Dragoste fara limite · f`cuse, \l obligase pe Vic s` ajung` \n situa]ia de a avea grij` de o...

$: Dragoste fara limite · f`cuse, \l obligase pe Vic s` ajung` \n situa]ia de a avea grij` de o femeie nedorit`: ea. DRAGOSTE F~R~ LIMITE 7. Brusc, el \ntoarse capul spre ea, privind-o$

MILDRED DAVIS

Dragoste f`r`

limite

ALCRISM-94

giannijollys

Capitolul 1

Fusese o gre[eal` teribil`; Amy \[i d`du seama de acest lucru \nclipa \n care v`zu figura lui Vic: aspr` [i plin` de mânie. Un fior i sestrecur` pe spate [i degetele \ncepur` s`-i tremure. Nu p`rea delocb`rbatul pe care [i-l amintea. Oare acesta era Vic, acest strìn cu barbacrescut` de trei zile, cu pantaloni plini de praf [i vechi? Figura lui eramai dur`, corpul mult mai musculos decât \[i amintea.

I se p`rea ciudat s` se afle \n mijlocul acestor oameni care poart`\mbr`c`minte ciudat`, turbane [i v`luri. S` fie un co[mar? Ohalucina]ie sau o iluzie optic`? |nchise ochii o clip`, \n fa]a acesteilumi strìne [i a acestui b`rbat ciudat. Când \i deschise din nou, elst`tea \n fa]a ei, t`cut ca o stânc`, cu picioarele dep`rtate [i mâinile \nbuzunare, p`rând \nc` mânios. Amy se sim]i ame]it` [i cople[it`, totul\nvârtindu-se \n jurul ei \n cercuri.

Nu era de mirare c` se sim]ea rù! Nu dormise \ntr-un pat de pestetreizeci de ore [i era epuizat`. |n ultimele nop]i nu dormise aproapedeloc, ]inut` treaz` de ner`bdarea de a-l vedea. Respirând adânc, seaplec` spre valiz`. P`rul \i c`zu pe fa]`, \mpiedicând-o s` mai vad`ceva, iar pentru o clip` \[i dori s` se poat` ascunde cu totul sub ocortin` de p`r negru. Se ridic`, aruncându-[i p`rul pe spate cu omi[care mândr`. Abia atunci Vic f`cu un pas spre ea, o prinse de bra][i o strânse aproape de el atât de brusc, \ncât aproape \[i pierduechilibrul [i sc`p` valizele din mâini.

giannijollys

– Cum naiba ]i-a intrat \n capul tù prostu] ideea de a-mi faceaceast` fars`?

Vocea lui era la fel de dur` ca privirea, dar ghicea \n ea ceva ce nuputea identifica. Strânsoarea lui puternic` era dureroas`. Privi \n alt`parte, sim]ind din nou ame]eala. |n fa]a ochilor ei, aeroportuldevenise un carusel de lumini [i culori.

Fars`? Nu, venirea \n Africa nu fusese o fars` pentru ea. |i fuseseatât de dor de el dup` ce plecase spre Kenia! Dorise s` fie cu el [i,urmând impulsul de moment, \[i f`cuse bagajele [i rezervase un biletde avion. Tot timpul cât se preg`tise de plecare, nu se gândise decâtla lucruri pozitive. Vic va fi bucuros s-o vad`. |i lipsise la fel de mult.Va fi minunat s` fie din nou \mpreun`, pentru c`-l iubea.

Dar acest b`rbat care st`tea \n fa]a ei nici m`car nu sem`na cu Vic,nu cu acel Vic pe care-l cunoscuse, mereu proasp`t b`rbierit [i cuhaine impecabile. Nu-l v`zuse niciodat` \n blugi ro[i [i vechi, cu oc`ma[` cu mânecile suflecate. Nu v`zuse niciodat` ace[ti ochi verziatât de furio[i.

– Nu te-ai gândit c` s-ar putea s` nu primesc telegrama de la tine?Pentru informarea ta, uneori sunt plecat zile \ntregi. Am primittelegrama abia azi-diminea]`, când m-am \ntors dintr-un safari.Aproape m-am sinucis \ncercând s` ajung aici. Dar dac` n-a[ fi reu[it?Ce-ai fi f`cut aici, singur`?

Amy \nghi]i \n sec. Se sim]ea cople[it` de triste]e [i de oboseal`,dorindu-[i deodat` foarte mult s` fie acas`, \n apartamentul ei dinNew Jersey, s` nu fi venit. |[i umezi buzele uscate, for]ându-se s`vorbeasc`:

– |mi pare rù. |mi pare foarte rù. Nu m-am gândit. Ochii lui o fixar` din nou. – Asta e problema cu tine: nu gânde[ti! Impulsivitatea o s`-]i fac`

mari probleme \ntr-o zi! Aproape s-a \ntâmplat de aceast` dat`. |I lu` valiza [i plec`, f`r` un alt cuvânt. Amy \l urm` \ncet. Avea dreptate, era impulsiv`. I se \ntâmplau

mereu tot felul de lucruri din aceast` cauz`. D`dea drumul la ap` \n

6 MILDRED DAVIS

cad`, apoi se gândea la altceva, pleca de acas` [i când se \ntorcea g`seacasa pe jum`tate inundat`. Clipi des \n fa]a luminii puternice, apoi \[iscoase ochelarii de soare din po[et`.

Nu v`zuse niciodat` un Land Rover de aproape, iar de mers cuunul, nici atât. Era o ma[in` ciudat` pentru Vic, iar ea era \nc` o dat`con[tient` de contrast. Acas`, el avea o ma[in` sport, foarteconfortabil`. Cl`tin` din cap, \ncercând s`-[i fac` ordine \n idei, darconfuzia ei se accentu` \n clipa \n care p`trunser` \n traficul extrem deaglomerat al ora[ului. Cu mâinile puternice \ncle[tate de volan,b`rbatul de lâng` ea conducea ma[ina printr-un labirint de intersec]ii[i str`zi, evitând vehicule care p`reau s` vin` din toate p`r]ile. Oare\nnebunise ea? Vedea cumva dublu? Câteva clipe mai \ncolo \[i d`duseama care era problema; se circula pe partea stâng`, nu pe ceadreapt`. Poate c` nu era chiar f`r` speran]`.

T`cu]i, p`r`sir` Nairobi [i pornir` pe o [osea \ngust` printredealuri [i câmpuri \nverzite. |nghi]ind cu greu, Amy arunc` o privirespre profilul familiar. Era acela[i: b`rbia p`trat`, poate un pic maicol]uroas` acum, nasul drept, fruntea \nalt` acoperit` de [uvi]e de p`rnegru. {i totu[i, era o diferen]`. Faptul c` era neb`rbierit era unadintre ciud`]enii, dar tân`ra descoperi c`-i place, \ntr-un fel. P`rea maidur, mai masculin, mai pu]in sofisticat. Dar [i mult mai str`in.

B`rbatul privea drept \nainte prin ochelarii \ntuneca]i care \iascundeau expresia [i nu spusese nici un cuvânt de când plecaser` dela aeroport. }inuta lui tr`da o tensiune, ascuns` dar perceptibil`, careo f`cea s` se simt` nesigur`. Oare la ce se gândea? Oh, Doamne, n-arfi trebuit s` vin`! El n-o voia aici. Cu cât t`cerea se prelungea, cu atâtse sim]ea mai mic` [i mai nesigur` pe ea.

Nu se gândise niciodat` c` va ajunge \n Africa, pân` când nu-ivenise ideea c` n-avea nici un motiv s` n-o fac`. Pentru c` eraeducatoare, avea un concediu destul de lung. Avea destui bani, iar Vicera aici. A[a c`, de ce s` nu vin`?

Ei bine, tocmai aflase de ce n-ar fi fost bine, nu-i a[a? Ceea cef`cuse, \l obligase pe Vic s` ajung` \n situa]ia de a avea grij` de ofemeie nedorit`: ea.

DRAGOSTE F~R~ LIMITE 7

Brusc, el \ntoarse capul spre ea, privind-o lung, \nainte s` seconcentreze din nou la drum.

– E[ti obosit`?– Da.– Nu mai e mult, spuse el calm. Vezi acele tufi[uri din stânga? Sunt

arbori de ceai. – E foarte frumos, r`spunse ea. Chiar era frumos, verde [i proasp`t, cu arbu[ti din loc \n loc. |i

ar`t` apoi alte lucruri: bananieri, anana[i. P`mântul din apropiereadrumului era ro[cat. Ce ciudat, \[i spuse ea, p`mântul e ro[u. Ochii eierau obosi]i, iar pentru o clip` se \nchiser`, f`r` voia ei.

– Aici este Nyeri, anun]` el la un moment dat. Sunt aproape acas`. Nyeri era un ora[ mic, cu magazine micu]e [i str`zi pline de

oameni– femei africane, c`rând bagaje foarte mari \n spate, indience\n sari, copii mici \n haine rupte [i murdare.

– Aici \mi pun scrisorile la po[t` [i \mi fac cump`r`turile. Mânia lui p`rea s` se mai fi diminuat, iar Amy era recunosc`toare. {oseaua luase sfâr[it, iar acum mergeau pe un drum cu nisip

ro[cat, plin de denivel`ri. Dou`zeci de minute mai târziu, intrar` \nsat. Pentru Amy, era ca un documentar de televiziune– colibe mici,rotunde, cu acoperi[uri din paie, câteva cl`diri de ciment, drumurimurdare [i foarte mul]i oameni. Copiii ]ipau [i râdeau, s`rind \nspatele ma[inii pe m`sur` ce se târau \ncet pe drum. Femei \n vârst`,cu capete rase, \i priveau din fa]a caselor. Purtau buc`]i de pânz` viucolorate, portocalii sau albastre, aruncate pe un um`r [i apoi \nnodate\n jurul taliei. Lobii urechilor lor erau alungi]i sub povara cercerilorgrei, p`rându-i tinerei femei ca venind din alt` lume. Erau [i femei maitinere, care purtau rochii \nflorate, fuste largi [i basmale.

|n scrisorile lui, Vic nu descrisese prea mult locul \n care tr`ia, iarei \i fusese greu s`-[i fac` o imagine despre el. Acum c` era aici, \nacest sat african, realitatea a ceea ce f`cuse p`rea s-o cople[easc`.Gâtul i se strânse [i se sim]i mai speriat` decât fusese vreodat`. Cumputuse s` fac` un asemenea lucru? De ce nu se gândise mai mult?

8 MILDRED DAVIS

Vic se opri \n fa]a unei case mari, ascunse par]ial de vegeta]ialuxuriant`. Nu sem`na deloc cu celelalte case din sat.

– Castelul meu, spuse el ironic. A fost casa unui colonist. Cândvaar`ta destul de bine.

Copiii \nconjuraser` ma[ina [i se uitau la Amy prin geam, foarteaproape. Unii dintre ei strigau [i râdeau:

– Jambo! Jambo! Jambo, memsahib! Nedumerit`, \l privi [i el râse.– Sunt doar prieteno[i, spuse el. Spun bun` ziua. R`spunde-le la

fel, jambo.Lui Amy \i ea cald, nu se sim]ea foarte bine [i nu-[i dorea decât s`

intre mai repede \n cas`. Cu toate acestea, [tia c` el nu va intra\n`untru pân` când nu va r`spunde la salut.

– Jambo, le spuse ea copiilor, iar ei \ncepur` s` râd`. Tân`ra se \mbujor` [i-[i mu[c` buzele.– Foarte bine, d`du Vic din cap. Figura lui era lipsit` de expresie [i nu mai râdea. S`ri din ma[in` [i

le spuse ceva copiilor, care râser` mai puternic. Se d`dur` câ]iva pa[i\napoi ca s-o lase pe Amy s` coboare din ma[in`. Ea era sigur` c`râdeau cu to]ii de ea, iar furia \ncepu s-o cople[easc`. Acas` se\n]elegea foarte bine cu copiii, [tia cum s` se poarte cu ei, deoareceaceasta era meseria ei. Aici era nelalocul ei [i nu [tia nici un cuvânt \naceast` limb`. Totul era diferit [i ea era o str`in`.

Casa era r`coroas` [i \ntunecat`. Camera \n care intraser` eramare, cu un [emineu enorm, dar era foarte pu]in` mobil`: câtevascaune vechi, o mas` [i o bibliotec`. Podeaua tocit` de lemn trosneasub picioarele lor.

La cap`tul cel`lalt al camerei se deschise o u[` [i intr` un african.– Jambo, bwana, jambo, memsahib! spuse el.Vic \l prezent` pe b`rbat, cu numele Kariuki.– El are grij` de mine. G`te[te, spal`, face cur`]enie… Mai mult

decât atât, e un mare \nv`]`tor.


– |nv`]`tor? se mir` ea.El d`du din cap.– Afaceri locale, obiceiuri, limb` – tot ce trebuie. – |n]eleg.Amy zâmbi spre Kariuki. Era scund, sub]ire [i avea o figur`

deschis`, prietenoas`.– Kariuki va deveni tat` pentru prima oar`, continu` Vic. So]ia lui

trebuie s` nasc` \n curând. Dup` ce-i spuse b`rbatului ceva \n limba lui, Vic o lu` de bra] [i o

conduse printr-un hol \ntunecat. – Aceasta este camera ta.Era o camer` \ntunecat`, cu ferestre mici, la fel ca restul casei, dar

avea [i un [emineu. |nùntru era un pat, cu salteaua acoperit` cu unsac de dormit. Mai era o mas`, un scaun cu sp`tar [i un dulap mic, cucâteva sertare.

– |mi pare rù c` n-am ceva mai bun s`-]i ofer, dar aceasta estesitua]ia. Am adus numai lucruri foarte necesare când am ajuns aici. Nudispunem de prea multe fonduri. Oricum, aceast` mobil` este dotareastandard oferit` de Ministerul Muncii.

– E bine, murmur` ea. |mi pare rù c` ]i-am provocat necazuri. Afost o prostie din partea mea. Eu…

|i \ntoarse spatele, sim]indu-se \n pragul lacrimilor. – O s` vorbim despre asta mai târziu. De ce nu te odihne[ti pu]in?

Sau f` o baie. Cina va fi gata cam \ntr-o or`, spuse Vic, p`rând aproapenormal.

Amy d`du din cap. – Bine. – Baia este peste drum de camera ta. Este ap` cald`, a \nc`lzit

Kariuki. Poate vrei s` te speli. Baia p`rea veche de când lumea. Cada de email p`rea b`tut` cu

ciocanul [i probabil c` [i fusese. Tân`ra \i arunc` o privirene\ncrez`toare.

Vic r`m`sese \n prag [i o privea.

10 MILDRED DAVIS

– E veche, dar e curat`, a[a c` n-o mai privi de parc` ]i-ar fi team`s` nu iei cine [tie ce boal` \ngrozitoare.

– Sunt vaccinat`. Pe buzele lui se desen` un zâmbet slab. – Nu e foarte mult` ap` cald`, a[a c` folose[te doar cât` \]i trebuie.O l`s` singur`, iar ea privi din nou \n jur. Era [i s`pun, avea [i

prosop – tot ce-i trebuia. Se \ntoarse \n camer` [i deschise valiza,\ntrebându-se ce s` \mbrace. |n valiz` nu erau decât buze de m`tase,fuste \nflorate [i rochii elegante. |ntr-un asemenea loc? |n nici un caz.Lui Vic \i pl`ceau \n general ]inutele ei feminine, dar n-avea de undes` [tie ce-i va pl`cea acum. Sau dac` \i p`sa \n vreun fel de ceea cepurta ea. Va trebui s` se limiteze la un tricou [i o pereche de blugi.

Cu hainele pe bra] [i gentu]a de cosmetice \n mân`, se \ndrept`spre baie. Nu-i lu` prea mult s` se spele \n pu]ina ap` pe care [i-opermisese. Se \mbr`c` repede, apoi \[i perie p`rul [i se d`du cucrem`. |n oglinda cr`pat` de deasupra chiuvetei \[i v`zu fa]a, palid` [itras` [i ochii, prea mari [i prea \ntuneca]i. P`rul ei era \nchis laculoare, ca [i ochii. La ce altceva s-ar fi a[teptat, având bunici italieni?P`rul \l avea lung, m`t`sos [i des, foarte greu, dep`[indu-i umerii. Eradrept, foarte drept, f`r` nici o urm` de bucl` sau de [uvi]` rebel`. {i-ld`du pe spate, oftând. {tia c` arat` bine, dar nu era nimic spectaculosnici \n corpul ei. |[i dorise \ntotdeauna o tr`s`tur` deosebit`, care s`atrag` aten]ia, care s`-i fac` pe b`rba]i s` \ntoarc` privirea dup` ea, darnu era sigur` care ar fi fost aceast` tr`s`tur`. Un bust mai voluptuos?P`r ros[cat? Oh, Doamne, nu, \n nici un caz!

Dar Vic \i spusese odat` c` este frumoas`, iar ea \[i amintea foartebine acel moment. Repede, \[i adun` hainele [i se \ntoarse \n cameraei, \ncercând s` nu se gândeasc` la ironia acestor \ntâmpl`ri. Se \ntinse\n pat [i \nchise ochii. Figura lui Vic plutea \n fa]a ochilor ei, dar nuera acest Vic, neb`rbierit [i cu ochi mânio[i, ci vechiul Vic, mereu cuzâmbetul pe buze [i cu tandre]e \n priviri când se uita la ea. |[iamintea, chiar \i r`suna \n urechi tonul vocii lui \n acea sear` \n care \ispusese c` e frumoas`. Avea o voce joas`, cald` [i plin` de emo]ie.


O luase la cin` \n New York, apoi fuseser` la teatru. Restaurantulfusese pe terasa unei cl`diri imense, unde se sim]ea st`pâna lumii [ide unde putea s` priveasc` luminile ora[ului, str`lucind ca ni[tebijuterii \n noapte. Se sim]ea minunat, mai vie ca niciodat` [istr`lucind ca un brad de Cr`ciun. |ntotdeauna i se \ntâmpla acestlucru \n preajma lui Vic. Nu-l cuno[tea decât de câteva luni, dar sesim]eau foarte bine \mpreun`. B`rbatul cheltuia o avere cu ie[irile lor\n ora[, dar [tia c` are de unde. Avea mul]i bani [i acest lucru era vizibildin modul \n care se \mbr`ca, dup` ma[inile pe care le conducea [idup` apartamentul din Manhattan, plin de mobil` de lux.

|n acea sear` o condusese acas`, iar ea \l invitase s` bea o cafea\nainte de plecare. |n buc`t`rie, vorbiser` despre piesa de teatru, iarAmy f`cuse o glum`, nu-[i mai amintea ce spusese, dar el fusese foarteamuzat [i râsese tare. Apoi devenise brusc serios, \i luase fa]a \n mâini[i-i spusese cu tandre]e:

– Amy, oh, Amy, e[ti frumoas`!Apoi o s`rutase– \ncet, cu blânde]e. Era un s`rut care spunea mai

mult decât o mie de cuvinte. Era o clip` magic`, \n care Amy realizasecare e adev`rul: era \ndr`gostit` de el. Era mai mult decât o simplàventur`, era ceva adânc, real [i special.

– E[ti frumoas`, [optise el din nou. Totul e frumos la tine,\nùntru [i \n exterior.

F`r` s` [tie de ce, ea era sigur` c` voia s`-i spun` de fapt c` oiube[te. Stând \n bra]ele lui, se sim]ise cople[it` de dragoste [i defericire. Voia s` r`mân` a[a pentru totdeauna.

– Nu vreau s` plec, [optise el cu vocea r`gu[it`, strângând-o maitare \n bra]e, \n timp ce ea sim]ea c` inima \ncepe s`-i bat` mai tare.Dar o s` plec, adùgase el cu voce blând`.

Gâtul ei se uscase [i \nghi]ea cu greutate. |ntreaga ei fiin]` tânjeadup` el, avea nevoie de el, f`r` s`-i pese dac` era bine sau rù, saudac` va regreta apoi.

El se \ndep`rtase u[or de ea, privind-o apoi cu ochi \ntuneca]i[i gravi.

12 MILDRED DAVIS

– {tii de ce, nu Amy? Curând voi pleca \n Africa. Amy st`tea \ntins` pe pat, dorindu-[i s` poat` alunga aceste

amintiri. Se sim]ea obosit` [i nu se putea odihni deloc.Vic fusese acceptat \n rândul „Voluntarilor pentru Pace“ curând

dup` ce o cunoscuse pe Amy. Era un lucru de necrezut pentru el. Amycrezuse \ntotdeauna c` „Voluntari pentru Pace“ era o organiza]iepotrivit` pentru liceeni ideali[ti, nu pentru oameni ca Victor Hoyt. Elavea treizeci [i patru de ani [i avea o firm` de construc]ii pe care o\ntemeiase de unul singur. Câ[tiga o mul]ime de bani [i avea succes \naproape orice \[i punea \n gând s` fac`. De ce voise oare s` se al`tureacestei organiza]ii de voluntari [i s` tr`iasc` aproape la limitasupravie]uirii \ntr-una dintre zonele cele mai s`race ale globului?Tocmai el, care iubea mâncarea bun`, hainele elegante [i luxul oferitde mul]i bani?

– Sunt plictisit, \i spusese el. Foarte plictisit. Afacerea pe care oconduc nu mai este de mult o provocare. Pot s` m` extind \n alt` zon`,dar ar fi acela[i lucru. Am nevoie de un alt scop \n via]` [i nu [tiu careeste acesta, ridicase el din umeri, f`când un gest spre apartamentulluxos. Orice ar fi, [tiu c` nu este asta. Nu \nseamn` nimic pentru mine,acum c` am totul la dispozi]ie.

Curând dup` aceast` discu]ie, \[i vânduse casa, ma[ina [i semutase \n Africa.

Amy se sim]ise \ngrozitor. Nu-i spusese c` o iube[te, nu-i f`cusenici o promisiune. Nu-i ceruse s`-l a[tepte sau s` i se al`ture, orice arfi demonstrat interesul lui \n aceast` rela]ie. Oare se \n[elase? I s`p`ruse c` vede dragoste acolo unde nu era nimic?

Cel mai r`u era c` nu era sigur` de nimic. |i scrisese, iar el \ir`spunsese la scrisori, dar nu-i spusese ce voia s` aud`-ceva personal,ceva despre sentimentele lui pentru ea. |i vorbise despre munca lui [idespre via]a lui \n general, dar f`r` prea multe detalii. Era vorbadespre o lume pe care n-o \mp`r]ea cu ea, iar fiecare scrisoare o f`ceas` se simt` mai departe de el, mai disperat`.


Iar acum era aici, \n casa lui din Africa, \ntr-un sat murdar [i plinde oameni \mbr`ca]i ciudat. Era aici, iar el era mânios, n-o voia lângèl. Vic p`rea un strìn, un b`rbat pe care nu-l recuno[tea. Dar nuputea fi a[a… nu putea…

Auzi un cioc`nit la u[` [i se ridic` s` deschid`. Era Vic, \mbr`cat lafel, \n blugi [i tricou, dar ace[tia erau cura]i. Se [i b`rbierise.

– Kariuki a preg`tit cina, spuse el. Dormeai?Ea cl`tin` din cap.– Nu, sunt prea agitat`. – O s` dureze câteva zile pân` când o s`-]i revii \n \ntregime. Pe mas` era un castron cu tocan`: carne, fasole, maz`re [i morcovi.

Amy se \ntreb` ce fel de carne era \n tocan` [i \n minte \i venir` maimulte posibilit`]i \nspìmânt`toare. Nu \ntreba, \[i spuse \n gând, doarm`nânc`. Nu gusta, mestec` [i \nghite.

Ochii cenu[ii ai lui Vic o urm`reau cu aten]ie.– Nu mai ar`ta atât de suspicioas`. E tocan` de miel, nimic mai

exotic decât atât. Miel. |nsemna c` era un preparat din carne de oaie, departe de

ceea ce se gândise ea. Nu mai mâncase pân` acum, dar era bun. F`r`s` vrea, \[i aminti de mesele pe care le luaser` la New York – cât dediferit` era aceast` cin`! Nu c` asta ar fi contat prea mult, nu-i p`sadecât c` era cu Vic, c`-i putea vedea ochii [i auzi râsul. Era tot ce-[idorise, dar nu \n acest fel se a[teptase s` fie revederea.

Vic vorbi foarte pu]in \n timpul mesei, iar atmosfera se umplu\ncetul cu \ncetul cu o stare de stânjeneal` pe care Amy n-avea putereas-o \mpr`[tie. Cuvintele ei c`deau ca ni[te pietre \n t`cerea ciudat`, iaraparenta lui deta[are o \mpiedica s`-i vorbeasc` f`r` re]ineri, cumf`cea de obicei. Nu putea s`-i spun` cuvintele pe care voia s` i lespun` [i pe care le-ar fi rostit cu u[urin]` acas`.

Kariuki strânse masa [i se \ntoarse din buc`t`rie cu dou` l`mp pecare le puse lâng` [emineu. Era abia ora [ase, dar deja \ncepuse s` se\ntunece. Se f`cuse r`coare. Vic se ridic` din scaun [i se apropie de[emineu, aprinzând lemnele care fuseser` deja puse acolo.

14 MILDRED DAVIS

– Simte-te ca acas`, spuse el, ar`tând spre unul dintre fotoliile delâng` foc. Sunt c`r]i acolo, dac` vrei s` cite[ti. Cititul este singuradistrac]ie pe care pot s` ]i-o ofer. Altceva nu exist`, \ncheie el, luând ocarte de pe raft.

Amy citi titlurile de pe coper]ile c`r]ilor: erau c`r]i despre s`patul[an]urilor [i al sistemelor de canalizare, despre dezvoltarea economic`[i social` [i o larg` varietate de c`r]i de non-fic]iune. Spre cap`tulraftului erau romane [i câteva c`r]i pentru \nv`]area limbii locale. Lu`una dintre c`r]ile pentru \nv`]area limbii swahili [i \ncepu s-or`sfoiasc`. „Bun` ziua!“ se spunea Jambo, cuvânt pe care-l folosisedeja. „Ce mai faci?“ se spunea Haribari?

Oare ar fi chiar atât de greu de \nv`]at? Dar la ce i-ar putea folosi? Os` fie \ntr-un avion spre New York \n câteva zile. Se \nfior` brusc [i semut` mai aproape de foc. Vic ridic` privirea din cartea de pe genunchi.

– Vrei o cafea?– Oh, da, te rog, tres`ri ea. O s-o fac eu. – Bine. Po]i s` iei lampa aceasta. Cafeaua [i zah`rul sunt \n dulap,

iar laptele \l g`se[ti \n frigider.– Ai frigider? Credeam c` nu este electricitate \n aceast` cas`. – Nici nu este, zâmbi el, dar frigiderul func]ioneaz` cu kerosen. – Oh! exclam` ea ru[inat`.Nu mai auzise pân` acum de un frigider care func]ioneaz` cu

altceva \n afar` de electricitate. Casa p`rea sinistr` \n lumina slab` a l`mpii. Buc`t`ria era la cel`lalt

cap`t al holului, ca [i cum ar fi fost construit` mult mai târziu. P`reamai degrab` o buc`t`rie \n aer liber, cu podea de ciment [i pere]isimpli de lemn. Era utilat` foarte simplu, cu o ma[in` de g`tit, ochiuvet` [i un rezervor de ap`, pe lâng` dulapul cu cele necesare.

G`si repede cafeaua instant, zah`rul [i ce[tile. Ma[ina de g`tit pecare puse ibricul cu ap` p`rea foarte primitiv`, \ncât \n mod normals-ar fi \ndoit c` func]ioneaz`. Vic prefera cafeaua f`r` zah`r, dartrecuse atât de mult de când nu mai b`use cafea cu el. Foarte multtimp [i o lume \ntreag`.


– Preferi tot cafeaua neagr`? El ridic` privirea, privind-o oarecum surprins. – Da, desigur. De ce nu?Pentru c` totul s-a achimbat, ar fi vrut s`-i spun`. Pentru c` nu mai

e[ti acela[i. Ar`]i atât de diferit [i te por]i ca un strìn. În loc s` spunàceste cuvinte, ea ridic` din umeri:

– M` \ntrebam. Amy se a[ez` pe blana de oaie din fa]a [emineului [i \ncepu s`-[i

bea cafeaua, privind gânditoare fl`c`rile care dansau. T`cerea o f`ceas` se simt` nelalocul ei [i nu mai [tia ce s` spun`. Cum era posibil s`nu mai poat` sta de vorb` cum o f`ceau? Fusese atât de u[or \nainte!Amintiri… Amintirile serilor lungi, cu vin [i muzic`, \n care \[i\mp`rt`[eau gândurile [i impresiile.

Adâncit` \n gânduri, nu mai era atent` la locul \n care se afla [itres`ri când Vic se a[ez` deodat` lâng` ea.

– |mi pare rù, nu voiam s` te sperii.Amy nu spuse nimic. R`mase cu ochii la fl`c`ri, chiar dac` inima

\ncepuse s`-i bat` mai tare. El \i lu` mâna cu blânde]e. – La ce te gânde[ti?Ea \nghi]i \n sec. Nu putea s`-l priveasc`.– M` gândeam la cât de ciudat este totul. Nu a[a m` a[teptam s` fie.– Nu e nici ce m` a[teptam eu s` fie.Tân`ra \i arunc` o privire scurt`. Zâmbea u[or, dar expresia lui era

imposibil de citit. Nu \n]elegea ce voia s` spun`. Oare se referea lavia]a de aici, sau la venirea ei?

Mâna lui era cald`, iar apropierea lor o tulbura, f`cându-i inima s`bat` tare.

– Prive[te-m`, Amy, [opti el, luându-i fa]a \n mâini [i \ntorcând-ospre el.

Ea cobor\ privirea, con[tient` de tulburarea ce o cuprinsese [irugându-se ca el s` nu observe.

– Prive[te-m`! repet` el, iar \n vocea lui era o not` urgent`, care of`cu s`-l priveasc` \n ochi.

16 MILDRED DAVIS

Brusc, gura lui \i lu` \n st`pânire buzele [i totul deveni firesc, a[acum fusese. Frica ei disp`ru [i-l cuprinse \n bra]e, strângându-l cuputere. Acesta era Vic pe care [i-l amintea, plin de c`ldur` [i tandre]e.Orice altceva era uitat: satul, casa veche, cât \i p`ruse de strìn. Nu maiconta decât atingerea lui [i senza]ia corpului lipit de al ei.

El se \ndep`rt` u[or, privind-o cu un zâmbet. – Acesta e motivul pentru care ai venit aici, nu-i a[a?Da, ar fi vrut ea s` spun`. Te iubesc [i mi-a fost atât de dor de tine.

Dar se trezi la realitate, \n satul s`rac din Africa, \n bra]ele unui strìn. Acum e clar ce se va \ntâmpla, \[i spuse cu triste]e. O s`-mi spun`

c-am f`cut o gre[eal`, c` n-ar fi trebuit s` vin. {i va fi foarte dr`gu] [ifoarte politicos, dar \mi va spune c` tot ce s-a \ntâmplat \ntre noi acasàpar]ine trecutului.

|[i adun` mândria [i curajul, [tiind c` exist` o modalitate de asc`pa cu bine. Reu[i s` zâmbeasc`, nu [tia nici ea cum.

– Sunt \n vacan]`, spuse ea \ncet. Voiam s` v`d Kenia [i am crezutc` nu te va deranja s` stau la tine aceast` scurt` perioad`.

Dup` o scurt` t`cere, el râse tare, dar lui Amy nu-i pl`cusunetul râsului lui. Nu p`rea amuzat. Reac]ia lui o uimi, iar sunetulsec al râsului lui o \nspìmânt`. El o trase mai aproape [i o s`rut`din nou, de aceast` dat` f`r` tandre]e, doar pentru a-[i satisfacepropria pl`cere. Ea se crisp` \n bra]ele lui, \ncercând s` se retrag`,f`r` succes.

– Relaxeaz`-te, [opti el.Mâinile lui \i cùtar` sânii, mângâindu-i cu un gest posesiv. Ea

\n]epeni la aceast` atingere brutal`. Nu-l cuno[tea pe acest b`rbat,rece [i agresiv. Nu era nici o \ndoial` asupra inten]iilor lui, iar ea nuvoia s` accepte– nu \n acest mod brutal [i lipsit de dragoste.

– D`-mi drumul! \l \mpinse ea cu toat` for]a, iar când el \i d`dudrumul, \[i pierdu echilibrul [i aproape c`zu.

– Aproape m-ai convins, auzi vocea lui plin` de dispre].Tremurând necontrolat, Amy \l privi mânioas`, sim]indu-se

cople[it` de furie.


– Ce ]i s-a \ntâmplat? Nu te-ai mai purtat niciodat` a[a, ca un… caun animal.

Râsul lui r`sun` sec.– Vrei s` spui c` acas` eram politicos [i gentil… un adev`rat

gentleman, nu?– Da.De fapt, problema nu era ce f`cuse, ci modul \n care o f`cuse, lipsa

de dragoste [i agresivitatea.– Când ne-am \ntâlnit acas`, spuse el f`r` s` par` c`-i pas` prea

mult, [tiam foarte bine c` urmeaz` s` plec \n curând. De aceea, amhot`rât c` n-ar fi cinstit pentru nici unul dintre noi s` ne implic`mprea mult.

– {i acum este cinstit? Zâmbetul lui era crud. – Uit`-te \n jurul t`u, draga mea. E[ti foarte departe de cas`,

singur` \ntr-o lume str`in`. Mi te-ai prezentat pe o tav` de argint. Cete a[teptai s` fac?

Amy nu se putea opri din tremurat. – Po]i foarte bine s` te controlezi [i s` reac]ionezi normal! Chiar dac` [tia c` p`rea o domni[oar` de pension, nu se putea

\mpiedica s` reac]ioneze \n acest mod. Vic râse din nou. – Iubito, sunt foarte normal. De ce crezi c` vreau s` fac dragoste

cu tine?– Nu-mi pas`! Vreau s` m` la[i \n pace!Tân`ra se ridic` \n picioare, dar el o prinse de mân` [i o trase pe

genunchii lui.– Te avertizez, spuse el \ncet. Nu te a[tepta s` m` port ca un sfânt.

Dac` vrei s` folose[ti casa mea ca un hotel pe perioada cât stai aici,n-ai decât. Dar va trebui s` supor]i consecin]ele!

18 MILDRED DAVIS

Capitolul 2

B`rbatul \i d`du drumul, iar ea, f`r` un cuvânt, se ridic` [i plec`spre camera ei, cât de demn era \n stare. Se arunc` pe pat [i r`maseacolo, tremurând cu ochii \nchi[i. Ajunsese cumva \ntr-un co[mar? Vicnu se purtase niciodat` ca \n aceast` sear`, dar nici ea nu fusese ca deobicei. Niciodat` nu mai rezistase avansurilor lui – \l iubea, \l dorea,iar el fusese cel care stabilea de obicei limitele: {tii de ce, Amy. O s`plec \n Africa \n curând.

Oare cum se transformase acel b`rbat bun [i politicos \n acest masculdur [i brutal? Avusese \ntotdeauna grij` s`-i menajeze sentimentele [i otratase ca pe o persoan` special` – chiar foarte special`.

Ce se \ntâmplase? Era de vin` clima sau apa? Poate c` traiul \naceste condi]ii adusese la suprafa]` bruta din el, f`cându-l s` se poarteca \n epoca de piatr`. Poate c` \n curând o s-o trag` de p`r prin cas`.

|n cas` era frig, iar Amy se \nfior`. Cum poate fi atât de frig \nAfrica? Se p`rea c` avea multe de \nv`]at. Avea sentimentul c`, \naintes` plece din Africa, va deveni ceva mai \n]eleapt`, dac` nu mai fericit`.Se preg`ti pentru culcare [i se strecur` \n sacul de dormit, strângându-lbine \n jurul ei. Numai s` \ncerce s-o scoat` din el!

La naiba, de ce suf`r atât de tare? Visase, \[i dorise, construiseatâtea pove[ti despre aceast` \ntâlnire. Oh, Doamne! gemu ea, mi-a[dori s` fiu moart`!

– Nu, nu-i adev`rat, spuse cu voce tare, respirând adânc. Se \n[elase, f`cuse o gre[eal`. Nu era cap`tul lumii. Erau multe

lucruri mult mai rele decât o inim` frânt` – inunda]iile, cutremurele,revolu]iile, dac` se gândea la un anume punct de vedere, bolile,s`r`cia, foametea, dac` se gândea la altul. A[ fi putut s` m` nascoarb`… sau urât`… sau [chioap`, \[i spuse ea \ncurajator.

Când se sim]ea cople[it` de disperare, se gândea la situa]ii care arfi fost mai rele [i uneori o ajuta. De aceast` dat`, nu-i folosi la nimic.

Ca un copil, plânse pân` când adormi. Avu o noapte foarteagitat`. Cu co[maruri nesfâr[ite cu femei \n vârst`, copiii g`l`gio[i [iVic, cu priviri ciudate [i o barb` foarte mare. Era aproape nou` cândse trezi, sim]indu-se ca o cârp` [i ar`tând [i mai r`u. Sim]ea c` aveanevoie s` doarm` o s`pt`mân` \ntr-o m`n`stire lini[tit` sau la cel`laltcap`t al lumii. Se sp`l` pe din]i, \mpro[când past` de din]i peoglind`.

Afar` era lumin`, soare mult [i lini[te. |n interior, casa era\ntunecat`, potrivindu-se cu starea ei de spirit. Era o cl`dire enorm`,cu camere largi, foarte potrivit` ca decor pentru filmele de groaz`, cu[eminee imense, numai bune pentru scene cu sacrificii umane. Amy seplimb` prin camerele goale, ascultând ecoul pa[ilor pe podele. Dup`cum se vedea, Vic locuia \n spa]iul rezervat oaspe]ilor, iar restulcl`dirii era gol.

Se \ntoarse \n salon, gândindu-se s`-[i fac` o cafea, când Kariukiap`ru din senin. Gesticulând plin de entuziasm [i vorbind jum`tate \nenglez` [i jum`tate \n limba lui matern`, \i spuse c`-i va preg`ti miculdejun.

Amy observ` c` pe mas` nu era decât un singur tacâm, ceea ce\nsemna c` Vic plecase deja la serviciu. Era bine, nu se sim]ea \n stares` dea ochii cu el acum. Un sunet neobi[nuit \i atrase aten]ia [i\ntorcându-se v`zu o clo[c` \mpreun` cu puii ei intrând pe u[` [i\ndreptându-se cu \ndr`zneal` spre mas`, culegând frimiturile de pejos. O ignorau cu des`vâr[ire. Kariuki se \ntoarse cu micul dejun [igoni clo[ca, ridicând diin umeri, cu aerul c` se \ntreab`: „Ei, ce po]i

20 MILDRED DAVIS

s` le faci?“. Lui Amy \i pl`cea acest b`rbat. Avea o sclipire vesel` \npriviri [i, cu toate c` nu schimbau decât câteva cuvinte unul cu cel`lalt,se sim]ea bine cu el.

Când \[i termin` masa, auzi o ma[in` oprind \n fa]a u[ii [i câtevaminute mai târziu, Vic

intr` \n cas`. – V`d c` te-ai trezit, coment` el.– Da. F`r` un alt cuvânt sau o alt` privire, disp`ru \n hol [i se \ntoarse

mai târziu cu o geant` mic` \n mân`. Amy \[i bea cafeaua cu coatele pemas`, iar când privirile lor se \ntâlnir`, v`zu \n ochii lui o cea]`cenu[ie, imposibil de citit. Privind-o \n continuare, \[i puse ceasul lamân`.

– |mi cer scuze pentru purtarea mea de asear`, spuse el, p`rânddistant, str`in.

Tân`ra \i \ntoarse privirea, sperând c` arat` la fel de indiferent`. Elnu f`cu nici o mi[care, dar ea nu spuse nimic. Oare ce a[tepta?Aplauze?

– Am spus c`-mi cer scuze, repet` el. – Iar eu \]i mul]umesc… din toat` inima.B`rbatul \[i \ncle[t` din]ii, mu[chii maxilarului \ncordându-se

vizibil. |ncercarea lui de a-[i controla mânia \i provoca o pl`cereciudat`. Vic lu` p`l`ria pe care o l`sase pe un scaun [i o puse pe cap,cu un gest abrupt.

– Cred c` vei fi mul]umit` s` afli c` nu voi fi aici disear` [i, dup`câte se pare, nici mâine sear`.

– Ura!Luându-[i geanta, b`rbatul ie[i din camer`, ignorându-i remarca.

Brusc, ea \[i reveni [i fu cuprins` de panic`.Nu vreau s` fiu singur`! se gândi ea, speriat`. Nu vreau s` fiu

singur` \n aceast` ]ar` uitat` de Dumnezeu, nu \n aceast` sear`! Seridic` repede, aproape alergând dup` el [i r`mase \n pragul u[ii \nclipa \n care el urc` pe scaunul [oferului [i arunc` geanta \n ma[in`.


– Chiar trebuie s` pleci? \ntreb` ea, \nghi]ind greu.El o privi cu r`ceal`. – Am un serviciu [i trebuie s` fac multe ie[iri. Drumurile sunt

foarte rele [i se \ntunec` devreme; pur [i simplu nu pot ajunge acas`\n fiecare sear`. Dac` te a[teptai s`-]i fiu ghid, trebuie s` tedezam`gesc.

Porni motorul [i curând se \ndep`rta pe drumul accidentat. R`mas` mut`, Amy privi dup` el. B`rbatul nu \ntoarse capul, iar ea

se sim]i cople[it` de team` la gândul c` va sta singur` noaptea \naceast` cas` \ntunecat`, f`r` nimeni care s-o \n]eleag` \n preajm`.

Ziua trecu greu, iar Amy se plictisi, ne[tiind ce s` fac`. Se plimb`prin gr`din`, f`r` s` capete destul curaj s` mearg` \n sat. Nu se sim]ea\nc` preg`tit` s` \ntâlneasc` femei ciudate cu cercei lungi. Gr`dina eran`p`dit` de buruieni, dar mai p`stra urme ale frumuse]ii apuse. G`siflori ciudate [i unele relativ familiare, dar pe care nu le [tia pe nume.Î[i imagina cât fusese de frumos când proprietarii se \ngrijeau de cas`.|n plimb`rile ei, \l \ntâlni pe Kariuki, care smulgea buruienile dintr-ogr`din` de zarzavaturi. A[adar, Vic mânca chiar legume crescute \npropria gr`din`. Din nou un contrast greu de imaginat. Sofisticatulom de afaceri din Manhattan pe care-l cunoscuse odat`, p`rea din ce\n ce mai \ndep`rtat.

La ora patru, cerul se \ntunec` deodat` [i, f`r` nici un avertisment,\ncepu s` plou`. Amy \ncepu s` tremure [i se \ntreb` dac` n-ar trebuis` aprind` focul. La urma urmei, de asta erau atâtea [eminee, nu?

Tocmai când apropia chibritul de lemne, ap`ru Kariuki cu o tav`pe care o a[ez` aproape de ea.

– Chai, spuse el, ar`tând spre ibricul de pe tav`. – Mul]umesc, r`spunse Amy. Asante sana, ad`ug` ea, amintindu-[i

cuvintele pe care le citise \n ghidul de conversa]ie.Kariuki zâmbi larg:– Mzuri sana! Amy se bucur` ca un copil, de parc` ar fi realizat ceva miraculos.

Î[i puse o can` de ceai [i privi la fl`c`ri. Noaptea se apropia [i, f`r` s`

22 MILDRED DAVIS

se poat` ab]ine, \ncepuse s`-[i imagineze scene de groaz`, \n care eajuca rolul victimei neajutorate. Când r`sun` o b`taie gr`bit` \n u[`,\ncremeni. U[a se dechise larg [i intr` o fat` care avea capul [i umeriiacoperi]i cu un prosop albastru. Amy r`mase cu gura c`scat` privind-o[i o analiz` din cap pân` \n picioare. Purta blugi strâm]i, un tricouro[u [i o hain` lung`, ne\ncheiat`. Avea p`rul scurt [i ochi alba[trifoarte mari care o fixar` cu surprindere.

– Bun`, spuse ea. Vic e acas`?– Nu, r`spunse Amy automat, ridicându-se de pe scaun. A plecat

diminea]` [i o s` lipseasc` dou` zile. Fata d`du jos prosopul pe care \l purta pe cap. – Oh, exclam` ea dezam`git`, dar apoi zâmbi larg. |mi pare rù,

m` port ca o s`lbatic`. Sunt Tanya Palmer. Amy se calmase [i respira normal.– Sunt Amy Morelli.– Am trecut doar s` las prosopul lui Vic. L-a l`sat la mine ziua

trecut`, ridic` ea din umeri, \ntinzându-i prosopul ud. Îmi pare rù c`s-a udat. E[ti o V. P. P?

Despre ce vorbea? Victim` Pentru Psihopa]i? Chiar a[a se sim]ea.– V. P. P? \ntreb` ea.– Voluntar Pentru Pace, zâmbi Tanya. E clar c` r`spunsul e nu.– Sunt \n vacan]` aici, zâmbi [i Amy. Dup` o clip` de t`cere, privirea Tanyei se \ntunec`. – În]eleg. Bine, trebuie s` fug – m` a[teapt` ma[ina. Salut`-l pe Vic

din partea mea când se \ntoarce. Kwa heri! strig` ea, ie[ind \n fug` \nploaie.

Amy r`mase nemi[cat`, privind la prosopul ud din mâinile ei.Tanya Palmer. Cine era? {i ce cùta unul dintre prosoapele lui Vic laea acas`? Ai trei \ncerc`ri, \[i spuse singur`.

Dar n-avea nevoie decât de una. Tân`ra se arunc` pe fotoliu. Gâtul i se uscase [i o cople[ise un

sentiment de disperare. Acum \i era clar. Toate lucrurile c`p`taser` o


explica]ie extrem de simpl`. {tia de ce Vic fusese atât de furios când oluase de la aeroport, de ce nu voise s` vin`. Oare de ce nu-i veniseideea c`-[i g`sise pe cineva \n Kenia?

Ca o proast`, se gândise la el, \l dorise, \l visase. Iar el? El probabilnici nu-[i adusese aminte de ea, considerând-o \n cel mai bun caz oamintire pl`cut`. Poate c` era genul care prefera leg`turile trec`toare[i care se temea de rela]ii serioase. Ea apar]inea trecutului [i era [iprea departe. Tanya era la \ndemân`.

Putea s`-l \nvinov`]easc`? Nu-i spusese niciodat` c` o iube[te, nu-ipromisese nimic, nu-i ceruse nimic. O tratase corect, iar ea era singurade vin` pentru ceea ce i se \ntâmpla acum. Se uita \n fl`c`ri f`r` s` levad`, f`r` s` simt` c`ldura focului, doar o disperare rece care i sestrecura \n vene. Cum putuse fi atât de naiv`? Gâtul \i ardea din cauzaefortului de a nu plânge, iar ochii o dureau. Cu mâini tremur`toare,ridic` \ncet cea[ca [i \[i termin` ceaiul. Avea gust de sp`l`tur` de vase.

Nu era timp s` se gândeasc` la aceast` problem`, pentru c` auzi oma[in` oprind \n fa]a casei. Oare satul nu era atât de izolat cum p`rea?Poate c` strada accidentat` era un drum principal \ntre ora[ele\nvecinate – ar fi putut s-o p`c`leasc`. Deschizând u[a, descoperi unb`rbat care st`tea \n ploaie, cu fa]a acoperit` de pistrui [i p`rul ud,lipit de cap. Se d`du \napoi câ]iva pa[i, ca s`-l lase s` intre.

– Bun` seara, spuse el cu un accent puternic, de[i nu-i era clardac` era suedez sau danez. Numele meu e Gunnar Hornsrud.

|ntinse mâna [i Amy se prezent` [i ea. B`rbatul o privea \ntreb`torcu ochii lui alba[tri. Era surprins s` g`seasc` o femeie \n casa lui Vic.

– Sunt o prieten` a lui Vic, explic` Amy [i am venit aici \n vacan]`. Nu [tia de ce ad`ugase acest lucru, deoarece nu era nevoit` s`-[i

explice prezen]a. Nu-i datora acestui b`rbat nici o explica]ie. El zâmbi.– Kenia este un loc minunat pentru o vacan]`, chiar dac` \n aceste

zile nu s-ar spune.|[i l`s` \nc`l]`rile lâng` u[` [i se apropie de foc, frecându-[i

mâinile s` [i le \nc`lzeasc`. Era \nalt [i foarte slab, având \n jur dedou`zeci [i cinci de ani. Ridicând privirea spre ea, zâmbi din nou.

24 MILDRED DAVIS

– Am venit s`-l invit pe Vic la o petrecere sâmb`t` seara. Una dintreinfirmierele din corpul de voluntari se \ntoarce acas` [i i-am preg`tito mic` petrecere de r`mas-bun. So]ia mea preg`te[te ni[te mâncarenorvegian`. Dac` mai e[ti aici, te rog s` ni te al`turi.

– E foarte frumos din partea ta, dar nu pot s` mai r`mân – adic`nu [tiu care sunt planurile lui Vic. Poate s` nu se \ntoarc` pân`sâmb`t`.

Chiar dac` se va \ntoarce, se \ndoia c` va dori s` o ia la o petrecere[i s-o prezinte lumii.

– Dore[ti o cea[c` de ceai? ad`ug` ea repede. Am un ibric marepreparat [i sunt numai eu.

– Oh, da, te rog. Ar fi foarte dr`gu]. B`rbatul se a[ez` \ntr-un scaun [i \[i puse picioarele lungi aproape

de foc.– Sunt ud [i \nghe]at, oft` el. Pentru c` nu era pe tav` decât o cea[c`, se duse s` caute \nc` una

la buc`t`rie. La \ntoarcere, \l \ntreb`:– E[ti norvegian?El d`du din cap.– So]ia mea [i cu mine suntem amândoi voluntari – \n organiza]ia

„Voluntari pentru Pace“ din Norvegia. Ea este instructor [i profesor,eu sunt medic veterinar.

Amy \i turn` o cea[c` de ceai, iar el o lu`, puse lapte din bel[ug [ipatru linguri]e de zah`r. B`rbatul \ncepu s` râd` la vederea expresieiei uimite.

– |mi place foarte dulce, ridic` el din umeri.– A[a crezi? râse [i ea, molipsit` de starea lui de veselie. |]i

place aici?– Oh, da! exclam` el cu entuziasm. Dar a durat un timp pân` când

m-am adaptat.– |mi dau seama, sunt \n aceea[i situa]ie. Am ajuns aici ieri.El o privi cu ochi mari.


– Ieri? {i Vic te-a l`sat deja singur`?– A trebuit s` plece. Iar el… n-a [tiut c` ajung ieri. A fost o

sincronizare proast`. – Kariuki e aici, nu-i a[a? E[ti bine singur`?Acest b`rbat e chiar sensibil, \[i spuse ea. – Da, Kariuki este aici [i sunt bine, min]i ea. E un pic mai ciudat,

desigur, dar nu e o problem`.Minciuna era prea mare, dar spera c` va trece neobservat`. Urm` o clip` de t`cere, iar b`rbatul o privi peste marginea ce[tii de

ceai pe care o ridicase \n dreptul fe]ei. – E[ti speriat`? \ntreb` el.Nu, nu era speriat`. Era \ngrozit`, terifiat`, cuprins` de panic`. – Ar trebui s` fiu?El zâmbi.– Nu, e[ti \n siguran]`, dar emo]iile nu ]in cont de ceea ce gândim.

Primele zile când am ajuns, so]ia mea era un pachet de nervi. A[adar, nu era singura. – Trebuie s` recunosc: acest loc \mi d` fiori. Dar m` voi obi[nui

cu timpul. El \[i umplu din nou cea[ca de ceai, apoi se a[ez` \n fa]a ei. – Mai bine ai veni s` stai cu noi \n ora[, pân` se \ntoarce Vic.

Oricum, va veni pentru petrecerea de sâmb`t`. – Oh, nu, nu e nevoie! Oare crezuse c` inten]ionase s`-l oblige s-o invite?– E foarte frumos din partea ta, dar pot s` m` descurc, sincer. Din modul \n care zâmbea, era clar c` nu credea nici un cuvânt din

cele spuse de ea. – Crede-m`, Africa e mai bine s` fie luat` \n por]ii mici. S` stai de

una singur` \ntr-o astfel de cas`, nu cred c` e cea mai bun` solu]ie. – Dar nu pot s-o deranjez pe so]ia ta, zâmbi ea \ncercând s` se

scuze.– Inger se va bucura foarte mult s` aib` companie. |ntotdeauna

casa noastr` e plin`. Nu-]i face probleme din aceast` cauz`.

26 MILDRED DAVIS

Amy ezit`. Era o invita]ie tentant`. Poate c` era \n siguran]` \n aceast`cas`, dar nu se sim]ea a[a. Dar nu sim]ea nici nevoia s` fie curajoas`.

Gunnar amestec` din nou \ndelung \n ceai, ca s`-i lase timp s` segândeasc`.

– Ei, mergi? \ntreb` el \ntr-un sfâr[t. – E[ti sigur c` nu deranjez?– |n nici un caz. Po]i s`-]i aduni acum câteva lucruri, iar eu \i voi

vorbi lui Kariuki, s`-i spun planurile. O s`-i las [i un mesaj lui Vic. Ploaia se mai lini[tise, iar drumul se transformase \ntr-o c`rare

noroioas`. Alunecând [i \mpiedicând-se, merser` mai departe pedrum, pân` când ajunser` la ma[in`. Era atât de veche, \ncât tân`raurc` plin` de \ngrijorare. Se [i vedea blocat` undeva la cap`tul lumii,cu un strìn.

|[i d`duse seama deodat` \n ce situa]ie ciudat` se afla. Cu o or` \nurm`, nu-l cuno[tea pe acest b`rbat. Acum urcase \n ma[ina lui, sel`sa condus` spre casa \n care ar urma s`-i cunoasc` so]ia… dacèxista. Numai gândul c` ar putea face un astfel de lucru ar fi p`rutscandalos la ea acas`. Nu po]i avea \ncredere \n oameni a[a, pur [isimplu. {i \n nici un caz, nu te urci \n ma[ina unor b`rba]inecunoscu]i. Plecase doar de dou` zile din State [i deja f`cea lucrurila care nu s-ar fi gândit niciodat`. Numai c` aici era o alt` lume, cu altereguli [i legi. Arunc` o privire furi[` spre Gunnar. P`rea un b`rbat de\ncredere, inofensiv. Dar asta nu conteaz` foarte mult: \nchisorile suntpline de b`rba]i care arat` inofensiv.

– Spune-mi, \ntreb` ea, culegi deseori tinere \nfrico[ate pe care leduci acas` la so]ia ta?

– Numai joia, zâmbi el. Casa lui Gunnar era mic`, situat` la ie[irea din Nyeri, mobilat`

standard. Aici o \ntâlni [i pe so]ia lui, deschis` [i prietenoas` ca so]ulei [i vorbind cu acela[i accent cântat.

– Pentru aceast` sear`, am preg`tit sup` [i cl`tite, spuse Inger. Dincâte [tiu, nu este tocmai o combina]ie standard american`, adùg` earâzând.


Amy se sim]i din ce \n ce mai bine, pe m`sur` ce trecea timpul. Erabine s` fie departe de acea cas` veche [i de realitatea deprimant`. A[ac` se duse devreme la culcare, dormi dou`sprezece ore [i se trezi cusentimentul c` tocmai \nviase din mor]i. Corpul ei \[i revenea [i, dac`[i emo]iile ei ar fi \n aceea[i stare, totul ar fi bine.

Inger era \n buc`t`rie, preg`tea ni[te pr`jituri. Gunnar plecasedeja de dou` ore la serviciu, iar so]ia lui \i propuse pentru micul dejunou` [i brânz` norvegian`, \ntrebând-o dac` prefer` ceai sau cafea. Otrata pe Amy de parc` ar fi fost un oaspete drag, o prieten` pe care n-omai v`zuse de mult. Dup`-amiaz`, o lu` \n ora[, s`-i prezinte\mprejurimile [i s` cumpere cele necesare pentru petrecerea de adoua zi.

Mul]i dintre proprietarii magazinelor erau indieni. Magazinul delegume \n care intrar` era plin de mirosuri exotice, de mirodenii.Orice ar fi crezut Amy despre Africa, \n nici un caz nu se potrivea curealitatea.

Era ca un vis ciudat, \n care realitatea se amestec` \ncet [i aproapeinconfundabil cu irealul, oamenii [i locurile \i p`reau atât de str`ini.Iar \n aceast` lume ciudat`, venise s`-l caute pe b`rbatul iubit, unb`rbat proasp`t b`rbierit, cu mâini blânde [i maniere irepro[abile. Darceea ce g`sise era un b`rbat dur, cu haine murdare de lucru, priviresup`rat` [i bra]e care o cuprindeau f`r` tandre]e.

Dou` femei africane st`teau \n fa]a magazinului [i vindeau legume[I fructe din co[uri mari din \mpletituri. Purtau rochii \nflorate [ibasmale pe cap.

– Jambo, memsahib, \i spuser` acestea lui Inger, apoi repetar`salutul pentru Amy.

Inger cump`r` un ananas mare, fructele pasiunii [i mango, râzând[i glumind cu femeile \n limba local`. Apoi puse cump`r`turile \ntr-unco[ pe care i-l d`du lui Amy. – Dac` nu te deranjeaz` s` duci asta, os` iau eu cutia din magazin. Cred c` avem tot ce ne trebuie. Mai \ntâivom lua ni[te samosas, apoi lu`m ceaiul cu surorile.

28 MILDRED DAVIS

Oare totul era atât de simplu aici? So]ii aduc acas` femei ciudate,oamenii aduc \n vizit` necunoscu]i? Aparent, a[a st`teau lucrurile. F`r`s` fie foarte atent`, Amy ascult` cu o ureche povestea pe care o spunea\nso]itoarea ei despre surori.

– Cindy este cea timid`, \i spuse Inger. O s` plece aceast`s`pt`mân`. Iar Bunny, râse ea, pe Bunny trebuie s-o cuno[ti!

Le g`sir` pe amândou` acas`, \n apartamentul lor modern, citindu-[iscrisorile. Bunny avea o figur` foarte vesel` [i p`r [aten scurt. Eradescul]` [i purta o hain` lung`, de un portocaliu str`lucitor. S`riimediat de pe scaun, luând saco[a cu samosas pe care o primise.

– Ceaiul vine imediat!Disp`ru \n buc`t`rie, apoi se auzi apa curgând [i clinchetul

ce[tilor. Apoi se auzi vocea ei vribrant`, cântând o melodie la mod`. Pe lâng` personalitatea cople[itoare a lui Bunny, Cindy p`rea s` se

piard` \n decor. Mic`, timid` [i t`cut`, \i amintea lui Amy de un[oarece speriat. Dar desigur, nu putea fi acesta adev`rul. {oareciisperia]i nu se al`turau „Voluntarilor pentru pace“.

Deodat`, se auzi o b`taie \n u[` [i intr` Tanya, cu ochii alba[trilucind [i zâmbind larg.

– Bun` tuturor!|n clipa \n care o v`zu pe Amy, schimbarea de pe figura ei fu

vizibil`, ca un nor care-i \ntuneca tr`s`turile, o fric` inexplicabil`. – Cred c` n-o cuno[ti pe Amy, nu? \ntreb` Inger.– Ne-am \ntâlnit ieri acas` la Vic, r`spunse ea cu voce lini[tit`, dar

pe figura ei era vizibil` o \ncordare care nu-i sc`p` lui Amy.– Vrei s` r`mâi la un ceai? \ntreb` Cindy, cu o voce la fel de lini[tit`

ca restul persoanei ei. – Mi-ar pl`cea, dar nu pot sta mult. Sunt \n drum spre

Nairobi.Voiam s-o \ntreb ceva pe Bunny, dac` nu m` \n[eal` urechile,e \n buc`t`rie. Of, oft` ea cu o expresie de suferin]`, când \[i va ducevocea la acordat?

Disp`ru \n buc`t`rie, iar Amy le putea auzi râzând [i vorbind. – Ce se \ntâmpl` cu tine? se auzi vocea lui Bunny. Gânde[te, doar

de asta ai creier!


|n urm`toarea or`, Amy ascult` conversa]iile din jurul ei, f`r` s`participe prea mult. O supraveghe pe Tanya, cùtând semne… dar cefel de semne? Nici ea nu [tia. Ceva care s`-i spun` ceva despre rela]iaei cu Vic, dac` era vreuna.

Dar [tia c` e ceva. Pentru o clip`, putuse citi \n ochii alba[tri aitinerei. Dar acum nu mai era nimic. Vorbea cu Amy cu o voce perfectnormal` [i spunea lucruri normale. Era \nv`]`toare, a[a declarase, \ipl`cea Kenia, sandvi[urile cu unt de alune, iepurii [i s` alerge prinploaie. Era dr`gu]`, fu Amy nevoit` s` recunoasc`, iar apoi se \ntreb`de ce o deranja acest lucru. Apoi \n]elese. Desigur! N-ar trebui s`-iplac` o persoan` cu care era \n competi]ie. Cealalt` femeie ar trebuis` fie o persoan` nefericit`, cu unghii lungi [i vopsite \n ro[u, cu vocer`gu[it` [i fizic ademenitor-o femeie fatal`.

– Spune-mi, o \ntreb` Bunny, ce te-a adus aici? Un b`rbat, ovacan]` sau ambele?

Toat` lumea o privi, cu excep]ia Tanyei, care p`rea foartepreocupat` s` amestece \n ceai.

Oare de câte ori va mai trebui s` treac` prin acest lucru? Dupàceast` s`pt`mân`, va deveni cea mai priceput` actri]`. De fapt, omare mincinoas`.

Reu[i s` zâmbeasc`:– Sunt \n vacan]`. Stau acum la Vic, pân` când voi reu[i s` m`

descurc singur`. Dup` aceea, vreau s` v`d ]ara. Cred c` m` voi ducela Nairobi, s` iau parte la un safari.

Lu` o \nghi]itur` din samosa, mestec` [i \nghi]i. Imediat, cerulgurii \i lu` foc. Triunghiul de coc` era umplut cu un amestec picant.Inger spusese c` este o delicates` indian`, dar nu precizase c` e oadev`rat` tortur` pentru cei neini]ia]i. Bù repede din ceai [i \[i [terselacrimile, spre amuzamentul \nso]itoarelor ei.

Amy termin` samosa [i mai lu` una. Nu erau chiar atât de rele, defapt erau chiar gustoase. Oricum, avea multe adapt`ri de f`cut, a[a c`de ce n-ar \ncepe cu mâncarea?

***

30 MILDRED DAVIS

Vic ajunse devreme la petrecere, a doua zi dup`-amiaz`. Amy erasingur` \n salon când \l v`zu intrând. Se sim]i imediat cuprins` deemo]ie. |nalt [i puternic, p`rea s` umple camera. Pentru o clip` cep`ru nesfâr[it`, privirile lor se \ntâlnir`.

– Bun`, spuse el cu r`ceal`, l`sându-[i geanta pe podea.Era acoperit cu un praf ro[iatic. Tân`ra \l privi cu aten]ie, de la

vârful ghetelor pline de praf, blugii ro[i [i vechi, c`ma[a \ncheiat`neglijent, care l`sa s` i se vad` p`rul de pe piept, pân` la fa]a acoperit`de o barb` de dou` zile. Ar`ta exact a[a cum \l v`zuse la aeroport: unstr`in.

El \[i d`du jos p`l`ria [i o privi cu un amuzament vizibil.– Nu prea ar`t cum erai obi[nuit` s` m` vezi, nu-i a[a?Obi[nuia s` poarte costume din trei piese, c`m`[i ale unor

designeri celebri, cravate de treizeci de dolari [i pantofi italieni. Nicipe departe nu sem`na cu Vic pe care-l cunoscuse ea.

– A[adar, e[ti chiar tu? \ntreb` ea. M` tot \ntreb \n ce m-amamestecat… poate e un caz de identitate gre[it`.

– Eu sunt, ridic` el din umeri. Sau ce a mai r`mas din mine.Inger intr` \n camer` \n acea clip`, [tergându-se pe mâini. – Bun`, Vic! Îmi pare bine c` ai putut ajunge. Ai g`sit mesajul de

la Gunnar?– Da, mul]umesc.Femeia o privi pe Amy.– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` ea.– E [ocul la vederea mea, r`spunse Vic. M` [tie de mai de mult [i

\nc` nu e obi[nuit` cu metamorfoza mea. Vorbea cu Inger, dar privirea lui o fixa pe Amy.Femeia râse, dar râsul ei p`rea c` venea de foarte departe.– Mai bine te duci s` faci un du[, Vic. {tii drumul.– Mul]umesc, e o idee bun`, spuse el intrând \n baie, \n timp ce

Amy o urma pe gazd`.– Avem o baie comunal`, explic` aceasta. Neferici]ii care nu au ap`

curent` vin s` fac` baie aici. Deseori, vin [i Cindy [i Bunny. Vic e


printre pu]inii care strâng dup` ei [i \[i aduc propriile lucruri. Ceilal]ipar s` cread` c` le voi da eu prosoape s`pun [i [ampon, iar \n plus voi[i cur`]a baia dup` ei.

Amy f`cu o grimas`.– Dar e dezgust`tor!– Desigur. Mai ales c` mul]i dintre ei lucreaz` departe de cas` [i

n-au mai v`zut ap` de câteva zile.– Pot s` fiu \n vreun fel de ajutor? \ntreb` Amy. Tu munce[ti, iar eu

stau degeaba. – Nu, nu. Joseph va veni curând [i nu suport` s`-l \ncurce cineva

când are treab` \n buc`t`rie.– Bine, dac` e[ti sigur`, m` voi duce s`-mi strâng lucrurile. A[a nu

va trebui s` m` agit mai \ncolo.Nu-i lu` prea mult s`-[i adune lucrurile [i s` fac` pu]in` ordine

\n camer`, \ncercând apoi s` descopere dac` nu uitase ceva. Ajuns`\n fa]a oglinzii, \[i v`zu imaginea [i scoase peria, piept`nându-serepede. Auzi un cioc`nit \n u[a \ntredeschis` [i, privind \n oglind`,\l v`zu pe Vic care r`m`sese \n cadrul u[ii. Disp`ruser` praful [imurd`ria, ca [i barba de dou` zile. Ar`ta foarte frumos \n hainelesimple, sport, cu pantaloni maro [i o hain` bej, care f`cea contrastcu tenul bronzat.

– Pot s` intru? \ntreb` el. Ea d`du din cap [i l`s` peria jos. Mâinile \ncepuser` deja s`-i

tremure. Era cuprins` din nou de acel sentiment ciudat, mai puternicacum decât fusese vreodat`, iar \ntreaga ei fiin]`, corpul, mintea,sufletul reac]ionau la prezen]a lui.

El \nchise u[a \n urma lui. Amy nu f`cu nici o mi[care, neputânds` se mi[te, \n timp ce el se apropie [i-i puse mâinile pe umeri,c`utându-i figura \n oglind`.

– Nu mi-am dat seama c`-]i va fi team` s` r`mâi singur`, spuse el\ncet. Ar fi trebuit s` m` gândesc.

Amy \i evit` privirea.

32 MILDRED DAVIS

– Nu conteaz`, [opti ea.Putea s`-i simt` c`ldura corpului, iar respira]ia lui \i \nc`lzea obrazul. – De ce nu mi-ai spus? Ea ridic` din umeri, f`r` s`-l priveasc`.– Nu [tiu… Pur [i simplu nu ]i-am spus. Mâinile lui urcar` spre gât, mângâindu-i \ncet pielea.– V`d c` \nc` mai por]i colierul de la mine. Cuprins` de fiori la atingerea lui mângâietoare, tân`ra \nghi]i greu.– Da. |mi place…Vic \i f`cuse cadou la plecare acel colier simplu, f`r` pandantiv,

doar un lan] de aur, f`r` pietre sau alte artificii. |i pl`cea tocmai pentruc` era frumos \n simplitatea lui, mai ales c` nu-i prea pl`ceau bijuteriile.

Privirile lor se \ntâlnir` \n oglind` [i ea v`zu c` b`rbatul zâmbea. – {tiam c-o s`-]i plac` din clipa \n care l-am cump`rat. Nu e[ti

genul de femeie c`reia s`-i plac` diamantele [i rubinele, nu-i a[a?– Nu sunt. |[i amintea cu precizie fiecare detaliu al ultimei lor \ntâlniri, auzea

parc` [i acum vocea lui lipsit` de emo]ie cu care \i spusese c` va venis`-[i ia r`mas-bun.

Observase starea lui de agita]ie din clipa \n care intrase pe u[`. |ispusese c` nu vrea s` mearg` nic`ieri \n acea sear`, a[a c` prefera s`comande ceva de mâncare acas`. |[i aruncase haina pe un scaun [i \[idesf`cuse cravata, apoi deschisese o sticl` de vin [i turnase \n pahare.Amy a[ezase masa, pusese muzic`, dar totul mecanic. Camera p`reacuprins` de triste]e, iar mâncarea n-avea nici un gust, parc` era dincauciuc. Tân`ra abia putuse s` m`nânce [i nici nu putuse s`-lpriveasc` pe Vic, a[ezat \n fa]a ei. E ultima oar`, nu \nceta s`-[i spun`.Ultima oar` când st` aici cu mine.

Când se \ntorsese de la buc`t`rie cu cafeaua, \l g`sise stând \npicioare \n fa]a ferestrei [i privind afar`. Se \ntorsese spre ea:

– Vino aici, Amy. Am ceva pentru tine. L`sase tava jos, se \ndreptase spre el cu pa[i mici [i luase cutia pe

care i-o \ntinsese. Era prea mare pentru un inel.


Nu vreau nici o bijuterie! \[i spusese \n gând. Te vreau pe tine!Era un colier, un lan] sub]ire de aur. Când i-l pusese la gât,

degetele lui erau fierbin]i. O s`rutase u[or, ca o adiere.Comporamentul lui era ciudat [i distant, de parc` plecase deja. De-alungul \ntregii seri, Amy sim]ise aceast` distan]`.

– |]i mul]umesc pentru toate clipele frumoase pe care le-ampetrecut \mpreun`, Amy.

Doar atât spusese, dar ea voia s` aud` mai mult. De ce nu-i puteaspune c-o iube[te? Ar fi vrut s` plâng` [i s` ]ipe la el, atât era defrustrat`. Cople[it` de o team` \ngrozitoare, \l privise lung. O s`-lpierd, \[i spusese. M` p`r`se[te pentru alt` via]`, pentru alt` lume. Nu[tie c`-l iubesc [i nici nu [tiu cum s`-i spun.

|[i pusese bra]ele \n jurul lui, strângându-l cu disperare, nevrânds`-l lase s` plece.

– Î]i mul]umesc, [optise ea, pentru acest colier minunat.Dar nu la colier se gândea. |l s`rutase cu o disperare de care nu

[tia cum s` scape.– }ine-m` \n bra]e, Vic. Te rog. El gemuse u[or [i se retr`sese din \mbr`]i[area strâns`.– Oh, Doamne, Amy, nu face asta. Te rog s` n-o faci.Privirea lui era disperat`, nelini[tit`. Tân`ra [tia care era motivul

nelini[tii lui, dar nu [tia de ce nu voia s` pronun]e cuvintele pe care\[i dorea atât de mult s` le aud`.

***

– De ce e[ti atât de trist`?Era \n Africa, singur` cu el \n aceast` camer`, dar totul se

schimbase \ntre ei. Mâinile lui erau \nc` \n jurul gâtului ei fragil,jucându-se cu micul lan] de aur.

– Trist`? Nu sunt trist`.|nghi]i cu greutate, \ncercând s`-[i ascund` emo]ia, dar nu era nici

ea mul]umit` de imaginea pe care i-o ar`ta oglinda. Zâmbind nervos,\ncerc` s` se \ndep`rteze de el.

34 MILDRED DAVIS

– M` duc jos. Inger m` a[teapt`.El nu-i d`du drumul. Stând \n spatele ei, \i prinse bra]ele, oprind-o

s` fac` vreo mi[care.– Ce s-a \ntâmplat, Amy?– Nimic. Nu s-a \ntâmplat nimic. – De ce \ncerci s` fugi de mine?– Dar nu \ncerc s` fug! Vreau doar s` cobor!– |]i e team` de mine? zâmbi el amuzat.– Nu fi ridicol!Expresia lui se schimbase, aproape imperceptibil.– |mi aduc aminte de clipe \n care nu erai chiar atât de dornic` s`

fugi de mine.Strânsoarea lui devenise mai puternic` [i nu p`rea dispus s`-i dea

drumul. – Erau alte vremuri, r`spunse ea cu r`ceal`. T`cerea se l`s` \n camer`, o t`cere plin` de resentimente. Figura

lui se \ntunec`.– Desigur… uitasem c` e[ti \n vacan]`.– A[a e.Cel mai bine ar fi s-o cread`. – |n acest caz…B`rbatul se aplec` spre ea, iar buzele lui \i mângâiar` pielea fin` a

gâtului [i a obrazului. – Ce p`rere ai de o mic` aventur`? Ce \nseamn` o vacan]` f`r` o

mic` aventur` romantic`?Mâinile lui coborâr` u[or, mângâindu-i sânii, iar Amy sim]i c` nu

mai poate s` respire. Mângâierile lui erau senzuale, cople[itoare, iarbuzele fierbin]i. Chiar dac` nu se mai purta cu duritate, tot era ceva \nneregul`.

|n timp ce st`tea nemi[cat`, incapabil` s` reac]ioneze, sim]ind cumsim]urile i se trezesc la via]`, sim]ea de asemenea, din instinct, c` nuera sincer.


– Ce spui? [opti el. Ar fi foarte pl`cut, pentru amândoi.– Te rog, [opti ea cu o voce gâtuit`, las`-m` s` plec. Nu o ascult`. |n schimb, o \ntoarse spre el, ]inând-o foarte strâns,

\ncât sim]ea fiecare fibr` a corpului lui puternic. Fu nevoit` s` lupte\mpotriva nevoii cople[itoare de a ceda, de a se relaxa \n bra]ele lui.Dar [tia foarte bine c` se juca. Acesta nu era b`rbatul pe care \l iubea,nici cel pe care-l dorea. Sau era? O s`ruta cu o dorin]` \mpotriva c`reianu putea s` reziste, cerându-i un r`spuns pe care nu mai era \n stares` i-l refuze.

Luni \ntregi dorise atingerea lui, se sim]ise lipsit` de dragoste [i devia]`. Acum era \n bra]ele lui, iar frica de a fi doar o joac` nu mai conta.Se l`s` cucerit`, f`r` s` se mai gândeasc` la nimic, decât la imensitateadragostei pe care o sim]ea pentru el.

Vic o eliber` brusc, privind-o f`r` s` zâmbeasc`, cu ochi \ntuneca]i.– A[a mai merge.Se \ntoarse pe c`lcâie [i o l`s` singur`.Seara trecu \ntr-o cea]` – voci, fe]e, râsete – toate p`reau c` vin de

la mare distan]`. Amy nu mai era con[tient` decât de Vic, de fiecaremi[care pe care o f`cea, de râsul lui [i de privirea cu care o fixa dincând \n când, rece [i indiferent`. |i era din ce \n ce mai team` c`b`rbatul pe care \l cunoscuse de mult, era disp`rut pentru totdeauna.

Conversa]ia din jurul ei nu-i atr`gea \n nici un fel aten]ia, când uncuvânt o izbi, cu puterea unui fulger.

Tanya.Numele trecu pe lâng` urechile ei, f`când-o atent`. Cuvintele

c`p`tar` sens. – Tanya a f`cut asta? E stilul ei.– E nebun`.Apoi urmar` hohote de râs. – Nu, se auzi vocea lui Bunny. Nu e nebun`, dar e bun` ca pâinea

cald`. Fata aceasta are o inim` de aur. Amy \nchise ochii, sim]indu-se cuprins` de team`. Tanya. Figura

fetei \i ap`ru \n fa]a ochilor. Era frumoas`. Are o inim` de aur. V`zuse

36 MILDRED DAVIS

\n ochii ei teama la gândul c` are o rela]ie cu Vic. Nu se \n[elase cândcitise \n ochii alba[tri. Dup` cum nici prosopul nu era imagina]ia ei.

– Vezi cumva fantome?|ntrebarea venise din partea lui Inger, care se a[ezase lâng` ea pe

canapea. – |nc` m` simt obosit` [i \ntr-un fel ciudat. Chiar dureaz` atât de

mult s`-]i revii dup` un zbor cu avionul? r`spunse Amy, uimit` [i ea depromptitudinea [i u[urin]a r`spunsului.

– Câteodat` dureaz` zile \ntregi, zâmbi gazda. A, voiam s` te\ntreb: ce voia s` spun` Vic atunci când vorbea despre „metamorfoz`“?Se ocupa de ceva interesant [i neobi[nuit \nainte de a veni aici?

Amy râse. – Nu, nu neap`rat. Ce anume le spune oamenilor despre el?– Nu mare lucru. C` este inginer, c` a lucrat \n New York, cam atât.

Dar am sentimentul c` e mai mult decât atât [i nu [tiu ce. Nu seam`n`cu restul voluntarilor. E mai \n vârst`, desigur…

– Vorbi]i despre mine? se aplec` Vic spre ele, dominându-le custatura lui impresionant`.

Inger râse.– Desigur, despre cine altcineva? |ncerc s` descop`r misterele

vie]ii tale trecute. – Da? ridic` el sprâncenele. {i reu[e[ti? Femeia suspin`, pref`cându-se dezam`git`. – Nu. Nu cred c` Amy \mi va spune ceva.Vic o privi pe Amy, figura lui r`mânând la fel de inexpresiv`.– De ce nu, Amy? Spune-i ce fel ce persoan` eram.


Capitolul 3

Nu-i pl`cea aceast` poveste. |n nici un caz, cl`tin` ea din cap. Ce fel de persoan` era? Era diferit de ceilal]i b`rba]i pe care-i

\ntâlnise. Avea ceva special, care o intriga. Nu era impresionat depropriile realiz`ri, credea c` era bine s` ai bani, dar c` nu conteaz`foarte mult. Era interesant, apropiat, iubitor [i plin de surprize. |[iiubea bunica [i pisicile p`r`site. Nu râdea de ea când o vedeaplângând la vreun film siropos. O dat` i-a adus cadou o plant` \nghiveci, s-o pun` pe pervazul de la buc`t`rie. O asculta când vorbea –despre bucuriile [i triste]ile ei, despre copiii de la [coal`. O scotea larestaurante foarte scumpe, dar prefera s` ia cina la ea acas`. Lui Amy\i pl`cea s` g`teasc` pentru el: mânc`ruri italiene[ti, pentru careprimise re]eta de la bunica ei. Vic insista s` spele vasele.

– Ce fel de persoan`? \ntreb` Amy. Nu [tiu la ce te referi.– Ba da, [tii, zâmbi el, dar era clar c` doar pentru ochii lui Inger. – S` auzim, spuse Inger, cu ochii lucind de interes. Sun`

interesant.– De unde vrei s` \ncep? \l \ntreb` tân`ra. Compania ta,

apartamentul t`u sau stilul de via]`?– De unde vrei. Foarte bine, dac` asta voia, asta va primi.

– Acas`, ar`ta foarte diferit, \ncepu ea. Nu l-am v`zut \n haine delucru pân` când n-am ajuns aici. Obi[nuia s` poarte costume [i hainescumpe, \n general. {tii unde locuie[te acum, nu? Ei, \n New York aveaun apartament imens, cu decora]iuni impresionante [i mobilat capentru o vedet`. Era proprietarul firmei de inginerie pe care oconducea, \ntemeiat` de el. Conducea un Jaguar [i m` scotea larestaurante scumpe [i la piesele de teatru care se jucau pe Broadway.

|n timp ce vorbea, era con[tient` de privirea lui, dar \l ignoracomplet. Sau cel pu]in se pref`cea c`-l ignor`.

– Ar fi trebuit s` vezi locul! Era minunat! continu` ea, adresându-i-selui Inger.

Continu` s` descrie mobila [i dot`rile din apartament, totul cu unentuziasm demn de un comentator sportiv. Ascultându-[i propriavoce, se \ntreba cum poate s` vorbeasc` despre astfel de lucruri, carepentru ea nu \nsemnau nimic.

Ochii lui Inger deveneau din ce \n ce mai mari, pe m`sur` ceasculta descrierea ei. Era foarte vizibil impresionat`.

– Avea bani, nu? \ntreb` ea \n cele din urm`. – Foarte mul]i, suspin` Amy. Dar a renun]at [i la apartament, [i la

mobil`. {i-a vândut chiar [i compania. Zâmbi, cu regret pref`cut. Expresia ei p`rea c` spune c`-i pare r`u,

pentru c` era impresionat` de aceste lucruri. Inger \l privi pe Vic cu uimire:– {tiam eu c` e ceva \n neregul` cu tine. Se vede \ntotdeauna

cineva care are bani. Poate c` ar trebui s`-]i spun „domnule“. Nu suntsigur` c` [tiu cum s` m` port cu oamenii boga]i. Dac` a[ fi [tiut, nute-a[ fi invitat s` m`nânci picior de miel [i cârna]i.

Tonul ei era pe jum`tate \n glum`, pe jum`tate \n serios. Vic zâmbi, zâmbetul lui fermec`tor, pe care Amy \l cuno[tea foarte

bine. – Nu trebuie s`-]i faci probleme, spuse el. Din câte se vede, nu mi-am

adus banii cu mine, iar mielul t`u nu l-a[ rata pentru nimic \n lume.Inger \i f`cu un semn cu ochiul lui Amy.


– E dr`gu], nu-i a[a? Foarte obi[nuit, \n ciuda banilor. Într-o clip` de revolt`, Amy [tiu care era replica potrivit`. – Cred c` e atât de dr`gu] tocmai din cauza acelor bani.Inger râse tare, iar Amy \ntoarse abia acum privirea spre Vic. Figura

lui era \ntunecat`, iar ochii o fixau mânio[i. Zâmbi spre el, cupref`cut` inocen]`.

– Te-ai sup`rat?Expresia lui se schimb`, de parc` ar fi ap`sat pe un buton. Zâmbi

[i el, calm [i rece. – Deloc, deloc. Era târziu, când plecar` de la petrecere. Amy [i-ar fi dorit s` poat`

r`mâne cu Inger [i Gunnar, dar nu avea de ales, trebuia s` plece acas`cu Vic. Tot drumul spre cas` r`maser` t`cu]i. Dinspre Vic p`reau s`vin` un fel de vibra]ii ciudate, a[a c`-[i d`du seama, din instinct, c` emai bine s` tac`. {tia c` jucase un joc periculos [i-i p`rea rù. Oare ceo f`cuse s` se poarte atât de copil`re[te? Totul o irita [i nu se mairecuno[tea.

– Sper c` te-ai distrat \n aceast` sear`, spuse Vic \n clipa \n careintrar` \n sat.

Era primul lucru pe care \l spunea, dar figura lui r`m`sese \n\ntuneric [i vocea \i era neutr`.

– Oh, da. Toat` lumea este foarte dr`gu]`. – |n afar` de mine.Era o declara]ie, nu o \ntrebare. Amy \[i mu[c` buzele.– Pari atât de diferit, murmur` ea, sim]ind c` vocea \i tremur`. |mi

pare rù.|i p`rea rù pentru tot ce p`rea s` fie \n neregul`, chiar dac` nu

[tia ce anume era gre[it [i de ce.Vic deschise u[a [i intrar` \nùntru. – Diferit? |n acest caz, nici tu nu pari femeia pe care mi-o

aminteam. Spectacolul pentru Inger a fost o adev`rat` surpriz`, cl`tinèl din cap, aprinzând lumina.

40 MILDRED DAVIS

– La ce te referi?{tia foarte bine la ce se referea, dar voia s` aud` de la el. – E atât de dr`gu] datorit` banilor, o imit` el.– Tu ai vrut-o! se r`sti tân`ra. – Da? Cum adic`?– M-ai obligat s` vorbesc despre tine. Ce voiai s`-i spun? Dac` vrei

s` joci jocuri proste[ti, pot face [i eu la fel.|i \ntoarse spatele, cu inten]ia de a se duce \n camera ei, dar el o opri. – Stai jos!– Nu! E târziu. Sunt obosit` [i vreau s` m` duc la culcare!– Vreau s` st`m de vorb`.O ]inea de bra], foarte aproape, vorbind cu voce joas`. – Nu [tiu ce mai e de spus.– Foarte bine, eu [tiu. E ceva ce cred c ̀ar fi mai bine s ̀[tii, a[a c ̀stai jos. V`zând c` n-are alt` sc`pare, se a[ez` pe scaun. El r`mase \n

picioare, dominând-o [i privind-o cu ochi care p`reau deodat` obosi]i. – Poate c` \]i imaginezi c` munca de aici e doar o joac` pentru

mine, la care voi renun]a când m` voi plictisi. Oricum, asta credefamilia mea, la fel [i prietenii de acas`. Ei, am o surpriz` pentru tine,Amy. N-am nici cea mai mic` inten]ie s` m` \ntorc la vechiul meu stilde via]`. Am terminat cu el. Trebuie s` \n]elegi asta. Pot s` m` folosescde calit`]ile mele acolo unde e mai mult` nevoie de ele. Nu dau doibani pe costumele luxoase, ma[inile scumpe sau apartamentelemobilate extravagant. Iar dac` acelea au fost motivele pentru carete-ai \ndr`gostit de mine, nu pot decât s`-]i spun s` te \ntorci acas`.Nu e nimic pentru tine aici.

Amy sim]i c` le[in`. – Sper c` nu crezi c` te-am pl`cut pentru banii t`i? Avea un gol \n stomac. Oare luase \n serios tot ceea ce-i spusese lui

Inger? Cu mâinile \ncle[tate pe genunchi, \l privi speriat`. – Se pare c` te bucuri foarte mult de toate acele lucruri care pot fi

cump`rate cu ajutorul banilor, spuse el cu r`ceal`. Aceste cuvinte o f`cur` s` se \nfurie.


– Dar ce este \n neregul` cu acest lucru? Doar pentru c` mi-apl`cut s` m` las r`sf`]at` de tine, nu \nseamn` c` numai de asta \mipas`! Ce importan]` au banii când nu mai e nimic altceva?

Avea mult mai multe de spus, dar nu [tia cum s` se exprime. Pelâng` str`lucirea [i luxul vie]ii lui, fusese ceva \n plus, care o atr`sese.Dar cum putea s`-i mai vorbeasc` acum despre aceste lucruri? O s`-irâd` \n fa]`. Mânia o p`r`si [i se sim]i cople[it` de triste]e.

– Tu chiar crezi c` sunt… c` nu sunt decât o c`ut`toare de aur,f`r` altceva \n cap? spuse ea, \ncercând s`-[i ascund` emo]ia. N-amvenit aici pentru banii t`i, Vic. N-am nevoie de ei [i nu mi-au trebuitniciodat`. Dup` cum ]i-am spus, sunt \n vacan]`. Nici mai mult, nicimai pu]in.

Printr-o minune, vocea ei era calm` [i sigur`, a[a cum sperase. Nuavea de ce s` fie mânioas` sau sup`rat`. Era prea târziu.

Vic nu spuse nimic, doar r`mase pe loc, privind-o. Amy vru s` seridice, dar o opri.

– Te rog, vreau s` merg la culcare. B`rbatul se apropie de ea, \i prinse mâinile [i o ridic` de pe scaun.

Nu era destul loc \ntre el [i scaun, dar nu se d`du \napoi, ci o ]inu \nbra]e. |ncerc` s` scape, dar o ]inea strâns, f`r` s`-i lase m`car spa]iu s`respire. |nchise ochii, \ncercând s` reziste apropierii lui, dar \i sim]eacorpul lipit de al ei [i nu se putea \mpiedica s` tremure. Respir`repede, gâfâit.

– Te rog, d`-mi drumul.– Oh, Doamne, Amy! murmur` el cu voce r`gu[it`, s` \ncet`m cu

prostiile. Brusc, gura lui \i lu` \n st`pânire buzele, \ntr-un s`rut ame]itor. S`

\ncet`m cu aceste prostii! Era tocmai ce dorea [i ea s` fac`, s` uiteultimele zile, pline de triste]e [i de suferin]`. Nu voia decât s` fie iubit`[i s`-l iubeasc`, din toat` inima.

S`rut`rile lui fierbin]i o cucerir`, iar ea nu se mai \mpotrivi,\ntorcându-i s`rut`rile cu aceea[i pasiune. Niciodat` nu putuse s`reziste magiei atingerii lui, tot ce f`cuse era s`-i r`spund`, cu toat`

42 MILDRED DAVIS

fiin]a ei. C`ldura din corpul lui p`rea s` se scurg` \n venele ei,dându-i o senza]ie de plutire. Fiecare centimetru de piele se \nc`lzea,\l dorea.

– Pot s`-]i simt inima b`tând, [opti el, cuprinzându-i sânii [iprivind-o cu o expresie care o f`cu s` se opreasc` din respirat. Amy, tedoresc, continu` el, cu o voce joas` [i plin` de dorin]`. Vreau s` te ]in\n bra]e, s` te s`rut [i s` te ating peste tot.

Tân`ra nu mai era \n stare s` gândeasc`. Inima \i b`tea atât de tare,\ncât era gata s`-i sparg` pieptul. |l privi ame]it`. |n acea clip`, unobiect albastru \i atrase aten]ia.

Prosopul. Era prosopul pe care el \l l`sase acas` la Tanya. |mpietri,ca [i cum o mân` de ghea]` i-ar fi cuprins inima.

Degetele lui Vic \i mângâiar` \ncet fa]a. – Ce s-a \ntâmplat, Amy? \ntreb` el \ncet. Nu e nimic \n neregul` \n

faptul c` te vreau, nu-i a[a? Ba da, este! \[i spuse ea enervat`. M` vrei pe mine sau pe Tanya,

oricare suntem la \ndemân`! Nu-[i dorise s` vin` \n vizit`, dar acum cèra aici, de ce s` nu profite? Oare asta \[i spunea? Se \ndrept` \nbra]ele lui, iar suferin]a era mai cumplit` decât \[i imaginase c` poate fi.

– Amy? |]i este team`? \ntreb` el, privind-o ne\ncrez`tor. Nu-]i voiface nici un rù.

– Las`-m` s` plec, \l rug` ea cu o voce sugrumat`. Te rog s`-mi daivoie s` plec.

El o eliber`, ridicându-i b`rbia s-o priveasc` \n fa]`. – Plângi? Oh, Amy, \mi pare rù. Nu voiam s` te for]ez s` faci un

lucru pe care nu vrei s`-l faci. |i \ntoarse spatele, urându-l pentru aceast` tandre]e [i preocupare,

dorindu-[i s` poat` crede \n sinceritatea lui. La fel se purta [i cu Tanya?La fel se purta cu toate femeile? Gândul acesta era dureros. Crezusec`, dac` se poart` frumos cu ea, o s`-i cad` \n bra]e? Poate c` aceast`tehnic` mergea cu alte femei, dar ea nu se va l`sa folosit`. Nu \n acest fel.

– Amy, spuse el calm, nu putem s` vorbim despre ce e \nneregul`?


Mâna lui o mângâie pe spate, dar ea r`mase neclintit`, sim]inddoar r`ceala [i goliciunea din interior. Privirea ei era fixat` peprosopul r`mas pe sp`tarul unui scaun.

– Amy, r`spunde-mi!Ea respir` adânc, privindu-l cu toat` demnitatea de care era \n

stare, dorindu-[i s` poat` vorbi f`r` ca vocea s`-i tremure. – Nu vreau s` vorbesc despre acest lucru. – Amy, ai f`cut vreodat` dragoste cu un b`rbat?Sângele urc` imediat \n obrajii ei. – Nu e treaba ta!Cum \ndr`znea? Cum avea neru[inarea s`-i pun` o astfel de

\ntrebare? Ar fi vrut s` fug`, dar nu putea sc`pa din bra]ele lui. El o privi cu blânde]e, zâmbind, apoi o mângâie u[or pe p`r. – De ce e[ti atât de defensiv`? {tii, nu e o crim` s` fii virgin`.– Sunt sigur` c` nu!– Cred c` e chiar o realizare, \n zilele noastre…Din acest punct de vedere, avea dreptate. B`rba]ii de dinaintea lui:

Steven, Tony, nu \nsemnaser` nimic. Vic fusese singurul b`rbat pecare \l dorise vreodat`. Iar el o p`r`sise.

– Nu voiam s` te sperii, Amy. N-ai de ce s`-]i fie team`. S` lu`m loc[i s` vorbim despre acest lucru.

– Nu, te \n[eli! Nu vreau s` facem dragoste, dar tu nu crezi acestlucru! Nu \n]elegi, pur [i simplu nu \n]elegi!

|[i dorea cu disperare s` plece de lâng` el. Niciodat` \n via]a ei nuse sim]ise atât de \ncol]it`.

Vic r`mase t`cut o vreme, privind-o cu aten]ie. Chiar dac` \i sim]eaprivirea, nu putea s` se conving` s`-l priveasc`. Apoi \l auzi oftând.

– Nu, poate c` nu \n]eleg. Poate c` m-am \n[elat de la \nceput,spuse el cu o voce neutr`, dându-i drumul [i f`când un pas \napoi.Noapte bun`, Amy.

***

44 MILDRED DAVIS

Ziua de duminic` nu promitea nimic bun. Era o zi \ntunecoas` [iploioas`, iar casa era t`cut` ca o pe[ter`. Oare Vic era \nc` \n pat? Sauplecase? Sperând s` nu-l \ntâlneasc`, tân`ra porni spre buc`t`rie, s`vad` ce era de mâncare pentru micul dejun. Cafea, pâine, dar f`r`posibilitatea de a o pr`ji, [unc` [i brânz`. Un mic dejun continental –dar de ce nu? Cu mâncarea pe o farfurie, se \ntoarse \n camera ei, carear`ta ca o celul`. A[ezat` pe pat, \[i mânc` masa, toate resturileajungând pe sacul ei de dormit. Oare ce e \n neregul` cu mine? se\ntreb` ea, \n timp c` r`sfoia neatent` o revist`. Reclamele promiteau o via]`perfect`: vitamine care aduceau via]`, tinere]e, fericire. La fel [i iaurtul. Maierau reclamele de parfumuri sofisticate, sau de lenjerie seduc`toare.

Horoscopul din ziar promitea schimb`ri importante \n via]a eisentimental`.

D`du ziarul la o parte, lu` o coal` de hârtie [i un creion [i \ncepus` scrie:

Drag` Sue. Abia am luat micul dejun cu pâine simpl`, cu gem [icafea instant. Stau \ntr-o camer` cu vedere spre un drum noroios. |mi]in companie ni[te p`ianjeni mari [i negri.Vic spune c` sunt inofensivi[i c` e imposibil s` scapi de ei, a[a c` e mai bine s` crezi c` fac partedin decor, sau din mobil`, care e la fel de \nsp`imânt`toare. Eromantic, nu-i a[a? Tot \]i mai dore[ti s` fi venit cu mine?

Se opri din scris, \[i termin` cafeaua [i suspin`. Uitându-se pegeam, se \ntreb` ce s` mai scrie. Sue va dori s` [tie tot, \n detaliu, darn-avea nici o inten]ie s`-i spun`. Era mai bine s` p`streze o not` lejer`,de amuzament. Re\ncepu s` scrie:

Victor cel viril, cum \i spuneai, este pe undeva prin preajm`, darnu [tiu pe unde. Când am coborât din avion, au ie[it \nt-adev`rscântei, dar nu \n sensul la care te gânde[ti. Ce s-a \ntâmplat cuadev`rat, nu [tiu nici eu. {tiu doar un lucru: mi-ar fi fost mai bineacas`, visând la o dragoste pierdut` [i fiindu-mi mil` de mine \ns`mi.Cel pu]in l-a[ fi avut pe Alan Alda la televizor [i o pung` de fursecuricu ciocolat` lâng` mine, care s` m` consoleze. E mult mai mult decâtam aici.


Dup` cum \]i dai seama, lucrurile nu merg foarte bine [i nu credc` voi sta foarte mult aici. Mul]umesc pentru c` ai grij` deapartamentul meu. O s` te anun] când m` \ntorc.

Dup` ce semn`, Amy \mp`turi hârtia [i o puse \n po[et`. Maitrebuia s` g`seasc` un plic, timbre [i o cutie po[tal`.

Scrisoarea o f`cuse s` se simt` chiar mai nefericit`. O f`cuse s` segândeasc` mai mult la propriile sentimente, care erau foarte reale. Sesim]ea ca un animal \n cu[c`, prins` de propria dragoste, f`r` ap`rare,lipsit` de putere. Oare nu era capabil` s` fac` nimic altceva, decât s`stea aici [i s` vorbeasc` despre Vic? |ntreaga ei minte [i \ntregul ei corpp`reau obsedate de el [i intensitatea sentimentelor era\nsp`imânt`toare.

|n bagajul cu care venise erau materiale pentru desen, hârtie,acuarele, c`rbune pentru schi]e, a[a c`, pentru a nu se mai gândi, lescoase [i \ncepu s` deseneze micul grup de colibe care se vedea de lafereastra camerei ei. Nu se vedea nimeni, iar peisajul cople[it deploaie ar`ta mohorât [i dezolant. Nu reu[ea s-o fac` s` se simt` maibine [i nici pictura nu era eficient`. Nervoas`, strânse hârtia \n pumn[i o arunc` pe podea.

|n liceu, f`cuse cursuri de art`. Era bun`, dar nu suficient detalentat` ca s` poat` urma o carier` \n domeniu. Ca adolescent`,visase s` fie artist`, s` locuiasc` la Paris, Roma sau Amsterdam, s`câ[tige destui bani cât s` poat` locui confortabil [i s` c`l`toreasc`mult. Avusese viziuni romantice despre [ederea la Paris, \n bistrouripline de arti[ti care discut` despre pictur` [i sculptur`, sau desprecum se bea vin \ntr-un restaurant luminat de lun` \n Roma. Sau sevisase pictând pe un col] \nsorit de stânc` din Grecia. Toate acestea \ncompania unui b`rbat senzual, \nalt [i blond, cu ochi alba[tri – poateun poet, sau tot un pictor.

|n loc de aceasta, devenise o profesoar` serioas`, \ndr`gostit` deun b`rbat brunet, un inginer cu picioarele pe p`mânt.

Lui Vic \i pl`ceau picturilei [i schi]ele ei. Fusese sincer impresionatcând le v`zuse prima oar`, de[i ezitase s` i le arate, pentru c` nu voia

46 MILDRED DAVISgiannijollys

s` le admire doar din polite]e. |n apartamentul lui erau câteva picturi,iar Amy recunoscuse câteva tablouri valoroase. Mai erau [i arti[tinecunoscu]i, dar ale c`ror lucr`ri \i pl`cuser`.

Nu numai o dat`, b`rbatul admirase picturile de pe holul ei. Cucâteva s`pt`mâni \nainte de plecare, fusese ziua lui. |mplinea treizeci[i patru de ani, iar cadoul era greu de g`sit. {tia c` nu putea s`cheltuiasc` prea mult, mai ales pentru c` l-ar fi f`cut s` se simt` prost[i n-ar fi apreciat un astfel de gest. I se p`ruse c` solu]ia cea mai bun`e s`-i dea pictura care \i pl`cea cel mai mult, iar alegerea fusese foartebun`. V`zuse acest lucru pe figura lui, \n clipa \n care desf`cusecadoul, luminându-se la fa]`.

– Mul]umesc, zâmbise el. Nu cred c` ar fi ceva care s`-mi fi f`cutmai mult` pl`cere.

Ea se sim]ise brusc prost. – Nu voiam s` fiu preten]ioas`, doar c`… ai spus c` \]i place, altfel

nu m-a[ fi gândit s` ]i-l dau… Vic o luase \n bra]e [i o f`cuse s` tac`, acoperind-o de s`rut`ri care

o f`ceau s` tremure. – Da, zâmbise el, \mi place. Dar e de dou` ori mai special, venind

de la tine, [tiind c` e f`cut de tine. De ce crezi c` asta te facepreten]ioas`? o \ntrebase, fixând-o cu ochii lui cenu[ii. E[ti preamodest`. Lucr`rile tale sunt bune [i trebuie s` ai mai mult` \ncredere\n propriile for]e.

Amy oft`. Hârtia din fa]a ei era acoperit` de mâzg`lituri, singurullucru de care era \n stare. Era frig [i se \nfior` brusc. Punându-[isacul de dormit pe umeri, se a[ez` \n pat. Oare mai avea vreo [ans`s` reg`seasc` acel sentiment de dragoste [i respect? Cum puteaignora ceea ce v`zuse \n ochii Tanyei? Cum putea s`-l mai cread`sincer, \n clipa \n care \i [optea cuvinte dulci, dup` ce f`cuse laaeroport?

La prânz, auzi o b`taie la u[`. Era Vic, \mbr`cat \n pantaloni delucru [i un pulover cenu[iu, de culoarea ochilor. P`rea mare,impresionant, str`in. Pentru o clip`, o cuprinse teama, dar se calm`,


pentru c` \n privirea lui nu era nimic amenin]`tor. Era calm, st`pânpe el. P`rea o statuie de marmur` sau un lac \nghe]at.

Starea ei de spirit era oricum, mai pu]in calm`. Era mai degrab` caun ocean tulburat sub o furtun` tropical`. Tremura. Era din cauza lui,sau din cauza frigului?

– Masa e gata \n sufragerie. De ce nu vii cu mine \n fa]a focului?Aici e frig.

Atitudinea lui calm` o irit`. – Nu mi-e foame, mul]umesc.Oh, \[i spuse ea, parc` sunt un copil r`sf`]at. Privind spre Vic, \[i

d`du seama c` [i el gândea la fel, pentru c` avea expresia unui tat`nemul]umit.

– Haide, Amy, nu te purta copil`re[te! N-ai de ce s` te ascunzi. Nuputem s` fim m`car prieteni?

Prieteni? Hm, ce glum` bun`! Chiar \[i imagina c` va merge a[aceva? Dar, \n cele din urm` ridic` din umeri [i se d`du jos din pat.

– Bine, vin. Pe o m`su]` \n fa]a [emineului era a[ezat` mâncarea: sup` de

legume [i sandvi[uri cu brânz`. Mâncar` \n t`cere, iar c`ldura supei [ia focului se r`spândir` \n corpul ei \nghe]at. Abia acum \[i d`deaseama cât de frig \i fusese. Fusese \nghe]at` ca un cub de ghea]`. Sauca o fecioar` de ghea]`. Oare a[a o credea Vic?

– Nu [tiam c` poate fi atât de frig aici, spuse ea, rupând t`cerea.– E sezonul ploios [i suntem la o altitudine destul de mare. Restul

anului e destul de cald ziua, dar se r`core[te noaptea. Ce p`rere ai deni[te cafea? \ntreb` el, punând bolul de sup` pe mas`.

– Mi-ar face pl`cere. M` duc s-o fac eu.– Nu, e rândul meu. Nu-l contrazise, n-avea rost. Vic se ridic`, strânse vesela [i plec` din camer`. Când se \ntoarse,

\i \ntinse o cea[c` de cafea [i se a[ez` lâng` foc. – M-am gândit s` st`m de vorb` despre ce vrei s` faci [i s` vezi cât`

vreme e[ti aici. La ce te-ai gândit?

48 MILDRED DAVIS

|ntrebarea lui o lu` prin surprindere. Pentru o clip`, r`maset`cut`. Oare reu[ise s`-l conving` c` era doar \n vacan]`? Fusese o\ncercare [i se pare c` reu[ise. Nu trebuia s` se mire c` o \ntrebaaceste lucruri, trebuia s` fie doar atent`.

– Nu sunt sigur`. Ai vreo sugestie?Era o solu]ie bun`.Figura lui era neclintit`.– Dac` vrei ceea ce prefer` de regul` turi[tii, ]i-ar fi mai bine dac`

te-ai duce la Nairobi. Sunt tot felul de tururi organizate, cum ar fiexpedi]ii, safari sau ce mai vrei.

|n mintea lui Amy ap`rur` imediat imagini cu autobuze pentruturi[ti, pictate \n dungi, cu turiste germane cu p`r rar [i multekilograme, turi[ti californieni cu burt` de bere [i japonezi \nc`rca]i cuaparate de fotografiat. Cu to]ii p`reau pleca]i \ntr-o expedi]ie desupravie]uire. De unde [tia aceste lucruri? De la televizor sau de prin ziare.

– Nu sunt tocmai genul turistului obi[nuit, ridic` ea din umeri,\ncercând s`-[i p`streze st`pânirea de sine sub privirea lui scrut`toare.Nu-mi plac grupurile organizate, prefer s` fac excursii singur`.

– A[a credeam [i eu, d`du din cap Vic, privind-o cu aten]ie o clip`. Se ridic` apoi [i \ncepu s` rearanjeze butucii de pe foc. – Dac` vrei s` cuno[ti adev`rata Kenie, e mai bine s` r`mâi aici.

Din câte cred c` [tii, suntem \n centrul ]`rii.Da, [tia acest lucru. Tot ce avea de f`cut era s` priveasc` pe

fereastr` [i s` vad` adev`rata ]ar`.– Da, [tiu, dar…– Dac` r`mâi aici, po]i veni cu mine \n unele dintre excursiile mele

[i sunt sigur c` Bunny va fi \ncântat` s` te duc` s` vezi spitalul. Generozitatea [i disponibilitatea lui o uimir`.– |mi ceri s` r`mân aici cu tine?El puse v`traiul pe care \l folosise lâng` [emineu [i se a[ez` lâng` ea.– Nu-]i cer, \]i sugerez. Sau \]i propun, dac` vrei s` fiu mai exact.Amy \[i strânse pumnii \n poal`. Avea dreptate s` spun` aceste

lucruri. Nu \[i va face p`reri gre[ite, dac` asta \l deranjeaz`.


– E foarte frumos din partea ta, dar nu vreau s` te deranjez.– Nu m` deranjezi. Casa e destul de mare pentru o armat`.Nici o cas` nu e destul de mare pentru dou` persoane care nu se

\n]eleg, \[i spuse ea. Dar nu avea unde s` se duc`, \n afar` de Nairobi,unde ar trebui s` joace rolul turistului. Sau se putea \ntoarce acas` [is` renun]e la aceast` expedi]ie f`r` speran]`. S` se recunoasc` \nvins`[i s` admit` c` l-a pierdut pentru o via]` nou` [i pentru o alt` femeie.

Dar \nc` \l iubesc, \[i spuse, cuprins` de disperare. Nu pot s`renun] f`r` m`car s` \ncerc. S` \ncerce ce? Nici ea nu [tia, dar [tia c`,dac` va pleca acum, totul va lua sfâr[it dar, dac` va mai sta, mai poatefi o speran]`. Poate o minune, o zân` bun` sau lampa lui Aladin.

– Gândul de a sta aici e prea dureros pentru tine? o ironiz` el,vizibil amuzat.

– Ce vrei s` spui cu asta? \l \ntreb` ea.– Ar trebui s`-]i vezi fa]a.Amy se enerv` brusc. – Mi-a[ dori s` nu te mai ui]i la mine!Vic \ncepu s` râd`.– Dar \mi place s` m` uit la tine. |ntotdeauna mi-a pl`cut. N-avea ce s`-i r`spund` la aceste cuvinte. Nu o deranjase obiceiul

lui de a o fixa cu privirea, pentru c`-i pl`cea ce se citea \n ochii lui. Daracum, totul era diferit.

El o privea \n continuare. – Oricum, mai bine s` ne \ntoarcem la discu]ia noastr`. Vrei s` stai

aici sau preferi s` te duci la Nairobi?|i era imposibil s`-i evite privirea. O for]` ciudat`, mai puternic`

decât voin]a ei, o \mpiedica s` \ntoarc` privirea. Inima \i b`tea cuputere [i \[i pierduse tot curajul.

– Mi-ar pl`cea s` r`mân. T`cerea dintre ei era plin` de \n]elesuri, subliniindu-i cuvintele,

dându-le un sens la care nu se gândise. Vic nu spuse nimic, doar oprivi lung, f`r` s` poat` citi \n privirea lui la ce se gândea. Brusc, Amy\[i aminti ce-i spusese \n seara sosirii. O s`-i cear` o plat` pentru

50 MILDRED DAVIS

prezen]a aici? De aceea voia s` stea cu el? Dac` era vorba despre acestlucru…Dar gândurile ei fur` \ntrerupte \n clipa \n care Vic se ridic` [iaranj` din nou bu[tenii pe foc.

– Bine, spuse el simplu, dar hot`rât. |n acest caz, am stabilit. A doua zi, Vic se duse la serviciu. Ploaia se oprise [i era cald [i

\nsorit. Amy \[i adun` curajul [i porni la plimbare prin sat. Oamenii seuitau la ea [i copiii chicoteau [i o urm`reau peste tot. |ncerc` s`-iignore, dar f`r` succes. Nu putea s`-i goneasc`, pentru c` nu [tiacuvintele. A[a c` era nevoit` s`-i suporte.

|n sat era un [ir de magazine mici, doar cu o tejghea [i câtevaproduse necesare. Era [i o m`cel`rie mic`, din care ie[i o tân`r` cu unpachet \n mân`, care purta \n spate un copil adormit. Ochii ei rotunzi[i negri o privir` cu uimire. Lui Amy \i era greu s` se obi[nuiasc` s` fieatrac]ia tuturor, atât de alb` [i de str`in`. Ie[ea \n eviden]` \n mul]ime,de parc` i-ar fi crescut coarne sau ar fi ceva foarte \n neregul` cu ea.

De undeva auzea voci de copii care cântau un cântec, sau a[a i sep`rea. Urm`rind sunetul vocilor, ajunse \ntr-o cl`dire joas`, \n careun grup de copii st`tea pe b`nci de lemn, la umbra unui acoperi[ dinplante. O tân`r` st`tea \n fa]a copiilor, dirijându-i, iar Amy realiz` cu\ncântare c` era o [coal` pentru clasele mici. Din locul \n care st`tea,nu putea fi z`rit`, a[a c`-i urm`ri cu fascina]ie.

La [coal` nu era nimic pentru joac`, nici un fel de obiect. Copiiist`teau cumin]i \n b`nci, cântând mai \ntâi, apoi num`rând. Sau celpu]in a[a p`rea, dup` sunetul vocilor. Dup` aceea, \nv`]`toarea led`du voie s` plece, iar copiii alergar` voio[i [i plini de energie. Sea[ezar` pe p`mânt [i \ncepur` s` se joace cu nisip, cutii goale deconserve sau cu be]e adunate de pe jos.

Amy se plimb` pân` la marginea satului. P`mântul se \ntindea \nfa]a ei, dealuri domoale, care se \n`l]au \n zare, pân` la poalelemaiestuosului munte Kenya, \nalt [i impresionant, cu vârful ascuns \nnori [i crestele acoperite de z`pad`. |n vârful lui locuia Mungu, zeulreligiei locale, dup` cum \i povestise Vic… Sau poate Gunnar, nu-[imai aducea aminte.


Ajuns` acas`, \[i scoase culorile [i hârtia [i \ncerc` s` deseneze totce v`zuse \n sat. Nu era nici Roma, nici Paris sau Grecia dar, \ntr-unfel, era mai romantic [i mai exotic. Oricum, mult mai interesant decâtacas` la ea, \n New Jersey. Imaginea copiilor de la [coal` \i reveni \nminte. Cine ar fi crezut c` poate g`si o [coal` \n aceste ]inuturiciudate? Oare putea s`-i ajute cu ceva? S` le dea culori, caiete saujuc`rii simple? Sau ni[te c`r]i cu desene?

Pentru o vreme, r`mase adâncit` \n lucru, f`când schi]e \n c`rbuneale imaginilor care o impresionaser` cel mai mult. Când ma[ina lui Vicopri \n fa]a casei, târziu dup`-amiaz`, masa era acoperit` cu o varietatede scene din sat: femei \n fa]a râului, copii care se jucau \n praf, omam` care \i f`cea copilului baie \n fa]a casei.

Vic intr` \n camer`, aruncându-[i p`l`ria pe un scaun. Era foartepr`fuit, numai bun pentru o reclam` la detergent. Amy se amuz`,imaginându-[i sloganul: Nimeni nu se murd`re[te mai bine decâtacest b`rbat. A]i putea cur`]a ace[ti blugi cu detergentuldumneavoastr` obi[nuit?

– Bun`, spuse el, aproape f`r` s-o priveasc`, iar inima lui Amy sestrânse \n fa]a indiferen]ei lui.

Ea nu era deloc la fel de lipsit` de sentimente. Nu voia decât s`alerge spre el, s`-l strâng` \n bra]e, s`-l ating` [i s` nu mai plece delâng` el.

|nc` \l mai iubesc, \[i spuse ea cu triste]e. Nu putea s` \n]eleag` dece, nu \n mod logic. {tia doar c` a[a era [i c`, \n ciuda schimb`rii lui,\n ciuda durerii de a [ti c` e probabil \ndr`gostit de altcineva, \nc` \liubea. M`car dac` ar putea s` se opreasc`! Dar dragostea nu e unmotor de ma[in` sau o râ[ni]` de cafea, s` se poat` opri oricând, \[ispuse ea cu am`r`ciune.

– Bun`! \i r`spunse la salut, \ntorcând privirea, s` nu-i poat` citigândurile, dar el nici m`car n-o privea.

Mu[cându-[i buzele, se \ntoarse la lucru. Trebuia s` \nceteze s`mai simt` acest sentiment \ngrozitor de respingere. Dac` voia s`r`mân` aici cu el, trebuia s`-[i ascund` sentimentele [i s` fie calm`.

52 MILDRED DAVIS

El ie[i din camer`, \ntorcându-se dup` o jum`tate de or`, purtândhaine curate [i mirosind a s`pun [i a [ampon. Avea p`rul ud [i lipit decap, ar`tând ca un b`ie]el. Se a[ez` lâng` ea [i privi schi]ele, f`r` s`spun` nimic. Le studie cu aten]ie, luându-le \n mân` [i apropriindu-lede ochi. Tân`ra r`mase fascinat` de mâna lui bronzat` [i puternic`, cudegete lungi. Ar fi vrut s` se \ntind` [i s` o ating`, s`-i simt` puterea.

– Sunt bune, d`du el din cap \ntr-un sfâr[it. Chiar foarte bune…Mai ales aceasta…

Ar`ta spre un desen al copiilor care se jucau \n nisip. – Mul]umesc.Nu [tia ce s` r`spund` altceva. – Ai putea s` le vinzi \n Nairobi. Sunt sigur.– S` le vând? Cui?– Turi[tii iubesc astfel de lucruri. Dac` le mai lucrezi un pic [i

folose[ti hârtie mai groas`, e foarte bine. – Nu cred c` vorbe[ti serios. Nu sunt chiar atât de bun`… adic`…El zâmbi amuzat. – Nu e[ti la New York, \n competi]ie cu arti[tii de top. Poate c` nu

vei fi niciodat` un Rembrandt, dar ai talent. {tii acest lucru, nu e primaoar` când \]i spun. Lucr`rile tale sunt pline de farmec, de sinceritate.Nu te crede mai pu]in talentat` decât e cazul.

O urm` din vechea lui c`ldur` era vizibil` \n vocea [i \n privirea lui.Sau poate c` \[i imaginase, pentru c` nu dur` decât o clip`, apoireveni la calmul [i r`ceala ultimelor zile.

– Oricum ar fi, cred c` trebuie s` te gânde[ti la acest lucru. |ntr-adev`r, a doua zi se gândi la cuvintele lui. Era o zi nesfâr[it`,

goal`, iar el era plecat la serviciu. Gândul c` exista cineva care ar dabani pentru munca ei era cople[itor. Era probabil modul de tratare asubiectului care \i atr`gea pe turi[ti, \[i spuse ea, privind lucr`rile\n[irate pe mas`. Nu, acesta nu era New York, iar asta era \n avantajulei. Ce putea face aici, nu s-ar fi cump`rat acas` [i invers.

O mi[care brusc` \i atrase aten]ia [i privi \n sus. Un b`rbat st`tea \nfa]a ferestrei, iar frica o cuprinse ca un val, la vederea africanului


imens care flutura o panga. Era foarte \nalt [i foarte puternic, bra]elelui puternice p`rând o mas` de mu[chi. Fluturând lama ascu]it` \n aer,p`rea foarte periculos.

Cu inima b`tând nebune[te, Amy privi spre u[`. Era deschis`, darnu avea \ncuietoare, a[a c` nu conta dac` era sau nu \nchis`.

Ce voia acest b`rbat? Posibilit`]i \ngrozitoare \i trecur` prin minte[i se ridic` de pe scaun cu picioare tremurânde. Kariuki. Unde eraKariuki? Respirând adânc, \ncerc` s` se calmeze. Nu te l`sa \ngrozit`,\[i spuse \n gând, poate nu are nimic violent \n minte.

Nimic violent? Ca de exemplu ce? S` \mprumute o cea[c` de zah`r?S` o invite la ceai? Oamenii pa[nici nu flutur` arme spre ceilal]i, iar\nc` o privire spre uria[ul pe jum`tate gol, cu arma ascu]it` \n mân`nu o lini[ti. Parc` vedea \n fa]a ochilor titlul dintr-un ziar, scris culitere mari: „Tân`r` din New Jersey ucis` \ntr-un sat african“.

B`rbatul se apropie de fereastr`, strigând ceva spre ea, dar nu\n]elegea ce spune, iar groaza \i \ncle[tase gâtul. Oare va intra \n cas`,v`zând u[a deschis`? Partea ra]ional` din mintea ei \i spunea s` nu seisterizeze, s` afle ce vrea acel b`rbat, dar nu putea dep`[i groazateribil` care pusese st`pânire pe ea. Mâinile ei strângeau incontrolabilsp`tarul scaunului, iar genunchii \i tremurau. Fluturând arma,b`rbatul striga acelea[i cuvinte, din ce \n ce mai tare.

Ar fi vrut s` fug`, dar picioarele ei p`reau lipite de ciment [i nuputea s` se mi[te. Capul i se \nvârtea, privirea i se \nce]o[ase. O s` le[in,\[i spuse Amy, din ce \n ce mai speriat`. Oh, Doamne, o s` le[in…

54 MILDRED DAVIS

Capitolul 4

Când \ncepuse s` simt` c` alunec` deja \n starea de le[in, v`zuLand Rover-ul [i pe Vic, care tocmai cobora din el. B`rbatulnecunoscut se \ndep`rt` de fereastr`.

Tân`ra r`m`sese pe scaun, tremurând. Se aplec` spre mas` [i-[ipuse capul pe mâini, \nchizând ochii [i \ncercând s` se lini[teasc`.Când ridic` privirea, Vic st`tea \n fa]a ei, privind-o uimit.

– Doamne, ce s-a \ntâmplat cu tine? o \ntreb` el. Cu mâini tremur`toare, \[i d`du la o parte p`rul de pe fa]`. – Nimic… ce voia acel b`rbat?El se \ncrunt`, nedumerit:– John? Dar tu ce crezi c` voia?– Nu [tiu. Striga la mine, fluturând acea panga [i m-am gândit… Se opri, scuturat` de fiori. |n timp ce se \ndrepta spre ea, expresia de pe figura b`rbatului se

schimb` din nedumerire \n amuzament, apoi \ncepu s` râd`:– Credeai c` o s` te atace? Nu numai c` e[ti foarte impulsiv`, dar

ai [i o imagina]ie foarte bogat`!Iar el era sensibil ca un zid de c`r`mid`, \[i spuse Amy, v`zându-i

privirea \nveselit` [i gura zâmbitoare. Râdea de ea, care se pierduse lavederea unui b`rbat imens care avea o arm` periculoas`. Era chiar atâtde deplasat? Mânia se amesteca rapid cu jena, alungându-i sl`biciunea[i ame]eala, a[a c`-[i \ndrept` spatele cu mândrie.

– Amuzant, nu? spuse ea sarcastic. Cum a putut s`-mi vin` o astfelde idee nebuneasc`? Am ascultat atâtea [tiri despre tinere jefuite,torturate, violate [i ucise, dar pe un strìn imens care-mi flutur` \n fa]ò lam` ascu]it` ar trebui s`-l consider un pacifist cu gânduri pa[nice!Cum \ndr`zne[ti s` râzi de mine? exclam` iritat`, ridicându-se de pescaun.

Figura lui deveni impasibil`.– |mi pare rù, nu m-am putut ab]ine, sosi r`spunsul, calm [i serios.

Mi s-a p`rut totu[i destul de amuzant. Suntem \ntr-un un sat lini[tit dinAfrica, nu \n jungla din New York, plin` de droga]i, pe[ti [i be]ivi.

– Scuz`-mi ignoran]a! se r`sti ea pe un ton caustic. Vic o prinse de umeri.– Acum, relaxeaz`-te! Exagerezi, am spus c`-mi pare rù!Atingerea mâinilor lui pe umerii ei, calde [i puternice, o calm`

imediat. Se \nfior` din nou, când corpul se relax` de tensiuneaacumulat`. Apropierea lui Vic o umplea de dorin]a de a-i pune capulpe um`r [i a se l`sa consolat` de puterea bra]elor lui. Dar nu putea,nu voia s` fac` acest pas, a[a c`, fixând nasturii de la c`ma[a lui,\ncerc` s` se adune. R`maser` o clip` nemi[ca]i, iar atmosfera dinjurul lor era plin` de emo]ie.

Apoi, f`când un pas \napoi, Vic \i d`du drumul. – John, spuse el, este un so] devotat [i tat` a patru copii. De]ine

o m`cel`rie de unde \mi cump`r carnea. N-avea nici o inten]ie s`-]ifac` rù, crede-m`.

Amy \[i arunc` p`rul pe spate [i-l privi cu r`ceal`. – {i ce voia, dac` n-avea inten]ia s` m` atace?B`rbatul se a[ez` pe scaun [i \ncepu s`-[i dezlege [ireturile de la

bocanci. – Nu voia decât s` \napoieze panga pe care a \mprumutat-o de la

Kariuki, r`spunse el, f`r` s-o priveasc`. Voia s` o iei [i s` i-o dai luiKariuki, când se va \ntoarce. Atât.

Ea nu vedea decât p`rul lui negru, r`v`[it de vântul de[ertului,unde lucrase toat` ziua. Oare \nc` râdea? N-avea cum s`-[i dea seama.

56 MILDRED DAVIS

Luar` masa pu]in mai târziu, dar nu mai vorbir` despre incidentultrecut, ci despre lucrul lui Vic \n zona de[ertic` din apropierea satului,unde instala sistemul de iriga]ii proiectat [i realizat tot de el.

C` \i pl`cea foarte mult ce f`cea, era vizibil din tonul vocii. Dincuvintele lui r`zb`tea un entuziasm pe care nu-l mai cunoscuse, nici\n vremea când era acas`. Ceea ce f`cea aici avea impact direct asupravie]ii oamenilor din zon`. Nu era nevoie decât de o pomp` pentru aface via]a lor mai bun`. Vic spunea c`-[i irosise vremea construindpoduri, tunele [i autostr`zi pentru o societate supra-dezvoltat` undetoat` lumea considera munca lui fireasc` [i nimeni nu-i cuno[team`car numele. Ea râse, observând c` [i podurile, tunelele [iautostr`zile au rolul lor, la fel de important. Desigur, fu el de acord,dar era o diferen]`. S` lucreze pentru oameni de la ]ar`, care au onecesitate real`, \i d`dea [i lui sentimentul realit`]ii, ad`ugat laumanizarea \ntr-un fel a muncii pe care o f`cea. Oare \n]elegea cevoia s` spun`? o \ntrebase el, iar tân`ra r`spunsese c` desigur, erafoarte logic. Zâmbetul cu care Vic primise cuvintele ei \i \nc`lziseinima.

– Vrei s` mergi cu mine mâine? \ntreb` el. O s`-]i ar`t despre cevorbesc.

– Mi-ar face pl`cere. Zâmbise din nou, fixând-o cu privirea aceea special`. Oh, ce mult

\l iubea!Furculi]a \i alunec` din mân`, f`când un zgomot metalic. Masa

luase sfâr[it, iar discu]ia se terminase. Vic se ridic`. – Dac` m` scuzi, am ceva de f`cut. A[ezat la masa din cel`lalt cap`t al camerei, \ncepu s` studieze

schi]e [i h`r]i. Atmosfera \[i pierduse c`ldura. Ceva se \ntâmplase \ntimpul discu]iei, ceva care \i unise. Pentru câteva clipe, se \n]eleseser`din nou.

Vic o ignor` total tot restul serii, de parc` n-ar fi fost acolo, saun-ar fi fost decât o pies` de mobilier. Când \i \ntinse cea[ca de cafea ,


\i mul]umi neatent. Nu-i pas` c` sunt aici, \[i spuse ea nefericit`.Sim]ea o pornire teribil` s`-i ia cea[ca din mân` [i s`-i toarne cafeaua\n cap.

Trosnetul lemnelor [i fo[netul hârtiilor erau singurele sunete dincamer`. P`rea s` munceasc` obsesiv, cu \nver[unare. Oare era nevoies` se concentreze chiar atât de mult \ncât s` nu-i poat` spune m`carun cuvânt?

Pentru o vreme, se ocup` cu scrierea unei scrisori pentru buniculei, descriindu-i satul [i povestindu-i \ntâmplarea cu John. I-ar fi pl`cuts` fie aici, se gândi ea, [tiind cât de mult \i place s` fac` lucruri ie[itedin comun. Slujba de reporter \l dusese \n tot felul de locuri ciudate,iar când Amy era mic` o lua deseori la pescuit sau \n excursii,povestindu-i aventurile lui. Acele momente petrecute cu bunicul eir`m`seser` o comoar` dintre cele mai pre]ioase.

Dup` ce termin` de scris scrisoarea, se ridic` [i \ncepu s` aranjezelemnele pe foc. Abia atunci Vic se ridic` [i veni lâng` ea.

– O s` fac eu asta. Amy nu se d`du la o parte, iar privirea ei r`mase fixat` pe foc. – Nu e nici o problem`, ridic` ea din umeri, [tiu [i eu destule

despre cum se face [i se \ntre]ine un foc. Vocea ei era plat`, lipsit` de emo]ie.– {tii? Foarte bine, continu`. Dac` era posibil, vocea lui era chiar mai neutr`. Se \ntoarse la locul

lui, iar tân`ra sim]i nevoia s` ]ipe. Oh, fir-ar s` fie! Nu mai suport, \[ispuse ea. M` duc la culcare. Adunând ustensilele de scris, \i ur`noapte bun`.

Ridic` privirea spre ea, la fel de lipsit` de emo]ie ca mai devreme,p`rând s` n-o vad`.

– Somn u[or, fu r`spunsul lui, \nainte s` se \ntoarc` la lucru. Nu reu[ea s` adoarm`. De ce o ignorase atât de evident pe tot

parcursul serii? Oare ce a[tepta de la ea? S`-l amuze? |i spusese deja c`n-a venit pentru a fi cu el, ci doar pentru a-[i petrece vacan]a. Dar nuera adev`rat, din moment ce-[i dorea foarte mult s` rezolve

58 MILDRED DAVIS

problemele dintre ei. Ar fi putut la fel de bine s`-[i doreasc` s` fieCr`ciunul \n iulie sau ghea]a s` se topeasc` la minus dou`zeci degrade.

Oare Tanya era un pericol real, sau era de vin` imagina]ia ei?Privise deja \n ochii fetei [i mai era [i prosopul pe care Vic \l l`sase laea acas`. Unu [i cu unu f`ceau \ntotdeauna doi.

Vic nu voia s` vin aici de la \nceput, \[i spuse ea ab`tut`. Nu-midatoreaz` nimic. Nu mi-a promis nimic, niciodat`.

Se r`suci nelini[tit` \n pat, \ncercând s` g`seasc` o pozi]ieconfortabil`. Num`r` oi. La num`rul dou` sute dou`zeci [i optrenun]`. |ncerc` apoi s`-[i aminteasc` mânc`rurile [i deserturilepreferate \n func]ie de literele alfabetului: andive, bezele, ciocolat`,dulcea]` de cire[e, eclere… F? Ce era cu f? Nu mergea nici asta. S` segândeasc` la mâncare nu p`rea s` fie cea mai bun` solu]ie pentru aadormi. Reu[ise doar s` i se fac` foame. Oftând, se \ntoarse pe parteacealalt`.

|n minte \i veni imaginea [colii pe care o v`zuse mai devreme, [i acopiilor. Cum ar putea s`-i ajute cel mai bine? se \ntreb`. Oare\nv`]`toarea lor vorbea engleze[te? Cum ar putea s` se apropie de ea?Nu voia s` se prezinte ca o atot[tiutoare arogant`.

Copiii erau dr`gu]i, cu ochi sclipitori. Zâmbeau [i-i \ntindeaumâinile.

Apoi, la o mi[care brusc` a capului, \l v`zu din nou. Se \ntorsese –b`rbatul imens cu lama ascu]it`. Intr` \n camer` strigând, \ndreptândpanga spre ea.

Cuprins` de panic`, se uit` la el cu inima b`tând s`-i sparg`pieptul.

– Nu! strig` ea. Nu, nu!Nu putea s` se mi[te. Picioarele refuzau s` o asculte. Ajunse lâng`

ea, imens, \nsp`imânt`tor, cu ochi r`i [i zâmbet diavolesc. Se sim]ea\nghe]at`, \ncremenit`. |ntr-o \ncercare disperat`, se arunc` \nainte cutoat` bruma de putere pe care o mai avea, dar nu se \ntâmpl` nimic.O s` m` omoare, \[i spuse. O s` m` omoare.


Bra]ul lui liber o prinse, tr`gând-o spre el. Cu cealalt` mân` ridic`lama, ]inând-o la câ]iva centimetri de gâtul ei. Tân`ra \ncepu s` ]ipe.}ip` din toate puterile, pân` i se t`ie respira]ia. |ncerc` s` se elibereze,dar strânsoarea devenea mai puternic`. Tot corpul ei era imobilizat degroaz` când, deodat`, mu[chii i se relaxar` [i tensiunea o p`r`si. Mor,\[i spuse ea, dar nu era speriat`. Nu sim]ea durere, doar un sentimentde lini[te, care o umplea de pace [i confort. Apoi \ncepu s` realizezeadev`rul: nu era moart`.

Se trezise. Era treaz` \n pat, cuprins` de bra]ele puternice care \i d`deau

sentimentul de siguran]`. Fa]a ei se odihnea pe o piele moale, cald`,sim]ind b`t`ile inimii. Nu avea nevoie s` se uite. {tia unde e [i cine o]ine \n bra]e.

Suspin` adânc, bucurându-se de sentimentul de siguran]`.Bucurându-se de puterea bra]elor care o ]ineau, nu se mi[c`. Nu eramoart`, dar se sim]ea deja \n paradis.

– Am fost pe punctul s` fac un atac de cord, [opti Vic cu blânde]e. – Din vina mea?Vocea ei era un scâncet, mai ales c` buzele i se lipeau de pielea lui

când vorbea. – Ai ]ipat de parc` voia s` te omoare cineva. – Asta credeam c` se va \ntâmpla. Urm` o mic` pauz`, iar el \i mângâie \ncet p`rul. – L-ai visat pe John?– Da.– Oh, Doamne, cred c` te-a speriat de moarte!– Da, chiar a f`cut-o.Tremur` f`r` s` vrea, iar bra]ele lui o cuprinser` mai strâns. Amy

\nchise ochii, sim]ind c`ldura dragostei pentru el cuprinzându-i\ntreaga fiin]`. Era con[tient` de vibra]iile dintre ei [i [tia c` trebuie s`vorbeasc`, s` spun` ceva pentru a umple t`cerea.

– Poate c` este o prostie s` fiu speriat`, spuse ea, \ncercând s`vorbeasc` normal, ca s` nu-[i dea seama cât era de agitat`. Am v`zut latelevizor lucruri \ngrozitoare despre Africa [i…

60 MILDRED DAVIS

– Africa e imens`.– Da. Te iubesc, spuse ea \n gând, privindu-l. Te iubesc.Vic \[i plimb` degetele prin p`rul ei, neatent. Sau cel pu]in a[a

p`rea. – Ceea ce vezi la [tiri sunt \n general crime politice. Vocea lui era calm`, f`r` emo]ie. – Da, [tiu, [opti ea. Iube[te-m` [i tu, te rog…– Trebuie s` vezi aceste lucruri \n perspectiv`. Sunt cam cincizeci

de ]`ri diferite \n Africa, iar majoritatea sunt la fel de lini[tite [i desigure ca propria ta curte.

Vorbea automat, ca [i cum ar fi fost atent la altceva. – Presupun c` ai dreptate. N-a[ putea suporta gândul c` totul \ntre noi s-a sfâr[it. Se sim]ea ciudat, de parc` ar fi fost \n acela[i timp dou` persoane

diferite. Una vorbea lini[tit` [i ra]ional`, iar cealalt` era agitat` [icople[it` de sentimente de dragoste, dorin]` [i pasiune. Oare Vicsim]ea la fel?

Degetele lui \i mângâiau pielea fin` a gâtului [i umerii. – {tii, continu` el cu aceea[i voce lipsit` de emo]ie, filmele de

groaz` sunt de vin`. Un dictator sângeros tiranizeaz` [i masacreaz`oameni nevinova]i…

– Nu m-am gândit niciodat` la aceste probleme.E o prostie, se gândi ea, avem o discu]ie calm` [i lini[tit` ca [i cum

am sta la zece metri distan]`. Dar apropierea lor era imposibil de negat, iar atmosfera era

\nc`rcat` de o tensiune u[or de recunoscut. Amy se mi[c` nelini[tit`,privind spre lumânarea aprins` de el. Umbrele lor erau ciudate,\ntinzându-se spre tavan.

El plec` pu]in capul spre ea.– Te sim]i mai bine? o \ntreb` el, cu buzele aproape de ureche, iar

vocea lui suna ciudat.


Era \ngrijorat? Sau era o not` de tandre]e? Poate c`-i era somn [ivoia s` se \ntoarc` \n pat.

– Da, [opti ea. Nu m` p`r`si, \l rug` \n gând, am nevoie s` r`mâi cu mine. P`rea c` trec ore \ntregi. Nu vorbeau. Corpurile lor se atingeau,

dar nu se mi[car`. Totul p`rea \ncremenit \n a[teptare. S`rut`-m`, \l implor` Amy f`r` cuvinte. Te rog s` m` s`ru]i. Dar corpul lui Vic r`mânea nemi[cat, numai b`t`ile gr`bite ale

inimii [i respira]ia accelerat` tr`dau nelini[tea din spatele acesteiaparente st`ri de calm, faptul c` alte sentimente \ncepuser` s` senasc`. M` dore[te, \[i spuse Amy cople[it`, \mi dau foarte bine seama.

Inima ei b`tea la fel de repede, iar sângele p`rea c`-i curgefierbinte prin vene. Era speriat` c` va fi respins`, când se aplec` spreel, atingându-i gura cu buzele ei fierbin]i. P`rea c` un curent electricstr`b`tu amândou` corpurile.

– Amy, suspin` el, respirând adânc. Gura lui \i lu` \n st`pânire buzele, apoi \ncepu s` o s`rute ap`sat,

cu pasiune, \n timp ce o \mpingea cu blânde]e \napoi pe pern`. Se\ntinse lâng` ea, acoperind-o cu corpul lui. Un fior o avertiz` c` era pepunctul de a ceda, dar era prea cople[it` de dragostea pentru el ca s`mai asculte vreun avertisment. Nu conta decât aceast` clip`, aceast`clip` minunat` \n care el \i apar]inea.

Mâinile lui \i mângâiar` corpul tremur`tor, ridicându-i c`ma[a denoapte.

– S` sc`p`m de prostia asta, murmur` el, iar respira]ia lui fierbinte\i atinse obrazul.

Amy era incapabil` s` spun` ceva, cople[it` de reac]iile eipasionale care o \mpiedicau s` ra]ioneze. Când fur` goi [i se strânser`cu putere \n bra]e, atingerea corpului lui de-a lungul \ntregului eicorp o f`cu s` se \nfioare. Dorin]a o cople[i, izvorând din dragosteareal`, adev`rat` [i imposibil de negat. O atinse din nou, explorândmisterele corpului ei, acoperind-o cu s`rut`ri. Mut` de pl`cere, se l`s`cucerit` de magia atingerii lui, tres`ltând sub mângâierile care \iturnau parc` foc \n vene.

62 MILDRED DAVIS

– Vic, murmur` ea. Oh, Vic…Voia s` râd` [i s` plâng` \n acela[i timp – dar nu [tia de ce. Voia s`

continue [i s` nu se opreasc` niciodat`. – Amy….O ]inea strâns, dorin]a fierbinte cople[indu-l [i pe el, f`cându-l s`

tremure de ner`bdare. Apoi, deodat`, cu un efort agonizant, se\ndep`rt` de ea, cùtându-i privirea. Sprijinându-se \ntr-un cot, privispre ea rug`tor. Respira cu greutate, iar pieptul lui se ridica [i coborarapid. Se ridic` spre el, atingându-i pieptul puternic, dorind s`-l atrag`spre ea, f`r` s` spun` vreun cuvânt.

– Amy, [opti el cu respira]ia tìat`, e[ti sigur`?Mâna lui mângâietoare cobor\ de-a lungul coapsei, apoi a

piciorului, cobor\ [i urc` din nou, spre moliciunea ademenitoare apulpei.

– Da, [opti ea. Oh, da!Vocea proprie \i p`rea strìn`: era r`gu[it`, joas`. |l trase mai

aproape, dornic` s`-l simt`, tremurând de \ncântare. Voia s` devin` unsingur corp…

– Te rog, te rog…– Amy, trebuie s`-]i spun mai \ntâi ceva. Eu…Un zgomot puternic o trezi la realitate [i \nghe]`. Oh, nu! Nu se

poate, nu! Corpul lui Vic deveni rigid, iar el \njur` \ncet. – Bwana!Era vocea lui Kariuki, care p`rea agitat [i \ngrijorat.– La naiba! r`sun` vocea lui Vic.Apoi, mai tare, vorbi cu b`rbatul agitat \n propria limb`. Când

\ncerc` s` se ridice din pat, tân`ra \l \nconjur` cu bra]ele, tr`gându-l\napoi spre ea.

– Nu pleca, Vic. Te rog s` nu m` la[i acum… Nu acum.– Trebuie. So]ia lui Kariuki a intrat \n travaliu [i i-am promis c` o

s`-i duc la spital cu ma[ina.Se smulse de lâng` ea, apoi \[i lu` pantalonii de pijama [i se

\ndrept` spre u[`.


Cu gura uscat` [i din]ii \ncle[ta]i, Amy \l urm`ri cu privirea. De cese \ntâmplase tocmai acum?

– Vic, eu…B`rbatul se \ntoarse s-o priveasc`.– E \n regul`, Amy. Poate c` e mai bine.P`rea foarte obosit. G`sindu-[i c`ma[a de noapte, se acoperi, jenat` brusc de propria

goliciune.– Nu \n]eleg ce vrei s` spui. El se \ntoarse lâng` pat [i o privi câteva clipe \n lini[te. – Ba da, [tii, [opti Vic \ntr-un târziu. N-ar fi schimbat nimic, nu-i

a[a? Amy \nchise ochii, str`duindu-se s` nu plâng`. Nu-i r`spunse, ci se

\ntoarse cu spatele spre el. B`rbatul se aplec` spre ea, s`rutând-o pe obraz. – Du-te la culcare, Amy. Ne vedem diminea]`.Fu nevoie de toat` puterea ei s` se ab]in` s` nu-i pun` bra]ele \n

jurul gâtului [i s`-l trag` spre ea, s`-l roage s` se \ntoarc` lâng` ea dup`ce \i las` la spital pe cei doi, dar [tia c` nu va face acest lucru.

Re]inându-[i lacrimile, \nghi]i cu greu. Vic se \ndrepta spre u[`, a[ac` se \ntoarse s`-l mai priveasc` o dat`. Nu privi \n urm` \n clipa \ncare deschise u[a.

– Noapte bun`, Amy!Plecase. Se mai auzir` voci afar`, apoi zgomotul motorului. Amy

ascult` pân` când sunetul se pierdu \n dep`rtare. Ascunzându-[i fa]a\n pern`, plânse de durere. Teama [i nesiguran]a o cuprinser` maiintens decât vreodat`.

Poate c` e mai bine. Acestea fuseser` cuvintele lui [i poate c`avusese dreptate. |l iubea, dar nu voia s`-l \mpart` cu nimeni, nici cuTanya, nici cu altcineva. Mai spusese ceva, \n clipa \n care Kariukib`tuse la u[`. Vreau s`-]i spun ceva. Dar nu spusese despre ce eravorba. Ce putea s` fie? Dar nu se mai sim]ea \n stare s` ra]ioneze, cidoar s` doarm` [i s` uite totul.

64 MILDRED DAVIS

Când lacrimile se sfâr[ir`, r`mase nemi[cat`, a[teptând sosireasomnului. Dar când Vic se \ntoarse, o or` mai târziu, nu adormise\nc`. Inima \i b`tea cu putere când auzi pa[ii lui pe culoar, dar nu seopri \n fa]a camerei ei.

***

Era o diminea]` minunat`, r`coroas` [i \nsorit`. Dar Amy nu era \nstare s` se bucure de frumuse]ea zilei. Nu exista nici un mod de adescrie cum se sim]ea. Dup` ce st`tuse treaz` câteva ore, hot`râse s`se ridice. Soarele \i sc`lda camera \n lumin`, contrastând cu proasta eidispozi]ie. F`r` s` mai deschid` fermoarul, ie[i din sacul de dormit,lovindu-l cu picioarele. La naiba, ma simt ca o epav`.

Când intr` \n sufragerie, Vic era la mas`, bându-[i cafeaua.– Ar`]i ca naiba, spuse el, cu o lips` de tact neobi[nuit`. – {i tu, replic` ea enervat`. Pe buzele lui ap`ru un zâmbet amuzat.– N-a fost tocmai o noapte odihnitoare. – Nu.Putea s-o spun` din nou. Tân`ra puse unt pe o felie de pâine cu

mare grij`, \ntinzându-l cu o precizie [i o concetrare demn` de oopera]ie pe creier. O alt` felie de pâine ap`ru pe farfuria ei ca prinminune. Ridic` privirea spre figura lui amuzat`.

– De ce nu pui [i pe felia mea? Faci o treab` minunat`…– Bine…Luând unt pe cu]it, \l \ntinse neglijent pe felia de pâine, apoi i-o \ntinse.– Nu m` pricep s` fac lucruri la comand`, coment` ea cu dulcea]`.– M-ai fi p`c`lit, d`du el din cap dezaprobator. {tii ce nepl`cut e

s` m`nânci o felie de pâine cu un strat prea gros de unt?– |ncerc s` nu m` gândesc, dar \]i urez noroc. – Pot s`-mi dau seama c` urarea vine din inim`. Kariuki veni cu micul dejun pe o tav`. Era o omlet`, pe care o

servea cu un zâmbet larg. El de ce mai zâmbea? Oh, da…


– Cum se simte so]ia lui? \ntreb` Amy dup` plecarea b`rbatului.– Se simte bine. A n`scut la cinci diminea]a – o feti]`. – N-a r`mas cu ele?– Ba da, a venit pe jos. Nu e foarte departe. Amy \[i d`du brusc seama de ceva la care nu se gândise. – Ce-o s` cread`?– Despre noaptea trecut`? ridic` Vic din umeri. Ceea ce e evident,

dar nu-mi pas`. Nu cred oricum c` s-a a[teptat la altceva. {tia unde s`m` g`seasc`.

Indiferen]a lui o deranja, dar nu [tia de ce. Privirea lui o fixa pedeasupra ce[tii de cafea.

– Oricum, \mi pare rù c` s-a \ntâmplat, spuse el, dar s` nu l`s`macest lucru s` ne strice ziua.

Ce voiau s` \nsemne aceste cuvinte? |i p`rea rù c` fuseser`\ntrerup]i? Sau c` ajunsese la ea \n camer`? Inima ei se strânse laamintirea nop]ii trecute. Vedea cu ochii min]ii corpul lui, sim]ea parcàtingerea magic` a mâinilor puternice.

– Vic? \ntreb` ea, cu inima b`tând cu putere. Asear`, \nainte devenirea lui Kariuki, voiai s`-mi spui ceva… Despre ce era vorba?

– Nu conteaz`, o \ntrerupse el. – Nu vrei s`-mi spui? Te rog…El ridic` ibricul de cafea, f`r` nici o expresie.– Mai vrei cafea? Era clar c` nu avea nici o inten]ie s`-i r`spund`, a[a c` Amy oft`,

resemnat`. – Da, te rog. Am nevoie de tot ajutorul ca s` r`mân treaz` restul

zilei. El \i cùt` privirea.– Vii cu mine diminea]a asta? Sau ai prefera s-o la[i pentru alt`dat`?Tân`ra cl`tin` din cap. – Nu, a[ vrea s` vin acum. O s`-mi revin. Ultimul lucru pe care \l dorea sau de care avea nevoie era s` stea

toat` ziua \ntr-o cas` goal`, singur` cu gândurile ei.

66 MILDRED DAVIS

|i f`cu pl`cere plimbarea cu Land Roverul, s` simt` aerul curat aldimine]ii [i vântul prin p`r, s` priveasc` ]inuturile strìne. |n cele maimulte zone, solul ro[iatic era \nc` ud, iar praful nu se ridica. Dealuriverzi se vedeau \n dep`rtare, pân` la ele \ntinzându-se p`[uni. Undevala marginea câmpului se vedeau gazele, care se \ndep`rtau \n salturigra]ioase. P`reau ireale, cu salturile lor care abia atingeau p`mântul.

Era \ncântat`. |n jurul ei se \ntindeau spa]ii vaste, via]` s`lbatic`, totulsc`ldat \n razele soarelui. Nu-i venea s` cread` c` e \n mjilocul naturii.Zâmbi la gândul c` ar`ta ca o actri]` din filmele cu safari [i arunc` oprivire spre Vic. El p`rea \ntr-adev`r s` fac` parte dintr-un film– puternic,bronzat [i ar`tos. Privi din nou spre câmpurile din jurul lor.

– Unde sunt turmele de elefan]i pe care le vedem \n filme? \ntrebèa. Exist` vreo [ans` s` vedem vreuna?

El cl`tin` din cap.– Probabil c` nu. Sunt \n p`dure \n timpul zilei. |n zonele de

vân`toare pot fi z`rite turme ziua– mai sunt [i alte animale mari:rinoceri, bizoni. Aici sunt mai ales gazele, girafe [i animale mai mici.

– Mi-ar pl`cea s` merg \ntr-un safari, zâmbi Amy vis`toare. Cred cè o adev`rat` experien]` s` vezi acele animale mari alergând libere. Nule-am v`zut decât la gr`dina zoologic`, \nchise \n cu[ti.

B`rbatul d`du din cap.– Po]i s` te duci la Nairobi [i s` intri \ntr-un tur, \nainte de plecare.Vocea lui era normal`, f`r` nici o inflexiune deosebit`. Dar nu vreau s` m` duc acas`! se gândi ea. Vreau s` r`mân cu tine!– Cred c`-]i voi urma sfatul, r`spunse pe acela[i ton.Vic arunc` o privire spre cer. – Se pare c` ast`zi nu va ploua. E deja foarte cald. Vrei s` m` aju]i

cu asta, te rog? spuse el, \ncercând s`-[i dea jos jacheta ajutându-se deo singur` mân`.

Dup` ce \l ajut`, el \[i suflec` mânecile, f`r` s` mai aib` nevoie deajutor. Amy fix` cu privirea bra]ele lui puternice [i bronzate, acoperitede p`r negru. Acestea erau bra]ele care o ]inuser` noaptea trecut`, iaracum nu mai \ndr`znea s`-l ating`.


|n sat fur` \ntâmpina]i de mai mul]i b`rba]i, iar doi dintre ei urcar`\n spatele ma[inii. P`r`sir` satul, ajungând lâng` râul unde fuseseinstalat` o mic` pomp`. Vic verific` mecanismul, explicându-i lui Amycum func]ioneaz`. Apa ajungea prin conducte \n sat, iar femeile numai pierdeau timp pre]ios c`rând apa de la râu \n vase grele, numitedebes.

– Debes? \ntreb` tân`ra. Sunt acele butoia[e pe care le car` peumeri?

El d`du din cap.– Erau ini]ial butoaie de kerosen. Vorbi o vreme cu b`rba]ii din sat, p`rând s` se asigure c` \n]eleg

cum func]ioneaz` pompa. Era vizibil c` \i f`cea pl`cere ce f`cea. |liubesc, \[i spuse Amy. Mintea ei producea automat acest gând. Numi-ar p`sa dac` ar proiecta curse de [oareci. Nu mi-ar p`sa dac` artrebui s` r`mân aici tot restul vie]ii.

|l privea cu aten]ie, cum se mi[ca printre ceilal]i b`rba]i, cuagilitate. Hainele de lucru p`reau c`-i accentueaz` masculinitatea.Puterea lui o f`cea s` se simt` vulnerabil` [i slab`. El o privi deodat`,iar ea zâmbi cu r`ceal`, sperând c` nu observase ceea ce [tia c` eravizibil pe figura ei. Numai de asta nu mai avea nevoie: s-o surprind`privindu-l ca o adolescent` \ndr`gostit`.

Figura lui era impenetrabil`. Urc` repede \n ma[in` [i se \ntoarser`\n sat. Vic \i ar`t` robinetul [i femeile care a[teptau la coad`.

– Vino! \i spuse el prinzând-o de bra] [i ajutând-o s` se \ndep`rtezede ceata de copii care \i \nconjuraser` la coborârea din ma[in`. Amfost invita]i s` bem un chai.

Intrar` \ntr-o \nc`pere mic`, aparent un fel de cafenea, unde fur`servi]i cu ceai \n pahare \nalte. Avea lapte [i mult zah`r [i un gustdeosebit. |n timp ce Vic discuta cu doi b`rba]i care-i \nso]iser`, Amyurm`ri cu privirea al]i doi consumatori, care jucau [ah. Sau cel pu]ina[a p`rea, pentru c` piesele erau f`cute din carton, iar unele erau\nlocuite cu pahare de plastic.

68 MILDRED DAVIS

Ar putea s` fac` multe juc`rii pentru copiii din sat, de la [coala pecare o v`zuse. Le putea construi din cutii, cartoane, buc`]i de lemn.Avea multe idei [i proiecte care o absorbiser`, pân` când Vic \i flutur`mâna prin fa]a ochilor.

– Erai foarte, foarte departe, coment` el, tr`gând-o de pe banc` [iapoi afar` din cafenea.

Nu eram departe, \[i spuse ea \n gând. Chiar deloc…Urm`torul sat era asem`n`tor – copii care râdeau, alt` pomp`,

femei care umpleau vasele la robinetul din centrul satului. Luar` masala m`cel`ria din sat. Vic o invitase, nu [tia de ce. Era obosit`, ochii \iardeau de la soare [i praf. Stând pe banca de lemn, \nchise ochii.

– E[ti obosit`? o \ntreb` el. – Un pic. E foarte cald. – Nu mai sta la soare.Deschise repede ochii. Era umbr` \n dreptul b`ncii pe care st`tea

el, dar trebuia s` stea aproape. Prea aproape…– E \n regul`, ridic` ea din umeri. – Nu te prosti, o cert` el. Vino s` stai aici, dac` nu vrei s` te oblig. N-avea putere s`-l contrazic`. Se a[ez` lâng` el, iar bra]ele [i

picioarele lor se atingeau. – Vrei o bere? Sau o Coca Cola?– Au Coca Cola aici? se mir` ea.– Desigur. Unde crezi c` suntem? La cap`tul lumii?– Nu cred c` e prea departe de aici.– N-ai v`zut \nc` nimic, o asigur` el.Coca Cola nu era rece, dar era ceva de b`ut. Dac` nu era

electricitate, nu erau nici frigidere. P`rea \ntr-adev`r o alt` lume.Tân`ra privi \n jur. Colibe de lemn, copii descul]i, femei purtândpoveri pe spate.

– Credeam c` femeile africane poart` greut`]ile pe cap, observ` ea.– Cele mai multe o fac, dar nu cele numite Kikuyu.– Arat` foarte incomod. – Nu o fac din distrac]ie.


Vic se juca \ncet cu cheile de la ma[in`, \n timp ce-[i bea berea.|n interiorul m`cel`riei era vizibil un animal proasp`t t`iat,

acoperit cu un sac de plastic. Era prea mic s` fie o vac`. Afar`, unb`rbat pr`jea pe gr`tar buc`]i de carne.

– Este pentru noi? \ntreb` Amy.– Da, r`spunse Vic, sco]ându-[i ochelarii de soare. |]i e foame? Ea d`du din cap.– Ce fel de carne e?– Carne de capr`.– De capr`?– Da, \ntr-adev`r, râse el. Uite c` vine.Un platou de lemn fu pus \n fa]a lor, iar ea \l privi cu ne\ncredere. – Ce gust are?– De carne de capr`.– Amuzant. Foarte amuzant. Era cuprins` de un sentiment de amor]ire [i vorbea ca un automat.

S` fie de vin` oboseala? Sau era de vin` c`ldura?– Uite cum faci.Vic lu` o bucat` de carne [i puse sare pe ea.– Acum o m`nânci…– N-am mâncat niciodat` carne de capr`, spuse Amy, \ntrebându-se

dac` stomacul ei era \n stare s` suporte aceast` experien]`.– Doar n-ai venit pân` aici s` m`nânci hamburgeri, nu-i a[a? o

ironiz` el.Ea ridic` din umeri, dar nu r`spunse. – Trebuie s` fii mai curajoas`. |ncearc`. Poate ai surpriza s`-]i

plac`.Era clar c` lui \i pl`cea, pentru c` mai lu` o bucat`. – N-o s` te omoare, s` [tii.S`-l ia naiba! \[i spuse Amy, luând o bucat` [i punând sare pe ea,

apoi ducând-o cu hot`râre la gur`.Era bun`, chiar foarte bun`.

70 MILDRED DAVIS

– Mai vrei un suc?– Da, te rog.Era \nsetat`. Soarele str`lucea cu putere, iar la o distan]` oarecare

câ]iva copii \i priveau mâncând. – Te-ai obi[nuit cu oamenii care se holbeaz` la tine? \ntreb` ea.El ridic` din umeri.– Pân` la un punct. Pân` la urm` ajungi s`-i ignori.A[a cum \nv`]ase s-o ignore [i pe ea. Bra]ul lui o atingea când se

\ntindea dup` o nou` bucat` de carne, dar apropierea nu p`rea s` aib`nici un efect asupra lui. Ca [i cum ar fi fost un zid de piatr`.

– Te-ai mai gândit s` vinzi desenele?Amy ezit`.– Chiar crezi c` le va cump`ra cineva?– }i-am spus c` da.Scoase bani din buzunar [i pl`ti pentru carne, apoi \[i lu` cheile [i

se ridic` de pe banc`. – Vreau s` m` duc la Neri s`-mi iau scrisorile. Acolo e [i un

magazin de unde \]i po]i lua materiale.Amy \l urm` spre ma[in`. Poate c` g`se[te acolo [i ceva potrivit

pentru [coal`. Cuprins` de entuziasm, \i povesti ce v`zuse la mica[coal`.

– E p`cat! Nu au cu ce s` se joace. Nici juc`rii, nici jocuri… Numaiun acoperi[ de paie [i câteva b`nci. Vreau s` cump`r hârtie, creioanecolorate [i câteva juc`rii…

– Iar \ncepi s` te la[i dus` de val. Nu \nve]i niciodat`? se \ncrunt`el, p`rând nemul]umit.

Reac]ia lui o lu` prin surprindere. – Nu voiam decât s` cump`r ni[te hârtie [i…– Calmeaz`-te [i folose[te-]i capul. N-o s` faci a[a ceva. Surpriza se transform` \n mânie. – De ce nu? Vreau s-o fac!– De ce nu vrei s` gânde[ti \n loc s` te arunci cu capul \nainte?Vic se sprijinea de portiera ma[inii, privind-o cu un amestec de

furie [i de frustrare.


– Dar tu de ce nu \ncetezi s` m` tratezi ca pe un copil?– Pentru c` te por]i ca unul, fir-ar s` fie! Mai \ntâi spune-mi un

lucru: ce se va \ntâmpla când se va termina hârtia?Tân`ra ridic` din umeri.– O s` mai cump`r.– Dar dac` nu vei mai fi aici? oft` el.– Nu m-am gândit.– Asta credeam [i eu. Bine, o s`-]i explic. Faci exact ce au f`cut

coloni[tii… Dar nu spun c` n-ai inten]ii bune. Dar ceea ce faci e s`creezi o nevoie care n-a mai fost, care nu duce decât la dependen]`.Puterea de a te sus]ine singur este calea unic` spre dezvoltare, iarmodalitatea cea mai bun` de a ajuta nu e prin cadouri.

Vic deschise portiera [i se a[ez` la volan. Era evident c` aveadreptate. Nu gândise niciodat` astfel. Totu[i, era sigur` c` trebuie s`fie ceva ce putea face, o modalitate de a-i ajuta pe copii. Urc` [i ea \nma[in`, oftând.

– Dar vreau s` fac ceva. Vreau s` ajut. Sunt \nv`]`toare, iarexperien]a mea trebuie s` aib` un cuvânt de spus!

B`rbatul porni ma[ina.– Poate c` da, poate c` nu, r`spunse el cu r`ceal`. – Dar ar trebui! A[ putea ajuta-o pe fat`, s`-i dau idei sau s`-i ar`t

cum s` fac` diverse lucruri…– Amy, ascult`-m`! Te-ai gândit c` poate nu are nevoie de ajutor?

Oamenii au mândria lor. Poate c` to]i care sunt implica]i suntmul]umi]i. E[ti o str`in` [i fata s-ar putea sim]i ofensat`. Nu po]i s`preiei pur [i simplu frâiele.

– Dar nu voiam s` fac asta!– A[a p`rea.– Dar nu era a[a! Nu sunt proast`!Se \ntoarse spre fereastr`, mu[cându-[i buzele. Se sim]ea lipsit` de

experien]` [i inutil`. Toat` situa]ia era mai complicat` decât crezuse.Vic conduse ma[ina pe drumul accidentat, spre ie[irea din sat.

Copiii f`ceau semne cu mâna, iar soarele str`lucea cu putere. Amy sesim]ea din nou foarte obosit`.

72 MILDRED DAVIS

– Fata ]i-a cerut ajutorul? \ntreb` el dup` câteva minute de t`cere. – Nu.– Las`-m` s`-]i dau un sfat. A[teapt` pân` când \]i va cere ajutorul.

Nu vei ajunge nic`ieri dac` nu te vrea \n preajma [colii. Ea nu-i r`spunse [i nu-l privi. – Amy! Vocea lui nu mai era mânioas`. |i arunc` o privire scurt`. – Da.– Nu voiam s` te sup`r. {tiu c` e[ti o \nv`]`toare bun` [i c` ai

inten]ii bune, dar nu e chiar atât de simplu. – Nu conteaz`. Era doar o idee, nu mare lucru. Nimic nu conteaz`, \[i spuse Amy, cuprins` de un sentiment de

\nfrângere. Ce rost mai avea s` se str`duiasc`?Pe drumul spre Neri, vorbir` despre totul [i nimic. Cuvinte goale,

care pluteau \n vânt. Din când \n când treceau pe lâng` animales`lbatice. Oboseala o cople[ise, iar drumul accidentat nu era tocmaipotrivit pentru mu[chii ei durero[i.

Vic \i ar`t` oficiul po[tal, libr`ria [i magazinul general, iar Amyscoase ni[te scrisori din po[et`.

– Vrei, te rog, s` le pui \n cutia po[tal`? \l rug` ea.– Desigur, d`du el din cap, luând plicurile. Ne \ntâlnim la

magazinul general dup` ce termini. Am ni[te cump`r`turi de f`cut.– Bine, ne vedem curând. Coborâr` \mpreun` din ma[in`. |nalt, cu umeri largi, el se mi[ca

u[or, cu agilitatea b`rbatului sigur de el, care nu d`dea doi bani pe cecredea lumea. Urm`rindu-l cu privirea, Amy se \ndrept` spre libr`rie.Nu-i lu` mult s` g`seasc` tot ce-i trebuia, apoi se \ndrept` spremagazinul general.

La \nceput nu-l v`zu pe Vic, dar apoi \i auzi râsul. Un râs s`n`tos,r`sun`tor, pe care l-ar fi recunoscut dintr-o mie. Mai f`cu doi pa[i,apoi \l z`ri. Se opri brusc, sim]ind un gol \n stomac.

Vic vorbea cu Tanya.


{i ce dac`? \ncerc` s` se lini[teasc` singur`. Vorbe[te cu toat`lumea: cu m`celarul, cu brutarul sau cu oricine altcineva. Nu\nseamn` nimic.

Cu toate acestea, la vederea lor stând de vorb`, fu cuprins` depanic`. Inima \i b`tea cu putere [i genunchii i se \nmuiaser`. Oh,doamne, a[a ceva e imposibil! Era ridicol`, iar situa]ia era de-a drepulamuzant`.

|n acest caz, de ce nu râdea? De ce sim]ea atâta team` de fiecaredat` când se gândea la Tanya? Oare nu era decât gelozie oarb`, carenu avea nici un suport real? Sau era intui]ia feminin`?

R`mase nemi[cat`, fixând cu privirea silueta gra]ioas` a fetei. Ofigur` armonioas` [i o fa]` pl`cut`. Dar nu ar`ta ca o femeie fatal`. Eradoar o fat` dr`gu]`, cu „inim` de aur“. O fat` c`reia \i pl`ceau untulde arahide, iepurii [i plimb`rile prin ploaie.

Râdea spre Vic, iar ochii ei alba[tri str`luceau pe figura radioas`.Nu era nevoie de intui]ie sau de o sensibilitate deosebit` ca s`interpretezi expresia de pe figura ei.

Tanya era \ndr`gostit` de Vic.

74 MILDRED DAVIS

Capitolul 5

Vic era \ntors cu spatele spre ea [i nu putea s`-i vad` expresia. Darnici nu voia s-o vad`. F`r` s` fie observat`, privi rafturile cu m`rfuri –cutii, sticle, borcane, pline cu detergent, [ampon, past` de din]i.Strângând din din]i, fix` desenul de pe o cutie de detergent, \ncercânds` se calmeze. Nu reu[ea \n nici un fel. |i privi din nou pe cei doi,v`zând fa]a plin` de \ncântare a Tanyei. Tocmai \[i lua r`mas-bun,zâmbind:

– Ne vedem joia viitoare! strig` ea peste um`r, apoi se \ndrept`spre u[`.

O for]` exterioar` o \ndemn` s` mearg` afar` din magazin, \nainteafetei. F`cu trei, patru pa[i gr`bi]i, f`r` s` [tie \ncotro se \ndreapt`. Nuera con[tient` decât de cuvintele care-i r`sunau \n minte: Ne vedemjoia viitoare, ne vedem joia viitoare…

Dup` o vreme \[i d`du seama c` mersese prea departe [i c` etimpul s` se \ntoarc`. De cealalt` parte a str`zii, o figur` alb` \i atraseaten]ia. Era Bunny, \nc` \n uniform`, care \i f`cea semne [i travers`strada spre ea.

– Amy! Mi s-a p`rut mie c` e[ti tu!– Bun`! Vii de la spital?Bunny d`du din cap.

– Vic e \n ora[? – Da, e la magazinul general. Eu descop`r zona.Se sim]ea ciudat, dar nu [tia de ce. Femeia o privi cu aten]ie, apoi

zâmbi. – Se pare c` azi ai fost \ntr-un safari cu el. Amy f`cu o grimas`, privind \n jos spre blugii pr`fui]i.– Se vede, nu-i a[a?– Desigur. Te face s` ar`]i ca una dintre noi. Unde a]i fost? Te-ai

sim]it bine? Era u[or s` stai de vorb` cu Bunny, pentru c` era nevoie s` asculte

[i s` nu vorbeasc` prea mult, ceea ce era bine pentru Amy. Bunny erademn` de numele ei. Conversa]ia ei s`rea de la un subiect la altul \ncâteva minute, despre \ncerc`rile [i greut`]ile profesiei de sor`medical`, despre greutatea de a locui singur` dup` plecarea lui Cindysau despre bucuria de mânca toat` cutia de dulciuri trimise de mama ei.

– Crede c` sunt blocat` undeva \n mijlocul continentului african,f`r` nimic altceva de mâncare decât carne uscat` de maimu]` [i frunze.Spune c` a citit o carte despre asta [i c` n-am cum s` o p`c`lesc. I-amspus c` m`nânc mai bine decât acas`, c` am tot timpul friptur` [i c`aceast` ]ar` export` carne: de vit`, de porc, de pas`re. Dar nu m`crede.

Femeia oft`, punând mâinile \n [olduri.– Uit`-te la asta! M-am \ngr`[at trei kilograme de când sunt aici!– Ai mâncat carne de capr`? o \ntreb` Amy, aducându-[i aminte de

aventura ei culinar`. – A, da, de mai multe ori. E foarte bun`, \mi place, dar trebuie s`

m` crezi c` n-o s`-i spun niciodat` mamei. Merser` \mpreun` pe strad` spre magazin, unde \l g`sir` pe Vic

pl`tind pentru cump`r`turi. El arunc` o privire spre Amy. – |n sfâr[it! Credeam c` te-ai pierdut.Nu a[tept` s` primeasc` r`spunsul, ci lu` punga de cump`r`turi [i

se \ntoarse spre Bunny.

76 MILDRED DAVIS

– Bun`! Ce mai faci? Te bucuri s` ai la dispozi]ie toat` casa?Bunny se strâmb`.– Nu, nu prea. Nu sunt genul singuratic. Nu-mi place s` trìesc

singur`, am nevoie de cineva pe care s`-l stresez. El râse.– Sunt o mul]ime de voluntari prin preajm`. Sunt sigur c` le-ar

face pl`cere s`-]i ]in` companie. – Nu sunt chiar atât de singur`, f`cu femeia o grimas`, râzând.

Sunt foarte preten]ioas`, s` [tii. M` p`strez pentru cineva stilat [ibogat. {i frumos, desigur. De fapt, adùg` ea dup` o mic` pauz`,\ncruntându-se, \mi doresc o via]` u[oar`, o cas` mare cu saun` [ipiscin`, vacan]e la munte [i c`l`torii \n jurul lumii.

Bunny zâmbi larg, \ncântat` de propriile cuvinte [i Amy nu se putuab]ine s` nu râd`.

– Ce p`rere ai despre un medic? \ntreb` ea.– Niciodat`! f`cu femeia o strâmb`tur` nemul]umit`. Nu-mi plac

doctorii!– Dar e[ti asistent` medical`!– Tocmai de aceea…– Oricum, interveni Vic, doctorii obi[nui]i n-au banii [i nici timpul

s` fac` tot felul de c`l`torii \n jurul lumii. Desigur, ai putea alege unchirurg plastician din California, care face opera]ii de \nfrumuse]arefemeilor bogate.

Bunny nu r`spunse, dar expresia ei amenin]`toare era grìtoare. Vic izbucni \n râs, apoi ridic` punga de cump`r`turi.– Haide, Amy, e mai bine s` plec`m.

***

Câteva zile la rând, Amy lucr` la desenele ei, plimbându-se prin satde câteva ori pentru a g`si noi scene. Copiii o urm`reau \n continuare,dar n-o mai deranja. Voiau s` o ating`– s`-i ating` bra]ele [i p`rul,curio[i cum este la pipìt. Oamenii o \ntâmpinau cu zâmbete, iar o


dat` \l z`ri [i pe John, care se juca \n fa]a casei cu copiii lui, p`rând untat` fericit, prietenos [i inofensiv. Nici femeile \n vârts`, cu capetelerase [i lobii urechilor lungi]i din cauza cerceilor, nu mai p`reauamenin]`toare.

Vic se purta ca un str`in prietenos, f`r` s` mai fac` vreo \ncercares` se apropie de ea. Vorbea despre Kenia, despre munca lui, tratând-o\n toate privin]ele ca [i cum ar fi fost \ntr-adev`r \n vacan]`, ca [i cumnu erau decât ni[te cuno[tin]e vechi. Oare el chiar nu sim]ea vibra]iiledintre ei când erau singuri \n aceea[i camer`? Nu era decât ea atent`la aceste lucruri?

Pentru Amy, serile deveniser` de ne\ndurat. Vic lucra pân` târziu\n fiecare sear`, f`r` s` fie cel mai adesea con[tient de prezen]a ei. |iprivea spatele \ntors spre ea, sim]indu-se nefericit` [i singur`, f`r`s`-[i doreasc` altceva decât s` fie din nou \n bra]ele lui. Dar Vic n-oatingea niciodat`, iar ea nu mai [tia cum s`-[i rezolve temerile [i\ndoielile. Nu putea decât s` a[tepte.

Wambui, so]ia lui Kariuki, se \ntorsese de la spital, iar Vic o lu` peAmy s` o vad` pe mam` \mpreuun` cu copilul \ntr-o dup`-amiaz`.Interiorul plin de fum al colibei o f`cu s` tu[easc` [i \i trebuir` câtevaminute s`-[i obi[nuiasc` ochii cu \ntunericul din colib`. Wambui st`teape un scaun, iar copilul, \nvelit \ntr-un prosop verde, era \n bra]ele ei.

Impulsiv`, Amy \ntinse bra]ele.– Pot s` o ]in \n bra]e?Feti]a era foarte frumoas`. Avea ochii \nchi[i [i nu-i deschise \n

clipa \n care o lu` \n bra]e, dar buzele i se mi[car`, f`când un sunetspecific suptului.

– Are atâta p`r! exclam` ea uimit`, mângâind buclete \ntunecate. – N-am v`zut nici un copil african f`r` p`r, spuse Vic, care o

observa de la distan]`, cu mâinile \n buzunare.– E minunat`!Tân`ra \i d`du copilul lui Wambui, care \ncepu s` vorbeasc`

repede \n limba local`. Amy \l privi pe Vic, cerându-i ajutor din priviri[i v`zu c` zâmbea larg.

78 MILDRED DAVIS

– Ce e atât de amuzant?– Spune c` sper` s` ai [i tu curând un copil.Ea r`mase uimit`. Probabil c` glumea…– Eu?– Desigur. Nu-]i plac copiii?– Nu fi ridicol!– Nu e nimic ridicol \n a fi \ns`rcinat`, coment` el, devenind

serios. De fapt, e foarte u[or. Sper c` vei descoperi acest lucru. Sim]i c` se \nro[e[te, dar nu-[i plec` privirea. – {tiu. Nu sunt nici ignorant`, nici proast`. – |mi pare bine s` aflu, spuse el, \ntorcându-se spre so]ia lui

Kariuki, care re\ncepuse s` vorbeasc`.Mai târziu, se \ntoarser` spre cas`, \n lini[tea care cuprinsese satul.

Colibele p`reau ni[te dealuri \n \ntunericul serii. Era o alt` sear`lini[tit`. Luar` cina, iar el \i povesti c` trebuie s` se \ntâlneasc` a douazi cu un oficial de la Ministerul Muncii, \ntrebând-o dac` nu vrea s`mearg` cu el. Ea r`spunse c`-i va face pl`cere.

Se l`s` apoi din nou t`cerea. – Ur`sc aceast` carte, spuse ea \ntr-un târziu. – Arunc-o \n foc. |l privi cu ochi mari.– S-o arunc \n foc?– Nu e bun` de nimic. Merit` s` fie ars`. Este cea mai morbid`

chestie pe care am citit-o vreodat`. Nici n-am putut s-o termin. Lu` cartea din mâna ei, o arunc` \n foc, apoi zâmnbi satisf`cut

când paginile \ncepur` s` ard`. Amy zâmbi.– Acum nu voi mai afla niciodat` ce s-a \ntâmplat cu Peter cel Galben!– E asasinat, la fel ca restul. Decapitat, ca s` fiu mai precis. Vrei [i

am`nuntele sângeroase?– Nu, mul]umesc. – Foarte bine. N-am citit mai departe, dar cred c` m` puteam

descurca s` g`sesc un final pove[tii. Tân`ra râse, privind cartea care ardea.


– Uneori, coment` Vic, o distrugere cu sânge-rece \]i \nc`lze[teinima. |n acest caz, ad`ug` \ntinzând picioarele spre foc, \]i \nc`lze[te[i picioarele.

P`rea un gest simbolic, de parc` ar fi ars ce era \n neregul` \ntre ei.Dar nu era atât de u[or. Po]i s` arzi o carte, dar nu po]i s` arziadev`rul, sau teama, sau suspiciunea. Numai c` undeva, \n adânculinimii ei, era o urm` mic` de speran]`, care nu se stingea niciodat`.Uneori devenea mai puternic`, luminând totul, apoi se \ntâmpla ceva[i lumina sc`dea, iar totul era cuprins din nou de negurile cenu[ii alenesiguran]ei.

Aceast` incertudine o m`cina, faptul c` nu [tia niciodat` ce vaaduce ziua de mâine. Oare nu f`cea decât s` se tortureze singur`?S`-l vad` \n fiecare zi, s`-l iubeasc`, s` doresc` dragostea lui, dar s` [tiec` nu poate s`-l ating`, c` se \ndep`rteaz` v`zând cu ochii, o dat` cutrecerea timpului.

Frustrarea o consuma. Se sim]ea neajutorat`, lipsit` de putere [icontrol \n ceea ce i se \ntâmpla. |n trecut, de câte ori avea o problem`,[tia cum s-o rezolve. {tia \ntotdeauna ce s` fac`, dar acum nu mai eraa[a. Nu putea decât s` a[tepte [i nu [tia cât mai poate \ndura.

A doua zi, se \ndreptar` spre Nairobi, parcurgând un drum dedou` ore prin ]inutul ars de soare.

– Ne \ntâlnim la New Stanley pentru prânz, spuse Vic, privindu-[iceasul. S` spunem pe la dou`sprezece.

Dup` ce \i ar`t` hotelul unde urmau s` se vad`, o l`s` singur`,plecând spre \ntâlnirea pe care o stabilise.

Urm`toarele ore, Amy se plimb` de una singur`, admirândcl`dirile, str`zile largi, magazinele elegante. A[adar, aceasta era tot oparte din Africa, un ora[ occidental cu oameni sofistica]i – b`rba]i\mbr`ca]i \n costume, cu cravate [i femei \n rochii luxoase. P`rea atâtde departe de satul din care plecaser` [i de oamenii care locuiauacolo.

Dar, pe m`sur` ce se \ndep`rta de centrul ora[ului, cl`diriledeveneau din ce \n ce mai mici, iar \mprejurimile p`reau mai str`ine.

80 MILDRED DAVIS

Erau foarte multe magazine mici, majoritatea conduse de asiatici, iaraerul era plin de mirosuri [i arome exotice.

|i pl`cea foarte mult aceast` atmosfer`. Privi curioas` magazinelede bijuterii, ]es`turile colorate, ornamentele. De unde venea toatàcest` marf`? De pe un vas de pira]i? Dintr-o poveste cu zâne?

|n fa]a magazinelor, copii cu ochi negri se jucau \n jurul unorbalo]i cu m`rfuri ciudate, pe care nu le putea recunoa[te. {i-ar fi dorits` aib` hârtiile de desenat cu ea, dar nu avea decât aparatul defotografiat. F`cu ni[te fotografii, cât de discret putea.

Dou` femei \n sari trecur` pe lâng` ea, vorbind \ntr-o limb` strìn`.E uimitor, \[i spuse Amy, s` te gânde[ti c` to]i ace[ti oameni s-aun`scut \n Africa, f`r` s`-[i cunoasc` ]ara de origine. S` te gânde[ti c`de câteva genera]ii continuau s` se \mbrace, s` se poarte ca str`mo[iilor care veniser` \n Kenia ca s` construiasc` linia ferat` Kampala –Mombasa. S` te gânde[ti c` erau atât de lega]i de tradi]ii, \ncâtamestecul cu africanii s` fie imposibil. Rezultatul era o societateinteresant`, colorat`, dar \n care existau atâtea tensiuni, uneleaproape insesizabile, dar prezente \nc`.

Cump`r` ni[te curmale uscate, pe care le mânc` \n timp ce se\ndrept` f`r` s` se gr`beasc` spre centrul ora[ului.

Ajunse la New Stanley mai devreme decât se a[tepta [i r`mase peteras` privind lumea care trecea, o parad` de rase [i culori: americani,europeni, asiatici. Hainele distinctive erau colorate, exotice.Fragmente de limbi exotice se amestecau \n aer.

Nu o deranja s` a[tepte; nu era plictisit`, dar nu fu nevoie sà[tepte prea mult, pentru c` silueta lui Vic era inconfundabil`. |ntr-unfel, nu trebuia s`-l caute. Era acolo, ie[ea \n eviden]` \n mul]ime. |ntimp ce se \ndrepta spre ea, \l privi, constatând cât de bine p`rea s` seadapteze \n peisaj. |ncrez`tor [i sigur pe el, p`rea la locul lui oriunde.

Se \ndrept` spre ea cu siguran]`. Dup` ce o salut`, se a[ez` \n fa]aei [i \[i scoase ochelarii, punându-i \n buzunar.

– Nu e neap`rat` nevoie s` mânc`m aici, spuse el. {tiu un loc undese prepar` un foarte bun curry. Cât de aventuroas` e[ti?


– Sunt deja aici, mai e nevoie s` \ntrebi?Privirea lui era ciudat`.– Nu m` \ndoiesc de asta. – N-am venit \n Africa s` m`nânc hamburgeri, s` [tii, \l imit` ea.Vic \ncepu s` râd`. – Dar nu cred c` a[teptai s` m`nânci nici curry. – Dac` seam`n` la gust cu acele samosas pe care le-am mâncat la Bunny,

o s` am nevoie de câteva pahare de ap` s`-mi sting focul din stomac. Sosul de curry nu sem`na cu ce mâncase pân` atunci. Iute [i

piperat, nu era deloc asem`n`tor cu sosurile diluate pe care lemâncase acas`. Era ca [i cum ar fi mâncat foc, iar de pe nas [i urechii-ar fi ie[it fl`c`ri. Cel pu]in a[a se sim]ea.

Dup` mas`, merser` la unul dintre muzeele de art` pentru a-i ar`taproprietarului desenele lui Amy. Era foarte emo]ionat`, cu toate c` sestr`duia s`-[i adune curajul. Era ca o [col`ri]` care mergea pentruprima oar` la [coal`, \nc` ]inându-se de fustele mamei. Ar fi vrut s` seascund` \n spatele lui Vic \n clipa \n care intrar` \n magazin.

Directorul era un indian care purta un costum negru [i cravat`, cuo expresie mohorât` de parc` s-ar fi dus la o \nmormântare.

|nmormântarea mea, se gândi Amy. A stimei pentru propriapersoan`, a \ncrederii \n mine, sau a ce mai r`m`sese din ea. De peperetele din dreapta u[ii, o masc` de lemn o fixa cu orbitele goale, iarexpresia ei n-o \ncuraja.

Dar teama ei era nejustificat`. B`rbatul era zâmbitor [i foarte\ncântat la vedere desenelor. Spuse c` va fi \ncântat s` pun` la vânzarelucr`rile ei. Mai spuse [i altceva, dar Amy nu-l auzi.

Când ajunser` afar`, \n lumina soarelui, nu-[i putu st`pâni\ncântarea. Sim]ea nevoia s` cânte, s` danseze [i, \ntr-un gest impulsiv,s`ri \n bra]ele lui Vic, \mbr`]i[ându-l.

– Oh, Vic! I-au pl`cut desenele mele!– Desigur, zâmbi el. }i-am spus c`-i vor pl`cea.Pentru o clip`, Amy nu mai v`zu nimic \n jurul ei, \n afara fe]ei lui,

foarte aproape de a ei, sim]indu-se din nou cople[it` de dragoste.

82 MILDRED DAVIS

– Mul]umesc, Vic, [opti ea. Mul]umesc.El ridic` sprâncenele, uimit.– Pentru ce \mi mul]ume[ti?– Pentru c` mi-ai dat curaj [i \ncredere \n mine. B`rbatul cl`tin` din cap, zâmbind. – E[ti tare amuzant`, spuse el cu c`ldur`. Hai s` mergem.Sentimentul de apropiere pe care \l cuno[tea foarte bine era din

nou prezent. Era \mp`rt`[irea bucuriei [i \n]elegere reciproc`.Entuziasmul \i f`cea pa[ii u[ori, ca [i cum ar fi plutit prin aer. Reflexialor \n vitrine \i \nso]ea, iar Amy se bucura de ce vedea: un b`rbat \nalt,\ntr-un costum \nchis la culoare [i o femeie supl`, cu p`r \ntunecat [istr`lucitor [i figur` luminoas`. Ar`t`m foarte bine \mpreun`, \[i spuseea. Aceasta era adev`rata via]`: s` mearg` pe aceste str`zi str`b`tute deoameni exotici [i interesan]i, \mpreun` cu b`rbatul pe care \l iubea,care credea \n ea [i-i \mp`rt`[ea bucuria.

Se oprir` \n fa]a unei libr`rii, iar Vic deschise u[a. – Trebuie s` iau o carte pentru Tanya, spuse el, f`cându-i loc s`

intre. N-ai cunoscut-o, nu-i a[a? Tanya! Globul de fericire care o \nconjura se sf`râm` \n buc`]i. Se

sim]i cuprins` de disperare. Cum putuse s` uite? Pentru câteva clipetr`ise \ntr-un vis, \ntr-o fantezie, iar acum se trezea dureros la realitate.

– Tanya? Nu… adic` da, am \ntâlnit-o. El p`ru surprins.– Cum? C` n-a venit la petrecere. |i era greu s` vorbeasc`. – A venit acas` la tine a doua zi dup` sosirea mea, ca s` aduc` un

prosop pe care l-ai uitat la ea acas`. Cuvintele ie[eau automat, de parc` ar fi vorbit altcineva \n locul ei.

|l privi, \ncercând s`-[i ascund` emo]ia [i-l v`zu \ncruntându-se. – A[adar, de acolo venea. M` [i \ntrebam ce caut` \n sufragerie. Figura lui era din nou calm`, iar vocea lini[tit`. Se \ndrept` spre

librar [i-l \ntreb` dac` a sosit cartea comandat` din Statele Unite. Sep`rea c` venise [i era vorba despre un manual de biologie.


– De ce \[i cump`r` propriul manual? \ntreb` Amy \n clipa \n careajunser` afar`.

Vic ridic` din umeri. – Nu sunt sigur. E ceva \n acest manual pe care vrea s`-l utilizeze.

|i place s` fac` lucrurile \n felul ei, atâta vreme cât \i este permis. Ecineva foarte special, zâmbi el admirativ.

Ziua \[i pierduse toat` str`lucirea. Bucuria lui Amy disp`ruse, iartotul p`rea cenu[iu [i f`r` via]`. Avea o nou` calitate de ad`ugat la listacelor deja cunoscute: E cineva foarte special. Iar aceste cuvinteveniser` chiar de la Vic.

E[ti nebun`, \[i spuse Amy a doua zi. Uit`-te la tine, cum stai \ngenunchi [i ai grij` de gr`dina de legume a lui Vic, rupându-]i unghiile[i distrugându-]i spatele. Foarte bine, r`spunse o alt` voce \n minteaei. Ud`-]i [i creierul, \n timp ce uzi varza. Pune-]i gândurile [isentimentele \n ordine, \n linii drepte [i ordonate, ca \n gr`dina delegume.

Se sim]ea bine s` sape \n p`mântul umed, s` simt` c`ldura soareluipe bra]ele [i picioarele goale. Nu purta decât pantaloni scur]i [i unmaiou sub]ire, f`r` bretele. Putea foarte bine s` se bronzeze. Pielea eiera \nchis` la culoare [i se bronza repede.

Dup` perioada ploioas` sosise vreme bun`, iar ierburileamenin]au s` sufoce gr`dina de legume. Kariuki \ncepuse procesul decur`]are, dar nu reu[ise s`-l \ncheie. Amy lucr` dou` ore, apoi intr` \ncas`.

F`cu o baie [i \[i sp`l` p`rul. Se sim]ea \nviorat`. Munca fizic` erabenefic` din când \n când, dar avea un efect dezastruos asuprafizicului. |[i privi unghiile rupte [i palmele cu pielea \ngro[at`. Darcine trebuie s` fie perfect \ntr-un astfel de sat?

Dup`-amiaz` se duse la plimbare prin sat. Se sim]ea nelini[tit`, cao pisic` \ntr-o cu[c`. Lipsa de activitate \ncepea s`-[i fac` sim]iteefectele. Acas`, la [coal`, copiii aveau tot felul de activit`]i de a o ]ineocupat` permanent. Se b`teau, turnau acuarele pe podea, se udau pehaine. |i era dor de ei, a[a cum se \ntâmpla \n fiecare vacan]`. Sora ei

84 MILDRED DAVIS

Laura \i spunea c` trebuie s` fie nebun`. |i cerea s`-i ia pe ai ei peperioada vacan]ei… sau s`-i ia de tot. Laura avea trei copii – mon[trir`sf`]a]i. |i iubea foarte mult, dat mai ales când erau la [coal` sauadormi]i \n paturile lor.

Satul p`rea lini[tit, iar de aceast` dat` n-o mai urm`rea nici uncopil. Amy mergea repede, ca s` scape de excesul de energie. Era pedrumul care ducea spre [oseaua principal`, când v`zu un copil carevenea spre ea pe biciclet`. Bìatul zâmbi [i se opri lâng` ea.

– Bun` ziua, spuse el \ntr-o englez` perfect`. – Bun`, r`spunse ea.– Ce face]i? \ntreb` bìatul pe acela[i ton studiat. – Mul]umesc, bine.Suna de parc` amândoi citeau dintr-un manual pentru \nv`]area

limbii engleze. – Numele meu este Kamau.Era un bìat foarte dr`gu], cu o figur` inteligent`. – Eu sunt Amy. Locuie[ti \n sat?El d`du din cap.– Da, dar voi pleca \n curând la o alt` [coal`. Când voi termina

studiile acolo, vreau s` m` duc la universitate [i s` \nv`] pentru adeveni inginer.

Inginer? Era ambi]ios copilul. Nu p`rea s` aib` mai mult dedoisprezece, treisprezece ani.

– Ce fel de inginer? \l \ntreb` ea. – |n construc]ii civile, ca domnul Hoyt. Spune c` sunt foarte

inteligent [i c` pot face orice \mi doresc. Vic p`rea s`-[i fac` prieteni [i nu doar printre adul]i. – Sunt sigur` c` are dreptate, zâmbi Amy. – Domnul Hoyt este un b`rbat deosebit, declar` bìatul cu

seriozitate, ne-a reparat pompa de ap` [i m-a l`sat s` ajut. Era defect`de doi ani, dar a [tiut s-o repare.

– Vorbe[ti foarte bine engleza, observ` Amy, \ntrebându-se cum s`termine mai repede conversa]ia [i s`-[i continue plimbarea.


– Studiez foarte mult, d`du bìatul din cap cu gravitate, apoizâmbi. A]i dori s`-mi vede]i shamba?

– Sigur.Mama [i sora lui lucrau \n shamba, iar tat`l lui de]inea un magazin,

numit \n limbajul local duka. Amy nu era prea sigur` c` [tia cum se\ntâmplase dar, \nainte s`-[i dea seama, fusese de acord s`-i cunoasc`mama, iar apoi era \ntr-o c`su]` de lemn \n care mama lui Kamau,toat` un zâmbet, \i servea o farfurie cu mâncare. Stând pe singurulscaun din camer`, Amy se uit` cu groaz` la imensa cantitate desubstan]` verzuie.

E imposibil s` m`nânc a[a ceva, se gândi ea terorizat`. E mai multdecât m`nânc trei zile la rând. Nu po]i s` refuzi niciodat` mâncarea.La un moment dat, Vic \i spusese acest lucru. Nu-[i mai aducea amintecând, dar [tia foarte bine c` nu poate refuza.

– Ce este? \l \ntreb` pe Kamau, regretând imediat c` pusese\ntrebarea.

Poate c` era mai bine s` nu [tie. Femeia zâmbi, iar bìatul zâmbi [i el. – Irio, spuse el, de parc` acest cuvânt ar fi explicat totul.Se uit` la mâncare, neajutorat`, incapabil` s` ia lingura [i s` guste.– N-am mai mâncat niciodat`, \ncerc` s` se justifice cu voce slab`.– E foarte bun, o asigur` Kamau. Desigur c` era bun. Nimeni cu mintea \ntreag` n-ar da oaspetelui

special ceva care nu era bun. Probabil c` aceast` chestie verde eraconsiderat` delicioas`. N-avea nimic artificial, nici conservan]i, nicisubstan]e chimice. Numai c` problema era de cultur`, mai ales. Amyvenea dintr-un loc unde oamenii preparau tot felul de substan]eciudate, le puneau \mpreun` [i le d`deau numele de „hot dog“,pref`cându-se c` aceasta este mâncare. Dar era bun.

Mi-a[ da sufletul pentru un hot dog, oft` tân`ra. Sau m`car pentruun spanac fiert. Plin` de speran]`, ridic` privirea spre tavan, dar nuprimi nici un ajutor de nicìeri. Adunându-[i tot curajul, lu` lingura [igust`. Nu era decât un singur mod s` scape din acest co[mar. S`m`nânce.

86 MILDRED DAVIS

Nu era atât de r`u cum se a[teptase. Era destul de lipsit de gust, deparc` femeia ar fi uitat s` pun` sare, dar era foarte uscat [i greu de\nghi]it. Cartofi, \[i d`du ea seama, amesteca]i cu maz`re [i \nc` dou`,trei legume. Nu descoperi nimic necunoscut sau periculos, a[a c` fuu[urat`. Numai c` era foarte greu de \nghi]it. Apoi i se \ntinse unpahar de lapte cald, dar nu era preocupat` despre ce fel de lapte evorba. Era doar bucuroas` c` va reu[i s` \nghit`. P`rea s` nu aib`sfâr[it. De fiecare dat` când ridica lingura spre gur`, avea impresia c`masa de past` se \nmul]e[te, nu scade.

Aproape sufocat`, cu stomacul umplut la maximum, reu[i s`termine. Oh, Doamne, gemu ea, o s` mor. Este cel mai r`u lucru ce mis-a \ntâmplat vreodat`.

Se \ndrept` spre cas`, dar nu [tia nici ea cum ajunse, con[tient`doar de durerea agonizant` de stomac. Aplecat`, cu mâna pe stomac,se \mpletici spre camera ei [i se l`s` s` cad` pe pat. O senza]ie dearsur` \i str`b`tu bra]ele [i se ridic` brusc, ]ipând. Se arsese de lasoare? Nu era posibil, \[i spuse tân`ra, uimit`. Nu se ardea atât derepede. Nu st`tuse decât o or`, dou` la soare. Dar o privire spre bra]eo convinse c` se arsese. Prea ocupat` de problema stomacului, nici nuobservase arsura de pe piele.

Of, asta \i mai trebuia! Cu lacrimi curgându-i pe obraji, se l`s` cugreu pe o parte. Plângea din cauza frustr`rii, furioas` pe propriapersoan`, pe prostia de care d`duse dovad`. Atunci auzi o b`taie lau[`, care nu putea s` fie decât Vic. Legea lui Murphy: dac` e vorba caun lucru s` mearg` prost, va merge.

– Pleac`! strig` ea cu voce r`gu[it`. Desigur, observase c` plângea, a[a c` nu era de mirare c` se opri

dup` câteva secunde lâng` patul ei. – Pleac`! repet` ea. – Abia am ajuns. Dumnezeule, ce-ai f`cut?– Nimic. N-am f`cut nimic, doar s-a \ntâmplat.– Arsurile de soare nu se \ntâmpl` pur [i simplu. – Dar s-a \ntâmplat! Am fost afar` doar o or`! Nu m` ard niciodat`,

a[a c` nu \n]eleg de ce s-a \ntâmplat. {i de ce nu m` la[i \n pace?


– Probabil c` are de-a face cu latitudinea [i longitudinea acestuiloc. O s` caut ceva s`-]i dai pe piele.

Amy gemu. – Las` pielea! Stomacul meu, mai degrab` caut` ceva pentru el…– Stomacul? }i-e r`u? – Mor. Am o ton` de irio \n mine.– Irio? \ntreb` el uimit, apoi izbucni \n râs. Ospitalitatea Kikuyu

te-a cople[it, nu-i a[a?Amuzamentul lui o irit`. Mai \ntâi povestea cu John, iar acum asta.

Cu o zvâcnire, se ridic` \n pat, uitând de durere, dar strâmbându-secând pielea ars` protest`.

– M` descurc foarte bine [i f`r` s` mai râzi de mine! De ce nudispari? N-am nevoie de tine!

– Da, sigur, n-ai! zâmbi el. E[ti terminat`, trebuie s` facem ceva. Ie[i din camer` [i se \ntoarse mai târziu, cu un pahar cu lichid

transparent [i un spray. – Ridic`-te [i bea asta, \i ceru el.|l ascult`, f`r` s` spun` nimic. – Acum, \ntoarce-te [i scoate-]i tricoul.Nu avea altceva de f`cut decât s`-l asculte.– Scoate [i sutienul.– Nu!F`r` s` ia \n seam` protestul ei, \l desf`cu singur, iar degetele lui

reci atingeau cu blânde]e pielea ars`. – De ce ai f`cut asta? Nu era necesar!Se \ntoarse cu fa]a spre perete, nedorind s`-i \ntâlneasc` privirea,

cu ochii plini de lacrimile provocate de suferin]` [i de umilin]`. – Nu te purta copil`re[te. Nu m` intereseaz` racii.Pulveriz` din sprayul adus, iar durerea se calm` instantaneu. Apoi

se \ntinse peste um`rul ei [i-i arunc` recipientul \n poal`. – Poftim. Restul po]i s` faci si singur`. Ie[i din camer` \nainte ca ea s` poat` spune ceva.

88 MILDRED DAVIS

Seara nu putu s` m`nânce nimic, dar i se al`tur` lui Vic pentru ocea[c` de cafea \n fa]a focului. B`rbatul ceru detalii despre aventurileei culinare, a[a c`-i povesti, promi]ându-[i c`-l va lovi dac` mai râde deea. N-o f`cu, ci doar zâmbi, ceea ce nu era suficient pentru a justificaun atac.

– |ncercau doar s` te fac` s` te sim]i binevenit`, explic` el.– Nu [tiam c` se va dovedi o experien]` atât de dureroas`, d`du ea

din cap, bându-[i cafeaua. Kamau vrea s` devin` inginer, ca tine. – E un copil foarte inteligent. Dac` vrea acest lucru, sunt sigur c`

va reu[i. Uit`-te la noi, \[i spuse ea cu am`r`ciune, ar`t`m ca un cuplu de

octogenari. Nu ne mai trebuie decât fotolii care se balanseaz` [i opisic` adormit` la picioare. Oh, Doamne, nu pot suporta acest lucru.Nu mai suport acest tip de rela]ie.

Ar fi vrut ca Vic s` o ia \n bra]e, s` o strâng` cu afec]iune. Voia s`fie iubit`. Dar mâine era joi, ziua \n care o va vedea pe Tanya.

El se ridic` brusc, spunând c` are de lucru. |i \ntoarse spatele,l`sând-o singur` cu gândurile ei. De ce nu m` \ntorc acas`? se \ntreb`ea, nefericit`. Sau mai bine, de ce nu m` \mpu[c?

Se duse devreme la culcare [i, suspinând pân` adormi, avu unsomn agitat, plin de co[maruri.

– Nu voi veni acas` \n seara asta, o anun]` Vic la mas`. Dac` vrei,o s` te duc \n ora[. Sunt sigur` c` Bunny va fi \ncântat` s` te primeasc`pentru noapte.

Ceva se rupse \n interiorul ei. Toate emo]iile o p`r`sir`, l`sând-opustiit`. A[adar, nu se va duce doar s` o vad` pe Tanya, ci va r`mâne laea peste noapte. Nu [tia cum reu[i s`-[i p`streze figura imobil`,spunându-i cu calm c` se simte bine [i c` nu-i mai e fric` s` r`mân` singur`.C` vrea s` lucreze la ni[te desene [i c` drumul spre ora[ ar fi inutil.

Aceasta era clipa de care se temea. Nu mai putea \ndura. Acumnimic nu mai p`rea s` conteze. Vic se va duce s` o vad` pe minunatalui Tanya, iar ea nu avea decât un singur lucru de f`cut.

S` plece acas`.


Capitolul 6

|l urm`ri cu privirea, \ndep`rtându-se pe drumul accidentat,l`sând \n urm` un nor de praf.

– Adio, Vic, spuse ea cu voce tare. A fost o pl`cere s` te cunosc. Intr` \n cas`, cu ochii usca]i. |n camera ei, \ncepu s`-[i fac`

bagajele, s`-[i a[eze hainele [i s`-[i ruleze desenele cu precizieautomat`.

Kariuki nu p`rea prea \ncântat de hot`rârea ei s` plece, dar ignor`rug`min]ile lui, a[a c` o ajut` s` care bagajele afar`. A[tept`,tremurând \n r`coarea dimine]ii. Sigur va veni cineva care s` o duc`pân` \n ora[. Poate s` fac` autostopul, desigur. Doamne, ce mi se\ntâmpl`? Nu fu nevoie s` a[tepte prea mult. Un nor de praf anun]`apari]ia unei ma[ini. Era o ma[in` sport de culoare verde, condus` deun indian cu barb`, care purta un turban alb [i haine sport europene.Era tân`r, ar`tos, iar zâmbetul lui putea lumina o camer`.

Era mai mult decât \ncântat s-o duc` pân` la Nyeri, spuse el. |ip`rea r`u c` nu se ducea azi la Nairobi, dar luni se ducea, a[a c` ar fi\ncântat s-o conduc` dac` mai vrea s` a[tepte. Zâmbi, râse [i-i f`cumulte complimente, astfel \ncât Amy \[i spuse c` Don Juan ar fi avutce \nv`]a de la el. Conducea de parc` era pe o autostrad` american` [inu pe un drum accidentat din Africa. Inima ei b`tea tare. Dar el p`realini[tit [i foarte priceput, a[a c` tân`ra se lini[ti pân` la urm`.

giannijollys

Ce va face? Nu se gândise decât c` trebuie s` plece din sat. Poatear trebui s` r`mân` la Bunny peste noapte, s` afle dac` poate g`si unhotel decent la Nairobi, unde s` se \nscrie pentru un safari. Dac` totera \n Africa, m`car s` se bucure de ce e mai frumos [i s` aib` cepovesti acas`, prietenilor ei.

Când ajunser` \n ora[, Amy \[i d`du seama c` Bunny nu ajungeadecât seara acas`. La naiba, de ce nu m` gândesc \nainte s` m` arunc?Era un restaurant aproape de casa lui Bunny, a[a c`-l rug` pe b`rbats` o lase acolo. Putea s` bea o cfea pe teras`, mai târziu s` ia masa [is` fac` o plimbare prin ora[.

– Pot s`-]i iau ceva de b`ut? o \ntreb` b`rbatul, ajutând-o s`coboare.

– De ce nu ]i-a[ oferi eu ceva de b`ut, ca mul]umire pentruamabilitate? \ntreb` ea.

Zâmbetul lui se [terse. – |n nici un caz! A fost pl`cerea mea s` te conduc, iar tu m`

jigne[ti!Oare glumea? – N-ai auzit? – Ce s` aud? \ntreb` el nedumerit.– Femeile sunt egale cu b`rba]ii.El ridic` privirile spre cer, cl`tinând din cap.– Oh, voi femeile europene! O lu` de bra] [i o conduse spre o mas`. – Nu sunt european`, sunt american`. El ridic` din umeri.– Aici, e acela[i lucru. To]i albii sunt numi]i europeni. Compania lui ajut` timpul s` treac` mai repede, chiar dac` pentru

Amy b`rbatul acesta cu preten]ii de cuceritor era, \n cel mai bun caz,iritant. Era dulce ca o bomboan` [i o trata de parc` ar fi fost o p`pu[`fragil` de por]elan, f`r` nimic \n cap.

Când b`rbatul se ridic` \ntr-un sfâr[it, cu inten]ia de a pleca,scoase o carte de vizit` din portofel, ar`tându-i num`rul de telefon deacas`, care era sub cel de la serviciu.


– Sun`-m` dac` nu ai unde s` stai, spuse el, scriind adresa pespatele c`r]ii de vizit` [i zâmbind ademenitor. Am un apartamentfoarte frumos.

Da, f`r` \ndoial`, [i un dormitor dragu]… un pat confortabil… Demar` \n tromb`, aruncându-i un zâmbet str`lucitor. – Mul]umesc, dar n-am nevoie, spuse Amy cu voce tare, rupând

cartea de vizit` \n buc`]i [i aruncând-o \n scrumier`. Bunny fu \ncântat` la sosirea ei. – Stai cât vrei de mult. {i eu m` duc s`pt`mâna viitoare la Nairobi

la o petrecere. Putem merge \mpreun`. E un dormitor liber la etaj [i eal tù \n \ntregime. Ah, strig` ea urcând sc`rile, vrei te rog s` faci unceai pân` m` schimb?

Se \ntoarse dup` o vreme, \mbr`cat` \n blugi [i un tricouportocaliu, pe care scria mare: „Asistentele o fac tot timpul“. Era odeclara]ie destul de [ocant` pentru a fi tip`rit` pe un tricou, dar Amyv`zuse [i mai rele.

– |]i place? \ntreb` Bunny v`zând expresia de pe figura ei. Tata mil-a f`cut cadou.

– Tat`l tù?Femeia zâmbi larg.– E o persoan` special`. – Nu mai spune…|n timpul cinei, vorbi despre planurile ei, dar pân` la urm` se l`s`

convins` s` stea pân` s`pt`mâna viitoare. – Sunt \ncântat` c` e[ti aici, spuse Bunny. Sincer. |mi place s` fiu

\nconjurat` de oameni [i detest s` fiu singur`. Amy [tia c` ar fi inutil s` \ncerce s` nu se mai gândeasc` la Vic, dar

de fiecare dat` când \i venea \n minte, sim]ea cum inima i se r`ce[te.Nu mai voia s`-[i iroseasc` emo]iile pe el. Cu un control de fier, p`str`lacrimile departe [i sentimentele de disperare [i dezam`gire. Nu maivoia. F`cuse o gre[eal` [i acum trebuia s` \nve]e s` trìasc` a[a.

Dar nu era destul de puternic`. Se putea ap`ra de gânduri destulde bine. Dar când ap`ru \n prag, vineri dup`-amiaz`, \[i d`du seamac` nu se putea ap`ra de efectul cople[itor pe care \l avea asupra ei.

92 MILDRED DAVIS

Vederea lui era suficient` s` trezeasc` acele emo]ii adormite. Cuinima b`tând cu putere, se uit` la el cum st`tea \n u[a apartamentului.Nu se a[teptase s`-l mai vad` vreodat`, dar era \n fa]a ei – pr`fuit,murdar, neb`rbierit. {i furios.

– M` gândeam c` te g`sesc aici, spuse el, intrând [i trântind u[a.Vreau s` vorbim.

– Bun` ziua [i ]ie, interveni Bunny, cu r`ceal`. Ea st`tea pe canapea, cu o carte \n mân`, privindu-i pe amândoi

nedumerit`.– |mi pare r`u, nu te-am v`zut.– Am observat [i eu, se ridic` femeia de pe canapea. Tocmai mi-am

adus aminte c` trebuie s` cump`r pâine, nu mai avem.– E una \ntreag` \n dulap, spuse Amy. Nu trebuie s` pleci.Bunny se \ncrunt`.– Avem pâine? Poate era vorba despre zah`r. Sau margarin`.

Trebuie s` fie ceva ce nu avem, sunt sigur`.Ie[i repede, l`sându-i singuri. – Nu [tiu de ce ai venit, ridic` Amy din umeri. – Nu [tii? exclam` el, sco]ând din buzunar [i aruncând pe mas`

biletul [i banii pe care i le l`sase. Ce vrea s` \nsemne asta?– Cum am spus, e plata pentru g`zduire. – Nu fi absurd`!– Absurd`? Nu cred. Nu v`d de ce-ai pl`ti pentru mâncarea mea.

N-am venit aici s` profit de tine. Nu-mi place s` datorez ceva, prefer s`pl`tesc singur`.

B`rbatul se \ncrunt`.– Din câte \mi aduc aminte, nu te deranja s` pl`tesc pentru ie[irile

noastre. – Era altceva.– Cum adic`?– Fusesem invitat`!Dup` o clip` de t`cere, o expresie ciudat` ap`ru pe figura lui.


– |n]eleg. Amy nu mai [tia ce s` spun`. Începu s` strâng` ce[tile [i farfuriile

de pe mas`. Poate c` va pleca. Voia s`-l vad` plecând, dar \n acela[itimp [i-ar fi dorit s` r`mân`. {tia c` se uit` la ea, dar nu ridic` privirea.|l auzi oftând enervat.

– E ceva ce nu \n]eleg, spuse el. De ce ai plecat a[a, f`r` s` a[tep]is` m` \ntorc? Nu puteai s` m` a[tep]i?

Ea ridic` din umeri. – Am sim]it c` e cazul s` plec. Nu cred c` are prea mult`

importan]`.– {tii c` n-are sens ce spui?– Dar nici ce spui tu nu are! se r`sti ea.– De ce am impresia c` e mai mult decât \mi spui? \ntreb` el,

privind-o cu aten]ie. – Nu m` \ntreba, n-am nici cea mai mic` idee. – Nu?– Nu! strig` ea, nelini[tit` [i speriat`. Nu \n]eleg de ce ai venit aici,

tot drumul asta lung. {i nici de ce te agi]i atât din cauza unornenoroci]i de bani!

– Asta crezi c` fac?Ea strânse din din]i.– A[a mi se pare. – Din punctul meu de vedere, tu ai o problem` cu banii. {tii foarte

bine c` mâncarea pentru tine nu m-ar fi ruinat, chiar dac` a[ fi avutdoar aloca]ia dat` de Corpul Voluntarilor.

– Eu am o problem` cu banii? \l atac` ea. Eu? El d`du din cap.– De ce \]i e atât de fric` s`-mi datorezi ceva?Amy \l privi cu agresivitate. – Nu \mi este fric` s`-]i datorez ceva, dar nu vreau. Vreau s`-mi

pl`tesc partea mea. Nu e[ti obi[nuit cu asta, nu-i a[a? Tu erai cel carepl`tea, care cump`ra [i d`ruia. Ei, bine, n-am nevoie de banii t`i!

94 MILDRED DAVIS

B`rbatul se \ndrept` spre ea [i Amy se retrase, dar el o prinse deumeri. Ochii lui o fixau [i nu putea s`-i evite privirea. O privi lung.

– Ce vrei s` dovede[ti? \ntreb` el \ncet. Vocea lui p`rea calm`, dar sub aparen]a aceasta se ghicea altceva.

S` fie frustrare? Sau mânie?– Nu \ncerc s` dovedesc nimic! se smulse ea din strânsoare [i lu`

ce[tile, \ndreptându-se spre buc`t`rie. De ce nu te duci acas`? arunc`peste um`r.

Vic o urm`ri \n buc`t`rie, ignorându-i cuvintele. – |nc` \]i e team` c` voi crede c` m-ai cùtat pentru banii mei?Amy se \ntoarse spre el, livid` la fa]`.– Nu-mi pas` ce crezi! Cât` \ndr`zneal`! Tu… crezi c` e[ti special

datorit` banilor tì? |n cazul `sta, n-avem ce s` ne mai spunem. Nucred c` banii sunt singura fericire de pe lume! Nu exist` nimic, care s`poat` fi cump`rat cu bani [i pe care s` mi-l doresc cu adev`rat.

– Da? A[a s` fie?St`tea sprijinit de mas`, privind-o cu aten]ie, p`rând \n acela[i

timp interesat [i amuzat. Expresia lui o enerva [i mai tare. – Da, a[a e! Am o slujb` care \mi place, respect de sine [i m` pot

descurca singur`. Spune-mi de ce a[ mai avea nevoie?– De dragoste, cumva?R`mase uimit`, privindu-l o clip` f`r` s` spun` nimic. – Ei, care e p`rerea ta? insist` el.– Dragostea e ceva ce nu se cump`r` cu bani, chiar dac` tu ai alt`

p`rere. Figura lui se \n`spri imediat [i ochii i se \ngustar` periculos. – Spui prostii, coment` el cu voce joas`. Dac` \mi pas` atât de mult

de bani, de ce nu revin la via]a profitabil`?– De unde s` [tiu eu? Nu sunt psihiatrul tù, a[a c` nu m` \ntreba

ce se \ntâmpl` \n mintea ta sucit`! Cred c` mi-ai spus la un momentdat c` e[ti plictisit. Poate c` aveai nevoie de o diversiune, s` scapi destresul vie]ii din America, s` te duci \ntr-un loc exotic [i s` faci lucruripe care s` le poveste[ti la \ntoarcere prietenilor tì...


Fusese o lovitur` bine plasat`. Figura lui deveni cenu[ie, iar ochii\i erau plini de furie. Orbit` de lacrimi, se \ntoarse pe c`lcâie [i fugi pesc`ri \n camera ei, unde se arunc` pe pat. Nu voia s` spun` acestelucruri, nu [tia nici ea de ce o f`cuse. Probabil c` voia s`-l fac` s`sufere, dar nu se sim]ise bine. Stomacul i se strânse– mânie, durere,fric`, se amestecau toate \n sufletul ei. Era ca [i cum se scufunda \ntr-unpu] f`r` fund de suferin]`, din ce \n ce mai adânc, pân` va fi acoperit`de tot [i se va \neca.

– Te provoc s` repe]i ce ai spus mai devreme.|nghe]`. Vic o urmase \n dormitor [i o privea mânios, v`zându-i

lacrimile.R`mase nemi[cat`, f`r` s` r`spund`. El se aplec` [i o prinse de

bra], ridicând-o. – R`spunde-mi!Amy \[i acoperi fa]a cu mâinile. – |mi pare r`u, [opti ea, nu voiam s` spun asta.Lacrimile \i curgeau printre degete, iar disperarea \i cuprinsese

inima. – Bine!Apoi disp`ru din camer`. |i auzi pa[ii repezi]i pe sc`ri. U[a de la

intrare fu trântit` cu putere. Era singur`. Se ridic` din pat cu greu, se sp`l` pe fa]` [i se piept`n`. Ar`ta

\ngrozitor; se sim]ea \ngrozitor. Când cobor\ sc`rile, o auzi pe Bunnyintrând. Aceasta o privi cercet`tor, dar nu spuse nimic.

– Vrei ni[te cafea? Am cump`rat pr`jituri.Amy zâmbi slab.– Nu trebuia s` pleci. – De fapt, aproape m-am \ntors din drum, zâmbi [i Bunny. Vic

ar`ta atât de nervos, \ncât m-am \ntrebat dac` prezen]a mea n-ar\mpiedica o crim`.

Intrar` amândou` \n buc`t`rie. Bunny se \ncrunt` \n clipa \n carepuse ceainicul pe foc.

96 MILDRED DAVIS

– Cred c` mai \ntâi ar trebui s` mânc`m, e aproape ora [apte. }i-e foame? Amy cl`tin` din cap.– Nu.– Bine, atunci s` l`s`m \ncolo cina… oricum, nu mi-ar strica s`

mai dau jos vreo dou`, trei kilograme. Se a[ezar` la mas`, b`ur` cafeaua [i terminar` jum`tate de pung`

de pr`jituri. Nu era greu s` tr`ie[ti cu Bunny – dac` nu te deranja zgomotul [i

agita]ia. Nici dac` ai fi avut o ureche muzical` prea sensibil`, pentru c`nu i-ai putea suporta vocea. Cânta tot timpul: \n baie, \n buc`t`rie, pebalcon. Hainele ei erau foarte colorate [i vesele, spunea tot timpulglume [i pove[ti din spital. |n aceast` perioad` a vie]ii preda asisten]amedical`, dar voia s` se \ntoarc` repede la practic`. Amy era convins`c` Bunny, cu buna ei dispozi]ie [i cu glumele pe care le f`cea, puteatrezi [i mor]ii la via]`.

– Amy, spuse ea \ntr-o diminea]`, ce p`rere ai de o mic` slujb`? S`mai r`mâi \nc` un pic aici?

– O slujb`?– Am o prieten` care conduce o [coal` [i are nevoie de un ajutor.

I-am vorbit despre tine, vrea s` vin` s` v` cunoa[te]i. Ai putea s` staiaici cu mine, cel pu]in pân` când Corpul Voluntarilor nu repartizeaz`pe altcineva s` vin` aici. Iar [coala nu e departe, po]i s` te duci pe jospân` acolo [i…

Bunny nu-i d`dea timp nici s` respire. – A[teapt` o clip`! Spune-mi, cine este prietena ta?– Katherine Wangai. E kenian`, o \nv`]`toare grozav`, din câte [tiu.

E vorba despre o [coal` privat`, pe care a \nfiin]at-o ea \ns`[i. E mic`,dar vrea s` r`mân` a[a. A[teapt` s` o cuno[ti, e minunat`.

|ntr-adev`r, Katherine era minunat`. Amy o privise cu uimire \nclipa \n care intrase pe u[`: era \nalt`, supl`, cu pielea foarte\ntunecat` [i izbitor de frumoas`. P`rea mai degrab` un fotomodel dinNew York decât o \nv`]`toare [i \n nici un caz nu ar`ta a[a cum sea[tepta s` arate o prieten` a lui Bunny.


Femeia ajunse foarte repede la subiect. Nu erau suficien]i\nv`]`tori califica]i, spuse ea, a[a c` trebuise s` angajeze dou` fete careaveau aplecare spre aceast` profesie, dar nu aveau calificarea necesar`.Aveau nevoie de o preg`tire profesional` [i de câteva \ndrum`ri. Amyar fi dispus` s` fac` acest lucrur? Este o pozi]ie temporar`, nu se [tieprea bine cât poate dura.

Nici n-avea nevoie s` se gândeasc`. Trebuia s-o fac`. Era oprovocare, o oportunitate care poate nu se mai ivea vreodat`. Da,r`spunse Amy, \i va face pl`cere s-o fac`.

A doua zi, scrise o scrisoare de demisie de la vechea [coal` deacas`. Nu se sim]ea vinovat`, pentru c` \nv`]`toarea care o \nlocuisedorea s` reia lucrul.

Merse la oficiul po[tal [i trimise scrisoarea, dar când ie[i din noupe strada luminat` de soare, se sim]i ca lovit` brusc de tr`snet. Of`cuse din nou, ac]ionase din nou din instinct. Seara trecut` totulsunase minunat– o [coal` mic`, cu multe materiale [i juc`rii, tot felulde copii– europeni, asiatici, africani. Dar de ce nu-[i d`duse timp s`se gândeasc` mai bine? S` afle despre ce altceva mai poate fi vorba?

Pentru c` nu voise s` se gândeasc` la ce era mai implicat.Instinctele \i spuseser` c` \[i dorea un astfel de lucru, dar mintea eira]ional` nu avusese timp s` cânt`reasc` decizia luat`.

Ajuns` \n apartamentul lui Bunny, \[i f`cu o cafea [i se duse lafereastr`. Refuz s` plec, asta e problema, \[i spuse cu am`r`ciune. Amacceptat acea slujb` pentru c` nu vreau s` plec. Oh, Doamne, ce m`voi face?

Curând, deveni clar c` nu va putea face un singur lucru: s` nu-lmai vad` pe Vic. Acesta ap`ru \n apartament vineri dup`-amiaz`, curat[i b`rbierit. O \ntâmpin` cu r`ceal`, \ntinzându-i o scrisoare.

– Aceasta e pentru tine.– Mul]umesc.Arunc` rucsacul pe care \l purtase pe um`r [i se a[ez` pe canapea.– Ce faci aici? \l \ntreb` Amy. El o privi cu ironie.

98 MILDRED DAVIS

– R`mân aici peste noapte. Oh, chiar vorbea serios? Ochii lui o provocau, dar se str`dui s` nu

spun` nimic, ci doar \l privi \n t`cere.– M-am \ntâlnit cu Bunny la po[t`, spuse el. Mi-a spus c` v` duce]i

mâine la Nairobi, iar eu i-am spus c` m` duc azi. Ea m-a tentat cu ocin` gratis, compania ei inspiratoare [i canapeaua plin` de gropi. A[ac` voi r`mâne [i mergem \mpreun` mâine.

– Nu m-am hot`rât dac` vreau sau nu s` merg. B`rbatul \i ignor` cuvintele, privind-o f`r` s` clipeasc`. – I-am spus lui Bunny c` nu mai ave]i pâine. – Vai, cât` inteligen]`! Despre ce mai vrei s` vorbim acum? Dar ea [tia foarte bine despre ce voia s` vorbeasc`. – Bunny mi-a spus c` ai acceptat o slujb` de \nv`]`toare,

observ` el. – Da, a[a e. Ai vreo obiec]ie? Am mai gre[it cu ceva [i de data asta?– Dac` ai gre[it? Nu fi atât de naiv`! strig` el, ridicându-se de pe

scaun. Nu \n]elegi? N-ai cum s` te angajezi aici! Este ilegal!Amy se sim]i din nou cuprins` de mânie [i \[i \ncle[t` pumnii. – Ascult`, spuse ea, re]inându-[i cu greu furia, a[ vrea s`-]i vezi de

treburile tale! Sunt perfect capabil` s` am grij` de mine. Din clipa \ncare am ajuns aici, n-ai f`cut decât s` m` pui la punct. M-am s`turat!

Se \ntoarse cu spatele, vrând s` plece spre camera ei, dar el o opri,prinzând-o de bra] [i \ntorcând-o spre el. Ochii lui de culoareao]elului str`luceau periculos.

– Ba o s` stai aici, pân` termin cu tine, mârâi el printre din]i. – M` doare!– Foarte bine! Poate a[a o s` m` ascul]i. Amy nu putea crede. Nu putea crede c` e acela[i b`rbat pe care

\l cunoscuse acas`, acel b`rbat curtenitor, cald, de care se\ndr`gostise. Se schimbase atât de mult, \ncât aproape nu-l mairecuno[tea, dar era \nc` \ndr`gostit` de el. |n sufletul ei se isca ofurtun` de sentimente cople[itoare de fiecare dat` când era \n fa]alui – dorin]a de a fi iubit` de el.


Nu-i d`du drumul [i strânsoarea lui \i f`cea r`u. Chiar o durea.Figura lui era \n cea]`, la fel ca restul \nc`perii.

– Te rog, las`-m` s` plec, [opti ea. O s` ascult. – Bine.Vic \[i puse mâinile la spate, strecurându-[i degetele \n buzunare. – Femeia aceea despre care vorbe[ti, doamna Wangai, a spus ceva

despre un permis de munc`?– Nu. – |mi era team` de acest lucru, oft` el. Rata [omajului \n aceast`

]ar` este de patruzeci [i ceva la sut`. Str`inii care vin aici s` se angajezenu-i ajut` \n nici un fel.

– Nu iau slujba nim`nui! O s-o ajut pe doamna Wangai instruinddou` tinere ca s` fie \nv`]`toare! E doar o slujb` temporar` [i salariule mic.

– Legea s-ar putea s` nu caute aceast` distinc]ie. Trebuie s` fiisigur` c` aceast` femeie \]i clarific` situa]ia din punct de vedere legal,altfel o s` te g`se[ti \ntr-o mare \ncurc`tur`.

Mare \ncurc`tur`? Despre ce ar putea fi vorba? O s-o arunce la lei? Sau\n \nchisoare? Sau or s-o deporteze? Orice ar fi fost, nu suna prea bine.

– Bine, o s`-i vorbesc, ridic` ea din umeri, nemul]umit` c` setemea de privirea lui de o]el.

Se sim]ea mic` [i neajutorat`, dar Vic avea dreptate. Are grij` demine, \[i spuse ea nemul]umit`, dar nu vreau s` se \ntâmple acestlucru. Nu vreau s` am atâta nevoie de el.

|[i dorea s` poat` fugi de lâng` el, s` se elibereze. S` nu se maigândeasc` la el, s` nu-l mai iubeasc`. Dar devenise o parte preaimportant` din ea, din via]a, visele [i speran]ele ei. Cum se mai puteaelibera acum?

– O s` fac ni[te cafea. Tu vrei?Vocea ei era lipsit` de via]`, monoton`. – Da, te rog. O urm` \n buc`t`rie [i \ntr-un fel [tia c` o va face. Umplu ibricul cu

ap` [i deschise aragazul cu mi[c`ri automate. Se l`sase o t`cere

100 MILDRED DAVIS

ciudat`, f`r` cuvinte care s` o umple, iar când bra]ele lui o cuprinser`,\i fu imposibil s` reziste. O \ntoarse \ncet, cu blânde]e, iar ea nu scoasenici un sunet, nu spuse nici un cuvânt. Cu ochii \nchi[i, se sprijini deel, iar puterea, c`ldura [i parfumul lui o cople[ir`.

O s`rut`, iar s`rutul era diferit de oricare alt s`rut. P`rea ca un vis,\ndep`rtat [i tremur`tor. P`rea s` se petreac` \ntr-un alt spa]iu [i \ntr-unalt timp, la un alt nivel de realitate. Iar când ibricul [uier`, semn c` apafiersese deja, p`rea c` \ntr-un fel, ciudat [i incomprehensibil, totul seschimbase.

Vic se \ntinse spre ce[ti.– Te ajut. Amy lu` ibricul de pe foc [i \nchise aragazul. Se sim]ea \nc` u[or

ame]it`, ca [i cum s-ar fi trezit dintr-un somn profund. Frumoasaadormit` trezit` cu un s`rut de c`tre prin], se autoironiz` ea.

– Cafea instant? \ntreb` prin]ul, iar ea aproape zâmbi. Prin]ii din pove[ti nu beau cafea. Ei beau vin din pocale de argint.

Vic nu era prin], ba chiar foarte departe. {i nici ea nu era o frumuse]ede acel gen, adormit` sau treaz`.

– Nu-mi place cafeaua instant, declar` tân`ra, aruncându-[i p`rulpe spate. O s` pun cafea obi[nuit`.

– F`-o tare. Chiar am nevoie.A[adar, [i el sim]ise… Nu se \ndoia, de altfel. Auzir` u[a de afar` deschizându-se. – Salutare! Sunt acas`!Bunny intr` \n buc`t`rie purtând un ananas imens. Figura ei era

serioas`, dar ochii \i râdeau. – |mi cer scuze c` am \ntârziat, spuse ea, dar mi-am amintit tocmai

la timp c` nu mai avem pâine. Zâmbind, puse ananasul pe mas`. Vic nu spusese de ce se duce la Nairobi, iar Amy nu-l \ntrebase. Nu

mai avea nici un motiv s` mearg`, pentru c` nu mai pleca, dar Bunnyinsistase s` vin`, iar \n cele din urm` era bucuroas` c` o f`cuse. Aveanevoie de o distragere, iar aceast` ie[ire \[i f`cu treaba de minune.


Bunny cuno[tea o mul]ime de oameni, sau poate c` o mul]ime deoameni o cuno[tea pe ea. Amy nu [tia prea bine care era adev`rul.Oricum, seara de sâmb`t` se \ncheie cu o mare petrecere. Eraimposibil s` re]in` care cine este. Puteai g`si tot felul de oameni:kenieni, asiatici, europeni, to]i amesteca]i \ntr-o mul]ime vesel`,\nc`lzit` de bùtura servit`. Amy vorbi cu multe personaje, unele chiarciudate: un chitarist italian cu privire seduc`toare, care colinda lumea[i cânta la col] de strad` pentru a-[i câ[tiga pâinea, un indian carestudiase \n Texas [i vorbea cu accent de sudist sau o danez` imens`care fuma pip`.

Chitaristul italian \ncerca s-o abordeze, dar Amy nu era deloc\ncântat`. Dup` cum se p`rea, \ncepuse s` bea de ceva vreme, poatechiar consumase [i altceva. Era foarte \ncântat de numele ei [icontinua s`-l repete cu voce tare, ca un copil care \ncerca un cuvânt nou.

– Amy Morelli. Morelli! Morelli! Numele tù e italian!Privirea lui de \ncântare s-ar fi potrivit cu descoperirea unui nou

continent. – Ca s` vezi, coment` ea cu r`ceal`, bând din paharul de vin pe

care \l ]inea \n mân` de o or`.B`rbatul se apropie repede de ea, aplecându-se \n fa]` [i \ncepând

s` vorbeasc` repede \n italian`. Ea \l \ntrerupse imediat. – |mi pare rù, dar nu \n]eleg nici un cuvânt. Dup` mine, poate fi

[i greac`.– E italian`! strig` b`rbatul. N-am mai vorbit de dou` luni aceast`

limb`. Morelli... e[ti sigur` c` nu vorbe[ti italian`?P`rea s` fie \n pragul lacrimilor.– |mi pare rù s` te dezam`gesc. Bunicii mei erau emigran]i

italieni. Eu [i p`rin]ii mei suntem americani. {tii? Statuia Libert`]ii,King Kong, \ncepu ea s`-l ironizeze, dar v`zându-i figura nedumerit`,d`du din mân`. Nu conteaz`. Dar nu vorbesc italian`, sau cel pu]in nudestul` pentru o conversa]ie inteligent`.

El p`ru \ntristat.

102 MILDRED DAVIS

– E[ti interesat` de conversa]ii inteligente?– Numai când m` plictisesc. T`cere. B`rbatul \ncerca s` \n]eleag` ultimele cuvinte, dar p`rea s`

dureze destul de mult. Amy folosi ocazia pentru a zâmbi [i a da replicafinal`:

– Nu [tiu decât trei cuvinte \n italian`: spaghetti, pizza [i ciao! Se r`suci pe c`lcâie, \ndep`rtându-se repede. Lumea e plin` de

idio]i, \[i spuse ea, cl`tinând din cap.O c`ut` pe Bunny [i o g`si \n compania unui om de afaceri indian,

vorbind despre Zen Buddism. Uite discu]ia ta inteligent`, se gânditân`ra, ascultându-i vorbind despre eliberarea [i iluminarea min]iiprin \n]elepciune transcedental`, medita]ie [i contemplare de sine,despre ajungerea la lini[tea mental`.

Tocmai de ce am nevoie, zâmbi ea, aducându-[i aminte de Vic [i depropria ei stare de nelini[te. {i-ar fi dorit ca Vic s` fie acolo. Ba nu, nu[i-ar fi dorit asta. Oare nu se putea \mpiedica s` se gândeasc` la el?

Un englez o salv` din aceast` stare de nemul]umire, oferindu-i unpahar de vin [i vorbindu-i toat` seara. Nu era nici beat, nici de pe alt`lume, nici idiot. Era dr`gu], foarte dr`gu], vorbea o englez` foartespecial`, iar conversa]ia lui era inteligent`.

Amy petrecu un sfâr[it de s`pt`mân` pl`cut, f`r` s` se plictiseasc`\n compania lui Bunny [i a prietenilor ei. Nu-l mai v`zu pe Vic, era peundeva prin ora[, n-avea idee unde, dar nici nu \ntrebase. Tot ce [tiaera c` urma s` stea pân` luni, iar ele dou` erau nevoite s` g`seasc` oalt` modalitate de a ajunge \n Nyeri. Aceasta nu era o problem`,pentru c` una dintre prietenele lui Bunny, care mergea spre Nanyuri,era foarte \ncântat` s` le duc` acas`.

Luni, colega ei de apartament se duse la serviciu, iar Amy r`mase\n pat pân` la zece, sim]indu-se lene[` [i vinovat`, dar astane\mpiedicând-o s` se bucure. Mai târziu, se duse s-o vad` peKatherine Wangai [i o \ntreb` dac` este vorba despre un permis demunc`, pentru c` entuziasmul ei de a lucra pentru aceast` [coal` nuera mai mare decât teama deport`rii.


Katherine râse. Nu avea nici un motiv de \ngrijorare, spuse ea,pentru c` so]ul ei se ocupa de \ntocmirea actelor [i totul va fi gata\nainte de \nceperea cursurilor.

N-avea nici un motiv s` n-o cread`. Femeia \i oferi cafea [i vorbir`despre diverse: despre [coal`, despre \nv`]`tori [i despre copii. Grijilelui Amy disp`rur`, iar entuziasmul ei crescu. |i pl`cea Katherine,abordarea ei, atitudinea fa]` de problemele \nv`]`mântului. O s` se\n]eleag` foarte bine cu ea, \[i spuse, când se \ntorcea spre cas`.

Nu se a[teptase s`-l vad` pe Vic cel pu]in pân` vineri, când venea\n ora[ s`-[i ia coresponden]a, dar când ajunse acas` \n aceast` sear`,el ap`ru chiar \n clipa \n care se a[ezaser` la mas`.

– Stai jos, s` m`nânci ceva cu noi, aproape ordon` Bunny, iar el sea[ez` f`r` prea multe cuvinte, \ncepând s` m`nânce cu poft`..

– N-ai g`tit tu a[a ceva, d`du el din cap, iar aceasta nu era o\ntrebare, ci o afirma]ie. E delicios.

Bunny p`ru jignit`. – N-am nevoie de replici de astea de la tine! Dar ai dreptate, nu am

g`tit eu, ci Amy. A hot`rât c` se va ocupa de g`tit, de acum \nainte. – Amy e o fat` de[teapt`, ar vrea s` supravie]uiasc` \ngrozitorului

co[mar care e traiul cu tine, zâmbi ironic Vic. Pentru prima dat`, femeia r`mase f`r` replic`. – Ai r`bdare, spuse ea neajutorat`, Dumnezeu te va pedepsi

pentru asta. B`rbatul râse, apoi se \ntoarse spre Amy.– Am ceva pentru tine, spuse el, \ntinzându-i un plic pe care \l

scoase din buzunarul de la piept. Plicul con]inea un cec de la galeria de art` pentru cele patru

desene \n c`rbune predate de ea. R`mas` f`r` cuvinte, se uit` o vremela pre], apoi ridic` privirea spre el.

– Atât de mul]i?– Un turist german le-a cump`rat pe toate, zâmbi el. – De unde [tiai?– Nu [tiam, dar am trecut pe acolo diminea]a asta, iar ei mi-au spus

[i mi-au dat plicul pentru tine.

104 MILDRED DAVIS

– Mai vor?– Tu ce crezi? Papa e catolic?Amy ridic` din umeri. – Ei, \n acest caz, se pare c` nu mai trebuie s` m` \ntreb cum m`

voi \ntre]ine. Oricum, salariul de \nv`]`toare nu se ridic` lastandardele din Statele Unite.

– Ceea ce-mi aduce aminte: ai vorbit cu Katherine Wangai desprepermisul de munc`?

Imediat, Amy se refugie \n defensiv`, devenind rigid`. – So]ul ei va avea grij` de toate, spuse ea cu r`ceal`. Urm` o clip` de t`cere. Bunny se \ntoarse cu cafeaua, \ntinzându-le

câte o cea[c` fiec`ruia. Vic o privi pe Amy, f`r` ca pe figura lui s` sepoat` citi vreo emo]ie.

– Te-ai gândit la faptul c` nu vei mai avea o slujb` când ajungiacas`? Nu e foarte u[or s` g`se[ti o slujb` de \nv`]`tor, s` [tii.

Tân`ra sim]ea c` fa]a i se crispeaz`. O f`cea s` se simt` ca o[col`ri]`, care trebuia s` se justifice \n fa]a tat`lui ei. Nu-i pl`cea delocacest lucru. Nu voia s` se certe cu el, dar tensiunea din ea nu p`rea s`se calmeze decât a[a. Strânse din din]i [i se uit` urât la el.

– Da! O s` fiu f`r` slujb`. O s`-mi pierd apartamentul. N-o s` amce mânca. O s` dorm pe o banc` \n parc, o s` fac pneumonie [i o s`mor. Mai vrei s` adaugi altceva?

Un zâmbet slab.– Nu, scenariul este chiar complet. Bunny oft`, exasperat`. – Vrei s` n-o mai nec`je[ti, pentru numele lui Dumnezeu! E

singur`, nu are nici o obliga]ie. Poate s`-[i permit` s` tr`iasc`periculos! |n zece ani va sta acas` cu trei copii [i un câine, iar singuralibertate pe care [i-o va permite va fi s` se duc` din când \n când lacump`r`turi cu bona.

Vic râse.


– Bine, ai dreptate. Am \ncheiat discu]ia. Nu era stilul lui s` renun]e atât de repede. Probabil c` v`zuse \n

expresia de pe figura ei c` se apropia de cap`tul r`bd`rii [i c` era gatas` explodeze. Nu credea c`-i va pl`cea o explozie \n fa]a unei a treiapersoane.

Tensiunea trecuse, iar Amy \i zâmbi colegei ei de apartament. – Trei copii [i un câine, spui? Ce altceva mai vezi \n viitorul meu?Femeia s` \ncrunt`, ca [i cum s-ar fi concentrat asupra r`spunsului. – Hm, cred c` o pisic`. Poate [i o pereche de canari.

***

August trecu, cu zile ploioase [i cu zile senine, iar florile \ncepur`s` \nfloreasc`, umplând v`zduhul de miresme. Amy era ocupat` cupreg`tirile pentru [coal` [i cu desenatul. |n fiecare vineri, Vic venea \nora[ [i \[i f`cea cump`r`turile, lua scrisorile [i trecea pe laapartamentul lor.

Uneori aducea o scrisoare pentru Amy, alteori nu. Bunny \l \nvita\ntotdeauna s` stea la cin`, iar el accepta mereu. |n schimb, le aduceaproduse din gr`dina lui, suficiente pentru o \ntreag` s`pt`mân`.

Era prietenos [i politicos cu ea, dar o tachina f`r` mil` pe colega eide apartament, care p`rea s` se simt` foarte bine. Nu mai erauconfrunt`ri, iar Amy nu r`mânea niciodat` singur` cu el, dar noaptea,când nu putea s` adoarm`, st`tea treaz` ore \n [ir, cu amintiri care \itulburau pacea sufleteasc`.

|n septembrie \ncepu [coala, pe care o a[teptase cu ner`bdare. |ipl`cea s` se \ntoarc` la mirosul familiar de cret` [i de hârtie. Se sim]eaacas` \n s`lile luminoase, pline cu mobil` pictat` [i b`nci pe carea[teptau juc`rii [i materiale pentru ore. Sunetul râsului copiilor era cao muzic` pentru urechile ei. Aceasta era lumea ei, domeniul ei.

Copiii apar]ineau tuturor raselor [i na]ionalit`]ilor. S`-i priveasc`venind \n prima zi de [coal`, fusese o experien]` pe care era sigur` c`n-o va uita niciodat`. Copii africani, \mbr`ca]i \n haine imaculate,

106 MILDRED DAVIS

copii europeni [i americani, \n uniforme, fete asiatice, machiate [i\mbr`cate \n haine m`t`soase [i colorate sau b`ie]i indieni, cu p`rul\mpletit \n cozi lungi, legate \n vârful capului. Pe dinafar`, ar`tau atâtde diferi]i, dar \n interior erau la fel– un pic speria]i, un pic timizi, \nprima zi de [coal`.

|i iubea pe to]i, iar câteva zile mai târziu mintea ei antrenat` \i\mp`r]ise deja \n categorii, ajungând s`-i cunoasc`. {tia care erau ceitimizi, cei neastâmp`ra]i, cei t`cu]i sau cei g`l`gio[i.

Mai era Ricky. Era vesel [i mul]umit la un moment dat, iar \n clipaurm`toare st`tea t`cut \ntr-un col], sugându-[i degetul mare. Ceva era\n neregul`, instinctul \i spunea acest lucru. Linda Muriuki,\nv`]`toarea lui, care era una dintre fetele pe care le consilia Amy,observase [i ea. Dar nu [tia ce poate fi \n neregul` [i nici Katherinen-avea nici o idee. Hot`râser` s`-i dea un timp, s` vad` ce se\ntâmpl`.

Lui Amy \i pl`cea s` stea cu Bunny, iar la sfâr[it de s`pt`mân` aveau\ntotdeauna oaspe]i. Erau \n general b`rba]i: germani, norvegieni,olandezi, englezi, canadieni, americani. Veneau s` fac` un du[, saupentru o mas`, iar uneori pentru g`zduire peste noapte. Dormeau pecanapea sau \[i puneau sacul de dormit pe podea. |n general, aveaunevoie de un ascult`tor \n]eleg`tor, de cineva care s` le asculteproblemele [i nemul]umirile.

– Ai cumva un hotel? \ntrebase o dat` Vic. – Nu, r`spunsese Bunny, cl`tinând din cap. E mai degrab` o

organiza]ie non-profit, cred c` o s-o numesc „La Bunny“. Nu-i a[a,Amy?

Amy fusese de acord.– Da, este o ac]iune de caritate. Vic zâmbi.– Dac` ne uit`m la stilul de oaspe]i pe care \i are, mai degrab` o

organiza]ie care consum` fonduri. – Nu m` intereseaz` câ[tigul material. Fac asta din bun`tatea inimii

mele, zâmbise Bunny.


– Ai o inim` foarte mare, observase Vic, pe un ton serios. – Da, [tiu. B`rbatul r`m`sese t`cut o clip`, iar Amy se \ntrebase ce va spune. – Cum merge c`utarea acelui b`rbat din visele tale? Stilat, bogat,

frumos– nu a[a era?– Nimic \nc`, râsese ea. Pot s` a[tept. – E[ti sigur` c` n-ai prea multe preten]ii?Ea p`ru indignat`. – Te rog, merit chiar mai mult, la pre]ul `sta. Uite ce ar primi: un

manager pentru cas`, o menajer`, o mam` pentru copiii lui…– O buc`t`reas` \ngrozitoare… complet` el. Femeia \l privi urât.– O s` ignor aceste cuvinte, spuse ea cu pref`cut` r`ceal`. Unde

eram? Ah, da. Un manager pentru cas`, mama copiilor lui, o amant`p`tima[`, o asistent` medical` particular` pentru toat` familia. Nuvreau s` m` vând ieftin.

– Vorbe[ti de parc` ai fi o mobil`, zâmbi Amy.– Exact, ad`ug` Vic. O ma[in` de cusut– de aceea care poate face

tot felul de lucruri: butoni, fermoare, cus`turi complicate…Bunny nu era deranjat`. – Via]a este o afacere, spuse ea calm. Asta e filozofia mea. – Ai grij` s` nu ajungi undeva unde s` nu-]i plac` deloc, o avertiz`

el. La reduceri. Ea lu` o pernu]` de pe canapea [i o arunc` spre el. Vic se feri la

timp. C` Bunny [i Tanya sunt foarte bune prietene, era ceva ce Amy

ghicise mai de mult. Conversa]iile lor sem`nau cu meciurile de ping-pong: glume, bârfe, cântece [i ultimele [tiri zburau de la una la alta cuo repeziciune care o ame]ea pe Amy. Tanya era vesel`, de[teapt` [ifrumoas`, nu se putea nega acest lucru. Ar fi fost mai simplu pentruAmy dac` n-ar fi fost a[a. Odat`, tân`ra veni \n ora[ cu Vic, care p`reas` fi fost la ea \n noaptea trecut`. Amy descoperise acest lucru dinfragmente de conversa]ie. Poate c` era ceva inocent, dar tot se sim]ea

108 MILDRED DAVIS

foarte nefericit`. Poate c` avusese nevoie de un loc unde s` stea,pentru c` avea de lucru \n apropierea casei ei. Dar râse de proprianaivitate, neputându-se convinge. E[ti patetic`, \[i spuse Amy. Nu crezinici tu ce spui.

De fiecare dat` când Tanya le vizita, Amy era nefericit`. La fel sesim]ea [i dup` fiecare vizit` a lui Vic. De fapt, era nefericit` [i când nuera nici unul dintre ei prin preajm`.

|ntr-o dup`-amiaz`,Tanya intr` \n apartament abia mergând,ar`tând de parc` tocmai urcase un munte [i se rostogolise la vale. Searunc` pe un scaun [i suspin`.

– Oh, cât sunt de obosit`!– Ar`]i de parc` ai fi venit pe jos din sat, coment` Bunny. Tanya cl`tin` din cap, de parc` acest lucru ar fi fost nimic pe lâng`

ce tocmai f`cuse. – Nu, am venit cu Vic. – Te-a pus s`-i \mpingi ma[ina? Dar unde e? {i bagajul t`u?

Credeam c` stai aici la noapte. – Schimbare de plan, o s` stau cu Vic. N-avea nici un sens ce spunea ea. Privind spre Bunny, Amy

descoperi c` nici aceasta nu \n]elegea despre ce e vorba, ci se \ncruntanedumerit`.

– Unde stai cu el? \ntreb` gazda, apoi ridic` mâna. Nu conteaz`,nu-mi spune, nu cred c` vreau s` [tiu.

Tanya le privi uimit`:– Nu [ti]i? A luat o cas` \n ora[. L-am ajutat s` se mute \n aceast`

dup`-amiaz`.


Capitolul 7

– Cred c` glume[ti, exclam` Bunny. De ce nu ne-a spus?– Nu [tia. A f`cut o cerere acum câteva luni [i a fost aprobat` acum.

Ar fi trebuit s` vede]i locul, cl`tin` Tanya din cap, era atât de murdar!L-am ajutat s` cur`]e– [ti]i cum sunt b`rba]ii.

Amy aproape râse tare. Oare Tanya avea cea mai mic` idee desprelocurile \n care obi[nuia s` tr`iasc` Vic? |ntr-un fel, se \ndoia c` da.Oare nu-i spusese?

– Ce fel de loc este? \ntreb` Bunny. Tanya zâmbi.– E o cas` mic`, dar foarte luxoas`, spuse ea, exagerând

inten]ionat. Are electricitate [i ap` curent`, imagineaz`-]i!Pentru c` Bunny nu reac]ion`, fata o privi dezaprobator.– Bine, bine, unii dintre noi n-au idee ce \nseamn` s` nu ai aceste

bunuri indispensabile. Unii dintre noi, bie]ii voluntari, trebuie s`sufere riscul de a avea un apartament \n ora[.

Iar \ncepea. Aceasta era genul de discu]ie– h`r]uial` pe care opurtau tot timpul: se \ntreceau \n ironii sau \n r`ut`]i despre restullumii.

Amy nu era atent` la cuvintele lor, ci \ncerca s` digere informa]ianou-sosit`. A[adar, Vic avea un apartament \n ora[, iar Tanya st`tea cu

el \n aceast` sear`. O spusese simplu, ca [i cum era ceva firesc.Probabil c` nimeni nu avea nimic \mpotriv`. Se sim]ea r`u, avea odurere de cap, ap`rut` din senin. Oare de ce nu putea fi calm` [i s`accepte situa]ia a[a cum era? De ce se sim]ea pierdut` [i cople[it` dedisperare de fiecare dat` când se \ntâmpla ceva de genul `sta? Undeera carapacea ei? Zidul de beton, \n spatele c`ruia s` se poat` ascunde?Carapacele [i zidurile de beton se pr`bu[esc mai ales când suntconstruite \n jurul inimii cuiva.

– O s` fac un ceai, spuse Bunny. Vic vine [i el? Tanya cl`tin` din cap.– Trebuie s`-l duc` pe Kariuki acas`, dar se va \ntoarce. Cred c`

avea o scrisoare pentru tine, se \ntoarse ea spre Amy, zâmbind. Mi-aspus c` ai vândut câteva desene.

– Da.Efortul de a zâmbi era teribil, dar Amy reu[i. – Pot s` v`d desenele tale, ceva mai târziu?– Sigur, am aici unul care e aproape gata.Amy se \ndrept` spre masa de lâng` fereastr` [i lu` desenul.

Subiectul era o femeie Kikuyu, care purta \n spate o leg`tur` mare delemne. Tanya privi desenul, iar figura i se lumin` de admira]ie.

– E frumoas`, chiar foarte frumoas`. Era sincer`, se putea vedea cu u[urin]`. Pentru o clip`, Amy \nchise

ochii. De ce trebuia Tanya s` fie atât de dr`gu]`? De ce nu putea finesuferit`, a[a m`car [i-ar fi consumat energia nepl`când-o.

– E ceva \n neregul`? o \ntreb` fata nedumerit`, privind-o cu ochiiei mari, alba[tri.

– M` doare capul. Cred c` m` voi odihni pu]in.Camera ei p`rea singurul loc sigur. Nu voia s`-l vad` pe Vic, nu \n

aceast` sear`. S`-i vad` \mpreun`, pe el [i pe Tanya, era mai mult decâtputea \ndura.

– Ia o aspirin`, spuse tân`ra. Dup` ce va fi gata ceaiul, o s`-]i aduco cea[c`.


– Mul]umesc, murmur` Amy, apoi urc` sc`rile, auzind soneria dela intrare când ajunse \n fa]a camerei ei.

Oare era Vic? Nu, era Jerry, unul dintre voluntarii care treceau despe la Bunny.

Se \ntinse \n pat, privind \n tavan. Nu era neap`rat o durere de cap,ci mai degrab` un sentiment \ntunecat, ca o greutate pe suflet. Cevamai târziu, auzi [i vocea lui Vic [i sunetul profund al râsului lui.|nchise ochii, luptându-se cu dorin]a s` coboare s`-l vad`, s`-l aud`.Când auzi b`tìa \n u[`, [tia deja cine trebuie s` fie, a[a c` se crisp`,cu pumnii strân[i.

– Intr`. Se ridic` \n pat, aranjându-[i hainele, apoi respir` adânc [i \ncerc`

s` se relaxeze. Probabil c` o cea[c` de ceai \i va face bine, cu toate càr fi mai eficiente câteva pahare de coniac.

Dar nu era Tanya persoana care intr` cu ceaiul, a[a cum se a[tepta.Era Vic, cu cea[ca \n mân`, privind-o cercet`tor.

– Sper c` nu e[ti bolnav`, nu-i a[a?– Nu, am doar o durere de cap. Mul]umesc pentru ceai. Pleac`! \i spuse \n gând.Dar el nu plec`. |n loc de asta, se a[ez` pe un scaun [i o privi cu o

expresie ciudat`.– Acum am o cas` \n ora[, spuse el dup` o scurt` pauz`.– Am aflat. T`cere din nou. Amy bù din ceai. De la parter, se auzir` râsete.

P`rea c` vin de foarte departe. Voia s` fie din nou fericit`, s` cunoasc`bucuria, râsul, dar p`reau atât de departe de ea, ca din alt` lume.Mestec` absent` \n ceai.

– Tanya spunea c` ai a[teptat destul de mult pân` ]i s-a aprobat. – Da, am depus cererea de când am venit aici. – Nu ]i-a pl`cut casa din sat? Era o \ntrebare prosteasc`. Nu avea ce s`-]i plac` la acea cas`

\ntunecat` [i sinistr`. El ridic` din umeri.

112 MILDRED DAVIS

– Nu m` deranja, dar nu era convenabil` din câteva puncte de vedere. Ar`ta atât de obosit! Era ceva ciudat \n expresia lui, dar nu-[i putea

da seama despre ce era vorba. – De ce a durat atât de mult? \ntreb` ea.– A[a se rezolv` aici, r`spunse el, trecându-[i degetele prin p`r, iar

ochii lui p`reau a]inti]i asupra unui loc [tiut numai de el.– {i Kariuki? – Kariuki? A venit azi \n ora[ s` m` ajute, dar va r`mâne \n sat. Va

veni un alt voluntar acolo [i probabil va avea grij` de el. Va trebui s`-mig`sesc pe cineva aici.

– }i-ai mutat totul? Chiar ai terminat \ntr-o singur` zi?Amy f`cea conversa]ie, cu calm, cuvinte lipsite de emo]ie, dar \n

interiorul ei era disperat`. Vic d`du din cap, zâmbind. – Tanya a fost acolo, s` m` ajute. Pare s` cread` c` un b`rbat

singur nu se poate descurca – s` aranjeze mobila sau vesela, deexemplu. Pentru o femeie care pretinde c` e liberal`, are ni[teconcep]ii destul de \nvechite.

Urm` o nou` t`cere, iar el n-o privea. Ochii lui p`reau lipsi]i deemo]ie, iar umerii pu]in c`zu]i. Brusc, tân`ra \n]elese despre ce eravorba: era nu doar obosit fizic, ci [i mental, p`rea chiar deprimat. Nu-lmai v`zuse niciodat` a[a. |l v`zuse furios, blând sau iubitor, \l v`zusefericit, dar niciodat` a[a.

– O s` dau o petrecere, spuse el. E rândul meu. Poate o s` tai ocapr`.

– S` aduc ceva? O salat`? Sau o pr`jitur`?– Vorbe[te cu Tanya, zâmbi el. S-a oferit voluntar` s` aranjeze

totul. Eu m` ocup de capr`, ea de restul. E masochist`, dac` m`\ntrebi, dar e treaba ei, dac` a[a vrea.

Da, Tanya p`rea genul voluntarului. Probabil c` \n zece saucincisprezece ani, va fi [efa vreunui comitet local, organizând tot felulde serb`ri de caritate sau ce mai trebuie organizat. La naiba, \[i spuseAmy, nu vreau s` merg la petrecerea asta. Dar cum ar putea ie[i din


aceast` situa]ie? Toat` lumea va fi acolo. Poate reu[e[te s`-[i rup` unpicior… sau s` ia varicel`. Trebuie s` fie ceva. |[i termin` ceaiul [ipuse cea[ca jos. De ce nu voia s` plece?

– Am o scrisoare pentru tine, spuse el, sco]ând din buzunar un plic. Amy \l lu`, citi adresa, apoi se \ncrunt`. – E de la mama. Tocmai am primit o scrisoare de la ea, acum vreo

dou` zile. O presim]ire sumbr` \i cuprinse inima. Ceva era \n neregul`.

Rupse plicul, sco]ând scrisoarea. Ochii ei zburar` \n diagonal` pesterânduri [i descoperi ce era \n neregul`.

Bunicul ei murise. – Oh, nu! gemu ea, cu ochii plini de lacrimi. Cuvintele devenir` \nce]o[ate. |ncerc` cu greutate s` descopere

data pe care fusese trimis` scrisoarea. – Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` Vic.Ea \nghi]i cu greu. – Bunicul… a murit s`pt`mâna trecut`. – |mi pare r`u, o consol` el cu blânde]e. Era]i foarte apropia]i, nu? Ea d`du din cap, f`r` s` poat` spune nimic. Petrecuse atâtea ore

fericite cu el– la pescuit, pe munte, sau doar stând de vorb`. Fuseseun prieten foarte special pentru ea, dându-i ocazia s` cunoasc` multelumi minunate prin pove[tile lui.

– Era foarte b`trân?|l privi uimit`,– B`trân? Avea optezeci [i doi de ani, dar… dar a fost mereu atât

de energic, de ocupat. Nu m-am gândit niciodat` la el ca la cinevab`trân.

Vic zâmbi.– Ca bunica mea.– Da.{i-o amintea foarte bine pe bunica lui – o femeie minunat`, de

[aptezeci [i nou` de ani, dar cu pofta de via]` [i entuziasmul uneiadolescente. Se ocupa cu astrologia [i mânc`rurile orientale. |[i aminti

114 MILDRED DAVIS

cu claritate ziua \n care Vic o luase s-o prezinte bunicii lui. C`l`toriafusese foarte pl`cut`, prin ]inutul \nsorit al unui or`[el din nordulNew Yorkului. Casa era veche [i \ncânt`toare, ca o bijuterie. Eraumulte plante [i c`r]i. Masa fusese delicioas`. Iar bunica lui era o\ncântare: inteligent`, vesel`, plin` de via]`, vorbind tot timpul despresubiecte diverse [i fascinante.

Vreau s` fiu a[a când voi \mb`trâni, \[i spusese Amy.– |]i mul]umesc pentru c` ai venit cu mine, spusese Vic

conducând-o spre cas`. Apreciez foarte mult.Zâmbetul lui \i \nc`lzise inima, mintea [i trupul. – N-ai de ce s`-mi mul]ume[ti, spusese ea. M-am sim]it foarte bine. Afar` era \ntuneric. Lumini ro[ii [i albe tremurau \n fa]a lor pe

autostrad`. Amy se sim]ise fericit`, mul]umit`.– O vizitez \n fiecare lun`, spusese el. Dar tu e[ti prima femeie pe

care am luat-o cu mine. Ea se uitase la el, \ncercând s`-i disting` tr`s`turile \n \ntuneric. – De ce? Bunica ta este o persoan` foarte interesant` [i

fermec`toare.El zâmbise autoironic.– Da, este, dar majoritatea femeilor pe care le cunosc nu [i-ar da

osteneala s` descopere acest lucru. Ar crede c`, s` petreci jum`tate dezi cu o femeie de aproape optzeci de ani este o pierdere de timp.

Amy ridicase din umeri, zâmbind.– Nu [tiu ce pierd.– Oh, Amy! exclamase el, luându-i mâna. E[ti una la un milion!|ncetinise ma[ina, se apropiase de marginea drumului [i oprise.– Suntem pe autostrad`! Nu po]i opri aici!– Ba pot, desigur. |n caz de urgen]`, spusese el, strângând-o \n

bra]e. Acesta este un caz de urgen]`. O s` \nnebunesc dac` nu te s`rutacum.

O ]inuse atât de strâns, \ncât aproape nu mai respira. Buzele lui \ic`utaser` gura cu pasiune [i o s`rutase ap`sat, cu ardoare, iar ea nuputuse decât s` i se ofere. Pentru câteva clipe, plutise \n paradis.


Sentimentul era \nc` viu \n mintea ei. Trecuse foarte mult de cândse sim]ise a[a. Mult prea mult timp de când o ]inuse \n bra]e. Daracum era \n camer` cu ea– atât de aproape, dar totu[i atât de departe,atât de de neatins. Arunc` o privire spre el, apoi privi spre scrisoareade pe genunchii ei. De ce se gândea \ntotdeauna la trecut? De ce nuputea s`-l uite? Se ridic` de pe pat [i se duse la fereastr`.

Totul \n via]a ei mergea pe dos, iar la cel`lalt cap`t al lumii buniculei murise, iar \nmormântarea avusese deja loc.

– Nici m`car n-am ajuns la \nmormântare, spuse ea nefericit`. Auspus c` nu puteau a[tepta pân` la \ntoarcerea mea, iar el n-ar fi fost deacord s`-mi \ntrerup vacan]a. Nici m`car nu voia \nmormântare,adùg` ea, cu lacrimile curgând pe obraz. O dat` mi-a spus c` i-arpl`cea mai degrab` o petrecere. A avut o via]` fericit`, iar pentru el eraun motiv de bucurie, nu de \ntristare.

Plângea \n t`cere, nu putea s` se ab]in`, iar printre suspine auzipa[ii lui Vic, care se ridicase [i venea spre ea.

Oh, Doamne, nu vreau s` m` ating`!, se rug` ea.– E \n ordine s` plângi, spuse el cu blânde]e. Amy [i-ar fi dorit s` plâng`. Ar fi vrut s` fie \n bra]ele lui, alintat` [i

consolat`. Dar confortul nu era de-ajuns. Voia dragostea lui. Dar, \naceast` sear` Tanya va fi cu el, iar ea nu-i putea cere mai mult, pentruc` nu avea dreptul.

– Nu plâng, rosti ea cu \ncordare. Era o prostie s` nege, dar nu putea face altceva. Mâinile lui \i

cuprinseser` umerii, iar tân`ra nu se putea opri din tremurat. Era dincauza plânsului, sau din cauza aproprierii lui? N-o mai atinsese des`pt`mâni \ntregi, iar pân` acum trìse cu dorin]e [i speran]e, \nfiecare vineri. |[i hr`nise dragostea cu amintiri [i, speran]e, dar nu erade-ajuns. Nu va fi niciodat` de-ajuns.

– Vino aici, [opti el, \ntorcând-o spre el [i prinzând-o \n bra]e. Ceva se rupse \nùntrul ei, iar Amy \ncepu s` plâng` cu suspine

incontrolabile, cedând sub ap`sarea suferin]ei, a durerii [i a temeriic`-l va pierde. Oare plângea din cauza bunicului ei, sau din cauza lui

116 MILDRED DAVIS

Vic? Sau poate din ambele cauze… Via]a ei p`rea lipsit` de tot ceiubea [i pre]uia, un gol dureros pe care nu-l mai putea \ndura.

Dup` ce valul de plâns o dep`[i, r`mase o vreme sprijinit` de el.Apoi \ncerc` s` se dep`rteze, dar el nu o l`s`.

– Te rog, Vic, d`-mi drumul, spuse ea cu vocea r`gu[it` din cauzalacrimilor.

– De ce?– Te rog… n-am vrut s` m` pr`bu[esc a[a… |mi pare rù. – N-ai de ce s`-]i ceri scuze. |ncerc` din nou s` se retrag`, iar el \i d`du drumul, \n cele din

urm`. Se \ntoarse cu spatele, nevrând s` i se vad` figura, nici s` se uitela el. |[i sufl` nasul [i \[i [terse ochii.

– Amy, de ce nu e bine s` te fac s` te sim]i mai bine?Vocea lui p`rea obosit`. Pentru c` nu e de-ajuns, confortul tù!Ea ridic` din umeri. – Nu e rù, dar m` simt bine acum, sincer. De altfel, e[ti a[teptat. – Nu-mi pas`! se r`sti el, impacientat. Ceea ce vreau s` [tiu e de ce

te por]i a[a cum o faci. M` g`se[ti resping`tor, sau ce s-a \ntâmplat? Decând ai venit aici, te compor]i foarte ciudat.

Tân`ra se \ntoarse spre el, gata s`-l \nfrunte.– De ce? Pentru c ̀nu vreau o rela]ie de vacan]̀ cu tine, a[a cum ai propus?Vocea ei era calm`. Reu[ise s`-[i recapete controlul. – Dumnezeule, asta credeai?– N-ar fi trebuit? Nu mi-ai spus chiar tu acest lucru?Privirea lui deveni mânioas`. – Ba da, ]i-am spus. Pentru c` mai enervat foarte tare \ncercând s`

m` faci s` cred c` ai venit aici \n vacan]`. Nu mi-am dat seama de ce aif`cut-o. Nici acum nu pot.

|[i afund` mâinile \n buzunare [i o privi cu aten]ie, apoi oft`.– Amy, \mi pare rù, [opti el cu blânde]e. Nu este momentul cel

mai potrivit s` vorbim despre asta. Coboar` cu mine, adùg` el,mângâindu-i u[or obrazul. Vei deveni prea deprimat`, dac` stai aicisingur`.


Schimbarea lui de stare de spirit o lu` prin surprindere. Era atât deblând [i de afectuos, \ncât o uluia. Era mult mai u[or s` se certe cu el,sau s`-l suporte, când era sup`rat.

– Du-te \nainte. O s` cobor [i eu \n dou` minute. – Bine.B`rbatul p`r`si camera, \nchizând \ncet u[a dup` el. Amy respir` adânc. O s` m` duc jos [i o s` mai beau o cea[c` de

ceai, \[i spuse ea. O s` stau acolo [i o s` m` port ca o femeie mul]umit`,adaptat`, care n-are nici o grij` pe lume. Poate c`, \ntr-o zi, performan]amea va fi perfect`. Oricum, m` descurc din ce \n ce mai bine.

Cel pu]in la [coal`, toat` lumea o iubea. Micul Ricky venea dup` eaca un c`]elu[ pierdut. De câte ori avea ocazia, se a[eza \n poala ei, sause a[eza pe podea, foarte aproape. Ata[amentul lui p`rea prea intenspentru un copil obi[nuit, iar acest lucru o \ngrijora. Ceva era \n neregul`,iar acum p`rea cea mai bun` ocazie s` afle despre ce era vorba.

– |]i place s`-i \mbr`]i[ezi [i s` s`ru]i pe cei dragi? \l \ntreb` ea \ntr-o zi. El d`du din cap, cu degetul \n gur`. – |i \mbr`]i[ezi [i-i s`ru]i pe mama [i pe tat`l tù?Copilul d`du din cap, dar nu spuse nimic. Cu mâna liber`, se juca

\ncet cu o bucl` din p`rul ei. – E frumos, spuse el. Mami are p`r ca al tù. – Da? Pove[te[te-mi despre mama ta.– Arat` ca tine. E dr`gu]`. – Bine\n]eles. Mi-ar pl`cea s` o cunosc. El cl`tin` din cap. – Nu este acum aici. E foarte departe. Un sentiment de nelini[te o cuprinse. – Unde este?Bìe]elul oft`.– E \n rai. Oh, Doamne! se cutremur` Amy, strângându-l \n bra]e. – |n raiul cel nou, adùg` el. Raiul cel nou? Oare ce voia s` \nsemne asta? Mângâie p`rul blond

al bìe]elului, f`r` s` [tie ce s` spun`. De ce nu [tiuse acest lucru?

118 MILDRED DAVIS

Trebuia s` fi aflat de la cineva. Nu era de mirare c` bìatul p`rea atâtde pierdut [i de singuratic. |n fiecare diminea]` era adus la [coal` detat`l lui, un american \nalt, blond, zâmbitor [i ar`tos. La prânz era luatde fata care avea grij` de el, \n limbajul local aya, o tân`r` Kikuyu.

– Vorbe[ti despre asta cu tat`l tù? \ntreb` ea.El aprob` cu un gest din cap [i scoase degetul din gur`. – Tata spune c` se va \ntoarce. {ocul o l`s` f`r` cuvinte. Indignarea o cuprinse imediat. Cum

putea s` spun` a[a ceva? Cum putea l`sa propriul copil s`-[i fac`speran]e inutile?

Bìatul zâmbi, ridicându-se pe vârfuri [i s`rutând-o pe obraz. – Acum m` duc s` m` joc, spuse el, apoi alunec` din bra]ele ei [i

fugi spre ceilal]i colegi. Restul dimine]ii, Amy se gândi la situa]ia \n care era copilul, a[a c`

hot`r\ s` discute cu Katherine. – Dac` vrei, voi vorbi cu tat`l lui, propuse Amy. Asta \n cazul \n care

nu crezi c-ar fi mai bine s` vorbeasc` Linda, care e \nv`]`toarea lui. – Nu, f`-o tu, te rog, spuse Katherine. Ricky a vorbit cu tine, iar

aceasta este o problem` foarte sensibil`. Amy scrise un bilet pentru tat`l bìatului, pe care i-l trimise prin

guvernant`. R`mase s`-l priveasc` \ndep`rtându-se un bìe]el mic [ifragil, \ntov`r`[it de o fat` african`, \nalt`. Inima i se strânse de grija lui.

Curând dup` ora cinci, tat`l bìatului sun` la u[a apartamenuluilui Bunny, p`rând obosit [i \ngrijorat.

– Biletul trimis de dumneavoastr` p`rea foarte serios, intr` el \nsubiect, imediat dup` ce fu invitat \nùntru.

Amy ezit`.– Cred c` este vorba despre o problem` serioas`. Trebuie s`

vorbim despre acest lucru. – S` ie[im la Outspan [i s` bem ceva. Am avut o zi \ngrozitoare [i

chiar am nevoie. B`rbatul o conduse spre ma[ina lui, o ma[in` minuscul` de dou`

locuri, care p`rea o cutie pe ro]i. Tân`ra se sim]ea de parc` ar fi fost\ntr-un carusel la un parc de distrac]ii, dar nu era prea amuzat`.


– V-ar deranja dac` trecem pe la po[t`, s`-mi iau scrisorile? \ntreb`b`rbatul, \n clipa \n care ie[ir` \n strad`.

– Nu, desigur c` nu. El parc` ma[ina, s`ri din ea [i se gr`bi spre una dintre c`su]e, cu

cheile \n mân`. Amy \l privi mergând. Ar`ta bine, \nalt [i suplu. Apoi oalt` siluet` \i atrase aten]ia – mai masculin`, mai atr`g`toare, mai\nalt`. Era Vic. Se p`rea c` [i el luase scrisorile [i acum se \ndrepta spreea, f`r` nici o expresie.

– Tu n-ai nici o scrisoare, spuse el.– Ar trebui s` m` duc s` v`d dac` nu pot s`-mi iau [i eu o c`su]`.

Nu-mi place s` te deranjez tot timpul cu scrisorile mele.El ridic` din umeri cu indiferen]`.– Nu m` deranjeaz`, declar` el privindu-[i scrisorile f`r` interes,

apoi ridicând din nou privirea spre ea. Petrecerea e sâmb`t`, pe la trei.Nu mai [tiu dac` ]i-am spus.

– Nu cred c` voi veni.Cuvintele ie[iser` aproape f`r` voia ei.T`cere. Ochii cenu[ii [i reci o fixar` o clip`, apoi alunecar` spre

locul \n care Mike, tat`l b`iatului, \[i deschidea cutia po[tal`. – Ai altceva mai bun de f`cut?|n vocea lui se citea o urm` de dispre]. Tân`ra [tia la ce se referea,

dar refuz` s` intre \n conflict cu el.– Pur [i simplu prefer s` nu vin. – Nu este foarte politicos s` refuzi o invita]ie.B`rbatul se sprijini de ma[in`, privind-o scrut`tor. – |mi pare foarte r`u, spuse ea cu r`ceal`. Politicoas` sau nepoliticoas`, prefera s` nu se duc` la acea

petrecere. Uneori, polite]ea ne poate duce le pierzanie. {i nici n-acâ[tigat vreodat` un r`zboi.

R`zboi. Oare asta era acum \ntre ei? Un fel de r`zboi emo]ional? Olupt` ciudat`, cu arme neconven]ionale? Pentru ce?

– |]i e fric` de mine? o ironiz` el. – Fric`? De tine?

120 MILDRED DAVIS

– E ceea ce am spus, nu?– Ai \nnebunit!– A[a s` fie?|i v`zu figura [i sim]i c` se \neac` de furie. Râdea. Râdea de ea, cu

neru[inare!Oh, de ce nu se \ntorcea Mike mai repede? Voia s` plece mai

repede. Nu voia s` mai r`mân` pe loc, s` priveasc` figura ironic` a luiVic. Nu, nu-i era fric` de el. |i era fric` de ea \ns`[i, de propriilesentimente [i reac]ii.

– |n acest caz, dac` nu-]i e fric`, a[tept s` te v`d sâmb`t`.Râdea din nou, dar nu mai a[tept` r`spunsul ei. Se \ntoarse, ridic`

o mân` \n semn de salut pentru Mike, care tocmai se \ntorcea, apoidisp`ru dup` col].

A[adar, \l cuno[tea pe Mike. Aici toat` lumea p`rea s` se cunoasc`.Presupunea c` erau [i avantaje ale acestui lucru.

– |mi cer scuze c` a durat atât de mult, se scuz` b`rbatul. – Nu conteaz`, zâmbi ea. |l cunoa[te]i pe Vic?– Sigur. E un tip grozav. Munce[te mai mult decât oricine

altcineva. Dar nu m` \ntreba, adùg` el, pornind motorul, de ce un tipca el face voluntariat.

Nu trebuie s` te \ntreb, \[i spuse ea \n gând. {tiu deja.Hotelul Outspan era la câteva minute distan]`, iar el o conduse \ntr-o

camer` de lâng` bar, o rug` s` se a[eze lâng` foc [i comand` bùturi. – E un loc foarte frumos, coment` Amy. N-am mai fost niciodat` aici.– Nu? E un hotel pentru turi[ti. De aici se organizeaz` tururi spre

Treetops. A]i auzit de asta, nu?– Oh, da! E celebru. Oamenii stau peste noapte s` vad` animalele

care se adun` la lcourile unde se las` sare, nu-i a[a?El d`du din cap. – E foarte pl`cut [i confortabil. Aici se ia cina, sau prânzul, dup`

caz. E mult mai pu]in obositor decât un safari adev`rat, cu toat`c`ldura [i praful.

Vocea lui era ironic`. Pe lâng` bùturi, primir` alune [i brânz`.


– Presupun c`-mi ve]i spune ce e \n neregul` cu Ricky, spuse Mikef`r` alt` introducere.

Amy \[i privi paharul, \ntrebându-se care ar fi cea mai bun` abordare. – Cred c`-i lipse[te mama lui. – {tiu, r`spunse el calm. – Spune c` sem`n cu ea. B`rbatul zâmbi. – Pu]in, presupun. Culoarea p`rului [i a ochilor. E[ti mai \nalt`,

totu[i. – Pare s` aib` mare nevoie de afec]iune, continu` Amy, ceea ce

este firesc, dar nu cred c` este bine s` se ata[eze prea tare de mine. El se \ncrunt`.– Da, poate c` ai dreptate. Nu [tiu prea bine cum s` m` descurc \n

aceast` situa]ie, oft` el. E prea mic, nu poate \n]elege totul [i uneorise \nc`p`]âneaz` sau se sup`r`.

Amy \nvârti cuburile de ghea]` din pahar.– Ceea ce m` \ngrijoreaz`, e c` pare s` cread` c` mama lui se va

\ntoarce. Spune c` a[a i-a]i spus. Privirea b`rbatului era uimit`.– Da, a[a am f`cut, bine\n]eles. Tân`ra nu era preg`tit` pentru aceast` replic`, a[a c` \l privi

[ocat`. – Dar n-o va face. – Cum adic`? \ntreb` el uluit. Amy \n]elese c` era ceva \n neregul`, a[a c` respir` adânc [i hot`r\

s` abordeze problema altfel:– Unde este so]ia dumneavoastr`? \ntreb` ea cu calm.– |n America. Se duce la facultate, este \n ultimul an de master. A[adar, nu era moart`. Nu fusese decât o gre[eal` \ngrozitoare, de

care nu avea de unde s` [tie. R`mase privindu-l, ne[tiind ce s` spun`. – Dar ce credea]i? \ntreb` Mike, iar ochii lui alba[tri erau plini de

uimire. Ea \nghi]i greu nodul din gât.

122 MILDRED DAVIS

– Eu… Ricky mi-a spus c` e moart`. – Moart`? Dumnezeule, de unde i-o fi venit aceast` idee?Amy ridic` din umeri, neajutorat`. – Nu [tiu.– Ce anume v-a spus, mai exact? Ea se \ncrunt`, \ncercând s`-[i aminteasc` conversa]ia. – I-am spus c` mi-ar pl`cea s`-i cunosc mama, iar el a spus c` nu

pot, pentru c` e foarte, foarte departe. Apoi am \ntrebat unde e, iar elmi-a r`spuns c` e \n rai.

Figura lui se schimb` brusc, iar b`rbatul se l`s` pe spate, izbucnind\n râs. Amy \l privi uimit`, f`r` s` \n]eleag`.

– Oh, Doamne, ar fi trebuit s` [tiu, spuse el, apoi \[i ridic` paharul[i termin` de bùt. So]ia mea studiaz` la Yale. V` spune ceva acestlucru?

– Yale. Yale, New Heaven (Noul Rai), Connecticut. Noul rai! Cuvintele lui Ricky \i r`sunar` \n minte: „E \n rai. |n cel nou“.– Oh, nu! gemu ea. |mi pare rù. |mi pare foarte rù. Mike zâmbi, atingându-i mâna. – Nu v` face]i probleme, nu e vina dumneavoastr`. De altfel, \mi

pare bine c` v-a]i \n[elat. Sunt destul de ata[at de so]ia mea. Cuvintele lui, pe jum`tate adev`rate, dar [i glume]e, o f`cur` s` se

simt` un pic mai bine, iar ea zâmbi. – M` \ntreb dac` nu mi-am pierdut antrenamentul. Ar trebui s`-mi

dau seama ce \nseamn` de fapt aceste lucruri.Ochii lui str`luceau de amuzament. – Mai lua]i un pahar. P`re]i s` ave]i nevoie. – M` simt \ngrozitor! oft` ea. – Nu e cazul, spuse el serios. M` bucur c` a]i observat c` era ceva

\n neregul`. E bine s` [tiu c` v-a p`sat atât de mult de copilul meu\ncât s` observa]i.

Mike f`cu un semn chelnerului, cerând ceva de bùt. – Ricky va supravie]ui. {tiu c`-i e dor de Janice, dar nu va dura

mult, coment` el. A fost o problem` de sincronizare, eu am fost trimis


aici, dar \ntr-un fel e mai u[or pentru ea. F`r` noi, se poate concentramai bine [i va termina mai repede. Bine, asta \n cazul \n care nu pierdetimp fiindu-i dor de noi, adùg` el, zâmbind.

Amy era foarte surprins`. P`rea un b`rbat dr`gu], prea dr`gu]pentru ca so]ia lui s` stea lini[tit` departe de el. Dar acestea suntsacrificiile pe care o femeie trebuie s` le fac`, dac` ]ine la propriacarier`. Yale. Nu e o universitate oarecare. Probabil c` nici Janice nuera o femeie oarecare. Sim]i oarece invidie la acest gând. Unele femeiau de toate– un b`rbat dr`gu], mult` minte, un copil minunat caRicky. Oh, bine, ce [tiu eu? se gândi imediat, cu optimism. Poate c` eurât`, prive[te \ncruci[at sau e rea ca o vr`jitoare.

Dar \ntr-un fel se \ndoia de acest lucru.

***

Cu cât se gândea mai mult, cu atât \i era mai clar c` trebuie s` apar`la petrecere, m`car câteva minute, din polite]e. Dac` nu-]i e preateam`, a[tept s` te v`d sâmb`t`, spusese el. Ei, bine, va fi acolo [i-i vaar`ta c` nu-i e team`.

O s`-i ar`t! Gândul acesta se tot repeta \n mintea ei, \n timp ce-[ilua micul dejun a doua zi diminea]a. Brusc, \[i d`du seama c` \nfigeafurculi]a cu violen]` \n mâncarea din fa]a ei. O l`s` jos, \[i bù cafeaua[i \nfrunt` privirea lui Bunny.

– Ai o expresie foarte periculoas`, coment` aceasta. Pl`nuie[ticumva o crim`?

Nu era foarte departe de adev`r, \[i spuse Amy, \n timp ce urm`reami[c`rile colegei ei de apartament, care punea ketchup pe omlet`.

– Nu, r`spunse ea, dar ceea ce faci ou`lor din farfurie e total [iabsolut dezgust`tor.

– Nu judeca un lucru pe care nu-l cuno[ti, zâmbi Bunny ironic.Oricum, te complimentez pentru sinceritate. Pot s` v`d c` am oinfluen]` eliberatoare asupra caracterului tù ascuns. Dup` \nc` olun`, vei ajunge la fel de nesuferit` ca mine, \]i garantez.

124 MILDRED DAVIS

– Nu te baza pe asta.– O, ba da! Faci \ntr-adev`r progrese. Acum câteva s`pt`mâni n-ai

fi spus nimic dezaprobator despre obiceiurile mele alimentare. Darlucrurile se schimb`. |n sufletul tù lini[tit, simt lucruri \ntunecatemi[cându-se.

Avea dreptate c` \n sufletul ei se \ntâmplau lucruri \ntunecate, cèra nemul]umit` [i neferict` [i c` \ntr-o zi, totul va izbucni la suprafa]`.A[a se sim]ea \n ultimul timp, ca [i cum o po]iune ciudat` deresentimente se crea \n inima ei. Erau prea multe gânduri amare,sentimente dureroase [i \ntreb`ri f`r` r`spuns. Cât mai putea rezista?

Puse unt pe o felie de pâine. Oare ar trebui s-o \ntrebe pe Bunnyce [tie despre Vic [i Tanya? Ar putea \ntreba pe un ton lejer, de parcàr fi doar curioas`. Arunc` o privire spre Bunny, care p`rea preaocupat` mâncând, dar care ridic` privirea spre ea, zâmbi [i lu` din nouo \nghi]itur` mare din farfurie.

– E chiar foarte bun, coment` ea, cu un mic zâmbet mali]ios. – Bunny, m` \ntrebam… \ncepu Amy, [tii cumva… vreau s` spun,

este…Intr` \n panic` [i cuvintele i se oprir` \n gât. Bunny se opri din mâncat, cu furculi]a \n aer. – Ce s` fie? – Este ceva \ntre Vic [i Tanya?Se for]ase s` pronun]e aceste cuvinte, care nu ie[ir` calme, a[a

cum \[i dorea. Bunny nu fu p`c`lit` nici o clip`. Nu r`spunse imediat, ci o privi

cu o expresie gânditoare, f`r` s` zâmbeasc`, a[a cum f`cea de obicei. – Nu sunt sigur`, spuse ea \ncet. Tanya vorbe[te foarte mult, dar

nu despre asta. Câteodat` a[a pare, dar nu [tiu. Dar de ce n-o \ntrebi?adùg` ea, dup` o mic` pauz`.

– Oh, nu! ridic` Amy din umeri. Doar m` \ntrebam. – Bine. Bunny se ridic` [i strânse masa, f`r` s` mai adauge nimic. Amy o

urm`ri cu privirea. Femeia avea o gur` mare, spunea tot timpul ce


gândea, dar [tia când s` nu spun` nimic, s` nu \ntrebe nimic, s` nufac` nici un comentariu ironic.

S-o \ntrebe pe Tanya. A[a spusese colega ei de apartament, dar nuse punea problema. Mai degrab` s-ar arunca de pe o stânc`. Dar ideeao bântuia. De ce ar fi atât de imposibil? Cel mai r`u lucru care s-ar\ntâmpla, ar fi ca femeia s`-i spun` c` nu e treaba ei. Din câte ocuno[tea, Tanya ar fi \n stare s`-i spun` acest lucru.

Propozi]iile i se formau \n minte singure. Tanya, pot s` te \ntrebceva? Doar ca s` m` asigur c` nu m` voi arunca degeaba la crocodili…Tanya, e[ti \ndr`gostit` de Vic? |ntreb ca s` te avertizez. Vic o s` tetrateze ca pe o ma[in`, adic` o s` te schimbe pe un model mai nou,când o s` se sature de tine. {tiu din proprie experien]`.

Oh, Doamne, n-ar trebui decât s-o \ntrebe! Dar când Tanya intr` pe u[` cu o zi \nainte de petrecere, toate

\ntreb`rile pe care i le pusese \n minte, disp`rur`. Amy r`mase uimit`,privind p`rul fetei. P`rul negru, lucios, se schimbase \ntr-o adun`tur`de bucle dezordonate de culoare argintie.

– Tanya! Ce ]i-ai f`cut? exclam` ea. Râzând, fata se a[ez` pe un fotoliu. – Nu-]i place?– Aveai un p`r atât de frumos!– Eram plictisit` [i aveam nevoie de o schimbare, zâmbi Tanya.

Cursurile de dup`-amiaz` au fost anulate, a[a c` am ajuns mai devreme\n ora[, m-am sim]it \ntr-o dispozi]ie aventuroas`, a[a c`… voila!

Amy oft`.– Presupun c` este la mod` zilele astea. – La persoanele din aceast` ]ar`, uneori a[a cre[te, coment` cu

r`ceal` tân`ra. – E altceva.– Poate, râse ea. Abia a[tept ziua de luni. Fetele de la cursurile

mele vor fi \ngrozite. Multe dintre ele ar da orice s` aib` p`r drept. Letot spun c` sunt frumoase a[a, oft` ea, dar se tot str`duiesc s`-[i\ndrepte p`rul [i s`-[i albeasc` pielea.

126 MILDRED DAVIS

– Ei, bine, poate c` o s`-[i schimbe ideile când o s` te vad`. – Oh, m` \ndoiesc. O s` spun` doar c` sunt nebun`. Oricum, Amy ar fi fost de acord cu ele, dar nu spuse acest lucru.

P`rul ei era lung, drept [i lucios [i, chiar dac` nu era la mod`, nu-[iimagina alt` coafur` care s`-i plac`.

– Ascult`, spuse Tanya, am nevoie de câteva sugestii pentru ziuade mâine. Vic mi-a dat mân` liber`, dar e mai bine s` ai grij` când estevorba despre banii altcuiva.

– O s` taie o capr`? \ntreb` Amy.– Da. Ce altceva mai putem ad`uga?– Oh, cred c` multe salate, pâine [i ni[te fructe. Nu cred c` se

a[teapt` cineva la mânc`ruri sofisticate. – Nu, cred c` nu, ridic` Tanya din umeri, p`rând dezam`git`. Bunny ajunse acas` ceva mai târziu decât de obicei, iar \n clipa \n

care v`zu p`rul prietenei ei, exclam` de \ncântare. Tanya izbucni \n râs.– Lui Amy nu-i place.– N-am spus a[a ceva!– Nici nu trebuia s` spui.– Desigur c` nu-i place, spuse Bunny. Ea e mai serioas`, nu i-ar sta

bine, o astfel de coafur` nu s-ar potrivi cu personalitatea ei. Astfel decoafur`, zâmbi ea, trecându-[i degetele prin propriul p`r, ondulat deasemenea artificial, a fost creat` pentru persoane s`lbatice [i nebuneca noi.

Continuar` s` se ironizeze una pe alta, a[a cum f`ceau deobicei, iar Amy le asculta cu un soi de deta[are. Sunt diferit`, \[ispuse ea. N-a[ putea fi niciodat` ca ele, chiar dac` ar fi via]a mea \njoc. Tipul serios, cum spusese Bunny. Nu era vorba de nici ocritic`, [tia foarte bine, dar tot se sim]ea nelalocul ei, \n timp ce leasculta pe cele dou` prietene. Nu era ca ele, ironic`, agitat`, dar \[idorea s` fi fost. Uneori se poate dovedi foarte util s` ai cevainteligent de spus, o replic` ironic`. Cu foarte rare excep]ii, ea eraincapabil` de acest lucru.


Of, \nceteaz` s` te devalorizezi singur`, \[i spuse ea, brusc iritat`.E[ti foarte bine a[a cum e[ti. Dar nu era numai asta. |n ultimul timp,nu se sim]ise capabil` s`-[i controleze via]a. Mai precis, acest lucru se\ntâmpla de când venise \n Africa. |ncrederea ei \n propriile for]e sediminua \ncetul cu \ncetul, iar \n acela[i timp \[i pierduse stima desine. Trebuie s` plec de aici, se gândi Amy cu disperare, \nainte s`ajung s` am un uria[ complex de inferioritate.

Bunny se ridic`:– Chiar trebuie s` ies din uniforma asta murdar`. Cred c` am cules

mare parte din microbii lumii \n aceast` zi.Ultimele cuvinte le arunc` \n grab`, urcând scara s`rind câte dou`

trepte. Dac` o s-o \ntreb vreodat` pe Tanya, cred c` e momentul, \[i spuse

Amy, cuprins` brusc de panic`. Acum sau niciodat`. |[i c`ut`cuvintele, când deodat`, [tiu ce s` spun`.

– Tanya, voiam s` te \ntreb ceva.– Sigur. Cuvintele parc` erau proiectate cu raze de lumin` \n mintea ei. O

fix` pe tân`ra din fa]a ei, f`r` s-o vad` cu adev`rat, v`zând doarcuvintele, ca scrise pe un zid. Aproape f`r` voia ei, se auzi vorbind.

– Tanya, e[ti \ndr`gostit` de Vic?

128 MILDRED DAVIS

Capitolul 8

Pe figura Tanyei ap`ru cea mai ciudat` expresie, iar lui Amy \i eraimposibil s` citeasc` la ce se gândea aceasta. Pentru câteva minuteinterminabile, tân`ra privi fix peretele din spatele lui Amy. Apoi oprivi, p`rând pe punctul s` spun` ceva, apoi se r`zgândi [i se ridic`brusc de pe scaun. Se duse la fereastr` [i privi afar`, fiind vizibil doarspatele ei [i umerii u[or coborâ]i.

– Da, spuse ea \ncet. Sunt \ndr`gostit` de Vic.Vocea ei era calm`, f`r` emo]ii. |ntr-un mod ciudat, r`spunsul ei nu determin` nici o reac]ie din

partea lui Amy. Nu era o surpriz`. Oare de ce mai \ntrebase? se \ntreb`ea, ridicând din umeri. Fusese atât de clar, \nc` de la \nceput.

– |mi pare r`u, n-ar fi trebui s` te \ntreb acest lucru. Nu este treabamea.

Tanya ridic` din umeri, f`r` s` se \ntoarc` spre ea.– |l v`d venind, spuse ea calm. A fost la Nairobi, ast`zi. Poate c` a

mai vândut din picturile tale. Vic intr` \n camer` câteva clipe mai târziu, emanând energie,

vitalitate [i o masculinitate de net`g`duit. Când v`zu p`rul Tanyei,\ncepu s` râd`, dând din cap.

– Oh, Doamne! Ce mai fac femeile \n numele frumuse]ii!Tanya se bosumfl` ca un copil.

– Nu-]i place?– Nu, r`spunse el cu sinceritate, apoi zâmbi. Dar nu te \ngrijora,

e[ti una dintre norocoase. E[ti minunat`, chiar dac` vrei s-oascunzi.

Tân`ra se \ncrunt`. – Acesta este un compliment \nvelit \ntr-o insult`, sau e o insult`

\nvelit` \ntr-un compliment?Ochii lui sclipir` de amuzament. – |ncearc` s`-]i dai seama, apoi m` anun]i de rezultat, spuse el,

apoi se \ntoarse spre Amy, privind-o cu r`ceal`. Te-ai sim]it bineasear`?

– Asear`? \l privi ea uimit`, apoi \[i d`du seama despre ce vorbea.Oh, te referi la…

El d`du din cap. – Da, cu Mike Saunders.N-avea decât s` cread` ce vrea. Dac` voia s` bea ceva cu un b`rbat

care o invit`: Prin]ul Charles, Dracula, un maharajah… Nu e decâttreaba ei.

– Da, m-am sim]it bine, declar` tân`ra iritat`. E ceva \n neregul`dac` m` simt bine?

Ochii lui erau reci ca ghea]a. – Depinde. Amy mai mult sim]i, decât v`zu c` Tanya se uita la ei. F`r` \ndoial`,

era con[tient` de atmosfera \nc`rcat` dintre ei, iar lui Amy nu-i pl`ceaacest lucru.

|ncercând s` par` netulburat`, zâmbi. – Bine, se str`dui ea s` fie \mp`ciuitoare, sunt sigur` c` n-ai venit

s` discut`m despre via]a mea social`. |nainte s` poat` r`spunde, Bunny cobor\ sc`rile, purtând unul

dintre halatele ei \nflorate.– Bun`, Vic. Nu po]i s` stai departe de noi, fetele, nu-i a[a? Ce te

aduce pe la noi?

130 MILDRED DAVIS

– Dou` motive. |n primul rând, mai am bani pentru artist, de lagaleria de art`. |n al doilea rând, trebuie s` amân`m petrecerea pentrus`pt`mâna urm`toare. Trebuie s` merg la Nakuru mâine diminea]` [in-o s` m` pot \ntoarce la timp.

ExpresiaTanyei era mai mult decât dezam`git`. – Dar ai cump`rat deja capra!– O s` mai reziste o s`pt`mân`. E destul` iarb` \n curte. Amy \l privi uluit`:– E vie? \ntreb` ea, regretând imediat \ntrebarea când v`zu ironia

din privirea lui. – De obicei sunt toate vii, \nainte de a fi m`cel`rite. Nu mai spuse nimic. Mai bine ar fi t`cut, fusese o \ntrebare

prosteasc`. Bunny [i Tanya erau \n form`. |l antrenar` pe Vic \ntr-o discu]ie

despre politic`, iar \n mai pu]in de cinci minute analizaser` situa]iamondial`, desf`când-o \n buc`]i, apoi reconstruind-o dup` un modelutopic personal. Toat` discutia fusese purtat` cu inteligen]`, spiritcritic [i o mare doz` de umor.

Aparent, Vic observase c` Amy nu luase parte la micul lor exerci]iu. – De ce e[ti atât de t`cut`? \ntreb` el.Ea ridic` din umeri.– M` dep`[e[te, spuse ea cu autoironie. Abia reu[esc s` m`

descurc cu clasa mea de elevi, dar s` m` ocup de economia mondial`. B`rbatul râse f`r` ironie sau mali]iozitate, apoi se aplec` spre ea,

privind-o cu c`ldur`.– Nu te l`sa \nvins`, [opti el cu blânde]e, iar expresia din ochii lui

\i aduse aminte de trecut. Brusc, Amy sim]i nevoia aproape incontrolabil` s` plâng`. {coala era refugiul, sanctuarul ei. Era locul \n care se sim]ea bine. Acolo

era dorit`, folositoare, iubit`. Acolo putea uneori s` g`seasc` sprijin pentruproblemele ei, când era cople[it` de necazurile micilor ei elevi– fie unpantof pierdut, sau un genunchi zgâriat… Sau o mam` „\n rai“.


– Ricky, [tii ce po]i face? Po]i s`-i scrii mamei tale o scrisoare. B`iatul st`tea din nou pe genunchii ei, cu degetul \n gur`. Cl`tin`

din cap, f`r` s` spun` nimic.– De ce nu?– Pentru c` nu [tiu cum s` scriu cuvinte, spuse el cu triste]e. – Oh, dar nu trebuie s` scrii cuvinte. Po]i s` faci desene cu

creioane colorate sau buc`]i de hârtie. Pot s`-i ar`]i ce faci, sau la ce tegânde[ti, f`când un desen despre acest lucru.

Copilul nu r`spunse imediat, dar p`ru s` se gândeasc` \ndelung.Apoi se \ncrunt`, p`rând \ngrijorat.

– Dar dac` nu \n]elege? Poate c` nu \n]elege decât cuvinte. Amy \l \mbr`]i[`.– Nu, o s` \n]eleag`. M`micile [tiu s` citeasc` [i acest gen de

scrisori. El se \nveseli vizibil. – {ti]i cum s`-i trimitem o astfel de scrisoare?– O s`-l \ntreb pe tat`l t`u.– O s-o pune]i \n plic, s`-i pune]i timbre [i s-o trimite]i? – Desigur. – Vreau s` veni]i la petrecerea de ziua mea, schimb` el subiectul.

O s` \mplinesc cinci ani. – E minunat. Ce mare te faci!El oft`, sup`rat.– Acum n-am decât patru ani, cl`tin` el din cap, de parc` ar fi fost

vorba despre o situa]ie din care nu putea ie[i, dar o \ndura custoicism.

– Când este petrecerea? \ntreb` ea.Copilul ridic` trei degete.– Mai sunt \nc` trei nop]i, apoi e petrecerea. Vreau s` veni]i. V` rog

frumos.Rug`ciunea din ochii lui alba[tri era irezistibil`, iar Amy

zâmbi.

132 MILDRED DAVIS

– Mai \ntâi trebuie s`-i spui tat`lui t`u.– Da, o s`-i spun.Mike Saunders p`ru nelini[tit de rug`mintea fiului lui.– Sunt sigur c` o pretrecere cu mul]i copii nu e cel mai potrivit

lucru dup` o zi obositoare, \i spuse el a doua zi. – |ubesc foarte mult copiii [i \mi plac petrecerile. El oft`.– Pare s` \nsemne foarte mult pentru Ricky. – O s` vin [i o s` v` ajut, dac` ave]i nevoie. Putem juca jocuri [i

s`-i facem s` se simt` bine.Figura lui se lumin` brusc.– Chiar se poate? Nu m` prea pricep la petreceri pentru copii, cred

c` n-am destul` experien]`. Petrecerea fu un succes, iar figura lui Ricky luminat` de bucurie fu

cea mai frumoas` r`splat`. Dup` ce tortul fu t`iat, toate jocurile jucate,iar copiii pleca]i, Amy se l`s` convins` s` r`mân` [i s` m`nâncehamburgeri, mâncarea preferat` a lui Ricky. |i preparar` \mpreun`, iarpetrecerea continu` pân` când Ricky nu-[i mai putea ]ine ochii deschi[i.

– V` deranjeaz` dac` \l duc \ntâi la culcare, iar apoi v` conducacas`? \ntreb` Mike.

– Desigur c` nu. – Vreau s` veni]i amândoi [i s`-mi cânta]i cântece, spuse Ricky, cu

voce somnoroas`. Amy fu de acord, \nainte ca Mike s` r`spund`. Sim]ise nelini[tea lui

[i-i zâmbi.– Nici o problem`, sincer.L`sându-l pe copil \n grija guvernantei, plecar` pu]in mai târziu. – Nu [tiu cum s` v` mul]umesc, spuse el când ajunser` la

apartament. – Nu trebuie s`-mi mul]umi]i. A fost pl`cut, iar Ricky s-a sim]it

foarte bine. Aceasta conteaz` cel mai mult. E foarte greu s` nu fii lâng`mama ta la petrecerea de ziua ta, mai ales când e[ti atât de mic.

DRAGOSTE F~R~ LIMITE 133giannijollys

– Da, d`du el din cap, apoi zâmbi. Nu [tiu cum v` descurca]i \nfiecare zi. Copiii ace[tia m-au \nnebunit \ntr-o singur` dup`-amiaz`!

St`teau \n continuare \n ma[in`. Oare s`-l invit la o cafea? se\ntreb` Amy. Era \nc` devreme, iar Bunny nu se \ntorsese. Mai binenu, poate are vreo impresie gre[it`.

– Sunt \ntr-adev`r foarte recunosc`tor, spuse el. Pot s` v` ofer ocin` la Outspan, ca un gest de apreciere?

– Oh, nu, v` rog! Nu e nevoie de a[a ceva!– De ce nu? Mi-ar face mare pl`cere s` iau cina cu dumneavoastr`. Amy ezit`. N-avea cum s` fie chiar atât de amabil. Sau a[a s` fie? |l

privi cu aten]ie, \ntrebându-se, iar el zâmbi. – {tiu la ce v` gândi]i, dar v` garantez c` n-am inten]ii ascunse. |mi

iubesc so]ia, dar \n ultimul timp am trìt foarte retras, iar o cin`nevinovat` \n compania unui adult \mi va face bine. Pe ea n-o s-o\ngrijoreze [i n-are de ce s` v` \ngrijoreze nici pe dumneavoastr`.

Foarte interesant` abordare. Sau s` fie adev`rul? Mike vorbeadespre so]ia lui cu dor [i nu p`rea genul care pleac` la vân`toare \nclipa \n care so]ia lui a ie[it pe u[`.

– M` str`duiesc s` stau departe de b`rba]ii c`s`tori]i, zâmbi ea. Nuaduc decât probleme.

– Numai o cin`, promise el, \ntorcându-i zâmbetul. {i nici oproblem`. Promit, pe onoarea mea de cerceta[.

A doua zi fu un dezastru. Amy se trezi cu o durere teribil` de cap,se arse apoi la mân` cu tigaia, iar când ajunse la [coal` descoperi c`Linda Muriuki era bolnav` [i nu putea veni.

|n prima jum`tate de or`, unui bìat \i curse sânge din nas. Copiii]ipau, iar sângele p`tase totul \n jur. Dup` ce arunc` o privire bìatului[i hot`r\ c` va supravie]ui, ]inând cont de faptul c` nu se credea \nstare s` fac` fa]` nici unui fel de situa]ie, fu calm` [i rezolv` tot.

Dup` ce situa]ia fu rezolvat`, copiii trimi[i la clasele lor, Amy \[ipuse o cea[c` de cafea dintr-un termos [i se rug` ca restul dimine]ii s`fie lini[tit`. Copiii o priveau cu interes, \nc` sub [ocul \ntâmpl`rii.

134 MILDRED DAVIS

– Ast`zi vom face o gr`din` cu flori.Dup` ce explic` tehnicile colajului, le \mp`r]i foarfece, zâmbete [i

buc`]i de hârtie, ac]ionând ca un automat. Dumnezeule, ce e \nneregul` cu mine? Sunt un pachet de nervi. Dar [tia foarte bine desprece era vorba [i n-avea rost s` se p`c`leasc` singur`. Petrecerea lui Vicera mâine. Era o nebunie s` fie atât de nervoas`, n-avea nici oexplica]ie pentru acest lucru, numai [tia c` exist`. Era un sentimentteribil, de care nu putea sc`pa \n nici un fel.

Oftând, lu` câteva reviste vechi, pe care le \mp`r]i copiilor,cerându-le s` decupeze fotografii cu flori, care s-ar potrivi pentrugr`dina lor de flori.

Nu trebuie s` m` duc la acea petrecere, \[i spuse ea.Ba da, trebuie, veni r`spunsul dat tot de ea. Bine, dac` nu ]i-e fric`, ne vedem sâmb`t` seara.Ce-l f`cuse pe Vic s` cread` c`-i e fric` de el? De ce ar trebui s`-i fie

fric` de o astfel de petrecere? Folose[te-]i imagina]ia! se cert` singur`.Trebuie s`-]i dai seama.

Copiii erau ocupa]i pe moment, distrugând plini de \ncântarerevistele cu foarfecele, a[a c` se putea gândi \n voie la problemele ei.N-ar fi trebuit s` r`mân` \n Kenia. Oamenii care n-au noroc \ntr-undomeniu, nu insist` s` r`mân` acolo, ci trec la lucruri mai bune. Darcare ar fi acestea? Dac` sunt lucruri chiar mai rele?

|nchise ochii o clip`, \ntrebându-se care ar fi cea mai bun`solu]ie, iar tocmai \n acea clip` o feti]` \l lovi pe un b`iat cu revista\n cap. Zgomotul [i cearta care urmar` o smulser` din vârtejulproblemelor ei.

– A \ncercat s` m` s`rute! protest` feti]a revoltat` [i dispre]uitoare.E dezgust`tor!

Ei bine, are dreptate! Cine spune c` e singura care are problemecu b`rba]ii? |n aceste zile, se pare c` se \nva]` de la vârst` fraged`. Lacinci ani, deja sunt probleme \ntre fete [i b`ie]i. Se uitau prea mult latelevizor, \nc` de mici. Ce-o s` mai fac` la doisprezece ani?


– E frumos c-ai vrut s-o s`ru]i, \i spuse ea bìatului, dar nu po]is-o faci decât dac` ea vrea s` fie s`rutat`.

Nici o reac]ie. Bìatul o privea nemi[cat, f`r` s` spun` nimic. – Data viitoare, o s-o \ntrebi mai \ntâi, da?El se uit` urât spre fat`. Era clar c` mândria lui masculin` fusese

foarte r`nit`. – N-o s-o mai s`rut niciodat`! declar` el cu rùtate. Nu mai sunt

\ndr`gostit de ea!Ei, aceast` rela]ie p`rea s` se fi terminat repede. Un lucru foarte

bun la vârsta de cinci ani se pare c` e s` po]i hot`r\ c` nu mai e[ti\ndr`gostit. Ce convenabil! \[i spuse Amy, apoi oft`. M`car de-armerge [i pentru mine.

M`car, m`car… Erau o mul]ime de feluri de termina aceast`propozi]ie. M`car dac` Vic n-ar fi plecat, sau dac` ea n-ar fi venit, dacàr mai fi iubit-o, sau dac` Tanya…

Cu cât trecea timpul, cu atât se sim]ea mai deprimat` decât fusesevreodat`. Sentimentul unui blestem inevitabil o bântuia [i \ncepuses-o chinuie o durere de cap \ngrozitoare.

– Ar`]i teribil, spuse Katherine, când se \ntâlnir` la pauza de cafea.Nu-mi spune c` te \mboln`ve[ti [i tu.

Amy cl`tin` din cap. – Nu cred, numai c` mi-am l`sat r`bdarea acas` ast`zi [i sunt

\ntr-o stare de spirit foarte proast`. Ca s` spun numai atât, complet` ea \n minte. .|[i bù cafeaua \ncet, privindu-i pe copii [i ascultându-i râzând,

dorindu-[i s` poat` râde [i ea. – Am \ncercat ceva nou azi, spuse ea dup` o pauz`. M-am gândit

c` un exerci]iu \n cooperare le va face bine, a[a c` le-am propus s`facem un colaj, din fotografii decupate. Ador` s` decupereze [i s`distrug` revistele…

– {i cum a ie[it?

136 MILDRED DAVIS

– Teribil. Arat` ca o groap` de gunoi. Katherine zâmbi [i d`du din cap:– Biata de tine!– E simbolul zilei de azi, ridic` Amy din umeri. {i al vie]ii mele, \[i spuse \n gând. O groap` de gunoi plin` de

speran]e spulberate, vise ne\mplinite, dragoste respins` [i fericirepierdut`.

– Nu trebuie s` fii atât de afectat`, o consol` Katherine. Nu e decâtun colaj.

Tân`ra zâmbi brusc. – Dar mai e o speran]`. Era un trandafir superb, galben, care

cre[tea dintr-o cutie de spaghete.Femeia zâmbi [i se ridic`.– D`-mi cea[ca s`-]i mai aduc ni[te cafea [i s` arunc o privire la

aceast` minunat` oper` de art`. Sentimentul de nelini[te n-o p`r`si toat` ziua, ca [i senza]ia c` e \n

pragul unui dezastru, de nedefinit, dar foarte real.Când se preg`ti pentru culcare \n acea sear`, se uit` \n oglind` la

fa]a ei palid`, ochii \ncerc`na]i [i lipsi]i de str`lucire. Se sim]i deodat`revoltat`. |ncepu s`-[i perie p`rul cu mi[c`ri hot`râte.

– N-o s` te la[i \nfrânt`, \[i spuse singur`, cu voce tare.Nimeni, nimic nu trebuie s-o \nving`. Chiar dac` nu se \ntâmpla

nimic din ce-[i dorea, m`car \ncepuse s` \nve]e aceast` limb`, iar astaera o victorie, \ntr-un fel. |[i zâmbi \n oglind`. Gânde[te pozitiv,obi[nuia s`-i spun` tat`l ei. }ine b`rbia sus, \i spunea [i mama ei. Iarbunica o \nv`]a s` nu uite niciodat` s`-[i spun` rug`ciunile. Iar dac`toate acestea dau gre[, obi[nuia s` râd` o bun` prieten`, urc` pe unacoperi[ [i ]ip`.

Numai c` ea nu era genul care ]ip`. Amy se gândi din nou la colajulcopiilor [i reu[i s` zâmbeasc`. Mai era totu[i acel trandafir galben depe cutia cu spaghete.


***

O cas` mic`, cenu[ie, \n mijlocul peluzei verzi. Raze de soare,mirosul c`rnii de capr`, voci, râsete. Sim]urile lui Amy fur` asaltate \nclipa \n care \ncepu s` urce pe aleea din fa]a casei lui Vic. Ar fi vrut s`poarte blugi [i adida[i, ca de obicei, dar se bucurase de ocazia de amai purta [i altceva. {tia c` arat` bine \n rochia simpl` de m`taseaurie.

|n umbra marelui copac de avocado, un grup de persoane st`teape iarb`, iar Amy se \ndrept` spre ei, v`zând imediat c` Vic nu eraprintre ei. Oare era \n cas`?

Gunnar Hornsrud o v`zu venind [i-i f`cu semn cu mâna, chemând-ospre ei. Ochii ei parcurser` repede grupul. Cuno[tea pe toat` lumea.O dat` sau de mai multe ori, trecuser` cu to]ii pe la Bunny. Se a[ez`pe iarb` [i oft`.

– E foarte cald, spuse ea, ridicându-[i p`rul bogat de pe gât [iumeri.

– Cu atât de mult p`r, ]i-ar fi cald [i \n mijlocul criv`]ului, coment`cineva.

– Unde e Bunny? \ntreb` Inger. – |l a[teapt` pe Jerry. El nu [tie s` ajung` singur aici. Cel pu]in, aceasta era explica]ia pe care i-o d`duse Bunny. Toat` lumea râse. – Dar de unde, f`cu unul dintre voluntari cu ochiul. I-am dat o

hart` acum câteva zile. Amy arunc` o privire spre cei din jurul ei, care râdeau. Oare ei

[tiau ceva? Bunny [i Jerry. Jerry [i Bunny. Deodat`, v`zu adev`rul cuclaritate. Dumnezeule, cum am putut s` fiu atât de oarb`? Totul se\ntâmplase chiar sub ochii ei, dar nu observase. Lucrurile care n-aveauleg`tur` cu Vic trecuser` neobservate.

Se ridic` repede \n picioare.

138 MILDRED DAVIS

– M` duc s` v`d cum se pr`je[te bestia, spuse ea, apoi se \ndrept`spre locul unde se improvizase gr`tarul.

Doi b`rba]i supravegheau gr`tarul, glumind [i vorbind \n limbalocal`.

Apoi \l v`zu pe Vic ie[ind din cas` [i inima i se strânse de emo]ie.Privirile lor se \ntâlnir` deasupra capetelor celorlal]i. Amy \[i \ntoarsecu greu privirea de la figura \ntunecat` [i de la ochii scrut`tori. Se\ntoarse [i se \ndrept` spre un pom mic, cu fructe verzi [i galbene. Eraun l`mâi [i atinse u[or un fruct, [tiind f`r` s` \ntoarc` privirea c` Vicera \n spatele ei.

– Ce fat` curajoas`!Vocea lui era joas`, tachinând-o. Se \ntoarse spre el.– Da?– Ai venit, ceea ce \nseamn` c` nu te temi. Amy \l privi \n fa]`, f`r` s` clipeasc`.– F`-mi un serviciu, spuse ea cu r`ceal`, explic`-mi de ce ar trebui

s` m` tem de tine. – |nc` nu mi-am dat seama. – Poate pentru c` n-ai ce s`-]i dai seama. Ochii ei \l provocau. El cl`tin` \ncet din cap, privind-o cu aten]ie, de parc` ar fi \ncercat

s`-i citeasc` \n suflet. – Nu, spuse el cu blânde]e. |]i e team` de ceva. Poate c` nu e vorba

despre mine, dar e real. }i-am v`zut frica \n ochi. De mai multe ori. Inima ei se strânse [i \[i \ncle[t` strâns pumnii. La naiba! \[i spuse

tân`ra \n gând. – |]i imaginezi tot felul de lucruri, sosi replica ei rece. Se ridic` pe vârfuri [i culese o l`mâie mare, pe care o arunc`

dintr-o mân` \n alta, ca s`-[i mascheze tremurul degetelor. El i-o lu`din mân` cu blânde]e.


– E[ti nervoas` [i tremuri, a[a c` nu cred c`-mi imaginez lucruri.N-ai fost niciodat` prea priceput`, când vine vorba s`-]i ascunziemo]iile, nu-i a[a? Uneori, figura ta e ca o carte deschis`.

O furie neputincioas` o cuprinse brusc. – A, de aceea m` \n]elegi atât de bine? \ntreb` ea cu ironie.|l v`zu zâmbind la auzul replicii ei, dar râsul lui nu era ironic. Oare

ce voia de la ea?– Nu te \n]eleg deloc, r`spunse el calm. Poate c` sunt capabil s`-]i

citesc emo]iile [i reac]iile, dar asta nu \nseamn` c` [tiu cum s` leinterpretez.

– Dac` ai fi f`cut ceva psihologie la facultate, poate te-ar fi ajutat,fu r`spunsul ei sarcastic.

Voia s`-l r`neasc`, s`-l fac` s` sufere, dar [tia c` eforturile ei suntinutile. La fel de greu cum i-ar fi fost s`-l r`neasc` fizic, la cât era de\nalt [i de puternic, \i era s`-i r`neasc` [i egoul de fier. Era la fel deindestructibil ca piramidele egiptene, iar micile ei s`ge]i erau patetice.

El oft`, ca [i cum ar vorbi cu un copil \nc`p`]ânat care \l exaspera.– Exist` \ntotdeauna un mod simplu de a rezolva lucrurile, Amy.– Care?– Simplu. S`-mi spui.– Ce s`-]i spun?V`zu figura \ntunecându-i-se.– Amy, mârâi el printre din]ii \ncle[ta]i, [tii foarte bine despre ce

vorbesc. – Da?{tia c` \ntinde coarda, dar nu se putea ab]ine. Ce voia de la ea?

Chiar se a[tepta s` recunoasc` adev`ratul motiv pentru care venise \nAfrica? Adic` faptul c` venise pentru el? Nu, n-avea de gând.

Privirea pe care i-o arunc` Vic era atât de rece, \ncât \[i sim]isângele \nghe]ând \n vene. B`rbatul \[i strânse pumnii, punând apoimâinile \n buzunar [i \ndreptându-se de spate. Da, e furios, \[i spuseea, cu un amestec de mul]umire [i team`. Foarte furios.

140 MILDRED DAVIS

T`cerea care urm` era grea, iar privirea lui \nghe]at` greu de suportat. – Nu \n]eleg ce joc faci, spuse el \ncet, dar te avertizez. Mai bine te

opre[ti, \nainte s`-]i par` foarte rù. Cuvintele erau rostite pe un ton calm, dar amenin]`tor [i nu-[i

ratar` ]inta. |ncremenit` [i speriat`, Amy r`mase s` priveasc` dup` el,cum se \ndep`rteaz` cu pa[i mari.

Se \ntoarse la grupul de prieteni de sub copac, \ncercând s`par` bine dispus`, dar era foarte greu. Toat` lumea se sim]ea foartebine, dar ea nu-[i g`sea locul. Peste câtva timp li se al`tur` [i Vic,care o privea calm [i deta[at. Furia \i disp`ruse cu totul, dardintr-un motiv pe care nu-l \n]elegea, calmul [i indiferen]a lui odureau mai tare.

F`r` s` mai poat` \ndura, se ridic` [i plec`. Nu putea \nduraschimburi de priviri. Intr` \n cas` [i cùt` baia. Era \ntr-adev`r o cas`mic`, a[a cum spusese Tanya. U[ile care d`deau spre hol eraudeschise, a[a c` v`zu un dormitor, care b`nuia c` era al lui Vic [i \ncùnul, pe patul c`ruia era \ntins un sac de dormit. V`zu dintr-o privireo pereche de blugi pe un scaun, sandale lâng` pat, un rucsac ro[u.Erau ale Tanyei. Sim]i cum i se opre[te respira]ia.

Baia era foarte alb`, foarte curat`. Când deschise robinetele,curgea [i apa cald` [i cea rece. Da, era \ntr-adev`r o \ntorcere la lux,a[a cum glumiser` fetele.

Când ajunse din nou afar`, f`cu o plimbare \n jurul casei, f`r` s`-[i g`seasc` locul. Se \ntreba de ce se simte atât de nelini[tit` [i agitat`,de parc` urma s` se \ntâmple ceva, despre care n-avea nici o idee.

Ajungând la un col] al casei, descoperi \n stânga un lan mare decereale, \n care lucrau dou` femei. Era foarte cald, iar ele erautranspirate [i obosite. Se apropie curioas` de ele, observându-lehainele [i uneltele ciudate. Când ajunse lâng` ele, le salut`.R`spunser` imediat, plecând capetele cu sfial`. Le \ntreb` dac` poateface ceva pentru ele, iar cea mai tân`r`, care p`rea s` [tie pu]inènglez`, ceru ni[te ap`.


– Desigur, spuse ea, apoi se \ndrept` spre locul unde se aflabuc`t`ria. Lu` o sticl` de ap` [i un platou cu mâncare, spunându-[i c`trebuie s` fie \nfometate dup` o munc` atât de istovitoare.

Fu \ncântat` de privirile lor recunosc`toare, când le aduse apa [imâncarea, dar se retrase repede, dându-[i seama c` prezen]a ei le-ar fijenat. Se retr`gea cu spatele, aruncându-le un ultim zâmbet, cânddrumul \i fu blocat de o siluet` impresionant`. Era Vic.

– Ce se \ntâmpl` aici? \ntreb` el suspicios. Imediat, a[a cum se \ntâmpla \n ultimul timp, se sim]i cuprins` de

furie [i replic`, \nainte chiar s`-[i dea seama:– Aceste femei mi-ai cerut ap` [i mi-am permis s` le dau [i ni[te

mâncare. Am comis din nou vreo crim`? Oare ce se \ntâmpl` cu mine de reac]ionez atât de violent? se

\ntreb` ea, con[tient` de impactul cuvintelor asupra lui. B`rbatulstrânse din]ii, f`cu un pas spre ea [i o prinse de umeri. |nsp`imântat`,r`mase nemi[cat`, privindu-l \n ochi. Ace[tia erau cenu[ii [i \nghe]a]i.Era foarte aproape de ea [i putea s`-i simt` c`ldura corpului, s`miroas` u[orul parfum al pielii lui. Se \nfior`.

Degetele lui de fier \i strângeau umerii, iar figura lui \ntunecat`l`sa s` se ghiceasc` starea de frustrare [i disperare care-l cuprinsese.

– Amy, spuse el cu voce joas`, amenin]`toare. |nceteaz`!Pentru a doua oar` \n aceast` dup`-amiaz`, o l`s` \ncremenit` [i se

\ndep`rt` cu pa[i mari. Amy r`mase privind spatele lui puternic. Ei,p`rea c`-i reu[ise. Dac` tot nu putea s`-l fac` s-o iubeasc`, m`car puteas`-l scoat` din min]i. Victoria asta era amar` [i nu-i producea nici obucurie.

Se \ntoarse \ncet spre gr`dina unde avea loc petrecerea,constatând c` \ncepuse s` se lase seara. De undeva se auzea o chitar`[i vocea frumoas` a unei tinere cântând. {tiu \nainte s-o vad` c` eraTanya. Da, poate [i s` cânte? se \ntreb` ea cu ironie. |nc` un punctpentru ea. Accept` un pahar de vin, pe care \l b`u repede [i mai ceru

142 MILDRED DAVIS

unul. Unde era Vic? Dar \i p`sa unde e? Probabil c` intrase \nùntru,cu o parte dintre invita]i. Era vizibil fumul de la [emineu, ceea ce\nsemna c` f`cuser` un foc. Se \nfior`, sim]ind abia acum r`coareaserii africane. Mai bù un pahar de vin, care o mai \nc`lzi pu]in, apoiobserv` c` nu mai cânta Tanya, ci o voce masculin`. Melodia era lin`,romantic`, vorbind despre dragoste.

Dragostea. Era peste tot, nu? Nu putea sc`pa nicìeri de ea. Bunnyst`tea lâng` Jerry, foarte aproape, corpurile lor atingându-se. Amy s`ribrusc \n picioare, cl`tinându-se pu]in. Nu mai suporta, a[a c` trebuias` fac` mi[care sau ceva folositor. Lu` un platou de farfurii murdare,cu gândul s` le duc` \n buc`t`rie. M`car s` fac` un lucru folositor.Cl`tinându-se sub greutatea vaselor, merse pe holul \ntunecat sprebuc`t`rie, a c`rei u[` era deschis`, iar lumina aprins`. Când p`[i peprag, \i v`zu. Vic [i Tanya se s`rutau, printre mormanele de farfuriimurdare.

Se \ntoarse atât de repede pe c`lcâie, \ncât aproape sc`p` farfuriile.Le strânse repede la piept, apoi le puse cu grij` jos. Alerg` imediatafar`, \n \ntunericul protector al nop]ii. Respir` adânc de dou` oripentru a se calma, apoi se \ntoarse \n cas`, intrând \n sufragerie.

Nu voia s` gândeasc` sau s` simt` ceva, ci doar s` uite, a[a c` vinulera cea mai bun` solu]ie. Câ]iva oameni plecaser` deja, iar restulst`teau de vorb` \n fa]a [emineului, spunând glume. Dup` \nc` dou`pahare, observ` c` [i Vic se al`turase grupului din fa]a [emineului, darTanya nu se vedea nicìeri. Ghemuit` \ntr-un col], continu` s` bea.Vederea lui Vic n-o mai deranja, pentru c` nu era decât o imagine\nce]o[at`, ca a restului persoanelor din \nc`pere. Conversa]ia p`reas` n-aib` nici un sens [i o f`cea s` râd`. Oare cât timp trecuse? Cândridic` privirea, nu mai erau decât dou` persoane \n \nc`pere. Poate c`st`teau peste noapte. Se ridic` cu greu, se duse la baie [i se sp`l` pefa]` [i pe mâini. Picioarele abia p`reau s-o ]in`, a[a c` se \ntreb` cât vinputuse oare s` bea. N-avea de unde s` [tie, dar p`rea s` fi fost destul


de mult. N-o s` ajung acas`, \[i spuse ea. Se sim]ea ceva mai bine, a[ac` ie[i pe u[a b`ii [i se \ndrept` spre buc`t`rie. Trecând prin fa]acamerei de oaspe]i, descoperi c` era goal`. Nu mai era nici sacul dedormit, nu mai erau nici hainele. Probabil c` s-a mutat deja la Vic,ridic` ea din umeri. Ajuns` la buc`t`rie, puse ap` \ntr-un ibric pe care\l a[ez` pe foc. |n acea clip`, auzi o voce din spatele ei:

– A[adar, aici erai, spuse Vic. – Aici eram, d`du ea din cap, zâmbind, \n timp ce \ncerca s`

aprind` focul la aragaz, dar abia al treilea chibrit lu` foc. |mi fac ocafea. Cu permisiunea ta, desigur.

El nu r`spunse nimic, dar probabil c` nu era nimic de spus. Ourm`ri cu privirea, iar ea se str`dui s`-[i p`streze echilibrul [i s`-[iaminteasc` de ce venise \n buc`t`rie. A, da. Voia s` fac` o cafea.

– Unde e cafeaua? Nu cunosc aceast` buc`t`rie. – Aici, \i intinse el o cutie. Va trebui s` te mul]ume[ti cu instant,

dar oricum nu cred c` mai sim]i diferen]a. – Ce diferen]`? – Nu mai conteaz`, murmur` Vic, care decise s` se ocupe el de

problema cafelei.Dar cine se credea? |[i imagina c` ea nu poate face o cafea? Când \i

lu` linguri]a din mân`, Amy protest` imediat:– Pot s`-mi fac [i singur` cafeaua!Voise s` par` autoritar` [i sigur` de ea, dar vocea \i sunase ca unei

feti]e r`sf`]ate. Era evident c` el nu p`rea deloc impresionat.Dimpotriv`, o privi cu aten]ie din cap pân` \n picioare, apoi cl`tin`din cap.

– E[ti beat`, spuse el cu dezgust. Tân`ra \ncerc` s`-[i p`streze echilibrul [i \[i \ndrept` umerii cu

mândrie. – {i ce? Vrei cumva s` profi]i?Nu-i venea s` cread` c` rostise aceste cuvinte.Vic f`cu un pas spre ea, cu ochii sclipind de mânie.

144 MILDRED DAVIS

– Ah, blestemat` s` fii! mârâi el printre din]i. |ncerc` s` se retrag` din fa]a lui, dar o prinse \ntre corpul lui [i

perete.– Nu! Te rog, nu…– Oh, ba da!O trase \n bra]e [i o s`rut` cu violen]`. Atingerea lui o trezi imediat,

mai rapid decât orice cafea. |ncerc` s`-l resping`, dar era preaputernic. O \mpinse spre dormitorul lui, trântind u[a \n spatele lor.

– Te rog, [opti ea, v`zându-i mânia din priviri. Vic, te rog, nu!B`rbatul nu se obosi s` r`spund`, ci o trase spre el , \ncepând s-o

dezbrace. |n câteva secunde, era goal` \n bra]ele lui. O ridic` apoi [i oduse spre pat. |ncepu s` arunce hainele de pe el pe podea. Privirea luidur` o ]inea captiv`.

– Unde e restul lumii? [opti ea \ntr-un târziu, când reu[i s`vorbeasc`.

– Au plecat cu to]ii.– Dar Tanya…– Nici ea nu e aici, râse el cu r`ceal`. Ai calculat gre[it, nu-i a[a?Brusc, miraculos, mânia o eliber` din teroarea care o \mpiedica s`

se mi[te [i se ridic` \n pat. – S` nu cumva s` \ndr`zne[ti! strig` ea. S` nu \ndr`zne[ti, c` o s` ]ip!– Te rog, ridic` el din umeri. Nu cred c` te va auzi cineva. Tu ai

cerut-o, a[a c` nu mai protesta, ad`ug` cu r`ceal`, aruncându-[ipantalonii \ntr-un col].


Capitolul 9

Amy privi \n jur, dar nu era nici o cale de sc`pare. Vic era ca unanimal s`lbatic, care urma s` se arunce asupra pr`zii. Tân`ra \[iascunse ochii cu mâna, incapabil` s` mai suporte s`lb`ticia dinprivirea lui. El se apropie [i o for]` s` coboare bra]ele

– S` nu-mi spui c`-]i e team`, o ironiz` el, pentru c` nu e decâtvina ta. Meri]i tot ce urmeaz` s` ]i se \ntâmple.

– Merit? Asta spune totul, nu? se r`sti ea. Ce ai de gând? Planifici s`m` torturezi? S` m` faci s` te implor? S` m` for]ezi?

Spre surprinderea ei, el \ncepu s` râd`, iar furia p`ru s` i se mairisipeasc`.

– Nu, spuse el \ncet. Voi face dragoste cu tine. – Dragoste? Asta nume[ti tu dragoste? Cuvântul potrivit este viol!|ncerc` s` scape, dar corpul lui era prea puternic. – Oh, nu. Vom face dragoste, amândoi. Dragoste pasionat`, [opti

el, atingându-i p`rul cu degetele calde. Ar fi trebuit s` se \ntâmple demult…

Furia disp`ruse de pe figura, din vocea lui. Amy se sim]i cuprins` de panic`. {tia c` nu poate rezista blânde]ei

[i tandre]ei lui. Dac` \ncerca s` o for]eze, ar fi mai u[or. Dar dac` o vaseduce cu tandre]ea, n-are nici o sc`pare.

– Crezi c` m` po]i obliga s` consimt? A[a te crezi de irezistibil?– A[a sunt.Cât` arogan]`! Dar avea dreptate, desigur. Pentru o vreme, poate

ar putea s`-i reziste. Dar nu foarte mult timp. – O s`-]i ar`t, [opti el, aplecându-se spre ea [i s`rutând-o \ncet,

chinuitor de blând. Gândurile ei r`zboinice se risipir` imediat. S`-isimt` corpul lipit de al ei, s`-i vad` privirea cople[it` de pasiune, eraun chin \ngrozitor de dulce. S`ruturile lui c`deau ca o ploaie pecorpul ei cald.

– Amy, [opti el, cu buzele lipite de pielea ei, e[ti atât de dulce…Te vreau atât de mult… te doresc…

Respira]ia lui \i mângâia pielea, f`când-o s` se \nfioare. Se ag`]` deel, con[tient` doar de prezen]a [i mângâierile care o cople[eau dedorin]`.

– Cum ]i se pare? \ntreb` el \n [oapt`. }i se pare viol?Vocea lui o tachina u[or, dar impactul cuvintelor fu asem`n`tor cu

al unei g`le]i de ap` rece. |nghe]` \n bra]ele lui, f`r` s` poat` spunenimic, dar suspinând.

– Dumnezeule, Amy, ce-ai p`]it?– Ce-am p`]it? \ntreb` ea, cuprins` din nou de furie. Ce-ai p`]it tu?

Ce crezi c` faci?– Credeam c` facem dragoste. – Dragoste? N-a fost niciodat` vorba despre dragoste! Nu vrei decât

s` te r`zbuni pe mine, s` m` seduci [i s` dovede[ti c` ai putere. Foartebine, acum [tii! Sunt la fel de slab` ca orice femeie. E[ti bun, nu-i a[a?Un adev`rat maestru!

|ncepu s` plâng` cu hohote, iar el o privea uimit, f`r` s` fac` nicio mi[care.

– Acum [tii! repet` ea. Nu m` pot ab]ine, a[a c`… a[a c` n-ai decâts` faci ce vrei, dar nu amesteca dragostea cu asta!

Urm` o clip` de t`cere, \n care b`rbatul o cânt`ri cu privirea.– Nu, mul]umesc! O s` refuz, spuse el. – Bine, atunci las`-m` s` plec.


Furia \l cuprinsese din nou, dar nu mai era ca data trecut`. Acumera rece, dur` [i controlat`.

– |mbrac`-te, \i ordon` el, apoi se \ndrept` spre u[`, f`r` s` se\mbrace.

Unde se ducea? Dup` un timp, auzi apa la baie. F`cea un du[?Probabil unul rece.

Se ridic` cu greu din pat [i se \mbr`c`, \ncercând s`-[i cautesandalele. Se sim]ea ame]it`, f`r` s`-[i aduc` aminte cum ajunsese \ndormitor [i unde \[i l`sase \nc`l]`mintea. Se \nvârti prin camer`, pân`când privirea \i fu atras` de un tablou de pe perete. Era cel pe care i-lf`cuse cadou de ziua lui. Gândul c`-l luase cu el [i c`-l ag`]ase \ndormitor era tulbur`tor.

– N-ai terminat \nc`? r`sun` vocea lui din prag. Era rece [i ner`bd`toare. Ea tres`ri, trecându-[i degetele prin p`r.– Nu-mi g`sesc sandalele…– Sunt cumva albe? Sunt lâng` [emineu. Vic arunc` prosopul pe care-l avea \n jurul [oldurilor, apoi se

\ntinse s`-[i ia hainele. Nu p`rea deranjat de prezen]a ei, dar nu aveanici un motiv. Era perfect, ca o statuie greac`, iar Amy nu-[i putea luaochii de la el. |l privi lung, dorindu-[i s` fie din nou \n bra]ele lui,s`-i simt` atingerea. Dar el era \ndep`rtat, rece [i str`in.

– E prea târziu, iubito, spuse b`rbatul \ncet, iar ea \n]elese c`-icitise regretul \n priviri.

Umilit`, plec` privirea spre p`mânt, sim]ind lacrimile care i serostogoleau pe obraji.

– Du-te [i f` o cafea, comand` el, cu voce dur`.Se ridic`, de parc` ar fi fost hipnotizat` [i se \ndrept` spre

sufragerie. |[i g`si sandalele [i ie[i \n noapte. N-avea nevoie decafea, ci voia doar s` ajung` acas`. Dar abia f`cuse câ]iva pa[i, cându[a se deschise \n spatele ei, iar Vic o prinse din doi pa[i, tr`gând-o\napoi.

– Pentru numele lui Dumnezeu, ce crezi c` faci?N-avea energie s` lupte cu el, sau s` se certe.

148 MILDRED DAVIS

– R`spunde-mi!– M` duceam acas`, [opti ea. – Vrei s` te duci pe jos? La ora unu noaptea? Ai \nnebunit?Ea ridic` din umeri. Putea s` strige cât voia la ea, nu mai avea nici

o importan]`. – Nu \n]eleg de ce nu? E aproape [i [tiu drumul…Plec` privirea spre p`mânt, sim]ind din nou lacrimi pe obraji. De

ce mai plâng? se \ntreb` singur`. Nu mai am de ce, sunt moart` \ninterior.

Vic \i prinse b`rbia \n palm`, ridicând-o spre el.– De ce naiba plângi? Ce mai vrei? De ce-mi faci asta? continu` s`

o \ntrebe, prinzând-o de bra] [i scuturând-o cu violen]`. De ce? Aivenit aici ca s` m` chinui? E un fel de pedeaps`?

– Pedeaps`? [opti ea nedumerit`. Pentru ce?– Pentru c` te-am p`r`sit. Dur` o vreme pân` reu[i s` \n]eleag` sensul cuvintelor lui, dar

interpretarea lui o lu` prin surprindere. Uluit`, cl`tin` din cap.– Nu. Am [tiu de la \nceput c` vei pleca. Nu era… nu aveam un

angajament. – A[a e. {tii de ce?– Din cauze evidente, ridic` ea din umeri cu am`r`ciune. Nu m`

iubeai.|l privi \n ochi, iar el \i d`du drumul. – Te \n[eli, Amy, cl`tin` el din cap. Te-am iubit foarte mult. Te-am

iubit mai mult decât pe oricine \n via]a mea. Era u[or de observat c` folosise timpul trecut. Era mai r`u decât

orice \[i imaginase [i ar fi dat orice s`-l poat` implora s-o iubeasc`acum. Dar nu putea [i, re]inându-[i cu greu lacrimile, \i \ntoarsespatele.

– Nu mi-ai spus niciodat`…– N-am putut, Amy… |n via]a mea urma s` apar` cea mai mare

schimbare. Trebuia s` m` adaptez la o schimbare radical` [i n-ar fi fostcinstit s` te oblig s` te adaptezi [i tu. Pentru mine, „te iubesc“ e mai


mult decât o expresie. Dar timpul schimb` totul, iar acum suntem\ntr-o nou` situa]ie, \n alt timp [i alt spa]iu.

– Da, [tiu.Nu mai era nimic de spus. Vic o iubise, dar renun]ase la ea pentru

o via]` nou`, \n care nu mai avea loc. O duse acas`, f`r` s` maivorbeasc` despre acest subiect. Ajuns` la apartament, se str`dui s`treac` printre sacii de dormit \ntin[i pe podea f`r` s` loveasc` penimeni. St`tu ore \n [ir treaz`, gândindu-se la cuvintele lui Vic.

Te-am iubit mai mult decât am iubit pe cineva vreodat`. Poate c`el vedea altfel dragostea, ceva care poate fi l`sat la o parte când nu maieste convenabil.

O durere de cap chinuitoare [i o sete cumplit` o obligar` s` se deajos din pat destul de devreme. Cu to]i oaspe]ii, micul dejun amenin]as` fie o problem`, dar Bunny rezolv` repede problema.

– Nu v` mi[ca]i, Amy [i cu mine vom preg`ti micul dejun, iar voive]i face cur`]enie dup`.

|n buc`t`rie, \n timp ce preg`teau micul dejun, Bunny o \ntreb`:– Te-ai sim]it bine la petrecere? Mi s-a p`rut c` te agi]i ca un

orfan…– M-am sim]it foarte bine, min]i Amy. Dar sunt surprins` c` m-ai

observat, pe mine sau orice altceva, – Ce vrei s` spui? Amy râse.– Ce-am observat eu despre tine, era c` nu prea erai prezent`,

\ntr-un fel. Pluteai pe nori. N-am aflat despre tine [i Jerry decât ieri. – N-am \ncercat s` ascundem, dar erai [i tu preocupat`…– A[adar, c`utarea a luat sfâr[it? o \ntrerupse Amy, care nu voia s`

vorbeasc` despre ea.– Da, sper c` da.– Recunosc, e frumos, dar cum r`mâne cu bog`]ia? Nu e decât

profesor, n-o s`-]i poat` oferi tot ce-]i doreai.– Ei, va mo[teni o avere considerabil`, spuse Bunny cu gravitate.

Tat`l lui e \n afaceri cu petrol

150 MILDRED DAVIS

– Cu petrol?– Da, are o benzin`rie. Ambele femei izbucnir` \n râs. – |mi e team` c` nu va fi de-ajuns. Ce s-a \ntâmplat cu standardele

tale atât de ridicate? Bunny oft`.– M-am \ndr`gostit, d`du ea din cap. Nu po]i s` le ai pe toate. Uite

ce prime[te el: sunt o gospodin` \ngrozitoare, am vreo zece kilograme\n plus, iar nota de plat` pentru dentist e suficient` pentru o c`l`toriepe lun`.

– Oh, Bunny! E[ti nebun`!– Ah, da. {i asta. – E[ti singur`? auzi vocea Tanyei la u[`, câteva ore mai târziu. Tân`ra ar`ta cum n-o v`zuse niciodat`: palid`, cu cearc`ne [i

umerii c`zu]i.– Da, toat` lumea a plecat. Intr`, te rog. Tanya intr` [i \[i l`s` rucsacul pe scaun. |nc` \ntoars` cu spatele,

spuse \ncet:– Vreau s` vorbim, spuse ea cu o voce ciudat`. – Bine, r`spunse Amy, f`r` s` [tie ce s` spun`. Tân`ra se \ntoarse spre ea.– |]i aduci aminte c` m-ai \ntrebat dac` sunt \ndr`gostit` de Vic?– Da.– Pot s` te \ntreb acela[i lucru? Amy o privi cu aten]ie, iar mâinile i se \ncle[tar` \n poal`.– Amy, e[ti \ndr`gostit` de Vic?– Da, r`spunse ea, privind spre fereastr`. – E[ti de mai mult timp, nu-i a[a?– Da. Se privir` o clip`, cu c`r]ile pe mas` [i secretele scoase la iveal`. – Amy, voiam s`-]i spun… [opti ea, respirând adânc [i privind \n

tavan, f`când \ncerc`ri disperate s` nu plâng`. Voiam s`-]i spun c` nue nimic \ntre mine [i Vic.


– Dar ai spus c`-l iube[ti! reu[i s` \ntrebe Amy, de[i vocea \i pierise.– Da, dar el nu m` iube[te. Tân`ra \[i \ncle[tase pumnii, iar lacrimile \ncepuser` s`-i curg` pe

obraz. – Dar cum po]i fi sigur`? [opti Amy. Tanya zâmbi ironic.– Pentru c` mi-a spus… N-am vrut niciodat` s` stau \n calea ta,

Amy. Dar n-am [tiut despre tine. Da, am \nceput s` b`nuiesc \n clipa\n care te-am cunoscut, dar mi-ai spus c` sunte]i doar prieteni. Iar euam visat, am sperat… M-am convins c` are nevoie de mine…

Amy ar fi vrut s` spun` ceva, dar nu [tia ce. – Nu m` privi a[a, Amy, nu trebuie s`-]i fie mil` de mine. Nu e

prima oar` când m` \ndr`gostesc de cineva nepotrivit…– Dar de ce-mi spui toate acestea? reu[i Amy s` \ntrebe. – Pentru c` am \ncepu s` observ diverse lucruri [i s` m` \ntreb

dac` are leg`tur` cu mine. Când m-ai \ntrebat dac` sunt \ndr`gostit`de el, am \n]eles cu adev`rat. A[a c` nu-]i face probleme. Nu e\ndr`gostit de mine, de[i mi-a[ dori s` fie.

– Dar mai sta]i \mpreun` din când \n când… la tine sau la el. – Da, uneori are treab` prin zon` [i n-a g`sit loc de cazare. I-am

oferit un ajutor. Chiar dac` nu crezi, tot ce-am f`cut a fost s` juc`mc`r]i…

– Dar asear` v-am v`zut… murmur` Amy.– B`usem prea mult… eram disperat`. M-am aruncat asupra lui,

râse ea cu autoironie, chiar dac` ochii \i erau \n lacrimi. S-a desprins\ncet, m-a luat de mân` [i m-a dus \n camer`, unde mi-a vorbit cublânde]e. Asta a fost tot.

Abia acum \n]elegea Amy de ce toat` lumea spunea despre Tanyac` are o inim` de aur. Instinctiv, o \mbr`]i[`.

– |]i mul]umesc pentru c` mi-ai spus. Tân`ra zâmbi cu triste]e, dar [i cu afec]iune.– |mi pare bine c` ]i-am spus. |mi placi [i nu vreau s`-]i fac r`u.

Nu-]i face probleme pentru mine, o s` supravie]uiesc.

152 MILDRED DAVIS

***

Amy era prea obosit` s` mai gândeasc` ra]ional. Era abia trei dup`-amiaz`, dar dup` \nc` o noapte de nesomn, nu se mai putea ]ine pepicioare. Se târ\ spre camera ei [i se arunc` pe pat. Avusese os`pt`mân` ciudat`, f`r` nici un semn de la Vic, dar \n care se gândisezi [i noapte la el. F`cuse plimb`ri, ie[ise \n speran]a c` va da peste el,dar nu era nic`ieri. Bunny o certase, cerându-i s` fac` m`car oactivitate, s` nu se mai agite, dar nimic n-o atr`gea.

Singura distragere veni din partea lui Mike, care o invit` la cin`,unde se sim]i foarte bine. Avea ocazia s` se mai gândeasc` [i la altceva.Când veni a doua zi la [coal` cu Ricky, b`rbatul o rug` s` bea un paharla o teras` din apropiere. P`rea preocupat de ceva.

– Care e problema? \ntreb` ea.– |]i vine s` crezi, dup` o cin` luat` \n ora[, deja au \nceput bârfele

despre noi. – A, nu m` mir`, ridic` ea din umeri. E un ora[ mic, iar bârfele se

r`spândesc repede. – Te deranjeaz`? o \ntreb` el \ngrijorat.– Via]a mea e ruinat`, iar reputa]ia p`tat` pe veci, râse ea. – Dar nu e totul pierdut, din moment ce mai ai s`n`tatea [i o

con[tiin]` curat`, intr` [i el \n joc. – De fapt, dac` stau s` m` gândesc, m` deranjeaz` un pic. Dar so]ia

ta? Ce spune despre asta?– I-am scris despre tine, despre petrecere [i invita]ia la cin`.

Oricum, nu e tipul suspicios, care s` vin` a doua zi cu avocatul [i s`cear` divor]ul.

– |n acest caz, e mai bine s` ignor`m bârfele. Când vine so]ia ta \nora[, v` invit pe amândoi la cin` [i pun un anun], s` vad` toat` lumea.S` vedem ce vor mai spune atunci.

Mike \ncepu s` râd`.


– E[ti grozav`, s` [tii. Nu era foarte \ncântat` de toat` aceast` poveste, iar la gândul c` va

ajunge la urechile lui Vic, era de-a dreptul nemul]umit`. {tiindu-l peVic, probabil c` va veni ca o furtun` s` cear` adev`rul.

Avusese dreptate doar par]ial, pentru c` nu era ca o furtun`, ci erafoarte calm [i lini[tit. La vederea lui, inima i se urc` \n gât. Oh,Doamne, \l iubesc atât de mult!

– Ce zici despre cin`? \ntreb` el. Sau ai mâncat deja? – Nu. Bunny nu e acas`, a[a c` m` gândeam s` m` mul]umesc cu

un sandvi[. – Bine, \n acest caz ie[im \mpreun`. S` mergem.Amy arunc` o privire la puloverul [i blugii ei vechi. – Las`-m` s` m` schimb.El o prinse de cot.– Nu e nevoie, nu mergem la Outspan. Acesta era locul \n care fusese \mpreun` cu Mike, ceea ce \nsemna

c` era la curent cu tot ce se vorbea despre ei. – O s` mergem pe jos, adùg` el, f`r` s` mai explice ceva. O conduse pe str`zi \nguste \ntr-un restaurant micu], cu mobil`

pu]in`. Scaunul scâr]âi periculos \n clipa \n care Vic se a[ez`, dar p`rus` reziste.

Imediat, un chelner veni s` ia comanda. – Vrei bere sau Coca Cola? \ntreb` Vic.– Coca Cola. Chelnerul se retrase, iar ei r`maser` singuri. – Ce-ai mai f`cut? \ntreb` el.– Bine, r`spunse ea automat.– Ai mai pictat? – Da, dar nu sunt tablouri reu[ite. N-am putut s` m` concentrez

suficient. – Din vina lui Mike Saunders?– Nu!Chelnerul le aduse bùturile, iar Vic \[i bù berea dintr-o

\nghi]itur`.

154 MILDRED DAVIS

– Ai ie[it cu el, nu-i a[a?Venise [i vestita \ntrebare. – De aceea ai vrut s` ie[im? Ca s`-mi ]ii o predic` despre lipsa de

moral` a vie]ii mele sociale? Dar de ce te mai obose[ti? De ce \]i pas`?El ridic` din umeri.– M` \ntreb [i eu acela[i lucru. Poate c` \ntr-o zi, impulsivitatea ta

o s` te \mping` s` faci ceva incredibil de stupid, iar eu voi fi acolo s`adun resturile.

Furia aproape o l`s` f`r` voce.– Dar ce te face s` crezi c` te vreau \n preajma mea? \ntreb` ea, cu

v`dit dispre].– Nu [tiu.Replica lui simpl` o lu` prin surprindere. Dup` ce le fu adus`

mâncarea, foarte mult` [i gustoas`, el o \ntreb` din nou:– Ai ie[it cu Mike?Amy \[i \ncle[t` din]ii.– Da. S` \n]eleg c` ai obiec]ii?– E \nsurat, Amy. Vocea lui era calm` [i lini[tit`. – {tiu. Nu mai ad`ug` nimic, l`sându-l s` gândeasc` ce vrea. – Amy, \ntreb` el dup` o pauz`, de ce faci asta? De ce ie[i cu Mike?– De ce? Pentru c` \mi place. Pentru c` vreau, iar el e singur…Oh, Doamne! De ce spusese asta? Acum o s` se enerveze.Spre surprinderea ei, nu se enerv`.– Dar tu e[ti singur`?R`mase o clip` privind \n farfurie, apoi r`spunse cu calm [i

simplitate:– Da. Vic se \ntinse peste mas` [i-i lu` mâna– Amy, de ce faci asta? Nu va duce la nimic bun. Ce s-a \ntâmplat

cu fata pe care o [tiam? N-ai fi atins un b`rbat c`s`torit nici \ntr-o miede ani.


Atingerea lui era ca o arsur` pe pielea ei, a[a c`-[i retrase repede mâna.– Nu e nimic \ntre noi. Am ie[it de dou` ori doar ca s` vorbim, \n

special despre fiul lui.Vocea ei calm` ar`ta c` nu \ncerca s` se justifice, ci pur [i simplu

prezenta ni[te fapte. El nu spuse nimic, ci r`mase absorbit \n gânduri. Amy l`s` jos

furculi]a.– Nu m` crezi, nu-i a[a?Privirea lui o fix` cu intensitate.– Te cred.– |n acest caz, la ce te gânde[ti?– Chiar vrei s` [tii?– Da.– M` gândesc la cât de mult te-ai schimbat. A[ vrea s` fii din nou

persoana pe care am cunoscut-o acas`, care m` asculta [i m` \n]elegea.Ce s-a \ntâmplat, Amy?

Nu m-am schimbat eu, tu te-ai schimbat, dar \nc` te iubesc. Ar fivrut s`-i strige aceste cuvinte, dar nu avea curaj.

– Nu m-am schimbat.– Ba da. Nu te mai \n]eleg.P`rea aproape sup`rat. Sau era altceva la mijloc? Mânca aproape cu

\nver[unare, iar ea abia se atinsese de mâncarea ei.– De ce nu m`nânci? E bun. Nu e nimic \n neregul` cu aceast`

mâncare. Frustrarea o f`cu s` se revolte. – {tiu c` nu e nimic \n neregul` cu mâncarea! A[ vrea s` nu mai

spui aceste lucruri!El p`ru uimit.– Ce lucruri?– De când am venit, m` tratezi de parc` \]i imaginezi c` nu-mi

place nimic aici, de parc` a[ face totul gre[it. Parc` m` \nvinov`]e[ti c`nu [tiu sau nu \n]eleg nimic.

B`rbatul p`rea surprins cu adev`rat.

156 MILDRED DAVIS

– A[a am f`cut?– Da! {tiu c` am f`cut gre[eli, dar e firesc, nu-i a[a? Doar nu te

a[tep]i s` [tiu totul despre un loc pe care nu l-am mai v`zut niciodat`!Nu e necesar s` m` faci s` m` simt atât de stupid` [i nelalocul meu!Dar nu [tiu de ce crezi c` nu-mi place nimic de aici. Doar nu mi-amimaginat c` voi g`si acelea[i lucruri ca \n America. {i nu-mi pas` deaceste lucruri. Nu de aceea am venit [i puteam oricând s` m` \ntorc.Dar am ales s` r`mân…

Vic \i lu` din nou mâna, \ncercând s-o lini[teasc`. – Nu sunt singura care s-a schimbat. Mi-ai p`rut un str`in \n clipa

\n care te-am v`zut…– {tiam c` o s` m` schimb, coment` el. Nimeni nu vine aici,

tr`ie[te via]a pe care o duc eu [i r`mâne neschimbat. {tiam c` se va\ntâmpla. De asta am venit…

Se \ntrerupse, c`zând pe gânduri. – Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` Amy aproape \n [oapt`. – A trebuit s` plec, Amy.– {tiu, am \n]eles. – |ntr-adev`r?– Da. Doar am vorbit despre acest lucru. Nu erai mul]umit de via]a

ta [i ai vrut s` faci un lucru care s` conteze cu adev`rat. Iar eu a[ fi vrut s` fiu parte din aceast` schimbare, complet` ea \n

gând. Numai c` m-ai l`sat \n urm`.– Poate c` am f`cut o gre[eal`, spuse el cu atâta am`r`ciune, \ncât

pentru o clip` nu putu decât s`-l priveasc` uimit`. – Nu \n]eleg. – Te-am iubit, Amy, iar când am venit aici, mi-ai lipsit foarte mult.

Voiam s` fii cu mine, a[a c` am pus la punct o strategie s` te chem.Aveam planuri, dar totul s-a pr`bu[it \n clipa \n care ai ap`rut dinsenin.

Nu [tia ce s` r`spund` [i totul p`rea f`r` sens. Dar el p`rea s` nua[tepte vreun r`spuns, ci se ridic` s` plece.

DRAGOSTE F~R~ LIMITE 157giannijolys

– Pl`tesc eu, propuse ea brusc.– Dar eu te-am invitat. De ce s` pl`te[ti?– Pentru c` vreau. {i pentru c` acum am mai mul]i bani

decât tine.El \ncepu s` râd`, iar Amy zâmbi [i ea:– Nu credeam c` voi spune vreodat` a[a ceva.– Cred [i eu. Foarte bine, bog`ta[o. N-ai decât s` pl`te[ti. Eu sunt

oricum pentru egalitatea dintre sexe. Afar` se \ntunecase deja, iar ei se plimbar` o vreme t`cu]i. – {tii, Amy, continu` el de unde se oprise, planificam s`-]i scriu [i

s` te preg`tesc. S` te anun] c` nu cred c` m` voi \ntoarce curând \nAmerica, s`-]i explic ce \nseamn` pentru mine ce fac aici. Speram c`m` iube[ti destul de mult ca s` vrei s` ri[ti, s` vii aici, s` nec`s`torim…

Cople[it de emo]ie, se opri, prinzând-o de mân`.– Apoi ai venit din senin [i am intrat \n panic`. Nu te preg`tisem,

n-aveam o cas` decent`… |mi era team` c` a doua zi vei dori s` pleci.– Dar n-a fost a[a!– Nu, doar c` mi-ai spus c` e[ti aici \n vacan]`!Ajunseser` deja \n fa]a apartamentului, iar Amy observ` lumina din

sufragerie.– Bunny e acas`, constat` ea cu voce tare.Vic arunc` o privire spre cas`, apoi \i lu` mâinile.– Amy, vino te rog la mine acas`. Trebuie s` st`m de vorb`. Nu

putem continua a[a.Se \ntreba dac` explica]iile aveau puterea s` repare pr`pastia

dintre ei, iar el o rug` din nou. Ca hipnotozat` de privirea [i tonul lui,d`du din cap, urmându-l f`r` alt gest.

Merser` \n t`cere, dar \ntunericul din mintea ei \ncepuse s` serisipeasc`.

Inc` m` iube[te, \[i spuse ea, sigur` de ceea ce inima \i spunea.Totul \n ea se \nc`lzea la c`ldura acestei descoperiri, la flac`ra iubiriicare o cople[ea. Era firesc s` murmure, atingându-i mâna:

158 MILDRED DAVIS

– Te iubesc atât de mult!– {tiu, spuse el cu blânde]e. {i eu te iubesc. Te-am iubit [i te voi

iubi mereu. Se \mbr`]i[ar` \n \ntuneric, siguri de sentimentele [i lumina

dragostei lor. – Amy, [opti Vic, am ceva pentru tine. |l p`strez de mult, a[teptând

cel mai potrivit moment. |n lumina argintie a lunii, cercul de aur str`lucea, minunat \n

simplitatea lui. – Este un simbol a ceea ce-]i ofer: o via]` simpl`, dar solid` [i

sincer`. Nu sunt str`luciri efemere, f`r` sens, nici podoabe goale decon]inut. Numai sentimente reale. Te iubesc, Amy. Vrei s` fii mereual`turi de mine? Vrei s` accep]i acest inel?

Cople[it`, cu ochii \n lacrimi, d`du din cap, incapabil` s`vorbeasc` [i \[i puse inelul pe deget. Când o strânse puternic \n bra]e,nimic nu mai conta decât dragostea lor, puritatea [i sinceritateaacestui sentiment care \i lega pentru vecie.

Sfâr[it


giannijollys

Dragoste fara limite · f`cuse, \l obligase pe Vic s` ajung` \n situa]ia de a avea grij` de o...

Documents

Transcript of Dragoste fara limite · f`cuse, \l obligase pe Vic s` ajung` \n situa]ia de a avea grij` de o...