou apărute, care pot avea consecinŃe asupra intereselor sale şi declară expres sau admite implicit că acestea constituie elemente pe care se vor baza relaŃiile sale juridice viitoare. InstituŃia recunoaşterii nu a fost codificată încă şi îşi păstrează caracterul cutumiar. Ea a apărut şi s-a dezvoltat ca urmare a dinamicii relaŃiilor internaŃionale, caracterizată prin apariŃia de noi subiecte de drept internaŃional sau prin producerea unor evenimente deosebite în viaŃa statelor şi a popoarelor. Dintre situaŃiile apărute în societatea internaŃională care pot reclama incidenŃa instituŃiei recunoaşterii, amintim cu titlu exemplificativ: crearea unui nou stat, instalarea unui guvern în absenŃa mijloacelor constituŃionale, statutul de neutralitate a unui stat, anumite modificări teritoriale.

Recunoaşterea statelor şi guvernelor se poate realiza prin intermediul mai multor mijloace: note diplomatice, declaraŃii de recunoaştere, telegrame de felicitare, tratate bi- sau multilaterale. Actul unilateral de recunoaştere produce o serie de efecte pentru statul recunoscut, dintre care cele mai importante sunt: stabilirea de relaŃii diplomatice şi posibilitatea încheierii unor tratate cu alte state, exercitarea protecŃiei diplomatice pentru proprii cetăŃeni, obŃinerea imunităŃii de jurisdicŃie şi de execuŃie.

2.4.2. Recunoaşterea statelor Recunoaşterea unui stat este actul unilateral prin care unul sau mai multe state admit

ca o entitate politica îndeplineşte condiŃiile specifice ale unui stat şi îşi exprimă voinŃa de a-l considera membru al comunităŃii internaŃionale.

În literatura juridică, s-a discutat caracterul discreŃionar al acestui act, precizându-se că un stat are dreptul, iar nu obligaŃia, de a recunoaşte. Statul care emite un act de recunoaştere dispune de o largă libertate de apreciere, dar acest act trebuie să fie totuşi conform cu regulile dreptului internaŃional. În acest sens, se admite că statele nu pot recunoaşte o situaŃie internaŃională stabilită prin încălcarea unor norme imperative (jus cogens). Astfel, nici o achiziŃie teritorială obŃinută prin ameninŃare sau folosirea forŃei nu va putea fi recunoscută ca legală.

Deşi există o controversă şi în această materie, doctrina precizează că recunoaşterea are un dublu efect: constitutiv şi declarativ. Efectul declarativ are în vedere că existenŃa unui stat nu e condiŃionată de actele de recunoaştere din partea celorlalte state, el devenind subiect de drept internaŃional ca urmare a întrunirii elementelor sale constitutive. FaŃă de statul care a efectuat recunoaşterea, aceasta are un efect constitutiv: numai din momentul recunoaşterii situaŃia nouă devine opozabilă.

În această materie mai apare şi problema dacă participarea unui stat la conferinŃe internaŃionale sau admiterea sa ca membru al unei organizaŃii internaŃionale echivalează cu recunoaşterea sa tacită din partea altor state. Răspunsul este, în principiu, negativ: admiterea unui stat într-o organizaŃie sau la o conferinŃă internaŃională nu presupune că

31

toŃi membrii/ participanŃii recunosc acea entitate ca având calitatea de stat. Totuşi, în situaŃia în care un stat membru votează în favoarea admiterii unui nou stat într-o structură organizaŃională internaŃională, aceasta semnifică implicit şi recunoaşterea sa ca stat, votul contra putând fi considerat un refuz de recunoaştere.

2.4.3. Recunoaşterea guvernelor În mod normal, actul de recunoaştere al unui stat implică şi recunoaşterea guvernului

legitim al acestuia. Problema ca un guvern să fie recunoscut separat nu se pune decât în situaŃii speciale, când puterea este preluată de un nou guvern prin alte mijloace decât cele constituŃionale sau când pe acelaşi teritoriu îşi revendică autoritatea două guverne.

Recunoaşterea unui guvern poate fi definită ca un act unilateral prin care un stat consideră guvernul altui stat ca un organ al autorităŃii publice capabil să intermedieze relaŃiile dintre cele două state în condiŃii normale.

Drept criterii ale recunoaşterii guvernelor, ce trebuie întrunite cumulativ, au fost propuse:

exercitarea efectivă a autorităŃii asupra întregului teritoriu sau asupra unei părŃi însemnate din acesta;

sprijinul majorităŃii populaŃiei; capacitatea de a se achita de obligaŃiile sale internaŃionale. În principiu, dacă aceste criterii sunt respectate guvernul în cauză trebuie să fie

recunoscut, dar dincolo de regulile dreptului internaŃional, instituŃia recunoaşterii reflectă şi raŃiuni politice. Din controversele privind recunoaşterea guvernelor, s-au configurat două teorii principale: Tobar (după numele unui diplomat ecuadorian) şi Estrada (ministrul de externe al Mexicului în anii ’30).

Doctrina Tobar reiterează teza legitimismului constituŃional, fundamentând recunoaşterea unui guvern ajuns la putere prin revoluŃie sau război, până când Ńara nu e reorganizată pe baze constituŃionale şi alegeri libere.

Doctrina Estrada afirmă că recunoaşterea noilor guverne ar semnifica un amestec în treburile interne ale statelor în cauză, şi, prin urmare, nici un guvern neavând dreptul de a se pronunŃa asupra legitimităŃii unui alt guvern.

Ca o observaŃie finală, doctrina Estrada pare a avea un rol predominant în această materie, majoritatea statelor abŃinându-se în a recunoaşte guvernele şi supunând recunoaşterii doar statele.

2.4.4. Formele recunoaşterii Recunoaşterea poate fi: a. de jure sau de facto, b. expresă sau tacită şi c. individuală

sau colectivă. a. Recunoaşterea de jure reprezintă recunoaşterea irevocabilă, deplină şi definitivă

a unui stat. Recunoaşterea de facto are un caracter limitativ şi provizoriu, putând fi revocată

oricând. Ea constituie, de regulă, o fază pregătitoare a recunoaşterii de jure. b. Recunoaşterea expresă se face în baza unei note diplomatice, declaraŃii de

recunoaştere, mesaj al şefului statului, telegrame oficiale. Recunoaşterea tacită poate fi dedusă dintr-un anumit comportament sau anumite

acte juridice: stabilirea de relaŃii diplomatice, încheierea unui tratat bilateral.

32

c. Regula o constituie recunoaşterea individuală, dar în anumite condiŃii poate apărea situaŃia unei recunoaşteri colective, din partea unui grup de state (de exemplu, recunoaşterea Ńărilor din fosta Iugoslavie de către statele membre ale Uniunii Europene, pe baza unor criterii comune).

2.4.5. Recunoaşterea beligeranŃei şi insurecŃiei Această problemă se pune în cazul existenŃei unui conflict intern prelungit (război

civil), când insurgenŃii au organe de conducere politice şi militare, desfăşoară în mod organizat acŃiuni militare şi deŃin controlul unei părŃi a teritoriului statului.

Recunoaşterea calităŃii de beligeranŃi din partea guvernului statului respectiv are drept principal efect faptul ca răsculaŃii nu mai sunt trataŃi ca şi criminali de drept comun, ci li se aplică regimul prizonierilor de război din dreptul umanitar. Recunoaşterea calităŃii de beligeranŃi a participanŃilor la insurecŃie din partea statelor terŃe are drept efect tratarea guvernului şi a răsculaŃilor în mod egal, de pe o poziŃie de imparŃialitate.

2.4.6. Recunoaşterea mişcărilor de eliberare naŃională Recunoaşterea mişcărilor de eliberare naŃională se face prin recunoaşterea organelor

lor de conducere. Prin recunoaşterea acestor mişcări, s-au creat premisele stabilirii unor relaŃii oficiale între mişcările de eliberare naŃională şi unele state, care au ales să le sprijine în lupta lor pentru constituirea unor state independente. Acestor mişcări li s-a facilitat astfel accesul la piaŃa internaŃională, participarea la lucrările organizaŃiilor internaŃionale şi mai ales în cadrul O.N.U., în calitate de observatori şi promovarea propriilor interese în comunitatea internaŃională.

2.5. Succesiunea statelor Există situaŃii când prin voinŃa popoarelor sau datorită unor cauze independente de

voinŃa lor, configuraŃia politică şi teritorială a unor state suferă importante transformări. InstituŃia succesiunii statelor intervine atunci când au loc modificări teritoriale, indiferent dacă acestea duc sau nu la apariŃia unor noi state:

a) reunirea mai multor state într-unul singur, pe calea fuziunii sau absorbŃiei; b) dezmembrarea unui stat, în urma căreia apar mai multe state independente; c) desprinderea unui stat dintr-un alt stat; d) transferul de teritorii de la un stat la altul. Elementul principal al succesiunii în dreptul internaŃional îl constituie transmiterea

drepturilor şi obligaŃiilor de la statul predecesor la cel succesor. Succesiunea poate fi definită ca substituire a unui stat în locul altui stat, în ceea ce priveşte răspunderea pentru relaŃiile internaŃionale ale unui teritoriu. Succesiunea statelor poate interveni în domeniul: tratatelor, bunurilor, datoriilor şi arhivelor de stat, existând două convenŃii internaŃionale în materie, expresie a încercării de codificare în cadrul Comisiei de Drept InternaŃional a O.N.U. Astfel, ConvenŃia privind succesiunea Statelor la tratate a fost adoptată la Viena în 1978, intrând în vigoare în 1996 şi ConvenŃia privind succesiunea statelor la bunuri, arhive şi datorii, încheiată la Viena în 1983, dar neintrată încă în vigoare.

33

Ca o observaŃie preliminară, succesiunea în dreptul internaŃional nu are acelaşi sens ca în dreptul privat, unde ideea continuităŃii drepturilor şi obligaŃiilor de la un subiect de drept la altul prevalează, în raport cu alte considerente. Analizând definiŃia dată acestei instituŃii în cele două convenŃii amintite, remarcăm faptul că elementul predominant în cadrul succesiunii statelor este reprezentat de principiul suveranităŃii, atât statul predecesor cât şi cel succesor având o personalitate juridică internaŃională proprie. După intervenŃia unei anumite mutaŃii teritoriale, statul succesor îşi va exercita ansamblul competentelor asupra teritoriului în calitate de stat suveran şi independent.

Într-o abordare sintetică, vom prezenta cele mai importante reguli în materia succesiunii la tratate, organizaŃii internaŃionale, bunuri, arhive şi datorii.

2.5.1. Succesiunea la tratate În cazul fuziunii şi dezmembrării unui stat, ca regulă generală operează menŃinerea

tratatelor care erau în vigoare la momentul modificării teritoriale, în afara cazului când au intervenit alte înŃelegeri între părŃi sau când aplicarea ar fi incompatibilă cu scopul şi obiectul lor.

În caz de transfer de teritoriu, tratatele încheiate de statul predecesor îşi încetează aplicarea pe teritoriul respectiv, în timp ce tratatele încheiate de statul succesor îşi extind aplicarea şi asupra teritoriului care a devenit parte a acelui stat.

Tot ca o regulă generală apare şi principiul conform căruia nu sunt transferabile tratatele politice (de exemplu: tratatele de alianŃă militară, convenŃiile referitoare la un statut de neutralitate, cele care prevăd o asistenŃă reciprocă între două state), în schimb sunt păstrate cele tehnice, referitoare la stabilirea frontierelor, navigaŃia pe fluviile interne.

În situaŃia noilor state independente, formate în urma procesului de decolonizare se aplică principiul intransmisibilităŃii, ele fiind exonerate de obligaŃiile contractate de statul predecesor.

2.5.2. Succesiunea la organizaŃiile internaŃionale În general, statul succesor nu devine automat membru al unei organizaŃii

internaŃionale la care era membru statul predecesor. Statul nou format poate dobândi calitatea de membru devenind parte la tratatul constitutiv al organizaŃiei, în urma manifestării exprese de voinŃă şi a îndeplinirii procedurilor prevăzute de actul constitutiv relative la primirea de noi membri. ExcepŃia de la această regulă o constituie acceptarea Rusiei drept continuatoare de drept a fostei U.R.S.S. în cadrul O.N.U. şi ca membru permanent în Consiliul de Securitate.

2.5.3. Succesiunea la bunuri şi arhive Regula aplicabilă în privinŃa bunurilor este aceea potrivit cu care se transmit statului

succesor toate bunurile, mobile sau imobile, ce au aparŃinut statului predecesor, în mod gratuit şi integral, fără a fi nevoie de un tratat expres în acest sens. Expresia „bunuri de stat” se referă la bunuri, drepturi şi interese care la data succesiunii statelor şi conform dreptului intern al statului predecesor, erau în proprietatea acestuia.

Arhivele, în redactarea ConvenŃiei de la Viena din1983, reprezintă toate documentele, indiferent de dată şi categorie, acumulate sau primite de statul predecesor în exercitarea funcŃiilor sale, care la data succesiunii aparŃineau statului predecesor

34

conform legislaŃiei interne şi erau păstrate direct sau sub controlul statului ca arhive, indiferent de obiectul acestora.

Ca regulă, trecerea arhivelor de la un stat la altul se face prin acord. În lipsa unui acord, partea din arhivele de stat necesară administrării normale a teritoriului în cauză va fi pusă la dispoziŃia statului succesor. În situaŃia statelor independente, acestea vor dobândi arhivele care au aparŃinut teritoriului pe care s-au constituit şi au devenit arhive ale statului predecesor în timpul dependentei, adică documente necesare bunei administrări a respectivului teritoriu şi cele care privesc exclusiv sau în principal acel teritoriu.

Transferul arhivelor de stat este o expresie a respectării dreptului popoarelor la dezvoltare şi informare cu privire la patrimoniul lor cultural.

2.5.4. Succesiunea la datorii Datoria de stat reprezintă o obligaŃie financiară contractată de statul predecesor faŃă

de un alt subiect de drept internaŃional public. În situaŃia transferului de teritoriu, se aplică regula conform căreia trecerea datoriei

de la un stat la altul se face prin acord, iar în lipsa acordului transferul datoriei transferul datoriei se va face într-o proporŃie echitabilă.

În ipoteza în care statul succesor este un nou stat independent, acesta nu moşteneşte în principiu datoriile statului predecesor (în afara unui acord care să stipuleze altfel). Tot ca o regulă generală, datoriile contractate într-un scop bine determinat (lucrări publice: canale de navigaŃie, infrastructură etc.) sunt transmisibile.

3. OrganizaŃiile interguvernamentale – subiecte derivate de drept

internaŃional public 3.1. NoŃiune Necesitatea realizării unor obiective de amploare şi de a găsi soluŃii la probleme

importante ce transcend frontierele naŃionale determina nevoia unei organizări politice a societăŃii internaŃionale, prin crearea organizaŃiilor interguvernamentale. Acestea iau fiin Ńă în baza exprimării acordului de voinŃă a statelor membre, reflectând intenŃia de coeziune şi cooperare în planul relaŃiilor internaŃionale, la nivel universal sau regional.

Comisia de drept internaŃional a O.N.U. a definit organizaŃiile internaŃionale ca fiind: „O asociere de state, constituită prin tratat, înzestrată cu o constituŃie şi organe comune şi posedând o personalitate juridică distinctă de aceea a statelor membre”.

Articolul 2 al ConvenŃiei de la Viena privind dreptul tratatelor (1969) se referă la organizaŃiile internaŃionale ca fiind “organizaŃii interguvernamentale”, punându-se accent pe calitatea membrilor dintr-o organizaŃie, care nu pot fi decât state şi făcându-se astfel distincŃia dintre organizaŃiile interguvernamentale şi cele neguvernamentale (ale căror membri sunt persoane fizice sau juridice de naŃionalităŃi diferite).

3.2. Elemente constitutive Din definiŃiile prezentate, rezultă că, pentru a fi calificată drept „organizaŃie

interguvernamentală”, o entitate trebuie să întrunească următoarele elemente constitutive:

35

a. să fie o asociere de state, numai cu acordul statelor, subiectele primare ale dreptului internaŃional, fiind în măsură să constituie astfel de organizaŃii;

b. acordul de voinŃa al statelor să fie cuprins într-un tratat constitutiv, acesta putând avea diferite denumiri: Pact, Statut, Carta, ConstituŃie etc.

c. organizaŃia să dispună de o structură organizaŃională proprie, organele ei trebuind să fie capabile să desfăşoare în bune condiŃii activităŃile necesare îndeplinirii scopului urmărit la constituirea organizaŃiei;

d. organizaŃia trebuie să dobândească o personalitate juridică proprie, distinctă de cea a statelor membre. Chiar dacă iniŃial ea a fost constituită pe baza voinŃei statelor membre, în urma acestui proces, organizaŃia dobândeşte o autonomie funcŃională, care-i conferă calitatea de subiect distinct de drept internaŃional.

Deşi doar subiecte „derivate” de drept internaŃional, organizaŃiile interguvernamentale au, deci, o personalitate juridică proprie, opozabilă erga omnes, care include două dimensiuni, ce se manifestă în ordinea juridică internă şi în cea internaŃională.

Personalitatea juridică de drept intern a organizaŃiilor internaŃionale se referă la capacitatea juridică necesară pentru îndeplinirea funcŃiilor şi realizarea scopurilor sale. Neavând un teritoriu propriu, aceasta îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul unor state unde îşi are sediul, intrând în multiple raporturi juridice cu persoane fizice sau juridice de drept intern din alte state (cumpărarea de bunuri, închirierea unor localuri, prestarea de servicii etc.).

Personalitatea juridică de drept internaŃional a organizaŃiilor interguvernamentale le conferă acestora calitatea de subiect în cadrul raporturilor internaŃionale, capabil să dobândească drepturi şi să-şi asume obligaŃii. Din acest punct de vedere, organizaŃiile interguvernamentale sunt subiecte limitate de drept internaŃional – competenŃele lor în relaŃiile internaŃionale fiind stabilite prin acordul de voinŃa al statelor, în funcŃie de scopul pentru care au fost constituite.

OrganizaŃiile interguvernamentale pot avea următoarele competenŃe: dreptul de a încheia tratate; dreptul de legaŃie pasivă (a menŃine legături cu misiunile permanente ale statelor

membre, acreditate pe lângă ele) şi activa (de a numi misiuni permanente pe lângă state şi organizaŃii internaŃionale);

de a introduce reclamaŃii împotriva altor subiecte de drept internaŃional, care i-au provocat prejudicii;

de a elabora norme, în special de organizare proprie şi de administrare a bugetului; 3.3. Structura instituŃională Membrii organizaŃiilor interguvernamentale sunt numai statele, ca entităŃi suverane

şi independente. În cadrul organizaŃiilor interguvernamentale, statele membre trebuie să participe la procesul decizional în vederea realizării scopului prevăzut în actul constitutiv, dar gradul de participare la luarea deciziilor este diferit. Astfel, structura organizaŃiilor de acest tip cuprinde, în general:

36

- Organe plenare, în care sunt reprezentate toate statele membre, cum ar fi: Adunarea generală (organul suprem al organizaŃiei), comisiile plenare (organe cu rol în elaborarea proiectelor care să reflecte deciziile organizaŃiei în anumite domenii) şi reuniunile speciale (convocate pentru soluŃionarea unor aspecte specifice în cadrul activităŃii organizaŃiei, cum ar fi congrese şi conferinŃe).

- Organele cu caracter restrâns îndeplinesc rolul unor organe executive, purtând numele de: comitet executiv, consiliu executiv, consiliu de securitate (în cazul O.N.U.), etc. În cadrul acestora sunt reprezentate statele care vor juca un rol preponderent în activitatea organizaŃiei, în aceste organe de conducere. Alegerea şi reprezentarea statelor care vor face parte din organele restrânse ale organizaŃiei reprezintă un proces complex şi deosebit de important, el reflectând de obicei aplicarea a trei principii:

reprezentarea geografică echitabilă; accesul tuturor membrilor, prin rotaŃie, la organele de conducere; reprezentarea echitabilă a intereselor diferitelor grupuri de Ńări. - Pentru buna funcŃionare a organizaŃiei şi coordonarea eficientă în cadrul

diferitelor departamente este nevoie de un Secretariat propriu. Acesta este compus din funcŃionari internaŃionali, care beneficiază, de regulă, de imunitate fiscală şi jurisdicŃională şi este condus de un secretar general sau preşedinte, numit de Adunarea generală.

Concluzionând, organizaŃiile interguvernamentale sunt entităŃi politice complexe, al căror rol în planul raporturilor internaŃionale, ca subiecte de drept internaŃional, este în continuă creştere, în cele mai variate domenii.

4. Popoarele şi mişcările de eliberare naŃională Problema calităŃii de subiect de drept internaŃional a acestor entităŃi s-a pus după

încheierea celui de-al doilea război mondial, în contextul procesului de lichidare a colonialismului şi a afirmării principiului politic al autodeterminării ca principiu fundamental al dreptului internaŃional public.

Astfel, popoarelor care lupta pentru independenta li s-a recunoscut calitatea de subiect în cadrul raporturilor internaŃionale, dar cu caracter limitat şi tranzitoriu, până la constituirea lor într-un stat propriu. Pentru a putea circumstanŃia corespunzător această categorie, s-a ridicat problema definirii conceptului de „popor”, căruia i-au fost atribuite următoarele caracteristici:

- o entitate socială clar determinată prin trăsături distinctive proprii; - să aibă o legătură cu un teritoriu, chiar dacă poporul în cauza a fost înlăturat ilicit

de pe acel teritoriu; - nu se confundă cu noŃiunea de „minorităŃi naŃionale”, etnice, religioase,

lingvistice etc., acestea nefiind subiecte ale dreptului la autodeterminare. Popoarele care lupta pentru independenŃă pot avea următoarele drepturi: dreptul de a desfăşura acŃiuni de emancipare naŃională (paşnice sau implicând

folosirea forŃei); dreptul de a încheia tratate internaŃionale cu alte subiecte de drept internaŃional;

37

dreptul de a participa la negocieri şi conferinŃe internaŃionale în calitate de observator;

dreptul ca forŃelor lor armate să li se aplice regulile dreptului internaŃional umanitar;

dreptul de a primi sprijin de la state sau organizaŃii internaŃionale. Sfera de exercitare a drepturilor amintite are un caracter limitat (scopul recunoaşterii

acestor drepturi fiind formarea statului independent) şi tranzitoriu (drepturile sunt exercitate până la definitivarea procesului de constituire a noului stat, cu personalitate juridica deplina). Ca urmare a sfârşitului luptei anticoloniale şi a constituirii majoritarii popoarelor asuprite în state independente, numărul şi influenŃa acestor mişcări de eliberare naŃională se află în continua scădere.

5. Subiecte controversate ale dreptului internaŃional public În doctrină, pe lângă state (subiecte originare, primare de drept internaŃional),

organizaŃii interguvernamentale (subiecte derivate şi limitate) şi mişcări de eliberare naŃională (calitatea de subiect fiindu-le recunoscută în mod limitat şi tranzitoriu) s-a discutat calitatea de subiect de drept internaŃional şi a altor entităŃi. Din această ultimă categorie fac parte societăŃile transnaŃionale, organizaŃiile internaŃionale neguvernamentale şi persoane fizice-indivizii, dar acestor entităŃi nu li s-a recunoscut calitatea de subiect de drept internaŃional public, chestiune care este încă subiect de controversă în literatura de specialitate.

5.1. SocietăŃile transnaŃionale Nu există o definiŃie a societăŃilor transnaŃionale în dreptul pozitiv şi nici un

document care să reglementeze statutul acestora în dreptul internaŃional public. Conform unei definiŃii propuse de Institutul de Drept internaŃional în anul 1997, societăŃile transnaŃionale sunt: „întreprinderi formate dintr-un centru de decizie localizat într-o Ńară şi centre de activitate, cu sau fără personalitate juridică, situate în unul sau mai multe state”. Scopul acestor societăŃi este unul lucrativ, generator de profit, acest lucru deosebindu-le de organizaŃiile internaŃionale neguvernamentale.

Drept criterii pentru caracterizarea unei societăŃi ca fiind transnaŃionale reŃinem, ca fiind mai importante:

a. criteriul extrateritorialităŃii, referitor la desfăşurarea activităŃii în mai multe state, prin intermediul unor filiale coordonate printr-un sistem centralizat de decizie;

b. compoziŃia capitalului; c. naŃionalitatea conducătorilor societăŃii; d. cifra minimă de afaceri (de ordinul milioanelor de dolari); SocietăŃilor transnaŃionale, văzute ca reŃele întinse în mai multe state cu o activitate

coordonată de o “filială-mamă”, li se aplică reglementări juridice diferite, în funcŃie de fiecare Ńară unde acestea îşi desfăşoară activitatea.

Instrumentul principal de mijlocire a raporturilor între societăŃile multinaŃionale şi statele unde ele îşi desfăşoară activitatea este contractul de stat. Acesta reprezintă un acord cu privire la: împrumuturi, furnizarea unor bunuri şi servicii (de exemplu asistenŃa

38

tehnică), exploatarea unor resurse naturale, gestionarea unor sectoare de servicii publice, efectuarea unor lucrări publice etc.

Acordurile amintite prezintă un caracter eterogen, cuprinzând atât elemente de drept civil sau comercial, cât şi de drept internaŃional. Este domeniul unde intervin şi controversele legate de calitatea de subiect de drept internaŃional a societăŃilor transnaŃionale. Prin teoria conform căreia aceste contracte sunt sustrase de sub incidenŃa dreptului naŃional al statului contractant, ele fiind ridicate la rangul de „cvasi-tratate”, se ajunge le recunoaşterea calităŃii de subiect de drept internaŃional public a societăŃilor multinaŃionale. Acest lucru nu corespunde însă realităŃii juridice: societăŃile transnaŃionale nu sunt subiecte de drept internaŃional, ele sunt doar destinatare ale unor reguli de drept internaŃional, numai pe cale mediată, prin intermediul ordinii juridice naŃionale.

5.2. OrganizaŃiile internaŃionale neguvernamentale (O.N.G.-urile

internaŃionale) O organizaŃie internaŃională neguvernamentală reprezintă o asociaŃie internaŃională,

fără scop lucrativ, grupând persoane fizice sau juridice având naŃionalităŃi diferite, căreia i se aplică dreptul intern al statului pe teritoriul căruia îşi are stabilit sediul. Din această perspectivă, poziŃia juridică a O.N.G.-urilor internaŃionale nu diferă de cea a altor persoane juridice de drept intern.

Problema organizaŃiilor internaŃionale neguvernamentale poate fi studiată prin prisma unei duble categorii de relaŃii: cu statele pe teritoriul cărora îşi au sediul şi, pe plan internaŃional, cu alte organizaŃii interguvernamentale.

În privinŃa raporturilor cu “statul-gazdă”, O.N.G.-urile sunt considerate a fi asociaŃii interne, supuse în totalitate legislaŃiei naŃionale;

Pe plan internaŃional, influenŃa O.N.G.-urilor este în continuă creştere, acestea fiind invitate să ia parte la activităŃile unor importante organizaŃii interguvernamentale (cum ar fi O.N.U., Consiliul Europei), având un statut consultativ.

OrganizaŃiile internaŃionale neguvernamentale (dintre care amintim: Comitetul InternaŃional al Crucii Roşii, Amnesty International, Green peace, Interpol) au o influenŃă şi o contribuŃie importantă în planul relaŃiilor internaŃionale, dar datorită statutului lor juridic (reglementat de dreptul intern), ele nu sunt considerate a fi subiecte de drept internaŃional.

5.3. PoziŃia individului în raporturile juridice interna Ńionale Problema care se pune este aceea de a stabili dacă, datorită anumitor drepturi şi

obligaŃii pe care le are în cadrul relaŃiilor internaŃionale, persoanei fizice i se poate atribui calitatea de subiect de drept internaŃional. Argumentele pro- şi contra în acest domeniu pot fi analizate sintetic dintr-o dublă perspectivă:

a. Responsabilitatea persoanei fizice în dreptul internaŃional; b. Consacrarea drepturilor persoanei, mai ales prin intermediul sistemelor de

protecŃie a drepturilor omului, la nivel universal şi regional.

39

5.3.1. Sub un prim aspect, individul este subiect al răspunderii penale internaŃionale.

Această răspundere se activează în cazul a două categorii de infracŃiuni, dar majoritatea autorilor argumentează ca răspunderea penală a persoanei fizice nu este în măsură să îi confere acestuia calitatea de subiect de drept internaŃional:

răspunderea pentru fapte considerate a fi infracŃiuni internaŃionale: pirateria, comerŃul cu sclavi, traficul de droguri, terorismul. Totuşi, aceste fapte sunt cuprinse în legislaŃia penală internă a statelor părŃi la convenŃiile internaŃionale ce consacră infracŃiunile respective, persoanele vinovate rămânând sub jurisdicŃia internă a statelor respective;

răspunderea pentru infracŃiunile contra păcii şi omenirii a criminalilor de război, judecaŃi de instanŃe internaŃionale (Tribunalele internaŃionale de la Nuremberg şi Tokio, Tribunalul penal internaŃional pentru fosta Iugoslavie, Tribunalul pentru responsabilii genocidului din Rwanda, etc.). Deşi aparent individul este subiect de drept internaŃional – se argumentează că, de fapt, această răspundere penală este o consecinŃă a răspunderii statelor, în temeiul suveranităŃii lor.

5.3.2. În domeniul garantării drepturilor omului prin intermediul unor convenŃii internaŃionale, individului i se recunoaşte calitatea de parte în faŃa unor instanŃe internaŃionale. Este cazul sistemului european de protecŃie, conferit de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (de la Strasbourg) şi de Curtea de JustiŃie a ComunităŃilor Europene (de la Luxemburg), a sistemului interamerican care operează prin Comisia şi Curtea interamericană a drepturilor omului.

Deşi individului i se recunoaşte calitatea de reclamant în faŃa instanŃelor internaŃionale amintite, fiindu-i conferit dreptul de petiŃionare la nivel internaŃional, majoritatea autorilor consideră că valorificarea acestei prerogative se face prin intermediul statelor, în baza exercitării voinŃei suverane a acestora.

Plecând de la dubla condiŃie pe care trebuie să o îndeplinească o entitate pentru a fi subiect de drept internaŃional public, trebuie concluzionat că individul nu reprezintă un subiect de drept internaŃional. El nu este decât destinatarul anumitor norme de drept internaŃional public (în fapt, un beneficiar mediat al normelor unor convenŃii internaŃionale – ce i se aplică în baza voinŃei suverane a statului sub jurisdicŃia căruia se află, stat care a ales să fie parte contractantă la convenŃiile respective), iar nu creator al acestor norme.

40

CAPITOLUL IV

Dreptul tratatelor 1. ConsideraŃii generale Formarea convenŃională a dreptului internaŃional este legată istoric de existenŃa

comunităŃilor politice organizate, determinate prin forŃa lucrurilor să intre în relaŃii unele cu altele şi, în prezent este inerentă dezvoltării relaŃiilor internaŃionale în toată gama lor de manifestare complexă şi diversă.

Creşterea numerică şi funcŃională a tratatelor internaŃionale reflectă stadiul de evoluŃie şi de integrare organică a societăŃii internaŃionale, tratatele internaŃionale reprezentând, în ansamblul lor, legislaŃia internaŃională.

Două convenŃii internaŃionale adoptate la Viena, constituie sediul materiei în domeniul dreptului tratatelor: ConvenŃia privind dreptul tratatelor încheiate de state (din anul 1969) şi ConvenŃia asupra dreptului tratatelor dintre state şi organizaŃii internaŃionale sau între organizaŃii internaŃionale (din anul 1986).

Se poate afirma că, sub rezerva unor diferenŃe de redactare, există un acord general în doctrină în a defini tratatul internaŃional ca fiind un acord de voinŃă destinat să producă efecte juridice, reglementat de dreptul internaŃional pentru anumite state şi având un fundament cutumiar pentru altele.

DistincŃia este importantă deoarece atât izvoarele de drept cât şi normele juridice se supun unor trăsături diferite.

Astfel, izvoarele de drept nu sunt ierarhizate aprioric, ca în dreptul intern. Ele au valoare juridică echivalentă, traducând în mod egal exigenŃele societăŃii internaŃionale. Toate izvoarele de drept reprezintă concretizarea manifestării de voinŃă directă ori indirectă a statelor, exprimând în esenŃă procedee tehnice diferite de elaborare a dreptului. Lipsa de ierarhizare a izvoarelor dreptului este consecinŃa caracterului interstatal a dreptului internaŃional.

Prin excepŃie, în cazul organizaŃiilor internaŃionale care reprezintă o structură ierarhică de organe, în mod necesar actele emanate de aceasta vor deŃine aceeaşi ierarhie corespunzătoare organelor care le-au emis. Echivalente fiind, izvoarele formale ale dreptului internaŃional public antrenează o serie de rapoarte între ele, în cazul concilierii existenŃei mai multor izvoare în stadiul de elaborare ori de probă a dreptului pozitiv cum ar fi, spre exemplu, opozabilitatea regulilor codificate.

Lipsa de ierarhie între izvoarele formale de drept internaŃional nu se răsfrânge însă şi asupra normelor juridice în ipoteza conflictului între o normă imperativă şi o normă convenŃională sau cutumiară ori în cazul soluŃionării conflictelor între regulile convenŃionale şi regulile cutumiare.

41

2. Elementele definitorii ale tratatului internaŃional 2.1. ExistenŃa unui acord de voinŃă între păr Ńile contractante Tratatul presupune un acord între două sau mai multe voinŃe în vederea realizării

unui scop şi obiect determinat. Regula consensualismului domină materia dreptului tratatelor şi în esenŃă rezidă în ideea că fiecare dintre subiecte se angajează în fapt de pe o poziŃie de egalitate faŃă de ceilalŃi parteneri în stricta măsură în care şi-a exprimat voinŃa în mod liber. Acordul de voinŃă nu trebuie să fie simultan. Spre exemplu un tratat se poate naşte şi din declaraŃia unilaterală de voinŃă a unei părŃi urmată de acceptare ei de către altă parte ori o declaraŃie comună poate fi acceptată ulterior de către părŃi.

2.2. Calitate ca subiect de drept internaŃional a păr Ńilor PărŃile tratatului trebuie să aibă în toate cazurile calitatea de subiecte de drept

internaŃional. Au această calitate statele şi organizaŃiile internaŃionale şi orice entitate căreia i-a fost recunoscută calitatea de subiect internaŃional. Articolul 3 din ConvenŃia de la Viena din anul 1986 asupra dreptului tratatelor dintre state şi organizaŃii internaŃionale sau între organizaŃii internaŃionale delimitează precis câmpul de aplicare al dispoziŃiilor reglementatoare doar părŃilor care au calitatea de subiect de drept internaŃional.

Prin urmare, nu vor intra în categoria tratatelor internaŃionale actele încheiate între persoane fizice sau juridice situate în state diferite, acordurile încheiate între un stat şi o persoană fizică sau juridică sau o organizaŃie internaŃională etc.

2.3. Crearea de efecte juridice Tratatele internaŃionale se încheie pentru a produce efecte juridice între părŃile care

l-au încheiat. Efectele juridice pot consta fie în stabilirea unei norme de conduită obligatorie cu caracter general (ipoteză avută în vedere de art. 38 din statutul C.I.J.), fie în crearea, modificarea sau stingerea unor drepturi sau obligaŃii reciproce între părŃi. IntenŃia de a produce efecte juridice între părŃi separă tratatul internaŃional de alte documente internaŃionale. Spre exemplu, DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului nu este un tratat datorită absenŃei intenŃiei părŃilor de a-şi asuma obligaŃii legale în acest domeniu şi cu toată recunoaşterea sa internaŃională, nu are caracter juridic şi în consecinŃă nu este opozabilă membrilor NaŃiunilor Unite.

Tot astfel tratatul internaŃional nu se identifică cu actele sau documentele care au doar legături cu tratatele fără a se identifica cu ele: un memoriu, o notă verbală, un proces verbal sau cu actele de politică externă cum ar fi declaraŃiile şi comunicatele comune semnate cu ocazia vizitelor la nivelul cel mai înalt la sfârşitul întâlnirilor între şefii de state şi guvern.

Rămâne prin urmare în absenŃa formalismului juridic al drepturilor internaŃional a distinge între tratatele internaŃionale şi cele lipsite de o asemenea forŃă juridică, după criteriile furnizate de natura actului ori a tranzacŃiei încheiate, în contextul circumstanŃelor în care au fost elaborate, fundamentate pe voinŃa părŃilor de a se lega ori nu pe planul dreptului.

42

Din acest punct de vedere Actul final de la Helsinki nu are valoarea juridică a unui tratat, deoarece intenŃia explicită a părŃilor interesate în însuşi textul documentului este aceea de a nu se obliga juridic.

2.4. Supunerea dreptului internaŃional Ori de câte ori dreptul aplicabil convenŃiei părŃilor va fi dreptul intern al unui stat,

actul juridic deşi încheiat între subiecte de drept internaŃional ori între acestea şi persoane juridice sau fizice, nu va fi considerat drept tratat internaŃional în sensul ConvenŃiei de la Viena din anul 1969 privind dreptul tratatelor. Actul juridic astfel încheiat va fi supus regulilor dreptului internaŃional privat.

Astfel, contractele încheiate între state ori între acestea şi persoane juridice sau fizice străine privitoare la împrumuturi de bani, acorduri cu preŃ, arendări de terenuri şi clădiri, licenŃe etc. ies din sfera dreptului internaŃional public circumscriindu-se normelor de drept ale unui anumit stat.

Cu toate acestea, natura tratatelor internaŃionale este interdisciplinară şi se supune atât ordinii juridice internaŃionale cât şi ordinii juridice interne căreia îi este rezervat domeniul încheierii tratatului.

3. Elemente ale tratatului din definiŃia exprimată în dreptul pozitiv Articolul 2 paragraf. 1 din ConvenŃia de la Viena din anul 1969 include în definiŃia

tratatului şi alte elemente formale cu caracter complementar, care completează configurarea noŃiunii. Conform acestui text „prin tratat se înŃelege un acord internaŃional încheiat între state şi guvernat de dreptul internaŃional, fie că este consemnat într-un instrument unic, fie în două sau mai multe instrumente conexe şi oricare ar fi denumirea sa particulară”.

Aceeaşi formulare este consacrată şi pentru tratatele internaŃionale încheiate între state şi organizaŃiile internaŃionale sau între organizaŃiile internaŃionale în convenŃia din anul 1986, cu rezerva adaptărilor specifice acestui gen de tratate.

Prin urmare, criteriile reŃinute sunt identice, indiferent dacă părŃi la tratat sunt state sau organizaŃii internaŃionale.

3.1. Elemente completatorii ale definiŃiei cutumiare a. Forma scrisă. ConvenŃia a definit tratatul ca un acord încheiat în formă scrisă.

Articolul 3 din ConvenŃie limitează expres sfera de aplicare a convenŃiei doar la tratate, excluzând din aria de reglementare acordurile verbale fără a le nega valoarea juridică ori posibilitatea aplicării acestora a regulilor enunŃate în convenŃie.

b. Numărul de instrumente. Distingând între conŃinutul acordului încheiat între părŃi şi instrumentul în care acesta s-a materializat. ConvenŃia a precizat că un tratat poate fi inclus într-un singur instrument sau mai multe.

c. Pluralitatea de denumiri Potrivit ConvenŃiei, termenul tratat desemnează orice acord internaŃional, „oricare ar

fi denumirea sa particulară”. În acest mod a confirmat existenŃa unei pluralităŃi de denumiri echivalente. Într-adevăr varietatea de denumiri a tratatelor internaŃionale este

43

impresionantă: convenŃii, acord, protocol, declaraŃie, pact, chartă, statut, modus vivendi, schimb de note, schimb de scrisori, concordant, fiecare dintre ele particularizând obiectul tratatului şi domeniul în care intervine.

4. Clasificarea tratatelor Clasificarea tratatelor se poate face pe mai multe criterii. În principiu se pot distinge ca metodă, clasificarea formală ce vizează variabilele

extrinseci ale tratatelor privite ca instrumente juridice. a. Clasificarea materială Tratate legi şi tratate contract. DistincŃia aparŃine doctrinei clasice de drept

internaŃional fără însă a se putea circumscrie precis unui regim juridic distinct pentru fiecare categorie de tratat, cu atât mai mult cu cât un tratat poate include dispoziŃii din ambele tipuri. Teoretic însă, tratatele legi au o valoare normativă şi prin urmare conŃin reguli generale de comportament susceptibile a fi aplicate unui număr mare de state, în timp ce tratatele contracte sunt încheiate între un număr redus de state, iar obiectul lor este format dintr-o serie de prestaŃii reciproce la care s-au obligat părŃile.

Tratate generale şi tratate speciale. Cu toate că art. 38 paragr. 1 lit. a din Statutul C.I.J. se referă expres la tratatele generale şi tratate speciale, clasificarea reprezintă o formă particulară a celei anterioare, iar concretizarea ei este împiedicată de ambiguitatea noŃiunii de tratat general. ConvenŃia de la Viena din anul 1969 a stabilit dispoziŃii specifice doar pentru tratatele generale şi prin urmare clasificarea fundamentată pe obiectul şi scopul contractului este prea abstractă pentru a se putea materializa ca atare în practica internaŃională.

Tratate normative şi tratate constitutive de organizaŃii internaŃionale. DemarcaŃia între ele este dată de faptul că primele dintre ele fixează reguli de conduită, în timp ce tratatele constitutive de organizaŃii internaŃionale stabilesc structura şi modul de funcŃionare a acestora.

b. Clasificarea formală - După calitatea părŃilor . Distingem în funcŃie de acest criteriu tratate încheiate

între state, tratate încheiate între state şi organizaŃii internaŃionale şi tratate încheiate organizaŃii internaŃionale. TendinŃa actuală a codificării dreptului tratatelor este aceea de a unifica regimul juridic al acestor tipuri de tratate.

- După numărul părŃilor . Tratatele internaŃionale se clasifică după acest criteriu în tratate bilaterale şi tratate multilaterale.

- După procedura încheierii lor. În mod tradiŃional acest criteriu opune tratatele solemne, acordurilor în formă simplificată.

- După durata valabilităŃii lor . Tratatele internaŃionale se împart în tratate cu termen (care prevăd în textul lor termenul până la care produce efecte juridice) şi tratate fără termen (spre exemplu tratatele de pace, cele încheiate în materia drepturilor omului).

- După posibilitatea de aderare. Criteriul are în vedere tratatele care permit accesul şi altor subiecte de drept internaŃional să adere la ele şi tratate închise, care exclud această posibilitate.

44

- După întinderea efectelor lor. Se disting din acest punct de vedere: tratatele universale, care produc efecte asupra întregii comunităŃii internaŃionale în măsura în care statele devin părŃi contractante (spre exemplu Carta ONU), tratatele regionale care produc efecte pe areale geografice limitate (spre exemplu ConvenŃia europeană a drepturilor omului din 1950).

- După obiectul lor. Tratatele se clasifică în raport cu domeniul relaŃiilor internaŃionale pe care le reglementează în tratate politice, economice, militare, culturale etc.

5. Încheierea tratatelor Pentru ca tratatul să existe juridic, în conformitate cu dreptul internaŃional, se

desfăşoară un ansamblu de proceduri, grupate sub sintagma „încheierea tratatului internaŃional”.

Aceasta include în structura ei trei etape: a. elaborarea tratatului internaŃional; b. autentificarea lui şi c. exprimarea consimŃământului părŃilor contractante de a fi părŃi la tratat.

Elaborarea tratatului internaŃional se realizează în cadrul negocierii, operaŃiune care se poartă între reprezentanŃii statelor desemnaŃi prin „deplinele puteri”. Deplinele puteri reprezintă acte unilaterale ale statelor prin care anumite persoane sunt împuternicite de a negocia şi încheia un tratat. Sunt scutiŃi de a depune deplinele puteri şefii statelor, şefii guvernelor, miniştrii de externe, şefii misiunilor diplomatice sau şeful delegaŃiei care participă la o conferinŃă internaŃională sau la o organizaŃie internaŃională pentru negocierea şi încheierea unui tratat internaŃional.

Autentificarea textului tratatului. Această operaŃiune implică semnarea provizorie sau definitivă a tratatului de către negociatori, în funcŃie de mandatul primit din partea statelor circumscris deplinelor puteri.

Semnarea provizorie a tratatului se realizează în două forme: semnarea ad referendum şi parafarea. Ambele au o valoare provizorie şi atestă doar autentificarea cu caracter provizoriu a tratatului, trebuind a fi urmată de semnarea definitivă.

Semnarea definitivă reprezintă atestarea solemnă de către statele care au participat la negocieri a finalizării acestora şi a împrejurării că textul tratatului astfel semnat reprezintă forma definitivă a tratatului exclus a mai putea fi modificat.

Exprimarea consimŃământului de a deveni parte la tratat. Această etapă finalizează practic procedura încheierii tratatului internaŃional şi se realizează prin mai multe modalităŃi, care sunt reglementate de legislaŃia internă a statelor.

Semnarea tratatului. Exprimarea consimŃământului statului de a fi parte la tratat se realizează prin semnare, care se distinge ca valoare juridică de semnarea tratatului inclusă în faza autentificării textului tratatului, deoarece exprimă nu doar autentificarea textului, ci şi consimŃământul statului de a fi parte la tratat.

Semnarea tratatului are semnificaŃia juridică de exprimare a consimŃământului statului de a fi parte la tratat, în ipoteza în care textul tratatului prevede acest lucru ori părŃile au stabilit astfel, iar deplinele puteri conferă semnăturii această semnificaŃie juridică.

45

Semnarea tratatului ca modalitate de exprimare a consimŃământului statului de a fi parte la tratat este specifică acordurilor încheiate în formă simplificată.

Ratificarea tratatului. Reprezintă un act de drept intern, prin care parlamentul sau şeful statului, în funcŃie de competenŃele stabilite în acest scop, aprobă angajarea statului prin tratatul semnat de negociatori.

Aprobarea sau acceptarea. Această modalitate de exprimare a consimŃământului statului de a fi parte la tratat este consecinŃă intensificării relaŃiilor internaŃionale supuse reglementării prin tratate şi reprezintă o alternativă a ratificării, cu efect de simplificare a procedurii de ratificare parlamentară, dată în competenŃa guvernelor şi aplicabilă, în general, tratatelor cu caracter economic şi tehnic.

Aderarea la tratat se aplică doar n cazul tratatelor multilaterale, în ipoteza în are un stat nu a participat la negocierea şi semnarea tratatului la care doreşte să devină parte, cu condiŃia ca această modalitate să fie prevăzută în textul tratatului ori părŃile să permită aderarea ulterioară a altor state.

Aderarea la tratat se realizează prin ratificare ori aprobare, în raport cu natura tratatului la care se referă.

6. Intrarea în vigoare a tratatelor Potrivit ConvenŃiei de la Viena din anul 1969, tratatul intră în vigoare la data şi după

modalităŃile stabilite în tratat sau prin acordul părŃilor contractante. În lipsa acestor determinări, tratatul intră în vigoare în momentul în care consimŃământul de a fi legat prin tratatul respectiv a fost stabilit pentru toate părŃile contractante.

De asemenea, ConvenŃia de la Viena din anul 1969, reglementează ratificarea sau aderarea parŃială la un tratat internaŃional, ca şi posibilitatea aplicării provizorii a unui tratat, înainte de intrarea lui în vigoare, în ambele situaŃii trebuind a fi realizată condiŃia prevederii lor în textul tratatului ori a acceptului celorlalte părŃi contractante.

Toate modalităŃile de exprimare a consimŃământului statelor de a fi parte la tratat trebuie urmate de schimbul instrumentelor de ratificare ori de notificarea, acceptarea sau aprobarea în cazul convenŃiilor bilaterale şi de depunerea instrumentelor de ratificare, aderare, acceptare în situaŃia convenŃiilor multilaterale, data acestora având semnificaŃia juridică de a marca intrarea în vigoare pe deplin a tratatului internaŃional.

Opozabilitatea faŃă de terŃi a tratatelor este asigurată prin înregistrarea lor, procedură reglementată prin art. 102 al Cartei O.N.U.

7. Rezervele la tratat 7.1. Definire Potrivit ConvenŃiei de la Viena din anul 1969, rezerva reprezintă „O declaraŃie

unilaterală, indiferent cum este redactată sau denumită, făcută de un stat atunci când semnează, ratifică, acceptă, aprobă sau aderă la un tratat, prin care urmăreşte să excludă sau să modifice efectele juridice ale anumitor prevederi ale tratatului, în aplicarea lor faŃă de statul respectiv.”

46

Rezerva la tratat constituie o modalitate convenŃională, aplicabilă doar tratatelor multilaterale, care contribuie la universalizarea acestora, prin conferirea posibilităŃii de a deveni parte la tratat şi a statelor care nu sunt de acord cu toate prevederile tratatului.

7.2. CondiŃiile de fond şi de formă ConvenŃia de la Viena din anul 1969 a stabilit atât condiŃiile de fond cât şi pe cele de

formă privitoare la formularea rezervelor. 7.2.1. CondiŃiile de fond se referă fie la conŃinutul tratatului, fie la cel al

rezervei, şi privesc următoarele aspecte: să nu fie interzisă expres de tratat (exemplu: ConvenŃia asupra dreptului mării din

anul 1982); să nu privească dispoziŃiile tratatului excluse expres de la rezerve (exemplu:

ConvenŃia asupra platoului continental din anul 1958 interzice expres rezervele la articolele 1 – 3 ale ConvenŃiei);

să nu fie incompatibile cu obiectul şi scopul tratatului (exemplu: ConvenŃia privind drepturile copilului din anul 1989).

7.2.2. CondiŃiile de formă privesc: a. forma scrisă a rezervei şi b. momentul la care rezerva poate fi formulată.

Forma scrisă. Rezerva se formulează în scris şi se comunică statelor contractante şi altor state care vor să devină părŃi la tratat.

Momentul formulării . Formularea rezervei este determinată de unul din următoarele momente: la semnarea tratatului, cu ocazia ratificării unui tratat sau a acceptării lui ori la momentul aderării. Rezervele formulate la semnare trebuie reconfirmate în momentul exprimării consimŃământului de a fi legat prin tratat.

7.2.3. Efectele rezervelor Dreptul tratatelor stabileşte următoarele reguli privitoare la rezervă: - rezerva la un tratat internaŃional produce efecte numai dacă este acceptată de o

altă parte contractantă la acel tratat. Neformularea de obiecŃiuni timp de 12 luni de la comunicarea rezervei echivalează cu o acceptare.

obiecŃia împotriva unei rezerve poate fi formulată de oricare din părŃile contractante, fără a împiedica aplicarea tratatului între statul rezervatar şi cel care face obiecŃia la rezervă, în absenŃa manifestării de voinŃă expresă a celui din urmă stat privitoare la neaplicarea tratatului între cele două state.

tratatul internaŃional nu se aplică între statul rezervatar şi cel care a făcut obiecŃia la rezervă, dacă acesta din urmă se opune aplicării tratatului în raporturile dintre el şi statul care a făcut obiecŃia.

rezerva făcută la un tratat internaŃional prin care se creează o organizaŃie internaŃională trebuie să fie acceptată de organul competent al organizaŃiei.

tratatul internaŃional la care s-au făcut rezerve se aplică în întregime între părŃile contractante care nu au formulat rezerve.

În consecinŃă, ca efect al instituŃiei rezervei la tratat, se scindează regimul juridic al tratatului multilateral. Astfel, între statul rezervatar şi statele părŃi care au acceptat

47

rezervele se va aplica tratatul cu dispoziŃiile modificate prin rezerve, iar între statul rezervatar şi cele care au formulat obiecŃiuni tratatul fie nu se aplică deloc, fie se aplică în limitele neafectate de rezervă, dacă s-a convenit astfel.

8. Aplicarea tratatelor 8.1. Aplicarea tratatelor în dreptul intern Executarea tratatului implică aplicarea acestuia în dreptul intern al statelor.

Diversitatea sistemelor juridice constituŃionale ale statelor care stabilesc modalităŃile concrete de aplicare a tratatului în ordinea juridică internă a împiedicat până în prezent elaborarea unei norme generale aplicabile în materie. Pe de altă parte, unele tratate internaŃionale prevăd aplicarea directă în ordinea juridică internă (exemplu: Tratatul de la Roma privind crearea ComunităŃii Economice Europene prevede că unele acte ale organelor comunitare se aplică direct în ordinea juridică internă a Ńărilor membre, din momentul publicării lor în Jurnalul Oficial al ComunităŃilor Europene).

Prin urmare, aplicarea tratatului în dreptul intern primeşte o varietate de soluŃii, în funcŃie de prevederile constituŃionale ale fiecărei Ńări (promulgarea urmată de publicare ori legi speciale pentru declararea tratatului ca lege internă) şi tendinŃa contemporană este aceea a unui monism nuanŃat, în sensul preluării cât mai directe a tratatelor internaŃionale în legislaŃia internă şi a tranşării în favoarea dreptului internaŃional a eventualelor conflicte între acestea şi legea internă.

ConstituŃia României, în art. 11, prevede că tratatele ratificate de parlament fac parte din dreptul intern, iar prin art. 20 circumscris la tratatele încheiate în domeniul drepturilor omului conferă primatul acestora în raport cu dispoziŃiile de drept intern, consacrând astfel prioritatea dreptului internaŃional public faŃă de dreptul intern.

8.2. Aplicarea tratatului în spaŃiu A aplica un tratat internaŃional în spaŃiu, înseamnă a face aplicabile prevederile lui,

pe ansamblul teritoriului statelor părŃi, aşa cum dispune ConvenŃia de la Viena din anul 1969. Fac excepŃie de la această regulă tratatele localizate, care se aplică doar într-o anumită parte a statului şi tratatele prin care se creează o organizaŃie internaŃională, ale căror prevederi nu se aplică pe teritoriul statelor membre ale organizaŃiei.

SpaŃiile sau zonele geografice aflate în afara limitelor suveranităŃii statelor părŃi au un regim juridic specific (exemplu: Tratatul privind Antartica din 1959).

8.3. Aplicarea în timp a tratatelor ConvenŃia de la Viena din anul 1969 a stabilit regula neretroactivităŃii tratatelor,

astfel: „Dacă din cuprinsul tratatului nu reiese o intenŃie diferită sau aceasta nu este stabilită pe altă cale, dispoziŃiile unui tratat nu leagă o parte în ceea ce priveşte un act sau un fapt anterior datei intrării în vigoare a acestui tratat…”.

Statele pot, însă, deroga de la regula neretroactivităŃii tratatelor, dacă o asemenea posibilitate rezultă din clauzele lui.

Aplicarea în timp a tratatului internaŃional se circumscrie unor reguli speciale în privinŃa tratatelor succesive în timp.

În ipoteza încheierii unui nou tratat între aceleaşi părŃi, privitor la aceeaşi materie, noul tratat primeşte aplicare dacă rezultă din dispoziŃiile sale intenŃia de a înlocui

48

vechiul tratat, ori dacă dispoziŃiile noului tratat sunt incompatibile cu cele ale vechiului tratat.

Noul tratat prevede expres că în caz de conflict se vor aplica dispoziŃiile sale. Dacă un tratat precizează că este subordonat unui tratat anterior sau posterior ori

că nu este incompatibil cu celălalt, se vor aplica dispoziŃiile acestuia din urmă. Dacă toate părŃile la tratatul anterior sunt părŃi şi la tratatul posterior, tratatul

anterior se aplică numai în măsura compatibilităŃii dispoziŃiilor sale cu cele ale tratatului posterior.

Dacă părŃile la tratatul posterior nu includ toate părŃile la tratatul anterior, se aplică regula potrivit cu care, dacă toate părŃile la tratatul anterior sunt părŃi la tratatul posterior, tratatul anterior se aplică în măsura compatibilităŃii dispoziŃiilor sale cu cele ale tratatului posterior. Între statele părŃi la ambele trate şi un stat parte la un tratat se va aplica tratatul la care ambele sunt părŃi.

DispoziŃiile particulare ale tratatelor bilaterale prevalează ca aplicaŃie faŃă de dispoziŃiile tratatelor generale, indiferent dacă sunt anterioare ori posterioare acestora din urmă.

9. Interpretarea tratatelor Interpretarea tratatului internaŃional reprezintă operaŃiunea prin care se stabileşte

sensul şi conŃinutul unei reguli de drept, prin clarificarea clauzelor neclare ori a exprimărilor ambigui înserate într-o dispoziŃie, în vederea stabilirii voinŃei părŃilor contractante cu privire la clauzele înserate în tratat.

9.1. Tipuri de interpretare Interpretarea tratatului internaŃional se poate face fie pe plan internaŃional, fie pe

plan intern. 9.1.1. Interpretarea internaŃională a tratatului se face de către statele

contractante, nu este supusă nici unei contestaŃii ori revizuiri şi poartă denumirea de interpretare autentică. Aceasta îmbracă două forme: interpretarea autentică expresă – care se realizează prin includerea în textul tratatului a unor clauze interpretative ori prin acorduri separate de interpretare, şi interpretarea autentică tacită – care rezultă din executarea concordantă de către păr Ńi a clauzelor tratatului.

Interpretarea internaŃională a tratatului mai poate fi făcută, în afară de părŃile la tratat, şi de către instanŃele de judecată internaŃionale sau de către organizaŃiile internaŃionale.

Interpretarea efectuată de instanŃele de judecată internaŃionale poartă denumirea de interpretare jurisdicŃională şi are forŃă juridică obligatorie doar pentru părŃile în litigiu şi speŃa dedusă judecăŃii.

Interpretarea efectuată de organizaŃiile internaŃionale priveşte tratatele la care organizaŃia este parte ori cele în legătură cu care au atribuŃii de a se pronunŃa.

9.1.2. Interpretarea internă a tratatelor internaŃionale se face de către guvernul unui stat, ministerele statului ori de instanŃele lor de judecată şi nu este opozabilă celorlalte păr Ńi la tratat.

49

9.2. Reguli şi metode de interpretare Interpretarea tratatelor se face potrivit regulilor de interpretare cu caracter general,

aplicabile tuturor tratatelor internaŃionale, codificate prin ConvenŃia de la Viena din anul 1969, cât şi conform celor consacrate de practica internaŃională şi jurisprudenŃa internaŃională.

9.2.1. Reguli codificate de interpretare a tratatelor internaŃionale Buna-credinŃă constă în interpretarea termenilor tratatului, potrivit normelor de

drept aplicabile în materie şi a voinŃei părŃilor exprimată la momentul încheierii tratatului;

Sensul obişnuit al termenilor. Regula sensului clar presupune ca interpretarea să se facă conform cu accepŃiunea obişnuită a termenilor tratatului. Dacă o parte a tratatului pretinde că sensul unui termen din tratat nu este cel obişnuit, are sarcina de a dovedi că părŃile contractante, la negocierea tratatului, au avut în vedere un sens special al termenului respectiv.

ExcepŃia de la această regulă este dată de regula sensului special, dacă s-a stabilit intenŃia părŃilor de a conferi acest sens termenilor la negocierea şi încheierea tratatului. Interpretarea coordonată a clauzelor tratatului. Această regulă presupune ca

interpretarea termenilor tratatului să se facă în contextul tratatului. Termenul sau clauza tratatului supuse interpretării se face prin referire la întreg cuprins al tratatului, care constituie întregul în care acestea reprezintă elemente supuse interpretării ca părŃi.

Contextul tratatului include textul tratatului, anexele sale precum şi orice acord intervenit între părŃi, cu ocazia încheierii tratatului ori instrument stabilit de una sau mai multe părŃi ca instrumente de legătură cu tratatul.

Interpretarea în sensul obiectului şi scopului tratatului presupune luarea în considerare, legătura intrinsecă dintre acestea, fără a se ajunge pe cale de interpretare la negarea ori deturnarea scopurilor pentru care a fost încheiat tratatul.

Interpretarea tratatului în lumina lucrărilor pregătitoare şi a împrejurărilor în care tratatul a fost încheiat. Regulile expuse sunt aplicabile elementelor intrinseci ale tratatului. În ipoteza în care aceste reguli nu au permis clarificarea înŃelesului termenilor sau clauzelor unui tratat, se poate recurge la categoria elementelor intrinseci, denumire mijloace complementare de interpretare a tratatelor internaŃionale. Constituie asemenea mijloace lucrările pregătitoare pentru elaborarea tratatelor (proiectele de text prevăzute de părŃi în cursul negocierilor, intervenŃiile orale sau scrise ale participanŃilor etc.) sau împrejurările în care a fost încheiat tratatul.

Regula valorii egale a textelor în diferite limbi în care a fost autentificat tratatul. Această regulă presupune că textul tratatului autentificat în două sau mai multe limbi are aceeaşi valoare în fiecare dintre aceste limbi, cu excepŃia cazului în care tratatul dispune altfel ori părŃile au convenit ca, în caz de divergenŃă, unul din texte să aibă precădere.

50

9.2.2. Reguli de interpretare consacrate de practica şi jurispruden Ńa internaŃională

Regula efectului util presupune ca interpretarea termenilor ori a clauzelor unui tratat trebuie să se facă în sensul în care produce efecte utile asupra aplicării tratatului şi nu în sensul în care tratatul să fie lipsit de efecte juridice, pornindu-se de la premisa că orice termen sau clauză au fost înserate în tratat pentru a produce un efect.

Regula in dubio quod mitius, potrivit cu care termenul sau clauza susceptibile de mai multe înŃelesuri se vor interpreta în sensul cel mai puŃin oneros pentru partea contractantă care trebuie să execute prestaŃia la care se referă interpretarea.

Regula contra proferente, potrivit cu care interpretarea clauzei neclare dintr-un tratat se face împotriva părŃii contractante care a redactat-o sau a impus-o.

Regula interpretării restrictive. Aceasta se aplică în situaŃia în care clauzele tratatului privesc: limitarea suveranităŃii statelor, competenŃa unui for internaŃional sau când are de obiect reglementări cu caracter excepŃional.

10. Efectele tratatului Tratatul internaŃional produce efecte juridice, în principiu, între părŃi şi, în mod

excepŃional, faŃă de terŃi. 10.1. Efectele tratatului faŃă de păr Ńi Ca regulă, tratatele internaŃionale produc efecte juridice numai faŃă de părŃile

contractante. Echilibrul dintre drepturile şi obligaŃiile părŃilor se fundamentează pe exprimarea liberă a acordului lor asupra termenilor tratatului. Relativitatea efectelor tratatului se exprimă prin principiul pacta sunt servanda, asociat de ConvenŃia de la Viena din anul 1969 cu cerinŃa bunei- credinŃe, astfel: „Orice tratat în vigoare leagă părŃile şi trebuie executat de către ele cu bună credinŃă”.

Tratatele internaŃionale produc efecte directe doar asupra părŃilor contractante, nu şi asupra persoanelor fizice sau juridice ale unui stat, cu excepŃia tratatelor comunitare.

10.2. Efectele tratatului faŃă de păr Ńi Prin excepŃie de la regula relativităŃii efectelor tratatelor, există situaŃii în care

acestea produc efecte juridice şi faŃă de terŃi, în sensul de drepturi şi obligaŃii, consacrată de ConvenŃia de la Viena din anul 1969, care implică realizarea următoarelor condiŃii:

• dobândirea de drepturi de către un stat care nu este parte la tratat implică acordul statelor părŃi de a-i conferi terŃului un drept şi consimŃământul statului terŃ care poate fi exprimat şi tacit;

• dobândirea de obligaŃii dintr-un tratat la care statul nu este parte, este subordonată acordului statelor părŃi la tratat de a crea o astfel de obligaŃie prin dispoziŃiile tratatului şi acceptului expres formulat în scris de către statul terŃ;

De asemenea, tratatele prin care se creează regimuri juridice erga omnes sunt exceptate de la regimul relativ: tratatele prin care se stabilesc regimuri teritoriale, tratatele multilaterale prin care se înfiinŃează organizaŃii internaŃionale etc.

51

11. Suspendarea şi încetarea tratatelor Suspendarea şi încetarea tratatului sunt modalităŃi juridice care operează în cazurile

şi condiŃiile prevăzute în tratat, stabilite prin consimŃământul părŃilor sau ca efect al unor împrejurări ivite în cursul executării tratatului.

11. 1. Suspendarea tratatului internaŃional este reglementată de ConvenŃia de la Viena din anul 1969 şi priveşte fie suspendarea temporară a tratatului, fie suspendarea anumitor clauze ale sale.

Suspendarea temporară a tratatului operează în ipoteza în care tratatul respectiv o prevede în mod expres şi dacă părŃile au căzut de acord asupra suspendării.

Ea priveşte numai obligaŃia părŃilor de a executa prevederile din tratat, fără a afecta relaŃia juridică reglementată prin tratat şi intervine numai în caz de ostilităŃi între părŃi ori a încălcării tratatului de către una din părŃile contractante.

Pe durata suspendării tratatului, părŃile au obligaŃia negativă de a nu face, în sensul de a nu întreprinde acte de natură a împiedica repunerea tratatului în aplicare.

Suspendarea anumitor clauze din tratat operează numai dacă clauza suspendării a fost înserată în tratat, iar dispoziŃiile supuse suspendării pot fi separate de restul prevederilor tratatului, fără a afecta substanŃa acordului părŃilor contractante.

11.2. Încetarea tratatului Tratatul internaŃional încetează să mai producă efecte juridice în temeiul dispoziŃiilor

sale ori ale ConvenŃiei de la Viena din anul 1969 şi are drept consecinŃă juridică eliberarea părŃilor contractante de obligaŃia de a continua executarea prevederilor tratatului, fără a aduce atingere vreunui drept, obligaŃii sau situaŃii juridice părŃilor la tratat, care s-a ivit ca urmare a executării tratatului, înainte de încetarea valabilităŃii sale.

11.2.1. Principalele cauze de încetare a tratatului codificate DenunŃarea tratatului reprezintă o cauză de încetare a tratatului specifică tratatelor

bilaterale. În cazul tratatelor multilaterale, echivalentul denunŃării îl reprezintă retragerea părŃii contractante de la acel tratat, fără a impieta asupra efectelor valabile ale tratatului pentru celelalte părŃi.

DenunŃarea sau retragerea dintr-un tratat internaŃional reprezintă acte suverane şi unilaterale ale statelor, fiind posibile numai dacă tratatul respectiv la prevede.

Anularea tratatului internaŃional constituie o cauză de încetare a valabilităŃii tratatului, aplicabilă tratatelor bilaterale.

Ca şi denunŃarea, este un act unilateral al statului şi operează în ipoteza în care una din părŃile contractante a încălcat grav prevederile tratatului internaŃional ori ca efect al apariŃiei unei norme imperative cu care tratatul este în dezacord.

Prin violarea gravă a prevederilor unui tratat internaŃional se înŃelege, potrivit ConvenŃiei de la Viena din anul 1969, situaŃia în care una din părŃile contractante îl respinge în condiŃii neautorizate de el sau în cazul violării unei dispoziŃii esenŃiale pentru realizarea obiectului şi scopului tratatului.

Referitor la încetarea tratatului, ca şi în privinŃa suspendării lui, ConvenŃia de la Viena din anul 1969 exclude existenŃa acestor instituŃii, atât în materia protecŃiei persoanei umane (exemplu: drepturile fundamentale ale omului), cât şi în cazul tratatelor care cuprind norme imperative de drept internaŃional public.

52

Abrogarea tratatului operează în ipoteza în care părŃile unui tratat încheie un nou tratat, cu acelaşi obiect, însă cu dispoziŃii contrare faŃă de cel anterior. Pentru a fi incidentă, toate părŃile tratatului trebuie să convină asupra acestei cauze de încetare a valabilităŃii tratatului şi poate fi expresă (în cazul în care se adoptă un tratat special de abrogare a tratatului anterior) sau tacită (în situaŃia în care tratatul posterior primează ca aplicaŃie faŃă de cel anterior.

IntervenŃia unei imposibilităŃi subsecvente de executare a tratatului operează numai în cazul în care obiectul sau părŃile tratatului au dispărut total şi ireversibil, făcând imposibilă executarea lui. Dacă imposibilitatea subsecventă are un caracter temporar, poate fi invocată ca o cauză de suspendare a tratatului.

Cauza de încetare a tratatului îşi are raŃionamentul în postulatul consacrat internaŃional, potrivit cu care nimeni nu poate să fie obligat a executa ceva imposibil, însă nu poate fi invocată în situaŃia în care este consecinŃa încălcării unei obligaŃii izvorâte din tratat.

Schimbarea fundamentală a împrejurărilor în care a fost încheiat tratatul sau clauza rebus sic stantibus. Potrivit acestei clauze, tratatul rămâne valabil atâta timp cât împrejurările în care s-a încheiat rămân aceleaşi. Reglementarea ei prin ConvenŃia de la Viena din anul 1969 este restrictivă. Astfel, schimbarea împrejurărilor intervenite în raport cu cele existente în momentul încheierii tratatului trebuie să fie fundamentală şi neprevăzută de părŃi şi să realizeze următoarele condiŃii: împrejurările schimbate au constituit baza esenŃială a consimŃământului părŃilor de a se lega prin tratat; schimbarea a transformat esenŃial natura obligaŃiilor; schimbarea să privească împrejurările care au existat la momentul încheierii tratatului.

Nu se admite invocarea acestei clauze în cazul tratatelor care stabilesc frontiere de stat ori în cazul în care împrejurarea a survenit ca efect al violării de către partea care o invocă a unei obligaŃii înserate în tratat ori a altei obligaŃii internaŃionale.

11.2.2. Cauze de încetare a valabilităŃii tratatului consacrate de practica internaŃională

Pot fi configurate două asemenea categorii de cauze: ruperea relaŃiilor diplomatice şi războiul.

Ruperea relaŃiilor diplomatice constituie o cauză de încetare a tratatului internaŃional, dacă executarea tratatului implică existenŃa relaŃiilor diplomatice şi consulare.

Războiul afectează aplicarea tratatului internaŃional, nu numai între statele beligerante părŃi la tratat, ci şi între alte state. În aceste situaŃii, între beligeranŃi tratatele bilaterale îşi încetează aplicarea, iar cele multilaterale sunt suspendate. Tratatele multilaterale rămân în vigoare în raporturile dintre părŃile neimplicate în conflict, cât şi între acestea şi beligeranŃi.

Tratatele însă, care privesc regulile de purtare a războiului, precum şi cele privind frontierele, rămân în vigoare, indiferent dacă sunt bilaterale sau multilaterale.

53

12. Nulitatea tratatului Nulitatea tratatului reprezintă o sancŃiune, care intervine în cazul în care tratatul a

fost încheiat cu nerespectarea condiŃiilor de valabilitate şi are drept consecinŃă încetarea efectelor tratatului.

Sediul reglementator este prevăzut în ConvenŃia de la Viena din anul 1969. 12.1. Cauzele de nulitate Tratatul contravine unei norme de jus cogens. Sunt sancŃionate cu nulitatea atât

tratatele încheiate cu încălcarea normelor jus cogens în vigoare în momentul încheierii lui, cât şi cele care contravin unor astfel de norme adoptate ulterior încheierii tratatului respectiv.

Violarea dispoziŃiilor de drept intern privitoare la competenŃa de a încheia tratate face parte din categoria viciilor de consimŃământ şi, pentru a atrage consecinŃa nulităŃii tratatului, trebuie să privească încălcarea vădită a normelor fundamentale de drept intern privitoare la ratificarea sau aprobarea tratatelor.

Eroarea face parte din categoria viciilor de consimŃământ şi atrage sancŃiunea nulităŃii tratatului, în cazul realizării următoarelor condiŃii: să fie de fapt; să afecteze baza esenŃială a consimŃământului statului; statul care o invocă să nu fi contribuit la producerea ei.

Dolul constă în conduita frauduloasă a unui alt stat care a participat la negocieri şi care are consecinŃa, în general, de a produce o eroare în privinŃa consimŃământului altui stat parte la tratat.

Statul victimă a dolului poate menŃine în vigoare parte din clauzele tratatului susceptibile de a fi separate de celelalte articole ori poate solicita nulitatea tratatului în întregime.

Coruperea reprezentantului unui stat de către alt stat participant la încheierea tratatului operează în situaŃia în care actul invocat de stat trebuie să fi exercitat o influenŃă considerabilă asupra voinŃei reprezentatului lui şi, de asemenea, trebuie să fie imputată unei persoane care a acŃionat sub controlul şi în contul unui stat.

Constrângerea exercitată asupra reprezentantului statului se materializează prin acte îndeplinite împotriva reprezentatului unui stat ca individ (ameninŃări privind libertatea sau integritatea fizică a persoanei) şi nu în calitate de organ al statului. Tratatul încheiat în aceste condiŃii este lipsit de efecte juridice ca urmare a excluderii ameninŃării cu forŃa sau folosirea forŃei în relaŃiile internaŃionale.

12.2. Regimul juridic al nulităŃii Nulitatea tratatului se distinge ca regim juridic, în funcŃie de tipul de nulitate

incident. Nulitatea relativă operează în următoarele cazuri: violarea dispoziŃiilor dreptului

intern, eroare, dol, coruperea reprezentatului statului. Poate fi invocată numai de către statul al cărui consimŃământ a fost viciat şi poate fi acoperită prin confirmare de către acelaşi stat.

Nulitatea absolută este incidentă în ipoteza constrângerii exercitate asupra statului sau a reprezentatului său, precum şi în cazul încheierii tratatului cu încălcarea normelor

54

imperative. Poate fi invocată de orice parte la tratat ori din oficiu, de către o instanŃă internaŃională.

Actele îndeplinite în temeiul unui tratat lovit de nulitate sunt supuse următoarelor reguli:

Orice parte contractantă la un astfel de tratat poate cere altei părŃi contractante restabilirea pe cât posibil a situaŃiei care ar fi existat dacă aceste acte nu ar fi fost îndeplinite.

Actele îndeplinite cu bună-credinŃă înainte de invocarea nulităŃii tratatului nu devin ilicite, prin simplul fapt al invocării nulităŃii.

55

CAPITOLUL V

Mijloace paşnice pentru soluŃionarea

diferendelor internaŃionale 1. ConsideraŃii generale SoluŃionarea exclusivă a diferendelor internaŃionale prin mijloace paşnice s-a

structurat ca principiu fundamental de drept internaŃional public prin Pactul Briand-Kellogg din anul 1928. Până la acest moment, modalitatea de soluŃionare paşnică a diferendelor internaŃionale constituia o alternativă a soluŃiei militare, la care statele puteau recurge, constituind o modalitate subsidiară războiului (ConvenŃiile de la Haga din anii 1889 şi 1907).

Aceasta reprezenta o consecinŃă a stadiului de evoluŃie a dreptului internaŃional, care considera dreptul la război ca un drept fundamental al statului, întemeiat pe suveranitatea etatică şi a fost reglementat.

De la codificarea parŃială a acestui principiu prin ConvenŃia I de la Haga din anul 1907 (care a statuat asupra unor mijloace paşnice de soluŃionare a diferendelor internaŃionale: bunele oficii, mediaŃiunea, comisia de anchetă şi arbitrajul internaŃional) şi până la consacrarea lui exclusivă ca unică modalitate de soluŃionare a oricărui diferend sau conflict de orice natură, valoarea sa juridică a dobândit un caracter imperativ, statele având obligaŃia generală de a rezolva toate diferendele internaŃionale numai prin mijloace paşnice (Carta O.N.U. din anul 1945 şi tratate regionale cum ar fi: ConvenŃia Europeană pentru reglementarea paşnică a diferendelor din anul 1957, adoptată de Consiliul Europei).

Acest principiu fundamental de drept internaŃional public se corelează organic cu cel a neagresiunii.

1.1. NoŃiunea de diferend Dreptul internaŃional şi Carta O.N.U. prevăd soluŃionarea paşnică nu numai a

diferendelor internaŃionale, ci şi a situaŃiilor internaŃionale, care pot duce la încălcarea păcii.

Diferendul, potrivit CurŃii Permanente de JustiŃie InternaŃională, reprezintă „un dezacord asupra unei chestiuni de drept sau de fapt, o contradicŃie, o opoziŃie de teze juridice sau de interese”.

Diferendul poate avea o natură juridică sau politică. Diferendul juridic priveşte dezacordul asupra aplicării sau interpretării dreptului existent. Diferendul politic se referă la o opoziŃie de interese, fără contestaŃii în drept. Această diferenŃiere între cele două categorii de diferende este relativă, deoarece la nivel jurisdicŃional internaŃional, toate diferendele internaŃionale sunt de natură juridică. RelevanŃa distincŃiei constă în posibilitatea părŃilor de a alege mijloacele de soluŃionare. Astfel, diferendele juridice

56

sunt, în principiu, supuse soluŃionării CurŃii InternaŃionale de JustiŃie, în timp ce diferendele politice sunt rezolvate prin mijloace politico-diplomatice.

SituaŃia internaŃională reprezintă o stare de fapt, care pune în pericol pacea şi securitatea internaŃională, şi care ar putea da naştere unui diferend.

2. Sistemul mijloacelor paşnice de soluŃionare a diferendelor internaŃionale Dreptul internaŃional a structurat un sistem de mijloace paşnice de soluŃionare a

diferendelor internaŃionale. Astfel, Carta O.N.U. enunŃă gama mijloacelor paşnice de soluŃionare a diferendelor: negocierea, ancheta, medierea, concilierea, arbitrajul, reglementarea judiciară, recurgerea la organizaŃiile internaŃionale ori la orice alt mijloc, la alegerea părŃilor.

În principiu, statele îşi aleg în mod liber, pe bază de acord între ele, mijlocul paşnic la care recurg pentru soluŃionarea diferendului dintre ele, cu excepŃia cazului în care nu au stabilit în prealabil mijlocul de soluŃionare a lui.

Sistemul mijloacelor paşnice de soluŃionare a diferendelor internaŃionale se clasifică în: mijloace politico-diplomatice, mijloace de soluŃionare a diferendelor în cadrul organizaŃiilor internaŃionale cu caracter universal sau regional şi mijloace jurisdicŃionale.

2.1. Mijloace politico-diplomatice Categoria mijloacelor politico-diplomatice este reglementată prin convenŃii

internaŃionale universale sau regionale, iar soluŃiile adoptate, ca urmare a folosirii lor către părŃile aflate în diferend, au caracter de recomandare, cu excepŃia hotărârilor adoptate de Consiliul de Securitate al O.N.U.

Fac parte din această categorie următoarele mijloace: Negocierile reprezintă prima procedură diplomatică de soluŃionare paşnică şi

constau în demersul necesar, întreprins în scopul reglementării unui diferend, conferind părŃilor implicate şi posibilitatea alegerii altor mijloace paşnice pentru soluŃionarea lui.

Negocierile se poartă, în general, de către funcŃionari ai ministerelor de externe, membri ai misiunilor diplomatice, membri ai guvernelor, pot fi reluate la nivele diferite de reprezentare (spre ex., şefi de stat) şi, pentru a-şi atinge finalitatea, trebuie să realizeze următoarele condiŃii: intenŃia părŃilor implicate în diferend de a-l soluŃiona paşnic; circumscrierea precisă a obiectului său; respectarea principiilor fundamentale de drept internaŃional public în timpul negocierilor.

Bunele oficii şi mediaŃiunea reprezintă două forme de negociere diplomatică, care se particularizează prin intervenŃia unui terŃ acceptat de către părŃile implicate în diferend.

Bunele oficii constau în acŃiunea întreprinsă de un terŃ pe lângă statele părŃi într-un diferend, din proprie iniŃiativă sau la cererea părŃilor, în scopul de a le convinge să rezolve diferendul pe calea tratativelor.

TerŃul care oferă bunele oficii nu participă la tratative, misiunea lui fiind aceea de a determina părŃile să înceapă negocierile ori să le reia, dacă acestea au fost întrerupte.

MediaŃiunea, spre deosebire de bunele oficii, nu se limitează doar la determinarea părŃilor în diferend să poarte negocieri ori să le reia în vederea soluŃionării lui, ci

57

implică participarea terŃului activă şi directă la negocieri, având posibilitatea de a formula propuneri privind soluŃionarea diferendului.

MediaŃiunea are un caracter facultativ, care constă în iniŃiativa terŃului care o oferă, în poziŃia părŃilor care o pot accepta sau nu, cât şi în caracterul neobligatoriu al propunerilor mediatorului pentru părŃile în diferend.

Ancheta internaŃională are ca scop stabilirea exactă a faptelor şi lămurirea împrejurărilor care au dus la apariŃia diferendului. În acest scop, se creează comisii internaŃionale de anchetă (ConvenŃia I de la Haga din anul 1907), pe baza unui acord internaŃional încheiat între părŃile în litigiu ori de către O.N.U., acord în care se precizează faptele pe care trebuie să le cerceteze, modul şi termenul de alcătuire a ei, precum şi împuternicirea membrilor ei, denumiŃi comisari.

ConvenŃia I de la Haga din anul 1907 precizează că lucrările comisiilor de anchetă se desfăşoară într-o procedură contradictorie (se pot prezenta documente, audia martori şi experŃi ori comisia se poate deplasa pe teren cu acceptul statelor pe teritoriul cărora urmează să ancheteze), iar deliberările sunt secrete şi se finalizează printr-un raport.

Raportul nu are caracter obligatoriu pentru părŃi, ci este limitat doar la stabilirea faptelor, fără a avea posibilitatea de a propune soluŃii ori a se pronunŃa asupra răspunderii statelor faŃă de diferend.

Concilierea internaŃională constă în examinarea unui diferend de către o comisie denumită Comisia InternaŃională de Conciliere, prestabilită ori instituită de părŃi, în scopul soluŃionării punctelor litigioase dintre părŃile aflate în diferend. Prin activitatea sa, C.I.C. nu se limitează doar la cerceta faptele care au generat diferendul respectiv, ci face recomandări asupra modului de soluŃionare a lui, prin raportul pe care îl întocmeşte. Recomandările nu au caracter obligatoriu pentru părŃile în diferend, deosebindu-se astfel de mijloacele jurisdicŃionale de soluŃionare a diferendelor.

Modalitatea de lucru a comisiei este identică cu cea a C.I.C., această comisie fiind consacrată în numeroase tratate internaŃionale, ca mijloc de soluŃionare paşnică a diferendelor internaŃionale (Pactul internaŃional privitor la drepturile civile şi politice din anul 1976, ConvenŃia de la Viena din anul 1969), precum şi la nivel regional.

2.2. Mijloace politice de soluŃionare a diferendelor în cadrul organizaŃiilor

internaŃionale OrganizaŃiile internaŃionale, prin procedurile prevăzute în statutele lor privitoare la

soluŃionarea paşnică a diferendelor internaŃionale, contribuie în mod complementar la soluŃionarea paşnică a acestora.

OrganizaŃiile internaŃionale şi în mod particular O.N.U. sunt competente să acŃioneze în mod direct pentru soluŃionarea unui diferend internaŃional, fie la cererea părŃilor, fie din proprie iniŃiativă.

2.2.1. SoluŃionarea diferendelor internaŃionale în cadrul O.N.U. Capitolul VI din Carta O.N.U. reglementează sistemul de soluŃionare paşnică a

diferendelor internaŃionale, care se aplică atât în soluŃionarea diferendelor între statele membre, cât şi în cazul situaŃiilor internaŃionale şi a diferendelor internaŃionale.

58

CompetenŃă în a interveni în soluŃionarea paşnică a diferendelor internaŃionale au următoarele organe principale ale organizaŃiei: Consiliul de Securitate, Adunarea Generală şi, în anumite situaŃii, Secretarul General al organizaŃiei.

Consiliul de Securitate al O.N.U. poate interveni în soluŃionarea unui diferend care ameninŃă pacea şi securitatea internaŃională, din proprie iniŃiativă sau la cererea oricărui membru al organizaŃiei ori a unui stat parte în diferend, nemembru al organizaŃiei, dar care acceptă prevederile Cartei în această problemă.

Consiliul de Securitate este principalul organ al O.N.U. răspunzător pentru menŃinerea păcii şi securităŃii internaŃionale, iar în realizarea acestei competenŃe acŃionează în conformitate cu scopurile şi principiile Cartei, precum şi a prevederilor din cap. VI, VII, VIII, XII.

ExerciŃiul competenŃei de către Consiliul de Securitate în această materie este diferenŃiată în funcŃie de gravitatea diferendelor internaŃionale ce planează asupra păcii şi securităŃii internaŃionale şi sunt determinate de Carta O.N.U.

Diferendul internaŃional care constituie o simplă ameninŃare a păcii este soluŃionat de Consiliul de Securitate în temeiul cap. VI din Cartă, prin adoptarea uneia din următoarele măsuri: invitarea părŃilor în diferend să îl rezolve prin mijloace paşnice prevăzute în Cartă; anchetarea de către Consiliul de Securitate a situaŃiei ori a diferendului internaŃional; recomandarea părŃilor în diferend, indiferent de stadiul acestuia, a procedurilor sau metodelor de aplanare a acestuia, sens în care se ia în considerare şi procedurile iniŃiate de părŃile în diferend; luarea în calcul a posibilităŃii deferirii C.I.J. spre soluŃionare a diferendului de natură juridică.

Diferendul internaŃional care constituie o ameninŃare mai gravă la adresa păcii şi securităŃii internaŃionale ori chiar o încălcare a lor este supus aplicării cap. VII din Cartă de către Consiliul de Securitate. În acest scop, Consiliul de Securitate poate face recomandări ori să adopte hotărâri privind măsurile de luat, în vederea menŃinerii ori restabilirii păcii şi securităŃii internaŃionale, putând ca – prealabil acestora – să ia o serie de măsuri provizorii, în vederea preîntâmpinării agravării situaŃiei.

Măsurile aplicabile statului vinovat de către Consiliul de Securitate, care nu implică folosirea forŃei, prevăzute de Carta O.N.U. sunt: întreruperea totală sau parŃială a relaŃiilor economice ale statelor membre ale organizaŃiei cu statul vinovat; întreruperea comunicaŃiilor feroviare, maritime, aeriene, poştale, telegrafice, prin radio sau altor mijloace de comunicaŃie, de către statele membre cu statul vinovat.

Hotărârile luate de Consiliul de Securitate în acest domeniu obligă pe toŃi membrii O.N.U., care au fost invitaŃi de Consiliul de Securitate să le aplice, ori pe acei membri desemnaŃi prin hotărâre.

Dacă Consiliul de Securitate apreciază că măsurile prevăzute nu sunt adecvate pentru soluŃionarea diferendului internaŃional ori nu au fost suficiente, poate hotărî aplicarea unor măsuri de constrângere bazate pe forŃă, având competenŃa de a întreprinde acŃiuni cu forŃe aeriene, navale sau terestre ale statelor membre, care acŃionează sub conducerea O.N.U., pe baza mandatului stabilit de acesta.

59

În acest scop, Consiliul de Securitate stabileşte nominal statele membre pe care le-a solicitat să îi pună la dispoziŃie anumite contingente militare, încheind cu ele acorduri speciale, privitoare la unităŃile militare puse la dispoziŃia O.N.U.

Adunarea Generală a O.N.U. are doar competenŃa de a face recomandări cu privire la soluŃionarea unui diferend, care sunt condiŃionate de dispoziŃiile art. 12 din Carta O.N.U., care prevede că atâta timp cât „Consiliul de Securitate exercită cu privire la orice diferend sau situaŃie funcŃiile care îi sunt atribuite de prezenta Cartă, Adunarea Generală nu face nici o recomandare asupra diferendului sau asupra acestei situaŃii, decât dacă i se cere de Consiliul de Securitate”.

Secretarul General al O.N.U. are competenŃa de a sesiza Consiliul de Securitate asupra oricărei probleme care, după părerea sa, ar putea pune în primejdie menŃinerea păcii şi a securităŃii internaŃionale şi poate îndeplini din proprie iniŃiativă ori în temeiul mandatului dat de Consiliul de Securitate, misiuni de bune oficii sau mediaŃiune.

2.2.2. SoluŃionarea diferendelor în cadrul organizaŃiilor interna Ńionale regionale

OrganizaŃiile regionale au abilitarea de a reglementa diferendele locale, fiind desemnate prin Carta O.N.U. de a întreprinde toate eforturile pentru soluŃionarea paşnică a diferendelor, înainte de ale supune Consiliului de Securitate.

De asemenea, Consiliul de Securitate este împuternicit de Carta O.N.U. să încurajeze soluŃionarea paşnică a diferendelor locale, prin intermediul organizaŃiilor regionale, fie la iniŃiativa statelor interesate, fie să defere acestora spre soluŃionare diferendul, fără ca aceste dispoziŃii să aducă atingere competenŃei sale în materia soluŃionării paşnice a diferendelor, stabilite de Cartă.

OrganizaŃiile internaŃionale regionale sunt obligate să informeze Consiliul de Securitate despre măsurile pe care le întreprind ori pe care le preconizează, în vederea menŃinerii păcii şi securităŃii generale.

OrganizaŃia statelor americane. Prin Carta de la Bogota şi Tratatul american de soluŃionare paşnică a diferendelor de la Bogota, ambele din anul 1948, s-a prevăzut prioritatea recurgerii de către părŃile contractante, la procedurile regionale de soluŃionare paşnică a diferendelor, prin sistemul consacrat mijloacelor paşnice de soluŃionare a lor: bune oficii, mediaŃiunea, ancheta internaŃională, concilierea internaŃională, recurgerea la reglementarea judiciară ori arbitrală.

Referitor la diferendele de ordin juridic, Tratatul de la Bogota recunoaşte jurisdicŃia obligatorie a C.I.J., potrivit art. 36 din Statutul CurŃii.

OrganizaŃia UnităŃii Africane. Carta O.U.A. stipulează angajamentul statelor părŃi de a rezolva paşnic diferendele dintre ele.

Prin Protocolul de la Cairo din anul 1964, s-a creat Comisia de conciliere şi arbitraj, care are competenŃa de a soluŃiona diferendele ivite între statele membre ale organizaŃiei, în temeiul consimŃământului lor, în unul din următoarele mijloace: mediere, conciliere şi arbitraj.

ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa. Actul de la Helsinki din anul 1975, ca şi cele adoptate ulterior în cadrul ei, cuprind prevederi referitoare la soluŃionarea prin mijloace paşnice a diferendelor ivite între statele membre.

60

Statele membre au obligaŃia de a soluŃiona diferendele, în baza dreptului internaŃional, la mijloacele căruia pot recurge ori în temeiul altor mijloace paşnice, şi să continue procesul de soluŃionare a diferendului, prin intermediul altui mijloc, în ipoteza nesoluŃionării lui prin cel ales iniŃial.

De asemenea, statele au obligaŃia de a nu întreprinde acŃiuni de natură a agrava situaŃia creată prin diferend.

Prin Carta de la Paris pentru o Europă nouă din anul 1990, s-a instituŃionalizat Centrul pentru prevenirea conflictelor, cu sediul la Viena, a cărui menire constă în a continua reducerea riscului de a se ivi conflicte între statele participante şi în a contribui la soluŃionarea paşnică a conflictelor ivite.

2.3. Mijloace cu caracter jurisdicŃional Din categoria mijloacelor cu caracter jurisdicŃional fac parte: arbitrajul internaŃional

şi instanŃele de judecată internaŃionale permanente. În oricare dintre aceste două forme, jurisdicŃia internaŃională are o competenŃă facultativă.

2.3.1. Arbitrajul interna Ńional Arbitrajul internaŃional constituie un mijloc de soluŃionare paşnică a diferendelor

internaŃionale, în cadrul căruia părŃile la un diferend, printr-un acord formal, încredinŃează soluŃionarea diferendului unui terŃ şi se supun deciziei acestuia, ca efect al unei proceduri contencioase, în urma căreia se pronunŃă o hotărâre definitivă.

Prima reglementare sistematică a arbitrajului internaŃional s-a realizat prin ConvenŃia I de la Haga din anul 1907, potrivit cu care „Arbitrajul internaŃional are ca obiect rezolvarea diferendelor dintre state, prin judecători aleşi de ele şi pe baza respectării dreptului. Recurgerea la arbitrajul internaŃional implică obligaŃia părŃilor de a se supune hotărârii arbitrale cu bună-credinŃă”.

Arbitrajul internaŃional, potrivit acestei convenŃii, este o instanŃă de judecată internaŃională, creată de părŃile implicate într-un diferend, pentru judecarea lui, care pronunŃă o hotărâre obligatorie, moment la care îşi încetează activitatea ca instanŃă.

2.3.1.1. InstanŃa arbitrală funcŃionează în temeiul voinŃei părŃilor implicate în diferend, care se materializează într-un acord de compromis, clauză compromisorie sau tratat general de arbitraj permanent.

Compromisul (acordul de compromis) reprezintă un tratat internaŃional, încheiat de părŃile implicate în diferend, prin care supun soluŃionarea diferendului dintre ele unei instanŃe arbitrale (arbitru unic, colegiu ad-hoc sau tribunal arbitral preconstituit).

Acordul de compromis dreptului tratatelor şi, odată intrat în vigoare, reprezintă lege atât pentru părŃile în diferend, cât şi pentru tribunalul arbitral.

Clauza compromisorie nu vizează un litigiu actual, ci eventualele diferende ce pot interveni între statele contractante, cu privire la tratatul respectiv, ori poate avea un caracter general, caz în care se aplică tuturor diferendelor ce se pot ivi între statele respective.

Sub aspectul competenŃei materiale, arbitrajului internaŃional i se supun diferendele de natură juridică şi, ca efect al Actului general de arbitraj din anul 1928, şi cele de natură juridică.

61

Din punct de vedere al competenŃei personale, arbitrajului i se supun diferendele dintre state sau alte subiecte de drept internaŃional public.

2.3.1.2. Tribunalul arbitral, potrivit ConvenŃiei I de la Haga din anul 1907, îşi determină competenŃa pe baza interpretării compromisului arbitral ori a altor tratate şi a principiilor generale de drept, fără a face exces de putere. De asemenea, acesta îşi stabileşte şi procedura pe care o urmează în soluŃionarea litigiului.

SentinŃa arbitrală se motivează şi este obligatorie şi definitivă. Diferendul dintre părŃi, privitor la interpretarea sentinŃei arbitrale ori la aplicarea ei, este soluŃionat de instanŃa arbitrală, care a pronunŃat sentinŃa, dacă părŃile nu dispun altfel.

În ipoteza în care sentinŃa arbitrală constituie obiect de dezacord între părŃi cu privire la înŃelesul ei, părŃile pot exercita recursul în interpretare, iar în cazul în care tribunalul arbitral a comis exces de putere ori a săvârşit o eroare de drept sau de fapt, părŃile au deschisă calea recursului în corectare. Pentru faptele noi, descoperite ulterior pronunŃării sentinŃei, care ar exercitat o influenŃă esenŃială asupra soluŃiei dacă ar fi fost cunoscută de arbitri, calea de atac este recursul în revizuire.

2.3.1.3. Arbitrajul internaŃional a fost instituŃionalizat prin ConvenŃia I de la Haga din anul 1907, care a înfiinŃat Curtea Permanentă de Arbitraj.

Aceasta nu este o instanŃă juridică internaŃională. Ea este constituită din patru persoane, propuse de statele părŃi la convenŃie, care sunt înscrise cu titlu de membri ai CurŃii pe o listă generală, şi are în compunere un Birou InternaŃional, care îndeplineşte şi funcŃia de grefă.

Prin ConvenŃia asupra dreptului mării din anul 1982, s-a prevăzut înfiinŃarea unui Arbitraj special, care are competenŃa de a soluŃiona diferendele între părŃile contractante ale convenŃiei, ivite în legătură cu interpretarea sau aplicarea convenŃiilor în domeniul pescuitului, protecŃiei şi conservării mediului marin, al cercetării ştiinŃifice marine, al navigaŃiei şi al apărării mediului marin.

Tribunalul arbitral special acŃionează atât ca organ de anchetă, putând stabili faptele care au generat diferendul, situaŃie în care – la cererea părŃilor – poate formula recomandări, cât şi ca instanŃă de judecată internaŃională, situaŃie în care pronunŃă hotărâri definitive şi obligatorii, pentru părŃile implicate în conflict.

2.3.2. JurisdicŃia internaŃională permanentă JurisdicŃia internaŃională permanentă este reprezentată de Curtea InternaŃională de

JustiŃie (succesoarea CurŃii Permanente de JustiŃie InternaŃională) şi de către instanŃele internaŃionale regionale (Curtea de JustiŃie Comunitară a ComunităŃilor europene, Curtea Europeană a Drepturilor Omului din cadrul Consiliului Europei, Curtea Interamericană din cadrul OrganizaŃiei Statelor Americane), acestea din urmă nefăcând obiect de studiu în prezentul capitol.

2.3.2.1. Organul judiciar principal al NaŃiunilor Unite este Curtea InternaŃională de JustiŃie, care are caracter permanent, deschisă tuturor statelor membre ale O.N.U. care sunt părŃi ipso facto şi la Statutul CurŃii, dar şi statelor nemembre ale O.N.U., dacă acestea acceptă Statutul CurŃii şi au primit aprobarea generală a O.N.U.

Structura CurŃii . Curtea se compune din judecători permanenŃi, judecători ad-hoc şi camerele CurŃii.

62

- Judecătorii permanenŃi constituie corpul magistraŃilor, format din 15 persoane, aleşi pe 9 ani, de către Consiliul de Securitate şi Adunarea Generală O.N.U., indiferent de cetăŃenia lor, dintre persoanele care se bucură de cea mai înaltă consideraŃie morală şi care îndeplinesc în Ńările lor de origine condiŃiile de exercitare a celor mai înalte funcŃii judiciare sau sunt jurişti cu înaltă competenŃă în materia dreptului internaŃional.

- Judecătorii ad-hoc pot fi numiŃi de orice parte la un diferend, dacă nici unul din cei 15 judecători nu este cetăŃean al său şi are aceleaşi drepturi ca şi ceilalŃi judecători, dar numai pentru diferendul la a cărui judecată participă.

- Camerele CurŃii pot fi constituite oricând de Curte sau la cererea părŃilor şi sunt alcătuite din 3 sau mai mulŃi judecători, pentru a judeca o anumită cauză. De asemenea, Curtea înfiinŃează anual o cameră compusă din 5 judecători, care se pretează unei proceduri sumare.

CompetenŃa contencioasă a CurŃii este structurată la nivel personal şi material. CompetenŃa personală (ratione personae) este dată de subiectele de drept

internaŃional care se pot prezenta în faŃa sa. Sub acest aspect, Statutul C.I.J. limitează părŃile doar la statele părŃi (statele membre ale O.N.U. ori cele nemembre al căror acces la jurisdicŃia CurŃii este stabilit de către Consiliul de Securitate), excluzând persoanele fizice şi organizaŃiile internaŃionale. Acestea din urmă pot fi autorizate de Adunarea Generală a O.N.U. să ceară CurŃii avize consultative şi pot oferi, la cererea acesteia, informaŃii privind problemele pe care le examinează.

CompetenŃa materială (ratione materiae) vizează diferendele supuse judecăŃii, stabilite prin Statutul C.I.J. la două categorii de cauze: cele pe care i le supun părŃile şi toate chestiunile prevăzute în mod special în Carta O.N.U. sau în tratatele şi convenŃiile în vigoare.

JurisdicŃia CurŃii este fundamentată pe consimŃământul statelor părŃi în litigiu, care poate fi exprimat anterior şi indiferent de producerea unui diferend sau după producerea lui.

Exprimarea consimŃământului anterior şi indiferent de producerea unui diferend se realizează prin două modalităŃi: printr-o declaraŃie unilaterală, care se depune la Secretarul General al O.N.U., prin care statul se obligă să supună jurisdicŃiei CurŃii toate diferendele care ar apărea în raport cu alt stat care acceptă aceeaşi obligaŃie, sau prin anumite tratate bilaterale sau multilaterale, în care statele includ o clauză compromisorie, prin care acceptă să supună jurisdicŃiei CurŃii eventualele diferende apărute între ele, în cazul aplicării tratatului respectiv.

Exprimarea consimŃământului după producerea diferendului se face prin compromis, care reprezintă acordul special, încheiat între state în acest scop şi care include în conŃinutul său problemele asupra cărora părŃile doresc să se pronunŃe Curtea.

Dreptul aplicabil este conferit de dispoziŃiile art. 38 din Statutul C.I.J., examinat în capitolul II din lucrare.

Procedura în faŃa CurŃii este stabilită prin Statutul CurŃii şi Regulamentul său de funcŃionare, adoptat în urma mai multor revizuiri în anul 1978 şi include atât faza scrisă,

63

cât şi cea orală, cu caracter provizoriu, la care părŃile pot fi asistate, dezbaterile fiind publice.

Curtea poate dispune cu titlu provizoriu, luarea de măsuri conservatorii. Hotărârea CurŃii se pronunŃă cu majoritate de voturi, este motivată, prezintă caracter definitiv şi obligatoriu, fiind opozabilă doar părŃilor în litigiu faŃă de care se bucură de autoritate de lucru judecat. Punerea în executare a hotărârii se face de către Consiliul de Securitate, în ipoteza refuzului de executare de către statul obligat, care va putea lua măsurile necesare pentru aducerea la îndeplinire a hotărârii. Curtea, la sesizarea oricăreia dintre părŃi, poate să îşi interpreteze propria hotărâre. Hotărârile CurŃii sunt supuse revizuirii, dacă s-a descoperit un fapt necunoscut de Curte sau de partea care solicită revizuirea, până la pronunŃarea hotărârii, de natură a influenŃa decisiv soluŃionarea diferendului.

CompetenŃa consultativă a C.I.J. Curtea este abilitată să emită avize consultative în orice problemă juridică, la solicitarea Adunării Generale O.N.U. sau a Consiliului de Securitate. Adunarea Generală O.N.U. poate autoriza ca şi alte organe O.N.U., ca instituŃii specializate, să solicite avize în problemele privind sfera lor de activitate.

Statele nu pot solicita avize C.I.J. Avizul consultativ reprezintă un răspuns calificat al CurŃii asupra unei probleme

juridice aflată în dezbaterea O.N.U. ori a unei instituŃii specializate din cadrul organizaŃiei şi nu are caracter obligatoriu, decât în cazul în care organul care l-a solicitat, a acceptat în prealabil acest lucru.

64

CAPITOLUL VI

Teritoriul de stat în dreptul interna Ńional public

1. DefiniŃie Teritoriul de stat reprezintă, alături de populaŃie şi autorităŃile publice, una din

premisele existenŃei statului ca subiect originar de drept internaŃional. Teritoriul este spaŃiul geografic asupra căruia statul îşi exercită suveranitatea sa deplină şi exclusivă. În cadrul societăŃii internaŃionale, respectul suveranităŃii teritoriale este una din bazele esenŃiale ale raporturilor internaŃionale, acest principiu fiind evidenŃiat de jurisprudenŃa CurŃii InternaŃionale de JustiŃie. Asupra teritoriului propriu, statul îşi exercită suveranitatea sa, în mod deplin şi exclusiv.

Deplinătatea suveranităŃii teritoriale a unui stat se exprima prin aceea ca, în propriul teritoriu, acesta este îndreptăŃit să stabilească întinderea competenŃelor sale, să reglementeze relaŃiile sociale în cele mai diverse domenii, să îşi exercite jurisdicŃia, să dispună asupra resurselor naturale etc.

Exclusivitatea suveranităŃii teritoriale conferă titularului acesteia dreptul de a se opune activităŃilor unui alt stat pe teritoriul său, el fiind singurul în măsură să exercite prerogativele statale specifice, pe propriul teritoriu.

Deplinătatea şi exclusivitatea ca şi trăsături ale suveranităŃii teritoriale nu exclud ca un stat, prin propria voinŃă şi în anumite condiŃii stabilite, de regulă, prin acorduri internaŃionale, să permită accesul pe propriul teritoriu şi acordarea unor drepturi. Astfel, statele îşi pot acorda, în vederea stabilirii unor relaŃii de cooperare, drepturi precum dreptul de tranzit al mijloacelor de transport feroviar, rutiere, maritime, aeriene, fluviale, de a iniŃia schimburi economice sau de a utiliza, în condiŃii bine definite, instalaŃii sau fonduri proprii.

Statele sunt foarte ataşate propriei stabilităŃi teritoriale, în acest sens art. 2, pct. 4 al Cartei O.N.U. prevede: „ToŃi Membrii OrganizaŃiei se vor abŃine, în relaŃiile lor internaŃionale, de a recurge la ameninŃarea cu forŃa sau la folosirea ei, fie împotriva integrităŃii teritoriale ori independenŃei politice a vreunui stat, fie în orice alt mod incompatibil cu scopurile NaŃiunilor Unite”.

2. Componentele teritoriului de stat Teritoriul de stat este compus din: spaŃiul terestru, acvatic şi aerian. SpaŃiul terestru este compus din solul şi subsolul (cu toate bogăŃiile naturale) din

interiorul frontierelor de stat. Teritoriul poate fi format dintr-o singură întindere terestră sau din insule separate de ape, formând un arhipelag (în cazul statelor Filipine, Japonia sau Indonezia).

SpaŃiul acvatic e compus din apele interioare şi marea teritorială. Apele interioare pot cuprinde: fluvii, râuri, canale, lacuri, mari interioare, ape maritime interioare. Fiind situate pe teritoriul unui stat, apele interioare se află sub suveranitatea respectivului stat. Drept consecinŃă, acesta exercită asupra lor jurisdicŃie deplină,

65

stabilindu-le şi regimul juridic precum şi regulile de utilizare (astfel de reglementări pot viza: navigaŃia, exploatarea hidroenergetică şi a resurselor naturale, măsurile de protecŃie ale mediului înconjurător, cele împotriva inundaŃiilor etc.).

Marea teritorială reprezintă fâşia de mare adiacentă Ńărmului, având o lăŃime de 12 mile marine, distanŃă măsurată de la liniile de bază – considerate ca fiind liniile celui mai mare reflux de-a lungul Ńărmului sau liniile drepte care unesc punctele cele mai avansate ale Ńărmului. LăŃimea mării teritoriale, de 12 mile marine, a fost consacrată prin ConvenŃia asupra dreptului mării (Montego Bay, 1982), fiind prevăzută şi în Legea română nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor interioare, al mării teritoriale şi al zonei contigue ale României.

În baza suveranităŃii statului asupra mării teritoriale, acesta este în drept să exercite următoarele categorii de drepturi: dreptul de a exploata bogăŃiile solului şi subsolului; dreptul exclusiv de pescuit; dreptul de a reglementa navigaŃia; dreptul de a aplica măsuri de securitate în această zonă; dreptul de a-şi exercita competenŃa jurisdicŃională; dreptul de control vamal şi sanitar.

SpaŃiul aerian reprezintă coloana de aer situată deasupra teritoriului terestru şi a spaŃiului acvatic al statelor. Pe plan vertical, spaŃiul aerian se întinde până la limita inferioară a spaŃiului cosmic, propusă ca fiind la 100 –110 km deasupra nivelului mării. Statul are dreptul de a stabili, prin intermediul legislaŃiei interne, reguli de utilizare a spaŃiului său aerian, valabil atât pentru aeronavele străine cât şi pentru cele naŃionale.

3. ModalităŃile de dobândire a teritoriului de stat Dintr-o perspectivă istorică, o primă modalitate de dobândire de teritorii este

stăpânirea teritoriilor fără stăpân (terrae nullius). Această modalitate este una originară, anumite state lărgindu-şi teritoriul fără ca prin aceasta să rezulte o micşorare a teritoriului altui stat. „Teritoriile fără stăpân” erau acele zone complet neocupate sau ocupate de o colectivitate umană organizată într-o manieră primitivă. În societatea internaŃională contemporană, nu mai există spaŃii terestre aflate în afara suveranităŃii unui stat, deci această modalitate originară de dobândire a teritoriilor nu mai este posibilă.

Alte modalităŃi de dobândire de teritorii, reflectând mai ales concepŃii proprii Evului Mediu au fost:

căsătoriile între familiile regale; partajele succesorale; decizii pontificale (de exemplu, Bula papală din 1493, dată de Papa Alexandru al

VI-lea după descoperirea Americii, atribuind în bloc noile teritorii Spaniei şi Portugaliei şi echivalând cu un act de învestitură);

continuitatea: modalitate de dobândire a unor teritorii, prin care în numele suveranităŃii exercitate asupra anumitor zone, aceasta era extinsă ulterior şi la alte zone, mai întinse decât primele;

contiguitatea este o modalitate de dobândire asemănătoare cu continuitatea, prin care ocuparea unor insule avea ca efect revendicarea întregului arhipelag din care acestea făceau parte. Aceeaşi teorie a fost invocata în cazul extinderii ocupaŃiei de la

66

unele porŃiuni ale Ńărmului la spatii din interiorul continentului sau la insulele limitrofe a căror ocupare nu era efectivă (situaŃie întâlnită în timpul colonizării Africii de către puterile europene);

cesiunea de teritorii între state, materializată printr-un schimb de teritorii sau transmiterea unor teritorii cu titlu oneros;

cucerirea de teritorii, ca urmare a unor războaie: aceasta nu mai este considerată o modalitate legală de dobândire a unor teritorii, datorită principiilor pe care se sprijină în prezent dreptul internaŃional public. Dobândirea de teritorii aparŃinând unui alt stat nu poate fi făcută prin cucerire, fiind ilicită. Acest lucru a fost confirmat şi de RezoluŃiile O.N.U. (de exemplu, RezoluŃia 242 condamnând acŃiunea Israelului de ocupare a unor teritorii în urma războiului din 1967).

Unicul mod de modificare a configuraŃiei teritoriale a unui stat, admis de dreptul internaŃional contemporan, este acela care îşi are fundamentul în consimŃământul liber exprimat al populaŃiei care locuieşte pe teritoriul în cauză. Asemenea situaŃii pot interveni fie în cazul desprinderii unor teritorii şi formarea unor state independente, fie alipirea unor state sau părŃi de state la teritoriul altor state.

Forma de manifestare a consimŃământului populaŃiei în cauza se poate exprima în două moduri: printr-o hotărâre a organului legislativ suprem (acesta fiind expresia voinŃei poporului); prin organizarea unui referendum (plebiscit).

4. Delimitarea teritoriului. Frontiera de stat 4.1. DefiniŃie Într-o formulare sintetică, frontiera reprezintă linia ideală care delimitează teritoriul

unui stat. Luând în considerare componentele teritoriului, frontiera este linia reală sau imaginară trasată între diferite puncte care despart teritoriul unui stat sau, după caz, de marea liberă şi care se întinde în înălŃime până la limita inferioară a spaŃiului extraatmosferic, iar în adâncime, în interiorul pământului, până la limitele accesibile tehnicii moderne.

Ca şi concept juridic, frontiera este un concept analizat atât de dreptul intern (care reglementează modul de stabilire a frontierei de stat, condiŃiile de trecere a frontierei, paza şi supravegherea acesteia, etc.), cât şi de dreptul internaŃional public (frontiera delimitând spaŃiul în care un stat îşi exercita suveranitatea sa deplină şi exclusivă). Putem afirma că în dreptul internaŃional frontierele îndeplinesc o dublă funcŃie:

- de separare, delimitare (stabilind unde se opresc competentele fiecărui stat); - de comunicare şi cooperare (schimburile transfrontaliere facilitând dezvoltarea

statelor). 4.2. Clasificarea frontierelor Frontierele pot fi clasificate după mai multe criterii, reŃinând ca fiind mai

importante două dintre acestea: natura lor şi elementele componente ale teritoriului pe care îl delimitează.

După natura lor (punctele pe care le unesc), frontierele pot fi naturale, geometrice sau astronomice. Frontierele naturale se stabilesc Ńinând seama de particularităŃile geografice ale teritoriului şi pot fi situate pe albia unor fluvii sau râuri, înălŃimi, litoral

67

etc. Frontierele geometrice sunt linii drepte trasate între anumite puncte. Frontierele astronomice sunt fixate pe paralele sau meridiane ale globului pământesc.

Din punct de vedere al componentelor teritoriale, frontierele sunt terestre, fluviale, maritime şi aeriene. Frontiera terestră desparte uscatul între două state. Frontiera fluvială se stabileşte, de regulă, pe mijlocul şenalului navigabil al fluviului respectiv (pe talvegul cursului de apă, ca fiind linia care uneşte punctele cele mai adânci ale fluviului). Frontiera maritimă delimitează marea teritorială a statelor vecine, stabilirea ei reprezentând o problemă disputată în dreptul internaŃional public. Frontiera aeriană separă spaŃiile aeriene ale statelor prin linii perpendiculare imaginare, care pornesc de la frontierele terestre, fluviale şi maritime, până la limita inferioară a spaŃiului cosmic.

4.3. Stabilirea frontierelor Ca observaŃie preliminară, stabilirea unei frontiere trebuie să Ńină seama de existenŃa

unei comunităŃi umane sedentare, legată de o entitate statală. Dreptul internaŃional nu impune nici o tehnică specială pentru determinarea frontierelor. În funcŃie de interesele lor strategice, statele pot hotărî dacă se vor baza pe „datele naturale” ale unui teritoriu, pe delimitări anterioare ale acestuia sau să facă abstracŃii de la cele două elemente amintite şi să delimiteze teritoriul din nou, prin intermediul unei linii imaginare.

Alegerea dintre frontierele naturale şi cele artificiale se bazează, în principal, pe configuraŃia teritoriilor ce trebuie delimitate, mai exact pe existenŃa unor repere naturale sigure şi exacte. Dacă acestea există, statele iau în considerare indiciile geografice, care oferă o mai mare securitate decât liniile artificiale şi care, în plus, facilitează şi operaŃiunile de demarcare.

Dintr-o perspectivă istorică şi geo-strategică, pe lângă acordurile statelor vecine, frontierele s-au stabilit, de cele mai multe ori, prin tratate încheiate la sfârşitul unor conflicte militare de anvergură. În epoca modernă, odată cu diminuarea treptată a războiului ca mod de soluŃionare a diferendelor internaŃionale, numeroase frontiere au fost stabilite pe cale paşnică, în urma hotărârilor CurŃii Permanente de JustiŃie InternaŃională (ce a funcŃionat între 1922 – 1940), a CurŃii InternaŃionale de JustiŃie – succesoarea acesteia şi a diferitelor instanŃe arbitrale internaŃionale.

OperaŃiunile practice de delimitare convenŃionala a frontierelor cuprind în prezent trei etape:

Delimitarea: operaŃiune politică şi juridică, în urma căreia, de obicei printr-un tratat, se fixează spaŃiul în care statele îşi vor exercita competenŃele şi se descrie în amănunt traseul frontierei;

Demarcarea: operaŃiune tehnică, ce transpune în teren termenii înŃelegerii anterior stabilite, făcându-se măsurători;

Instalarea de borne, repere convenite, semne de demarcaŃie, materializându-se traseul frontierei în teritoriu, cu ajutorul unor Comisii speciale cuprinzând militari, forŃe ale poliŃiei sau jandarmi, care consemnează operaŃiunile tehnice într-un raport sau proces verbal.

De menŃionat că aceste trei etape nu sunt rigid separate în practică şi uneori se întrepătrund.

68

CAPITOLUL VII

PopulaŃia în dreptul internaŃional public

1. NoŃiune Statul este, înainte de toate, o colectivitate umană care nu poate exista fără populaŃie,

aşa cum nu poate exista fără teritoriu sau guvern. Sintetic definită, populaŃia reprezintă totalitatea persoanelor (cetăŃeni, străini, apatrizi) care trăiesc pe teritoriul statului. Acesta este sensul larg al noŃiunii de „populaŃie”, şi vag din punct de vedere juridic care nu acoperă totalitatea situaŃiilor de fapt (de exemplu: include şi străinii domiciliaŃi într-un stat şi exclude cetăŃenii proprii, care din diverse motive s-au instalat în alte Ńări).

Ca element constitutiv al statului, noŃiunea de “populaŃie” reprezintă totalitatea indivizilor care au o legătură juridică cu statul de origine, adică au cetăŃenia acestuia.

Statutul juridic al fiecărei categorii ce formează populaŃia, în sens larg, este stabilit prin legile interne ale statului respectiv, în baza competenŃei sale teritoriale. ExcepŃia de la această regulă este constituită de existenŃa unor anumite categorii de persoane, asupra cărora jurisdicŃia statului este limitată: diplomaŃi sau funcŃionari internaŃionali, care se bucură de un statut special.

Din punct de vedere al statutului lor juridic, persoanele aflate pe teritoriul unui stat pot fi clasificate în următoarele categorii:

cetăŃenii sau naŃionalii statului, faŃă de care statul îşi exercită jurisdicŃia deplină şi, în unele condiŃii, protecŃia diplomatică;

străinii, persoane ce au cetăŃenia altor state; persoane cu dublă cetăŃenie (bipatrizii) sau lipsiŃi de cetăŃenie (apatrizii); categorii speciale: refugiaŃi, persoane strămutate, persoane care solicită dreptul de

azil, persoane aparŃinând minorităŃilor (etnice, religioase, lingvistice etc.) şi care beneficiază de protecŃie în baza convenŃiilor internaŃionale relative la drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului.

Astfel, statutul juridic al populaŃiei unui stat este stabilit prin legile interne, în temeiul suveranităŃii sale, dar acesta este dator să respecte regulile imperative ale dreptului internaŃional (ansamblul lor formând aşa numitul jus cogens) şi tratatele internaŃionale în materia drepturilor omului, la care este parte contractantă.

2. CetăŃenia 2.1. DefiniŃie CetăŃenia reprezintă legătura politică şi juridică permanentă dintre o persoană fizică

şi un stat, care reflectă ansamblul drepturilor şi obligaŃiilor reciproce dintre acea persoană şi statul al cărui cetăŃean este. Astfel, cetăŃenia exprimă apartenenŃa unei persoane la un anumit stat fiind menŃinută oriunde s-ar găsi persoana în cauză.

Problema cetăŃeniei, în sensul dobândirii, schimbării sau pierderii ei, este de competenŃa exclusivă a fiecărui stat, care reglementează aceste aspecte prin legislaŃia sa

69

naŃională. Cu toate acestea, unele aspecte generale şi, mai ales, condiŃiile opozabilităŃii acestei cetăŃenii altor state sunt reglementate, în principiu, de dreptul internaŃional.

În acest sens, DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului (1948) prevede, în articolul 15, că orice persoană are dreptul la o cetăŃenie (alin.1) şi că nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăŃenia sa sau de dreptul de a-şi schimba cetăŃenia (alin. 2). Pactul internaŃional privind drepturile civile şi politice (1966) confirmă această viziune, stipulând că fiecare om are dreptul să i se recunoască pretutindeni personalitatea sa juridică (art.16) şi orice copil are dreptul de a dobândi o cetăŃenie (art.24).

Dreptul internaŃional nu limitează libertatea statului de a stabili criterii de acordare sau refuzare a cetăŃeniei sale, dar poate determina condiŃiile opozabilităŃii acesteia faŃă de alte state – acestea nefiind obligate să recunoască sau să accepte consecinŃele regulilor în această materie.

În jurisprudenŃa C.I.J., în cazul Nottebohm (Liechtenstein c. Guatemalei, 1955), a fost oferită o definiŃie exhaustivă conceptului de cetăŃenie, ca o legătură juridică, ce se întemeiază pe un fapt social, o legătură, o solidaritate efectivă de existenŃă, interese, sentimente, alături de o reciprocitate de drepturi şi obligaŃii. CetăŃenia trebuie să fie, din această perspectivă, o dovadă a legăturii mai strânse a cetăŃeanului cu statul care îi acordă cetăŃenia, decât cu alte state.

Prin această concepŃie, normele dreptului internaŃional refuză să recunoască opozabilitatea cetăŃeniilor de complezenŃă, fictive sau acordate abuziv de unele state unor indivizi care nu manifestă o legătură efectivă cu acestea.

2.2. Dobândirea cetăŃeniei CetăŃenia se poate dobândi prin două modalităŃi: prin naştere şi prin naturalizare. Dobândirea prin naştere se realizează în baza a trei sisteme juridice: dreptul

sângelui (jus sangvinis), dreptul solului (jus solis) şi cel mixt, combinând criteriile anterioare. Prin aplicarea principiului jus sangvinis, copilul dobândeşte cetăŃenia părinŃilor săi, indiferent de locul naşterii. În baza criteriului jus solis, copilul va dobândi cetăŃenia statului pe teritoriul căruia se naşte, indiferent de cetăŃenia părinŃilor. Pentru a reflecta legătura efectivă dintre stat şi cetăŃean, unele state aplică un criteriu mixt, rezultat din aplicarea combinată a celor două criterii anterior expuse.

Dobândirea prin naturalizare este un mod voluntar de dobândire a unei cetăŃenii, care se realizează numai la cererea persoanei interesate, cu îndeplinirea condiŃiilor prevăzute de legea statului care o acordă. Naturalizarea este, de regulă, urmarea căsătoriei cu un cetăŃean de o altă naŃionalitate, şederii prelungite (rezidenŃei) pe teritoriul unui alt stat.

Alte modalităŃi de dobândire, mai rar întâlnite, sunt: redobândirea sau reintegrarea (în cazul în care o persoană revine la cetăŃenia avută anterior) şi opŃiunea – în cazul transferului de teritorii de la un stat la altul, drept care aparŃine persoanelor care locuiesc pe teritoriul transferat.

2.3. Pierdea cetăŃeniei CetăŃenia se poate pierde prin două modalităŃi: renunŃare sau retragere. RenunŃarea reprezintă o formă amiabilă de încetare a legăturii juridice dintre o

persoană şi un stat, ca efect al unor motive întemeiate (individul consideră că renunŃarea

70

la vechea cetăŃenie îi creează o situaŃie mai favorabilă, locuieşte o perioadă îndelungată într-un alt stat sau noul stat în care se stabileşte nu admite dubla cetăŃenie). În principiu, pierderea cetăŃeniei prin renunŃare nu produce nici un efect asupra cetăŃeniei membrilor familiei sale, renunŃarea fiind un act individual. De exemplu, legea română admite renunŃarea la cetăŃenie, dar prevede anumite condiŃii pentru aprobarea cererii, cum ar fi: motive întemeiate care să stea la baza solicitării; persoana să fi împlinit vârsta majoratului; să nu fie învinuit sau inculpat într-o cauză penală şi să nu aibă de executat o pedeapsă penală; persoana să nu fie urmărită pentru debite de către stat, persoane fizice sau juridice din Ńară.

Retragerea cetăŃeniei este un mod de pierdere a cetăŃeniei cu titlu de sancŃiune. Numai anumite împrejurări excepŃionale, care constau, în general, în săvârşirea unor fapte grave, pot constitui temei al retragerii cetăŃeniei de către organul competent (de exemplu, legea română se referă la fapte deosebit de grave, prin care se vatămă interesele statului roman sau se lezează prestigiul României sau la persoana care se înrolează în forŃele armate cu care România a rupt relaŃiile diplomatice sau cu care este în stare de război).

Deşi retragerea cetăŃeniei apare ca o sancŃiune, aceasta nu se poate aplica persoanelor care au dobândit cetăŃenia prin naştere, lucru prevăzut de ConstituŃia României în art. 5, alin. 2, Codul civil francez în art. 25, Codul belgian al naŃionalităŃii în art. 23 , paragraful 1.

2.4. Conflictele de cetăŃenie Datorită jocului combinat al diverselor reguli naŃionale privind dobândirea

cetăŃeniei, o persoană se poate găsi în situaŃia de a avea două sau mai multe cetăŃenii sau de a-i fi negat dreptul la o cetăŃenie. Aceste cazuri reliefează termenul de conflict de cetăŃenie, care poate fi pozitiv sau negativ.

Conflictul pozitiv de cetăŃenie generează pluricetăŃenia, întâlnită frecvent în forma dublei cetăŃenii sau bipatridiei. Această situaŃie este generată de combinarea criteriilor jus sanguinis şi jus solis (un copil ai cărui părinŃi sunt cetăŃenii unui stat care acorda cetăŃenia după dreptul sângelui este născut pe teritoriul unui stat care acordă cetăŃenia după criteriul jus solis), de anumite cazuri de adopŃie sau de prevederile unor legislaŃii naŃionale care autorizează o persoană să îşi păstreze cetăŃenia originară, după ce a dobândit o altă cetăŃenie prin căsătorie.

Statutul de persoană cu dublă cetăŃenie nu este un handicap, dar el poate da naştere la complicaŃii în raporturile dintre state (de exemplu, exercitarea protecŃiei diplomatice) şi în privinŃa persoanei respective (cum ar fi exercitarea stagiului militar). Pentru a evita conflictele pozitive de cetăŃenie, statele încheie convenŃii prin care se consacră un drept de opŃiune aparŃinând bipatrizilor sau regula conform căreia o persoană care obŃine o nouă cetăŃenie, o pierde în mod automat pe cea iniŃială (de exemplu, ConvenŃia de la Haga 1930).

Conflictul negativ de cetăŃenie rezultă din nepotrivirile din legislaŃiile naŃionale, care fac ca un anumit individ să nu intre în câmpul de aplicare al nici uneia dintre ele. SituaŃiile care generează apatridia sunt: naşterea unor copii din părinŃi apatrizi, pe teritoriul unui stat care aplică jus sanguinis; persoana care, căsătorindu-se cu un străin,

71

pierde cetăŃenia statului de origine, fără a obŃine cetăŃenia statului soŃului; refugiaŃii care au pierdut cetăŃenia statului de provenienŃă etc.

Un obiectiv esenŃial al comunităŃii internaŃionale în această materie este consacrat reducerii cazurilor de apatridie, făcând aplicaŃia dreptului individului la o personalitate juridică. Statutul apatrizilor este unul defavorabil, ei neputând beneficia de protecŃia diplomatică a vreunui stat, putând fi victime ale unor discriminări, expulzări abuzive etc. SituaŃia lor juridică depinde de statul pe teritoriul căruia se găsesc, ei trebuind să respecte legile statului de reşedinŃă.

Pentru ameliorarea situaŃiei apatrizilor şi în vederea elaborării unui statut juridic internaŃional al acestora au fost încheiate două convenŃii: ConvenŃia privind statutul apatrizilor (New York, 1954) şi ConvenŃia pentru reducerea cazurilor de apatridie (New York, 1961).

2.5. ProtecŃia diplomatică ProtecŃia diplomatică reprezintă măsurile de apărare pe care un stat le poate lua în

sprijinul cetăŃenilor săi, dacă aceştia au fost lezaŃi prin acte contrare dreptului internaŃional public comise de un stat străin şi aceştia nu au putut obŃine o reparaŃie echitabilă pe calea mijloacelor de drept intern ale acestui ultim stat.

ProtecŃia diplomatică este o funcŃie a suveranităŃii statelor şi o regulă cutumiară a dreptului internaŃional. Statul care o exercită îşi însuşeşte reclamaŃia naŃionalului său şi se substituie complet victimei, din punct de vedere juridic incapabile să obŃină dezdăunarea în cadrul ordinii internaŃionale. În acest mod, raporturile contencioase iniŃiale dintre o persoană privată şi un stat devin raporturi contencioase între state.

ProtecŃia diplomatică poate fi exercitată în favoarea persoanelor fizice şi juridice, dacă sunt îndeplinite următoarele condiŃii:

- existenta unei legături de cetăŃenie efective; - epuizarea căilor interne de soluŃionare a problemei pentru care se cere protecŃie,

în sistemul juridic al statului străin, care a comis încălcarea; - persoana solicitantă să nu fi săvârşit fapte cu caracter infracŃional împotriva

intereselor statului străin reclamat sau de încălcare a dreptului internaŃional. Temeiul juridic al luării măsurilor de protecŃie diplomatică rezidă în legătura juridică

specială dintre un stat şi proprii cetăŃeni, în temeiul acesteia el având dreptul să-i protejeze şi atunci când se află în străinătate. SituaŃiile care pot reclama protecŃia diplomatică a statului de origine sunt diverse, cu titlu enunciativ amintim: arestările ilegale, naŃionalizările abuzive.

InstituŃia protecŃiei diplomatice în dreptul internaŃional public este guvernată de anumite reguli generale, dintre care le enunŃăm pe cele mai importante:

- datorită dinamicii şi specificului relaŃiilor internaŃionale, acordarea protecŃiei diplomatice reprezintă un act discreŃionar al statului (un drept, nu o obligaŃie);

- asigurarea protecŃiei diplomatice este un drept suveran al statelor, care nu este recunoscut şi organizaŃiilor internaŃionale;

- individul nu poate renunŃa la protecŃia diplomatică a statului al cărui cetăŃean este, o asemenea clauză (clauza Calvo) fiind nulă absolut, datorită iliceităŃii sale.

72

Pentru a asigura protecŃia diplomatică, un stat poate pune în practică toată gama mijloacelor de reglementare paşnică a diferendelor în dreptul internaŃional, atât prin acŃiuni ale misiunilor diplomatice şi consulare, cât şi prin procedurile contencioase în faŃa instanŃelor arbitrale sau jurisdicŃionale. În nici un caz protecŃia diplomatică nu poate constitui un pretext al folosirii mijloacelor ilicite, interzise de dreptul internaŃional şi, în consecinŃă, recurgerea la forŃă nu îşi poate găsi justificarea nici în această instituŃie juridică.

3. Regimul străinilor 3.1. NoŃiunea de „străin” Străinul este persoana fizică ce se află pe teritoriul unui stat, fără a avea cetăŃenia

acestuia. Categoria străinilor cuprinde cetăŃenii altor state, apatrizii şi refugiaŃii. Statutul juridic al străinilor este stabilit prin legislaŃia internă a fiecărui stat, cuprinzând prevederi referitoare la: condiŃiile de intrare şi ieşire din Ńară, dreptul de muncă, expulzarea străinilor care au adus atingere ordinii publice, obligaŃiile fiscale etc. Statul este în drept să stabilească un anume regim juridic aplicabil străinilor aflaŃi pe teritoriul său, dar trebuie să Ńină seama de prevederile convenŃiilor internaŃionale la care este parte şi de regulile cutumiare ale dreptului internaŃional – prin care se garantează străinilor un minim de drepturi privind persoana şi bunurile lor.

3.2. Tipuri de tratamente juridice aplicabile străinilor Reglementarea statutului juridic al străinilor reflectă practic preocuparea de a găsi un

echilibru între competenŃele suverane ale statului şi necesitatea protecŃiei efective a drepturilor omului. Regimurile juridice aplicabile străinilor constituie totodată expresia politicilor guvernamentale ale unui stat şi dintr-o perspectivă mai vastă, a particularităŃilor sociale, economice, culturale ale unei Ńări. Ca o consecinŃă a aspectelor amintite, încă nu există reguli de drept internaŃional cu aplicabilitate generală în materie şi, în funcŃie de drepturile şi obligaŃiile ce revin străinilor într-un anumit stat, putem distinge trei regimuri juridice aplicabile:

Regimul naŃional recunoaşte străinilor aceleaşi drepturi ca şi propriilor cetăŃeni, cu excepŃia drepturilor politice. Astfel, străinii beneficiază de plenitudinea drepturilor sociale, economice, culturale, dar nu şi de unele drepturi politice, rezervate doar cetăŃenilor (drepturi elective, accesul la unele funcŃii publice). Aceste inegalităŃi juridice sunt admisibile, fiind considerate ca justificate în virtutea legăturii speciale de interese, sentimente, solidaritate, a cetăŃenilor cu statul de origine, faŃă de absenŃa unei asemenea legături în cazul străinilor.

Regimul clauzei naŃiunii celei mai favorizate se caracterizează prin aceea ca statul extinde asupra cetăŃenilor unui stat străin, în baza unor acorduri internaŃionale, regimul cel mai avantajos acordat cetăŃenilor unor state terŃe. Practic, clauza naŃiunii celei mai favorizate funcŃionează în modul următor: dacă un stat A acordă un regim privilegiat cetăŃenilor statului B, şi statul C va beneficia de clauza naŃiunii celei mai favorizate, cetăŃenii săi se vor bucura şi ei în statul A de statutul privilegiat acordat anterior cetăŃenilor statului B. Această clauză, care permite extinderea efectului unui tratat

73

asupra unui stat terŃ, constituie o excepŃie de la principiul relativităŃii tratatelor din dreptul internaŃional.

Regimul special este acela în baza căruia statul trebuie să acorde străinilor un minim de drepturi prevăzute de standardele internaŃionale. Statutul juridic al străinilor într-o Ńară trebuie să cuprindă un minim de drepturi inerente persoanei umane, pe care doctrina l-a numit şi un „un standard moral impus statelor civilizate”. Dintre drepturile minime de care un străin are dreptul să beneficieze amintim: dreptul la siguranŃă şi integritate fizică a persoanei, dreptul la libertatea de gândire, de opinie şi de religie, dreptul de a-şi păstra limba, cultura şi tradiŃiile, de a dobândi proprietăŃi.

3.3. Expulzarea şi extrădarea Expulzarea şi extrădarea sunt modalităŃi prin care, în baza unor motive întemeiate,

statul pune capăt prezenŃei unor străini pe teritoriul său. Prin expulzare se înŃelege obligarea străinului care a pus în pericol ordinea publică la

părăsirea teritoriului unde acesta îşi avea reşedinŃă. Expulzarea are semnificaŃia unei sancŃiuni, prin care un stat constrânge unul sau mai mulŃi străini aflaŃi pe teritoriul său să îl părăsească, în situaŃia în care aceştia devin indezirabili, pentru săvârşirea de fapte care încalcă legile sau interesele statului de reşedinŃă.

Expulzarea este o măsură dispusă prin act administrativ al statului, în scopul ocrotirii ordinii publice şi securităŃii naŃionale, regula de bază fiind aceea că statul nu îşi poate expulza proprii cetăŃeni. Deşi statul este în drept să ia o asemenea decizie, în vederea apărării intereselor sale, măsura nu trebuie să fie dispusă în mod abuziv şi discreŃionar. Astfel, art. 13 al Pactului internaŃional privind drepturile civile şi politice (adoptat de Adunarea Generală a O.N.U. în 1966) prevede: “Un străin care se află în mod legal pe teritoriul unui stat parte la prezentul Pact nu poate fi expulzat decât în executarea unei decizii luate în conformitate cu legea şi, dacă raŃiuni imperioase de securitate naŃională nu se opun, trebuie să aibă posibilitatea de a prezenta considerentele care pledează împotriva expulzării sale şi de a obŃine examinarea cazului său de către autoritatea competentă, ori de către una sau mai multe persoane special desemnate de numita autoritate, fiind reprezentat în acest scop”.

FaŃă de expulzare (ordin dat, de regulă, de Ministerul de Interne unui străin, de a părăsi teritoriul), extrădarea reprezintă un act de asistenŃă juridică internaŃională.

Extrădarea constă în predarea la cerere, a unei persoane aflate pe teritoriul său, către un alt stat, pentru ca aceasta să fie judecată sau pentru a executa o pedeapsă la care a fost deja condamnată.

Prin finalităŃile sale, extrădarea reprezintă o expresie a cooperării internaŃionale a statelor în lupta împotriva criminalităŃii. Fără această formă de asistenŃă juridică, nu s-ar putea înfăptui aplicarea legilor penale a statelor în cazul în care, după săvârşirea unei infracŃiuni, făptuitorul reuşeşte să părăsească teritoriul Ńării.

Extrădarea este un act juridic bilateral încheiat între două state: unul pe teritoriul căruia s-a refugiat infractorul şi căruia i se adresează cererea de extrădare (statul solicitat) şi altul care este interesat în judecarea şi pedepsirea infractorului, formulând o cerere de extrădare (statul solicitant). În timp ce calitatea de stat solicitat nu o poate avea decât un singur stat (cel pe teritoriul căruia se află individul în cauză), calitatea

74

de stat solicitant o pot avea mai multe state: statul pe al cărui teritoriu s-a săvârşit infracŃiunea; statul împotriva intereselor căruia a fost săvârşită infracŃiunea; statul al cărui cetăŃean este infractorul.

În ipoteza în care toate statele interesate în sancŃionarea infractorului au adresat cereri de extrădare, ordinea de preferinŃă este prevăzută, de regulă, în legislaŃia penală internă a statului solicitat.

Extrădarea se acordă: - în temeiul dispoziŃiilor unor convenŃii internaŃionale (bilaterale sau

multilaterale); - pe bază de reciprocitate (chiar în lipsa unei convenŃii care să reglementeze expres

obligaŃia extrădării infractorilor); - deşi unele legislaŃii interne pot prevedea că extrădarea se acordă sau poate fi

solicitată în baza legilor naŃionale (de exemplu art. 9 din Codul penal român) acest lucru nu este posibil, deoarece extrădarea reprezintă o instituŃie de drept internaŃional şi implică acordul statelor între care operează. În absenŃa unor convenŃii internaŃionale sau a reciprocităŃii în raporturile dintre state, normele de drept intern nu pot constitui unic temei al extrădării.

Materia extrădării, ca instituŃie de drept internaŃional, este guvernată de două principii fundamentale:

- Principiul dublei incriminări, conform căruia fapta pentru care se acordă sau se solicită extrădarea trebuie să fie prevăzută atât în legislaŃia statului solicitant, cât şi de cea a statului solicitat;

- Principiul specialităŃii care prevede că persoana extrădată nu poate fi judecată pentru o altă infracŃiune decât pentru aceea pentru care s-a acordat extrădarea sau să nu poată fi condamnată la executarea unei alte pedepse decât cea pentru care s-a obŃinut extrădarea.

3.4. RefugiaŃii RefugiaŃii reprezintă o categorie distinctă a străinilor, care, din cauza împrejurărilor

dificile din Ńara de origine, încearcă să găsească adăpost şi protecŃie într-un alt stat. Reglementarea statutului refugiaŃilor a reprezentat o preocupare importantă în societatea internaŃională. În anul 1951 a fost adoptată la Geneva, sub egida O.N.U., ConvenŃia referitoare la statutul refugiaŃilor, care a intrat în vigoare în anul 1954 şi a fost completată cu un Protocol adiŃional în anul 1967.

Cele două documente internaŃionale oferă o definiŃie completă a noŃiunii de refugiat: „persoana care în urma unor temeri justificate de a fi persecutată, pe motive de rasă, religie, naŃionalitate, apartenenŃă la un anumit grup social sau opinie politică, se găseşte în afara Ńării sale de origine şi nu poate, sau din cauza acestor temeri, nu doreşte să revină în această Ńară”.

Statutul de refugiat se acordă în mod individual şi numai în urma verificării de către autorităŃile „statului-gazdă” a temeiniciei motivelor invocate de solicitant.

Deşi ConvenŃia referitoare la statutul refugiaŃilor nu garantează dreptul persoanelor care solicită statutul de refugiat, de a fi adăpostite de anumite state, totuşi în condiŃiile în care persoanelor în cauza li se permite şederea pe teritoriul acestora, lor li se recunoaşte

75

şi un statut privilegiat. Statele părŃi la cele două instrumente internaŃionale amintite se angajează să acorde refugiaŃilor, fără discriminare, acelaşi tratament de care beneficiază şi proprii cetăŃeni, tratamentul naŃional în următoarele materii: libertatea religioasă; acces la instanŃele judecătoreşti; dreptul la învăŃământul primar; aplicarea legislaŃiei muncii şi asigurărilor sociale; protecŃia dreptului de autor şi a proprietăŃii intelectuale.

Statul acordă un statut de egalitate între refugiaŃi şi străini în următoarele materii: libertatea de asociere; exercitarea unei profesii; dobândirea de bunuri mobile şi imobile; libertatea de circulaŃie.

Sarcina monitorizării respectării ConvenŃiei referitoare la statutul refugiaŃilor şi a Protocolului său adiŃional revine, în principal, Înaltului Comisariat al O.N.U. pentru refugiaŃi, creat prin RezoluŃie a NaŃiunilor Unite în anul 1950.

3.5. Dreptul de azil Statutul refugiaŃilor prezintă strânse conexiuni cu instituŃia azilului teritorial (care

trebuie deosebit de azilul diplomatic), orice persoană persecutată având dreptul să ceară azil într-un alt stat. Acest drept este recunoscut în DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului, în art. 14: “în cazul persecuŃiei, orice persoană are dreptul să caute azil şi să beneficieze de azil în alte Ńări”, fiind considerat unul dintre drepturile fundamentale ale omului.

Din aspectele prezentate rezultă că instituŃia azilului (prin această formulare înŃelegându-se azilul teritorial) poate fi studiată dintr-o dublă perspectivă: a statului care îl acordă şi a indivizilor care reclamă acest statut.

În primul rând, acordarea dreptului la azil este o expresie a suveranităŃii statului, o manifestare unilaterală de voinŃă a acestuia, un drept absolut şi discreŃionar al său. Prin acordarea azilului, statul permite accesul şi stabilirea pe teritoriul său a unor persoane străine, urmărite în Ńara de origine pentru activităŃi politice, ştiinŃifice sau religioase, acest act al statului semnificând şi refuzul extrădării.

În al doilea rând, din perspectiva individului, dreptul la azil constituie un drept al omului, prevăzut în DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului şi în RezoluŃia nr. 2312 a Adunării Generale a O.N.U. Totuşi, trebuie remarcat că ambele documente sunt lipsite de forŃă juridică în ordinea internaŃională, dreptul la azil fiind pe deplin consacrat doar pe continentul american, în baza unor convenŃii regionale (cele de la Havana – 1928, Montevideo – 1933, Caracas – 1954).

Azilul poate fi: teritorial şi diplomatic. Inviolabilitatea localurilor misiunilor diplomatice a dat naştere practicării azilului diplomatic, care constă în primirea şi protecŃia acordate de către misiunile diplomatice unor cetăŃeni urmăriŃi de propriile autorităŃi pentru delicte politice sau a căror viaŃă este ameninŃată ca urmare a unor războaie civile.

RaŃiuni politice şi juridice împiedică recunoaşterea dreptului de azil diplomatic în dreptul internaŃional, într-un climat dominat de conflicte interne acordarea azilului diplomatic fiind de natură să complice relaŃiile autorităŃilor locale cu misiunile diplomatice.

76

Spre deosebire de azilul teritorial, care constituie în mod evident un act umanitar, acordarea azilului diplomatic este considerată mai degrabă o imixtiune în afacerile interne ale altui stat, beneficiarul acestui drept putându-se sustrage aplicării legilor statului al cărui cetăŃean este, fiind împiedicată astfel buna administrare a justiŃiei.

77

CAPITOLUL VIII

Răspunderea internaŃională a statelor

1. NoŃiune Orice ordine juridică presupune angajarea responsabilităŃii subiectelor de drept, în

cazul în care comportamentele lor aduc atingere drepturilor şi intereselor altor subiecte de drept. Acest corolar este cu atât mai valabil în societatea internaŃională, unde, în temeiul suveranităŃii sale, statul determină în mod liber deciziile sale, fiind egal în acelaşi timp în drepturi cu celelalte state. InstituŃia răspunderii internaŃionale apare ca un mecanism esenŃial de reglementare al raporturilor lor mutuale.

Problema răspunderii statelor se pune dintr-o dublă perspectivă: răspunderea pentru acte ilicite care sunt contrare normelor de drept internaŃional public şi răspunderea pentru consecinŃe prejudiciabile decurgând din activităŃi care nu sunt interzise de dreptul internaŃional. Acest al doilea aspect constituie o dezbatere recentă în dreptul internaŃional public, generată de gravitatea consecinŃelor unor activităŃi desfăşurate ca urmare a progresului tehnicii. Astfel, anumite activităŃi cum ar fi cele legate de producerea energiei nucleare, prelucrarea substanŃelor chimice, lansarea de obiecte în spaŃiul cosmic pot cauza daune importante mediului şi indivizilor, fără ca aceste activităŃi să aibă caracter ilicit în dreptul internaŃional.

2. Fundamentul şi elementele răspunderii internaŃionale pentru fapte ilicite Asupra fundamentului răspunderii s-au enunŃat două teorii: una „civilistă” şi cealaltă

care pune accentul pe ilicitatea conduitei. ConcepŃia „civilistă”, rămasă minoritară, statuează că la baza răspunderii statelor ar trebui să se afle culpa, rezultată din comportamentul agenŃilor statului, constând în incompetenŃă, exces de putere, deturnarea puterii etc.

ConcepŃia majoritară, luată în considerare şi în proiectul Comisiei de Drept InternaŃional C.D.I. din cadrul O.N.U. asupra răspunderii statelor, consacră ideea că pentru a angaja răspunderea internaŃională e suficient să se constate producerea unui fapt ilicit.

Deşi nu există o opinie unitară în materie, considerăm că activarea răspunderii internaŃionale a unui stat presupune întrunirea a trei elemente constitutive: conduita ilicit ă, constând în încălcarea unei norme de drept internaŃional; imputabilitatea acestei conduite unui subiect de drept internaŃional; producerea unui prejudiciu. Asupra acestui ultim element au existat numeroase contradicŃii, unii raportori ai Comisiei de Drept InternaŃional considerând că este suficientă producerea unui fapt ilicit care să poată fi atribuit unui stat, nu şi a unui prejudiciu, pentru angajarea răspunderii internaŃionale. În realitate, abordând o perspectivă realistă asupra problemei, trebuie precizat că, dacă fapta internaŃională ilicită nu a cauzat nici un prejudiciu, responsabilitatea rămâne pur teoretică.

78

3. Conduita ilicită a statelor 3.1. NoŃiune Conduita ilicită a unui stat constă în încălcarea unei obligaŃii internaŃionale,

indiferent că aceasta este de origine convenŃională sau cutumiară, cu condiŃia ca ea să fie în vigoare pentru statul respectiv la momentul încălcării ei.

Aprecierea noŃiunii de „fapt internaŃional ilicit” se face în mod autonom faŃă de dreptul intern al statelor în cauză. Principiul este acela că operaŃiunea de calificare a faptului unui stat ca fiind ilicit pe plan internaŃional aparŃine dreptului internaŃional, fiind nerelevantă consacrarea unui fapt ca licit sau ilicit în dreptul intern.

Conduita ilicită a statelor poate consta atât în acŃiuni (marea majoritate a faptelor ilicite), cât şi în omisiuni (de exemplu, omisiunea de a informa un stat asupra unei situaŃii de fapt).

3.2. Gradul de ilicitate şi distincŃia dintre crime şi delicte Intensitatea şi natura diferită a unor încălcări ale obligaŃiilor internaŃionale au pus în

discuŃie existenŃa unui grad de ilicitate a diferitelor violări ce aduc atingere ordinii internaŃionale. JusteŃea unei distincŃii între diversele fapte ilicite internaŃionale a condus la consacrarea a două categorii diferite de violări ale dreptului internaŃional: crime şi delicte, fiecare dintre ele având regimuri juridice distincte.

Crima internaŃională este faptul ilicit care rezultă dintr-o încălcare a unui stat a unei obligaŃii internaŃionale erga omnes, esenŃiale pentru ocrotirea intereselor fundamentale ale comunităŃii internaŃionale, încălcarea acesteia fiind recunoscută ca o crimă de către comunitatea internaŃională în ansamblul său. Încălcarea vizează atentatul la valorile sociale fundamentale ale comunităŃii internaŃionale. Din această categorie fac parte: agresiunea, menŃinerea prin forŃă a ocupaŃiei coloniale, sclavia, genocidul, apartheid-ul, poluarea masivă a mediului înconjurător.

Delictul internaŃional este definit prin raportarea la categoria crimelor internaŃionale, stabilindu-se că orice fapt internaŃional ilicit care nu este o crimă internaŃională potrivit definiŃiei anterioare, deci prezentând o gravitate mai redusă ca intensitate, constituie un delict internaŃional.

Cu toate că s-a reproşat absenŃa unor criterii precise care să stea la baza acestei distincŃii şi a consecinŃelor practice, diferenŃierea între crime şi delicte în ordinea internaŃională, apare ca fiind logică şi necesară, generând regimuri juridice diferite.

În cazul crimelor internaŃionale, acestea privesc întreaga comunitate internaŃională, toate statele fiind considerate a avea un interes juridic ca drepturile fundamentale să fie respectate şi, pe cale de consecinŃă, orice stat putând invoca încălcarea acestor obligaŃii erga omnes. În cazul delictelor, acestea sunt fapte ilicite de o gravitate mai redusa ce interesează, de regulă, numai două state şi prin urmare doar statul direct lezat este în drept să solicite tragerea la răspundere a celuilalt stat, autor al faptului ilicit.

3.3. Cauzele care exclud caracterul ilicit al faptului Cauzele ce exclud ilicitatea corespund noŃiunii de „cauze exoneratoare de

răspundere” din dreptul intern, având consecinŃe similare. Comisia de Drept

79

internaŃional din cadrul O.N.U. a reŃinut şase asemenea cauze, dar trebuie menŃionat că mai subzistă controverse legate de unele dintre acestea (de exemplu, legitima apărare şi contramăsurile). Aceste circumstanŃe, ce înlătură caracterul ilicit al faptelor unui subiect de drept, pot fi grupate în două categorii, în funcŃie de faptul dacă decurg din conduita victimei sau sunt independente de voinŃa acesteia.

3.3.1. Cauze ce Ńin de conduita victimei Ca observaŃie preliminară, trebuie menŃionat că „victima trebuie să fie un subiect de

drept internaŃional”. Chiar dacă victima reală a prejudiciului a fost un particular – doar comportamentul statelor şi organizaŃiilor internaŃionale interguvernamentale poate fi luat în considerare, odată cu declanşarea mecanismului protecŃiei internaŃionale diplomatice (în cazul indivizilor şi persoanelor juridice ce aparŃin unui anumit stat) sau funcŃionale (în cazul agenŃilor unei organizaŃii interguvernamentale). Din această primă categorie a cauzelor ce exclud ilicitatea, fac parte: consimŃământul victimei, legitima apărare şi contramăsurile.

ConsimŃământul victimei relativ la încălcarea unei obligaŃii internaŃionale este suficient pentru a face ca actul ilicit să nu mai poate fi imputat autorului său. Pentru a avea acest efect exonerator, consimŃământul trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii: expres şi clar exprimat, dat în prealabil comiterii actului ilicit, şi în absenŃa oricărei constrângeri. Unii autori adaugă şi faptul că exprimarea consimŃământului victimei nu poate avea un efect exonerator în cazul încălcării normelor de jus cojens.

Legitima apărare constituie un principiu tradiŃional în dreptul internaŃional public, fiind consacrat ca drept inerent al statelor de autoapărare individuală sau colectivă, în cazul unui atac armat împotriva lor, de art. 51 al Cartei O.N.U. În cazul în care un act ilicit reprezintă un răspuns la un alt act ilicit, în condiŃiile justificate de legitima apărare, subiectul de drept care este la originea acestui proces nu poate invoca ilicitatea comportamentului statului care s-a opus acŃiunilor sale.

Contramăsurile reprezintă acŃiuni care nu sunt conforme cu dreptul internaŃional, dar care devin legitime, în contextul în care ele constituie un răspuns la o infracŃiune comisă de un alt subiect de drept la adresa sa. Ca regulă generală, contramăsurile nu trebuie să implice forŃa sau ameninŃarea cu folosirea forŃei. Contramăsurile, numite şi „represalii” sau „sancŃiuni”, fac încă obiectul controverselor în doctrină, ele putând genera o stare de anarhie în societatea internaŃională datorită delimitării vagi a încadrării anumitor acte neconforme cu dreptul internaŃional ca fiind contramăsuri legitime.

3.3.2. Cauze independente de voinŃa victimei Anumite împrejurări exterioare atât statului victimă, cât şi autorului încălcării unei

obligaŃii internaŃionale pot înlătura răspunderea internaŃională. Fac parte din a doua categorie forŃa majoră, starea de primejdie şi starea de necesitate.

ForŃa majoră reprezintă, în definiŃia dată de Comisia de Drept InternaŃional în proiectul său privind răspunderea internaŃională, o forŃă irezistibilă sau un eveniment exterior, neprevăzut, în afara controlului statului. Pentru a fi exoneratoare de răspundere, forŃa majoră trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:

să constea într-un eveniment imprevizibil şi irezistibil, iar acesta să fie anterior încălcării obligaŃiei internaŃionale;

80

evenimentul să pună statul respectiv în imposibilitatea materială de a-şi îndeplini o obligaŃie internaŃională;

statul care invocă un eveniment produs de forŃa majoră să nu fi contribuit la producerea lui.

Starea de primejdie este situaŃia în care, datorită unor fenomene naturale excepŃionale, un stat decide în mod deliberat încălcarea unei obligaŃii internaŃionale, în faŃa unei primejdii care ameninŃă interesele cetăŃenilor săi. Acesta este cazul pătrunderii sau staŃionarii unor nave militare în marea teritorială sau porturile unui stat străin, fără autorizaŃia acestuia, sau aterizarea forŃată a unei aeronave pe un aeroport străin în aceleaşi condiŃii, atingerile aduse suveranităŃii teritoriale sau măsurilor de protecŃie a mediului fiind considerate ca situaŃii mai puŃin grave în raport cu pericolul ce se doreşte a fi evitat.

Preocuparea manifestată de Comisia de Drept InternaŃional din cadrul O.N.U. este de a circumstanŃia acest concept în cadrul unor limite stricte, bine definite, împrejurările care să poată fi calificate ca generând o stare de primejdie, trebuind să manifeste într-adevăr un caracter extrem.

Starea de necesitate constă în împrejurarea excepŃională care pune în pericol interesele fundamentale a unui stat. Starea de necesitate nu poate fi invocată decât în condiŃii restrictive:

să nu fi fost încălcată o normă imperativă, de jus cogens, a dreptului internaŃional public;

să nu pună în pericol interesele vitale ale unui alt stat; să fi constituit singura modalitate posibilă de a proteja interesele fundamentale ale

statului care o invocă. Invocarea stării de necesitate ar putea fi făcută în ipoteza punerii în pericol a

statutului teritorial, formei de guvernământ, capacităŃii de apărare sau independenŃei statului, poluării masive a mediului etc.

4. Imputabilitatea conduitei ilicite Responsabilitatea internaŃională a statului este angajată pentru comportamentul

tuturor organelor sale, care se află sub autoritatea sa efectivă. Faptul că statul este considerat responsabil pentru faptele ilicite comise de organele sale este o consecinŃă firească a suveranităŃii sale şi a interdicŃiei adresate altor state de a se amesteca în afacerile sale interne. Statul nu poate invoca, deci, particularităŃile ordinii sale constituŃionale, o anume organizare administrativă şi judiciară sau prefacerile politice prin care trece la un moment dat, pentru a evita angajarea răspunderii internaŃionale, deoarece aspectele de organizare internă nu sunt opozabile faŃă de celelalte subiecte de drept internaŃional.

În legătură cu atribuirea unor acte ilicite unui stat, distingem câteva situaŃii distincte, în funcŃie de cel care le săvârşeşte şi de legătura care există în mod concret faŃă de stat:

acte ale autorităŃilor competente ale statului (administrative, legislative şi jurisdicŃionale);

81

acte ale organelor care si-au depăşit competenŃele sau le-au exercitat în mod abuziv;

acte ale particularilor; acte săvârşite cu prilejul unei insurecŃii. 4.1. Acte ale autorităŃilor publice competente Comportamentul oricărei autorităŃi publice, având acest statut în ordinea juridică

internă, reprezintă un fapt al statului respectiv, susceptibil să antreneze răspunderea sa internaŃională. Practic, statul e răspunzător pentru actele tuturor autorităŃilor publice, indiferent de: locul lor în ierarhia structurilor interne, domeniul în care sunt competente sau caracterul colectiv sau individual (funcŃionarii statului) al acestor organe.

Activitatea administrativă este cea care presupune contactele cele mai frecvente între stat şi indivizi, constituind ocazia de a antrena răspunderea unui anumit stat faŃă de cetăŃenii străini. Actele ilicite ale statului pot fi reprezentate de arestări sau expulzări abuzive, tratamentul discriminatoriu aplicat investitorilor străini, încălcarea obligaŃiilor relative la protecŃia personalului diplomatic şi paza localurilor diplomatice.

Organele legislative ale statului pot antrena răspunderea sa internaŃională, atât printr-o acŃiune cât şi printr-o omisiune, ambele putând să constituie fapte ilicite internaŃionale. Asemenea acŃiuni sunt reprezentate de iniŃiative legislative care încalcă angajamentele internaŃionale ale statului, legile putând să impună impozite abuzive, să nesocotească drepturile minorităŃilor, să urmărească exproprieri inechitabile. Răspunderea statului este angajată şi atunci când puterea legislativă omite să adopte masuri interne care sunt necesare pentru executarea unor obligaŃii internaŃionale sau să abroge legi interne contrare ordinii internaŃionale.

Actele jurisdicŃionale ilicite ale organelor judiciare ale statului pot atrage răspunderea internaŃională a acestuia. Problema se pune în cazul denegării de dreptate (refuzul din partea unei instanŃe de a examina un caz şi de a pronunŃa o hotărâre, judecătorii neavând dreptul de a se sustrage misiunii lor de a aplica dreptul) şi a pronunŃării unor hotărâri judecătoreşti ce nesocotesc angajamentele internaŃionale asumate de un stat (de exemplu, emiterea unui mandat de arestare a unui diplomat, nesocotind imunitatea de jurisdicŃie).

4.2. Acte ale unor organe statale care îşi depăşesc competenta sau le exercita abuziv

Problema răspunderii statului pentru actele organelor sale ce acŃionează în baza mandatului dat este clară. În practică, însă, datorită diversităŃii şi complexităŃii situaŃiilor care se pot produce, apare întrebarea dacă statul este răspunzător pentru actele organelor sale care şi-au depăşit atribuŃiile sau care au acŃionat contrar instrucŃiunilor primite.

Această chestiune este generată în special de actele agenŃilor săi, ca persoane fizice acŃionând într-o calitate oficială (cum ar fi militari din cadrul armatei). Răspunsul este afirmativ, statul răspunzând de actele organelor sale şi a agenŃilor ce exercită elemente de autoritate guvernamentală, chiar dacă aceştia au acŃionat cu depăşirea atribuŃiilor fixate sau contrar instrucŃiunilor primite.

82

4.3. Acte ale particularilor În principiu, statul nu este considerat a fi responsabil pentru actele particularilor,

deoarece actele acestora nu i-ar putea fi atribuite. Această regulă generală comportă şi o excepŃie, însă doar aparent. Statul este responsabil pentru faptele ilicite comise de persoanele aflate sub jurisdicŃia sa, dacă nu a luat măsurile de precauŃie pentru prevenirea unui incident, protejarea victimelor şi prinderea făptuitorului. Această situaŃie constituie o excepŃie aparentă, deoarece responsabilitatea statului nu este angajată datorită actelor particularilor care au săvârşit infracŃiunea, ci în baza obligaŃiei de vigilenŃă ce revine propriilor organe, care s-au făcut vinovate de neglijenŃă (exemplul cel mai semnificativ îl constituie speŃa Statelor Unite contra Iran, C.I.J. 1980, relativă la ocuparea Ambasadei americane la Teheran şi luarea ca ostateci a membrilor personalului diplomatic de către militanŃi islamişti).

4.4. Acte ilicite săvârşite în timpul unei insurecŃii Problema răspunderii statului pentru actele comise de guvern şi de insurgenŃi în

timpul unui război civil este legată de deznodământul evenimentelor (succesul sau insuccesul mişcării de insurecŃie): dacă insurecŃia eşuează, guvernul legal este responsabil pentru actele agenŃilor săi, dar nu şi pentru cele ale insurgenŃilor; dacă mişcarea de insurecŃie iese victorioasă, noul guvern instaurat e responsabil pentru toate actele comise de insurgenŃi, dar şi pentru masurile luate de autoritatea înlăturată, insurgenŃii fiind consideraŃi a acŃiona în mod retroactiv în numele statului în baza voinŃei naŃionale.

Ca regulă generală, atât timp cât în timpul războiului civil sunt respectate principiile dreptului internaŃional umanitar şi a conflictelor armate, operaŃiunile militare ale guvernului sau insurgenŃilor, care cauzează daune bunurilor sau persoanelor, nu antrenează răspunderea statului.

5. Prejudiciul element al răspunderii şi formele reparării sale 5.1. Prejudiciul Conform art. 31, paragr. 2 din proiectul elaborat de Comisia de Drept InternaŃional,

prejudiciul reprezintă orice vătămare, atât materială cât şi morală, rezultând din faptul material ilicit al unui stat.

Pentru a constitui un element al răspunderii, statul lezat trebuie să demonstreze o legătură de cauzalitate între prejudiciu şi conduita ilicită a altui stat, iar acest raport de cauzalitate apare la rândul său ca o condiŃie a angajării răspunderii. Pentru a demonstra un interes legitim, care să-i permită să acŃioneze, statul lezat trebuie să fi suferit el însuşi o vătămare, deci prejudiciul trebuie să fie individualizat. De la regula enunŃată fac excepŃie încălcările care aduc atingere interesului colectiv (crimele internaŃionale), prin violarea normelor de jus cogens sau a obligaŃiilor opozabile erga omnes.

Prejudiciul poate fi clasificat după: natura vătămării (material şi moral), necesitatea de a decurge din faptul ilicit (direct şi indirect) şi subiectul pasiv al vătămării (mediat şi imediat).

83

Prejudiciul material este din punct de vedere economic, patrimonial cuantificabil, angajând în mod clar răspunderea pentru faptul internaŃional ilicit şi făcând obiectul despăgubirilor în natură sau prin echivalent. Prejudiciul moral are un caracter abstract, el constituind în raporturile dintre state un element mult mai important decât prejudiciul moral din dreptul intern. Prejudiciul moral este cel prin care se aduce atingere onoarei, demnităŃii sau prestigiului unui stat (de exemplu: violarea spaŃiului aerian, arderea drapelului naŃional).

Doar prejudiciul direct, ca vătămare ce decurge în mod necesar din săvârşirea actului ilicit, este susceptibil de a antrena răspunderea internaŃională, nu şi cel indirect – care nu prezintă o legătură de cauzalitate clară de tip cauză–efect. ExistenŃa unei legături de cauzalitate directe între faptul internaŃional ilicit şi vătămarea invocată reprezintă un principiu invocat de instanŃele jurisdicŃionale internaŃionale.

Ca principiu, responsabilitatea internaŃională nu poate fi angajată decât dacă vătămarea este cauzată unui subiect de drept internaŃional. Prejudiciul imediat este cel suferit de stat prin organele publice sau agenŃii săi oficiali. Prejudiciul mediat reprezintă atingerea adusă persoanelor fizice sau juridice de drept intern, statul putând acŃiona în numele acestuia în baza instituŃiei protecŃiei diplomatice, pentru a-şi valorifica un drept propriu al său, acela de a face să fie respectat, în persoana resortisanŃilor săi, dreptul internaŃional. Corespunzător protecŃiei diplomatice pe care o poate acorda statul, organizaŃiile interguvernamentale îşi pot apăra interesele, intervenind în favoarea funcŃionarilor lor internaŃionali, pe calea protecŃiei funcŃionale. De menŃionat că protecŃia funcŃională nu exclude protecŃia diplomatică ce poate fi exercitată de statul al cărui cetăŃean este funcŃionarul internaŃional în cauză.

5.2. Repararea prejudiciului Odată constatată răspunderea sa internaŃională, statul are obligaŃia de reparare

completă a prejudiciului şi obligaŃia de a respecta ceea ce a nesocotit anterior. În plus, statul trebuie să pună capăt faptului ilicit şi să prezinte garanŃii că acesta nu se va repeta (art. 30 din proiectul Comisiei de Drept InternaŃional).

Formele de reparare a prejudiciului depind de natura acestuia (daune materiale sau morale), constând în restituire, indemnizare sau satisfacŃie, acestea putând interveni împreună sau în mod separat.

În cazul prejudiciului material, sunt posibile două forme de reparaŃie: prin restabilirea situaŃiei anterioare sau prin echivalent. Prin repunerea lucrurilor în starea anterioară faptului ilicit (restitutio in integrum) se urmăreşte înlăturarea consecinŃelor negative ale acestuia (de exemplu: eliberarea unei persoane, înapoierea unor proprietăŃi naŃionalizate abuziv, repararea sau reconstrucŃia unei clădiri etc.) Dacă faptul ilicit a produs efecte ireversibile sau o daună definitivă şi ireparabilă, atunci intervine o altă formă de reparaŃie, cea prin echivalent (acordarea unei indemnizaŃii). Acordarea unei indemnizaŃii reprezintă, în practică, modalitatea de reparare a prejudiciului cea mai frecventă. Despăgubirile se acordă, de regulă, atât pentru paguba efectiv cauzată (damnum emergens), cât şi pentru beneficiul nerealizat (lucrum cessans), calculul făcându-se potrivit regulilor dreptului internaŃional şi nu în baza normelor de drept

84

intern. De menŃionat că repararea prin acordarea unei indemnizaŃii poate fi aplicabilă şi prejudiciilor morale, în cazul în care acestea nu pot fi reparate altfel.

Prejudiciul moral trebuie reparat prin intermediul unei căi specifice: satisfacŃia. SatisfacŃia poate consta în exprimarea unor scuze sau regrete oficiale din partea statului vinovat, în unele cazuri intervenind şi acte simbolice – ca salutul şi onorurile acordate steagului lezat. SatisfacŃia poate fi reprezentată şi de declaraŃia judecătorilor sau arbitrilor internaŃionali, decizia acestora putând să constituie prin ea însăşi o satisfacŃie suficientă şi echitabilă.

6. Răspundea statelor ca urmare a unor activităŃi neinterzise de dreptul

internaŃional Aşa cum am arătat în secŃiunea 1, problema răspunderii statelor intervine şi în cazul

anumitor activităŃi care sunt compatibile cu normele dreptului internaŃional, dar care pot genera prejudicii, în absenŃa unui fapt ilicit internaŃional. Asemenea consecinŃe negative pot fi provocate de evenimente produse în urma unor activităŃi industriale (deversarea de deşeuri toxice, radiaŃii nocive, ploi acide, accidente maritime în cazul transportului de hidrocarburi) sau spaŃiale (accidente produse la suprafaŃa pământului sau în cosmos, de obiecte lansate în spaŃiu) unui alt stat decât cel pe teritoriul căruia aceste activităŃi îşi au originea.

Astfel, producerea unui prejudiciu unui alt stat este suficientă pentru a antrena răspunderea autorului şi obligativitatea reparării daunelor, fără a fi necesar să se probeze violarea unei norme a dreptului internaŃional public. Aceste situaŃii, generate în principal de progresul ştiinŃei şi tehnicii şi susceptibile de consecinŃe extrem de grave, au favorizat admiterea unei instituŃii noi în cadrul dreptului internaŃional, cea a răspunderii pentru risc. Teoria riscului, ca fundament al răspunderii, prezintă – aşa cum s-a arătat în doctrina franceză – avantajul că evită analiza dificilă a conduitei sau intenŃiei celui vinovat, protejând în mod eficace interesele materiale şi morale ale victimei şi oferind oamenilor o imagine clară a valorilor în numele cărora trebuie să fie solidari.

Principiul riscului nu este recunoscut ca un temei general al răspunderii statelor, dar forme ale răspunderii internaŃionale bazate pe risc sunt consacrate în anumite convenŃii, în majoritate multilaterale, în domenii precise:

în domeniul utilizării paşnice a energiei nucleare, privind în special răspunderea pentru întreŃinerea şi exploatarea instalaŃiilor nucleare şi pentru transportul maritim de asemenea substanŃe;

domeniul poluării maritime cu hidrocarburi (fiind vizată mai ales prevenirea şi răspunderea în cazul accidentelor tancurilor petroliere). ConvenŃiile internaŃionale prevăd în acest sens răspunderea civilă a proprietarilor de nave sau a celor care exploatează instalaŃii de foraj maritim. Statul de pavilion al navei sau cel al naŃionalităŃii exploatantului instalaŃiei nu răspunde decât în cazul unor pagube excesive şi dacă se face dovada încălcării obligaŃiei de a verifica dacă operatorii particulari au încheiat contracte de asigurare corespunzătoare privind activităŃile pe care le desfăşoară;

85

răspunderea bazată pe risc se aplică şi în domeniul activităŃii spaŃiale a statelor, convenŃiile internaŃionale stabilind principiul răspunderii statelor pentru obiectele lansate de ele în spaŃiu cosmic. În acest sens, este consacrată răspunderea absolută a statelor ce desfăşoară astfel de activităŃi, statul lezat nefiind Ńinut să dovedească culpa statului a cărui obiect spaŃial a provocat dauna, ci doar legătura de cauzalitate dintre obiectul spaŃial şi vătămarea produsă. Doar în cazul daunelor provocate în spaŃiul cosmic de un obiect spaŃial unui alt asemenea obiect, principiul este cel al răspunderii obiective, bazată pe culpă, statul de lansare răspunzând numai dacă dauna îi este imputabilă datorită greşelii sale sau greşelii persoanelor pentru care el răspunde, culpa trebuind să fie dovedită.

Răspunderea internaŃională fundamentată pe ideea de risc este aplicabilă, în principal, în materia protecŃiei mediului, fiind o instituŃie importantă în dreptul internaŃional al mediului. Trebuie remarcat că preocuparea statelor se manifestă prioritar în a fixa obligaŃii precise şi ample de prevenire a acestor catastrofe ecologice, mai degrabă decât de a configura un regim juridic cu aplicabilitate generală, care să consacre răspunderea internaŃională a statelor în acest domeniu.

Dificultatea în a stabili un asemenea regim al răspunderii constă în principal în controversele asupra faptului dacă răspunderea pentru accidente trebuie să incumbe statelor sau operatorilor activităŃilor care le-au provocat. Prin convenŃii internaŃionale multilaterale s-au reglementat regimuri specifice ale responsabilităŃii în cele trei domenii amintite. Reglementările nu sunt unitare, iar soluŃiile găsite pe cale convenŃională stabilesc fie răspunderea persoanelor responsabile în mod direct de activităŃile periculoase, care prezintă un risc crescut de accidente, fie răspunderea statelor, fiind propuse şi modalităŃile intermediare care prevăd răspunderea subsidiară sau complementară a statului care îşi exercită jurisdicŃia asupra operatorului privat.

86

CAPITOLUL IX

ProtecŃia drepturilor omului în dreptul interna Ńional

1. DefiniŃia şi actualitatea protecŃiei drepturilor omului Amploarea acŃiunilor umanitare, diplomatice sau militare declanşate în numele

drepturilor omului a făcut ca în ultimii ani acest domeniu să cunoască o dezvoltare semnificativă, dobândind un loc primordial în ansamblul raporturilor de drept internaŃional.

Paradoxal, încă nu se poate vorbi de o definiŃie unanim recunoscută a acestei noŃiuni. Cei mai mulŃi autori consideră că drepturile omului relevă concepŃia dreptului natural, potrivit căreia omul, în virtutea faptului că este om, posedă un ansamblu de drepturi inerente naturii sale.

Drepturile omului sunt acele prerogative conferite de dreptul intern şi recunoscute de dreptul internaŃional fiecărui individ în raporturile sale cu colectivitatea şi statul, ce dau expresie unor valori sociale fundamentale şi care au drept scop satisfacerea unor nevoi umane esenŃiale şi a unor aspiraŃii legitime în contextul economico-social, politic, cultural şi istoric al unei anumite societăŃi.

Drepturile omului, sub aspect internaŃional, sunt drepturi subiective individuale, esenŃiale pentru existenŃa, demnitatea, libertatea, egalitatea, fericirea şi libera dezvoltare a fiinŃei umane. În documentele O.N.U. referitoare la drepturile omului şi libertăŃile fundamentale, se precizează că prin ele se asigură omului condiŃiile de viaŃă de natură să-i permită a-şi dezvolta pe deplin calităŃile sale intelectuale şi ale conştiinŃei. Drepturile recunoscute individului pe plan internaŃional indică un ansamblu de prerogative bazate pe demnitatea persoanei umane, a căror respectare se înŃelege a fi promovată în folosul tuturor oamenilor.

Examinând aceste definiŃii, se poate afirma că proclamarea şi recunoaşterea drepturilor omului trebuie să se refere la toŃi locuitorii acestei planete. Recunoaşterea actuală, cel puŃin aparentă, a drepturilor omului, se aplică la un nivel global – însă consensul unanim al statelor ascunde o seamă de divergenŃe în perceperea acestei noŃiuni şi o serie de particularităŃi în privinŃa mecanismelor de protecŃie.

Luând în considerare criteriul câmpului de aplicare geografică, trebuie să distingem între documentele cu vocaŃie universală – care se adresează tuturor statelor – şi cele cu vocaŃie regională, exprimând atât solidaritatea cât şi particularităŃile ideologice, politice, economice, culturale şi chiar religioase ale unor state sau grupuri de state.

2. Sisteme de protecŃie a drepturilor omului pe plan universal şi regional 2.1. Documente cu vocaŃie universală Acestea îşi găsesc originea în activitatea O.N.U., putându-se adresa oamenilor în

general sau unei anumite categorii particulare de indivizi (protecŃia copilului,

87

refugiaŃilor, tratamentul prizonierilor de război, lupta împotriva diferitelor forme de discriminare etc).

Documentul cel mai cunoscut cu un domeniu de aplicare universal este „DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului” , adoptată în cadrul Adunării generale a O.N.U., la 10 decembrie 1948. Votul exprimat de statele membre cu această ocazie (patruzeci de state se pronunŃă în sprijinul acestei declaraŃii, iar opt se abŃin, neînregistrându-se nici un vot contra) ar fi putut face să se creadă că încercarea de reconciliere a celor două concepŃii dominante la acea vreme, cea occidentală şi cea marxistă, a avut succes.

În realitate, succesul obŃinut a fost unul minim: DeclaraŃia a fost atât de larg admisă datorită lipsei de orice forŃă juridică de constrângere, având simpla valoare a unei recomandări şi nu cea a unui tratat. Votând-o, statele nu şi-au asumat decât un simplu angajament moral de a i se conforma, în cazul neîndeplinirii acestuia, singura sancŃiune fiind dezaprobarea opiniei publice naŃionale, dar mai ales internaŃionale. Însă, nici măcar acest din urmă mijloc de control nu apărea ameninŃător, mass-media neavând în acel moment influenŃa şi puterea pe care o are astăzi.

Această declaraŃie a fost completată în 1966 cu două Pacte internaŃionale, rezultat al unei dificile munci de elaborare: Pactul internaŃional asupra drepturilor economice, sociale şi culturale (PIDESC) şi Pactul internaŃional asupra drepturilor civile şi politice (PIDCP), ambele adoptate de Adunarea Generală a O.N.U. la 16 decembrie 1966. Pactul internaŃional asupra drepturilor civile şi politice a fost urmat de două protocoale facultative, referitoare la înfiinŃarea unui Comitet al drepturilor omului şi la abolirea pedepsei cu moartea.

Ansamblul acestor texte constituie ceea ce în mod tradiŃional a fost numit Carta internaŃională a drepturilor omului şi care ar fi trebuit să reprezinte o unificare la nivel ideologic a concepŃiilor privind drepturile omului, obiectiv care a rămas încă nerealizat, demonstrând imposibilitatea promovării unui mecanism de protecŃie eficient la nivel mondial.

2.2. Sisteme de protecŃie la nivel regional Ca răspuns al lipsei de coeziune pe plan mondial, datorată particularităŃilor

ideologice, politice, economice şi sociale ale fiecărui continent, s-au impus documente cu vocaŃie regională şi sisteme specifice de protecŃie ale drepturilor omului.

Fenomenul de proclamare a drepturilor omului, limitat mai întâi la Europa şi America de Nord, apoi extins şi în America de Sud, Africa şi lumea arabo-islamică este opera organizaŃiilor regionale implicate – Consiliul Europei, OrganizaŃia Statelor Americane, OrganizaŃia UnităŃii Africane, Liga Statelor arabe. În ceea ce priveşte continentul asiatic (ne referim în special la China şi la Asia de Sud-Est), el prezintă particularitatea de a nu-şi apropia nici o convenŃie regională cu forŃă juridică obligatorie şi nici un mecanism instituŃional destinat să protejeze drepturile omului la scară regională sau sub-regională. Unele preocupări în domeniul drepturilor omului au existat totuşi în cadrul ASEAN (AsociaŃia NaŃiunilor din Sud Estul Asiei), concretizate cu adoptarea DeclaraŃiei de la Bangkok în 1993, ce invocă anumite valori specifice spaŃiului asiatic, opuse promovării caracterului universal al drepturilor omului.

88

2.2.1. Continentul european Pe plan european, ConvenŃia europeană a drepturilor omului se înscrie în cadrul de

organizare a Consiliului Europei, organizaŃie internaŃională cu vocaŃie politică, creată la Londra la 5 mai 1949 de zece state europene în vederea menŃinerii păcii şi stabilirii unei strânse cooperări între membrii săi. Consiliul Europei număra la începutul anului 2005 patruzeci şi şase de state membre. Principalele obiective (conform Statutului său) sunt: promovarea democraŃiei, a drepturilor omului şi preeminenŃa dreptului, urmărindu-se şi întărirea coeziunii sociale şi favorizarea dezvoltării unei identităŃi europene comune, respectându-se diversitatea culturală.

ConvenŃia de ocrotire a drepturilor omului şi libertăŃilor fundamentale sau, pe scurt, ConvenŃia europeană a drepturilor omului, a fost adoptată la Roma, la 4 noiembrie 1950 şi a intrat în vigoare la 3 septembrie 1953. ConvenŃia scoate în evidenŃa valorile comune ale statelor membre, în scopul de a garanta respectarea drepturilor fundamentale ale indivizilor. Trebuie menŃionat că numai apartenenŃa la Consiliul Europei deschide calea unei aderări la ConvenŃie, chiar dacă e vorba de două momente situate diferit în timp, exemplul FranŃei, membru fondator al Consiliului Europei, care a ratificat ConvenŃia abia în mai 1974.

ConvenŃia europeană a drepturilor omului (CEDO) îşi impune superioritatea faŃă de celelalte instrumente universale şi regionale atât la nivel substanŃial, drepturile consacrate reprezentând un summum ce are ca scop libera dezvoltare a fiinŃei umane, cât şi la nivelul instituirii unui mecanism eficient de protecŃie. Doar două convenŃii regionale, ConvenŃia europeană şi cea americană a drepturilor omului organizează un control jurisdicŃional eficient în vederea aplicării dispoziŃiilor lor. ConvenŃia europeană a drepturilor omului oferă modelul cel mai avansat al acestei protecŃii juridice, făcând legătura dintre ordinea publică europeană şi un judecător european cu o competenŃă obligatorie.

Ansamblul sistemului european de protecŃie de pe continentul european mai cuprinde şi sistemul din cadrul OrganizaŃiei pentru securitate şi cooperare în Europa (O.S.C.E.), bazat pe Actul final de la Helsinki din 1975, în care se prevede ca principiu fundamental respectarea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale omului. Organele cu atribuŃii în domeniul drepturilor omului din cadrul O.S.C.E. sunt: Înaltul Comisariat pentru MinorităŃile NaŃionale, Biroul pentru instituŃii democratice şi drepturile omului şi Biroul Reprezentantului O.S.C.E. pentru libertatea presei.

2.2.2. America Centrală şi de Sud Continentul american ne oferă cel de al doilea exemplu de regionalizare a drepturilor

omului, în cadrul OrganizaŃiei statelor americane (O.S.A.), organizaŃie constituită la Bogota în 1948 în vederea cooperării şi reglementării problemelor statelor din America de Nord, Centrală şi de Sud. ConvenŃia americană a drepturilor omului (C.A.D.H.), adoptată la 22 noiembrie 1969 la San José, a intrat în vigoare la 18 iulie 1978. Douăzeci şi cinci de state au ratificat-o până la data de 1 iunie 1998. Statelor Unite ale Americii nu au ratificat C.A.D.H., principalele reglementări în materie găsindu-se în ConstituŃia americană de la 1787 – mai precis în amendamentele aduse acesteia.

89

Mecanismul de protecŃie al drepturilor garantate de C.A.D.H., bazat pe Curtea şi pe Comisia Interamericană a drepturilor omului, este unul sofisticat, inspirat în principal de sistemul european. Însă, proclamarea generoasă a unor principii contrastează puternic cu situaŃia reală a drepturilor omului în America Centrală şi de Sud.

2.2.3. Africa Pe continentul african, drepturile omului sunt protejate prin intermediul Cartei

africane a drepturilor omului şi popoarelor din 27 iunie 1981. Adoptată la Nairobi (Kenya) în cadrul ConferinŃei OrganizaŃiei UnităŃii Africane (O.U.A.), Carta africană constituie un aport important la dezvoltarea dreptului regional african. Una din principalele caracteristici ale acestui document este întâietatea acordată „drepturilor popoarelor”, în Preambul fiind stipulat: „realitatea şi respectarea drepturilor popoarelor trebuie în mod necesar să garanteze drepturile omului”. Această Cartă evidenŃiază preocuparea autorilor contra colonialismului şi necesitatea luptei împotriva ultimelor bastioane ale acestuia, lucru paradoxal pentru anii ’80 când decolonizarea a fost practic terminată pe continentul african.

Carta africană prezintă particularitatea de a face să coabiteze concepte antinomice: individ şi popor, drepturi individuale şi drepturi colective, drepturi din a treia generaŃie şi drepturi clasice fundamentale .

ConcepŃia europeană a drepturilor omului (drepturi invocate de către individ contra unui anumit grup sau a regimului politic) nu e compatibilă cu vechile tradiŃii şi cu valorile civilizaŃiei africane. „După concepŃia socială africană, individul este prins într-o reŃea densă de legături cu părinŃii săi, familia, grupul său etnic, dar şi cu cei vii şi cei morŃi, cu materia şi spiritul. Individul e de neconceput ca o fiinŃă singulară, el există prin intermediul grupului şi se desăvârşeşte în grup, care reprezintă şi condiŃia materială a existenŃei, cadrul natural al dezvoltării şi finalitatea desăvârşirii sale. Raporturile între individ şi grup, departe de a fi antagoniste, sunt dominate de ideea acordului şi armoniei”.

ConsecinŃa acestei concepŃii este consacrarea unor drepturi ale omului, dar şi impunerea unor obligaŃii ale acestuia faŃă de propria comunitate, fiind enunŃată o aşa numită „datorie de solidaritate socială”, care ar putea genera o contradicŃie între interzicerea muncii forŃate sau obligatorii, consacrată în mod clar de ConvenŃia europeană a drepturilor omului (C.E.D.O.).

În plus, dreptul la respectarea vieŃii private (art. 8 din C.E.D.O.) nu este prevăzut de Carta africană, la fel ca libertatea sindicală (art. 11 din C.E.D.O.). ParticularităŃile amintite, împreună cu mecanismul de funcŃionare al Comisiei africane a drepturilor omului şi popoarelor, fac ca acest sistem de protecŃie să fie de fapt ineficient, mai ales în ceea ce priveşte drepturile indivizilor.

2.2.4. Lumea islamo-arabă Lumea arabo-islamică este organizată în jurul Ligii Statelor arabe, iar

particularităŃile religioase determină o concepŃie diferită a drepturilor omului, aşa cum au fost consacrate în varianta occidentală.

90

ApariŃia regimurilor politice care se declară în mod expres islamiste şi excesele prezente în privinŃa încălcării drepturilor omului alimentează întrebările şi neliniştea asupra concepŃiei pe care lumea musulmană o are asupra acestor drepturi.

ConcepŃia islamică a fost exprimată în primul rând prin intermediul a două texte care, emanând de la autorităŃi morale, nu au nici o valoare pe planul dreptului pozitiv: proiectul DeclaraŃiei islamice a drepturilor omului (elaborat în 1979 de către Secretariatul General al OrganizaŃiei ConferinŃei islamice) şi DeclaraŃia islamică universală a drepturilor omului (proclamată la 19 septembrie 1981 la Paris, la iniŃiativa Consiliului islamic pentru Europa). Aceste două documente au fost urmate de Carta arabă a drepturilor omului din 1994, adoptată la Cairo de Consiliul Ligii Statelor arabe. Deşi cuprinde o listă generoasă de drepturi (cum ar fi: dreptul la azil, dreptul de a accede şi promova în funcŃiile publice, drepturile minorităŃilor în materie culturală şi religioasă), Carta prevede şi posibilitatea de a aduce acestor drepturi anumite restricŃii „prevăzute de lege”.

Mecanismul de control al respectării drepturilor omului e descris în mod sumar: controlul se va face pe calea unor rapoarte periodice, examinarea acestora fiind încredinŃată unui Comitet de experŃi independenŃi, care va adresa la rândul său un raport Comisiei permanente a drepturilor omului din cadrul Ligii Statelor arabe, cuprinzând observaŃiile şi avizele date de statele membre.

Dincolo de imperfecŃiunile la nivelul proclamării drepturilor şi al mecanismului de protecŃie, se adaugă o altă dificultate majoră; Carta arabă a drepturilor omului nu a fost ratificată până în prezent de nici un stat islamic, ea nefiind încă în vigoare.

Singurul document recunoscut până în prezent de statele islamice este DeclaraŃia islamică din 1981, dar care nu are o valoare juridică, considerând drepturile omului ca fondate pe voinŃa divină: „Drepturile omului, în Islam, sunt puternic înrădăcinate în convingerea că Dumnezeu şi numai Dumnezeu este Autorul Legii şi sursa tuturor drepturilor omului”. Ca trăsătură generală a acestei DeclaraŃii poate fi observată trecerea din planul dreptului pozitiv al drepturilor omului în planul religios, considerându-se că puterea de a edicta norme juridice aparŃine numai lui Allah. Exercitarea de către o persoană a drepturilor sale este strict condiŃionată de respectarea Legii divine (Sharia) .

Există o diferenŃă radicală între drepturile omului proclamate pe plan universal şi normele musulmane în acest domeniu, deoarece statele musulmane refuză în continuare de a recunoaşte primatul normelor universale adoptate în faŃa regulilor cuprinse în Sharia.

Astfel, deşi tratamentele inumane şi pedeapsa cu moartea sunt interzise prin textele universale (art. 6 şi 7 din P.I.D.C.P.), dreptul penal musulman menŃine pedeapsa cu moartea (de exemplu, în cazul renunŃării la religia musulmană – apostazia) şi pedepse inumane (cum ar fi amputarea – în cazul furtului, flagelarea – pentru consumul de alcool sau lapidarea – în situaŃia adulterului). Rămâne imposibil de a califica aceste dispoziŃii ale Coranului (aplicate în prezent în Arabia Saudită, Iran, Libia, Sudan, Algeria) drept tortură sau tratamente inumane şi de a le interzice, deoarece ar însemna o acŃiune în contra Legii sfinte.

91

În plus, nu putem vorbi de o „DeclaraŃie islamică universală” sau de „drepturile omului musulman”, când proclamarea drepturilor omului vizează prin excelenŃă toŃi oamenii, indiferent de localizarea geografică şi, mai ales, indiferent de apartenenŃa la o anumită religie.

DeclaraŃia islamică universală a drepturilor omului din 1981 nu aduce nici o contribuŃie la protecŃia efectivă a drepturilor omului (fiind estimată chiar ca reprezentând un regres în acest domeniu). Însă, ea are meritul de a pune în evidenŃă divergenŃe ideologice şi religioase de maximă importanŃă, reclamând prin complexitatea problemei o rezolvare eficientă şi rapidă.

3. Clasificări ale drepturilor omului Dată fiind diversitatea drepturilor omului, s-au încercat diferite clasificări ale lor,

existând numeroase opinii în literatura de specialitate. Dificultatea unei clasificări riguroase este determinată atât de divergenŃele privind natura anumitor drepturi, cât şi caracterului mixt al unora dintre acestea. Pentru prima ipoteză se poate da ca exemplu neretroactivitatea legii penale, pe care unii autori o includ în categoria legii intangibile (de exemplu, autorul francez Gilles Lebreton), iar alŃii în categoria particulară a drepturilor justiŃiabililor (profesorul J-F. Renucci). În ceea ce priveşte a doua ipoteză, sunt drepturi cu caracter mixt, libertatea sindicală – esenŃială pentru protejarea intereselor economice şi sociale, dar şi varietate a libertăŃii de adunare şi asociere – sau dreptul la educaŃie, drept cultural dar şi modalitate de realizare a libertăŃii de gândire, conştiinŃă şi religie.

Trecând peste dificultăŃile amintite, majoritatea autorilor au încercat o clasificare cât mai exactă a drepturilor omului. Clasificarea cronologică rămâne una dintre cele mai cunoscute. Astfel, există drepturi ale omului din prima generaŃie, reprezentată de drepturile civile şi politice, „clasice”: dreptul la viaŃă, libertate, integritate fizică, libertatea de expresie, etc.

A doua generaŃie e reprezentată de drepturile economice sociale şi culturale, care presupun intervenŃia „pozitivă” a statului, în sensul creării condiŃiilor materiale şi sociale în vederea realizării lor.

A treia generaŃie, aşa numitele drepturi colective, de solidaritate sau drepturi ale popoarelor sunt intrate mai recent în atenŃia comunităŃii internaŃionale: dreptul la pace şi securitate, la dezvoltare, protecŃia mediului şi respectul patrimoniului comun al umanităŃii. În privinŃa drepturilor de solidaritate de generaŃia a treia, concepŃia occidentală dominantă este că acestea nu reprezintă veritabile drepturi ale omului, deoarece au un conŃinut vag şi imprecis, fiind mai degrabă simple aspiraŃii decât drepturi ce pot fi garantate efectiv. Categoria drepturilor de solidaritate, ca drepturi ale omului, este una controversată. Drepturile de solidaritate sunt drepturi de inspiraŃie „tiermondistă”, dorinŃă a lumii a treia de a deplasa obiectul atenŃiei de la situaŃia precară atât a drepturilor civile şi politice, cât şi a drepturilor economice, sociale şi culturale, punând accentul pe solidaritatea internaŃională.

92

Odată cu noile descoperiri în medicină şi biologie s-a pus problema apariŃiei unei a patra generaŃii de drepturi ale omului, ce protejează demnitatea umană faŃă de unele abuzuri: manipulările genetice, experimente pe embrionul uman, transplantul de organe.

În afară de această clasificare care urmăreşte evoluŃia istorică a drepturilor omului şi care are meritul clarităŃii, în sistemul european, cel mai complex dintre sistemele regionale, s-au încercat şi alte clasificări. Folosindu-se jurisprudenŃa CurŃii europene a drepturilor omului în materie, s-a stabilit ca există în ConvenŃia europeană a drepturilor omului: drepturi intangibile, care trebuie să fie respectate în orice circumstanŃe şi drepturi condiŃionale, susceptibile de unele derogări în cazul unor circumstanŃe excepŃionale şi de restricŃii în exercitarea lor, justificate de apărarea ordinii publice în orice societate democratică. La acestea se adaugă şi categoria drepturilor indirecte, garantate prin tehnica protecŃiei prin ricoşeu. Aceste drepturi indirecte nu sunt prevăzute expres de ConvenŃie, dar pe calea interpretării dată de judecătorii CurŃii de la Strasbourg, necesitatea protejării lor apare ca o consecinŃă logică a recunoaşterii celorlalte drepturi. Cel mai des se invocă protecŃia indirectă în cazul străinilor şi a deŃinuŃilor (bazată pe art. 3, 8 şi 13), dar ea operează şi în situaŃia amintită, a persoanelor afectate de poluarea mediului.

Pentru a sistematiza drepturile prevăzute de ConvenŃie, unii autori au preluat clasificarea drepturilor şi libertăŃilor cetăŃeneşti din dreptul constituŃional. Astfel, există: drepturi-libertăŃi (dreptul la viaŃă, interzicerea tratamentelor inumane şi degradante, a sclaviei şi servituŃii, dreptul la liberă circulaŃie, respectul vieŃii private şi familiale, libertatea gândirii, conştiinŃei şi religiei, libertatea de întrunire şi asociere, etc.), drepturile-participaŃie ale cetăŃeanului (dreptul la alegeri libere), drepturile creanŃă (dreptul la educaŃie), drepturile-garanŃii alea justiŃiabililor (dreptul la siguranŃă, principiul legalităŃii pedepselor şi neretroactivităŃii legii penale, dreptul al un recurs efectiv, dreptul la un proces echitabil).

Una dintre cele mai amănunŃite clasificări a drepturilor protejate de ConvenŃia europeană a drepturilor omului este cea a profesorului francez J-F. Renucci, care a pornit de la distincŃia între drepturile civile şi politice şi cele economice, sociale şi culturale. Drepturile civile şi politice, categorie vizată de ConvenŃia europeană din 1950, se împart, la rândul lor, în două categorii: drepturi generale şi particulare.

Drepturile generale conŃin drepturile primare (dreptul la viaŃă, interzicerea tratamentelor inumane şi degradante, a sclaviei şi servituŃii şi a discriminărilor) şi drepturile condiŃionale. Drepturile condiŃionale cuprind la rândul lor două sub-categorii: libertăŃile esenŃiale (libertatea de expresie, de gândire, conştiinŃă şi religie, şi libera circulaŃie) şi protecŃiile fundamentale: protecŃia intimităŃii (dreptul la căsătorie, respectarea vieŃii private şi familiale, a domiciliului şi corespondenŃei) şi protecŃia activităŃilor sociale şi politice (libertatea de reuniune şi asociere şi dreptul la alegeri libere). Drepturile particulare se referă la drepturile justiŃiabililor (incluzând şi drepturile persoanelor private de libertate) şi cele ale străinilor.

93

4. Analiză sintetică asupra sistemului de protecŃie din Cadrul Consiliului

Europei modificat prin Protocolul nr. 11 4.1. Structura ConvenŃiei şi Protocoalele adiŃionale În forma actuală (aşa cum a fost modificată de Protocolul adiŃional nr. 11),

ConvenŃia europeană a drepturilor omului cuprinde 59 de articole, grupate în trei titluri: „Drepturi şi libertăŃi”, „Curtea europeană a drepturilor omului” şi „DispoziŃii diverse”, Protocoalele adiŃionale fiind parte integrantă a acesteia. De la intrarea în vigoare a ConvenŃiei (la 3 septembrie 1953) au fost elaborate încă treisprezece protocoale, având scopul fie de a garanta noi drepturi şi libertăŃi, fie de a îmbunătăŃi mecanismul de protecŃie.

Astfel, în legătură cu primul aspect amintit, Protocoalele nr. 1, 4, 6, 7 au adăugat noi drepturi celor consacrate anterior de ConvenŃie. Protocolul nr.1 (din 20 martie 1952, Paris) ce se referă la dreptul de proprietate, accesul la educaŃie, dreptul de alegeri libere. Protocolul nr. 4 (din 16 septembrie 1963, Strasbourg) recunoaşte dreptul la libera-circulaŃie şi interzice: privarea de libertate pentru neplata datoriilor, expulzarea naŃionalilor şi expulzările colective ale naŃionalilor.

Protocolul nr. 6 (28 aprilie 1983, Strasbourg) consacră abolirea pedepsei cu moartea pe timp de pace, iar Protocolul nr. 7 (22 noiembrie 1984, Strasbourg) prevede garanŃiile procedurale în cazul expulzării străinilor, dreptul la un dublu grad de jurisdicŃie în materie penală, dreptul la indemnizaŃie în urma unei erori judiciare, de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeaşi faptă şi egalitatea între soŃi.

Protocolul nr. 12 (4 noiembrie 2000, Roma) întăreşte principiul de non-discriminare stipulat în ConvenŃia iniŃială, reafirmând în Articolul 1, punctul 1 interzicerea generală a discriminării bazate pe: „sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau de alt fel, originea naŃională sau socială, apartenenŃa la o minoritate naŃională, avere, naştere sau orice altă situaŃie”, iar la punctul 2 stipulându-se că „nimeni nu poate face obiectul unei discriminări din partea unei autorităŃi politice, fondată mai ales pe motivele menŃionate la punctul 1”.

Protocolul nr. 13 a fost adoptat la Vilnius (Lituania), la 3 mai 2002 şi priveşte abolirea pedepsei cu moartea în orice condiŃii, nu numai pe timp de pace. Completând Protocolul adiŃional nr. 6, care nu excludea aplicarea pedepsei capitale pe timp de război sau în condiŃiile unui pericol iminent de război, acest ultim protocol la ConvenŃia europeană a drepturilor omului stipulează la articolul 1: „Pedeapsa cu moartea trebuie să fie abolită. Nimeni nu trebuie să fie judecat sau condamnat la o asemenea pedeapsă şi nici executat”.

Cea de a doua categorie de protocoale adiŃionale urmăresc perfecŃionarea mecanismului de protecŃie. Dintre acestea amintim: Protocolul nr. 2 (21 septembrie 1970), prin intermediul căruia Curtea de JustiŃie de la Strasbourg a fost abilitată să pronunŃe avize consultative, în legătură cu aspecte juridice privind interpretarea ConvenŃiei şi a Protocoalelor sale, Protocolul nr. 9 (1 octombrie 1994), care a oferit reclamanŃilor individuali posibilitatea de a prezenta cauza lor în faŃa CurŃii, sub rezerva

94

ratificării de către statul implicat a acestui document şi a acceptării cererii de către un Comitet de filtrare.

4.2. Trăsături ale mecanismul european de control în lumina modificărilor de formă şi de fond aduse de Protocolul nr. 11

Cel mai cunoscut rămâne Protocolul adiŃional nr. 11, din 1 noiembrie 1998, care a restructurat mecanismul de protecŃie, abrogând Protocolul nr. 9 şi lăsând fără obiect Protocolul nr. 10 (referitor la dreptul de recurs individual, dar încă neintrat în vigoare la vremea respectivă), modificările aduse fiind atât de formă, cât şi de fond.

În privinŃa formei, Protocolul adiŃional nr. 11 a schimbat structura iniŃială a ConvenŃiei (5 titluri), conŃinuturilor titlurilor II, III, IV (articolele 19 până la 56) substituindu-li-se un nou titlu II (articolele 19-51), fiind incluse în aceasta şi Protocolul nr. 2, iar articolelor dându-li-se o nouă numerotare.

Relativ la modificările de fond, reforma mecanismului de control a fost generată de dorinŃa de a simplifica procedurile în faŃa instanŃelor de la Strasbourg şi de a reduce termenele de rezolvare ale litigiilor . Datorită evoluŃiei geo-strategice de pe continentul european, de la cele opt state membre ale Consiliului Europei care au acceptat iniŃial jurisdicŃia obligatorie a CurŃii, s-a ajuns, la sfârşitul anilor ’90, la 43 de state. Această sporire a numărului de state membre (prin aderarea majorităŃii statelor din Europa Centrală şi de Est) a dus implicit şi la o explozie a numărului cererilor introduse în faŃa fostei Comisii a drepturilor omului, o altă cauză fiind şi impactul mediatic în creştere, al jurisprudenŃei instanŃei europene.

În plus, durata totală a procedurii era în medie de cinci ani şi jumătate, adică aproximativ patru ani şi trei luni în faŃa fostei Comisii şi cincisprezece luni în faŃa CurŃii. Acestei durate i se adaugă şi cea necesitată de desfăşurarea procedurilor interne, în faŃa instanŃelor naŃionale, situaŃia de fapt apărând incompatibilă cu exigenŃele ConvenŃiei, care proclamă dreptul de a fi judecat într-un „termen rezonabil” (articolul 6, paragraful 1).

Astfel, la sfârşitul anilor ’90 devenise clar că sistemul iniŃial, instituit prin ConvenŃia adoptată în 1950 , nu mai reprezenta o garanŃie eficientă pentru justiŃiabilii care doreau să-şi apere drepturile pe această cale.

Protocolul nr. 11 a schimbat structura originară a ConvenŃiei, ce cuprindea 5 titluri. Astfel, conŃinutul titlurilor II, III, IV (articolele 19 până la 56) a fost modificat şi inclus într-un nou titlu II (articolele 19-51), care cuprinde şi Protocolului nr. 2 , articolele primind o nouă numerotare.

În privinŃa modificărilor de fond, trebuie amintit că o observaŃie preliminară faptul că acest document reflectă compromisul dintre protejarea drepturilor omului (imperativ al societăŃilor democratice moderne) şi respectarea suveranităŃii statelor (principiu de bază în Dreptul internaŃional public). ConvenŃia se diferenŃiază de tratatele internaŃionale „clasice”, ataşând angajamentele statelor semnatare de un sistem efectiv de „garanŃie colectivă”, tradus în practică prin intermediul unui dispozitiv sofisticat de control. Acesta se articula iniŃial în jurul a trei organe: Comisia europeană a drepturilor omului, Curtea europeană a drepturilor omului şi un organ preexistent: Consiliul de Miniştri al Consiliului Europei.

95

Amestecând organe de natură jurisdicŃională cu cele de natură politică, acest mecanism se arăta complex şi totodată ambiguu. Astfel, mecanismul originar de control manifesta încă de la început două deficienŃe majore: complexitatea sa făcea procedura de control prea puŃin „lizibil ă” pentru petenŃi, iar caracterul său hibrid, semi-jurisdicŃional semi-politic, îi afecta credibilitatea.

Protocolul nr. 11 aduce importante schimbări sistemului de protecŃie a drepturilor omului instituit de ConvenŃie, pe care le-am putea structura pe două direcŃii principale: reforma structurală şi dreptul de recurs individual.

În primul rând, mecanismul jurisdicŃional tripartit (Comisia, Curtea de JustiŃie a drepturilor omului şi Consiliul de Miniştri) a fost înlocuit de o Curte unică şi permanentă, care are o misiune generală de interpretare şi aplicare a ConvenŃiei şi Protocoalelor sale. Noul organ, Curtea europeană a drepturilor omului, cuprinde cinci formaŃiuni, prima dintre ele – Adunarea plenară, care are numai sarcini administrative, iar celelalte patru cu competenŃe jurisdicŃionale. Astfel, pentru examinarea cauzelor există: Comitetul compus din trei judecători, care are ca misiune „filtrarea” cererilor individuale, Camera constituită din şapte judecători, element central al noului mecanism de control, care reprezintă instanŃa ordinară de judecată şi are competenŃa de a se pronunŃa atât asupra admisibilităŃii, cât şi asupra fondului cererilor şi Marea Cameră a cărei structură este alcătuită din şaptesprezece judecători, instanŃa superioară de judecată, care are competenŃa de a reexamina cu titlu excepŃional hotărârile date în cadrul Camerei. Alături de acestea există şi Colegiul de 5 judecători, care se pronunŃă asupra cererii de retrimitere în faŃa Marii Camere, formulate de una din părŃile în litigiu, conform articolului 43 din ConvenŃie.

Comisia şi Curtea au fuzionat, iar Comitetul de Miniştri nu a păstrat decât o competenŃă reziduală, limitată la a supraveghea punerea în executare de către state a hotărârilor CurŃii.

În al doilea rând, amintim o modificare semnificativă în privinŃa dreptului individului de a sesiza Curtea, expresie a voinŃei de a proteja mai eficient drepturile omului pe plan european. Astfel, clauzele facultative ce permiteau anterior unui stat să respingă dreptul de recurs individual şi jurisdicŃia CurŃii (practic, o posibilitate de a formula o rezervă la ConvenŃie) sunt interzise şi individului i se recunoaşte din momentul intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 dreptul de a sesiza direct Curtea.

Rămâne remarcabil faptul că, încă din momentul adoptării ConvenŃiei europene a drepturilor omului (1950), dreptul de recurs individual a fost prevăzut în dispoziŃiile acesteia, constituind principala inovaŃie a acestui mecanism regional de protecŃie. Astfel, se acordă individului un drept de acŃiune directă în faŃa unui organ internaŃional de control, chiar dacă – în fapt – indivizii nu pot sesiza direct Curtea, statele de provenienŃă putând hotărî asupra admisibilităŃii cererilor lor. Acest drept oferit particularilor a deschis o primă breşă – înaintea instaurării ComunităŃilor europene – în fortăreaŃa suveranităŃii statelor.

Reuşita reformei în urma Protocolului nr.11 se materializează în: accesul direct al justiŃiabililor în faŃa CurŃii, claritatea regulilor de funcŃionare ale dispozitivului de

96

control, întărirea caracterului judiciar al procedurii (prin retragerea competenŃei jurisdicŃionale a Comitetului de Miniştri – organ politic) şi mai ales reducerea duratei şi a costurilor proceselor. În plus, s-a estimat că, odată instaurată o Curte permanentă, judecătorii fiind chemaŃi să lucreze cu normă întreagă pentru aceasta, ea va avea o eficacitate sporită.

În legătură cu existenŃa anumitor dezavantaje, ar putea fi luată în considerare diminuarea garanŃiilor oferite de sistemul anterior prin examinarea completă a cauzelor de către două organe separate (Comisie şi Curte) şi dificultăŃile în calea intervenirii unei reglementări amiabile – generate de schimbarea cadrului negocierilor, posibile acum numai în cadrul şi sub supravegherea CurŃii.

Ca un inconvenient, a fost citată în doctrină şi reducerea drastică a rolului Comitetului de Miniştri, care avea anterior competenŃe jurisdicŃionale, putând să se pronunŃe, în anumite condiŃii, pe fondul unui litigiu. Totuşi, asupra acestui ultim aspect, complementaritatea instituită în urma reformei între un organ jurisdicŃional (noua Curte), statuând în drept şi un organ politic (Comitetul de Miniştri), supraveghind executarea hotărârilor pronunŃate de către Curte, apare ca fiind logică şi necesară, organul politic amintit demonstrând în trecut dificultăŃile de a soluŃiona cu deplină imparŃialitate litigiile care i-au fost deferite. Mecanismul european de garanŃie a drepturilor omului dobândeşte incontestabil o mai bună omogenitate: organul judiciar are puterea de a statua în drept, iar cel politic are controlul punerii în aplicare a hotărârilor judecătoreşti.

Sistemul de control din cadrul Consiliului Europei astfel modificat ar trebui să se dovedească mai eficient şi coerent decât cel originar, cu condiŃia de a se evita o nouă aglomerare a CurŃii Europene a drepturilor omului cu un număr prea mare de cauze supuse spre examinare.

Drept international public[1].An.II.Sem.I.Mona Pivniceru(2)

Documents

Transcript of Drept international public[1].An.II.Sem.I.Mona Pivniceru(2)