Limite, localizarea zonei

Bucureştiul este situat în Câmpia Română, având o altitudine maximă de 96.3 m şi este străbătut de două râuri, Dâmboviţa şi Colentina. Cele două văi formate în jurul râurilor, împart oraşul în cateva zone, sub formă de platouri cu meandre şi terase. Prezenţa a două terase locale (2 - 4 m şi 8 -12 m) de-a lungul celor două văi oferă varietate peisajului din centrul oraşului.Lunca Dâmboviţei a fost modificată prin lucrări de canalizare.Caracteristicile geomorfologice ce definesc regiunea sunt rezultatul acţunii de eroziune, transport şi depunere a cursului inferior al râului Dâmboviţa care străbate zona mediană a Bucureştiului pe direcţia aproximativă NV-SE, precum şi a râului Colentina.Solul din centrul Bucureştiului s-a format şi dezvoltat sub influenţa factorilor naturali şi umani.În zona oraşului şi a împrejurimilor, defrişarea excesivă din ultimele două secole a Codrului Vlăsiei, a permis extinderea agriculturii pe bogatele soluri brune. În condiţiile bioclimatice actuale ale zonei dintre cele două râuri, solul a devenit argilos. Cea de-a doua categorie de sol este cel aluvionar, format prin erodarea humusului datorită acţiunii apei de suprafaţă.Din punct de vedere litologic, zona Bucureştiului face parte din tipul de câmpie joasă cu terase, caracterizată prin prezenţa numeroaselor terase desfăşurate de-a lungul râurilor ce o drenează, zonă alcătuită din depozite exclusiv cuaternare reprezentate prin loess şi depozite loessoideBucuresti se afla in sud-estul tarii, intre Ploiesti si Giurgiu, pe malurile raului Dambovita, ce se varsa in Arges, afluent al Dunarii. Mai multe lacuri se intind de-a lungul raului Colentina, in perimetrul orasului, precum Lacul Floreasca, Lacul Tei sau Lacul Colentina, iar in centrul orasului exista un lac, in Parcul Cismigiu

Relieful

Câmpia Bucureştiului are altitudini cuprinse între 100-115 m, în partea nord-vestică, şi 50-60 m, în cea sud-estică, în lunca Dâmboviţei. Oraşul propriu-zis se desfăşoară între 58 m şi 90 m altitudine. Peste 50% din suprafaţa sa se încadrează în intervalul hipsometric de 80-100 m, iar pantele nu depăşesc valoarea de 2o. Fragmentarea este mai accentuată în jumătatea estică, unde se ajunge la 1-1,5 km/km2.

Relieful câmpiei este constituit dintr-o succesiune de câmpuri (interfluvii) şi văi (cu terase şi lunci) care se succed de la nord către sud:

Câmpul Băneasa (sau Otopeni), situat la nord de Valea Colentinei, are altitudini de 90-95 m şi densitatea fragmentării mai mare în sectorul sudic, de 0,5-1 km/km2. La contactul cu versantul Văii Colentina, pantele pot depăşi 5o.

Valea Colentinei este asimetrică (datorită versantului drept mai abrupt) şi puternic meandrată. La intrarea în Bucureşti are lăţimea de 0,5 km, iar la ieşire, de 1,5 km. În lungul ei apar două terase joase (de 2-3 m şi de 4-6 m) şi martori desprinşi din câmpuri sau din terase. Lunca este largă şi bine dezvoltată pe ambele maluri, însă din cauza

lucrărilor de regularizare a fost acoperită de apele lacurilor de acumulare. Se mai păstrează doar câteva popine sub forma unor insule: Plumbuita, Ostrov, Dobroeşti şi Pantelimon.

Câmpul Colentinei (sau Giuleşti-Floreasca), cuprins între râul omonim şi Dâmboviţa, acoperă circa 36% din teritoriul Municipiului, având o înclinare uşoară pe direcţa NV-SE (între 80 şi 60 m altitudine). Densitatea fragmentării are valori cuprinse între 0 şi 1 km/km2.

Valea Dâmboviţei este săpată în loess, având malul drept mai abrupt şi înalt (aproximativ 10-15 m), iar cel stâng mai coborât (între 4-5 m în amonte şi 7-8 m în aval). Terasele sunt dezvolte, predominant, pe partea stângă a râului şi sunt în număr de patru. Până la amenajarea cursului, în luncă se găseau piscuri, popine, renii, grinduri, ostroave şi maluri abrupte. În prezent se mai păstrează o serie de piscuri (Uranus-Mihai Vodă) şi popine (Dealul Mitropoliei, Colina Radu Vodă, Movila Mare).

Câmpul Cotroceni-Berceni (sau Cotroceni-Văcăreşti) se desfăşoară între Valea Dâmboviţei, la nord, şi de râul Sabar, la sud. Scade în altitudine de la vest (90 m) spre est (60 m), predominând treptele hipsometrice de 70-80 m şi 80-90 m, iar densitatea fragmentării ajunge până la 0,5-1 km/km2 [7]

CLIMA

Din punct de vedere climatic, Regiunea de Dezvoltare Bucureşti-Ilfov se încadrează într-o zonă cu climat temperat – continental cu nuanţe de excesivitate şi face parte din sectorul climatic al Câmpiei Române. Alături de factorii generali care influenţează clima Regiunii, o importanţă deosebită o au barajul carpatic, prezenţa Dunării şi foehnizarea în zona de curbură.

În acest spaţiu se resimt influenţele caracteristice zonei de contact a maselor de aer continentale estice cu cele vestice sau sudice, imprimând climei nuanţe de excesivitate. Verile au un climat în care se resimte destul de puternic caracterul arid şi continental, fiind caracterizate prin valori termice ridicate, insolaţie prelungită şi umiditate relativă a aerului redusă. Iernile sunt influenţate de prezenţa maselor de aer rece est-continentale, caracterizate prin scăderea apreciabilă a temperaturii aerului.

Un element foarte important care influenţează variaţia factorilor climatici este suprafaţa activă, foarte puternic transformată prin creşterea suprafeţelor construite şi cu infrastructuri, desecarea mlaştinilor, amenajarea suprafeţelor lacustre, extinderea spaţiilor deschise în defavoarea pădurilor, degradarea terenurilor etc.

Media anuală a temperaturii aerului (calculată pentru perioada 1961 – 2000), înregistrează valori cuprinse între 9,80C la Tâncăbeşti şi 11,20C la Bucureşti-Filaret. În cazul municipiului Bucureşti se înregistrează variaţii ale mediilor multianuale de 0,90C

(Observatorul Astronomic din B-dul Ana Ipătescu 11,5 ºC, Bucureşti-Filaret 11.20C, Bucureşti-Băneasa 10,6 ºC), influenţa spaţiilor construite fiind evidentă. La Bucureşti-Filaret, diferenţele cele mai mari se înregistrează în perioadele cu precipitaţii reduse cantitativ (februarie-martie – 0.7-0.80C, septembrie-octombrie – 0,9-1 0C), ceea ce favorizează procesele de aerare a mediului urban prin intermediul brizei urbane. Acest lucru evidenţiază clar prezenţa fenomenului de insulă de căldură urbană, care cuprinde o mare parte a intravilanului municipiului Bucureşti pe orizontală, iar pe verticală se manifestă ca un clopot urban (fenomenul de horn) având de 3-4 ori înălţimea blocurilor oraşului (150-200 m).

În cursul anului temperatura medie lunară a aerului înregistrează o maximă în iulie şi o minimă în ianuarie.

De umiditatea ridicată a aerului este legată apariţia ceţii, anual producându-se 40 – 50 de cazuri, cu frecvenţă mai mare în zona lacurilor şi a cursurilor de apă. Cele mai frecvente fenomene cu ceaţă se semnalează în intervalul octombrie-martie (96,2 %, cu maxim în luna decembrie – 27).

HIDROGRAFIA

Alaturi de relief, dintre elementele cadrului natural cu un efect important asupra turismului, hidrografia este cel care constituie atractie turistica. Elementele hidrografice cu particularitatile lor creaza obiective turistice importante. Dintre principalele forme de prezenta a hidrografiei in turism (in cazul Bucurestiului) amintim retelele fluviatile si lacurile, care au rol important mai ales in domeniul turismului de recreere si de agrement. Retelele fluviatile, indiferent de marimea lor, sunt resurse turistice de prim ordin prin posibilitatile oferite agrementului prin inot sau pescuit sau prin diversificarea valentelor peisagistice. De asemenea rolul turistic al lacurilor este si mai bine conturat si consta intr-o serie de atribute legate de agrement si sport (pescuit, canotaj, inot etc.). Analizam hidrografia minicipiului Bucuresti si a imprejurimilor sale si din aceste perspective:

Ape de suprafata

Apele care dreneaza arealul municipiului Bucuresti, inclusiv al judetului Ilfov, apartin bazinelor hidrografice ale Argesului (cursul inferior) si Ialomitei (cursul mediu).

Afluentii Argesului au o orientare generala nord-vest-;sud-est, din randul lor facand parte: a) Dambovita, in care se varsa raul Pasarea, cu afluentul sau, raul Sindrilita; b) Colentina, cu afluentul sau pe stanga, valea Saulei; c) Ciorogarla; d) Sabarul; e) Argesul, pe o distanta de cativa kilometri. Raportate la municipiul Bucuresti, Dambovita, Colentina, Argesul, Sabarul, Ciorogarla sunt ape alohtone, in timp ce Pasarea si Sindrilita sunt rauri autohtone.

Dambovita este artera hidrografica principala a teritoriului, strabatand Bucurestiul pe o distanta de 25 km indeplineste functii multiple in dezvoltarea orasului, printre care cel mai important este alimentarea cu apa a orasului. Debitul sau mediu anual, la Contesti, in amonte de Bucuresti este 11,4 mc/s. Inundatiile si inmlastinirea au impus o serie de amenajari, astfel intregul sau curs inferior este canalizat; pe de alta parte, datorita necesitatilor de apa ale capitalei, pentru marirea debitului Dambovitei, a fost construit canalul Joita, apeductul Rosu-Grozavesti si conducta de refulare Crivina-Arcuda.

Colentina are o lungime de 98 km, dintre care 34,7 km se afla pe teritoriul municipiului Bucuresti. Albia sa este slab inclinata, meandrata, situatie ce a favorizat transformarea ei intr-o salba de lacuri, in mare parte amenajate. Debitul Colentinei este relativ mic: 0,61 mc/s, insa este suplimentat de apele Ialomitei. Amenajarile au transformat regimul hidrologic al lacurilor Mogosoaia, Straulesti, Baneasa, Herastrau, Floreasca si Tei. In aval de lacul Tei, albia Colentinei se ingusteaza, apoi in meandrele apar lacurile Fundeni, Pantelimon I, Pantelimon II si Cernica. In total pe valea Colentinei sunt amenajate 17 lacuri cu o suprafata totala de 20.000 ha si un volum de apa de circa 52 milioane mc.

Pasarea, afluentul Colentinei are curs meandrat, tipic unui rau de campie cu debit inconstant. Are o lungime de 35 km, pe parcursul careia au fost amenajate lacuri de baraj antropic cu functii complexe (piscicultura, agrement etc.). Are un curs permanent, regularizat.

Ciorogarla este o apa cu reduse fluctuatii de nivel, fara fenomene de revarsare.

Sabarul, rau tipic de campie, este alimentat predominal pluvial. Inainte de amenajare era supus unor puternice fluctuatii.

Argesul curge pe la limita sud-vestica a judetului Ilfov. Are curs permanent, meandre, ostroave, maluri subsapate, despletiri etc. caracteristice raurilor de campie. Valea este asimetrica; flancul stang este terasat si evazat, cel drept este subsapat.

Afluentii Ialomitei sunt autohtoni, au obarsia in partea nordica a Campiei Vlasiei, cunoscuta sub denumirea de Campia Snagovului. Orientarea lor generala este sud-vest-;nord-est, iar alimentarea pluvio-nivala. Dinspre sud spre nord intalnim urmatorii afluenti pe dreapta Ialomitei: Cociovalistea, Vlasia, Valea Snagovului si Valea Sticlariei.

Cociovalistea isi are obarsia spre nord de Darza, drenand o zona cu numeroase crovuri. In lungul raului intalnim lacuri de baraj antropic (iazuri) si lunci largi, mlastinoase: Corbeanca, Balotesti, Caciulati, Moara Vlasiei. Lacul Caldarusani si lacul Snagov sunt lacuri de baraj natural.

Raul Vlasia izvoraste din padurea Ghiocel, avand in cursul superior si mediu un caracter temporar. Pe fundul vaii inguste apar lacuri antropice: Vlasia, Pascani.

Valea Snagovului isi are obarsia din zona Cojasca. In zona Butimanu prezinta un extins lac antropic cu functie agro-piscicola si recreativa. Pana la est de Peris are caracterul unui

rau de campie, de aici, pe o lungime de 16 km, se desfasoara lacul Snagov, un liman fluviatil extins cu functie predominant recreativa.

Valea Sticlariei izvoraste din zona Ciocanari, intre Balteni si Ciolpani prezinta lacul de baraj natural (limanul Ialomitei), cunoscut sub denumirea de lacul Balteni.

Apele subterane

Apele subterane existente in cadrul perimetrului capitalei si in zona acesteia sunt in relatie directa cu caracteristicile morfologice si constitutia geologica a subsolului. Sunt delimitate trei complexe acvifere subterane: a) stratul acvifer de mica adancime, localizat in „pietrisurile de Colentina”; b) stratul de adancime medie (20-30 m) situat intr-un orizont gros de nisipuri, care furnizeaza apa de buna calitate; c) stratul acvifer de mare adancime, desfasurat la baza complexului marnos, dispunand de cantitati insemnate de ape calitativ superioare.

In judetul Ilfov si in perimetrul orasului panza freatica se afla la baza depunerilor de loess si loessoide (-;20, -;30 m). Practic, adancimea panzei freatice pe teritoriul Bucurestiului variaza mult: in lunca Dambovitei se situeaza intre zero si minus 3 m, iar pe interfluvii (Dambovita - Colentina, Dambovita - Sabar) este plasata la minus 7-30 m.

Lacurile

Pe langa lacurile mentionate (limane fluviatile si iazuri), desfasurate de-a lungul vailor afluente Argesului ori Ialomitei, pe teritoriul municipiului Bucuresti mai sunt amenajate lacuri, cu functie de agrement, dintre care cele mai importante sunt: Cismigiu, Libertatii, Titan, Drumul Taberei, lacul din parcul Tineretului.

Voi reveni asupra acestei teme (lacurile) la capitolul calitatea mediului si la analizarea obiectivelor turistice ale cadrului natural, deoarece este vorba de o resursa turistica foarte importanta care necesita studierea aprofundata a aspectelor referitoare la amenajarea, intretinerea si valorificarea lor.

Flora, fauna

Datorita procesului de dezvoltare a municipiului Bucuresti si a imprejuririlor lui s-au produs importante schimbari in compozitia si repartitia florei si faunei. In aceasta zona, cu o retea hidrografica mai deasa, s-a dezvoltat o bogata vegetatie forestiera. Insa codrii Vlasiei s-au restrans treptat prin taierea arborilor, astfel astazi intalnim doar paduri restranse: Baneasa, Tunari, Andronache, Cernica, iar in partea de nord padurea Snagov (cea mai extinsa). Din codrii Vlasiei spre nord de Bucuresti au ramas padurile: Bufteanca, Vlasia, Pascani, Bigiara, Surlari, Nuca, Ciolpani, Caldarusani, Cocioc si Cioglia. Arealogic, ele sunt mai extinse in jurul lacului Snagov. Padurile din apropierea capitalei au devenit locuri de agrement si de recreere, fiind in parte amenajate; padurile Pasarea, Pustnicu, Cernica, Adronache, Baneasa, Mogosoaia, Rosu, Snagov etc. sunt locuri preferate pentru turismul de sfarsit de saptamana.

Actualele paduri sunt formate din amestecul diferitelor specii de foioase: Quercus robur, Carpinus betulus, Tilia argentea, Quercus cerris, Quercus frainetto etc. Arborii padurilor din jurul capitalei sunt reprezentati prin corn (Cornus mas), sanger (Cornus sanguinea), soc (Sambucus nigra), gherghinar (Crataegus monogyna), porumbar (Prunus spinosa), lemn cainesc (Liqustum vulgare).

Vegetatia acvatica ierboasa, prezenta in complexele lacustre, formeaza asociatii de nuferi albi si galbeni, broscarita, precum si specii de alge submerse. Vegetatia de mal a lacurilor mai adanci, reprezentata prin stuf, forma plaurul plutitor cu grosimi pana la 1 m.

In cea ce priveste fauna, aceasta este strans legat de biotopurile de vegetatie. Se intalnesc cateva specii de mamifere: caprioara, iepurele, vulpea; fauna de camp este reprezentata prin rozatoare: iepurele de camp, harciogul si prin unele carnivore: dihorul, hermelina. Se gasesc si numeroase specii de pasari cantatoare: cinteze, pitigoi, privighetori, turturele, pitulici, sturzi, grauri etc.; langa acestea intalnim pasari cum sunt prepelita, prigoriile, dumbraveanca, iar dintre rapitoare eretele alb si ulii soricari. Pasarile lacurilor sunt rata si gasca salbatica, lisita, corcodelul, iar cele migratoare sunt fluierarul, nagatul si tiganusul.

In lacurile din jurul Bucurestiului si in unele rauri, fauna piscicola este reprezentata prin stiuca, rosioara, somn (de interes pentru pescuitul sportiv).

Astfel flora este alcătuită în principal de arbori din categoria foioaselor (stejar, fag, castan, tei, salcie în lunca râurilor), pomi fructiferi (pruni, caişi, meri, peri, cireşi, etc) şi arbuşti (prunul sălbatic, măceşul, porumbarul, măceşul pitic), flori viu colorate şi bogate (muşeţel, mac, trandafiri, albăstrele, margarete). În parcurile amenajate din interiorul oraşului pot fi întâlnite şi specii aclimatizate, care nu sunt specifice câmpiei.

Climatul şi relieful din împrejurimile Bucureştiului sunt foarte potrivite pentru agricultură. Se cultivă cereale, legume şi pomi fructiferi. Pe lângă acestea se dezvoltă o serie de plante sălbatice, dăunătoare culturilor şi pe care omul încearcă să le distrugă (buruieni). În păduri cresc o mare varietate de ciuperci, ferigi şi muşchi.

Fauna este formată mai ales din animale domestice. Vegetaţia s-a restrâns treptat şi multe din animalele sălbatice au dispărut (bizonii). În zilele noastre au rămas păsări şi rozătoare mici, ca veveriţele, în insulele de pădure care mai există.

În culturile de cereale trăiesc păsări, rozătoare şi insecte.Unele vietăţi s-au adaptat vieţii de oraş. De pildă, rozătoarele,

păsările şi insectele sălăşluiesc acum printre case şi alte clădiri.

http://biodiversitate.mmediu.ro/romanian-biodiversity/despre-arii-protejate/arpm/regiunea-bucuresti-ilofv/arii-protejate-de-interes-national/arii-de-interes-national

Ariile protejate sunt arii terestre sau marine dedicate special protecţiei şi

menţinerii biodiversitătii prin mijloace legale.

În Regiunea 8 Bucuresti-Ilfov au fost declarate următoarele arii naturale

protejate:

Lacul Snagov (100 ha declarat prin Legea 5/2000);

Pădurea Snagov (10 ha, declarată prin Legea 5/2000

zona naturală protejată Scroviştea ( declarată prin H.G.

nr.792/1990).

Aria naturală protejată Pădurea Snagov a fost denumită rezervaţie

naturalistică, geobotanică şi forestiera, având o suprafaţă de 10 ha.

Pădurea Snagov este o arie protejată pentru conservarea unor arborete,

cu destinaţie de cercetare ştiinţifică, cuprinzând elemente naturale cu valoare

deosebită sub aspect dendrologic, oferind posibilitatea cercetării şi vizitării în

scopuri educative. A fost desemnată arie naturală protejată datorită existenţei a

15 exemplare de Fagus sylvatica, specie care în mod obişnuit este caracteristică

zonelor de deal.

Aria naturală protejată Pădurea Snagov, este situată în Judeţul Ilfov, în

cadrul comunei Snagov, pe raza teritorial-administrativă a Ocolului Silvic Snagov,

trupul de pădure Snagov-Parc. Principalul punct de acces în aria naturală

protejată este în comuna Ciolpani, pe D.N.1 Bucureşti-Ploieşti.

Flora şi fauna  in Pădurea SnagovVegetaţia predominantă este cea forestieră.

Pătura vie este relativ săracă, cu frecvenţa mai mare a speciilor

indicatoare de uscăciune estivală : Genista tinctoria, Fragaria vesca, Hypericum

perforatum, Poa pratensis, Litospermum purpureo-coeruleum.

Ca o curiozitate pentru această zonă de câmpie este prezenţa a 15

exemplare de fag (Fagus sylvatica), care în mod obişnuit nu cresc la această

altitudine.

Dintre speciile de arbori existente, mai pot fi menţionaţi: Tilia cordata,

Quercus robur, Quercus cerris. Printre arborii masivi se dezvoltă tufişuri de alun,

cătină, lemn câinesc şi soc, iar primăvara înfloresc ghioceii, brânduşele şi

brebeneii, mărgăritarul şi crinul de pădure. Căprioare, cerbi lopatari, fazani,

potârnichi pot fi gasiţi în pădurile din zonă. O mare varietate de păsări populează

din plin pădurea Snagovului, printre ele aflându-se cintezoii şi piţigoii,

privighetorile, porumbeii sălbatici şi turturelele.  Primăvara şi toamna se opresc

aici din călătoria lor spre ţări mai calde, în locurile mai umede, sitarii şi

becaţinele.

Alte specii de faună care susţin echilibrul ecologic al zonei sunt : Antipalus varipes, Laphria flava, Nitellia vera, Calliphora vomitoria, Phaenicia sericata, Lucila cesar, Kiefferulus tedipediformis, Cerambyx cerdo (croitorul mare), Helix lucorum, Helix pomatia (melc de livadă), Rana ridibunda (broasca de lac mare), Hyla arborea (brotăcel), Lacerta viridis, Lacerta agilis, Natrix natrix (şarpele de casă), Cuculus canorus, Circus macrourus(cuc), Accipiter nisus, Upupa epops (pupăza), Athene noctua, Sciurus vulgaris

(veveriţa), Mustela (Putorius) putorius (dihorul), Meles meles (bursuc), Vulpes

vulpes, Felis sylvestris, Sus scrofa (porc mistreţ), Lepus europaeus (iepure),

Capreolus capreolus (căprior).

Aria naturală protejată Pădurea Snagov a fost dată în custodie Direcţiei

Silvice Bucureşti-Ocolul Silvic Snagov pe baza convenţiei de custodie nr. 7680

din data de 22.11.2004.

Convenţia de custodie este guvernată de prevederile legislatiei in vigoare

privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a

florei şi faunei sălbatice si privind procedura de încredinţare a administrării sau

de atribuire a custodiei ariilor naturale protejate.

S-a realizat planul de management al ariei naturale protejate Pădurea

Snagov înregistrat la Academia Română - Comisia pentru Ocrotirea

Monumentelor Naturi.

Aria naturală Lacul Snagov a fost desemnată rezervaţie naturală şi este considerată o zonă umedă importantă, având o suprafată de 100 ha. Snagovul este cel mai important lac de agrement din jurul capitalei, fiind cel mai pitoresc dintre atracţiile turistice din zonă, a carui frumuseţe este întregită de pădurile înconjurătoare. Lacul Snagov este un liman fluvial al râului Ialomiţa. Suprafaţa lui

este de 5,75 km2, lungimea de 16 km, iar adâncimea maximă de 9 m (cel mai adânc lac din Câmpia Română). Colectarea apei în lac se face din pânza de ape subterane şi doar în mică măsură din apele de ploaie şi zăpadă. De aceea nivelul apei din Lacul Snagov este constant, cu excepţia primăverii şi, adesea, a toamnei. Forma lacului este alungită şi foarte sinuoasă, cu multe golfuri, în partea din avale aflându-se o insulă pe care se găseşte Mânăstirea Snagov. 

Fauna şi Flora in Aria naturală Lacul Snagov

O mare parte din lac (100 ha) a fost declarată arie protejată pentru

ocrotirea faunei şi a florei care se dezvoltă aici. Declararea ariei naturale ca zonă

protejată are la bază existenţa în acest perimetru a speciilor de: Nelumbo

nucifera, Aldrovanda vesiculosa, Nuphar luteum, Sagittaria latifolia, Urticularia

vulgaria, Myriofillium vertialatum, relictul pontocarpatic Dressena polymorpha,

copepodul endemic Eudiaptomus gracilis, guvizii endemici Gobius

gymnostrachelus şi Proterrorhynchus sp.

În micile golfuri formate în unele locuri ale malurilor se formează plaurii, un

fel de saltele plutitoare care ating uneori o grosime de până la un metru şi

jumătate. Acesta, cunoscut mai ales în Delta Dunării, este o pătură plutitoare

formată din rădăcinile şi rizoamele vechi ale stufului, împletite între ele ca într-o

plasă deasă peste care se depune pământul şi pe care creşte stuf verde. Uneori

aceşti plauri sunt atât de solizi şi de mari, încât pot suporta greutatea câtorva

oameni sau a unei colibe.  

Fauna piscicolă, care atrage numeroşi pescari amatori, se remarcă prin

existenţa mai multor specii de peşti: plătica, crap, biban, somn, ştiuca, roşioara şi

două specii de guvizi. Această faună piscicolă îşi găseşte un ascunziş bun în

brădişul de pe fund şi sub porţiunile de plaur care acoperă lacul în zonele

retrase. 

Aria naturală protejată Scroviştea a fost declarată prin H.G. nr.792/1990.

Fauna şi Flora 

Ca specii de floră şi faună, de importanţă biologică, în situl Natura 2000

Scroviştea se regăsesc: Quercus robur, Tillia tomentosa, Carpinus betulus,

Fraxinus excelsior, Crataegus monogyna, Polygonatum latifolium,

Branchypodium sylvaticum, Euphorbia amygdaloides, Lamiastrum galeobdolon,

Lamiastrum galeobdolon, Carex pilosa, Dactylus glomerata, Lathyrus niger,

Ligustrum vulgare, Ligustrum vulgare, Asarum europaeum, Melica uniflora,

Nymphaea alba, Galanthus nivali, Sciurus vulgaris, Trapa natas, Nuphar luteum,

Potomogeton natans, Crocus heuffelianus, Helix pomatia, Hirudo medicinalis,

Capreolus capreolus, Lepus europaeus.

Padurile judetului Ilfov fac parte din renumitii “Codrii Vlasiei”, în prezent

fiind de interes social si recreativ. Acestea sunt formate din diverse specii de

foioase (stejar, fag, artar, salcâm, tei), în amestec sau în masive. Stejarul –

specia predominanta – formeaza masive în padurile Snagov, Caldarusani, Tunari, Afumati, iar salcâmul si teiul se întâlnesc în masiv în padurea Scrovistea. Vegetatia ierboasa este predominant reprezentata de graminee si

leguminoase. Vegetatia hidrofila din luncile râurilor si lacurilor este formata din

specii lemnoase de salcii si plopi. Marginile baltilor si lacurilor sunt brodate cu

nuferi si stânjenei de balta. Fauna de padure este reprezentata de cerb lopatar,

iar padurile Balta Neagra, Ciolpani, Snagov, Comana si Gruiu sunt populate

cu cerb precum si cu caprior, vulpe, veverita. Pasarile, ce dau adevarate

concerte în paduri si luminisuri sunt ciocârlia de padure, privighetoarea,

ciocanitoarea etc.

Vegetaţia predominantă in judetul Ilfov este cea forestieră.

Pătura vie este relativ săracă, cu frecvenţa mai mare a speciilor

indicatoare de uscăciune estivală : Genista tinctoria, Fragaria vesca, Hypericum

perforatum, Poa pratensis, Litospermum purpureo-coeruleum.

Ca o curiozitate pentru această zonă de câmpie este prezenţa a 15

exemplare de fag (Fagus sylvatica), care în mod obişnuit nu cresc la această

altitudine.

Dintre speciile de arbori existente, mai pot fi menţionaţi: Tilia cordata,

Quercus robur, Quercus cerris. Printre arborii masivi se dezvoltă tufişuri de alun,

cătină, lemn câinesc şi soc, iar primăvara înfloresc ghioceii, brânduşele şi

brebeneii, mărgăritarul şi crinul de pădure. Căprioare, cerbi lopatari, pisici

sălbatice, fazani, potârnichi pot fi gasiţi în pădurile din zonă. O mare varietate de

păsări populează din plin pădurea Snagovului, printre ele aflându-se cintezoii si

piţigoii, privighetorile, porumbeii sălbatici şi turturelele.  Primăvara şi toamna se

opresc aici din călătoria lor spre ţări mai calde, în locurile mai umede, sitarii si

becaţinele.

Alte specii de faună care susţin echilibrul ecologic al zonei sunt : Antipalus

varipes, Laphria flava, Nitellia vera, Calliphora vomitoria, Phaenicia sericata,

Lucila cesar, Kiefferulus tedipediformis, Cerambyx cerdo (croitorul mare), Helix

lucorum, Helix pomatia (melc de livadă), Rana ridibunda (broasca de lac mare),

Hyla arborea (brotăcel), Lacerta viridis, Lacerta agilis, Natrix natrix (şarpele de

casă), Cuculus canorus, Circus macrourus (cuc), Accipiter nisus, Upupa epops

(pupăza), Athene noctua, Sciurus vulgaris (veveriţa), Mustela (Putorius)

putorius (dihorul), Meles meles (bursuc), Vulpes vulpes, Felis sylvestris, Sus

scrofa (porc mistreţ), Lepus europaeus (iepure), Capreolus capreolus (căprior).

Flora şi fauna sălbatică Regiunea 8 Bucuresti-Ilfov se distinge printr-o diversitate biologică ridicată, existând specii de floră şi faună protejate. Din punct de vedere ornitologic, Regiunea 8 se remarca prin existenţa următoarelor specii de păsări: raţa cârâitoare (Anas querquedula), raţa mare (Anas platyrhyncos), raţa mică (Anas crecca), gârliţa (Anser albifrons), găinuşa de baltă (Gallinula chloropus), lişiţa (Fulica atra), nagaţul (Vanellus vanellus), stârcul roşu ( Ardea purpurea), cuc ( Cucullus canorus), ciuf de pădure (Asio otus), striga (Tyto alba), cucuvea (Athene noctua), ciuf de câmp ( Asio flammeus), prigorie (Merops apiaster), lăstunul mare (Apus apus), pupăza (Upupa epops), pescaruşul albastru (Alcedo atthis), gheonoaie sură (Picus canus), ciocănitoare de grădină (Dendrocopos syriacus), ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius), rândunica (Hirundo rustica), lăstunul de casă (Delichon urbica), lăstunul de mal (Riparia riparia), codobatura albă (Motacilla alba), sfrâncioc roşiatic (Lanius collurio), cormoranul (Phalacrocorax carbo), Egretta garzetta.

PHALACROCORAX CARBO

ANAS PLATYRHYNCHOS

EGRETTA GARZETTA

O zonă importantă din punct de vedere al biodiversităţii este zona Lacului Căldăruşani.

Lacul Căldăruşani Arealul acestei zone este un mediu ideal pentru dezvoltarea în condiţii

optime a faunei şi în special a avifaunei, având în vedere că, pe lângă suprafaţa întinsă a lacului, apare şi habitatul de pădure. O dovadă certă în acest sens o reprezintă varietatea mare a speciilor de păsări care au fost observate în zonă. Aici cuibăresc sau tranzitează specii de avifaună comune, cât şi protejate sau strict protejate, cum ar fi : Ciconia alba, Ciconia nigra, Anas platyrhynchos, Circaetus gallicus, Buteo buteo, Accipiter nisus, Falco tinnunculus, Gallinula chloropus, Streptopelia decaocto, Merops apiaster, Upupa epops, Picus viridis, Dendrocopos major, Jynx torquilla, Alauda arvensis, Hirundo rustica, Anthus trivialis, Motacilla alba, Sturnus vulgaris, Pica pica. Corvus frugilegus, Corvus corone cornix, Corvus monedula, Sylvia atricapilla, Phylloscopus collybita, Erithacus rubecula, Luscinia luscinia, Luscinia megarhynchos, Turdus merula, Turdus philomelos, Parus major, Passer domesticus, Passer montanus, Fringilla coelebs, Coccothraustes coccothraustes, Carduelis carduelis, Carduelis chloris, Serinus serinus, Ardea purpurea, etc.

CICONIA CICONIA

ALAUDA ARVENSIS

FRINGILLA COELEBS

CARDUELIS CARDUELIS

ARDEA PURPUREA

STERNA HIRUNDO

Datorită existenţei acestor specii de păsări, pentru această zonă s-au facut determinări în teren a speciilor de faună, în special păsări, în vederea realizării documentaţiei pentru propunerea zonei anterior menţionate ca arie specială de protecţie avifaunistică.

Pădurea Râioasa, este importantă datorită existenţei unei specii de brânduşe galbene (Crocus banaticus).

Fauna salbatică este reprezentată de următoarele specii de mamifere şi reptile: - Mustelidae – dihor (Putorius putorius) - L. 462/2001- anexa 5 , Conv. Berna - vidra (Lutra lutra) –L.462/2001 – anexa 3 , Cov. Berna - jder de pădure (Martes martes) – L.462/2001 –anexa 5 Conv.Berna -nevăstuica mică (Mustela nivalis) – L.462/2001 anexa 5 , Conv.Berna -bursuc (Meles meles) – L.462/2001 anexa 5 , Conv.Berna

- Muridae – bizam (Ondrata zibethica) –L.462/2001 –anexa 5 - Cervidae – căprior (Capreolus capreolus) – L.462/2001- anexa 5, Conv. Berna - Suidae – mistreţ (Sus scrofa) - L.462/2001- anexa 5, - Canidae - vulpe (Vulpes vulpes)- L.462/2001- anexa 5, - Lepuridae – iepure (Lepus europaeus)- L.462/2001- anexa 5,

Lepus europaeus

Vulpes vulpes

Putorius putorius Lutra lutra

Mustela nivalis Meles meles

Sus scrofa Capreolus capreolus

Reptile:

-Emydidae – ţestoasa de apă (Emys orbicularis) - L.462/2001-anexa 3, Conv Berna-Lacertidae – guşter (Lacerta viridis) - L.462/2001-anexa 4 , Conv. Berna -şopârla cenuşie (Lacerta agilis) - L.462/2001-anexa 4 , Conv. Berna-Colubridae – şarpele de casă (Natrix natrix) – Conv. Berna - şarpele de apă (Natrix tesselata) - L.462/2001-anexa 3, Conv Berna

Emys orbicularis Lacerta viridis

Fauna piscicolă: caracuda (Carassius carassius), linul (Tinca tinca), roşioara (Scardinius erythrorhtalmus), bibanul (Perca fluviatilis), crapul (Cyprinus carpio), plătica (Abramis brama), şalăul (Stizostedion lucioperca), somnul (Silurus glanis) şi două specii de guvizi (Gobius sp. şi Broteshoryns sp. – endemice).

Silurus glanis

Tinca tinca Perca fluviatilis

Specii din flora şi fauna sălbatică valorificate economic, inclusiv ca resurse

genetice

Conform autorizaţiilor de mediu pentru recoltare/achiziţionare/comercializare plante şi părţi din plante, din flora sălbatică în stare proaspătă sau semiprelucrată de către persoane juridice, s-au valorificat economic următoarele resurse biologice din flora sălbatică: tei (Tilia sp), urzică (Urtica dioica), soc (Sambucus nigra), măceş (Rosa canina), porumbar (Prunus spinosa), păducel (Crataegus monogyna). În ceea ce priveşte autorizaţiile de mediu pentru recoltare/capturare şi/sau achiziţionarea şi comercializarea unor plante şi animale din flora şi fauna sălbatică, în stare vie, proaspătă sau prelucrată, de către persoane juridice, au fost vânate următoarele specii : căprior (Capreolus capreolus), iepure (Lepus europaeus), mistreţ (Sus scrofa), viezure (Meles meles), vulpe (Vulpes vulpes), ciocârlie (Alauda arvensis), fazan (Phasianus colchicus), graur comun (Sturnus vulgaris), guguştiuc (Streptopelia decaocto), porumbel gulerat (Columba palumbus), potârniche (Perdix perdix), prepeliţa (Coturnix coturnix), sitar de pădure (Scolopax rusticola), turturică (Stretopelia turtur), raţe sălbatice admise de lege, dihor (Putorius putorius), nevăstuică (Mustela nivalis), bizam (Ondrata zibethica), sturz (Turdus sp.), becaţină (Galinago galinago), lişiţă (Fulica atra), cerb lopatar (Dama dama), jder de copac (Martes martes).

Phasianus colchicus

Starea ariilor naturale protejate

Pădurea Băneasa este situată în partea de nord a municipiului Bucureşti şi se

înscrie ca una din pădurile reprezentative din jurul Capitalei, fiind practic cea mai

solicitată zonă pentru recreare şi agrement.

Principala cale de acces spre pădure este reprezentată de Şoseaua

Bucureşti-Ploieşti (DN 1) din care, la kilometrul 10,4 se ramifică spre dreapta, o

şosea asfaltată. Alte căi de acces sunt: şoseaua de centură a Capitalei şi

şoseaua Bucureşti - Pipera - Tunari, pe acestea deplasarea spre pădure

putându-se face însă numai cu autoturismele, cu bicicleta sau pe jos.

Arboretele care compun această pădure reprezintă vestigii ale foştilor

Codrii ai Vlăsiei, defrişaţi în decursul timpului, fie pentru extinderea suprafeţelor

destinate culturilor agricole şi aşezărilor umane, fie pentru interese străine (în

timpul celui de-al doilea război mondial, de exemplu, armata germană a înlăturat

aproape toate arboreţele din pădurea Băneasa).

Pădurea Băneasa este situată în etajul de vegetaţie caracteristic câmpiei

forestiere. Forma dominantă de relief este câmpia medie, întreruptă din loc în

loc, de suprafeţe mici de depresiune (ravene).

Padurile judetului Ilfov fac parte din renumitii “Codrii Vlasiei”, în prezent

fiind de interes social si recreativ. Acestea sunt formate din diverse specii de

foioase (stejar, fag, artar, salcâm, tei), în amestec sau în masive. Stejarul –

specia predominanta – formeaza masive în padurile Snagov, Caldarusani, Tunari, Afumati, iar salcâmul si teiul se întâlnesc în masiv în padurea Scrovistea. Vegetatia ierboasa este predominant reprezentata de graminee si

leguminoase. Vegetatia hidrofila din luncile râurilor si lacurilor este formata din

specii lemnoase de salcii si plopi. Marginile baltilor si lacurilor sunt brodate cu

nuferi si stânjenei de balta. Fauna de padure este reprezentata de cerb lopatar,

iar padurile Balta Neagra, Ciolpani, Snagov, Comana si Gruiu sunt populate

cu cerb precum si cu caprior, vulpe, veverita. Pasarile, ce dau adevarate

concerte în paduri si luminisuri sunt ciocârlia de padure, privighetoarea,

ciocanitoarea etc.

Vegetaţia predominantă in judetul Ilfov este cea forestieră.

Pătura vie este relativ săracă, cu frecvenţa mai mare a speciilor

indicatoare de uscăciune estivală : Genista tinctoria, Fragaria vesca, Hypericum

perforatum, Poa pratensis, Litospermum purpureo-coeruleum.

Ca o curiozitate pentru această zonă de câmpie este prezenţa a 15

exemplare de fag (Fagus sylvatica), care în mod obişnuit nu cresc la această

altitudine.

Dintre speciile de arbori existente, mai pot fi menţionaţi: Tilia cordata,

Quercus robur, Quercus cerris. Printre arborii masivi se dezvoltă tufişuri de alun,

cătină, lemn câinesc şi soc, iar primăvara înfloresc ghioceii, brânduşele şi

brebeneii, mărgăritarul şi crinul de pădure. Căprioare, cerbi lopatari, pisici

sălbatice, fazani, potârnichi pot fi gasiţi în pădurile din zonă. O mare varietate de

păsări populează din plin pădurea Snagovului, printre ele aflându-se cintezoii si

piţigoii, privighetorile, porumbeii sălbatici şi turturelele.  Primăvara şi toamna se

opresc aici din călătoria lor spre ţări mai calde, în locurile mai umede, sitarii si

becaţinele.

Alte specii de faună care susţin echilibrul ecologic al zonei sunt : Antipalus varipes, Laphria flava, Nitellia vera, Calliphora vomitoria, Phaenicia sericata, Lucila cesar, Kiefferulus tedipediformis, Cerambyx cerdo (croitorul mare), Helix lucorum, Helix pomatia (melc de livadă), Rana ridibunda (broasca de lac mare), Hyla arborea (brotăcel), Lacerta viridis, Lacerta agilis, Natrix natrix (şarpele de casă), Cuculus canorus, Circus macrourus (cuc), Accipiter nisus, Upupa epops (pupăza), Athene noctua, Sciurus vulgaris (veveriţa), Mustela (Putorius) putorius (dihorul), Meles meles (bursuc), Vulpes vulpes, Felis sylvestris, Sus scrofa (porc mistreţ), Lepus europaeus (iepure), Capreolus capreolus (căprior).

Atractii antropice orase/statiuni Monumente istorice si de arta

Casa Poporului (Palatul Parlamentului

Atheneul Roman Este una dintre cele mai reprezentative cladiri ale capitalei. Cladirea a fost ridicata intre anii 1886-1888, dupa planurile arhitectului francez Albert Galleron. Arhitectura exterioara este o imbinare de stiluri: neoclasic, baroc, ionic.

Opera Nationala In Romania manifestari ale genului liric dateaza inca din secolul al XIX-lea, dar cu toate acestea Opera Romana este o constructie relativ noua (1953). Ridicata dupa planurile arhitectului Octav Doicescu, cladirea are o capacitate de 2200 locuri, la ultimul etaj se gaseste Muzeul Operei in care sunt expuse documente, fotografii, costume.In fata cladirii se afla statuia marelui muzician George Enescu, o sculptura in bronz de Ion Jalea.

Cladirea CEC CEC-ul ca institutie a fost infiintat in anul 1864 printr-o lege initiata de catre Alexandru Ioan Cuza. In anul 1875 s-a inceput construirea unui sediu propriu. Pe locul in care se afla azi CEC-ul se gasea atunci biserica Sf. Ioan cel Mare care a fost demolata pentru a face loc primei constructii. Actualul sediu a fost construit dupa planurile arhitectului francez Paul Gottereau. Constructia a fost terminata in anul 1900 si de atunci CEC-ul a functionat in aceasta cladire fara a se face alte modificari notabile.

Cercul Militar National Construita in stil neoclasic francez, cladirea a fost realizata in anul 1912 dupa planurile arhitectilor D. Maimarolu, V. Stefanescu si E. Doneaud. Fantana din fata cladirii poarta denumirea de Sarindar, dupa numele bisericii ctitorita probabil de Matei Basarab, mult mai tarziu, pe la sfarsitul secolului XVIII-lea era vestita pentru icoana Fecioarei, facatoare de minuni. Biserica a fost grav afectata de crutemurul de la 1838, ruinandu-se apoi incet.

Teatrului National BucurestiImpunatoarea cladire a Teatrului National a fost realizata intre anii 1967-1970, dupa proiectul unui colectiv de arhitecti coordonati de Horia Maicu, Romeo Stefan si N. Cucu.Primele reprezentatii, de catre artisti amatori, au avut loc in Iasi in 1814 si in Bucuresti in 1818.Numarul de teatre a crescut de la 14-16, la inceputul celui de al doilea razboi mondial, la 45-50 in anii 70 si 80 si apoi la 52 in 1996.Dupa revolutia din 1989, teatrul romanesc s-a impus prin reprezentatii de succes pe marile scene ale lumii, multumita actorilor sai de exceptie si a unei regii originale datorata unor regizori ca Silviu Purcarete, Catalina Buzoianu, Tompa GĂĄbor si Mihai Maniutiu.

Curtea VecheReprezinta urmele unui important centru politic si administrativ al Tarii Romanesti, aici se aflandu-se un muzeu in aer liber unde se pot vedea marile hrube din subsol, coloanele din sala Sfatului, etc.

Casa MelikReprezinta cea mai veche cladire civila din Bucuresti, pastrata in forma ei originala, care din 1820 a apartinut familiei Melik. In prezent adaposteste Muzeul "Th. Pallady".

Hanul lui Manuc a fost construit de marele negustor Manuc-bei in primul deceniu al sec. XIX.

Palatul CotroceniEste o componenta a Muzeului National Cotroceni.Fondatorul palatului este vrednicul Print Serban Cantacuzino. Din acest loc, vreme de trei secole, foarte multe de personalitati remarcabile au guvernat si au domnit peste destinele Romaniei.Actualul Complex Muzeal Cotroceni pastreaza conceptia arhitecturala initiala, cea unitara, atat din punct de vedere compozitional cat si artistic.Piesa centrala a Complexului o reprezinta Manastirea ridicata de Serban Cantacuzino la finele veacului al XVII-lea, o exceptionala marturie a artei si arhitecturii medievale romanesti, care de-a lungul timpului a suferit o serie de modificari care insa nu au lezat conceptia originala a cladirii.

Palatul Mogosoaia Aflat la 14 km de Bucuresti, a fost construit in anul 1702, ca resedinta princiara de Constantin Brancoveanu. Arhitectura cladirii imbina elementele autohtone cu arta italiana. Parcul in care se afla amplasat palatul este decorat cu coloane, statui, garduri vii, arbusti, ce sporesc pitorescul locului. Palatul gazduieste un valoros muzeu de arta feudala brancoveneasca.

Palatul GhicaReprezinta un monument reprezentativ al stilului neoclasic din Tara Romaneasca. Palatul a fost ridicat de domnitorul Grigore Dimitrie Ghica in anul 1822.

Palatul Stirbei Este construit in anul 1835, in stil neoclasic dupa planurile arhitectului francez Sanjouand. In prezent adaposteste Muzeul Ceramicii si Sticlei.

Palatul Sutu a apartinut marelui postelnic Costache Grigore Sutu. Constructia a fost realizata intre anii 1833-1834 si este tributara stilului neogotic, cu elemente de stil romanic In prezent adaposteste Muzeul de Istorie si Arta a Municipiului Bucuresti.

Palatul Universitatii - (1857-1869) constructie ridicata dupa planurile arhitectului Al. Orascu, ajutat in decorarea exteriorului de catre K. Storck, in care functioneaza cea mai veche institutie de invatamant superior din Bucuresti.

Palatul de Justitie - (1890-1895) construit in stilul Renasterii franceze.

Palatul Cantacuzino - (1898-1900) construit in stil baroc francez, gazduieste

Muzeul George Enescu

La nivelul regiunii, au fost identificate şi înregistrate în baza de date on

line Natura 2000 următoarele propuneri de situri Natura 2000:

- situl Lacul Căldăruşani – propus ca arie specială de protecţie avifaunistică

(SPA) de către Agenţia pentru Protecţia Mediului Ilfov;

- situl Scroviştea - propus ca sit de importanţă comunitară (SCI) de către

Agenţia pentru Protecţia Mediului Ilfov;

- situl Lacul Snagov - propus ca sit de importanţă comunitară (SCI) de către

doamna Doina Cioacă, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului;

- situl Lacul Cernica - propus ca arie specială de protecţie avifaunistică (SPA)

de către D-na Doina Cioacă, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului;

- situl Grădiştea-Dridu - propus ca arie specială de protecţie avifaunistică (SPA)

de către Societatea Ornitologică Română.

- situl Parcul Ştirbey - propus ca arie specială de protecţie avifaunistică (SPA)

de către doamna Doina Cioacă, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului.

În urma procesului de validare organizat la sfârşitul anului 2006, pentru

Regiunea 8 au fost validate şi supuse dezbaterii publice situl Scoviştea (SCI) şi

situl Grădiştea-Dridu (SPA).

Situl Natura 2000 Scroviştea se suprapune peste aria naturală protejată

Scroviştea, declarată prin H.G. nr.792/1990.

MuzeeMuzeul National de Istorie a Romaniei detine peste 50.000 de piese de mare valoare care infatiseaza dezvoltarea societatii pe teritoriul Romaniei din cele mai vechi timpuri si pana in zilele noastre.

Muzeul National de Arta a Romaniei, cuprinde peste 70.000 de piese expuse in sectia de arta romaneasca (feudala, moderna si contemporana), si in sectia de arta universala (europeana, orientala). Printre numerosii artisti ale caror opere se gasesc in muzeu, amintim: Gh. Tattarescu, Th. Aman, N. Grigorescu, St. Luchian, Th. Pallady, N. Tonitza, C. Brancusi, D. Paciurea, I. Jalea, Antonello de Messina, Rembrandt, Rubens, Delacroix, Renoir, Monet.

Muzeul de Istorie Naturala "Grigore Antipa" este unul dintre cele mai vechi din Europa. Detine peste 300.000 de exponate si una din cele mai bogate colectii de fluturi din Europa.

Muzeul de Istorie si Arta a Municipiului Bucuresti expune peste 150.000 de piese care infatiseaza istoria Bucurestiului din cele mai vechi timpuri (neolitic) si pana in zilele noastre. Muzeul Militar Central detine un inestimabil patrimoniu istoric militar organizat pe 32 de colectii (arme, documente, tablouri, uniforme, steaguri, medalii).

Muzeul Literaturii Romane poseda un valoros fond de manuscrise, documente, carti vechi, editii princeps, expunerile oferind o imagine elocventa a dezvoltarii literaturii romane.

Muzeul "Theodor Aman"- exponatele, in majoritate lucrari ale artistului, evoca in cele 9 camere etapele parcurse de pictor (1831-1891), in munca sa de creatie. Este organizat in casa in care a locuit marele artist si pe care a decorat-o el insusi;

Muzeul Memorial "George Enescu" este gazduit in Palatul Cantacuzino. In aceata locatie a locuit si creat marele muzician, intemeietor al scolii muzicale romanesti, George Enescu (1881-1955).

Muzeul Memorial "Gh. Tattarescu" se afla in casa in care a trait si creat renumitul pictor timp de peste trei decenii. Gh. Tattarescu (1820-1894) este unul din intemeietorii invatamantului artistic din Romania, remarcandu-se indeosebi in portretistica si in zugravirea a numeroase biserici.

Muzeul Colectiilor de Arta se pot admira exponate valoroase de pictura romaneasca si straina, icoane pe sticla, desene, gravuri, sculpturi in lemn si fildes, ceramica din diferite tari.

Muzeul National Cotroceni detine colectii de arta veche decorativa europeana.

Muzeul Teatrului National a fost infiintat din initiativa scriitorului Liviu Rebreanu, director al teatrului, in 1942;

Muzeul Pompierilor expune harti, arme, utilaje ale unitatilor de pompieri. Muzeul este gazduit in cladirea Foisorului de Foc care are o inaltime de 50 m si servea ca observator de foc si ca post de pompieri.

Muzeul "Cornel Medrea" cuprinde o mare parte din operele sculptorului (1888-1964), care ofera o viziune larga asupra creatiei acestui artist de seama.

Muzeul Memorial "C. I. si C. C. Nottara" ilustreaza prin exponate activitatea actorului C. I. Nottara si cea a compozitorului C. C. Nottara.

Biserici si Mnasatiri

Biserica Patriarhiei Romane

In timpul domniei voievodului Constantin Serban Basarab incepe constructia Bisericii Patriarhiei care se va finaliza mult mai tarziu de un urmas al sau, Radu Leon, in 1668.Biserica Patriarhiei poarta hramul "Sf. Imparati Constantin si Elena". In 1669, voievodul o ridica la rangul de Mitropolie a tarii, iar colinei pe care este amplasata bucurestenii ii vor spune Dealul Mitropoliei. Mitropolia este o copie mai mare a bisericii lui Neagoe Basarab de la Curtea de ArgesRacla de argint a Sf.Dimitrie Basarabov in care odihnesc moastele acestuia este bunul cel mai de pret al Mitropoliei.

Biserica Stavropoleos

Situata in spatele fostului Palat al Postelor (actualul Muzeu National de Istorie), biserica a

fost ridicata de un calugar grec, pe nume Ioanichie. Este un lacas cu cele mai reprezentative si excelente influente ale artei brincovenesti tarzii.

Biserica Curtea Veche a fost ridicata intre anii 1545-1547 de catre domnul Mircea Ciobanul. Reprezinta cel mai vechi edificiu religios din Bucuresti.

Biserica Marcuta - vechi monument istoric (1586-1587)

Manastirea Mihai Voda a fost ctitorita de marele voievod Mihai Viteazul, intre anii 1589-1591.

Manastirea Radu Voda, ctitoria lui Alexandru, fiul lui Mircea Ciobanu, in 1586, a fost incendiata de turcii care se retrageau din fata ofensivei lui Mihai Viteazul. Manastirea a fost refacuta in timpul domniei lui Radu Mihnea.

Manastirea Plumbuita - lucrarile au inceput in timpul lui Petru Voda cel Tanar (1559-1568) si s-au incheiat in vremea lui Mihnea Turcitul. Manastirea cuprinde Biserica, Turnul Clopotnita, Chiliile si Casa Domneasca.

Manastirea Antim a fost ridicata intre anii 1714-1715 de catre mitropolitului de origine gruzina Antim Ivireanu, personalitate culturala marcanta din timpul domniei lui Constantin Brancoveanu.

Manastirea Snagov se afla pozitionata la 40 de km de Bucuresti. Este atestata documentar inca de la sfarsitul sec. XIV, cand se presupune ca a fost ridicata de Vlad Tepes (1456-1462). Actuala biserica dateaza din sec. XVI si este un monument reprezentativ pentru arhitectura evului mediu. In acest loc s-a infiintat, la sfarsitul sec. XVII, unul dintre primele centre tipografice ale Tarii Romanesti.

Manastirea Cernica situata la 25 de km de Bucuresti dateaza din sec. XIX. Cladirea manastirii detine un muzeu cu valoroase si vechi obiecte de arta si cult.

Manastirea Caldarusani, ctitorie a lui Neagoe basarab, intre 1637-1638, detine o colectie muzeala de opere de arta veche si picturi de N. Grigorescu. Manastirea este situata la 40 de km de Bucuresti

Turismul

In regiunea 8 Bucureşti-Ilfov există, pe langă agrementul (în special

de week-end) zonal şi potenţial turistic. Pot fi vizitate mânăstiri, biserici, vechi

palate, amplasate de cele mai multe ori în zonele naturale din teritoriu. Zonele de

agrement din judeţul Ilfov reprezintă cca. 3000 ha şi au o mare importanţă

ecologică.

Complexul Snagov este una dintre cele mai vizitate zone. Cuprinde lacul

şi pădurea Snagov, la care se adaugă mânăstirea cu acelaşi nume, situată pe o

insulă în mijlocul lacului.

Complexul Mogoşoaia se află la sud de Bucureşti şi cuprinde lacul, parcul

amenajat pe o suprafaţă de 20 ha şi Palatul Mogoşoaia, ridicat în anul 1702 de

Constantin Brâncoveanu. În interiorul palatului a fost deschis în anul 1975 un

muzeu, unde sunt expuse opere de artă brâncovenească, sculptură în piatră şi

lemn, picturi, obiecte de argint, broderii, ţesături, manuscrise şi cărţi. Complexul

constituie un cadru ideal de petrecere a timpului liber.

Complexul turistic Cernica, cuprinde pădurea, lacul şi mânăstirea Cernica.

Lacul ocupă o suprafaţă de 360 ha şi a fost amenajat turistic, iar pădurea

adăposteşte o rezervaţie cinegetică.

Zona turistică Căldăruşani, aflată la nord de Bucureşti, cuprinde pădurea,

lacul şi mânăstirea Căldăruşani.

Alte obiective: mânăstirea Pasărea, zona turistică Vlăsia, lacul Scroviştea, zona

Ciocăneşti Buftea.

Dintre obiectivele turistice se pot enumera:

- Lacul Mogoşoaia

- Lacul Pantelimon

- Lacul şi pădurea Căldăruşani

Mănăstirea Căldăruşani(foto)

-

Mănăstirea Cernica(foto)

- Mănăstirea Snagov

- Muzeul de artă brâncovenească (Palatul Mogoşoaia)

- Pădurea Băneasa

- Pădurea Râioasa

- Pădurea şi lacul Cernica

-

Manastirea Snagov(foto)

- Pădurea şi lacul Snagov

- Palatul Mogoşoaia.

Tot aici se poate practica şi turism ştiinţific, fiind folosit din ce în ce mai

frecvent de către cetăţeni din străinătate.

Practicarea turismului în imediata învecinare cu capitala ţării poate constitui

şi o sursă suplimentară de venituri pentru populaţia din mediul rural şi pentru

administraţia publică locală. Nepunerea în valoare a acestor zone turistice duce

în timp la degradarea lor.