1. Ce înseamnă “drept comun” şi care sunt consecinţele calificării normelor de drept civil

ca fiind “norme de drept comun”?

Dreptul comun desemnează norma juridică sau gruparea de norme juridice prin care se

înfăptuieşte reglementarea legală generală, de principiu, a unui raport social sau a unui domeniu

de raporturi sociale, reglementare care primeşte aplicare într-un anumit domeniu, ori de câte ori

(sau în măsura în care) acel domeniu nu ste supus unei reglementări legale speciale, derogatorii.

Normele de drept civil fiind calificate “norme de drept comun”, ele se aplică şi în celelalte

ramuri de drept privat, potrivit principiului: “acolo unde legea specială nu prevede se aplică

legea gnerală”.

2. Ce sunt normele supletive şi care este utilitatea lor?

Normele supletive sunt acele norme care suplinesc voinţa părţilor, atunci când aceasta nu a fost

exprimată îndestulător la încheierea unui contract. Utilitatea lor intervine în situaţiile în care

contractul este incomplet, pentru că părţile nu pot sau nu vor, la data încheierii contractului, să

prevadă toate situaţiile ce se vor ivi în raporturile dintre ele şi, în consecinţă, nu cuprind în

contract clauze care să reglementeze aceste situaţii.

Aşadar, normele supletive reprezintă voinţa prezumată a părţilor şi se caracterizează prin aceea

că au întotdeauna un caracter subsidiar faţă de voinţa părţilor exprimată în clauzele contractuale.

3. Cum pot fi clasificate normele imperative şi care este utilitatea acestei clasificări?

Normele imperative pot fi clasificate în norme imperative de ordine publică şi norme imperative

de ordine privată. Consecinţa acestei distincţii este aceea că ceea ce caracterizează normele

imperative de ordine privată, din punct de vedere al consecinţelor încălcării, este faptul că

nesocotirea lor atrage sancţiuni a căror aplicare sau neaplicare stă, de regulă, în puterea aceluia

ale cărui interese sunt ocrotite prin dispoziţia normei juridice încălcate. Ceea ce caracterizează

normele imperative de ordine publică, tot din punct de vedere al consecinţelor încălcării, este, pe

de o parte, faptul că nesocotirea lor atrage sancţiuni ce pot fi invocate de către orice persoană sau

autoritate care are un interes legitim, iar dacă este cazul şi de către instanţa de judecată din

oficiu, şi, pe de altă parte, faptul că nu se poate renunţa la aplicarea acestor sancţiuni.

4. Ce sunt normele permisive?

Normele permisive sunt considerate a fi acelea care nu impun o anumită conduită, ci permit

subiectelor de drept să-şi aleagă singure conduita. Ele se caracterizează, de regulă, prin aceea că

ele conferă cuiva dreptul de a acţiona unilateral, deci necondiţionat de voinţa altei persoane.