Dosar: eLearning - oricine, oricand, oriunde

John Chambers, director al Cisco, spunea in 1998, ca educatia este factorul esential care a dus la cresterea companiei sale. Dupa mai bine de 20 de ani, cuvintele lui sunt cum nu se poate mai actuale: cunoasterea reprezinta avantajul competitiv al oricarei firme si al oricarui individ. Odata cu dezvoltarea spectaculoasa a internetului in anii '90, posibilitatile de folosire a spatiului virtual au devenit practic nelimitate, acumularea de "cunoastere" putandu-se face mai rapid si mai usor decat oricand.

Internetul a inceput sa fie vazut de statele lumii ca un instrument vital pentru cresterea competitivitatii economiilor, dar si pentru imbunatatirea si usurarea vietii de zi cu zi a cetatenilor, iar masurile de sustinere si de impulsionare venite din partea autoritatilor au capatat aceeasi aploare ca cele destinate mediilor traditionale. „Conectivitatea ” si „accesibilitatea” au devenit repede concepte-idicator ce masoara de acum gradul de dezvoltare al unei tari. Natiunile dezvoltate (Statele Unite ale Americii, Canada, Australia, Japonia, Uniunea Europeana) au fost primele care in anii 90 au lansat si au sprijinit programe pentru ca tehnologiile informationale sa fie accesibile unui numar cat mai mare de persoane.Uniunea Europeana a adoptat o initiativa de acest fel in 1999. Programul numit eEurope a fost lansat dupa ce deja se luasera o serie de masuri pentru liberalizarea telecomunicatiilor, stabilirea unui cadru legal clar pentru e-comert si pentru a sprijini cercetarea si dezvoltarea. Cu toate acestea, dezvoltarea rapida a tehnologiei si a pietelor au impus impulsionarea unor directii de dezvoltare a societatii informationale. Printre obiectivele programului eEurope se numarau: aducerea tuturor cetatenilor, scolilor, firmelor si administratiilor in era digitala, alfabetizarea digitala (in special a tinerilor, inainte de a parasi scoala), dezvoltarea eSanatatii si eGuvernarii. Cu alte cuvinte, eEurope trebuia sa asigure accesul tuturor la societatea informationala.

Dupa adoptarea Agendei Lisabona prin care s-a stabilit ca obiectiv de atins pana in 2010 transformarea economiei Europei in cea mai dinamica economie bazata pe cunoastere, o serie de alte initiative au fost puse in practica pentru a accelera asigurarea accesibilitatii si conectivitatii la internet a fiecarui cetatean al Uniunii Europene.

Astfel, in martie 2001, planul de actiune eEurope 2002 propunea o serie de masuri grupate in jurul a trei obiectie principale ce trebuiau atinse pana la sfarsitul anului 2002: internet mai ieftin, mai rapid si mai sigur; investitii in oameni si aptitudini; stimularea folosirii internetului. Cu toate ca pana in 2001 se facusera progrese importante in ceea ce priveste conectarea institutiilor de invataman la sistemul de internet, masurile planului eEurope 2002 se concentrau asupra asigurarii pentru scoli, elevi si profesori a accesului la resurse multimedia, dezvoltarea si transparenta platformelor de eLearning pentru profesori, elevi si parinti; instruirea profesorilor pentru folosirea tehnologiilor digitale si includerea in curriculele scolare a metodelor de invatare folosind tehnologii informationale si de comunicare.

In iunie 2002, un nou plan de actiune a fost aprobat de Consiliul European de la Sevilla – eEurope2005, cu scopul de a folosi conectivitatea pentru cresterea productivitatii economice si pentru imbunatatirea accesibilitatii cetatenilor europeni la servicii bazate pe o infrastructura de internet in banda larga.

eEurope 2005 a stabilit cateva obiective de atins pana in 2005: asigurarea de servicii publice on-line: e-guvernare, e-educatie si e-sanatate; un mediu de afaceri on-line dinamic; o infrastructura informationala sigura; acces la internet in banda larga la preturi acceptabile si stabilirea si diseminarea de bune practici.

In ceea ce priveste e-educatia (e-learning), programul eEurope 2005 a propus o serie de masuri clare, inclusiv: acces internet in banda larga pentru toate scolile si universitatile, pana in 2005, acces on-line pe siteurile universitatilor pentru studenti si cercetatori, lansarea de activitati de cercetare pentru dezvoltarea de platforme si retele performante, lansarea de catre statele membre, cu ajutorul fondurilor structurale, de activitati de formare pentru adulti, pentru a le oferi aptitudinile necesare pentru a lucra intr-o societate bazata pe cunoastere.

Ultimul initiativa agreata de Uniunea Europeana in iunie 2005 i2010 – Societate Informationala Europeana pentru crestere si ocupare contine linii strategice de urmarit pana in 2010, pentru societatea informationala si pentru media. Scopul acestei initiative integrate este de a incuraja cunoasterea si inovarea in vederea impulsionarii cresterii economice si crearii de noi locuri de munca, mai multe su mai bune.

In paralel cu masurile luate pentru dezvolatrea societatii informationale la nivel european, au fost adopate si masuri speciale pentru e-educatie (e-learning). Astfel, in martie 2001 a fost adoptat un plan de actiune e-educatiei, pentru perioada 2001-2004. Prin planul de actiune e-educatie se urmarea mobilizarea actorilor cheie din domeniul educatiei si formarii, precum si stakeholderi din mediul social, industrial si economic, cu scopul de a se gasi solutii pentru a contracara lipsa de aptitudini asociate cu noile tehnologii si pentru a imbunatati incluziunea sociala. Acest plan de actiune a fost urmat de un program multianual pentru perioada 2004-2006 si urmareste eficienta in folosirea TIC (tehnologii informationale si de comunicare) in sistemul european de educatie si formare. Scopul este de a promova educatia de calitate si de a adapta sistemele educationale si de formare la nevoile unei societati bazate pe cunoastre.

Educatia online in RomaniaIn 2001, Ministerul Educatiei si Cercetarii din Romania a demarat un program de amploare

pentru a sustine procesul de predare-invatara in invatamantul preuniversitar cu tehnologii de ultima ora. Acest program – Sistem Educational Informatizat - face parte din reforma invatamantului romanesc si este in conformitate cu obiectivele stabilite de planurile de actiune eEurope si initiativa eLearning de la nivel european.

Programul a putut fi pus in aplicare prin crearea unui parteneriat public privat, intre Ministerul Educatiei si Cercetarii si cateva companii: SIVECO Romania, HP si IMB.

Prin SEI se urmareste dotarea tuturor scolilor din Romania cu solutii IT complete pentru procesul de predare/invatare, iar componentele principale sunt: echipamente de calcul si comunicatii hardware; instruire asistata de calculator; lectii electronice multimedia; perfectionarea profesorilor si conectarea la internet.

Sistemul Educational Informatizat, precum si platforma de e-learning dezvoltata de Siveco Romania (AeL) au fost premiate cu diverse ocazii si recunoscute ca solutii novatoare in domeniul societatii informationale.

Platforma Ael dezvoltata de specialisti Siveco, asistati de pedagogi cu experienta, este un sistem integrat de predare, invatare si gestiune a continutului. AeL poate fi folosita atat pentru invatarea condusa de profesor sau formator cat si pentru invatarea independenta. Aceasta platforma are avantajul ca poate fi folosita in diferite limbi, regiuni, diferite niveluri de studiu si tipuri de organizatii.

In afara de Sistemul Educational Informatizat, AeL a fost folosita de Orange Romania, de Universitatea Politehnica Bucuresti si de Ministerul Educatiei si Cercetarii si pentru alte proiecte in afara de SEI: sistemul informatizat folosit pentru centralizarea rezultatelor examenului de capacitate la nivel national in anii 2001-2006, pentru sistemul de asistenta a procesului de selectare si achizitie publica a

manualelor alternative de catre Minister si pentru portalul educational SEI, centrul unic de comunicare pe internet dintre minister si publicul larg din Romania.

Mai mult decat dezvoltarea platformei de eLearning si de contributia pe care o are la includerea sistemului educational romanesc in societate informationale, Siveco a creat un Centru Virtual de Excelenta ce aduna tineri care contribuie la dezvoltarea softului educational. In cadrul acestui centru de excelenta, SIVECO deruleaza, in colaborare cu ministerul Cercetarii si Dezvoltarii dou programe principale: Cupa SIVECO, concurs national de soft educational, lansat prima data in 2003; si .campion, un program de pregatire de performanta in informatica, sustinut de profesori de prestigiu si studenti, fosti castigatori ai olimpiadelor internationale de informatica.

Tot in cadrul eforturilor de reformare si modernizare a sistemului de invatamant romanesc, Ministerul Educatiei a incheiat o colaborare cu Oracle Romania (in 2006) de a completa programa scolara pentru clasa a XII-a cu un modul de tehnologii de date „Database Design and Programming with SQL”, din cadrul programului „Academia Oracle” pentru licee. Acest curs a fost implementat in 1500 de licee din intreaga tara, oferind elevilor posibilitatea de a-si dezvolta competentele si aptitudinile in utilizarea celor mai noi tehnologii de baze de date.

Desi Comisia Europeana a atras de curand atentia, in documentul care analizeaza implementarea Strategiei de la Lisabona in fiecare tara, ca in Romania „progresele catre o societate informationala raman insuficiente”, masurile si initiativele atat din partea institutiilor nationale cat si cele care vin din partea mediului de afaceri privat nu pot fi trecute cu vederea sau minimalizate. Ca sa enumeram doar cateva, in 2007 Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei impreuna cu Ministerul Educatiei lansau un program in urma caruia 21.000 de scoli de pe intreg teritoriul Romaniei vor fi conectate la internet in banda larga; organizarea de scoli de vara virtuale pentru incurajarea folosirii TIC sau pentru premierea scolilor ce folosesc in mod creativ tehnologia informatiei in procesul educational; portaluri ce ofera cursuri on-line din cele mai diverse domenii. Numai in ianuarie a.c. au fost lansate doua initiative cu impact major asupra societatii informationale, in special a e-educatiei. Astfel pe 22 ianuarie a fost lansat programul "Instruirea in societatea cunoasterii". In cadrul acestui program, realizat in colaborare cu SIVECO si al carui beneficiar este Minsterul Educatiei, Cercetarii si Inovarii, vor fi instruiti 3000 de profesori formatori, la nivelul intregii tari, in perioada ianuarie 2009 – decembrie 2010. Profesorii vor invata cum sa integreze eficient resursele IT in procesul educational.

Liceul Grigore Moisil din Bucuresti si-a inaugurat portalul dedicat elevilor, profesorilor si parintilor, fiind primul portal de acest gen din Romania. Portal.moisil.ro este un proiect pentru realizarea caruia au colaborat Ministerul Educatiei, Microsoft, SIVECO si Primaria Sectorului

Facand parte din programul 'Learnig Gateway' al Microsoft Romania, portalul ofera o solutie informatica pentru eficientizarea procesului de invatamant. Profesorii si elevii au acces la informatii, e-mail, calendar de evenimente, forum. De asemenea, fiecare utilizator are o pagina a sa in portal, pe care o poate folosi ca blog, unde poate stoca documente si le poate imparti cu alti utilizatori.

Tot in ianuarie, la BETT 2009 (Londra), cea mai importanta expozitie dedicata utilizarii tehnologiei in educatie SIVECO Romania impreuna cu partenerii de la SANAKO Corporation au lansat produsul SANAKO Study Science Lab.

Laboratorul virtual le ofera profesorilor si elevilor posibilitatea de a realiza experimente stiintifice intr-un mediu sigur si atractiv. Experimentele stiintifice sunt facilitate de AeL Science Lab, continutul digital interactiv dezvoltat de SIVECO Romania, ce include 400 de lectii multimedia de biologie, chimie, fizica si matematica.

Desi, in mod evident Romania mai are multe etape de parcurs pentru a ajunge la nivelul altor tari din Uniunea Europeana, este clar ca in parteneriat cu organizatii si companii din domeniul dezvoltarii de solutii software, Romania poate reduce din decalajul existent in prezent si poate oferi solutii novatoare pentru societatea informationala.

Ce este e-Learning?

Puteţi găsi aproape la fel de multe definiţii despre e-Learning, după cum puteţi gasi oameni dornici de a incerca sa gaseasca o definitie despre orice industrie majoră, probabil pentru că procesul de învăţare devine atât de important pentru atât de multe persoane in ziua de astazi. Următoarele sunt doar câteva dintre definiţiile de e-Learning:

e-Learning este convergenţa de învăţare prin intermediul internetului. - Banc of America Securities;

e-Learning este utilizarea de tehnologie de reţea pentru proiectare, livrare, selectare, administrare, şi extindere LEARNING. - Elliott Masie, Centrul Masie;

Noi definim e-Learning drept acele companii care creeaza diverse tehnologii Web pentru a crea, activa, cu livrare, şi / sau să faciliteze învăţarea pe tot parcursul vieţii. - Robert Peterson, Piper Jaffray;

-Learning este procesul de învăţare activat prin intermediul internetului. Componentele sale pot include livrarea de conţinut în formate multiple, managementul de experienţa de învăţare, şi o comunitate reţea de cursanţi, dezvoltatorii de conţinut şi experţi. e-Learning oferă o învăţare mai rapidă la costuri mai reduse, accesul sporit la învăţare, şi o responsabilitate clară pentru toţi participanţii la procesul de învăţare. În cultura fast-paced din ziua de astăzi, organizaţiile care implementează e-Learning oferă forţei lor de muncă capacitatea de a transforma, schimba într-un avantaj. - Cisco Systems.

În ce constă „e-ul” Explorare - e-Learnes (e-Elevii) folosesc Web-ul ca un instrument de explorare pentru a accesa o multitudine de informaţii şi resurse;Experienţă – Web-ul ofera e-Learners o experienta totala de învăţare, de la învăţare sincronă la discuţii filetate pentru a studia în ritm propriu;Angajament – Web-ul captivează învaţăceii prin utilizarea unor abordări creative pentru învăţare care stimulează colaborarea şi un sentiment de comunitate;Uşurinţa de utilizare -  Nu numai ca Web-ul este uşor de utilizat pentru studenţii care sunt deja familiarizaţi cu capacităţile de navigare ale mediului, dar şi pentru furnizori de educaţie, deoarece acestea pot pune cu uşurinţă conţinutul necesar la dispoziţia cursanţilor pe toate platformele tehnice (Windows, N4AC, Unix, etc).Împuternicire -  Web-ul aşează învaţăceii în scaunul şoferului cu un set de instrumente care permite personalizarea conţinutului şi permite elevilor să aleagă modul în care ei pot învaţă cel mai bine.

Se pare că prin 1998, se utiliza doar termenul e-learning; SmartForce s-a definit a fi "e-Learning Company", la Cisco citim despre E-Learning, iar eLearning este scrierea agreată de Comunitatea Europeana ( programul "eLearning - Designing Tomorrow's Education").Nici în ceea ce priveşte înţelesul acestui concept nu e o unitate. De obicei eLearning este sinonim cu Online Learning, Web Based Learning - WBT, Distance Learning, Invăţământ online, o posibilă descriere fiind:

procesul de invatare se realizeaza intr-o clasa virtuală; materialul educaţional care este accesibil pe internet; clasa virtuală beneficiază de orientarea unui instructor ( facilitator, moderator ) care planifică

activitatea grupului de participanşi, supune dezbaterii acestora aspecte ale cursului în conferinţe asincrone ( forumuri de discuţii ) sau sincrone, furnizeaza resurse auxiliare, comentează temele, indicând fiecăruia unde trebuie sa mai insiste;

invatarea devine un proces social; prin interactiune si colaborare, grupul de participanti si instructorul, formeaza pe parcursul cursului, de multe ori si dupa, o comunitate virtuala - rol important il au si asa-zisele conferinte de socializare;

materialul cursului are o componenta statica - cea pregatita de facilitator impreuna cu o echipa specilizata in design instructional - si una dinamica, rezultata din interactiunea participantilor, din sugestiile, clarificarile, comentariile, resursele aduse de acestia;

cele mai multe medii de eLearning permit monitorizarea activitatii participantilor, iar unele si simulari, lucrul pe subgrupuri, interactiunea audio, video.

E-Learning înseamnă accesul la informaţiile cele mai noi, dobândirea de noi cunoştiinţe, învăţarea continuă, metode noi şi eficiente de învăţare. Dacă învatăţământul tradiţional este organizat pe grupe de vârstă, cel online este organizat pe subiecte; la acelaşi curs online, pot participa studenţi de vârste, pregătire, experienţă profesională diferite, provenind din toate zonele globului.

Avantajele e-Learning ar fi: centrarea pe student, participant; accesul in timp-real la cunostinte, de oriunde si oricand; nu sunt necesare cheltuieli de deplasare, nici intreruperea activitatii profesionale curente participantii colaboreaza si invata ( sa lucreze ) impreuna - putem face o paralela intre

invatamantul traditional si cel online urmarind datele psihologului William Glasser, care  spune ca retinem:

o 10% din ce citim o 20% din ce auzim o 30% din ce vedem o 50% din ce vedem si auzim o 70% din ce discutam cu altii o 80% din ce experimentam o 95% din ce ii invatam pe altii

materialul este de multe ori personalizat cunostintelor si experientei anterioare a studentului; de multe ori sistemul integrat de invatare ofera functiuni ca cele legate de inregistrare, plata

online, monitorizarea progresului studentilor, testare automata.

Dintre dezavantaje: Studiile realizate indica faptul ca pregatirea unui curs online este mai costisitoare decat cea a

unuia traditional ( dar costurile sunt apoi amortizate rapid ), in echipa de "construire" a unui curs intrand persoane specializate in web design, design instructional.

eLearning poate fi eficient atunci cand dotarea cu calculatoare este corespunzatoare, cand conexiunile la Internet exista si sunt rapide - altfel, poti avea senzatia ca stai la usa amfiteatrului, neputand intra.

Costul unui curs online este destul de ridicat - pentru a urma un astfel de curs, trebuie sa ai incredere ca ceea ce ti se ofera este de calitate.

Participarea la un curs online se constituie intr-o adevarata experienta de viata; interactiunea extraordinara intre participanti si cu facilitatorul, comunitatea la crearea careia fiecare participa, te face sa vrei sa repeti experienta, odata traita. Fiecare astfel de curs este unic - chiar acelasi fiind mediul si materialul cursului, animarea pe care o capata prin tactul, talentul de moderare al facilitatorului, individualitatea participantilor, fac ca intotdeauna scenariul sa fie altul. Ceea ce trebuie realizat la noi in timpul cel mai scurt este o metodologie clara de evaluare si atestare a cursurilor online. Trecerea de la declaratii la actiune se impune, mai ales ca multiple programe universitare au beneficiat de fonduri importante ale Comunitatii Europene, firme romanesti de software au dezvoltat platforme de eLearning, sau ofera deja cursuri online.

Termenul e-learning este cunoscut şi sub numele de învăţământ online; e-learning vine de la “electronic learning”.

Aşadar materialul educaţional este accesibil pe internet, pe o aşanumită platformă e-learning. Cel ce doreşte să înveţe pe o astfel de platformă, intră pe un site specializat, se înscrie cu datele personale de identificare şi devine utilizator. Accesul ulterior se face pe baza unui nume de utilizator şi parolă.

În România există aprox. 20 platforme e-learning. Fiecare platformă e-learning are o ofertă de cursuri, specializări şi domenii. De exemplu:

- limbi străine: - nivel începători, mediu, avansaţi ® engleză, franceză, italiană, etc.- cursuri de calculatoare: ® Windows, Word, Excel, baze de date, web design, etc.În ţări precum SUA, Canada, ţările Uniunii Europene, unde e-learningul are deja o vechime de 3-

4 ani, un elev îşi poate completa oferta educaţională din şcoală înscriindu-se în câteva clase virtuale.În fiecare clasă virtuală, cursantul aprofundează câte o disciplină, fiecare clasă are elevii săi şi

tutorele său. Astfel, oferta educaţională este mult mai bogată.Se poate afirma că e-learningul se înscrie pe o nouă orbită educaţională, reprezintă o nouă

paradigmă a învăţării.E-learning fiind un sistem organizat de educaţie / formare, acesta include componentele unui

demers didactic şi anume:-        conţinut specific;-        metodică;-        interacţiune;-        suport;-        evaluare.Acest învăţământ online este adaptat continuu; punând accentul atât pe a învăţa şi a asimila cât şi

pe a aplica. Mă refer la acele discipline a căror conţinut teoretic este în strânsă interdependenţă cu conţinutul unor culegeri de exerciţii şi probleme, sau cu anumite experimente ce pot fi modelate. Există trei modele general acceptate în lumea e-learning, după cum au fost clasificate de European Corporate e-learning, fiecare ocupând o cotă aproximativ egală pe această piaţă:

a)  e-learning independent reprezintă modelul prin care utilizatorul individual descarcă materialul de curs de pe internet sau îl utilizează direct de pe CD, parcurgându-l de unul singur. Acesta prezintă avantajul unei cantităţi de informaţie foarte mare, care poate fi accesată într-un timp scurt, însă este foarte rigid în ceea ce priveşte comunicarea instructor-cursant.

b)  e-learning asincron permite doar unui singur utilizator să transmită informaţie la un moment dat. Un astfel de exemplu este acela în care instructorul poate să furnizeze informaţia cursanţilor, dar cursanţii nu pot interacţiona în timp ce primesc informaţia. Avantajul major în acest caz este acela că cursantul îşi păstrează facilitatea de a lucra după propriul ritm, putând însă obţine şi răspunsuri la cererile sale într-un interval de timp acceptabil.

c)   e-learning sincron permite transferul de informaţie cu orice alt utilizator în orice moment. Un exemplu este acela în care tutorele şi cursanţii transferă informaţii în timpul desfăşurării cursului / seminarului, de regulă în timp real. Acest mod este evident cel mai performant dintre toate în ceea ce priveşte gradul de facilitare al comunicării, facilităţile audio-video integrate creând conceptul de “clasă de curs virtuală”.

Învăţământul online este într-o oarecare măsură diferit de învăţământul tradiţional cu care cu toţii suntem obişnuiţi. Odată ce accesul la un calculator este rezolvat, cel ce doreşte să studieze online trebuie să fie obişnuit cu căutarea pe internet, e-mailul, trimiterea şi primirea de ataşamente, procesare de texte. Scrisul este metoda principală de comunicare în clasele online; prin scris se vor exprima gândurile, se vor împărtăşi idei şi se vor pune întrebări. Atunci când cursantul online are nevoie de ajutor în înţelegerea unei noţiuni, acesta poate pune întrebări colegilor de clasă virtuală sau tutorelui. Limbajul trupului generat de confuzie, satisfacţie nu pot fi văzute de către colegi sau tutore decât dacă în plus e folosită şi o cameră web. Ca şi în cadrul unei şcoli tradiţionale, cursantul online trebuie să-şi rezerve un timp adecvat pentru studiu. În timp ce cursurile online oferă maximum de flexibilitate fiind centrate pe utilizator (cursant), ele necesită autodisciplină şi bunăvoinţa de a lucra independent din partea cursantului.Caracteristicile online:-        învăţatul este orientat către o persoană, permiţând cursanţilor să-şi aleagă conţinutul şi uneltele corespunzătoare diferitelor lor interese, necesităţi şi nivele de abilitate.-        învăţământul se face în ritmul propriu, cursantul având posibilitatea de a accelera sau încetini (aceasta la e-learning asincron).-        barierele geografice sunt eliminate deschizându-se astfel opţiuni mai largi de educaţie;-        se produce un schimb mutual de informaţii între cursanţi, precum şi între tutor şi fiecare cursant în parte; interacţiunea în perimetrul conţinutului specific este deci mai mare decât în cadrul învăţământului tradiţional.-        cursantul este condus către topici ce emană plăcere, satisfacţie, bună dispoziţie; studiile arată că urmare a acestora şi a varietăţii metodelor de predare utilizate, gradul de reţinere a informaţiei este mai bun decât într-o clasă tradiţională.-        evaluarea este obiectivă şi se face fie prin testare, fie prin elaborarea de referate sau proiecte, participare la forumuri online.

Dacă cursantul învaţă mai bine prin citit, acesta caută un curs cu e-books, textbooks sau alte tipărituri.             Dacă cursantul învaţă mai bine prin ascultat, acesta poate căuta un curs cu lecturi audio pentru a i se explica conceptele.            Dacă cursantul învaţă mai bine văzând cum se fac lucrurile, acesta va căuta un curs cu demonstraţii grafice care ilustrează noile idei şi concepte.            Dacă cursantul învaţă mai bine executând, acesta va căuta un curs cu sarcini de efectuat, colocvii sau exemple de aplicaţii practice.             Dacă cursantul învaţă mai bine vorbind / comunicând, acesta va căuta un curs cu e-mail, chat sau discuţii tematice de grup, pentru a-şi împărtăşi impresiile şi pentru feed-back.

Aşadar e-learning se adresează tuturor celor ce doresc să înveţe, indiferent de vârstă sau pregătire, deci atât elevilor cât şi dascălilor sau alţii de alte meserii. E-learningul este deci o variantă a educaţiei permanente în societatea informatizată. Îmi pun problema dacă M.Ed.C. nu va opta într-un viitor apropiat ca noi dascălii să urmăm cursuri de specializare online în locul celor tradiţionale.

Prin e-learning ne îndreptăm spre o nouă revoluţie în educaţie; rolul actual al profesorului, acela de intermediar al cunoaşterii devine desuet. Tutorele planifică activitatea grupului de participanţi ai clasei virtuale, supune dezbaterii acestora aspecte ale lecţiei în forumuri de discuţii, furnizează resurse auxiliare pentru înţelegere, comentează temele, indicând fiecărui membru al clasei unde trebuie să mai insiste.

Politica platformelor e-learning este aceea de a oferi atât cursuri gratuite cât şi cursuri contra-cost. Transmiterea de informaţii, învăţarea într-un sistem deschis, profesional susţinut constant prin metode şi tehnici psihopedagogice speciale devine o marfă ce se cumpără.

Lumea educationala se schimba rapid. Observam ca utilizarea Internet-ului si a noilor tehnologii informationale si comunicationale a devenit parte importanta a strategiilor de învatare si de predare în cadrul multor universitati. Unele institutii intentioneaza sa devina institutii globale sau virtuale; altele utilizeaza Internet-ul combinând metodele traditionale de livrare cu predarea online.

Modul de organizare a unui sit de e-learningUn sit de e-learning oferă suport pentru organizarea unui sistem de învăţământ exclusiv prin

intermediul Internetului, având o structură şi o funcţionalitate foarte complexă. Acesta trebuie să includă o secţiune publică, general accesibilă, având caracter informativ, însă şi secţiuni private pentru studenţi, profesori şi personal administrativ.

Secţiunea accesibilă unui student, după autentificare, include [1]:• acces la informaţiile corespunzătoare cursurilor la care este înscris;• facilităţi de vizualizare şi efectuare a temelor, inclusiv suport on-line pentru acestea;• parcurgerea on-line a anunţurilor legate de cursuri sau de viaţa academică;• parcurgerea informaţiilor despre organizaţiile studenţeşti (profesionale sau nu) şi despre

serviciile oferite studenţilor;• o aplicaţie de tip calendar în care să îşi poată marca propriile activităţi (întâlniri cu

profesori/studenţi, termene de predare ale proiectelor etc.).• posibilitatea de gestionare a propriului director de fişiere, cont de e-mail, profil personal (i.e.,

fotografii, CV, arii de interes etc.);• facilităţi de căutare a informaţiilor de interes – bazate pe cuvinte-cheie ori expresii în limbaj

natural – fie în interiorul sitului, fie pe Web.Facilităţile curente de personalizare oferite unui student se referă la păstrarea de la o sesiune la

alta a modificărilor făcute în cadrul secţiunii sale private asupra informaţiilor oferite şi asupra design-ului (e.g., schimbarea schemei de culori sau a ordinii de prezentare a informaţiilor).

Secţiunea corespunzătoare desfăşurării unui anumit curs trebuie să fie accesibilă doar studenţilor înscrişi şi personalului didactic (titular de curs, asistenţi, laboranţi, redactori de conţinut etc.) implicat la acel curs. Conţinutul ei include, de obicei, următoarele:

• structura curriculară; Oportunităţi de comunicare în cadrul unui sit de e-learning • informaţii despre modul de desfăşurare a cursului şi a altor activităţi didactice (seminarii,

laboratoare etc.);• anunţuri pentru cursanţi sau pentru un grup de cursanţi;• posibilităţi de accesare a documentelor de curs şi a resurselor asociate cursului (manuale,

instrumente software, situri Web şi altele);• facilităţi de comunicare între cursanţi şi profesori în mod sincron şi asincron;• o subsecţiune destinată grupurilor de lucru aferente respectivei discipline.Noutăţile şi informaţiile foarte importante – legate, de exemplu, de termenele de predare a

temelor sau de susţinere a examenelor – pot fi automat incluse şi în pagina de start a fiecărui student.Secţiunea privată a unui profesor implicat în activitatea didactică trebuie să includă facilităţi

pentru:• editarea on-line de materiale didactice (cursuri, teste, teme de laborator etc.);• adăugarea/eliminarea de studenţi de la un curs predat;• plasarea de anunţuri generale sau interne cursului;• stabilirea calendarului desfăşurării cursului, seminariilor sau laboratoarelor;• fixarea temelor de lucru (editarea informaţiilor privitoare la cerinţe, punctaje,moduri de realizare, resurse aferente etc.),• planificarea datelor pentru prelegeri virtuale sau videoconferinţe;• indicarea resurselor utile cursului (pointeri către bibliografie tipărită ori documentaţii Web

publice/private);• gestionarea examenelor;• managementul informaţiilor privitoare la catalogul on-line;• generarea de statistici – numerice sau grafice – referitoare la cursurile pe care le ţine (conţinând,

de exemplu, proporţiile de accesare de către studenţi a materialelor aferente cursului, sau graficul notelor).

În vederea editării on-line de materiale didactice, sistemul de e-learning poate oferi profesorilor o serie de instrumente software, cărora aceştia să le transmită doar informaţiile de conţinut, formatarea

realizându-se automat. Echipa care se ocupă de dezvoltarea sitului are în vederea conceperea cât mai multor structuri şi modele (pattern-uri) de materiale educaţionale, proiectându-le interfaţa în acord atât cu experienţa şi deprinderile utilizatorilor, cât şi cu necesităţile de studiu.

Interacţiunea cu sistemulUn sistem de e-learning încearcă să ofere studenţilor cât mai multe facilităţi de comunicare on-

line, pentru a compensa măcar parţial lipsa dialogului direct. Astfel, fiecare student îşi poate contacta oricând colegii sau profesorii prin mesaje de e-mail, iniţierea unor subiecte pe forumurile de discuţii sau în cadrul sesiunilor de chat. De asemenea, pot fi iniţiate şi grupuri de interes, axate pe diverse teme specifice didactice sau de cercetare sau pentru cultivarea unor pasiuni comune.

O modalitate de comunicare în timp real a studenţilor cu instructorul şi, eventual, cu câte un invitat special, este oferită de lecţiile virtuale şi de videoconferinţe. Fiecare participant este vizualizat de ceilalţi prin intermediul unei camere digitale, permiţându-se ilustrarea discuţiei cu diverse imagini (scheme,fotografii, diagrame etc.), animaţii, secvenţe video sau sonore (table virtuale de tip whiteboard). De asemenea, fiecare participant îşi poate anunţa intenţia de a interveni în discuţie, profesorul având rolul de moderator.

Accesul la informaţii Datorită depozitului imens de informaţii din care este constituit, Web-ul oferă oricărui subiect

abordat o deschidere imensă. Orice curs face trimiteri, accesibile on-line, către o serie de alte resurse Web, care oferă propriile deschideri de perspective. Un rol esenţial al instructorului este acela al orientării studenţilor în hăţişul de informaţii.

Dezvoltarea fiecărui material didactic on-line implicând costuri destul de mari, este necesară o reutilizare cât mai judicioasă a acestora. Astfel, diversele materiale configurează o bază de cunoştinţe a sitului, din care instructorii pot refolosi sau indica studenţilor drept resurse suplimentare. Instructorilor le pot fi puse la dispoziţie chiar pachete educaţionale şi cursuri complete, diverse alte resurse didactice on-line, în scopul utilizării lor efective sau drept model în pregătirea propriilor prelegeri.

De asemenea, un sistem de e-learning are integrat un sistem de oferire a ştirilor şi noutăţilor din domeniul educaţional, pentru ca studenţii şi profesorii să fie informaţi asupra evenimentelor, conferinţelor sau concursurilor la care ar putea participa. Rezultatele obţinute de membrii unei instituţii sunt, în definitiv, cele mai convingătoare argumente asupra calităţii educaţiei oferite.

Personalizarea interfeţeiUn sit de e-learning este un spaţiu de întâlnire al unei categorii foarte largi de tipologii umane. Pe

parcursul dezvoltării şi întreţinerii sitului conlucrează diverse tipuri de specialişti, nu doar din diferite zone ale informaticii (manager de proiect, arhitect de sistem, arhitect al sistemului de securitate, proiectant şi administrator al bazelor de date, dezvoltator şi tester de componente, proiectant şi implementator al interfeţelor grafice, artist grafician, specialist în interacţiunea om-calculator), ci şi din alte discipline, precum psiho-pedagogia, sociologia, ştiinţele economice (marketing, management, finanţe etc.), sau din domeniile cărora aparţin cursurile oferite [2]. Utilizatorii finali ai sitului – studenţi şi profesori – sunt, de asemenea, foarte eterogeni ca educaţie, cultură, vârstă, naţionalitate, ambianţă geografică, condiţie socială. O grupă virtuală poate reuni cele mai neaşteptate categorii de studenţi, pe care instructorul are menirea de a-i coordona şi de a-i ajuta să comunice în mod autentic. Un sit de e-learning este, aşadar, rodul colaborării unor persoane având varii experienţe, destinatarii lui aparţinând, de asemenea, unor arii extrem de diverse.

Principiile de proiectare Web cer un design unitar al paginilor unui sit . Separarea conţinutului de forma de prezentare a informaţiei – stipulată de aceleaşi principii – oferă, însă premisa personalizării „uniforme” a sitului, conform specificului fiecărui utilizator.

Pentru precizarea conţinutului efectiv al unui sit Web (text, imagini, sunet, video) sunt disponibile diverse limbaje de adnotare precum HTML, XML, SMIL, SVG, MathML, sau limbaje de script ca PHP, Perl sau JavaScript [3, 11]. Modul de prezentare pe ecran a acestui conţinut este precizat

separat, prin intermediul foilor de stiluri CSS sau XSL. În plus, multe tehnologii Web oferă posibilităţi de detectare automată a caracteristicilor şi setărilor de pe calculatorul client: aria geografică pe care este situat, rezoluţia ecranului, lăţimea de bandă pentru acces la Internet, setările legate de limbă sau de activarea explicaţiilor suplimentare, sonore sau textuale (un exemplu în acest sens fiind limbajul SMIL – prin intermediul elementului <switch> –, dar şi PHP sau Perl).

Testarea setărilor de pe calculatorul clientUn sit de e-learning trebuie să se constituie într-un mediu imersiv, în care

utilizatorii se acomodează simţindu-i treptat familiaritatea. Facilităţile de personalizare a design-ului (e.g., prin modificarea schemei de culori) şi a conţinutului (prin selectarea conţinutului dorit spre afişare sau prin gestionarea unor spaţii private precum agendă electronică, director de fişiere, cont de e-mail etc.) sunt absolut indispensabile pentru crearea unei astfel de ambianţe. Oferirea unor modalităţi personalizate de prezentare a conţinutului în funcţie de caracteristicile şi setările de pe calculatorul fiecărui utilizator ar contribui la o integrare mai rapidă în spiritul cultivat de sit. Astfel, un acelaşi conţinut disponibil la o adresă Web poate fi însoţit de mai multe forme de prezentare, la un moment dat fiind selectată automat cea mai potrivită situaţiei curente:

• Domeniul Internet pe care este situat calculatorul client poate da indicaţii despre localizarea geografică (.ro, .uk, .jp) sau despre apartenenţa la mediul educaţional, guvernamental, comercial etc. (.edu, .gov, .com);

• Optarea de către un utilizator pentru o anumită limbă ar fi ideal de respectat şi în cadrul sitului de e-learning vizibil lui;

• Adâncimea paletei de culori şi rezoluţia ecranului pe care parcurge situl unutilizator poate fi un indiciu asupra schemei de design aplicată în cazulacestuia;

• Lăţimea de bandă de care dispune un utilizator pentru accesul la Internet poate indica chiar optarea pentru un anumit conţinut grafic sau video, fiind foarte importantă încărcarea rapidă a sitului;• Activarea de către utilizator a opţiunilor de redare a explicaţiilor suplimetare – textuale sau sonore – ce pot însoţi diversele obiecte multimedia trebuie deservită prin înglobarea de astfel de comentarii auxiliare.

În acest mod, situl de e-learning poate oferi fiecărui utilzator o interfaţă personalizată după caracteristicile detectate prin intermediul testelor asupra calculatorului client. Design-ul poate avea asociate câteva metafore sau imagini aparţinând mediului familiar, iar conţinutul poate oferi, în plus, câteva referiri comparative la sistemul educaţional predominant în spaţiul cultural al utilizatorului.Prima impresie pe care ar avea-o utilizatorul la vizitarea sitului de e-learning ar fi una foarte pozitivă în cazul în care regăseşte un mediu familiar şi simte că interfaţa i se adresează în mod personal.

Abordarea diversificată a studenţilorPentru stabilirea unei comunicări autentice este absolut necesară

cunoaşterea reciprocă şi conştientizarea existenţei unor preocupări şi concepţii comune. În cazul comunicării on-line, fiecare utilizator îşi pune la dispoziţie un „profil personal”, însă adoptă de obicei tonul general al discuţiei. Se poate întâmpla ca o persoană cu o educaţie academică tradiţională să fie deranjată de stilul informal şidirect utilizat, de obicei, pe Web, şi, dimpotrivă, un adolescent nonconformist să fie îngrozit de adoptarea unui stil excesiv de formal.

Propunem în continuare o soluţie de îmbunătăţire a comunicării în cadrul unui sit de e-learning care are în vedere dezvoltarea unei ontologii menită să clasifice în mod dinamic informaţiile despre utilizatorii sitului. Această ontologie urmează a fi prelucrată de un set de agenţi Web, care au ca sarcină semnalarea unor afinităţi între utilizatori şi facilitarea găsirii unui canal de comunicare între ei.O ontologie oferă o bază de cunoştinţe comune referitoare la o anumită realitate, incluzând conceptele fundamentale (categoriile), proprietăţile conceptelor, precum şi relaţiile şi distincţiile între concepte [9].

La înscrierea unui utilizator în cadrul sitului de e-learning, i se poate cere configurarea unui profil personal conform unor opţiuni pe care le-au luat în calcul proiectanţii sitului, în vederea dezvoltării unei ontologii: vârsta, naţionalitatea, adresa actuală, profesia şi specializările acumulate, domeniile actuale de interes şi perfecţionare, domeniile preponderente ale lecturilor, experienţa de “internaut”, pasiunile personale.

Astfel, în cadrul ontologiei pot exista categoriile student şi instructor, fiecare având proprietăţile segment de vârstă, naţionalitate, localizare geografică, experienţă Internet. De asemenea, poate exista câte o categorie pentru fiecare domeniu de interes pentru sit: informatică, literatură, economie, muzică etc, fiecare având sub-domenii specifice. Între un student sau instructor şi un astfel de domeniu pot exista relaţii de tipul „lucrează în domeniul...”, „are specializarea...”, „este interesat de...”, „are un curs de perfecţionare în...”, „are lecturi frecvente în domeniul...”, „este pasionat de...”.

Desigur, în cadrul categoriei student vor fi încorporate şi date referitoare la situaţia academică a studenţilor, însă noi am focalizat doar subcategoriile ce pot fi utilizate pentru a le facilita acestora un bun nivel de comunicare în cadrul sitului.

În afară de solicitarea informaţiilor amintite mai sus, sistemul poate interacţiona cu un nou utilizator pentru configurarea unui profil personal cât mai elocvent şi atractiv. Localizându-l geografic, sistemul poate structura – cu ajutorul unor agenţi Web – un material multimedia de prezentare a zonei căreia îi aparţine utilizatorul.

Acesta ar trebui apoi să poată corecta şi completa prezentarea cu date textuale, grafice, sonore şi video care să îi surprindă ambianţa zilnică (biroul de lucru, serviciul, hobby-urile). Avându-i la dispoziţie profilul personal înglobat într-o prezentare multimedia, instructorului şi colegilor lui le-ar fi clară aria culturală căreia îi aparţine şi, ca atare, modalităţile şi domeniile dialogului.

După ce un student şi-a completat formularul de înscriere şi s-a autentificat cu numele său de cont şi parola primită, sistemul îi poate oferi – în pagina sa personală – o secţiune specială în care să-i fie semnalaţi toţi utilizatorii care au afinităţi de o natură sau alta cu el, fie că sunt sau nu înscrişi la aceleaşi cursuri. În acest mod, acomodarea studentului şi sporirea gradului său de interes pentru integrarea în sistemul de e-learning vor fi mult mai rapide. Chiar după terminarea studiilor, se poate păstra contul unui cursant, oferindu-i-se în continuare doar anumite facilităţi de comunicare cu prezenţii sau foştii studenţi.

În cadrul unei instituţii de învăţământ tradiţional, studenţii dintr-o anumită grupă au relativ puţine oportunităţi de comunicare şi lucru în echipă cu cei dintr-o altă grupă, altă specializare sau alt an de studiu. Într-un sistem de e-learning, gestionarea ontologiei amintite mai sus va permite oferirea acestor facilităţi. Numărul de studenţi ai unui sit de e-learning poate fi – cel puţin în anumite perioade – extrem de mare (la Open University din Marea Britanie există uneori şi opt mii de

studenţi înscrişi la un singur curs). Este o şansă deosebită de valorificare a diversităţii culturale în folosul studenţilor şi a calităţii actului educativ.

În primul rând, un sit de e-learning permite ca un student să nu fie arondat unei grupe fixe de colegi, ci să fie integrat într-un colectiv diferit la fiecare curs urmat.

Utilizându-se şi datele – reţinute tot prin intermediul ontologiei amintite mai sus – despre instructorii care predau un acelaşi curs, poate exista integrat un mecanism inteligent de împărţire a studenţilor pe grupe: titularului de curs i se poate cere o ierarhizare elocventă a criteriilor de grupare a studenţilor (identificate, de exemplu, cu subcategoriile enumerate mai sus), iar după localizarea caracteristicilor predominante ale fiecărei grupe se pot desemna în mod corespunzător instructorii.

Având o categorie relativ uniformă de cursanţi într-o grupă, fiecare instructor poate reformula materialul de curs în limbajul propriu al acestora. Primind noile cunoştinţe în limbajul propriu, utilizatorul le va asimila mai rapid, integrându-le în zestrea sa culturală. În acest mod, creativitatea îi va fi stimulată, fiindu-i mult mai la îndemână efectuarea de corelaţii şi extrapolări.

Este foarte important ca sistemul de e-learning să aibă implementat un mecanism de dezvoltare dinamică a ontologiei descrise mai sus:

• în funcţie de particularităţile noilor studenţi, să poată fi definite noi categorii, care să fie integrate corespunzător în ierarhia descrisă de ontologie;

• în funcţie de datele precizate de utilizatori, să poată fi asociate automat noi proprietăţi categoriilor deja existente;

• să existe un sistem inteligent de semnalare şi de solicitare a precizării relaţiilor dintre diversele categorii.

Fiecare grupă de studenţi din cadrul unui curs poate constitui o grupă particulară de lucru, astfel încât toate facilităţile de comunicare on-line să fie disponibile în mod privat la nivelul acesteia, şi doar câteva teme de dezbatere într-un forum general sau câteva lecţii virtuale colective să fie stabilite de profesorul titular.

Oferind posibilitatea de dialog studenţilor cu o experienţă similară, profesorul îşi uşurează semnificativ şi propria muncă. Supervizând activitatea fiecărei grupe, acesta îşi poate da seama care grupe ar fi interesant şi util de antrenat în dezbateri, având viziuni tangenţiale sau concurente. De asemenea, profesorul poate ajuta studenţii din fiecare grupă să îşi sintetizeze concluziile şi ideile interesante, pentrua le prezenta într-o întâlnire colectivă celorlalţi colegi. Eterogenitatea viziunilor conduce de obicei la noi idei şi dezbateri interesante . Ni se pare foarte important ca un student să îşi sedimenteze întâi o viziune proprie, conformă cu bagajul lui cultural (în cadrul lucrului la nivel de grupă), şi abia apoi să fieconfruntat cu stiluri şi viziuni diferite. În cazul inversiunii acestor paşi, fragilitatea propriilor cunoştinţe i-ar putea crea inhibiţie şi un sentiment de înstrăinare.

Un lucru de care trebuie să mai aibă grijă, de obicei, profesorul este asigurarea faptului că fiecare student cunoaşte şi foloseşte toate oportunităţile şi materialele puse la dispoziţie de situl de e-learning . Pentru a-i uşura această sarcină, situl poate avea integrat un sistem de asistenţă al fiecărui student astfel încât, de exemplu, acesta să fie atenţionat în cazul în care nu utilizează anumite facilităţi oferite în cadrul unui curs ori „sare” peste câţiva paşi obligatorii atunci când efectuează o acţiune. Acest sistem, eventual implementat prin intermediul unor agenţi şi/sau servicii Web, va fi responsabil cu planificarea expedierii de notificări în funcţie de context sau de specificul activităţii unui utilizator.

Profesorului i-ar reveni doar sarcina de a semnala sistemului modul de înlănţuire a unor acţiuni şi periodicitatea maximă a accesării unor informaţii. De asemenea, sistemul de asistenţă va notifica automat fiecare utilizator asupra noutăţilor apărute pe sit, atât în cadrul secţiunii private a unui curs, cât şi în secţiunile generale.

Pentru a le extrapola studenţilor interesul dincolo de marginile unui curs, aceştia vor fi antrenaţi în abordarea unor teme interdisciplinare, cu o anumită pondere în media finală de absolvire. Astfel, la nivelul sitului vor exista mai multe propuneri de proiecte, la care să poată adera studenţi de la diverse specializări. Pentru fiecare proiect vor fi precizate câteva specializări şi abilităţi necesare, precum şi câteva sarcini obligatorii, sistemul semnalând automat potenţialii studenţi potriviţi pentru a lucra în cadrul proiectului. Astfel, fiecare student va fi semnalat automat în momentul când se lansează la nivel de instituţie apelul pentru participarea într-un proiect pentru care datele personale îl recomandă.

Securizarea sistemului e-learning Sistemele informatice, indiferent de natura acestora s-au dovedit de-a lungul

timpului vulnerabile la atacuri, la accesări neautorizate ale informaţiilor, la modificări ori distrugeri de informaţii, accidentale sau voite. Atenuarea şi corectarea acestor vulnerabilităţi au devenit astăzi obligaţii ale oricărei organizaţii care deţine calculatoare legate în reţea. Protejarea informaţiei reprezintă aşadar o activitate din ce în ce mai importantă, dar fiind faptul că ea circula printr-o reţea neprotejată cum este Internetul. În urma implementării unor mecanisme de securitate într-o reţea de calculatoare, informaţiile nu vor putea fi accesate sau interceptate de persoane neautorizate (curioase sau, eventual, chiar rău intenţionate) şi se va împiedica falsificarea informaţiilor transmise sau utilizarea clandestină a anumitor servicii destinate unor categorii specifice de utilizatori ai reţelelor. Aceasta este şi o condiţie esenţială de funcţionare a tehnologiei informaţiei în ceea ce priveşte confidenţialitatea datelor vehiculate între sistemele de calcul individuale sau cele aflate în cadrul unor reţele informatice cu regim special de lucru. Problemele de asigurare a sistemelor e-learning pot fi grupate în următoarele domenii interdependente:

confidenţialitatea se referă la asigurarea accesului la informaţie doar pentru utilizatorii autorizaţi şi împiedicarea accesului pentru persoanele neautorizate;

integritatea se referă la asigurarea consistenţei informaţiilor (în cazul transmiterii unui mesaj prin reţea, integritatea se referă la protecţia împotriva unor tentative de falsificare a mesajului);

autentificarea asigură determinarea identităţii persoanei cu care se comunică (aspect foarte important în cazul schimbului de informaţii confidenţiale sau al unor mesaje în care identitatea transmiţătorului este esenţială);

Având în vedere faptul că transmisia de date în Internet este neprotejată, a apărut necesitatea dezvoltării tehnicilor de criptare în direcţia automatizării acestora şi a implementării lor în sistemele e-learning. Astfel, utilizarea unor algoritmi pentru criptarea informaţiilor transmise va deveni principalul mijloc de rezolvare a problemelor de interceptare. În descrierea unei transmisii de date prin reţea se obişnuieşte să se numească generic "mesaj" un ansamblu de date trimis de un "emiţător" unui "receptor". Printr-o metodă de criptare, mesajele vor fi transformate, pe baza unei chei de criptare, astfel încât să poată fi înţelese doar de

destinatar. Unul din principiile mai recent apărute în criptanaliză constă în utilizarea unei alte chei pentru decodificarea mesajului decât cea folosită la codificare; această tehnică este mai eficientă dar complică puţin procedeul general şi de aceea se preferă când criptarea / decriptarea se realizează automat. Evident, dimensiunea unei chei de criptare (exprimate în general în biţi) este o măsură a nivelului de securitate dat de acea cheie, ea indicând rezistenţa mesajului cifrat la încercările de descifrare de către cineva care nu deţine cheia de descifrare potrivită. Principiile de criptare din algoritmii cu cheie secretă au evoluat odată cu apariţia calculatoarelor; ele continuă însă să se bazeze pe metodele tradiţionale, cum ar fi transpoziţia şi substituţia. Algoritmii cu cheie secretă sunt caracterizaţi de faptul că folosesc aceeaşi cheie atât în procesul de criptare, cât şi în cel de decriptare. Din acest motiv, aceşti algoritmi mai sunt cunoscuţi sub numele de algoritmi simetrici; pentru aplicarea lor este necesar ca înaintea codificării / decodificării, atât emiţătorul cât şi receptorul să posede deja cheia respectivă. În mod evident, cheia care caracterizează aceşti algoritmi trebuie să fie secretă.

Algoritmi cu cheie publică sunt caracterizaţi prin faptul că criptarea şi decriptarea folosesc chei diferite. Această caracteristică a dat algoritmilor cu cheie publică şi numele de algoritmi asimetrici. În acest caz, una dintre chei poate fi publică (general cunoscută - poate fi distribuită oricui) iar cealaltă va trebui să privată / secretă (cunoscută doar de cel care o foloseşte). Fiecare dintre aceste chei poate cripta mesajul, dar un mesaj criptat cu o anumită cheie nu poate fi decriptat decât cu cheia să pereche.

Astfel, în cazul utilizării unui algoritm asimetric în comunicarea dintre un emiţător şi un receptor, fiecare dintre aceştia va deţine câte o pereche de chei - publică şi privată. Emiţătorul poate cripta mesajul cu cheia publică a receptorului, astfel încât doar acesta să poată decripta mesajul cu cheia să privată. În cazul unui răspuns, receptorul va utiliza cheia publică a emiţătorului astfel încât decriptarea să se poată face exclusiv de către emiţător (cu cheia să pereche, privată). Cheile algoritmilor asimetrici sunt obţinute pe baza unei formule matematice din algebra numerelor mari, pentru numere prime între ele, iar din valoarea unei chei nu poate fi dedusă valoarea cheii asociate. Remarcăm faptul că aplicarea în Informatică a calculelor modulelor de numere prime s-a dovedit extrem de benefică pentru mulţi algoritmi moderni.

Se observă că utilizarea unor astfel de algoritmi de criptare a datelor asigură transmisii confidenţiale de date sistemul e-learning, rezolvând problema interceptării. De fapt, riscul de interceptare / modificare nu dispare cu totul, din cauză că orice mesaj criptat poate fi în general decriptat fără a deţine cheia corespunzătoare, dacă se dispune de suficiente resurse materiale şi de timp. Evident, dimensiuni variate ale cheii asigură diferite grade de confidenţialitate iar perioada de timp necesară pentru decriptare poate fi prevăzută în funcţie de mărimea cheii utilizate.

Modalităţi de testare on-line Evaluarea are drept scop determinarea (cuantificarea) măsurii în care au fost

atinse obiectivele programului de instruire şi a eficienţei metodelor de predare/învăţare. Metodele de testare on-line pot fi aplicate pentru toate cele trei forme de evaluare tradiţionale: iniţială, formativă (continuă) şi sumativă (cumulativă), ca modalităţi de autoevaluare au de examinare. Modalitatea curentă de susţinere a unui examen on-line este prin intermediul testelor de tip chestionar. Acestea pot presupune răspunsuri de tip "da"/"nu" "adevărat"/"fals") sau selectarea

uneia sau mai multor variante corecte de răspuns din mai multe posibile (teste de tip "single choice" sau "multiple choice"). Răspunsurile reuşite pot fi penalizate sau nu, în funcţie de specificul cursului sau depinzând de titularul disciplinei. Fără a pune accent pe creativitate, testele de tip chestionar permit o evaluare cu un nivel înalt de obiectivitate, fiind aplicabile oricărei discipline, însă presupunând din partea profesorului un efort destul de mare în pregătirea întrebărilor şi variantelor de răspuns care să provoace studenţii la o privire de ansamblu asupra materiei şi la o atenţie sporită pentru a decela răspunsurile greşite ce par corecte. Un astfel de test poate avea asignat un timp global (alocat tuturor întrebărilor puse studentului) limitat sau un interval temporal limitat pentru fiecare întrebare în parte (de exemplu, întrebările mai dificile pot avea timpi mai mari alocaţi). Amintim câteva modalităţi de evaluare automată a testelor de tip chestionar:

Cuantificarea numărului de răspunsuri corecte din numărul total de întrebări;

Căutarea părţilor greşite dintr-un răspuns (penalizarea – cu un punctaj negativ - a

fiecărei erori din cadrul răspunsului); Căutarea părţilor corecte dintr- un răspuns (punctarea fiecărui răspuns

parţial corect); Combinată: punctarea părţilor corecte din răspuns şi depunctarea celor

incorecte; Statistică: acordarea unui punctaj pozitiv sau negativ la fiecare întrebare, în

funcţie de proporţia de răspunsuri corecte/greşite. Un sistem de evaluare on-line poate permite ca testul să fie susţinut simultan

de toţi studenţii sau fiecare student să-şi activeze examenul după ce şi-a îndeplinit anumite teme prealabile obligatorii (e.g., examenul poate fi susţinut doar dacă a obţinut un anumit punctaj la altul conex). Securizarea modulului de testare este foarte importantă pentru ca studenţii să nu aibă acces în afara perioadei de examinare decât la testele pregătitoare puse la dispoziţia la fiecare disciplină. Oferim spre exemplificare o aplicaţie se are drept scop organizarea unor teste online la mai multe discipline. Profesorii au posibilitatea să îşi creeze o bază de date cu întrebări, din care să poată selecta pentru a construi diverse teste, fixate pentru o anumită dată şi durată de examinare. Studenţii vor putea accesa testele doar în intervalul orar alocat de profesor, obţinând rezultatul imediat după finalizarea examenului. Accesul fiecărui utilizator se face autentificat, gestiunea tuturor conturilor fiind în sarcina administratorului site- ului.

Modulul Profesor După autentificare, un profesor are acces la următoarele operaţii: Modifică întrebări – modificarea/ştergerea întrebărilor din baza de date,

organizate pe discipline, însă doar pentru disciplinele predate de dânsul; Adaugă întrebare – introducerea de noi întrebări în baza de date; Creare test – crearea unui test nou, utilizând întrebările din baza de date; Situaţie studenţi – vizualizarea situaţiei şcolare a studenţilor examinaţi; Ieşire – ieşirea din cont.

La terminarea fiecărei operaţiuni pagina se încarcă din nou pentru a vizualiza baza de date modificată. După fixarea unui examen de către un profesor, testul respectiv va fi vizibil doar studenţilor înscrişi la disciplina respectivă şi doar în intervalul orar asociat. Pentru a vizualiza notele obţinute de studenţi la disciplinele predate de el, profesorului îi este disponibilă opţiunea Situaţie studenţi.

Modulul Student Un student are acces la următoarele operaţii: Situaţie note – vizualizarea notelor la disciplinele la care a susţinut teste; Examinare – susţinerea unui examen fixat de unul dintre profesorii săi; Schimbare parolă – modificarea parolei de acces în cont; Ajutor – text explicativ despre modul de folosire a contului; Ieşire – ieşirea din cont. Studentul are posibilitatea a-şi vizualiza situaţia notelor la disciplinele la care

a fost deja testat, prin accesarea din meniul principal al legăturii Situaţie note. Fig. 4 Situaţie note Pentru a putea fi evaluat la o materie anume, trebuie ca studentul să fie înscris în semestrul în care este predată materia respectivă, iar profesorul titular pe disciplina respectivă să fi fixat un test pentru o anumită dată, oră ş durată. Aceste informaţii vor fi disponibile chiar din momentul în care sunt stabilite de profesor, însă testul propriu-zis va fi disponibil doar când este planificat. O data intrat în examen, studentul nu poate părăsi pagina până când nu răspunde la toate întrebările. În acest caz, poate finaliza examenul înainte de expirarea timpului, p rin apăsarea butonului Termină. Timpul alocat examenului va descreşte de la valoarea iniţială până la 00:00:00. Dacă timpul a expirat, atunci vor fi transmite răspunsurile bifate până în acel moment.

Evoluţia sistemelor e-learning Construirea unei societăţi informaţionale (ce va reprezenta trecerea la

societatea cunoaşterii) nu se poate realiza fără cercetare şi proiecte de investiţii, atât în domeniul IT&C, cât şi în domeniul educaţiei. Dezideratul final fiind competenţa, nici o tehnologie, nici o teorie, nici o abordare nu va elimina sau neglija relaţia profesor-elev/student. Toate vor fi instrumente comode şi eficiente la îndemâna, atât a profesorului, cât şi elevului /studentului. Competenţa şi experienţa în rezolvarea problemelor se pot obţine doar dacă permanent se are în vedere interdependenţa realitatea fizică-realitatea virtuală, şi dacă se întreprind eforturi pentru însuşirea de noi cunoştinţe, pentru cunoaşterea corespunzătoare a tuturor aspectelor privind modelul fizic , respectiv modelul virtual, aspecte determinate de particularităţile problemelor de rezolvat dintr-un anumit domeniu. De exemplu, un informatician care elaborează programe pentru rezolvarea diverselor probleme, trebuie să aibă competenţe conform schemei de mai jos. Tehnologiile de e-learning ce sunt răspândite azi sunt rezultatul evoluţiei, atât a metodelor pedagogice şi psihologice din educaţie, cât şi a tehnologiilor IT&C (tehnologii Web, tehnologii multimedia, tehnologii de comunicaţie). Astfel, utilizarea sistemului Internet, a programelor de elaborare a produselor Web, a înregistrărilor audio/video, a stocării informaţiilor pe CD-uri, a implementării rezultatelor din domeniul graficii pe calculator, au făcut posibilă elaborarea de cursuri on-line, de software educaţional pentru diverse discipline, de biblioteci şi campusurilor virtuale.

În prezent societatea româneasca se confrunta cu o serie de provocari în domeniul învatamântului: globalizarea (oras-tara-mapamond); învatamântul continuu (elev-student- specialist); e-learning (învatamânt133 traditional- învatamânt la distanta); revolutia informationala (informatiecunoastere- societatea informatiei). În ciuda a ceea ce s-ar putea crede, practicarea educatiei la distanta nu apartine în totalitate vremurilor prezente. În lume, cu cel putin o suta de ani în urma, educatorii trimiteau materialele tiparite prin posta (educatia prin corespondenta). Trebuie spus ca acest sistem era destul de costisitor, daca avem în vedere nu numai papetaria si timbrele, dar si costul

manevrarii lor prin sistemul postal, necesitând timp, echipament si spatiu pentru depozitare etc. Mai târziu suportul material a fost înlocuit cu cel electronic (dischete, CD-ROM sau chiar e-mail-ul).

Au aparut si alte mijloace de educatie la distanta: radioul, video si televiziunea (cu ani în urma televiziunea nationala prezenta cursuri de învatare a limbilor straine, iar în ultimul timp, unele Universitati au dezvoltat chiar propria retea de televiziune, pentru instruirea si educarea studentilor si a publicului interesat). Dar aceste forme de educare la distanta nu si-au gasit eficacitatea scontata, datorita lipsei feed-back-ului imediat si a unei comunicari interactive reale. Si totusi, pentru vremea respectiva ele au jucat un rol important în formarea si educarea elevilor si studentilor.

În era noilor tehnologii informationale si comunicationale, Internetul a revolutionat mai toate domeniile vietii sociale si profesionale, inclusiv învatamântul, educatia. Educatia prin Internet reprezinta un nou mod de învatare a elevului/studentului, dar si o modalitate noua de predare a profesorului. Este vital ca toti elevii si studentii sa aiba acces la Internet sa cunoasca noile tehnologii si pentru aceasta este necesara introducerea în curricula scolara a instrumentelor TIC.

Educatia la distanta a devenit în prezent o caracteristica a mediului universitar, tot mai multe institutii de învatamânt acorda o atentie sporita activitatilor pedagogice si de acreditare, vazute prin prisma relatiei stabilite între noile tehnologii de informare si comunicare si obiectivele didactice. Înacest context, se vorbeste tot mai des despre “universitatea virtuala”,“biblioteca virtuala” sau “e-learning”.

Multe sisteme de e-learning ofera acces la articole, carti electronice, baze de date, precum si oportunitati extinse de învatare fara sa mai faca apel la sprijinul bibliotecarului. Problema care se ridica este aceea a integrarii continutului si serviciilor acestora într-un mediu de e-learning virtual (1),stiut fiind ca acest tip de învatamânt a devenit unul dintre segmentele spatiului informational Web, care a cunoscut în ultimii ani o dezvoltare intensa.

Termenul de e-learning este un concept utilizat pentru a descrie educatia prin intermediul media, ca de exemplu DVD, CD-ROM, Internet, 134 Intranet, wireless etc: “e-learning înseamna utilizarea tehnologiilor multimedia si a Internet-ului pentru a îmbunatati calitatea educatiei, facilitând atât accesul la resurse si servicii, cât si schimburile si colaborarea.”(2), iar Consiliul pentru Educatie si Instruire la Distanta îl defineste astfel: ’’Educatia la distanta presupune înscrierea si studiul la o institutie de instruire, care asigura materialele didactice pregatite într-o ordine secventiala si logica pentru ca studentii sa studieze pe cont propriu. La sfârsitul fiecarei etape, studentul trimite prin fax sau e-mail, catre instructori calificati, produsul muncii sale spre corectare, clasare si orientare tutoriala pe problemele temei de studiu. Sarcinile corectate sunt înapoiate, acest schimb asigurând o relatie student-profesor personalizata.’’ (3). Initiativa e-learning a Comisiei Europene are drept obiectiv mobilizarea comunitatilor educationale si culturale, precum si a agentilor in mediul economic si social, în scopul de a accelera schimbarile din sistemele de educatie si training în contextul unei societati europene bazatepe cunoastere (Program de e-learning) (4). Acest program constituie un pas important catre realizarea conceptului de educatie permanenta, bazat pe tehnologie si are patru directii de actiune:

Promovarea cunostintelor digitale.Aceasta va permite obtinerea de noi abilitati si cunostinte necesare dezvoltarii personale si profesionale, venind în ajutorul persoanelor care, datorita locatiei geografice, situatiei socio-economice sau nevoilor speciale, nu au acces cu usurinta la educatia si training-ul traditional. De asemenea, are în vedere contributia tehnologiilor de informare si comunicare la modernizarea procesului educational.

Constituirea de campusuri europene virtuale.În aceasta directie prioritatea consta în a adauga o dimensiune virtuala cooperarii europene în învatamântul superior, încurajând dezvoltarea de noi modele organizationale pentru universitatile europene. Aceasta directie de actiune se va construi pe baze de cooperare deja existente.(5) Se pare ca initiativa a apartinut unei universitati americane: The School of Continuing Education, care a introdus înca din 1992 cursuri predate in întregime în clase virtuale, utilizând Windows, NetWare, Lotus Notes, ISDN si video digital.

Promovarea training-ului profesorilor.

Aceasta experienta s-ar putea dovedi a fi decisiva pentru dimensiunea europeana a educatiei si pentru a se constientiza modelul european al societatii multilingvistice si multiculturale.

Actiuni pentru promovarea e-learning-ului în Europa.Scopul acestora este de a promova produsele si serviciile de excelenta din proiecte si programe care au functionat cu succes la nivel european. Se va pune accent pe diseminarea rezultatelor proiectelor de elearning si pe alte informatii relevante, pe suportul retelelor europene, pe cercetari, studii si evenimente specifice, si pe cooperarea în cadrul proiectelor internationale existente. Pentru atingerea acestor obiective se recomanda evitarea limbajul academic si conceperea de materiale pentru e-learning practice, fapt care implica cu siguranta elemente care de obicei sunt neglijate atunci când sunt concepute strategiile pentru e-learning: specificul social si contextul cultural.

Caracteristicile e-learning-ului sunt:Accesul la informatii în mod direct.

Acest aspect se refera la obtinerea de informatii fara mediator sau doar cu rol de consilier al acestuia. În orice proces educational, se evidentiaza doua elemente constitutive fundamentale: continutul instructivare trebuie transmis si caile prin care acesta este transmis. În cadrul învatamântului la distanta putem vorbi atât de o comunicare asincrona: e-mail, forum de discutii, grupuri de stiri, agenda electronica etc., cât si de o comunicare sincrona: conferinte audio si video. Studentii din ziua de azi utilizeaza metode multiple de comunicare continua, trecând cu usurinta de la comunicarea „fata în fata” la comunicarea online, fiind obisnuiti sa munceasca în echipe virtuale si sa învete prin simulare. Stilurile lor multiple de comunicare, usurinta de a utiliza web-ul, au deschis noi modalitati de învatare formala, si, mai ales, informala. Libertatea studentului în alegerea surselor de informare.Studentul este pus în fata unei infinitati de informatii. Asistarea traditionala în alegerea acestora nu mai este operativa, studentul având o responsabilitate din ce în ce mai mare în alegerea, sortarea si evaluareainformatiilor.

Validarea.În aceasta directie diferenta dintre e-learning si învatamântul traditional este mica, deoarece prevaleaza aceleasi tehnici, însa problematica ramâne deschisa, fiind deosebit de utila descoperirea diferentelorsemnificative si a oportunitatilor care exista. E-learning-ul este un fenomen complex cu consecinte sociale, tehnice, economice, administrative si manageriale, domeniile implicate în e-learning fiind de natura educationala, cu referire la aspectele pedagogice (crearea, adnotarea si discutarea documentelor (6); pachete de cursuri (materiale care sa se refere atât la predare, cât si la învatare, disponibile subforma printata sau digitala); Literalitate _ literalitate informationala _literalitatea informatiei digitale _ literalitate media. Capacitatea de a identifica, evalua, organiza si comunica informatia si cunostintele estecaracteristica esentiala a societatii cunoasterii. În acest sens biblioteca este unul din principalii responsabili în pregatirea studentilor de a face fata noilor provocari informationale). Un alt domeniu de care depinde implementarea cu succes a unei platforme de e-learning este cel economic (Cine va plati si pentru ce?; Cine întretine infrastructura necesara?;

Dezvoltarea unei noi piete; Acces de acasa (au toti studentii posibilitatea accesului la tehnologie?). Aspectele legate de psihologia sociala (comportare de grup), de sociologia (comunitatile implicate), de informatica (cunoasterea si capacitatea de a lucra cu NTIC) si cele ce tin de managementul calitatii (Standardizare: OEBSP – Open e-book Standard Publishing, XML –Extensible Markup Language, LOM – Learning Object Metadata- descrie un obiect de învatare, OAI -Open Archive Initiative- permite adunarea metadatelor); Internet (Cum sa evaluam si sa interpretam informatia?; Cum sa indexam informatia?; Cum sa facem fata modificarilor continue din mediul Web?) si de stiintele informarii si comunicarii (folosirea informatiei si utilizatorii acesteia, resurse on line, cercetarea pe Internet) sunt esentiale neputându-se vorbi dee-learning fara implicarea acestor domenii.

În cadrul conferintelor IFLA problema impactului e-learning-ului asupra bibliotecilor a constituit un punct important pe ordinea de zi, fiind abordate probleme legate de suportul oferit de biblioteci pentru studentii „la distanta”; impactul e-learning-ului în pregatirea personalului bibliotecilor; predarea si învatarea în mediul electronic; probleme legate de copyright. De asemenea, au fost abordati cei 5 C

implicati în implementarea unui sistem de e-learning eficient (7): Conexiune – infrastructura IT; Continut –informatie (inclusiv digitala); Capacitate – abilitatea de a transforma informatia în cunostinte; Conservare (prezervare); Colaborare (biblioteca universitatii, institutiile editoare, firme de IT etc). S-a ridicat si problema îmbunatatirii relatiei dintre e-learning si biblioteca digitala (8) si daca aceasta din urma poate constitui un raspuns la provocarile lansate de e-learning, fiind necesare existenta unui catalog online; Existenta resurselor full text digitale (e-books, e-papers); Biblioteca media digitala interactiva; Posibilitatea de publicare electronica; Diseminarea selectiva a informatiei.

Avantajele unui sistem de e-learning sunt acelea ca permite familiarizarea studentilor sau persoanelor individuale cu NTIC; are capacitatea de a pune la dispozitia studentului mai multe resurse de învatare, permitând totodata conectarea acestora cu o comunitate educationala globala; datorita utilizarii unei platforme e-learning cu functiuni puternice de LMS (Learning Management System), planificarea cursurilor este mult mai eficienta; materialul este centrat pe student si pe nivelul de cunostinte alacestuia; accesul, în timp real, la cunostinte de oriunde si oricând; nu implica cheltuieli de deplasare, nici întreruperea activitatii profesionale curente. Însa exista si unele bariere în implementare, cum ar fi: unele cadre didactice nu se simt pregatite pentru a utiliza noua tehnologie; costurile deîntretinere ale echipamentelor sunt ridicate; pregatirea unui curs online este mai costisitoare , asa-zisa ,,dezumanizare” a cursurilor (dezvoltarea noilor tehnologii fiind în detrimentul comunicarii interpersonale).

Structura unui sistem de e-learning prezinta în principiu mai multe sectiuni: Partea de prezentare publica; Sectiunea destinata studentilor (Pagina Web personalizata: cursuri: informatii despre desfasurarea cursului, grupuri de lucru, acces la lectii virtuale, teme; calendarul acestora; anunturi; servicii; resurse: cursuri, software, site-uri Web; GED: fisiere, cont de e-mail, profil personal; Posibilitati de cautare interna/pe Web); Sectiunea destinata profesorilor (Editare materiale didactice: cursuri, teste etc.; Adaugare /eliminare studenti; Plasare anunturi; Stabilire calendar, teme, lectii virtuale; Indicare de resurse Web; Gestionare examene, catalog online; Generarea de statistici); Sectiunea destinata comunicarii student-profesor (E-mail, forum de discutii; Lectie virtuala: fereastra de editare grafica, sectiune pentru chat, sectiune pentru întrebari ulterioare; identificarea participantilor: nume, informatii personale, localizare Web; Teleconferinta-desfasuratorul cursului, vizualizare participant/vorbitor, anuntare interventie, modificare/salvare informatii); Sectiunea regasirii resurselor (Fiecare curs indica o serie de resurse; Resursele suplimentare pentru studenti: necesita cod de acces – revista electronica; Resursele suplimentare pentru profesori: pachete educationale si cursuri complete, resurse didactice online, conferinte, evenimente, suport pedagogic pentru oferit studentilor, cerinte academice; Facilitati de cautare tematica structurata). Subliniem faptul ca în cadrul Sistemului E-learning, aplicabil la unele Universitati din tara, se are tot mai mult în vedere initierea studentilor în domeniul tehnologiei informatiei si comunicarii, cu accent pe posibilitatea utilizarii acestor tehnologii în instruire si învatare. Astfel, aufost create conditii pentru accesul gratuit al studentilor la Internet, un alt 138 aspect referindu-se la “didactica” specifica instruirii si învatarii într-un mediu virtual:

– au fost create materiale de studiu adaptate noului tip de predare –învatare, în care studentii gasesc numeroase studii de caz si situatii

– problema, ocazii de simulare a unor situatii reale;– s-au creat sali specializate, cu acces, în timp real, la date siinformatii actuale pentru anumite teme din cadrul unor discipline de studiu; – printr-un sistem de videoconferinte se asigura interactiunea dintre profesori si studenti;– anumite activitati didactice (predare, seminarii, lucrari practice) sunt concepute si se desfasoara

cu ajutorul diverselor tehnologii moderne, ceea ce determina cresterea atractivitatii si a gradului de interes din partea studentilor.

Desigur, la nivel national, se pune problema nu numai a initierii studentilor în domeniul TIC, dar si a cadrelor didactice (unii nu stiu sau nu implementeaza corect aceste tehnologii în activitatea de predare-învatareevaluare, iar altii nu vor sa se adapteze noilor cerinte, neexistând în uneleinstitutii de învatamânt o forma organizata de formare continua a profesorilor în acest domeniu).

În urma unui sondaj de opinie, (9) efectuat de Centrul pentru Dezvoltare si Inovare în Educatie E-learning. România, s-a ajuns la concluzia ca este nevoie de mult mai multe informatii si resurse în domeniul utilizarii TIC, iar cel mai important rol în dezvoltarea e-learning în România îl vor avea: utilizatorii, firmele dezvoltatoare de soft, politicile Uniunii Europene, M.E.C. Acelasi sondaj demonstreaza ca principalele elemente de care ar trebui sa se tina cont în realizarea unui astfel de program (e-learning) sunt: grupul tinta, obiectivele proiectului, continutul învatarii, strategiile didactice, instrumentele TIC utilizate, resursele (buget, timp, personal).

În concluzie putem spune ca la nivel national se constata existenta a doua abordari: achizitionarea de sisteme educationale comerciale; dezvoltarea unui cadru local de utilizare de material educational în format electronic, în special pentru departamentele de învatamânt la distanta. Consideram ca lectiile interactive reprezinta un instrument eficient cu ajutorul caruia profesorii pot completa procesul traditional de predare, motivând si în acelasi timp stimulând studentii de a pune în practica, de a experimenta cunostintele teoretice.

În România zilelor noastre observam o preocupare crescuta din partea executivului, a societatii civile si a sistemului de învatamânt (universitar si preuniversitar), pentru implementarea unui sistem eficient de e-learning, desi, trebuie sa recunoastem, mai exista multe lipsuri în acest domeniu. Chiar la nivel mondial, cercetatorii îsi pun o serie de întrebari care nu au înca un raspuns ferm: Exista anumite discipline pentru care educatia la distanta este mai indicata? Este mai potrivita pentru anumite categorii de studenti? (vârsta, conditie sociala, abilitati sau deficiente).

Exista mijloace pentru o evaluare corecta? Sunt bibliotecile si sursele de informare suficiente? Cum ar trebui abordat învatamântul la distanta? Ca o modalitate alternativa sau complementara de a face educatie? etc. Cu sau fara raspunsuri la aceste întrebari, tehnologia avanseaza, iar viitorul îi apartine.Speram ca într-un viitor apropiat în toate universitatile si scolile in România sa vedem o crestere dinamica în sfera soft-ului educational si a tehnicilor de predare, utilizând calculatorul, ceea ce va însemnaîncurajarea inovatiei didactice, modernizarea procesului si a programelor tip E-learning, iar pe termen lung, oportunitatea absolventilor de învatare si formare continua.

Referinte bibliografice(1) Virtual Learning Environment (VLE). Disponibil la:http://www.jisc.ac.uk/index.cfm?name=mle_overview(2) What is e-Learning: New Paradigm or New Toy? Disponibil la:http://www.elearningeuropa.info(3) Consiliul pentru Educatie si Pregatire la Distanta. Ce este e-learning-ul? Disponibil la:http://www.detc.org/)(4) E-learning programme. Disponibil la:http://europe.eu.int/comm/education/programmes/elearning(5) Virtual companies. Net – learning and net – working will be common. Disponibil la:http://www.checkpoint-elearning.com/index.php?co=8&aID=963(6) Digital Document Discourse Environment. Disponibil la: http://d3e.sourceforge.net/(7) The Strategy for e-Learning. Estonian eUniversity standardizes on WebCT. Disponibilla: http://www.checkpoint-elearning.com/index.php?co=8&aID=1295(8) Joan K. Lippincott. Net Generation Students and Libraries. Disponibil la:http://www.educause.edu/NetGenerationStudentsandLibraries/6067(9) TEHNE – Centrul pentru Dezvoltare si Inovare în Educatie E-learning. România.Disponibil la: http://www.elearning.ro/vot_arhiva.php