SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

151
Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 1 Universitatea din Bucureşti - www.unibuc.ro Facultatea de Matematică şi Informatică Facultatea de Chimie www.fmi.unibuc.ro www.unibuc.ro/chim Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Ediţia I, 24-26 octombrie 2003 Tema : SOFTWARE EDUCAŢIONAL OBIECTIVE: Implementarea societăţii informaţionale la nivelul Uniunii Europene Promovarea şi dezvoltarea cercetării ştiinţifice în domeniile e-Learning şi Software Educaţional Lansarea de programe pentru introducerea în procesul de învăţământ a tehnicilor de e-learning Oferta educaţională pentru profesori şi specialişti în scopul introducerii şi utilizării tehnologiilor moderne în predare Promovarea şi utilizarea Software Educaţional în învăţământul superior şi preuniversitar SECŢIUNI: A – Tehnologii e-Learning - implementare şi aplicaţii B Software Educaţional în învăţământul superior C Software Educaţional în învăţământul preuniversitar EXPOZIŢIA „Software Education 2003” PARTICIPARE: Autori de produse e-Learning şi Software Educaţional, specialişti, profesori, studenţi, elevi, din toate domeniile de activitate Pentru produsele de e-Learning trebuie să se definească obiectivele, utilizatorii cărora li se adresează, suportul hardware şi software necesar folosirii Pentru produsele de Software Educaţional trebuie să se definească domeniul şi tematica, tehnicile de metodica predării implementate, nivelul (superior sau preuniversitar) utilizatorilor cărora se adresează, suportul hardware şi software necesar folosirii Virtual Learning www.fmi.unibuc.ro CNIV – 2003

Transcript of SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Page 1: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 1

Universitatea din Bucureşti - www.unibuc.roFacultatea de Matematică şi Informatică Facultatea de Chimiewww.fmi.unibuc.ro www.unibuc.ro/chim

Conferinţa Naţionalăde Învăţământ Virtual

Ediţia I, 24-26 octombrie 2003Tema : SOFTWARE EDUCAŢIONAL

OBIECTIVE:

Implementarea societăţii informaţionale la nivelul Uniunii Europene• Promovarea şi dezvoltarea cercetării ştiinţifice în domeniile e-Learning şi Software

Educaţional• Lansarea de programe pentru introducerea în procesul de învăţământ a tehnicilor de

e-learning• Oferta educaţională pentru profesori şi specialişti în scopul introducerii şi utilizării

tehnologiilor moderne în predare• Promovarea şi utilizarea Software Educaţional în învăţământul superior şi

preuniversitar SECŢIUNI: A – Tehnologii e-Learning - implementare şi aplicaţii B – Software Educaţional în învăţământul superior C – Software Educaţional în învăţământul preuniversitar

• EXPOZIŢIA „Software Education 2003” PARTICIPARE: Autori de produse e-Learning şi Software Educaţional, specialişti, profesori, studenţi, elevi, din toate domeniile de activitate• Pentru produsele de e-Learning trebuie să se definească obiectivele, utilizatorii

cărora li se adresează, suportul hardware şi software necesar folosirii• Pentru produsele de Software Educaţional trebuie să se definească domeniul şi

tematica, tehnicile de metodica predării implementate, nivelul (superior saupreuniversitar) utilizatorilor cărora se adresează, suportul hardware şi softwarenecesar folosirii

Virtual Learningwww.fmi.unibuc.ro

CNIV – 2003

Page 2: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

2 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi InformaticăETAPE ŞI ACTIVITĂŢI :• mai-iunie 2003 – lansarea şi anunţul organizării CNIV-2003• septembrie 2003 – al doilea ANUNT ( Rezumat - max. 1 pag. , Lucrare- max. 8 pag.

format .Doc cu număr par de pagini)• septembrie - octombrie 2003 – primirea lucrărilor/produselor(Autori, Titlu, Rezumat,

Secţiune)• 10 octombrie 2003 – Acceptarea lucrărilor/produselor şi definitivarea programului

CNIV- 2003 ; publicarea pe InternetORGANIZATORI :• Facultatea de Matematică şi Informatică – Catedra de Informatică, Colegiul de

Informatică, Centrul de Învăţământ la Distanţă• Facultatea de Chimie- Catedra de Matematici Aplicate şi Informatică

LOC DE DESFĂŞURARE :Facultatea de Matematică şi Informatică, Universitatea din Bucureşti

PREŞEDINTE AL CONFERINŢEI:Prof. Dr. Vasile PREDA, Decan -Facultatea de Matematică şi Informatică

CO-PREŞEDINTE:Prof. Dr. Vasile MAGEARU, Decan - Facultatea de Chimie

COMITET DE ORGANIZARE:

Prof. Dr. Ion VĂDUVA, Prodecan - Facultatea de Matematică şi Informatică

Prof. Dr. Horia GEORGESCU, Director - Colegiul de InformaticăProf. Dr. Gabriel PRIPOAE, Centrul de Învăţământ la DistanţăConf. Dr. Marin VLADA, Catedra de Matematici Aplicate şi Informatică - Facultatea de Chimie COMITET ŞTIINŢIFIC:Universitatea din Bucuresti: Prof. Dr. Ileana POPESCU, Conf. Dr. DenisENĂCHESCU, Conf. Dr. Florentina HRISTEA, Conf. Dr. Andrei BARANGA,Lect. Dr. Rodica NICULESCU, Lect. Dr. Maria JOIŢAUniversitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iasi: Prof. Dr. Victor FELEAUniversitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca: Prof. Dr. Leon ŢÂMBULEAUniversitatea de Vest Timişoara: Conf. Dr. Dana PETCUUniversitatea din Craiova: Prof. Dr. Nicolae ŢĂNDĂREANU, Conf. Dr. Ion IANCUUniversitatea „Transilvania” din Braşov: Prof. Dr. Moise COCANUniversitatea din Oradea: Prof. Dr. Grigore ALBEANUUniversitatea din Pitesti: Prof. Dr. Tudor BĂLĂNESCUUniversitatea din Ploiesti: Conf. Dr. Cristian MARINOIUUniversitatea „Ovidius” Constanţa: Prof. Dr. Silviu SBURLANCONTACT:E-mail: [email protected], [email protected], [email protected]ŢĂ:- Conf. Dr. M. Vlada, Facultatea de Chimie, Catedra de Matematici Aplicate şiInformatică, B-dul Regina Elisabeta 4-12, sector 1, Bucureşti

Page 3: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 3

- Prof. Dr. G. Pripoae, Director- Centrul de Învăţământ la Distanţă, Facultatea deMatematică şi Informatică, Academiei nr. 14

PROMOVARE CNIV http://fmi.unibuc.ro/Anunturi/cniv-280503.html

http://www.unibuc.ro/ro/bis_eveniment?wid=31489&func=viewSubmission&sid=429

Page 4: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

4 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

Site-ul oficial al Universităţii din Bucureşti – www.unibuc.ro

Page 5: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 5

În perioada 24-26 octombrie 2003 se va desfăşura la Facultatea de Matematică şiInformatică a Universităţii din Bucureşti prima ediţie a Conferinţei Naţionale deÎnvăţământ Virtual, cu tema Software Educaţional. Evenimentul este organizat de cătreFacultatea de Matematică şi Informatică (Catedra de informatică, Colegiul deInformatică, Centrul de învăţământ la distanţă) şi Facultatea de Chimie (Catedra dematematici aplicate şi informatică) din cadrul Universităţii din Bucureşti.Principalele obiective ale conferinţei constau în implementarea societăţii informaţionalela nivelul Uniunii Europene, promovarea şi dezvoltarea cercetării ştiinţifice în domeniileeLearning şi Software Educaţional, lansarea de programe pentru introducerea înprocesul de învăţământ a tehnicilor de eLearning, promovarea şi utilizarea SoftwareEducaţional în învăţământul superior şi preuniversitar.Conferinţa va avea trei secţiuni:

- Tehnologii eLearning – implementare şi aplicaţii;- Software Educaţional în învăţământul superior;- Software Educaţional în învăţământul preuniversitar.

La conferinţă pot participa autori de produse eLearning şi Software Educaţional,specialişti, profesori, studenţi, elevi. Mai multe informaţii despre organizare se potobţine la adresa http://fmi.unibuc.ro/Anunturi/cniv-280503.html.

Page 6: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

6 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior-CNCSIS

http://www.cncsis.ro/octombrie2003.php

AGORAhttp://www.agora.ro/news/articol.shtml?id=64339

Page 7: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 7

www.fmi.unibuc.ro

Page 8: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

8 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

E-Learning şi Software educaţional

Conf. dr. Marin Vlada, Universitatea din Bucureşti

Definiţie. E-learning înglobează metode şi tehnici tradiţionale sau moderne şi carefolosind tehnologii IT&C (procesare multimedia şi comunicare asincronă sausincronă) conduce subiectul care îl utilizează, la obţinerea unei experienţe înînţelegerea şi stăpânirea de cunoştinţe şi îndemânări într-un domeniu al cunoaşterii.

În esenţă, e-Learning oferă accesul comod şi eficient la informaţiile şi cunoştinţelecele mai noi, metode noi şi eficiente de predare, învăţare şi evaluare a cunoştinţelor,instruire şi formare permanentă. În acest sens, e-learning este şi o alternativă laeducaţia permanentă în societatea informatizată de azi sau de mâine.

Particularităţile specifice tehnologiilor de e-learning aduc noi dimensiuni îneducaţie şi care pot fi complementare sau alternative faţă de metodele tradiţionale dindomeniul educaţiei. Aceste particularităţi oferă posibilitatea organizării învăţământuluionline pe subiecte sau teme, în timp ce învăţământul tradiţional este organizat pegrupe/clase de vârstă.

Procesul de predare-învăţare-examinare capătă noi dimensiuni şi caracteristici prinutilizarea tehnologiilor e-learning. Sistemul de învăţământ din ţara noastră este în moddirect şi determinant implicat în fundamentarea şi construirea societăţii informaţionale.

O societate informaţională se naşte într-un mediu în care marea majoritate amembrilor ei are acces la tehnologii IT&C şi utilizează frecvent tehnologiileinformaţionale, atât pentru instruire şi perfecţionare profesională, cât şi pentru activităţipersonale privind rezolvarea unor probleme economice, sociale, etc.DDeeffiinniiţţiiee.. Software Educaţional reprezintă orice produs software în orice format (exesau nu) ce poate fi utilizat pe orice calculator şi care reprezintă un subiect, o temă, unexperiment. o lecţie, un curs, etc., fiind o alternativă sau unica soluţie faţă de metodeleeducaţionale tradiţionale (tabla, creta, etc.).

Etapele de verificare şi evaluare a cunoştintelor şi deprinderilor în insuşireacompetenţelor corespunzătoare scenariului didactic, pot fi implementate sau nu însoftware educaţional, acest lucru fiind în funcţie de particularităţile cunoştinţelorcorespunzătoare unei discipline didactice. De exemplu, este cazul disciplinelor dindomeniile IT&C şi Informaticii care au ca suport utilizarea calculatorului în obţinereacompetenţelor. În acest caz, obţinerea competenţelor trebuie să se realizeze în urmaverificării şi evaluării atât a cunoştinţelor însuşite, cât şi a deprinderilor în utilizareacorectă şi eficientă a calculatorului. Acestea trebuie să se obţină prin prezentarea decătre cel examinat, direct la calculator a diverselor proiecte care să demonstrezeprofesorului - examinator gradul / nivelul competenţei.

Page 9: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 9

Virtual Learning-prezent şi viitor

Construirea unei societăţi informaţionale(ce va reprezenta trecerea la societateacunoaşterii) nu se poate realiza fără cercetare şi proiecte de investiţii, atât în domeniulIT&C, cât şi în domeniul educaţiei. Dezideratul final fiind competenţa, nici otehnologie, nici o teorie, nici o abordare nu va elimina sau neglija relaţia profesor-elev/student. Toate vor fi instrumente comode şi eficiente la îndemâna, atât aprofesorului, cât şi elevului /studentului. Uneori, aceste instrumente pot fi unice faţă deinstrumentele tradiţionale din educaţie. Unele reprezentări pot fi reproduse sausimulate doar prin intermediul calculatorului care oferă metode şi tehnici privindgrafica, animaţia, sunetul. De exemplu, reprezentările 3-dimensionale sau evoluţiaunor fenomene fizice, chimice, biologice, etc. care se desfăşoara dinamic, nu pot fireprezentate sau studiate decât folosind calculatorul. Competenţa implică experienţă înrezolvarea problemelor dintr-un anumit domeniu de activitate. Competenţa şiexperienţa în rezolvarea problemelor se pot obţine doar dacă permanent se are învedere interdependenţa realitatea fizică-realitatea virtuală, şi dacă se întreprindeforturi pentru însuşirea de noi cunoştinţe, pentru conoaşterea corespunzătoare atuturor aspectelor privind modelul fizic , respectiv modelul virtual, aspecte determinatede particularităţile problemlor de rezolvat dintr-un anumit domeniu. De exemplu, uninformatician care elaborează programe pentru rezolvarea diverselor probleme, trebuiesă aibă competenţe conform schemei de mai jos.

Fig.1 Interdependenţa SC-Algoritmică-Programare

Tehnologiile de e-learning ce sunt răspândite azi sunt rezultatul evoluţiei, atât ametodelor pedagogice şi psihologice din educaţie, cât şi a tehnologiilor IT&C(tehnologii Web, tehnologii multimedia, tehnologii de comunicaţie). Astfel, utilizareasistemului Internet, a programelor de elaborare a produselor Web, a înregistrăriloraudio/video, a stocării informaţiilor pe CD-uri, a implementării rezultatelor din

Page 10: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

10 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informaticădomeniul graficii pe calculator, au facut posibilă elaborarea de cursuri online, desoftware educaţional pentru diverse discipline, de biblioteci şi campusurilor virtuale.

În viitor, vor apărea platforme ce au la bază arhitectura de management ce folosescarhitecturi de servicii Web(format XML). Componentele de software şi de sisteme cese vor autodescrie, adică printr-un protocol standard vor putea fi accesate şi deschisecomod şi eficient. Multe aplicaţii vechi vor fi perfecţionate în acest sens. De exemplu,compania Microsoft pregăteşte noua versiune a sistemului de operare Windows-numităLonghorn- care va oferi prin pachetul Microsoft Office (versiunea 11) interpretareaformatului XML.

Pentru viitorul nu prea îndepărtat, vor apărea următoarele platforme: Smart Display,Tablet PC, Media Center, SPOT(Smart Personal Object Technology)[3].

Bibliografie

[1] M. Vlada, Informatică, Editura Ars Docendi, Bucureşti, 1999.[2] M. Vlada, Informatică. Windows, Word, Excel, Internet, Editura Universităţii din Bucureşti,Bucureşti, 2001.[3] C. Dumitru, “La taifas cu Bill Gates”, PCMAGAZINE, Editura Agora, Cluj, nr.4(52), 2003,pp42-45.[4] http://www.unibuc.ro/eBooks/informatica.htm, Universitatea din Bucureşti, site-ul oficial[5] M. Vlada, „Conceptul de algoritm-abordare modernă”, Gazeta de Informatică, EdituraAgora, Cluj, nr. 3(13), 2003,pp25-30.[6] M. Vlada, „EUREKA - rezolvitor de probleme”, Gazeta de Informatică, Editura Agora,Cluj, nr. 7(12), 2002,pp37-38.

Page 11: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 11

Învăţământul virtual în perspectiva

Facultăţii de Matematică şi Informatică

a Universităţii din Bucureşti

Pripoae Gabriel Teodor – Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică, Centrul de Învăţământ la

Distanţă, e-mail: [email protected]

RezumatPrezentam cateva principii generale ale invatamantului virtual,insotite de o scurta descriere a implementarii unui asemenea sistem inFacultatea de Matematica si Informatica a Universitatii din Bucuresti.

1. Motivatie

Invatamantul virtual este, in prezent, o extensie (si o completare) ainvatamantului clasic; intr-o perspectiva mult mai apropiata decat ne asteptam,rolurile se vor inversa. Pe diferite canale media primim semnale despretransformarea educatiei, din arta in industrie; de la terminologie, la tehnologie,de la protagonisti la institutii, se insinueaza inevitabilul paralelism cu aparitiaprimei revolutii industriale, in care artizanul dispare concurat de produsele deserie.

O varianta de raspuns din partea lumii academice ar fi refugiul in turnul defildes, zambetul de falsa superioritate in fata a ceea ce nu intelegem sau nuputem stapani. Mai demna ar fi incercarea de a interveni in procesul schimbarii,in speranta de a atenua socul pentru viitoarele generatii. A treia varianta, pentrucare pledez, este acceptarea sfidarii de a conduce jocul, de a stabili regulile side a prevedea evolutia lui viitoare.

Se face uneori greseala , implicit ori explicit, sa se considere ca realitateavirtuala, in particular invatamantul virtual (si mai particular, invatamantul ladistanta) ar fi inventii recente, datorate in special modelelor asistate decalculator. O privire sumara in istoria civilizatiei releva nevoia general umanapentru evadare din realitatea fizica, in universuri mitice, in universuri artistice

Page 12: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

12 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

sau in cele generate de stari alterate de constiinta. A doua jumatate a secoluluiXX a adus doar o tehnologie noua, un plus de precizie in reprezentarea si unplus de realism in redarea universurilor virtuale. Fiecare noua descoperiremedia a largit spectrul transmiterii (audio, video 2D sau 3D, holografic),modelele matematice guvernand sistemele au devenit din ce in ce maisofisticate, dar problematica nu a evoluat in acelasi ritm: in generaldivertisment (in special jocuri), educatie si o mica parte a cercetarii asistate decalculator. In cadrul acestor universuri virtuale digitizate, categoriile filosofice(spatiu, timp, distanta, orientare, cauzalitate,...) raman –in marea lor majoritate-tributare modelului geometric euclidean. Caracterul comercial al produselor adeterminat cantonarea gradului de abstractizare a modelului matematic lanivelul intuitiei comune (euclidiene).

Primul mijloc de invatamant la distanta a fost cartea, poate si pentru ca lainceput a fost cuvantul... Sa urmarim destinul celor mai citate (desi, probabil,nu si cele mai citite) carti: Biblia si Elementele lui Euclid. Ambele au la bazaproiectii ale cate unui univers virtual (transcendent, respectiv geometric),tradus de catre un “tutore” in principii (tablele lui Moise si axiomele lui Euclid),experienta se transmite imbogatita generatiilor ulterioare (precepte, respectivteoreme) si ansamblul de cunostinte, cu caracter ezoteric la inceput, estepromovat prin expansiune teritoriala, prin glasul misionarilor (preoti si/sausavanti). Pasind in spatiul sacru sau intrand mental in universul geometriei,oriunde in lume, ai senzatia de unitate, de invarianta si de comuniune. Dar nutoate cartile (sau , mai general,publicatiile) au avut acelasi succes; bibliotecilesunt ticsite de volume nedeschise decat arareori, citite si mai putin, eventualdeloc citate. Numarul mare de sisteme experimentale de invatamant esuate,inclusiv din categoria celor virtuale, succesul limitat al altora, arata caperenitatea unui univers virtual se datoreaza unei retete rafinate, cu un echilibrusubtil intre fundamentarea teoretica si aplicatii.

Incepand cu a doua jumatate a secolului XIX, Matematica a dezvoltat, lanivel pur teoretic, noi geometrii; notiunile de spatiu si de timp au fost reganditesi au condus la modelele revolutionare din Fizica secolului XX: teoriarelativitatii si mecanica cuantica (poate nu intamplator, cea de a treia schimbarefundamentala de paradigma a secolului trecut, in genetica, a avut la baza tot unmodel geometric –simplu dar percutant-, elicea ADN-ului). In stiintelecognitive si in Filosofie, precum si in domenii conexe (cum ar fi, in cazullucrarii de fata, problematica fundamentarii teoretice a invatamantului virtual),geometrizarea este inca primitiva. Intr-o serie de articole (cf.[1] pentru detalii)am atras atentia asupra acestui decalaj, care se manifesta evident si in alte zoneale cunoasterii, si care nu poate fi recuperat cu metode si mijloace traditionale;invatamantul virtual poate fi generator si totodata beneficiar al unei revolutiiin gnoseologie, stiintele cognitive si fundamentele tehnologiei informatiei.

Page 13: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 13

2. Resurse Un sistem de invatamant virtual poate fi interpretat ca un caz particular de sistemexpert; arhitectura este clasica: o baza de date si de cunostinte, o interfata cu utilizatoriisi o strategie de perfectionare a sistemului de catre creator, dar si de auto-dezvoltare asistemului “prin el insusi”, din interactia cu utilizatorii.

Un prim pas este transpunerea bibliotecilor, din suport clasic in suport electronic.Pentru bibliotecile unei universitati de talie medie, capacitatea de memorare ainformatiei poate fi de cativa TerraByti, un ordin de marime deja accesibil comercial.Problema transformarii acestei simple informatii in baza de date, apoi in baza decunostinte, este laborioasa (din punct de vedere cantitativ), dificila teoretic siinabordabila ca pret, in conditiile achizitionarii unui soft dedicat. Printr-un efortjudicios coordonat, ea poate fi rezolvata de departamentul de informatica al uneiinstitutii de invatamant superior, impreuna cu studentii de profil, probabil pe durata a5-10 ani.

A doua componenta a bazei de date o reprezinta inregistrarea cursurilor si amanifestarilor stiintifice reprezentative; videoteca didactica reprezinta analogulfonotecii si al cinematecii, si poate prezenta un mesaj didactic dinamic, evolutiv(acelasi profesor tinand acelasi curs pentru auditorii diferite, sau din perspectivediferite); memorarea acestei informatii este simpla, in schimb este mare consumatoarede resurse (capacitate de memorare de ordinul a 1-10 Terra byte/an la nivelul uneifacultati medii). Este foarte probabil ca mijloacele de stocare adecvate sa fiedisponibile intr-un viitor apropiat, la un pret accesibil. Conservarea patrimoniuluispiritual nu se refera numai la bunuri imobile, obiecte de tezaur sau creatii artistice;pentru acestea, societatea a stiut sa creeze institutii si procedee de salvare, restaurare sipunere in valoare. Patrimoniul educatiei este, parca, lipsit de izvoare istorice, in afaracelor scrise. Putinele inregistrari audio si video ale personalitatilor din domeniuleducatiei se refera arareori la demersul pur didactic, fiind realizate de obicei in cadrulunor evenimente festive; in plus, documentele de arhiva nu sunt accesibile publicului,si in special celor din sistemul educatiei. Nu exista cursuri inregistrate sistematic,prestatiile marilor profesori ramanand doar in memoria – efemera- celor care le-auurmarit direct; pentru restul, pierderea de informatie este irecuperabila. Contributiiimportante la crearea bazelor de date si cunostinte pot fi furnizate de diasporapermanenta, de diaspora “transhumanta” si de alumni (cursuri si conferinte on-line sauinregistrari, preprinturi, expertize, etc); cu putine resurse, se pot realiza pe parcursul a2-3 cicluri universitare, mai multe variante ale aceluiasi curs, in format text, audio sivideo (eventual si alte formate oferite de tehnologia viitorului), predate de acelasiprofesor si/sau de profesori diferiti. Un fenomen similar se petrece in spectacolulteatral sau de opera, in care publicul avizat revede a n-a oara un spectacol, dar cu altiprotagonisti. Superioritatea mesajului video fata de cel scris, fie el si in formatelectronic, a fost justificata teoretic in [1].

Page 14: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

14 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

3. Obstacole

Aparent, principalele obstacole in crearea unui sistem de invatamant virtual sunt denatura tehnologica (de exemplu, viteza conexiunii internet sau intranet, decalajul intrefunctionarea perifericelor si a procesorului, securitatea comunicatiilor) sau financiara(costul ridicat al unor componente). Toate aceste probleme se rezolva insa rapid, prindinamica deosebita a pietei IT. Deja sistemele informatice se proiecteaza azi, avandu-se in vedere promisiunile tehnologiei de poimaine. Cheltuirea mai judicioasa afondurilor universitatilor poate genera economii care sa fie directionate catreachizitionarea sau crearea interna de produse cu durata de viata mai mare. Se confundainformatizarea sociatatii cu achizitia de calculatoare de ultima generatie, pe care saruleze programe cu licente exorbitante (si care se depreciaza moral in ritmexponential). In marea lor majoritate, aplicatiile derulate cu ajutorul calculatoruluisunt de rutina, si nu utilizeaza decat o infima parte din puterea de calcul; importantaeste investitia in inteligenta care creaza programe care sa ruleze optim pe resurse decalcul putine. Aceasta presupune crearea de modele matematice ne-elementare, unefort teoretic de cercetare fundamentala, si nu “mimarea” optimizarii prin artificii deprogramare. Cand NASA a trimis oameni pe Luna, nu dispunea de calculatoare maiperformante decat cele din generatia 386 (avant la lettre), si complexitatea calculelorfacute atunci depasea, cred, majoritatea aplicatiilor care ruleaza astazi in Romania. In viziunea noastra, principalele obstacole in calea crearii unui sistem de invatamantvirtual de calitate sunt altele: in primul rand, limitele inteligentei artificiale, incapabilesa suplineasca (in principiu !) contactul uman absolut necesar invatarii si in specialeducatiei. Comunicarea trunchiata (telefon, televizor, internet) produce efecte perversela nivel subconstient; unii cercetatori, mai pesimisti, sustin ca pot apare patologii lanivel psihic sau neurologic. De aceea, un sistem de invatamant virtual trebuie sainglobeze factorul uman, macar cu o aparenta “apropiere”. Urmeaza un alt obstacol major: inertia mentalitatilor, psihologia defetista a celorcare vad cutii ale Pandorei chiar si sub bradul de Craciun. Acest impediment este cuatat mai grav, cu cat proiectul unui sistem educational implica o munca de echipa, caresa contina ca protagonisti, in mod ideal, toate cadrele didactice si o mare parte dintrestudenti si personal auxiliar.

4. Studiu de caz: structura si functionalitatea sistemului invatamantului virtualin Facultatea de Matematica si Informatica a Universitatii din Bucuresti

Istoria invatamantului virtual in facultatea noastra a inceput in primavara anului2001, odata cu constientizarea necesitatii diversificarii ofertei educationale.Dezbaterile pro si contra au intarziat intr-o oarecare masura demersurile organizatorice,dar s-a ajuns in final la propunerea Consiliul facultatii (mai 2001), si apoi la deciziaSenatului Universitatii (iunie 2001), de infiintare a unui Centru de Invatamant laDistanta al Facultatii de Matematica si Informatica. In plan logistic si financiar-contabil, Centrul ID colaboreaza cu Departamantul de profil al Universitatii(CREDIS); din punct de vedere didactic si administrativ, Centrul ID se subordoneazaConsiliului facultatii.

Page 15: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 15

In august 2002, au fost autorizate de catre Ministerul Educatiei si Cercetarii douaspecializari ale facultatii, in forma de invatamant la distanta: Informatica (5 ani) siMatematica-Informatica (5 ani). Din anul universitar 2003-2004 organizam douaspecializari de Master: Baze de date (2 ani) si Aplicatii WEB si multimedia (2 ani).

Portalul www.fmi.unibuc.ro contine – in germene- facilitati pentruinvatamant virtual: comunicare intranet si internet, baze de date dedicate(biblioteca virtuala, muzeu virtual, sala de conferinte virtuala). Doua amfiteatremultimedia sunt dotate cu aparatura necesara transmisiilor on-line; pana laasigurarea traficului internet corespunzator, vizionarea cursurilor si aconferintelor se va face prin descarcarea de pe site a fisierelor respective.

In perspectiva, strategia Centrului ID se va centra pe urmatoarele directii:- trecerea de la invatamant la distanta la invatamant virtual, de care sa

beneficieze toti studentii facultatii, indiferent de forma de invatamant lacare sunt inscrisi;

- diversificarea paletei de specializari oferite, in special pentru ciclurile2(master) si 3 (doctorat);

- “exportul” educational, spre zone care traditional nu furnizeaza studentiin facultatea noastra; extinderea specializarilor in limbi de circulatieinternationala, pentru eventuala atragere a studentilor straini.

- organizarea unei conferinte anuale pe teme de invatamant virtual, cuintentia de a crea conexiuni intre mediul academic, industria tehnologieiinformatiei si comunicarii si beneficiarii directi sau indirecti ai acestorentitati. Prima manifestare de acest ge a fost programata intre 24-26octombrie 2003, la Facultatea de Matematica si Informatica aUniversitatii din Bucuresti, si are tema: Software educational.

Suntem constienti ca eforturile noastre pot starni critici nefondate si patimimarunte, care –pe termen scurt- sa intarzie crearea sistemului de invatamantvirtual pe care il pregatim. Pe termen lung, aparitia acestuia este inevitabila.Depinde de optiunea si de capacitatea distinsilor nostri colegi de a stabili loculFacultatii de Matematica si Informatica a Universitatii din Bucuresti incompetitia sistemelor educationale.

Bibliografie

[1] G.T. Pripoae, S. Comorosan, “A Mathematical Model for Philosophy”, Dialogos, 33 (71)(1998), pp. 97-119 , Phil.Index 055958

Page 16: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

16 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

SECŢIUNEA A

Tehnologii e-Learning - implementare şi aplicaţii

Page 17: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 17

Nr.Crt.

Titlul lucrării , autorii Pag.

1 AEL, o tehnologie de vârf în Sistemul Educaţional RomânescFlorin Ilia – SIVECO Romania SA, [email protected]

19

2 Gândirea algoritmică – o filosofie modernăa matematicii şi informaticii

Marin Vlada – Universitatea din Bucuresti,[email protected]

27

3 Platforma de e-Learning “CONCORDE”şi materiale educaţionale pentru învăţământ la distanţă

Mircea GiurgiuUniversitatea Tehnica Cluj, [email protected]

35

4 Proiectul “Octopus”: solutie pentru implementareaunui centru cu resurse educationale on-line(*)

Vito Carioca – Instituto Politecnico de Beja, [email protected] C. Chouriço – Feramentas Interactivas Lda, [email protected]

Mircea Giurgiu–Universitatea TehnicaCluj,[email protected]

41

5 Aplicaţie web pentru învăţarea online a modelării prin regresieCristian Marinoiu – UPG Ploieşti, [email protected]

Laurenţiu Pană – UPG Ploieşti, [email protected]

47

6 Program informatic pentru realizarea planurilor conceptualeGabriela Moise – Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti,

[email protected] Ioniţă – Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti,

[email protected] Suditu – Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti,

[email protected] Marius Ţuică – S.C. EZ CONECT SRL, [email protected]

51

7 NETOP SCHOOLUn instrument rapid, sigur, flexibil şi puternic

pentru instruirea asistată de calculatorCosmin Păunescu – ProSoft++ Bucureşti, [email protected]

59

8 PROFESOR vs. E-Learning în PROIECTULTUTOLANGUES

SIMION Doina Irina – Universitatea Politehnica Bucureşti,[email protected]

67

9 E-muzeele ca suport pentru instrucţie şi educaţie on-lineMonica Vlădoiu – Universitatea Petrol Gaze din Ploieşti,

[email protected]ătălina Negoiţă – Universitatea Petrol Gaze din

Ploieşti,[email protected]

69

Page 18: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

18 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

10 Descrierea resurselor educaţionale cu ajutorul RDFLaurenţiu Pană – UPG Ploieşti, [email protected]

77

11 MySeLF – My System for e-Learning and FormationSilviu Crăciunaş – Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu,

[email protected], [email protected] S. Crăciunaş – Universitatea “Politehnică” din Timişoara,

[email protected] Crăciunaş – Universitatea din Bucureşti

81

12 Solutii WEB cu ASP.NETGheorghe Carmocanu – USM Chişinău, [email protected]

89

13 Implementarea secvenţierii simple din cadrul standardului IMSCristina Segal – Universitatea ”Dunărea de Jos”, Galaţi,

[email protected] Dumitriu – Universitatea ”Dunărea de Jos”, Galaţi,

[email protected] Cocu – Universitatea ”Dunărea de Jos”, Galaţi,

[email protected]

97

14 Modalităţi de personalizare în e-learningAdina COCU – Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi,

[email protected] PECHEANU – Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi,

[email protected] ŞTEFĂNESCU – Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi,

[email protected]

103

15 Pachete software educaţional proiectate de studenţiiFacultăţii de Matematică şi Informatică

din Universitatea BucureştiSanda Monica Tătărâm – Universitatea din Bucureşti, Facultatea de

Matematică şi Informatică, [email protected]

109

16 Evaluarea aplicaţiei e-learning IDSoft la nivel de InputGabriel Vonaş – Universitatea Babeş-Bolyai,

[email protected] Cotarlea – S.C. Cognitrom S.R.L., [email protected]

113

17 Exemplu de răspuns în domeniul educaţiei la provocărileglobalizării

Laurenţiu Tăchiciu – Academia de Studii Economice Bucureşti,[email protected]

Ion Schileru - Academia de Studii Economice Bucureşti,[email protected]

121

Page 19: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 19

18 Echipamente pentru achiziţii de imagini

Schileru Ion – Academia de Studii Economice Bucureş[email protected]

127

19 E-learning-soluţie pentru asigurareacalităţii şi competitivităţii învăţământului universitarChiru Lelia – Academia de Studii Economice Bucureşti,

[email protected]

131

20 Analiza eficienţei educaţionale a paginilor de webConf. Dr. PLEŞEA DORU ALEXANDRU

Academia de Studii Economice Bucureşti, Facultatea de Comerţ,Catedra de Merceologie şi Managementul Calităţii,

[email protected]

135

21 Aplicatii elearning in formarea profesionala initiala si continuaConf. Dr. Ing. Irina SEVERIN, Expert AN LdV

Conf. Dr. Ing. Mihai CARAMIHAI, Expert AN LdVIng. Magda CURT, Expert AN LdV

e-mail: [email protected]@leonardo.ro

[email protected]

139

22 Proiectarea Sistemică a Cursurilor Universitare Inginereştipentru e-Learning

Adrian A. Adăscăliţei – Universitatea Tehnică ”Gh. Asachi” Iaşi,e-mail: [email protected]

143

Page 20: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

20 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

AEL, o tehnologie de vârf în Sistemul Educaţional Românesc

Florin Ilia - SIVECO Romania SA, [email protected]

Abstract

AEL este o platformă software modernă, construită pe baza tehnologiilor actuale.Echipa SIVECO Romania a ales portabilitatea şi mentenanţa, construind AEL-ul ca unsistem multi-strat, folosind un client care nu consumă resurse, de tip browser webconectat la un server web şi de aplicaţii scris în Java. Folosim tehnologii de ultimăoră; cum ar fi Enterprise Java Beans, jdbc, Java servlets, jsp-s, Java applets, şiutilizăm intensiv XML.Utilizăm un concept de reutilizare a conţinutului care este bazat pe formate dedescriere a pachetelor în XML şi am implementat elementele necesare pentru a puteaimporta şi exporta continut conform standardelor MathML, SCORM.

1. IntroducereSistemul Educaţional Informatizat este un program complex iniţiat de Ministerul

Educaţiei Cercetării şi Tineretului, al cărui obiectiv de bază îl reprezintă susţinereaprocesului de predare-învăţare în învăţământul preuniversitar cu tehnologii de ultimăoră. Programul sprijină obiectivele reformei educaţionale în conformitate cu planul deacţiune eEurope 2005, demarat de Uniunea Europeană ca parte a iniţiativei europeneeLearning. [10].

Programul este implementat de un parteneriat public-privat. Principalele companiiimplicate în implementarea SEI sunt SIVECO Romania, HP, IBM şi Fujitsu-Siemens.

Premize: Sistemul educaţional românesc

În 2001 – anul în care a demarat programul SEI- Romania avea un număr de1,321,333 elevi înscrişi în 12,709 şcoli generale şi 687,919 elevi înscrişi în 1,357 delicee. Sistemul educaţional românesc cuprinde 64,018 profesori care predau la liceu şi102,294 la şcoli generale.[1].

Unul din factorii cruciali care au creat nevoia de dezvoltare a unui sistemeducaţional informatizat a fost numărul extrem de scăzut de PC-uri/elev în şcolile dinRomânia (3 computere la 100 de elevi în şcolile generale şi 5 PC uri la 100 de elevi înlicee) şi accesul limitat la reţeaua Internet (1 computer conectat la Internet pentru 100de elevi în şcolile generale şi 3.5 în licee) [2].

Nu exista un instrument consistent de raportare a informaţiilor în şcoli, la nivelregional, sau chiar la nivel central. De aceea, toate statisticile din învăţământ se făceauprin calcule complicate pe hârtie, şi erau communicate celor interesaţi prin telefon şifax, motiv pentru care cifrele erau nu doar greu de obţinut, ci şi imprecise.Descrierea generală a Programului SEI

SEI urmăreşte dotarea tuturor şcolilor din România cu soluţii IT complete pentruprocesul de predare/învăţare. De asemenea, programul SEI promovează introducerea

Page 21: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 21

MEC Data Center

AEL - Ministry

County Server (ISJ)

AEL - County

School Server

AEL

County Server (ISJ)

AEL - County

School Server

AEL

School Server

AEL

School Server

AEL

High-speed Internet

Inte

rnet

Magnetic/optical

tehnolgiei informaţiei în procesul educaţional prin proiecte specifice destinate unorscopuri educaţionale şi administrative.

SEI a fost proiectat ca o soluţie integrată la nivel naţional compusă dintr-o reţea desoluţii locale şi regionale. Fiecare laborator informatizat instalat în şcoli este o soluţieintegrată în sine, gata de folosit de către profesori şi elevi. Laboratoarele IT (soluţiilelocale) sunt integrate într-o reţea logică ce cuprinde toate şcolile dintr-o regiune. Toatesistemele regionale sunt la rândul lor integrate într-o reţea naţională conectate la, şicontrolate de către unitatea de management a programului SEI, situată la MECT.

Nevoia de programe IT în educaţieFactorii care au condus la demararea proiectului

SEI sunt atât de natură internă cât şi externă.Principalii factori interni sunt următorii:• Programul guvernamental are printreobiective informatizarea şcolilor;

• Opinia publică solicită şisprijină introducerea IT ului în educaţieşi pentru educaţie.

Factorii externi care au creat premisele demarării proiectului sunt:• Aderarea la Uniunea Europeană ca prioritate majoră pentru România;• Acceptarea de către Guvernul Romaniei a introducerii reformei IT în sistemul

educaţional în cadrul negocierilor de aderare la UEObiective

Programul SEI urmăreşte să asigure accesul tuturor participanţilor la sistemuleducaţional la tehnologia informaţiei (computere şi Internet).

Unul dintre beneficiile majore previzionate ale acestui program este asigurareaunui nivel optim de cunoştinţe IT pentru fiecare absolvent de liceu. Prin SEI, se doreşteîncurajarea învăţământului inovativ şi stimularea creativităţii profesorilor şi elevilor,oferind un cadru general favorabil pentru dezvoltarea proiectelor şi participareabeneficiarilor sistemului educaţional la dezvoltarea societăţii informaţionale. SEIcontribuie la modificarea programei şcolare prin integrarea noilor metode de predare-învăţare.

Programul SEI pune la dispoziţia beneficiarilor noi instrumente didactice pentruutilizarea în şcoli, crescând astfel calitatea procesului educaţional. Oferă un substitutpentru instrumentele sau experimentele de laborator costisitoare sau periculoase pentrucei care le manevrează. Prin programul SEI, administraţia locală, regională şi centralăbeneficiază de un important sprijin în privinţa formelor de raportare statistică.MetodologiaPrincipale linii directoare ale programului SEI au fost determinate de constrângerilelegate de mediu şi de cele financiare.

Page 22: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

22 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

Hardware

Software

Comunicaţii

Resurse umane

Fond de manuale şi materiale didactice

Implementarea programului este planificată să se desfăşoare într-o serie de paşisuccesivi, fiecare debutând cu o etapă de analiză a pasului precedent,, rezultatele şimodalităţile de optimizare a acţiunilor viitoare. Principalele componente ale programului SEIPrincipalele componenete ale soluţiei sunt: Hardware (laboratoare IT) (vezi 4.1);

- Learning & Content Management Solution (soluţia software AEL (vezi 4.2);- Conţinut educaţional în format electronic;- Instruirea profesorilor;- Conectare la Internet- Componentele au aceeaşi importanţă în

economia proiectuluiComponenta de conectare la Internet figurează printre

elementele programului SEI datorită importanţei saledeosebite. Totuşi, SEI nu se ocupă în mod special de acestelement, el fiind cuprins şi în alte programe dedicate

Software-ul educaţional şi conţinutul electronic se obţine atât dinconţinutul existent, dar se dezvoltă şi software nou, producătorii fiind în specialinstituţii academice şi companii private.. Există un set de specificaţii tehnice şi metodologice pentru uzul producătorilor deconţinut. Înainte de a fi distribuit în şcoli, conţinutul educaţional este evaluat de cătrecomisii constituite pe discipline de studiu şi numită de către MECT. Evaluarea ia încalcul atât criterii tehnice (metrici de calitate software, cum sunt utilizabilitatea,performanţa şi fiabilitatea [5]) şi criterii profesionale (interactivitatea, acurateţeaştiinţifică, abordarea metodologică).

Un accent deosebit se pune pe (a) integrarea soluţiilor IT în sistemul educaţional şi(b) acceptarea tehnologiilor de ultimă generaţie ca instrument puternic şi valoros, dartotuşi un instrument (şi nu singurul) pentru utilizarea la clasă de către profesor şi elevîn egală măsură, împreună cu tabla şi creta.Cele mai probabile probleme sunt următoarele:

• Teama se “înlocuirea profesorului de către computer”• Teama de “necunoscut”.Modalitatea de contracarare a celei dintâi este o vastă campanie de diseminare a

programului. Pentru cea de-a doua, acţiunea potrivită este o strategie de training lanivel naţional. A fost concepută în acest sens o metodologie de instruire, examinare şicertificare. MECT implementează în prezent două metode pentru câştigarea rapidă aîncrederii profesorilor.şi acceptarea imediată a programului:

• Instruirea în utilizarea AEL desfăşurată în cadrul programului SEI esterecunoscută în mod oficial ca perfecţionare didactică în cadrul programelorobligatorii de formare continuă a corpului profesoral;

• Profesorii sunt stimulaţi material prin echivalarea unei ore desfăsurate înlaboratorul informatizat folosind AEL cu 1.25 ore predate în sistemul clasic.

Page 23: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 23

Data

InspectoratScolar

Firewall

Internet

LAN

ServerLiceu

...

Calc elevI

Calc profesor[ Clasa Liceu ]

Internet

...

POP Internet

Descrierea solutieiComponenta hardware

Laboratorul informatizat se compune din 25 de staţii delucru, un server, un scanner, echipamente pentru conectareaîn reţea şi la Internet.

Calculatoarele sunt configurate de către producător cusoftware operaţional de bază: Win32, server de email, firewallşi programe anti-virus.

AEL – un sistem de predare/învăţare şi management alconţinutuluiAEL este un LCMS (Learning and Content ManagementSystem) dezvoltat de compania SIVECO Romania SA şidestinat utilizării de către profesori/tutori, studenţi, producătoride conţinut educaţional, personal administrativ şi alţiparticipanţi la actul educaţional.

AEL este coloana vertebrală a programului SEI, oferindsuport pentru predare/învăţare, evaluare şi notare,administrarea, proiectarea şi monitorizarea conţinutului. Deasemenea, asigură mijloacele necesare comunicării şi sincronizării între centrele localeşi regionale din cadul programului SEI.

AEL permite vizualizarea şi administrarea unor tipuri vaste de conţinuteducaţional, precum: materiale interactive, tutoriale, exerciţii, simulări, jocurieducative. Biblioteca de materiale educaţionale acţionează ca un gestionar de materiale:este adaptabilă, configurabilă, indexabilă şi permite o căutare facilă. Chiar şi utilizatoriiîncepători pot:

• crea conţinut (editor HTML încorporat, editor de formule matematice, editoarede teste şi de dicţionare);

• importa/exporta conţinut din fişiere, arhive de resurse utilizând standarde deîmpachetare precum SCORM şi IMS;

• adapta sau edita conţinut;• construi propriile cursuri din componente deja existente.

Conţinutul poate fi structurat şi adaptat în funcţie de nevoile profesorilor şiîmbogăţit cu informaţii legate de curiculă, cuvinte cheie, versiune, autor, etc.

Drepturile de acces pentru fiecare utilizator/grup de utilizatori pot fi adaptate şiaplicate oricărui segment al bibliotecii de materiale educaţionale.

Baza de cunoştinţe oferă funcţii de căutare ierarhică, filtrată, sau după cuvintecheie.

AEL este optimizat pentru învăţare sincronă, profesorul controlând în întregimelecţia, creând, coordonând şi monitorizând procesul educaţional

AEL oferă de asmenea facilităţi pentru învăţarea asincronă (în ritmul fiecăruicursant), proiecte în colaborare şi învăţare la distanţă.

Testele sunt integrate cu fişele de studiu ale elevilor, sistemul păstrând evidenţaevoluţiei fiecărui elev.

Page 24: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

24 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi InformaticăAsistenţa pentru administrare şi monitorizare are drept scop:• Managementul foilor matricole şi al orarului;• Managementul structurii organizaţionale: corpul profesoral, elevii, personalul

administrativ, grupele se elevi;• Management programei şcolare – integrată cu biblioteca de materiale

educaţionale AEL şi cu structura organizaţională;• Managementul clasei şi reprezentarea acesteia prin hărţi grafice;• Suport pentru evaluarea conţinutului, monitorizarea utilizării acestuia şi a

rezultatelor obţinute;Caracteristici generale:• Interfaţă prietenoasă, uşor adaptabilă, diferenţiată pe roluri, grupuri, drepturi

de acces.• Rolurile, grupurile, utilizatorii şi privilegiile de acces asciate acestorea sunt

foarte uşor de administrat.• Bazat pe standarde: AEL este compatibil cu MathML, SCORM şi IMS;• Uşor de instalat şi de administrat;• Suport multi-lingvistic şi regional.Caracteristici tehnice:

SIVECO Romania a ales portabilitatea şi mentenanţa, construind AEL-ul ca unsistem multi-strat, folosind un client care nu consumă resurse, de tip browserweb conectat la un server web şi de aplicaţii scris în Java. Folosim tehnologii deultimă oră ca Enterprise Java Beans, jdbc, Java servlets, jsp-s, Java applets şiutilizăm intensiv XML. Utilizăm un concept de reutilizare a conţinutului careeste bazat pe formate de descriere a pachetelor în XML şi am implementatelementele necesare pentru a putea importa şi exporta elementele necesareconform standardelor MathML, SCORM şi IMS.

DezvoltareaAcţiuni premergătoareProgramul a fost aprobat la începutul anului 2001 de către Grupul de Promovare atehnologiilor Informaţionale – alcătuit din miniştri şi prezidat de Primul Ministru, cuun buget iniţial estimat la 200 milioane USD.O serie de proiecte pilot au fost demarate ca acţiuni preliminare ale programului SEI,printre care şi ADLIC 2001 (vezi 9: Anexe).Prima etapă: 2001-2002MECT a demarat în Noiembrie 2001 prima fază a programului semnând un contractpentru implementarea SEI în 113 şcoli şi 7 centre naţionale de training, pentru un bugettotal de 6 milioane de dolari. Această fază a fost finalizată cu succes la începutul anului2002.

Prima etapă a SEI a dus şi la continuarea proiectului ADLIC 2001 pentru anul2002. S-au desfăşurat o serie de alte proiecte printre care evaluarea computerizată amanualelor (EvalMan 2002) şi dezvoltarea portalului educaţional SEIhttp://portal.edu.ro.

Page 25: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 25

Etapa a doua: 2002-2003Cea de-a doua etapă a fost lansată în Noiembrie 2002 şi se va încheia la sfârşitul anului2003. Etapa cuprinde 1100 de licee şi are un buget de 60 mil. USD. Aceasta include şidezvoltarea unor alte proiecte precum ADLIC 2003 şi repartizarea computerizată aprofesorilor declaraţi admişi în urma examenului de titularizare.Etapa a treia: 2003-2004Aprobarea aceastei etape de către Guvern se află într-un stadiu avansat. În această fazăse urmăreşte cuprinderea tuturor şcolilor din România, continuarea dezvoltării deconţinut educaţional, continuarea procesului de integrare a IT ului in procesuleducaţional şi îmbunătăţirea rezultatelor obţinute prin implementarea SEI.Rezultatele Implementarea hardware1220 de şcoli au fost deja dotate cu echipamente IT de ultimă generaţie. Implementarea AELÎn prezent, în circa 1000 de şcoli a fost deja implementat sistemul AEL, aceastapresupunând şi finalizarea instruirii cadrelor didactice, asigurarea suportului tehnic şitransmiterea materialelor educaţionale.Conţinut educaţional în format electronicPentru centralizarea conţinutului educaţional electronic existent în România şidezvoltarea de conţinut nou a fost organizată o campanie pubică. Profesori de liceu,instituţii academice şi companii private s-au implicat în această campanie, organizândmanifestări precum Concursul naţional de software educaţional Cupa SIVECO [3] şiInfoEducation 2002 [4].

Peste 115 elemente curiculare din 8 materii de studiu sunt în prezent acoperite cumateriale educaţionale electronice (“ Lecţii AEL”). Până la sfârşitul anului vor fi pusela dispoziţia profesorilor peste 250 de lecţii.Instruirea utilizatorilor finali - profesori, personal administrativ

Până în prezent peste 10,000 de persoane au fost instruitie de către experţi AEL înprivinţa utilizării platformei. Programul de şcolarizare îşi propune instruirea a minim 6cadre didactice şi doi administratori de reţea în fiecare liceu. Interesul profesorilorpentru AEL este, se pare, mult mai mare, numărul mediu de instruiţi fiind 10 pe şcoala.IntegrareaPortalul educaţional SEI http://portal.edu.ro, demarat la începutul anului 2002 caproiect pilot project, serveşte în prezent circa 2.000.000 de cereri pe luna. Pe portalsunt înregistraţi 24.267 de utilizatori.Printre funcţionalităţile portalului se numără:

• Comunicarea administrativă (intra-ministerială, administraţie locală, şcoli),cuprinzând email, newsgroupuri, administrarea documentelor, revista presei,etc.

• Forumuri şi anchete publice;• Diseminarea activităţilor din cadrul SEI, Cuma ar fi rapoarte de activitate,

informaţii publice şi de uz intern despre sistemul educaţional românesc;• Integrarea proiectelor IT dezvoltate în cadrul SEI;• Suport pentru distribuirea automată a conţinutului educaţional, ca şi pentru

updatarea automată a versiunilor de AEL.

Page 26: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

26 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi InformaticăRecunoaştere

SEI şi toată suita de proiecte cuprinse în program au beneficiatde numeroase recunoaşteri la toate evenimentele interne şiinternaţionale la care au fost prezentate, ca de exemplu:• Conferinţa ministeriala de Egovernment “From Policyto Practice”, Bruxelles, December 2001: - ADLIC a primitpremiul “Best practice” figura [6];• World Education Market - Lisabona 2002 şi 2003;• Conferinţa Europeana Ministerială "Information

Society – Connecting Europe", Ljubljana, 3-4 Iunie 2002 [9];• Distincţia “Best software solution” pentru sistemul AEL la Binary 2002;• Conferinţa Ministerială Regionala Pan Europeană WSIS – Bucureşti,

Noiembrie 2002;• ROCS 2002 – Premiul de excelenţă IDG pentru sistemul AEL;

BeneficiiProgramul SEI se concentrează în prezent asupra şcolilor şi face parte dintr-un efortmai amplu care cuprinde universităţile, instituţiile publice şi alte organizaţii. Beneficiulimediat al programului de informatizare a învăţământului preuniversitar va fi creştereagradului de cunoştinţe IT al populţiei, vizibil în special la tinerii absolvenţi.Programul va manifesta însă cele mai importante efecte pe termen lung, fiind focalizatpe şcolari.De asemnea, profesorii şi elevii vor avea şanse reale de a lucra împreună la proiecteinformatice, SEI oferind un cadru general favorabil creşterii contribuţiei acestora lacrearea de conţinut educaţional digital.ConcluziiImplementarea SEI este un proces complex, în cursul căruia au fost întâmpinatenumeroase probleme provocate atât de scopul urmărit cât şi de dimensiuneaprogramului.

Printre acestea se numără:1. asigurarea accesului la tehnologie pentru profesori şi elevi;2. elaborarea şi validarea unei metodologii pentru utilizarea tehnologiilor

informaţionale în educaţie;3. instruirea profesorilor

Este important de remarcat faptul că principala provocare a programului SEI, nu este,aşa cum era de aşteptat distribuirea de computere, software educaţional sau conectareala Internet, ci oamenii, sutele de mii de profesori angajaţi în sistemul educaţionalromânesc. Generaţia tânără va fi cea dintâi implicată în program. Tinerii vor fi asistaţişi ghidaţi în introducerea IT ului în şcoli, laboratoare de curs, şi în propriile locuinţe.

Cel mai mare risc al proiectului nu este numărul insuficient de computere (care este unrisc în sine), ci utilizarea inadecvată, sau, şi mai rău, neutilizarea acestora..

Pentru a asigura sprijinul profesorilor au fost luate o serie de măsuri la nivelnaţional, regional, şi la nivelul fiecărei şcoli: campanii de presă, inistruirea profesorilorşi a personalului administrativ, sesiuni de lucru şi seminarii.

Page 27: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 27

Laboratoarele informatizate primite prin programul SEI funcţionează acum în toatecele 1220 de licee. Creşterea gradului de utilizare a calculatoarelor şi a gradului deconectare la Internet este evidentă. Numeroase şcoli îşi manifestă interesul pentruprogram, iar solicitările de şcolarizare în utilizarea AEL vin acum nu doar din parteaşcolilor înscrise în program, cât şi în mod individual, de la profesori.

Provocarea cea mare rămâne găsirea mijloacelor de a sprijini acest entuziasm naţionalşi de a cuprinde în program şi unităţile de învăţământ neinformatizate în această etapă..AnexeProiectul ADLIC 2001/2002/2003Proiectul ADLIC a fost demarat în anul 2001 pentru a sprijini admiterea şi distribuireaconmputerizată a absolvenţilor claselor a opta în licee şi şcoli profesionale.Cu ajutorul programului au putut fi centralizate toate rezulzatatele exemenului decapacitate şi opţiunile candidaţilor, fiecare elev putând exprima sute de opţiuni înordinea preferinţelor. Toţi candidaţii au fost distribuiţi cu ajutorul computerului,reducând semnificativ timpul şi costurile unei repartizări manuale, ca cea din anulprecedent, şi asigurând astfel totala transparenţă şi corectitudine a întregului proces.

Proiectul este considerat un adevărat succes, atât prin prisma beneficiiloreconomice immediate, cât şi a impactului tehnologiei informaţiei (inclusiv aInternetului) asupra publicului larg. De aceea, proiectul a fost reluat cu succes în 2002şi 2003 [6].Proiectul Evalman 2002Proiectul EvalMan a asigurat în anul 2002 condiţiile tehnice pentru evaluarea şiachiziţia publică a manualelor şcolare, pe baza unei proceduri pelaborate de MECT.Editurile au oferit spre achiziţie manuale anonimizate, în timp ce un sistem softwaresecurizat a selectat în mod aleator evaluatorii, dintr-o listă predefinită de profesori, şi acentralizat automat rezultatele, cu publicarea rezultatelor pe www.portal.edu.ro.[7].

Referinţe[1] “Institutul Naţional de Statistică”: “Anuarul statistic al României – 2001”, Capitolul7: Educaţie şi Cercetare.[2] eEurope+ 2003 Progress Report, Iunie 2002.[3] http://portal.edu.ro[4] http://www.lufo.sfos.ro/infoeducatie[5] Patricia W. Hurst: “Software Quality Assurance: A survey of an Emerging View”.[6] http://www2.portal.edu.ro/adlic[7]http://portal.edu.ro/servlet/page?_pageid=87&_dad=portal30&_schema=PORTAL30[8] http://europa.eu.int/information_society/eeurope/egovconf/2001/index_en.htm[9] http://emcis.gov.si[10] http://europa.eu.int/information_society/eeurope/action_plan/index_en.htm[11] http://www.siveco.ro

Page 28: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

28 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

Gândirea algoritmică - o filosofie modernăa matematicii şi informaticii

Marin Vlada – Universitatea din Bucuresti,[email protected]

AbstractDezvoltarea informaticii actuale se datorează cercetărilor, rezultatelor şi experienţelordin domeniile SISTEMELOR DE CALCUL, ALGORITMICII şi PROGRAMĂRII, darmai ales a interdependenţei acestor domenii prin aşa-numita triadă "SISTEM DECALCUL - ALGORITMICĂ - PROGRAMARE". La baza acestei interdependenţe seaflă conceptul de ALGORITM, concept ce a construit pentru om o nouă filosofie:GĂNDIREA ALGORITMICĂ. Conceptul a fost introdus în matematica veche, utilizatde matematica modernă şi perfecţionat de informatică în utilizarea calculatoarelormoderne. Această gândire algoritmică a făcut posibilă apariţia şi dezvoltareaTehnologiei Informaţiei (IT) ce reprezintă de fapt implementarea filosofiei procesării,gestionării şi comunicării informaţiilor şi cunoştinţelor.

1. Introducere

Întâmplător sau nu, deceniul 7 al secolului al XX-lea a fost unul al marilorschimbări în domeniul informaticii şi al sistemelor de calcul:• inventarea microprocesorului (“bijuteria de bază” a actualelor sisteme de calcul) ca

urmare a rezultatelor din trei domenii fundamentale : sisteme, circuite integrate şimicroprogramare; a urmat construirea şi răspândirea pe scară largă a sistemelor decalcul de tip PC(Personal Computer), impulsionarea dezvoltării reţelelor decalculatoare, apariţia şi dezvoltarea de noi sisteme de operare; performanţe sporiteale dispozitivelor I/O;

• supremaţia şi răspândirea structurilor de control în algoritmică şi programare;apariţia limbajului pseudocod în reprezentarea şi elaborarea algoritmilor; concepereaşi scrierea primelor limbaje de programare care implementează structurile de control(Limbajele Pascal şi C), adaptarea continuă a limbajelor de programare prinimplementarea structurilor de control , a structurilor de date, a facilităţilorprogramării orientate spre obiecte (OOP- Object Oriented Programming);

• succese spectaculoase în domeniul Inteligenţei Artificiale prin construirea primelorsisteme expert; conceperea şi scrierea primului limbaj de programare logică(Limbajul Prolog) ce oferă suportul programării declarative; dezvoltarea şiutilizarea largă a metodelor şi tehnicilor Inteligenţei Artificiale în rezolvarea câtorvadintre cele mai dificile probleme;

• delimitarea problemelor rezolvate cu calculatorul(probleme decidabile) în douăclase distincte: clasa problemelor rezolvate prin metode imperative(procedurale) şiclasa problemelor rezolvate prin metode declarative; delimitarea clasei problemelor

Page 29: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 29

nedecidabile; apariţia şi dezvoltarea tehnicilor pentru comunicarea, căutarea şivizualizarea la distanţă a informaţiilor.

Toate aceste aspecte au fost şi sunt într-o interdependenţa continuă ţinând seama departicularitatea informaticii care oferă sisteme de calcul performante şi produse-program competitive în rezolvarea problemelor. Utilizarea eficientă a sistemelor decalcul şi a produselor-program reclamă o instruire continuă, atât pentru informaticieni-programatori, cât şi pentru utilizatori. Dezvoltarea gândirii algoritmice trebuie luată în considerare ca obiectiv în instruire,atunci când se învaţă algoritmică (metode şi tehnici), dar şi când se învaţăprogramarea (limbaje de programare). Practica instruirii elevilor şi studenţilor ademonstrat că invăţarea unui limbaj de programare este în general “mai uşoară” decâtinvăţarea elaborării algoritmilor (algoritmică). Acest lucru se poate justifica prin faptulcă elaborarea unui algoritm este echivalentă cu implementarea(reprezentarea)raţionamentelor(procese demonstrative) deduse din metode şi tehnici utilizate înrezolvarea unei probleme. Rezolvarea problemelor necesită nu numai cunoştinţe clareşi precise, dar şi capacitate de sinteză şi control şi mai ales capacitate de creaţie. Dacăvrem să facem o analogie, un programator poate fi “compozitorul” ce realizează o“lucrare muzicală”. În toate etapele instruirii se va avea în vedere interdependenţa: “SISTEM DE CALCUL – ALGORITMICĂ – PROGRAMARE” Succesele unui concurent la Olimpiadele de Informatică depind de cunoaştereautilizării unui limbaj de programare modern, dar mai ales depind de « bogăţia » şistapânirea cunoştinţelor în elaborarea algoritmilor. Şi mai există încă ceva: experinţaacumulată în activitatea de rezolvare a problemelor prin formarea unei gândirialgoritmice solide şi consistente. Acelaşi lucru se poate afirma şi despre succesele unuiprogramator ce lucrează într-o firmă de produse software.

2. Conceptul de algoritm şi algoritmizarea

Complexitatea problemelor care necesită descrierea mai multor procese de calculcomplexe a determinat folosirea noţiunii de algoritm în activitatea de rezolvare aproblemelor. Multe procese naturale, multe activităţi umane, pot fi descrise într-oformă algoritmică prin definirea unor informaţii şi acţiuni clare şi precise,eliminându-se ambiguităţile în interpretare şi în operaţii. Algoritmizarea este ocerinţă fundamentală în rezolvarea oricărei probleme cu ajutorul calculatorului. Experienţa a demonstrat că nu orice problemă poate fi rezolvată prin algoritmizarearezolvării, adică prin descrierea unui algoritm de rezolvare. Aşa s-a delimitat clasaproblemelor decidabile (o problemă este decidabilă dacă există un algoritm pentrurezolvarea ei) de clasa problemelor nedecidabile (o problemă este nedecidabilă dacă nuexistă un algoritm pentru rezolvarea ei). Un algoritm implementează diverse metode şi tehnici de rezolvare care au fostdescoperite sau definitivate într-un anumit moment în evoluţia ştiinţifică a domeniuluirespectiv. Există algoritmi ce urmează metode dezvoltate înainte de apariţiacalculatoarelor, dar cele mai multe probleme cer abordări noi. Chiar dacă ne gândimnumai la “problema celor 4 culori” , care a fost rezolvată (în anul 1977) doar prinutilizarea calculatorului şi prin utilizarea unei metode noi (metoda Backtracking),facem dovada acestei afirmaţii.

Page 30: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

30 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică În etapa actuală de dezvoltare ştiinţifică şi tehnică, rezolvarea unei problemedintr-un domeniu (matematică, informatică, fizică, chimie, etc. ) reprezintă o activitatede creaţie, un raţionament prin construirea, generarea, descrierea unui:

proces demonstrativ(demonstraţia) care să arate existenţa unei soluţii sau amai multor soluţii şi/sau să determine efectiv soluţiile exacte;

proces computaţional(algoritmul) care să codifice un proces demonstrativ, ometodă sau o tehnică de rezolvare în scopul determinării (eventualaproximative) a soluţiilor exacte.

În general, în procesul (activitatea) de rezolvare a unei probleme dintr-un anumitdomeniu (ştiinţific, economic, social, etc.), este necesară evidenţierea ipotezei(condiţiile, stările iniţiale, parametrii iniţiali) şi a concluziei (cerinţele, obiectivele,scopurile) din analiza şi studiul enunţului problemei. Procesul de rezolvare(raţionamentul) constă în utilizarea selectivă a legilor, teoremelor, propoziţiilor, etc.din domeniul problemei, pentru ca pornind de la ipoteză(I), prin aplicarea succesivă alegilor, teoremelor, etc. să se obţină concluzia(C) problemei. Legătura dintre ipoteză,concluzie şi procesul de rezolvare (raţionamentul - R) determină o structurăasemănătoare conceptului de program, şi anume ( Ipoteză - Date de intrare; Concluzia- Date de ieşire) :

Figura 1. Rezolvarea unei probleme

De exemplu, procesul de rezolvare a unei probleme poate fi descris astfel: există unnumăr de teoreme T1, …, Tn determinate de ipotezele I1, …, In şi de concluziile C1, …,Cn ; acestea sunt selectate şi apoi aplicate astfel încât să se poată realiza identificările: I ⊇ I1, C1 ⊇ I2 , … , Cn ⊇ C, adică:

Figura 2. Precesul de rezolvare a unei probleme

Această prezentare poate fi înţeleasă dacă, de exemplu, facem analogia curezolvarea problemelor de geometrie care necesită delimitarea ipotezei şi a concluziei,ca apoi să se utilizeze numai acele teoreme, propoziţii, proprietăţi care, pornind de laipoteză, prin aplicarea succesivă, să se obţină concluzia cerută. Evident, din experinţa

Page 31: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 31

căpătată în rezolvarea problemelor, se poate afirma faptul că selectarea teoremelor şiaplicarea lor se poate realiza doar prin “stăpânirea” domeniului respectiv la nivel despecialist sau de expert. Este cunoscut faptul că omul poate rezolva o problemă în treimoduri (metode evidenţiate de Inteligenţa Artificială):

• pornind de la ipoteză şi obţinând concluzia (“metoda înlănţuirii înainte”);• pornind de la concluzie şi obţinând ipoteza (“metoda înlănţuirii înapoi”);• pornind simultan, de la ipoteză şi concluzie (“metoda mixtă”).

În toate ştiintele(matematică,fizică, chimie, etc.) există multe probleme care, chiardacă au fost studiate într-o anumită etapă, abordarea lor cu metode şi tehnici modernepoate să trezească oricând interesul tinerilor, al cercetătorilor în general. Aceasta cu atâtmai mult cu cât astăzi, prin utilizarea unor metode specifice tehnologiei informatiei şiprin utilizarea calculatorului, se pot concepe tehnici care altădată erau imposibil deimaginat. Din punct de vedere metodologic, trebuie să ne obişnuim să reformulăm problemeleîn mod explicit şi adecvat rezolvării lor matematice sau- când este posibil – cu ajutorulcalculatorului. Pentru acest lucru trebuie să cunoaştem “limitele” gândiriidemonstrative şi în acelaşi timp “limitele” gândirii algoritmice, apoi să cunoaştemperformanţele calculatoarelor. Să amintim aici istoria problemei celor 4 culori care începe în anul 1852 , cândstudentul englez Francis Guthrie a enunţat urmatoarea problemă pentru colorarea uneihărţi: “Sunt suficiente 4 culori pentru a colora o hartă ce reprezintă diverse ţări, cucondiţia ca oricare două ţări vecine (ce au frontiera comună) să fie colorate cu culoridiferite”. Mulţi matematicieni cu renume au studiat această problemă (A. de Morgan, A.Cayley, A. B. Kempe, H. Heesch, K. Appel, W. Hakel), dar rezolvarea ei completănu a fost posibilă decât în anul 1977, (K. Appel, W. Hakel, “The four color problem ”în Mathematics Today , L. A. Steen(ed.) , Springer Verlag , 1978) şi acest lucru numaidupă ce s-a utilizat calculatorul, deoarece fiind o problemă combinatorială cu spaţiulsoluţiilor de ordin foarte mare, a fost necesară conceperea unei metode algoritmicepentru căutarea eficientă cu ajutorul calculatorului. Teoretic, problema a fost rezolvatăîn cazul a 5 culori. De altfel, rezolvarea acestei probleme a impus în Informatică ometodă devenită clasică în domeniul elaborării algoritmilor: metoda backtracking. În zilele noastre apar tot mai des probleme a căror rezolvare (proces demonstrativ)este rezultatul îmbinării metodelor pur matematice cu metodele algoritmice(computaţionale). Uneori, rezultate computaţionale pot oferi surse de inspiraţie pentrumetodele matematice. Informaticienii au şi venit în întâmpinarea matematicienilor şispecialiştilor prin elaborarea diverselor sisteme de programe care realizează calculenumerice, logice, simbolice, reprezentări spaţiale, etc. cu ajutorul cărora pot fidobândite cunoştinte matematice sau se pot rezolva probleme din diverse domenii.Totuşi, aceste aspecte nu trebuie să conducă la neglijarea procesului demonstrativ. Celemai utilizate astfel de sisteme de programe sunt: MATHEMATICA, STATISTICA,MATLAB, MATHCAD, DERIVE, MAPLE, ORIGIN, SLIDEWRITE,WORKPLACE, EUREKA, etc. Este cunoscut faptul că în ştiinţele naturii se obţin rezultate deosebite prin îmbinareametodelor teoretice cu metodele experimentale. Pentru matematică(şi alte ştiinţe),

Page 32: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

32 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informaticăinformatica(tehnologia informaţiei) este cea care oferă rezultate experimentale prinutilizarea calculatorului în rezolvarea problemelor. Metoda algoritmică va fi un experiment pentru justificarea rezultatelor procesuluidemonstrativ de la metoda matematică, dar în acelaşi timp poate să fie o metodă derezolvare independentă. Metoda algoritmică trebuie să substituie rezultatele obţinute pecale teoretică cu metode computaţionale eficiente ţinând seama de limitele proceseloralgoritmice şi de performanţele calculatoarelor. Este adevărat că uneori metodelematematice pot conduce la simplificarea metodelor algoritmice şi invers. Elevii careparticipă la olimpiadele şcolare de informatică au constatat că, de multe ori, o analizăprofundă a abordării matematice, poate să conducă la obţinerea unei metodealgoritmice eficiente. Participanţii la olimpiadele de matematică pot constata acelaşilucru la o analiză profundă a abordării algoritmice. De aici, importanţa atât aproceselor demonstrative (metode matematice) , cât şi a proceselor computaţionale(metode algoritmice). În funcţie de natura metodelor/tehnicilor implementate în procesele computaţionale,algoritmii pot fi: numerici, seminumerici, formali, combinatoriali, neuronali, decăutare, de sortare, recursivi, de rescriere, secvenţiali, paraleli, determinişti,nedeterminişti, probabilişti, aleatori, euristici, de tip Monte Carlo, genetici, desimulare, computational geometry, etc. Întreaga activitate de cercetare şi elaborare de software din domeniul TehnologieiInformaţiei este determinată de inventarea, conceperea, elaborarea, testarea, şiimplementarea de algoritmi performanţi şi utili. Marea diversitate a algoritmilor şimarea aplicabilitate a acestora în toate domeniile, face ca această temă sa fie mereuactuală şi într-o continuă schimbare şi perfecţionare.

3. Gândirea algoritmică şi gândirea obiectuală

Practica rezolvării problemelor folosind un limbaj de programare a determinat de-alungul timpului diverse abordări în funcţie de performanţa limbajului de programare,performanţa calculatorului şi nu în ultimul rând, în funcţie de metodele şi tehnicileavansate privind implementarea raţionamentelor pentru demonstraţiile corespunzătoareproblemelor.

Rezolvarea teoretică a unei probleme nu garantează şi rezolvarea ei practică cucalculatorul. În general, un limbaj de programare este menit să faciliteze rezolvareaunor clase de probleme şi se pretează mai bine anumitor tipuri de algoritmi. Estenevoie de experienţă în utilizarea şi cunoaşterea calculatorului, de competenţă şiintuiţie, este nevoie de inspiraţie şi creaţie. În astfel de situatii este nevoie decunoaşterea mai multor limbaje de programare pentru a alege limbajul de programareadecvat pentru clasa de probleme din care face parte problema de rezolvat. Experienţaa arătat că, atunci când nu este ales limbajul de programare corespunzător, dacă totusise ajunge să se rezolve problema, s-a făcut risipă de resurse (timp / memorie / finanţe,etc.) şi, prin urmare, eficienţa şi performanţa au avut de suferit. Astăzi, perfomanţa unui informatician-programator este determinată de experienţaşi competenţa obţinută în desfaşurarea celor două etape ( ANALIZĂ,PROGRAMARE) :

Page 33: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 33

• etapa gândirii obiectuale (ANALIZĂ - PROIECTARE) – modul de analiză şiabstactizare a problemelor prin definirea corectă a obiectelor, a tipurilor de obiecte,a relaţiilor între obiecte şi a operatorilor specifici(elaborarea UAP ; etapa deconcepţie şi analiză- proiectare) ;

• etapa gândirii algoritmice (PROGRAMARE - EXECUŢIE) – alegerea şi aplicareacorectă a unor metode de rezolvare prin precizarea exactă a operatorilor deprelucrare a obiectelor, reprezentarea corectă a strategiilor algoritmice,reprezentarea codificată a obiectelor şi a prelucrărilor conform unui limbaj deprogramare (elaborarea algoritmului şi programului ; etapa de programare -codificare implementare şi execuţie).

În prezent este tot mai des invocată reprezentarea problemelor folosind concepteOOP (Object Oriented Programming). Conceptul de obiect (M. Minsky, The Societyof Mind, Touchstone Books, New York, 1986) are un rol important în ştiinţacunoasterii şi educaţiei. Un obiect modelează o entitate din lumea reală sau virtuală.În activitatea de rezolvare a problemelor trebuie să se identifice/definească obiecteledin cadrul problemelor ce provin din diferite domenii: ştiinţifice, economice, sociale,etc. Identificarea obiectelor este echivalentă cu determinarea entităţilor şi conceptelorcare reprezintă forme fizice/grafice, fapte, evenimente, procese, stări, etc. Un obiecteste caracterizat în mod unic prin identificare, comportament(caracteristică dinamică),şi stare(caracteristică statică). În esenţă, rezolvarea unei probleme se va exprima printr-o codificare a universului problemei şi a raţionamentelor pentru procesuldemonstrativ. Practica dezvoltării aplicaţiilor software(care necesită rezolvarea diverselor tipuride probleme) a scos la iveală urmatoarele faze importante (gândirea obiectuală :fazele1 şi 2= analiză-proiectare; gândirea algoritmică: fazele 3-6= programare-execuţie):

1. specificarea problemelor – descrierea clară şi precisă a problemelor indiferentdin ce domeniu provin acestea ;

2. proiectarea soluţiilor – includerea problemelor în clasa de problemecorespunzătoare şi alegerea modului de reprezentare a problemelor prinformularea etapelor şi procedeelor corespunzătoare pentru procesele derezolvare;

3. implementarea soluţiilor – elaborarea algoritmilor şi codificarea acestora într-un limbaj de programare modern;

4. analiza soluţiilor – eficienţa soluţiilor raportată la resursele utilizate: memorie,timp, utilizarea dispozitivelor I/O, etc.;

5. testarea şi depanarea – verificarea execuţiei programului cu diverse seturi dedate de intrare pentru a putea răspunde rezolvării oricărei probleme pentru careaplicaţia a fost elaborată;

6. actualizarea şi întreţinerea – adaptarea soluţiilor implementate pentrueliminarea erorilor în rezolvarea unei anumite probleme şi compatibilitatea cusistemul de calcul şi sistemul de operare folosite.

Conform acestor faze iese în evidenţă interdependenţa între urmatoarele activităţiimportante: REPREZENTARE – ELABORARE / PROIECTARE – EXECUŢIE, şianume se poate sintetiza prin următoarea schemă(SC=sistem de calcul, SO=sistem deoperare):

Page 34: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

34 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

De asemenea, interdependenţa precizată mai sus se transmite şi între componentelede pe nivelul inferior din schema arborescentă alăturată. Competenţa şi experienţa înrezolvarea problemelor se pot obţine doar dacă permanent se are în vedere aceastăinterdependenţă şi dacă se întreprind eforturi pentru însuşirea de noi cunoştinţe şipentru conoaşterea corespunzătoare a tuturor aspectelor privind MODELUL FIZIC ,respectiv MODELUL VIRTUAL, aspecte determinate de interdependenţa SISTEM DECALCUL – ALGORITMICĂ – PROGRAMARE:

Practica şi experienţa elaborării programelor pentru rezolvarea problemelor scotîn evidenţă următoarele aspecte foarte importante:

Page 35: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 35

• Modelul fizic- acest model este dat de sistemul de calcul şi sistemul de operare,model ce trebuie luat în considerare când se proiectează şi se elaborează oaplicaţie; acest aspect reclamă competenţă în domeniul sistemelor de calcul şiperfecţionare continuă pentru cel care proiectează şi elaborează aplicaţia;

• Modelul virtual – acest model este dat de gândirea obiectuală şi algoritmică, demodul de reprezentare a algoritmilor, de maşina virtuală pe care trebuie să seexecute algoritmul elaborat; în timp, acest model a suferit schimbări majoredeoarece a fost tot timpul influenţat de modelul fizic şi de clasa problemelor ceurmau să fie rezolvate;

• Modelul program – acest model este reprezentat de o îmbinare între modelulfizic(SC/SO) şi modelul virtual (Algoritmul); întotdeauna un program seelaborează într-un limbaj de programare care trebuie să respecte restricţiilemodelului fizic (sistemul de calcul şi sistemul de operare) şi restricţiile modeluluivirtual (algoritmul)

4. Bibliografie

[1] Appel, K. and Haken, W. "Every Planar Map is Four-Colorable, II: Reducibility." Illinois J.Math. 21, 91-567, 1977.[2] Appel, K. and Haken, W. "The Solution of the Four-Color Map Problem." Sci. Amer. 237,108-121, 1977.[3] Brassard, G. and Bratley, P. Fundamentals of Algorithmics. Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall, 1995.[4] Cristea, V., C. Giumale, E, Kalisz, Al. Paunoiu, Limbajul C standard, Ed. Teora, Bucureşti,1992. [5] Knuth, D. E. The Art of Computer Programming, Vol. 1: Fundamental Algorithms, 3rd ed.Reading, MA: Addison-Wesley, 1997.[6] Knuth, D. E. The Art of Computer Programming, Vol. 2: Seminumerical Algorithms, 3rd ed.Reading, MA: Addison-Wesley, 1998.[7] Knuth, D. E. The Art of Computer Programming, Vol. 3: Sorting and Searching, 2nd ed.Reading, MA: Addison-Wesley, 1998.[8] Chabert, J.-L. (Ed.). A History of Algorithms: From the Pebble to the Microchip. New York:Springer-Verlag, 1999.[9] Popovici, M. D., Popovici, M. I., C++. Tehnologia orientată spre obiecte. Aplicaţii, Ed.Teora, Bucureşti, 2000.[10] Vlada, M., Informatică, Universitatea din Bucureşti, Ed. Ars Docendi, Bucureşti, 1999.[11] Vlada, M., Poligoane stelate. Problema lui Hopf şi Pannwitz, Gazeta de matematică, nr.8/1995, pag. 339-348.[12] Vlada, M., Rezolvarea problemelor folosind Eureka, software educaţional,www.unibuc.ro/eBooks/informatica/eureka/, Universitatea din Bucuresti, 2003.[13] Vlada, M., Concepul de algoritm-abordare modernă, Gazeta de informatică, vol. 13/2 şi 3,pp. 25-30, pp. 35-39, Agora, Cluj Napoca, 2003.[14] Zaharia, M. D., Structuri de date şi algoritmi. Exemple în limbajele C şi C++, Ed. Albastră,Cluj-Napoca, 2002.[15] http://www-groups.dcs.st-and.ac.uk/~history/BigPictures/Guthrie.jpeg

Platforma de e-Learning “CONCORDE”

Page 36: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

36 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

si materiale educationale pentru invatamant la distanta(*)

Mircea GiurgiuUniversitatea Tehnica Cluj, [email protected]

AbstractComunicarea prezinta rezultate privind dezvoltarea si evaluarea unor materialeeducationale pe platforma de e-Learning a proiectului pilot Leonardo da VinciCONCORDE – “Achizitia de competente complementare prin invatamant deschis si ladistanta”. Se prezinta oferta educationala a acestui proiect, precum si anumite detaliide implementare tehnologica. Suportul tehnic a fost proiectat si implementat incat saraspunda nevoilor de formare complementara a grupului tinta, atat din punctul devedere a simplificarii si automatizarii procesului de creare a continutului materialelorde educatie la distanta cat si a demersului formativ. Platforma web permite creareaoff-line sau on-line a continutului educational prin instrumente de editare simple,managementul acestor resurse, managementul utilizatorilor, planificarea in timp acampaniilor educationale, sistem de comunicare si informare on-line, precum si alteinstrumente specifice sistemelor de tip e-Learning..

1. Introducere

Necesitatea dezvoltarii unor sisteme educationale care sa permita achizitia decunostinte pe durata intregii vieti, formarea continua sau implementarea unor strategiieducationale specifice, prin care sa se raspunda unor nevoi punctuale este rezultatulunui proces de analiza a nevoilor de formare profesionale realizata in prima parte aimplementarii proiectului Leonardo da Vinci: “Achizitia de CompetenteComplementare prin Invatamant la Distanta”.In acest context, proiectul CONCORDE vine in intampinarea cerintelor de formarecomplementara a unei largi categorii sociale oferind o solutie moderna ce implicautilizarea noilor tehnologii informationale, in particular a Internetului si a invatariiasistate de calculator [1][2].

Proiectul CONCORDE a sprijinit dezvoltarea acelor deprinderi practice, care suntnecesare la locul de munca, in dobandirea unui loc de munca sau in dezvoltarea uneiafaceri individuale, contribuind astfel la cresterea adaptabilitatii prin formarecomplementara [3][4][5].

Exista o larga categorie de persoane care necesita formare complementara: persoanecare doresc initiere sau specializare in competente digitale (aceste competente prezintao prioritate pentru Romania si sunt incluse in planurile Ministerului Educatiei siCercetarii), formarea formatorilor in intelegerea si utilizarea la clasa cu elevii amaterialelor educationale in format electronic si a Internetului, completareacunostintelor studentilor cu deprinderi practice care nu sunt cuprinse in planul deinavatamant (dar care sunt cerute de piata muncii), dezvoltarea deprinderilor

Page 37: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 37

antreprenoriale, asigurarea unui sistem de educatie la locul de munca, dezvoltarea siintarirea conceptelor de educatie la distanta si de e-Learning, etc.

Prin utilizarea unui sistem de tip e-Learning, proiectul a permis crearea unui mediuvirtual de formare care permite:

• acces larg si nelimitat la resursele de formare• posibilitati de formare in concordanta cu timpul si aptitudinile individuale,• localizarea clientilor nu mai este o problema• asigurarea unui larg spectru de resurse materiale pe o platforma unica,• asigurarea calitatii materialelor si a procesului instructiv• un sistem de evaluare unitar• resurse suplimentare pentru studiu individual• asigurarea unei formari flexibile, in toate aspectele sale• sistem de monitorizare si evaluare individuala, etc.

2. Caracteristicile platformei de e-Learning

În această secţiune vor fi descrise principalele funcţionalităţi ale platformeielectronice utilizate în acest proiect precum şi logica aplicaţiei. Platforma electronicăimplementată are o arhitectură deschisă şi adaptivă, care cuprinde următoarelecomponente în interacţiune:

• componenta de administrare;• componenta educaţională;• componenta de comunicare.

Componenta de administrare este foarte importantă şi cuprinde următoarele:• administrare utilizatori;• administrarea componentei educaţionale;• administrare forumului de discuţii.

Figura 1. Componenta de administrare

Page 38: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

38 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

Componenta educaţională este de asemenea foarte importantă şi permitecrearea online sau offline a materialelor educaţionale, managementulpersonalizat al acestor materiale precum şi managementul resurselor.Managementul componentei educaţionale este foarte important şi cuprinde:

• managementul cursurilor,• managementul modulelor,• managementul unităţilor,• managementul temelor şi testelor precum şi• managementul resurselor (Figura 2).

Instrumentul principal de administrare a acestei componente educaţionale este un„asistent” de elaborare al modulelor care permite instructorilor să creeze noi module,să editeze module deja existente, să adauge şi să editeze noi unităţi la module şieventualele teme, precum şi introducerea de întrebări pentru testul final. Acest„asistent” mai permite modificarea ordinii unităţilor în cadrul unui modul, ştergereaunităţilor, precum şi modificarea şi ştergerea întrebărilor din testul final.

Instrumentul de învăţare permite vizualizarea cursurilor existente de către student,înscrierea la cursurile dorite, efectuarea procesului de învăţare prin intermediul uneiinterfeţe Web foarte practică care are în orice moment, în partea din stânga, un meniude navigare prin materialul educaţional.

Evaluarea, un alt element important al procesului de învăţare, este realizată prinintermediul unor teme care există la sfârşitul unor unităţi şi prin intermediul testuluifinal care este un test de tip grilă cu zece întrebări care este aleatorizate de fiecare datăprin schimbarea întrebărilor şi prin modificarea ordinii întrebărilor.

Managementul produselor este o caracteristică a instructorilor care se referă laposibilitatea unui instructor de a adăuga, şterge, modifica anumite produse destinateprocesului de învăţare, produse care disponibile pe diferite suporturi: audio, video,Web, CD etc., în diferite limbi şi de diverse categorii.

Componenta de statistică este utilizată pentru a urmări parcurgerea de către studenţia materialelor educaţionale, inclusiv la nivel de unitate. Astfel că, în orice moment, atâtstudentul cât şi instructorul ştie ce module din curs a parcurs, ce unităţi a parcurs, dataînscrieri la curs, data ultimei accesări, precum şi faptul dacă a luat testul final careîncheie orice modul. Totodată, prin intermediul componentei de statistici se face oevaluare de către studenţi a modulelor pe care le studiază, precum şi a cursurilor înansamblu pentru ca instructorii să aibă un feedback de la studenţi. Prin intermediulcomponentei de statistici, instructorul are o evidenţă a studenţilor înscrişi la modulelelui precum şi părerea studenţilor despre aceste module şi sugestiile lor (Figura 3).

Componenta de comunicare include utilizarea unui forum de discuţii,administrarea acestuia, informarea studenţilor cu noutăţi, comunicare cu instructorii.Totodată, este posibilă comunicarea cu administratorul platformei educaţionale, maiales în scopul obţinerii mecanismului de feedback.

Page 39: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 39

Figura 2. Principalele functionalitati pe platforma de e-Learning

Figura 3. Navigarea in structura modulelor educationale

Organizarea continutului este realizata in maniera constructivista:• instruirea este bazata pe experiente, convingeri si cunostinte anterioare• instruirea este structurata pentru a fi inteleasa si modificata de catre student• instruirea permite investigarea, extrapolarea si elaborarea.

Page 40: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

40 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

3. Materiale educationale

Modelul de elaborare a materialelor de curs este implementat la nivelul solutieitehnologice, prin intermediul unui “asistent” de generare automata a modulelor peplatforma web. Acest instrument este extrem de simplu de utilizat si nu necesita decato instruire sumara a creatorului de module.

In consecinţă, materialele educaţionale sunt structurate pe cursuri. Un curs este ocolecţie de module, care poate să aparţină mai multor instructori, şi este format şiadministrat de către administrator (Tabelul 1).

Modulul este elementul fundamental al materialului educaţional, fiind format dinmai multe unităţi şi din teme la unele unităţi. Aceste teme sunt de fapt exerciţii sauanumite acţiuni practice cu ajutorul cărora se poate monitoriza parcurgerea de cătrestudent a acestor unităţi. La finalul modulului există un sistem de evaluare prin care severifică cunoştinţele studenţilor. Această evaluare se poate face în orice momentdoreşte studentul, dacă acesta posedă anumite cunoştinţe anterioare.

Curs Module componenteComunicare inInternet

o Introducere in sistemele educativeo Informare si comunicareo Bazele Internetului pentru scoala

Bazele operariicalculatoarelor

o Windowso Wordo Excel

Programarea calculatoarelor o Programarea in limbajul Co Programarea in Java

Programare dinamicain Internet

o HTML Interactiv: pagini Webo Bazele programarii JavaScripto Ghid interactiv in VBScripto Introducere in tehnologiile XMLo Competente in programarea ASPo Competente in SQL Server 7.0

Administrareaafacerilor

o Introducere in structura costuriloro Vanzarile – abordare profesionalao Management,o Introducere in marketingo Planul de afacerio Comert electronic

Multimedia o Compresia datelor audioMateriale plastice o Matrite pentru materiale plastice

Tabelul 1. Materiale educationale pe platforma de e-Learning

Page 41: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 41

4. Concluzii

Modelul pedagogic are in vedere proiectarea si utilizarea materialului formativ dinpunct de vedere practic, orientat pe activitati individuale sau de grup. Suportultehnologic a fost proiectat si implementat de asa natura incat sa raspunda acestor nevoi,atat din punctul de vedere al simplificarii si automatizarii procesului de creare amaterialelor, cat si a demersului formativ.

Platforma de e-Laerning permite crearea off line sau on line a continutului formativprin instrumente de editare extrem de simple, managementul acestor resurse,managementul utilizatorilor, planificarea in timp a campaniilor educationale, sistem decomunicare si informare on-line, precum si alte instrumente specifice sistemelor deinvatamant la distanta.

5. Bibliografie

[1] Giurgiu, M.,“Acquisition of Complementary Competencies through Open and DistanceEducation – 1. Analysis of Training Needs”, Risoprint Publishers, Cluj-Napoca, 2002.[2] The project web site: www.concorde.utcluj.ro[3] M. Giurgiu et al., “Recent Achievements in CONCORDE Project on Vocational e-Learning”, Proceedings of European Conference on eActivities E_COMM_LINE_2002, 26-27September 2002, Bucharest, pp. C3-97.[4] M. Giurgiu et al., “CONCORDE: Vocational Training through Open and

Distance Education”, Acta Tehnica Napocensis – Electronics and

Telecommunications ISSN 1221-6542, Vol.43, No.2, 2002, pp. 47-49.

[5] M. Giurgiu, S. Coscia, “Multimedia Materials for Acquisition of CpmplementaryCompetencies through Open and Distance Learning in CONCORDE Project”, CongresEVOLUTIC 2003, Beja, 27-29 January 2003[6] M. Giurgiu, „Application of Web-based Technologies for Competences Acquisition throughInformal Learning – Concorde Project Approach”, 2nd Balkan Region Conference onEngineering Education, Sibiu, 16-19 September, 2003.

(*) NOTA:Proiect finantat prin programul Leonardo da Vinci RO/00/B/F/PP141125 al Comisiei Europene.

Page 42: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

42 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

Proiectul “Octopus”: solutie pentru implementareaunui centru cu resurse educationale on-line(*)

Vito Carioca – Instituto Politecnico de Beja, [email protected] C. Chouriço – Feramentas Interactivas Lda, [email protected]

Mircea Giurgiu–Universitatea Tehnica Cluj,[email protected]

AbstractAcest material prezinta o solutie tehnologica pentru implementarea proiectuluiSocrates/Minerva “OCTOPUS: -“Centru cu resurse transnationale in Internet”(www.octopus-eu.org). Se au in vedere, de asemenea, inovatiile pedagogice deinvatamant la distanta in Internet. Platforma contine resurse educationale si decercetare intr-un domeniu interdisciplinar: acela al educatiei pentru protectiamediului. Exista o abordare interculturala pe aceasta platforma web, ce reconsideraintr-o maniera moderna, reflexiva, procesele de informare-formare prin carecunostintele sunt cladite si dobandite folosind instrumente Internet. Implementareatehnologica permite o dinamica ridicata a continutului informational si o flexibilitatedeosebita in adaptarea solutiei la orice alt domeniu, fapt ce exprima efectulmultiplicator al acestui proiect aflat in faza de implementare finala.

1. Introducere

Obiectivul esential al proiectului OCTOPUS: “Centru cu resurse transnationale inInternet” este crearea unei platforme web cu resurse educationale si de cercetare,precum si a unui sistem avansat si personalizat de informare in domeniul educatieimediului. Numele provine de la faptul ca aceasta platforma inteligenta actioneaza ca un“octopus – caracatita”, atat prin structura interna - prin care se ofera acces la o baza dedate structurata, cat si extern – prin posibilitatea colectarii si stocarii unui mare volumde date. In acest sens, orice utilizator are la dispozitie instrumente specifice de cautarea informatiei [1][6].

Rezultatele concrete ale proiectului au in vedere [6][7][8]:• crearea platformei cu resurse educationale in Internet• crearea si adaptarea unei baze de date complexe, specifica educatiei pentru

protectia mediului• identificarea nevoilor educationale ale potentialilor utilizatori, in vederea

dezvoltarii unor interfete adaptate acestor nevoi• crearea unui sistem avansat de stocare si cautare a informatiei, bazat pe

descriptori• implementarea unui sistem de proiectare si activare a unor materiale

educationale dedicate, folosind structura existenta, cu accent pe creareasecventelor de activitati formative individuale sau de grup

Page 43: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 43

Avand in vedere complexitatea domeniului, proiectul propune un mecanisminovativ si adaptiv pentru stocarea si regasirea resurselor bazat pe tehnologiiinformationale de ultima ora: pagini web dinamice, interactiune cu baze de datein Internet, interfete personalizate, instrumente de creare rapida a materialelorin format electronic, facilitati de comunicare sincrona si asincrona, s.a. Unaspect extrem de deosebit al proiectului este analiza critica si creativa asistemelor existente de formare folosind platforme web si propunerea unui noumodel pedagogic bazat in esenta pe combinarea unei largi varietati de activitatiformative. “Inima” acestei platforme este o baza de date foarte bine organizataprin intermediul metadescriptorilor.

2. Functionalitati

FUNCTIONALITATE Ui U1 U2 U3Inregistrare in baza de date ca utilizator XAdauga utilizatori in baza de date XIntra in spatiul virtual X X XSalveaza resurse in baza de date X XValidarea resurselor XManagementul resurselor si utilizatorilor X XAdauga resurse educationale XManagementul conturilor de Email XAdauga o lista de Email XManagementul listelor de Email XInscriere pe o lista de Emails X XTrimite mesaje cu stiri XCiteste stiri noi X X XAdauga forum de discutii XIntra intr-un forum de discutii X XCautare dupa cuvinte cheie sau cautare avansata X X XMarcheaza resurse pentru a fi descarcate X X XMarcheaza resurse in asteptare X XMarcheaza resurse pentru creare document nou XMarcheaza resurse XStatistici X X XEvalueaza resurse X X XAdauga sau modifica resurse XAdauga sau modifica ajutor contextual XAcces la ajutor contextual X X XHarta site-ului X X XInformatii generale X X X

Tabel1. Functionalitati: Ui – Manager baze de date, U1 –Manager de grup U2 – Profesor colaborator, U3 – Utilizator

Page 44: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

44 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

Figura 1. Pagina principala a proiectului cu interfata multilingva (PT, GR, ES, IT, RO, UK)

Structura de navigare a fost considerata extrem de importanta in contextul incare utilizatorii trebuie sa-si concentreze atentia asupra resurselor si asupraactivitatilor formative in scopul maximizarii performantelor.

S-a descoperit ca urmatorii cinci factori contribuie in mod pozitiv lainteractiunea cu platforma web [8]: a) consistenta elementelor de navigare; b)multiple elemente de navigare, care ajuta la localizarea exacta in site; c)gruparea logica a activitatilor; d) prioritate elementelor vizuale pentru a creaconexiuni si harti conceptuale; e) organizarea spatiala a informatiei ajuta la omai rapida localizare si interpretare [2][5] (Figura 1).

3. Organizarea resurselor

In mod cu totul particular vom ilustra aici o modalitate dinamica de administrare acontinutului informational.

In primul rand a fost implementat un instrument cu ajutorul caruia se poate construion-line structura cu resurse a platformei, sub forma unui arbore. In prima faza secreeaza principalele categorii, apoi sub-categoriile, sub-sub-categoriile, s.a.m.d.(Figura 2). Aceste categorii sau sub-categorii pot fi ulterior modificate, sterse sauadaugate noi categorii. Din acest punct de vedere avem in Octopus o structuradinamica, flexibila si usor adaptabila la orice domeniu de activitate.

Odata creat arborele care defineste structurarea informatiei, orice resursa poate ficlasificata pe una din ramurile acestui arbore.

Posibilitatea stocarii directe a resurselor in format electronic este una din functiileesentiale ale acestei platforme. In acest sens partneriatul a dezvoltat un set de regulicare guverneaza stocarea resurselor in aceasta biblioteca virtuala.

Page 45: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 45

Figura 2. Construirea on-line a structurii bazei de date si a sistemului de clasificare

Figura 3. Cautarea resurselor prin navigare pe structura arborelui de clasificare

Navigarea in structura bazei de date poate fi facuta sub diverse forme: de exempluprin navigarea pe sub-categorii (Figura 3) sau apeland la functii specifice de cautare(Figura 4). Exista urmatoarele categorii de cautare a resurselor:

• cautare rapida - pe baza unui cavant cheie• cautare avansata – pe baza interogarii campurilor din baza de date (nume

resursa, autor, an publicare, nivel stiintific)• cautare complexa – pe baza crearii intr-o maniera agreabila a unor

interogari complexe in baza de date prin combinarea cu functii logice aunor interogari de tip avansat

• cautare in directoare – permite cautarea resurselor pe o anumita “ramura” aarborelui de clasificare a resurselor.

Page 46: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

46 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

Figura 4. Crearea unor conditii de cautare complexe in centrul cu resurse

4. Organizarea activitatilor educative

Ca exemplu vom da modalitatea de organizare si sistematizare a materialuluieducational pentru activitati formative individuale. Aceste activitati sunt create prinintermediului unui instrument on-line. Aceste functii ajuta la implementarea urmatoareistructuri pedagogice: stabilirea problemei si a timpului alocat, impartirea problemei insubprobleme, stabilirea activitatilor pentru fiecare subproblema, instrument deevaluare. Pentru categoria sub-problema s-au propus urmatoarele medii educationaleposibil de realizat: mediu virtual, in sala de curs sau activitati practice pe teren (estevorba de educatia pentru protectia mediului).

Realizarea dezideratelor de mai sus este formalizata in instrumentul tehnologic prin:a) cautare si documentare in centrul de resurse, b) analiza de caz, pe documente dincentrul de resurse educationale, c) activitati experimentale, d) crearea unor instrumentespecifice, etc. Activarea lor implica urmatoarele procese cognitive: a) invatarea:deschisa/inchisa, b) responsabilitatea: directa /autonoma, c) epistemilogic:deductiv/inductiv.

Figura 3. Generarea activitatilor practice

Page 47: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 47

5. Concluzii

Proiectul OCTOPUS, in etapa sa finala implementeaza un centru cu resurseeducationale on-line in domeniul educatiei mediului, propune tehnologiispecifice pentru crearea materialelor si ofera un sistem pedagogic inovatorpentru activitatile formative in Internet.

6. Bibliografie

[1] Norman, D., “Things that make us smart: defending human attributes in the age of themachine”, Massachusetts: Perseus Books, 2000.[2] Nielsen, J., “Usabitity Engineering”, San Francisco: Morgan Kaufmann, 1993.[3] Nielsen, J., “Projetando Websites: Designing Web Usability”, Rio de Janeiro: Campus,2000.[4] Dias de Figueiredo, A, “Redes de educação: A surpreendente riqueza de um conceito inRedes de Aprendizagem Redes de Conhecimento”, Lisboa:Editorial do Ministério da Educação.pp.39-55, 2002.[5] Hackos, J. & Redish, J.,“User and Task Analysis for Interface Design”, New York, 1998.[6] V. Carioca, et al., “OCTOPUS: An Approach for Transnational On-Line Resource Centre”,Acta Tehnica Napocensis – Electronics and Telecommunications ISSN 1221-6542, Vol.43,No.2, 2002, Technical University of Cluj-Napoca, Romania, pp. 50-51, 2002.[7] M. Giurgiu et al, “Creation of On-Line Resources for Environmental Education inOCTOPUS Project”, European Conference on e-Activities E_COMM_LINE_2002, 26-27September, Bucharest,Romania, pp.327-331, 2002.[8] V. Carioca et al., „OCTOPUS – Transnational On-Line Resource Centre, a Proposal in theDomain of Environmental Education”, Proceedings of the 2002 EDEN Conference, 16-19 May2002, Granada, Spain, pp.488-494., 2002.[9] Octopus site: http://www.octopus-eu.org[10] M. Giurgiu, „Creation of online Resources and Associated e-Laerning Sequences forEnvironmental Education in Octopus Project”, 2nd Balkan Region Conference on EngineeringEducation, Sibiu, 16-19 September, 2003.

(*) NOTE:Project financed by the European Commission, through the community program Socrates,subprogram Minerva, with the number 90120-CP-1-2001-1-Minerva-M.

Page 48: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

48 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

Aplicaţie web pentru învăţarea online a modelării prin regresie

Cristian Marinoiu - UPG Ploieşti, [email protected]ţiu Pană - UPG Ploieşti, [email protected]

AbstractÎn această lucrare este prezentat un sistem de instruire şi evaluare în domeniulmodelelor de regresie utilizând tehnologii web.

1. Introducere

La ora actuală metodele statisticii matematice sunt folosite cu succes în domeniidiverse cum ar fi: inginerie, economie, sociologie, psihologie, ştiinţe biomedicale,demografie, genetică, epidemiologie, teoria informaţiei etc. Un loc important înstatistică îl ocupă modelele de regresie. În mod tradiţional, acest tip de modelesurprinde legăturile esenţiale între diferitele variabile aleatoare, permiţând o mai bunăînţelegere şi prognozare a fenomenelor care ne înconjoară. Evoluţia spectaculoasă acapacităţilor de calcul, de stocare, organizare şi căutare a datelor a condus la apariţiaunui nou domeniu – mineritul în date (data mining), o adevărată revoluţie în statistică,bazată esenţial pe conceptele de regresie.

Iată de ce, pentru a îmbunătăţi gradul de înţelegere al conceptelor specificemodelării prin regresie, am considerat utilă dezvoltarea unui pachet software.

Pachetul numit iniţial REGRESS[1] şi devenit apoi REGREX[2] utilizează din plinposibilităţile grafice şi de simulare oferite de calculatoarele moderne.

2. Descrierea aplicaţiei si a sesiunii de lucru

Aplicaţia are doua componente de bază:• cursul electronic REGREX,• chestionarul pentru autoevaluare

În esentă, REGREX este un curs electronic dezvoltat cu ajutorul tehnologiilor web.Forţa pachetului este dată de utilizarea applet-urilor Java, care permit afişarea unorgrafice, ilustrarea sugestivă a unor concepte, căt şi participarea subiectului la anumiteexperimente. În felul acesta, definiţii sau rezultate ale unor teoreme care într-un cursclasic au un anumit grad de abstractizare şi implicit de dificultate, "prind viaţă" peecranul calculatorului.

Exemplele din aplet-uri se referă la modelele de regresie liniară simplă, existând celpuţin două motive pentru această alegere:

• regresia liniară simplă ocupă un loc central în întelegerea conceptelor debază ale modelelor de regresie.

• reprezentarile în 2D care privesc regresia liniară sunt relativ uşor deproiectat şi implementat.

Page 49: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 49

Rutinele pachetului furnizează cursantului, de exemplu, pe acelaşi aplet dreapta deregresie liniară adevarată şi dreapta de regresie obţinută prin cele mai mici pătrate.Acest lucru pune studentul în situaţia de a reflecta asupra gradului de aproximare almodelului utilizat. Mai mult, subiectul are posibilitatea de a observa cum se atenueazăeroarea dată de model: cele doua drepte ajung sa fie aproape identice prin mărireacorespunzatoare a volumului selecţiei făcute. Efectele metodelor robuste folosite înregresie sunt ilustrate de asemenea în mod dinamic, interactiv. Evident, multe alteconcepte de regresie simplă sunt ilustrate sau aşteaptă sa fie ilustrate. De exemplu, înFigura 1

Figura 1.Dreapta de regresie adevărată şi curba de regresieobţinută printr-un model polinomial de regresie

se poate observa cum mărirea gradului polinomului folosit în regresie nu conduce lao mai bună aproximare a dreptei adevărate de regresie, deşi suma pătratelor erorilordevine astfel mai mică.

Nivelul de asimilare al cunoştinţelor se poate verifica utilizând chestionareconstruite pe baza întrebărilor stocate într-o bază de date MySQL. Gradul de dificultateal chestionarului (mic, mediu, mare) se stabileşte de către cursant la începutul

Page 50: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

50 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informaticăautoevaluării. Generarea chestionarelor se realizează aleator cu ajutorul unei scriptPHP executat de serverul web Apache. Scriptul PHP conţine codul pentru realizareadinamică a chestionarului ce va fi furnizat studentului, chestionar obţinut pe bazainterogărilor SQL trimise serverului MySQL (vezi Figura 2).

.

Figura 2. Schema unei sesiu

După parcurgerea suportului de curs, în formaverifica cunostintele acumulate. In Figura 3 se poatpentru autoevaluare. Formula de calcul a punctajului este:

∑=

=n

i i

i

rk

nP

1

1 ,

unde :P este punctajul final obţinut,n este numărul de întrebari din test,ri este numărul de variante corecte din răspunki este numărul de variante corecte alese de st

Evident, punnctajul maxim care se poate obţine este

Chest

ionar

MySQL

Apache

Mo

SQLPHTML

REGREX HTML

PH

ni de lucru

t electronic, studentul işi poatee vedea un astfel de chestionaracordat în urma efectuării testului

sul întrebării i,udent pentru întrebarea i.100.

dul

Page 51: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 51

Figura 3. Un exemplu de chestionar de dificultate mică

3. Concluzii şi direcţii de cercetare

Aplicaţia a fost prezentată studenţilor anului IV Matematică-Informatică ca unmaterial ajutător la capitolul "Modele de regresie" al cursului "Modelare şi simulare".Introducerea unui astfel de suport electronic a fost primită favorabil de toţi studenţiianului şi a fost considerată utilă pentru o mai bună întelegere a conceptelor de regresiede 93% dintre ei. Acest lucru ne incurajează in a extinde tematica abordată in cursulelectronic cu noi subiecte din domeniul modelelor de regresie, ilustrate corespunzătorşi în apleturi şi chestionare. Scopul final este de a obţine un curs online, care, folosit înautoinstruire să permită obţinerea unor rezultate cel puţin egale cu cele obţinute însistem clasic.

4. Bibliografie

[1] Marinoiu, C., Dobre, I., "Teaching and learning with REGRES", Proceedings of theInte1rnational Conference in Computer Based Learning In Science, CBLIS 2001, Brno, CzechRepublic.[2] Marinoiu, C., Dobre, I., "REGREX: a Java-based learning in regression", Proceedings of theInternational Conference in Computer Based Learning In Science, CBLIS 2003, Nicosia,Cyprus.[3] The Apache Software Foundation, http://www.apache.org, 2003[4] MySQL Database Server, http://www.mysql.org, 2003.[5] PHP: Hypertext Preprocessor, http://www.php.net, 2003.

Page 52: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

52 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

Program informatic pentru realizarea planurilor conceptuale

Gabriela Moise – Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti,[email protected]

Liviu Ioniţă – Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti, [email protected] Suditu – Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti, [email protected]

Tudor Marius Ţuică – S.C. EZ CONECT SRL, [email protected]

AbstractLucrarea prezintă stadiul actual al proiectului CNCSIS cu titlul "Program informaticpentru realizarea planurilor conceptuale" şi este structurată în patru părţi. Primaparte conţine taxonomia software-urilor educaţionale, a doua parte prezintă unrezumat al programului informatic, a treia parte defineşte tehnologia implementăriisoftware-ului în mediul reţea şi în final ultima parte explică utilizarea planurilorconceptuale în procesul educaţional.

1. Taxonomia software-urilor educaţionale

Dezvoltarea aplicaţiilor informatice în domeniul instruirii a impus clasificareasoftware-urilor educaţionale.

Un software educaţional reprezintă ansamblul programelor informatice ce suntutilizate într-un proces instrucţional asistat de calculator. Aici, fac referire nu numai lamateriale educaţionale electronice, ci şi la sisteme de managementul instruirii, sistemepentru realizarea predării prin Internet etc.

Există foarte multe tentative pentru clasificare software-urilor educaţionale.O primă abordare a clasificărilor software-urilor educaţionale o reprezintă

clasificarea bazată pe tipul software-ului:În 1987 Newman a identificat 11 categorii de software-uri: procesoare de texte;

simulatoare; jocuri; programe pentru regăsirea informaţiei; programe pentru rezolvareaproblemelor; programe dedicate repetiţiei şi practicii; tutoriale; software-uri de calcultabelar; aplicaţii de control; comunicaţii; instrumente productive pentru profesori.

În anul 1991 Pelgrum şi Plomp au identificat mai multe aplicaţii. Acesteaincludeau: practică şi repetiţii, exerciţii; tutoriale; procesoare de texte; programe pentrudesen şi pictură; programe informatice pentru compunerea melodiilor; simulatoare;jocuri recreative; jocuri educaţionale; limbaje de programare; programe de calcultabelar; grafică matematică; programe de statistică; baze de date; laboratoare virtuale;software-uri pentru controlul dispozitivelor; software-uri interactive video; CAD-CAM; limbaje pentru realizarea resurselor pedagogice electronice; sisteme pentrutestarea cursanţilor şi înregistrarea rezultatelor testărilor; cataloage; programe decomunicaţie; alte instrumente şi utilitare.

Page 53: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 53

În anul 1997 Maddux, Johnson şi Willis au furnizat o abordare simplificată aclasificării software-urilor educaţionale. Ei au definit aplicaţii de tipul I şi aplicaţii detipul II astfel:

Aplicaţiile de tipul I sunt aplicaţii informatice educaţionale proiectate pentru arealiza predarea mai uşor, mai repede, mai eficient a aceloraşi cunoştinţe în acelaşimod clasic.

Aplicaţii de tipul II fac posibil abordarea unor moduri şi tehnici instrucţionale noi şimai eficiente.

Aplicaţiile de tipul I au de regulă următoarele caracteristici: implicare pasivă dinpartea utilizatorului, software-ul predetermină aproape orice se întâmplă pe ecran, tipulde interacţiune între calculator şi utilizator este predeterminat de realizatorul aplicaţieiinformatice, contribuţia utilizatorului se conformează unui scenariu predeterminat,aplicaţiile sunt utilizate pentru achiziţia cunoştinţelor prin memorare, tot ceea ce poaterealiza software-ul este sesizabil într-o perioadă scurtă de timp: 10 minute sau maipuţin.

Aplicaţiile de tipul II au următoarele caracteristici: implicarea activă a utilizatorului,predominant, utilizatorul determină ceea ce sa va întâmpla, interacţiunea dintrecalculator şi utilizator este condusă de om, există un repertoriu extins al input-uriloracceptate de maşină, acţiunile ce se pot realiza sunt mult mai creative, tot ceea ce poaterealiza software-ul este sesizabil în mai multe ore de utilizare.

Programele informatice sunt tot mai complexe, acestea includ pachete de programede diferite tipuri conform clasificărilor de mai sus.

Problemele în clasificarea software-urilor educaţionale prin prisma tipului deaplicaţie au fost rezumate de Squires & McDougall (1994): decizia de apartenenţă aunui software la o categorie depinde de percepţia utilizatorului asupra a ceea ce estesemnificativ în utilizarea software-ului în procesul educaţional.

Mediile informatice integrate cu legături către numeroase pachete educaţionale nupermit includerea acestora în nici o categorie.

Altă abordare a clasificării software-urilor este prin prisma rolului tehnologiei înprocesul educaţional

Abordarea este realizată de Taylor (1980). Toate aplicaţiile informatice în educaţiepot fi percepute prin unul din următoarele moduri: tutore, instrument şi tutee.

Funcţia de tutore: calculatorul este programat de un expert în programare într-unanume subiect. Studentul este condus de program în rularea sa. Programul prezintăunele subiecte, studentul răspunde, programul evaluează răspunsul şi din rezultatulevaluării determină următorul material ce va fi prezentat studentului.

Funcţia de instrument: calculatoarele din sala de curs au programe de statistică,procesare de texte, calcule. Studenţii le pot utiliza pentru a se ajuta în diferite subiecte,de exemplu studenţii pot realiza un plan, o hartă geografică.

Conform analizelor lui Taylor, utilizarea „calculatoarelor ca tutore sau instrumentepot îmbunătăţii procesul de educaţional, dar nici o tehnică nu impune cunoştinţeaprofundate despre calculatoare”.

Funcţia de tutee presupune îndrumarea calculatorului. Profesorii sau studenţiitrebuie să înveţe un limbaj pe care calculatorul îl poate înţelege. De exemplu, pentru acrea un sistem expert este necesară utilizarea limbajului Prolog. Putem spune căinstruirea este neintenţionată.

Page 54: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

54 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

2. Rezumatul programului informatic pentru realizarea planurilorconceptuale în procesul educaţional

Programul informatic îşi propune realizarea planurilor conceptuale utilizate în procesuleducaţional şi salvarea acestora în format diagrama şi format HTML. Programul se aflăîn faza de execuţie şi pentru realizarea lui este utilizat Microsoft Visual C++ 6.0.

Figura 1. Planul conceptual al modelului OSI realizat cu software-ul Inspiration

Aplicaţia este structurată în trei părţi:

Page 55: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 55

1. Interfaţa;2. Librăria planurilor conceptuale;3. Modulul inteligent.

Interfaţa este grafică, de tipul SDI, realizată cu procedură expert a MFCAppWizard (exe).Librăria conţine două clase, este realizată cu proceduri expert Win32 Static

Library:clasa Noddate membru: identificator, nume, coordonate, context, geometria, tip, nod_parinte,

nr_relatii, nod_copii, culoare;funcţii membru: setcoordonate, setnume, setcontext, settip, afiseaza, setgeometrie,

setculoare, retnod_parinte, retnr_relatii, retnod_copii, retculoare, retcoordonate.clasa Relatiedate membru: tip (poate lua valori precum este, este_o_instanta, etc.), identificator,

context, nume, geometrie;funcţii membru: settip, setcontext, setgeometrie, setnume, rettip, retcontext,

retgeometrie, retnume, afiseaza.Graful este memorat într-o matrice de adiacenţă: xi,j are valoarea 0 dacă nu există un

arc de la nodul i la nodul j şi o valoare nenulă dacă există o relaţie de la nodul i lanodul j (valoare se regăseşte într-o listă de indici pentru tipurile relaţiilor: 1 pentru tipuleste „este”, 2 pentru tipul „este o instanţă”, 3 pentru o relaţie „are” etc.).

Modulul inteligent are grijă ca utilizatorul să nu construiască un graf incorect,ajută utilizatorul în stabilirea relaţiilor între concepte, adaugă automat la un conceptproprietăţile moştenite de la conceptul tată. Exemplu: programul nu permite stabilirearelaţiei marcată cu linie întreruptă din schema următoare:

Figura 2. Plan conceptual incorect

3. Mediul reţea

Astăzi, peste 80 la sută dintre aplicaţii rulează pe platforme Microsoft Windows şidin ce în ce mai multe aplicaţii utilizează arhitectura client/server.

Tehnologia client/server este o modalitate de a separa o aplicaţie în două părţidistincte. Clientul vizualizează şi modifică date pe calculatorul său, în timp ce serverulacţionează ca un mainframe ce stochează şi recuperează datele. Astfel, o aplicaţieclient/server se poate defini ca o interfaţă utilizator (client) la un motor al unei baze dedate – server-ul. Serverul răspunde cererilor făcute de fiecare calculator client pentru

Dacia autoturism Vehicul cu motor

căruţă Vehicul fărămotor

Vehicul

Page 56: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

56 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informaticăinformaţii şi resurse, realizând concomitent atât controlul distribuţiei informaţiei, cât şimanagementul optimizat al proceselor.În general, tehnologia client/server are următoarele caracteristici:

Centralizarea Server-elor. Server-ul într-un sistem client/server este mai multdecât un server de reţea. Server-ele client/server sunt inteligente, deoareceexecută interogări Structured Query Language (SQL) şi returnează rezultatul înformatul corespunzător.

Conectivitatea. În general, clientul este conectat la server prin intermediul uneireţele. Aceasta poate fi LAN, WAN, sau Internet. În general, interogările SQLsunt trimise de client şi server-ul returnează un set de date.

Staţiile de lucru trebuie să fie minim operaţionale. Un calculator într-un sistemclient/server nu are nevoie să ruleze aplicaţii complexe şi să aibă performanţedeosebite. El trebuie să fie capabil doar să afişeze rezultate primite de laserver.

Aplicaţii Leverage Server Intelligence. Aplicaţiile client/server sunt proiectateastfel încât server-ul să realizeze partea cea mai grea a aplicaţiei iar clientul săvizualizeze doar rezultatul.

Date comune, Proceduri, Suport, Hardware. Un sistem client/server depinde decomportarea clienţilor de a partaja resursele server-ului.

Permite suportul noilor tehnologii, mai ales cele orientate pe obiecte. Suportă adăugare de componente hardware noi. Asigura suportul pentru noi componente: scanere, camere video.

În realizarea unei aplicaţii de tip client/server se încearcă optimizare mai multorfactori:

necesitatea de a avea cea mai rapidă şi productivă aplicaţie; obligaţia de a asigura integritatea datelor; obţinerea unui raport cost eficienţă optim pentru achiziţia de echipament

hardware garanţia scalabilităţii în viitor.

Tipurile de aplicaţii susţinute de server sunt: servere de aplicaţii; servere de fişiere/printare; servere de cataloage/arhive; servere workflow.

O primă modalitate de transmisie a datelor prin reţea este cea prin intermediulprotocolului orientat spre conexiune TCP. O dată cu apariţia Active Platform şi atehnologiilor asociate, aplicaţiile browser-bazate pot de asemenea să intre în categoriaclient/server. Browser-ele de conducere de la Microsoft şi Netscape pot găzduiaplicaţiile şi pachetele de controale, şi pot cu uşurinţă să servească drept gazdă pentruaplicaţiile client/server. Controale pot fi script-uri Java, numite de asemenea applet-uriJava, sau pot fi de asemenea scrise în Visual Basic sau Visual C++ creând componenteActiveX.

Strict vorbind, Web-ul este o reţea de calculatoare, non-centralizată, operând cuTCP/IP, HTTP, şi HTML ca un set de protocoale de bază. Totuşi, înlăturând aspectulglobal, tehnologiile Web pot fi aplicate de asemenea reţelelor locale. Corporaţiile

Page 57: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 57

intranet folosesc tehnologiile Web, însemnând că pot fi reţele non-centralizate bazatepe protocoalele TCP/IP, HTTP, şi HTML.

Avantajele utilizării componentelor ActiveX cu tehnologiile Internet sunt: Desfăşurarea mai uşoară şi întreţinerea clientului – componentele desfăşurate

ca parte a aplicaţiei Web pot fi descărcate la nevoie ca şi conţinutul paginii. Capacitatea de a extinde funcţionalitatea Internet-ului la nivelul intranet-ului.

Figura 3. Modelul general client/server ActiveX

A doua modalitate de transmisie a datelor în reţea este cea prin intermediulprotocolului de transport fără conexiune UDP. Comunicarea cu un protocol fărăconexiune este mai simplu decât un protocol orientat pe conexiune, deoarece atătclientul, cât şi server-ul folosesc obiecte DatagramSocket.

Codul pentru programul la partea server cuprinde următoarele etape:1. Crearea unui obiect DatagramSocket asociat cu un număr de port specificat;2. Crearea unui obiect DatagramPacket;3. Cere obiectului DatagramSocket să pună datele primite în DatagramPacket.

Codul pentru programul la partea client cuprinde următoarele etape:1. Crearea unui obiect DatagramSocket;2. Crearea unui obiect DatagramPacket asociat cu nişte date, o adresă de

destinaţie şi un număr de port;3. Cere obiectului DatagramSocket să trimită datele asociate în obiectul

DatagramPacket către destinaţia asociată cu obiectul Datagram Socket.

Page 58: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

58 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

Figura 4. Modelul general client/server

Modelul general al unui server/client UDP iterativ respectă ordinea următoarelorapeluri de sistem:

Socket() va crea un socket care va trata conexiunile cu clienţii; Pregătirea structurilor de date pentru a ataşa socket-ul la portul folosit de

aplicaţie; Bind() ataşează socket-ul la port; Procesarea cererilor clientului – schimb de mesaje între server şi client, prin

intermediul primitivelor sendto() şi recvfrom() (sau primitivele send() şirecv());

Close() închiderea socket-ului client.

4. Utilizarea planurilor conceptuale în procesul educaţional

Planurile conceptuale reprezintă un mediu didactic util în toate stadiile de instruire.Este un instrument pentru stimularea învăţării active, dezvoltând gândirea critică şiabilităţile creative, pentru învăţarea în grup (colaborativă), în procesul educaţional ladistanţă. Diverse surse ale cercetării (www.knowledgemanager.us) prezintă situaţii încare profesorii pot utiliza planurile conceptuale în activităţile didactice:

proiectarea cursului, curriculum-ului, organizarea strategiei de predare; prezentarea cursului şi topicii; introducerea a noi concepte; rezumarea conţinutului.

Planurile conceptuale reprezintă un instrument modern pentru învăţare pentru studenţi.Iată câteva exemple:

socket()

bind()

recvfrom()

sendto()

close()

socket()

bind()

sendto()

recvfrom()

close()

cerere

răspuns

Client UPDServer UPD

Page 59: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 59

organizarea materialelor; organizarea gândirii; integrarea a noi concepte în propria structură de cunoştinţe; fixarea noilor concepte în memoria de lungă durată

Acest instrument îşi găseşte aplicabilitate în modelele de instruire derivate dinperspectiva cognitivă asupra actului de a învăţa. Ideea utilizării planurilor conceptualeca strategii de predare a fost iniţiată de J.D.Novak de la universitatea Cornell.Educaţia modernă a fost influenţată de teoriile cognitive ale instruirii: teoria luiAusubel, teoria constructivă a lui Bruner, epistemologia genetică a lui Piaget.

5. Bibliografia

[1] Ştefan Andrei, Sabin Corneliu Buraga, “Aplicaţii client/server în C şi Java – studiucomparativ”, Net Report, 2001.[2] Bruce, R. Joyce, Marsah Weil, Emily Calhournv, Models of Teaching, Pearson, 2000.[3] Sowa, J. F., Knowledge Representation, Thomson Learning, , 2000.[4] Documentaţie software MSDN.[5] Taylor, R, “ The computer in the school: Tutor, tool, tutee”, Teachers College Press, NewYork.

Page 60: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

60 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

NETOP SCHOOLUn instrument rapid, sigur, flexibil şi puternic

pentru instruirea asistată de calculator

Cosmin Păunescu – ProSoft++ Bucureşti, [email protected]

Prezentare

NetOp School este un program destinat instruirii asistate de calculator produs decompania Danware, o companie din Danemarca specializată de 20 de ani îndezvoltarea produselor software pentru controlul PC-urilor de la distanţă. Programul seadresează în general şcolilor, universităţilor sau companiilor care vor să-şiîmbunătăţească procesul de instruire al elevilor, studenţilor sau propriilor angajaţi,după caz. Poate fi utilizat într-o sală obişnuită de cursuri dotată cu calculatoare, sauîntr-o „clasă virtuală” unde studenţii şi profesorul se află în locaţii diferite dar suntconectaţi printr-o reţea (ex. Internet).

Produsul este compus din două module principale. Modulul Teacher (Profesor) seinstalează pe calculatorul (calculatoarele) de pe care se doreşte susţinerea cursurilor, întimp ce modulul Student (Student) se instalează pe calculatoarele studenţilor care vorlua parte la cursuri.

Printre facilităţile acestui program se numără prezentarea simultană a ecranuluiprofesorului pe calculatoarele studenţilor sau lansarea unui anumit program (ex.Microsoft Excel) pe toate calculatoarele studenţilor fără a se muta din faţa propriuluicalculator. De asemenea, profesorul poate forma grupuri de lucru separate cuposibilitatea numirii unor asistenţi şi monitorizarea activităţii acestora (a tuturorstudenţilor sau fiecare în parte) pe propriul ecran.

Folosind acest program studenţii deprind uşor experienţa practică. Discuţiile dintreprofesor şi studenţi pot fi purtate sub formă de text-chat sau audio-chat, atât cu toatăclasa, cu anumite grupuri, sau privat, cu un singur student. Profesorul are posibilitateasă distribuie, să colecteze şi să organizeze foarte uşor teste, fişe de lucru pe/de pecalculatoarele studenţilor (ex. pt. examene).

Instalare

Înaintea instalării este necesară respectarea cerinţelor minime pentru acest produs:Calculator IBM PS/PC cu procesor Intel 80386 sau mai mare, ori 100%

compatibil.Memorie 12 MB pentru modulul Profesor şi 10 MB pentru modulul Student.Video Orice placă grafică 100% VGA compatibilă suportată de Windows.Spaţiu de disc Fiecare modul necesită mai puţin de 10 MB.Platforme suportate Windows XP.

Windows 2000 Terminal Services.

Page 61: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 61

Windows 2000.Windows NT 4.0 Terminal Server (SP4).Windows NT 4.0, 3.51.Windows Me.Windows 98, 95.

Comunicaţii TCP/IP: Winsock 1.1 sau compatibile.IPX: Microsoft NWLink or Novell IPX.NetBIOS: IBM, Microsoft, Novell sau compatibile NetBIOS.

In cazul în care NetOp School nu a mai fost instalat le acel calculator, moduleleProfesor şi Student vor fi instalate în directoare cu acelaşi nume, în directorul implicitC:\Program Files\Danware Data\NetOp School. În cazul în care se doreşte, se poateselecta şi un alt director, la alegere, în timpul instalării.

La sfârşitul instalării NetOp Profesor pe o platformă Windows NT, 2000 sau XPfolosind tradiţionalul InstallShield, va fi afişată o fereastră care vă permite instalareamodulelor Student simultan pe toate calculatoarele dorite din reţea (nefiind nevoie deinstalare pe fiecare staţie în parte):

Figura 1. Instalarea modulului Student pe calculatoarele din retea

Descrierea programului

NetOp School permite o foarte bună gestionare a claselor de studenţi, agrupelor, având patru moduri de organizare şi vizualizare a studenţilor:

Vizualizarea detaliată (Detail View) oferă posibilitatea afişării informaţiilor desprestudenţi (Student Display Name, Windows Logon Name, Computer Name), cât şiintroducerea a două coloane cu informaţii suplimentare.

Classroom View oferă posibilitatea aranjării studenţilor în clase, în funcţie de loculfizic ocupat de aceştia în clasa respectivă.

Mosaic View (în imagine) permite o supraveghere de ansamblul asupraactivităţii

Page 62: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

62 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

Figura 2. Vizualizarea Mozaic

studenţilor într-o singură fereastră, oferind şi posibilitatea redimensionării ferestrei.Puteţi oricând prelua imediat controlul asupra calculatorului unui student prinexecutarea unui dublu-click pe imaginea corespunzătoare acestuia.

Student Group View oferă o reală gestionare a claselor, grupurilor de studenţidintr-o clasa (laboratoare, divizii), crearea claselor virtuale precum şi afişareastudenţilor disponibili (Available Students) după numele acestora, numelecalculatorului, adresa IP ).

Bara de instrumente oferă posibilitatea unei utilizări rapide şi facile a tuturorinstrumentelor şi funcţiunilor programului :

Figura 3. Bara de instrumente a Profesorului

Give Demo – această opţiune permite profesorului să afişeze propriul ecran pemonitoarele studenţilor selectaţi, aceştia urmărind simultan toate operaţiile efectuate deacesta. De asemenea poate selecta ecranul unui anumit student pentru a fi vizualizat derestul clasei. Profesorul poate face oricând comentarii (audio) pe tema demonstraţiei,poate sublinia sau scoate în evidenţă anumite segmente cu ajutorul Markerului Virtual;pot fi difuzate chiar şi fişiere media de pe o unitate shared, locală sau Internet cătreunul sau mai mulţi studenţi, profesorul având posibilitatea de a bloca tastaturile şimouse-urile acestora pe parcursul demonstraţiei.

În timpul unei demonstraţii profesorul poate “înmâna creta” unui student carepoate continua demonstraţia sub supravegherea strictă sau sub îndrumarea acestuia.

Monitorizarea studenţilor în timpul activităţii acestora poate fi realizată de cătreprofesor în orice moment, existând posibilitatea vizualizării ecranelor studenţilor, unulcâte unul, pentru un anumit interval de timp – stabilit de către profesor. În acest fel

Page 63: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 63

ecranele studenţilor vor apărea, rând pe rând, pe monitorul profesorului, până înmomentul în care acesta întrerupe monitorizarea.

În acest mod profesorul poate asista şi urmări studenţii aflaţi fizic în alte locaţii,profesorul fiind permanent disponibil acordării de asistenţă la cererea studenţilor(Request Help).

Chat-ul audio sau text permite menţinerea unei corespondenţe permanente întreprofesor şi studenţi. Astfel, se pot asista anumiţi studenţi, grupuri de lucru, fără caceilalţi să fie deranjaţi de discuţiile acestora cu profesorul. Conversaţii scrise pot fisalvate pentru o consultare ulterioară.

Figura 4.Cha

taudi

osautext

Lansarea simultană de programe sau documente – Run Program – pe unul, mai multesau pe toate calculatoarele studenţilor din clasă conferă profesorului o gestionare maibună a timpului.

Spre exemplu, la o oră de birotică, profesorul pentru a prezenta programulMicrosoft Word, îl lansează cu un singur click pe calculatoarele tuturor studenţilor,nefiind necesar să se deplaseze la fiecare în parte pentru a efectua această operaţie. Totde la calculatorul său el poate să închidă toate aplicaţiile ce rulează pe calculatoarelestudenţilor, chiar să restarteze sau să închidă toate calculatoarele în momentul în care s-a încheiat ora, prin apăsarea unui singur butonul - Execute Command. Prin aceastămetodă se poate realiza şi auto-conectarea studenţilor la Internet, sau deschiderea uneianumite pagini de Web dorite.

Figura 5. Rularea programelor pe calculatoarele Student

Page 64: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

64 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi InformaticăAttention permite profesorului să atragă imediat atenţia studenţilor prin simpla

activare a butonului respectiv. Astfel, un ecran de atenţionare (care poate fipersonalizat cu text sau imagini alese de profesor) va fi afişat pe monitoarelestudenţilor vizaţi, moment în care tastaturile şi mouse-urile acestora se vor blocaautomat.

Pentru lucrul pe echipe, sau în grupuri de studenţi, profesorul are posibilitatea de acrea “laboratoare” şi Asistenţi pentru fiecare grup. Aceşti Asistenţi vor beneficia denumeroase funcţii ale profesorului, având posibilitatea de a juca rolul de profesor încadrul grupului din care fac parte.

Astfel, cu ajutorul Breakout session profesorul titular are control total asupraasistenţilor săi, având posibilitatea să monitorizeze întreaga activitate, să întrerupă înorice moment sesiunea sau să acorde asistenţă pe durata acesteia.

Figura 6. Crearea grupelor de lucru

Colect / Distribute Files oferă un mod facil de lucru cu documentele şi gestiuneacirculaţiei acestora. Profesorul are posibilitatea de a distribui studenţilor anumitefişiere, documente (teste sau lucrări), în anumite directoare ale NetOp, într-undirector public Classrooms sau în anumite directoare de destinaţie create de profesor.De asemenea, după studierea respectivelor documente sau completarea testelor de cătrestudenţi, profesorul le poate colecta într-un director personalizat, pe clase, creându-seautomat directoare ale tuturor elevilor, pentru o mai bună evidenţă a provenienţeidocumentelor. Există şi posibilitatea ştergerii documentelor de pe calculatoarelestudenţilor după ce au fost transferate pe calculatorul profesorului.

Figura 7. Distribuirea şi colectarea fişierelor

Page 65: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 65

Pentru un proces cât mai bun de instruire, profesorul are posibilitatea de a preluacontrolul calculatorului studentului (controlul tastaturii şi mouse-ului, şi vizualizareaecranului studentului pe propriul monitor); cu alte cuvinte profesorul poate lucra, de lacalculatorul său, direct pe calculatorul studentului ca şi cum s-ar afla în faţa acestuia.

Optând pentru Remote Control, profesorul are posibilitatea alegerii studentului alcărui calculator va fi controlat :

Figura 8. Preluarea controlului unui calculator Student

În această fereastră vor fi afişaţi toţi studenţii disponibili, profesorul selectând unuldin listă, iar după acceptare (selectează OK), pe monitorul profesorului va fi afişatecranul respectivului student:

Figura 9. Controlul efectiv al Profesorului asupra calculatorului Student

Profesorul va avea permanent la îndemână bara de instrumente care-i vapermite un cât mai bun control asupra respectivului calculator, toate comenzilefiind simple apăsări pe butoanelor respective.

Figura 10. Bara de instrumente pentru Preluarea controlului unui Student

Page 66: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

66 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi InformaticăGestionarea şi distribuirea fişierelor se poate realiza cu ajutorul Managerului de

fişiere – File Manager – care permite într-o fereastră de tip Explorer copierea, clonarea,mutarea, sincronizarea fişierelor bidirecţional, toate operaţiile făcându-se controlat şiurmărindu-se permanent stadiul operaţiei şi parcursul documentelor, prin ferestre destare :

Figura 11. Managerul de fişiere

Toate setările şi opţiunile profesorului şi ale studenţilor (limitareadrepturilor acestora) se pot face în prealabil din Opţiunile de Program, dinmodulele Profesor, respectiv Student. Astfel profesorul îşi poate personalizapropriile funcţiuni, bara de instrumente şi alte opţiuni :

Figura 12. Setările modulelor Profesor şi Student

Page 67: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 67

Pot fi introduse parole de întreţinere pentru protejarea profilelor profesorilor,precum şi pentru limitarea accesului studenţilor la anumite drepturi şi funcţiuni.

Studenţii pot opta pentru modul de conectare la o clasă, poate limita (dacă îi estepermis) controlul profesorului asupra calculatorului său (de ex. poate fi întrebat dacăacceptă ca profesorul să preia controlul calculatorului său, poate să părăsească oricândora respectivă fără acceptul profesorului etc.) toate acestea prin drepturile alocate dinProgram Options .

Distribuţie

NetOp School poate fi achiziţionat prin Prosoft++, unic reprezentant al produselorDanware în România. Prosoft++ s-a impus în ultimii ani pe piaţa românească ca liderîn securizarea sistemelor informatice şi a reprezentat încă de la înfiinţare în anul 1994,unul din cei mai importanţi producători şi distribuitori de software din România.Calitatea serviciilor şi produselor Prosoft++ este certificată conform standardelor ISO9001:2000 şi confirmată prin premiile primite de-a lungul timpului din partea Camereide Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti (locul I, 1999) sau din parteaAsociaţiei Române pentru Industria Electronică şi Software (locul I, Binary 2001),Premiul de excelenţă – Programe de acces securizat (Binary 2003)

Contact

Cosmin Păunescu

Account Manager / PROSOFT++

Str. G-ral Vlădoianu nr. 2, Bl. 35, Ap. 55, Sector 1, Bucureşti

Tel./Fax: (021) 222 15 16

Email: [email protected]

[email protected]

Web: www.ps.ro

Page 68: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

68 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

PROFESOR vs. E-Learning în PROIECTUL TUTOLANGUES

SIMION Doina Irina - Universitatea Politehnica Bucureşti,[email protected]

AbstractPrezentarea vizează atât diseminarea unui model posibil de abordare a predării ladistanţă în domeniul limbilor străine cât şi implicaţiile sale la nivelul formăriiprofesorului care utilizează noile tehnologii educaţionale. Modelul TUTOLANGUESeste rezultatul unui parteneriat internaţional stabilit în cadrul programului UE,Leonardo da Vinci (1999 – 2001).

Motto …dacă nu examinăm tipul de învăţare pe care îl generează utilizarea IT atunci “suprasolicitarea mediatică ar putea să corupă şi cea mai bună gândire pedagogică despre învăţare” (Seymour Papert)

1. Introducere

Calitatea de facilitator pe care profesorul o poate avea asupra procesului deînvăţare - tradiţional sau asistat electronic – se exprimă prin trei calităţi care ţinde atitudinea sa în relaţia cu subiectul care învaţă: “autenticitatea relaţiei,acceptarea şi înţelegerea empatică” [1]. În realizarea unei relaţii autentice,profesorul vine, conştient sau nu, cu tot bagajul său de valori şi convingeri. Unadintre acestea, recent întâlnită la toate tipurile de manageri, şi nu numai, estecredinţa că “obţinerea rezultatului dorit este mult mai probabilă dacă urmărim oprocedură anume decât dacă nu o facem” [2]. Această convingere - impecabilaplicabilă în domeniul ştiinţelor exacte – reclamă nuanţe în ştiinţele cognitive.Seymour Papert de exemplu vede învăţarea asistată de IT drept un posibilcompromis între dichotomiile consacrate ale tipurilor de învăţare/educaţie: laşcoală - acasă, formal – informal, sau, spunem noi - în materie de învăţare alimbilor străine - învăţarea analitică (tip “mănăstire”) sau experienţială (“detârg”) [3].

Proiectul TUTOLANGUES s-a născut din dorinţa unor practicieni în învăţământuldeschis şi la distanţă (IDD) de a articula un cadru de gestionare a acestui compromis încare se îmbină elementele formale de planificare, execuţie şi control cu posibilităţi fărărestricţii de căutare, opţiune, prelucrare informaţională din partea celui care învaţă.

Rezultatul acestui proiect este volumul “Reţete pentru predarea electronică cusucces a limbilor străine – Indicaţii practice şi metodologice pentru transpunerea în

Page 69: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 69

practică a unei predări eficiente şi dinamice în condiţiile IDD”. Proiectului a fostpromovat de Centrul de Formare profesională FOREM (Belgia) şi realizat încolaborare cu: Universitatea POLITEHNICA (BUCUREŞTI), Centrul de formareprofesională TEMPO (Republica Cehă), Universitatea UMEA (Suedia) şi ColegiulVordingborg Seminarium (Danemarca). Cu excepţia partenerului român, membriiparteneriatului cumulau o experienţă în IDD semnificativă sau/şi de lungă durată ( cca.douăzeci de ani).

2. Modelul TUTOLANGUES - Prezentare

Lucrarea este destinată în principal formatorilor din IDD pentru limbi străinecu aplicaţii în limbile engleză, franceză, germană, olandeză, daneză, cehă, suedeză şiromână. Ea include atât recomandări manageriale practice destinate formatorilor IDDcât şi materiale (de predare, instrumente de auto-evaluare) care pot fi utilizate în relaţiacu un cursant. Corpul lucrării cuprinde: un capitol teoretic introductiv pentruproblematica predării asistate electronic drept cadru în care formatorul trebuie sărăspundă unor provocări legate de comunicare, informaţie, inovaţie, auto-construcţie, şia deschiderii; un modul destinat fazei de pregătire a cursantului din punct de vederepedagogic, social, tehnic şi psihologic; o bază de e-activităţi (exerciţii de limbă); unfişier pedagogic cu tipuri de tehnici de îndrumare (sincronă, asincronă, reflectivă,colaborativă) şi concepte utile în e-learning; listă de întrebări frecvente şi răspunsuri(FAQ).

3. Implicaţii

Pentru un practician novice în domeniul invocat implicaţiile profesionale aleparticipării la proiect s-au consumat la nivel experienţial, informativ şi formativ.Structură prezentată mai sus datorează mult concluziilor generate de un experiment desimulare a relaţiei formator – cursant IDD (experimentul webct). Achiziţiile de naturăinformativă se referă la existenţa unor sisteme specifice de adnotare, discuţie,interacţiune, proiectare de materiale (Markin, Discus, Toolbook, Hot Potatoes; adreseelectronice utile; utilizarea tezaurelor tip corpora în predarea vocabularului. Câştigurileformative au fost legate de conştientizarea unor invariante ale predării elevo-centrate,indiferent de ambient (tradiţional sau electronic).

4. Bibliografie

[1] Head Katie, Taylor Pauline,. Readings in Teacher Development,Heinemann, 1997,. The Teacher Development Series, Editor AdrianUnderhill,.p. 55.[2] David Freemantle, How to choose, Prentice Hall Business, PearsonEducation Ltd, 2002, , ISBN 027365651.1, p. 63[3] Mc Arthur, Tom, A Foundation Course for Language Teachers, CUP, 1983. [4] Seymour Papert, The connected Family, 1995. Longstreet Press, AtlantaGeorgia, p. 37.

Page 70: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

70 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

E-muzeele ca suport pentru instrucţie şi educaţie on-line

Monica Vlădoiu – Universitatea Petrol Gaze din Ploieşti, [email protected]ătălina Negoiţă – Universitatea Petrol Gaze din Ploieşti, [email protected]

AbstractCultura Digitală poate fi una dintre cele mai interesante evoluţii contemporane.În această nouă lume a accesului digital la informaţie, este vital să construim ostructură on-line permanentă şi deschisă a instituţiilor culturale la nivel mondial.Accesul nelimitat la mostenirea culturală constituie o cale majoră de urmat pentru aoferi cetăţenilor o perspectivă coerentă asupra propriei identităţi şi o înţelegerereciprocă a unităţii lor în diversitate, prin instrucţie şi educaţie continuă. În acestcontext, muzeele electronice (e-museums) vor juca un rol însemnat. Articolul de faţăîncearcă sa schiţeze câteva direcţii de urmat în acest sens, aşa cum sunt ele perceputeîn acest moment, acolo unde există dezvoltări de muzee on-line, alături de propunereaunui algoritm de construcţie a unui muzeu digital.

1. Digitizarea moştenii culturale

Cultura Digitală (Digital Culture - DigiCult) poate fi una dintre cele mai interesanteschimbări din viaţa noastra actuală. În această nouă lume a accesului digital lainformaţie, este vital să construim o structură on-line deschisă a instituţiilor culturale lanivel mondial. Se poate considera că accesul nelimitat la mostenirea culturalăeuropeană constituie o cale majoră de urmat pentru a oferi cetăţenilor lumii operspectivă coerentă asupra propriei identităţi şi o înţelegere reciprocă a unităţii lor îndiversitate, prin instrucţie şi educaţie continuă. În acest context, muzeele electronice(e - museums) vor juca un rol însemnat.

Arhivele, bibliotecile şi muzeele din toată lumea trebuie să facă faţă unor provocărisimilare în încercarea lor de a beneficia de avantajele Tehnologiei Informaţiei şiComunicaţiilor (TIC) în noul mediul digital cultural. Conversia informaţiei de diversetipuri în date electronice deschide oportunităţi inedite de interoperabilitate şi schimb deinformaţie între instituţii culturale variate. Cu toate acestea, ea poate fi şi generatoarede dificultăţi, cum ar fi aceea de a ţine pasul cu evoluţia rapidă a tehnologiei. Caurmare, există o preocupare atentă şi continuă la nivel mondial pentru susţinereaintegrării TIC în lumea arhivelor, bibliotecilor şi muzeelor clasice [1]. Articolul de faţăîncearcă sa schiţeze cîteva direcţii de urmat în acest sens, aşa cum sînt ele percepute înacest moment, acolo unde există dezvoltări de muzee on-line, alături de propunereaunui algoritm de construcţie a unui muzeu digital.

1.1. Studiul culturii digitale DigiCult

Instituţiile care păstrează moştenirea culturală a umanităţii sunt în continuă căutarede căi de access la îndemână la informaţia pe care ele o deţin. Altfel, o mare parte din

Page 71: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 71

potenţialul acestei moşteniri se poate pierde ca urmare a lipsei unor tehnologii digitalestabile şi accesibile. Noile posibilităţi de comunicare electronice, cu precădereInternetul, oferă un puternic suport în acest sens. Aceste mijloace nu pot fi însăexploatate la potenţialul lor maxim datorită absenţei unor standarde corespunzătoare îndomeniul moştenirii culturale. Deşi este disponibilă o cantitate mare de informaţie, eanu este furnizată coerent şi unitar. În consecinţă o mare parte din valoarea sa potenţialăse pierde. Sunt necesare deci mecanisme de standardizare care să permită corelarearesurselor înrudite, a multiplelor formate de reprezentare şi care să ofere posibilităţieficiente de căutare şi regăsire a informaţiei.

Comisia Europeană şi Societatea Informaţională DG prin programul de Aplicaţii înceea ce priveşte moştenirea culturală D2 a realizat în anul 2001 un studiu asupraPerspectivelor Tehnologice în Economia Culturală a Viitorului, pe scurt DigiCult,pentru a pune la dispoziţia instituţiilor culturale interesate informaţii despre cum săfacă faţă acestei provocări. Începând din anul 2002, în cadrul subprogramuluiTehnologii pentru Societatea Informaţională (Information Society TechnologiesProgramme - IST) din Programul Cadru 6 (Framework Programme 6 – FP6 [2]), s-alansat DigiCult Forum, care va oferi un mecanism de asimilare continuă a progreselordin TIC în domeniul moştenirii culturale şi ştiinţifice pentru o perioada de 30 de luni.Acesta va aduce la un loc actorii importanţi din domeniu, facilitând astfel abordarea încomun a diverselor strategii şi tendinţe. Abordarea metodologică în cadrul DigiCult aretrei priorităţi majore:

1. accesul integrat la colecţii distribuite aflate în arhive, biblioteci şi muzee;2. creşterea eficienţei operaţionale a colecţiilor de date culturale de mari dimensiuni prin

introducerea unor tehnici potrivite de interfaţare şi administrare;3. conservarea şi accesarea cu uşurinţă a entităţilor culturale de tip multimedia, variind de

la diverse tipuri de materiale electronice până la surogate ale unor obiecte fizice.

Activităţile DigiCult se vor adresa direct specialiştilor care se ocupă cu sistemele şiserviciile nesecare pentru a accesa resursele moştenirii culturale. Aceştia pot contribuimajor la construcţia noii Societăţi Informaţionale europene prin extinderea accesuluicetăţenilor la cultură, ceea ce va duce la dezvoltarea conştiinţei culturale, la o mai bunădiseminare a rezultatelor cercetării, la transferul cunoştinţelor şi abilităţilor concrete,precum şi la promovarea celor mai valoroase experienţe practice.

Pentru a furniza o perspectivă globală asupra stării curente a folosirii TIC îndomeniul cultural DigiCult se va baza cu precădere pe cazuri concrete de succes, îndefavoarea datelor statistice. Pentru a obţine un punct de vedere pragmatic asupraacestor cazuri, se impune un dialog strâns între toţi actorii instituţionali din Europa, fiecă sunt arhive, biblioteci sau muzee.

Obiectivul major proiectului DigiCult este să facă mai accesibile şi mai apropiate deutilizatori colecţiile culturale şi ştiinţifice aflate în instituţiile de profil. StudiulDigiCult va evidenţia modul în care instituţiile care păstrează moştenirea culturalăeuropeană folosesc tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor, precum şi provocărilecărora ele trebuie să le facă faţă pe parcursul procesului de extindere a serviciilor şiaplicaţiilor digitale folosite pentru uz intern şi extern. Printre acestea se numără:digitizarea, accesibilitatea pe termen lung a colecţiilor digitale, standardizarea,integrarea diverselor platforme, precum şi tehnologiile cele mai potrivite pentru asatisface noile cerinţe ale utilizatorilor.

Page 72: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

72 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică1.2. Evoluţii generate de integrarea TIC în muzee

Europa deţine cele mai bogate colecţii de obiecte culturale la nivel mondial, însănumai o mică parte dintre acestea sunt disponibile în formă digitală. De asemenea, lanivelul conservării, tot aici se găsesc cele mai avansate resurse de reproducere şireconstrucţie a obiectelor, siturilor, oraşelor, peisajelor şi traseelor culturale. Pentru apartaja toate acestea on-line sunt necesare metode semantice şi de organizare acunoştinţelor care să conserve dimensiunile naţionale/regionale şi în special elementelede cultură locală, multilinguală, accesul multicultural şi interfeţele polivalente.

Accesul on-line la aceste resurse va afecta major diverse domenii de activitate,într-o plajă largă, mergând de la învăţarea asistată de calculator până la turism şieconomie în sens mai larg. Aceasta din urmă va fi stimulată direct prin provocările lacare tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor va trebui să facă faţă pentru a manipuladirect colecţiile culturale, ştiut fiind că acestea au atât dimensiuni semnificative cât şivarietate şi complexitate mari. Vor fi necesare noi mecanisme pentru organizarea,administrarea şi regăsirea cunoştinţelor, care să se integreze în noul mediu virtual.

În ultima decadă, responsabilităţile cu care s-au confruntat instituţiile care stocheazămoştenirea culturală au fost într-o continuă evoluţie, schimbându-se şi extinzându-sepermanent. De exemplu, funcţionarea lor a trebuit să se adapteze unor noi modelefinanciare, ca urmare a restricţiilor bugetare. Cerinţele utilizatorilor colecţiilor culturalesunt în continuă creştere însă, aceştia dorind atât expoziţii din ce în ce maispectaculoase, cât şi servicii din ce în ce mai personalizate. Un aport în acest sens potaduce calculatoarele şi reţelele prin schimbările considerabile în mediul de lucru alacestor instituţii. Pentru a acoperi costurile conservării şi accesării colecţiilor publice,precum şi ale dezvoltării sarcinilor educaţionale şi profesionale aferente, instituţiileculturale trebuie să găsească noi căi de valorificare şi promovare a conţinutului lor.Un indicator privind impactul acestor noi direcţii de evoluţie este numărul în creşterede baze de date (inclusiv multimedia) folosite în administrarea colecţiilor.

Baze de date variate din diverse domenii cum ar fi arhivele, bibliotecile saumuzeele (Archives, Libraries and Museums – ALM) ar trebui integrate pentru apermite un acces multilingual comun, limitat iniţial la un club de membri pe baza uneiînţelegeri prealabile. În paralel, trebuie dezvoltată o comunitate de cercetare integratăcare să creeze prototipuri pentru aplicaţii specifice publice sau comerciale.

În noul context de comunicaţie în care utilizatorii pot avea acces la imaginipersonalizate ale oricărui website un artefact cultural în echivalentul lui digital. Oinstituţie culturală îşi poate conecta baza proprie de artefacte digitale la o reţea decentre metropolitane distribuită la nivel mondial. Va rezulta astfel posibilitatea caaceste instituţii să ofere servicii digitale utilizatorilor autorizaţi, în timp ce-şi păstreazătotuşi un control centralizat complet a bazei de obiecte digitale.

ALM-urile care păstrează colecţii de cărţi rare şi de manuscrise trebuie să răspundăunui set de obiective conflictuale. Astfel, ele trebuie să îşi facă accesibil patrimoniulpentru studenţi şi specialişti în cadrul expoziţiilor şi al altor programe educaţionale, întimp ce trebuie să asigure conservarea pe termen lung şi securitatea acestuia. În ceea cepriveşte acest conflict, tehnologiile digitale oferă noi oportunităţi de rezolvare. Chiar şiaşa, instituţiile însele sunt adesea nesigure în ceea ce priveşte folosirea tehnologieipentru a obţine soluţii eficiente, robuste şi de calitate înaltă. Această nesiguranţă este o

Page 73: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 73

consecinţă firească a complexităţii cerinţelor de îndeplinit: manipularea unor fişieremultimedia de dimensiuni mari, administrarea şi catalogarea informaţiei şi ametadatelor, stocarea distribuită a acestora, prezervarea pe termen lung a artefactelordigitale, mecanisme eficiente de căutare şi regăsire a informaţiei, interfeţe adecvate şi,desigur, managementul sistemului global.

De multe ori curatorii se tem să nu îşi piardă vizitatorii “reali” dacă îşi facdisponibile colecţiile on-line şi asta nu numai pentru că s-ar pierde astfel taxa deintrare, dar şi pentru că numărul de vizitatori este un criteriu important în obţinerea defonduri guvernamentale sau private. Există şi opinii contrare care arată că, aducând înatenţia publicului comorile ascunse în muzee, acesta poate fi mult mai atras să le vadăşi în realitate. (Hellier1, [3])

Este esenţial pentru orice instituţie care stochează moştenirea culturală să-şiîndeplinească menirea în cadrul noii Societăţi Informaţionale prin construcţiaresurselor digitale ca o extensie naturală a misiunii lor, dar mai ales prin deschidereaaccesului la aceste resurse.

1.3. Restaurarea şi conservarea moştenirii culturale - experienţe

Există două clase de vizitatori ai muzeelor: primii vor să regăsească aici acelaşinivel de dezvoltare tehnologică ca şi în mediul lor familial sau profesional. Cea de-adoua clasă are interese contrare constând în entităţile culturale în sine. Din păcate,adesea, muzeele nu sunt create pentru vizitatori, ci pun accentul major pe conservareacolecţiilor. De exemplu, guvernul italian cheltuieşte milioane de euro anual pentruclasificarea, catalogarea, digitizarea, stocarea şi conservarea colecţiilor culturale şiştiinţifice.(Garzotto2, [4]) Prin intermediul noilor aplicaţii TIC muzeele vor putearăspunde mai bine acestor nevoi atât de diferite, oferind chiar şi posibilităţi inexistentepână acum, cum ar fi atingerea exponatelor.

Avantajele managementului digital al colecţiilor culturale nu se măsoară numai înnumere, fie ele vizitatori sau artefacte. Este de asemenea important ca vizitatorii săprimească obiectele culturale în formatul dorit în funcţie de destinaţia finală a acestora:promovare de expoziţii, realizarea de cataloage, aplicaţii de învăţare asistată decalculator atât pentru copii cât şi pentru adulţi, surse de inspiraţie pentru proiectarea şidezvoltarea unor produse tehnice etc. (Stevenson3, [5])

Este important să definim şi să dezvoltăm modele pentru manipularea conţinutuluidigital al colecţiilor culturale care să definească zonele din moştenirea culturală care artrebui digitizate în primul rând, ţinând cont de obiectivele şi valorile diferitelorcategorii de public [6].

Posibilităţile de utilizare a noilor facilităţi oferite de tehnologia TIC sunt deosebitde puternice şi pot fi folosite de multe ori în moduri care nu ar fi fost de imaginat încontextul tradiţional. ALM-urile, precum şi alte organizaţii similare sunt în plin procesde digitizare şi de folosire a aplicaţiilor TIC pentru mai buna accesibilitate a colecţiilorlor şi multe dintre experienţele în acest sens sunt asemănătoare.

1G. Hellier, preşedinte al Comitetului Internaţional al Audiovizualului şi Tehnologiilor Avansate alConsiliului Internaţional al Muzeelor2 F. Garzotto este conferenţiar la Dept.l de Electronică şi Informatică la Politehnica din Milano3Prof. J. Stevenson este manager al colecţiilor fotografice al muzeului “Victoria and Albert” din Londra

Page 74: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

74 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi InformaticăUn exemplu sugestiv în acest sens se referă la dialogul pictural care a avut loc între

Picasso şi Matisse de-a lungul a 30 de ani (Moon4, [7]). Pentru a savura pe deplinroadele acestui dialog este nevoie ca tablourile „replică” să fie văzute alături deperechile lor în mod dinamic. Este evident că realizarea unui astfel de dialog poate fimult mai spectaculoasă şi mai impresionantă decât simpla alăturare a unor postere.

Un alt proiect interesant se află în curs de desfăşurare la Institutul Courtauld dinMarea Britanie, care este dedicat istoriei artei occidentale. Pe cartea de vizită a acestuiase înscriu colecţii de tablouri impresioniste şi post-impresioniste, precum şi bibliotecade fotografii Conway, care cuprinde peste un milion de imagini înfăţişând artefactevariate, de la arhitectură, la sculptură, pictură şi chiar manuscrise. Proiectul de „Artă şiArhitectură” [8] îşi propune să construiască o bază de date cu peste 40.000 de intrări,care vor putea fi regăsite cu ajutorul unei platforme Web deschise. Vor fi oferiteposibilităţi variate de exploatare a acestei platforme, de la navigaţia în interiorulcolecţiilor şi posibilităţi de căutare avansate, până la expertiza personalului institutuluicare va fi disponibilă sub formă de povestiri, prezentări dar şi dezbateri on-line. Deremarcat este faptul că o secţiune a site-ului se va concentra pe materiale generate decătre vizitatori, încurajându-se contribuţia instituţiilor, societăţilor, cluburilor, precumşi a utilizatorilor individuali. De facilităţile oferite de această platformă Web se vabeneficia şi în cazul particular al castelului Vranov din Slovacia, un complex ansambluarhitectural, la nivelul căruia sunt prezente legături complexe: între muzeul ca întreg şiaripile sale, între corpurile de clădire şi camerele incluse în ele, între încăperi şipicturile şi sculpturile care le decorează. În cazuri ca acesta, posibilităţile de căutareobişnuite se pot extinde natural cu tehnici de realitate virtuală, care au o contribuţiemajoră în ceea ce priveşte satisfacţia vizitatorilor on-line.

Franţa, prin Centrul de Cercetare şi Restaurare a Muzeelor (Centre de Recherche etRestauration des Musées de France - C2RMF [9]) a adus două contribuţii în acest sens:

1. conectarea laboratoarelor de conservare din muzee într-o reţea;2. dezvoltarea unei reţele specializate pentru artefacte şi alte obiecte culturale digitale

prin intermediul Reţelei Internaţionale pentru Conservatoare şi Artă Contemporană.

2. Crearea unui muzeu electronic

Muzeele au un rol important şi în instrucţie şi educaţie. Ele pun la îndemânaînvăţăceilor de toate vârstele artefacte din diverse domenii ale existenţei, permiţându-leacestora să-şi întărească şi să-şi nuanţeze cunoştinţele obţinute în sistemul tradiţionalde instrucţie, dar şi să descopere trasee de interes propriu printre diversele entităţiculturale. Un muzeu în sens clasic este o colecţie organizată de obiecte culturale(reunite în expoziţii tematice) care se găseşte într-o anumită locaţie. Un muzeu bazat peWeb este asemănător, numai că obiectele electronice nu se vor regăsi într-o colecţie degranit şi marmură, ci într-un ansamblu de pagini Web. Există un set de termeni analogicare sunt folosiţi interschimbabili în literatura pentru muzeele electronice: muzeevirtuale, e-muzee, galerii virtuale, muzee on-line sau galerii on-line [10].

4Michael Moon, preşedinte al Gistics Inc., Emeryville, California, USAConstrucţia unui muzeu electronic presupune parcurgerea unui algoritm de forma:

Page 75: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 75

înainte de a începe construcţia unui e-muzeu, echipa de dezvoltare trebuie sădefinească cu claritate specialitatea, scopul şi conţinutul noului muzeu. Apoi eatrebuie să desfăşoare o căutare pe Internet pentru a putea descoperi care estestarea curentă a altor încercări similare pentru a putea face o analiză a soluţiilortehnice folosite, dar şi a facilităţilor oferite de acestea;

construirea şi indexarea unei baze de obiecte de tip multimedia, aceasta putândinclude entităţi dintr-o gamă largă cum ar fi:

o documente scan-ate (tipărituri de promovare, patente deosebite, primulcertificat de la bursă etc.);

o imagini ale obiectelor culturale variate, de la tablouri, fotografii de artă, laansambluri arhitectonice sau expoziţionale;

o înregistrări audio (discursuri de excepţie, bucăţi muzicale speciale şi altele);o înregistrări video (discursuri, prezentări tehnice, experimente ştiinţifice,

festivităţi de premiere variate, reclame de televiziune deosebite etc.);o elemente de realitate virtuală (de exemplu: modele arhitecturale ale unor

clădiri celebre, modele conceptuale ale unui domeniu de cercetare). Adăugarea unor facilităţi avansate pentru utilizatori, disponibile în interfaţa

Web, fie în ceea ce priveşte calitatea şi performanţele de acces ale obiectelordigitale folosite:

o oferirea posibilităţii de „preview” pentru fiecare obiect, fie ca text descriptiv,fie ca o imagine „thumbnail” de mici dimensiuni;

o specificarea mărimii fişierului de download-at;o oferirea posibilităţii de a accesa atât versiunea de rezoluţie mare a obiectului

electronic, cât şi cea de dimensiune mică. Pentru un obiect cultural se poategenera un echivalent digital master care să fie derivat apoi în diverse versiuniîn funcţie de locul unde acesta va fi folosit. De exemplu, o imagine poate fidigitizată cu rezoluţie joasă, medie sau înaltă, după cum aceasta va fi folosităpentru Web, pentru editare de imagine sau pentru tipărire.

o realizarea unei hărţi de imagini „thumbnail”, care să fie legate (prin link-urispecifice) la corespondentul lor de dimensiuni adecvate, care să poată fidescărcat la nevoie;

o suprapunerea unui grid rectangular peste fiecare imagine, care să ofereposibilitatea de „zoom” pentru fiecare regiune dreptunghiulară din grid,

fie referitor la personalizarea vizitelor conform cu dorinţele utilizatorilor, caretrebuie să aibă libertatea de a-şi alege propriu traseu prin muzeu, în funcţie denevoile lor individuale. Ei vor beneficia în plus faţă de muzeul tradiţional deghidarea virtuală disponibilă permanent şi de faptul că nu existăcompartimentări restrictive, aranjamente permanente ale expoziţiilor saulimitări de spaţiu. (totul depinde de calitatea modului de organizare a colecţieielectronice). Personalizarea vizitelor se poate face prin coroborareaurmătoarelor operaţii:

o afişarea sub formă de galerie vizuală a subsetului de obiecte culturale deinteres pentru un anumit vizitator acestea fiind legate între ele prin cuvintecheie specifice şi prin alte elemente specifice hypermedia;

o aranjarea expoziţiilor astfel încât să se evidenţieze tendinţe şi trasee de interes;o generarea de hărţi şi meniuri individualizate, care să evidenţieze vizitatorii

interesaţi în instrucţie şi educaţie;

Page 76: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

76 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informaticăo indexarea întregului muzeu, cel puţin în ordine alfabetică, după numele

entităţilor culturale (însoţite şi de ilustrate);o dezvoltarea unui sistem de meniuri care să contribuie la selectarea

caracteristicilor de interes pentru colecţie (timp, curent artistic, artist,conţinutul obiectelor etc.).

construcţia unei interfeţe de realitate virtuală care să imerseze vizitatorii înlumea muzeului digital în vederea creşterii satisfacţiei acestora;

colectarea permanentă a reacţiei utilizatorilor e-muzeului şi extindereasistemului de interfeţe cu elemente specifice instrucţiei şi educaţiei on-line.

Se poate concluziona că pentru a se integra pe orbita noii Societăţi Informaţionaleîn evoluţie, muzeul electronic trebuie să se înscrie într-un ciclu de forma: conservare,acces (deschis), instrucţie şi educaţie on-line, stimulare efort creator după cum sepoate vedea în Fig. 1.

3. Concluzii şi noi direcţii de cercetare

Pentru europeni şi nu numai, va fi vital să poată accesa obiectele culturale şiştiinţifice digitale în vederea obţinerii unui progres constant si continuu la nivel social,cultural, ştiinţific şi profesional. Studiile ca DigiCult vor ajuta la apropierea deutilizatori a colecţiilor culturale şi ştiinţifice aflate în instituţiile de profil. Aceştiatrebuie să fie bine informaţi înainte de a „intra” în muzeul virtual şi trebuie călăuziţi şiîn continuare, pe tot parcursul vizitei lor în e-muzeu.

Fig. 1. E-muzeul în Societatea Informaţională

WebConservareAcces (deschis)Instrucţie on-lineEducaţie on-lineEfort creator

Loc de muncă

Utilizator

Scoală

Bibliotecă digitală

E-muzeu

Divertisment

Informaţie

E-servicii

Page 77: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 77

În afară de relevarea stării domeniului, studiul DigiCult a generat şi noi teme decercetare, cum ar fi: [11]

1. abordarea holistică a managementului moştenirii noastre naturale şi culturale;2. rolul comunităţilor în promovarea folosirii resurselor culturale, precum şi în conservarea

identităţii culturale, ca premiză şi mijloc de integrare socială şi economică;3. interpretarea şi educaţia în domeniul moştenirii culturale în diverse contexte politice;4. muzeologia teoretică şi istorică, cu referire la originea, istoria şi filosofia muzeelor şi

galeriilor în contextul mai larg al schimbării atitudinii faţă de cultură şi de moştenirile ei;5. tendinţe actuale în organizarea şi managementul siturilor, muzeelor şi galeriilor culturale;6. analiza contribuţiei muzeelor la strângerea legăturilor între comunităţi, prin iniţiative care

să promoveze spiritul cetăţenesc;7. istoria socială şi reprezentarea sa în muzee;8. interacţiunea dinamică dintre muzee şi galeriile şi artele vizuale în continuă evoluţie;9. rolul muzeelor de artă în dezvoltarea şi practica din domeniul istoriei artelor;10. conceptul, istoria şi dezvoltarea muzeelor de artă modernă în secolul XX;11. cercetarea istorică a conţinutului, dezvoltării şi percepţiei asupra colecţiilor de artă;12. teoria critică privitoare la muzee, galerii şi expoziţii;13. investigarea unor spaţii expoziţionale publice alternative, cum ar fi străzile oraşelor sau

peisajele rustice.Construcţia muzeelor electronice va integra cunoştinţe complexe atît din domeniul

ştiinţelor specifice, cât şi tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor, în încercarea de aocupa un rol important şi continuu în evoluţia vizitatorilor ca individualităţi, dar şi asocietăţilor din care ei fac parte. Ele vor avea un rol important în instrucţie şi educaţie,ajutându-ne să ne adaptăm cât mai bine lumii noastre în continuă schimbare.

5. Referinţe

[1]. "Technological Landscapes for Tomorrow's Cultural Economy - DigiCULT", TechnologyChallenges for Digital Culture, http://www.digicult.info/pages/project.php, 2003[2] “Information society technologies”, Sixth Framework Programme,http://fp6.cordis.lu/fp6/home.cfm, 2003[3]. G. Hellier, “DAMS Make Cultural Heritage More Accessible“, Technology Challenges forDigital Culture, www.digicult.info/pages/publications.php, 2002[4]. F. Garzotto, L. Mainetti, P. Paolini, “User Interaction Styles in Museum Hypermedia“,ICHIM, Multimedia Computing and Museums, 1995, pp. 217-234.[5]. Stevenson J., “Grab the Opportunity to Increase the Visibility of the Collection“,Technology Challenges for Digital Culture, www.digicult.info/pages/publications.php, 2002[6]. F.Garzotto, P. Paolini, G. Mainetto, S. Pisani, P. Savino, “Using & Re-Using ArchiveInformation for Multimedia Applications: The Virtual Museum of Italian Computer ScienceHistory“, ICHIM, 1999, pp. 51-60.[7]. Moon M. “How Do Cultural Artefacts Become Digital Assets?”, Technology Challengesfor Digital Culture, 2002, www.digicult.info/pages/publications.php, 2002[8]. G. Geser, “Coutauld Institute of Art – Art and Architecture Project”, TechnologyChallenges for Digital Culture, 2002, www.digicult.info/ pages/publications.php, 2002[9]. “La revue du Centre de recherche et de restauration des musées de France”, Centre deRecherche et Restauration des Musées de France, www.c2rmf.fr/index.html, 2002[10]. W. Horton, Designing Web-Based Training, John Wiley & Sons, New York, 2000.[11]. „EVAN: Electronic Imaging and the Visual Arts Networking”, Digital Heritage &Culture, www.languageresourceon-line.com/world_culture/, 2003

Page 78: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

78 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

Descrierea resurselor educaţionale cu ajutorul RDF

Laurenţiu Pană – UPG Ploieşti, [email protected]

AbstractArticolul prezintă modul în care se poate descrie semantica resurselor educaţionale dinmediul virtual (Internet), pentru o catalogare şi o regăsire automată uşoară.

1. Introducere

Trecrea de la învăţământul clasic în care cunoştinţele - obiectul procesului deînvăţare – sunt transferate în formate electronice, online, presupune şi o volatilizare aacestora. Astfel regăsirea acestora devine din ce în ce mai dificilă, cu cât cantitatea deinformaţii şi numărul formatelor de reprezentare a acestora cresc. Astfel apareproblema unor regăsiri inteligente, în special în mod automat.

O soluţie a acestei probleme, propusă de World Wide Web Consortium [1] pentrucazul general al resurselor Internet existente, este Resource Description Framework(RDF) [2]. RDF presupune folosirea metadatelor (date referitoare la date) pentrudescrierea semanticii resurselor educaţionale online.

RDF este un cadru pentru procesarea metadatelor associate resurselor de cătreaplicaţii. Obiectele de bază folosite în descrierea resurselor în RDF sunt: resursele,proprietăţile şi declaraţiile. Resursele reprezintă obiectele descrise cu ajutorul RDF;un curs electronic, site-ul unui furnizor de servicii elearning sau o carte tiparită suntresurse în accepţiunea RDF. Proprietăţile sunt atribute sau relaţii folosite pentrudescrierea resurselor: titlul, autorul cursului. Declaraţia reprezintă instanţierea cu ovaloare a unei proprietăţi pentru o anumită resursă. Astfel declaraţia este realizată dintrei componente: subiectul – resursa descrisă, predicatul – proprietatea instanţiate şiobiectul – valoarea cu care a fost instanţiată proprietatea.

Exemplul 1

Cursul de la adresa http://www.adresa.ro/curs1.html este studiat de Nume Prenume.

În exemplu, subiectul a fost reprezentat printr-un oval, obiectul printr-un dreptunghiiar predicatul printr-o săgeată orientate.

http://www.adresa.ro/curs1 NumePrenume

Student

Page 79: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 79

Exemplul 2

Cursul de la adresa http://www.adresa.ro/curs1.html este studiat de studentul cunumarul n. Studentul cu numarul n se numeşte Nume Prenume şi are adresa de emailemail.

.

2. Sintaxa RDF

Modul grapfic de reprezentare este intuitive dar nu este propice pentru procesareaautomată a metadatelor. Reprezentarea RDF pe baza XML (Extesible MarkupLanguage) [4] este:

[1] RDF ::= ['<rdf:RDF>'] description*['</rdf:RDF>'] [2] description ::= '<rdf:Description' idAboutAttr? '>'propertyElt* '</rdf:Description>' [3] idAboutAttr ::= idAttr | aboutAttr [4] aboutAttr ::= 'about="' URI-reference '"' [5] idAttr ::= 'ID="' IDsymbol '"' [6] propertyElt ::= '<' propName '>' value '</' propName'>' | '<' propName resourceAttr '/>' [7] propName ::= Qname [8] value ::= description | string [9] resourceAttr ::= 'resource="' URI-reference '"' [10] Qname ::= [ NSprefix ':' ] name [11] URI-reference ::= (string, ce formeaza un URI valid) [12] IDsymbol ::= (orice nume XML valid) [13] name ::= (orice nume XML valid) [14] NSprefix ::= (orice prefix de spatiu de nume XMLvalid) [15] string ::= (orice text XML, fara "<", ">", si "&")

http://www.adresa.ro/curs1.html

http://www.universitatate.ro/studentn.html

Email

NumePrenume

studentnume

email

Page 80: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

80 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi InformaticăAceasta este descrierea în notaţia BNF a gramaticii ce trebuie implementată într-oaplicaţie care manipulează metadatele asociate resurselor.

Cu ajutorul sintaxei descrise, resursa http://www.adresa.ro/curs1 se poate descrie înfelul urmator:

Exemplul 1’

<rdf:RDF> <rdf:Description about="http://www.adresa.ro/curs1"> <s:Student>Nume Prenume</s:Student> </rdf:Description></rdf:RDF>

Exemplul 2’

<rdf:RDF> <rdf:Description about="http://www.adresa.ro/curs1"> <s:Stdent rdf:resource="http://www.universitatate.ro/studentn.html"/> </rdf:Description> <rdf:Description about="http://www.universitatate.ro/studentn.html"> <v:Nume>Nume Prenume</v:Nume> <v:Email>email</v:Email> </rdf:Description></rdf:RDF>

3. Scheme RDF

Pentru a defini semantica resurselor existente se folosesc schemele RDF. O schemaRDF este o colecţie de resurse folosită pentru a descrie proprietăţile altor resurse.

O schemă conţine o colecţie de clase şi proprietăţi asemenea ierarhiei de claseexistentă în limbajele orientate obiect.

Pentru schemele RDF s-a definit un set de clase şi proprietăţi fundamentale:− clase:

• rdfs:Resource reprezintă clasa resurselor. Orice resursă este oinstanţiere a acestei clase;

• rdf:Property reprezintă resursele care sunt proprietăti ale altor resurse.;• rdfs:Class reprezinta conceptual abstract de clasa.

− proprietăţi: rdf:type, rdfs:subClassOf, rdfs:subPropertyOf, rdfs:seeAlso,rdfs:isDefinedBy.

Asupra claselor şi proprietăţilor se introduc constrângeri. Principalele tipuri deconstrângeri sunt:

- valoarea unei proprietăţi trebuie să fie o resursă de un anumit tip (rangeconstraint);

- proprietatea poate fi folosită doar de o anumită clasă (domain constraint).

Page 81: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 81

Clase şi proprietăţi organizate ierarhic într-o schemă RDF

4. Concluzii

În mediul virtual există deja aplicaţii ale RDF. Dublin Core Metadata Initiative [6]este un forum care dezvoltă şi promovează standarde pentru descrierea resurselor cuajutorul metadatelor utile în regăsirea inteligentă a datelor. Un exemplu de proiectbazat pe standardele Dublin Core este EdNA (Education Network Australia) [7] carereprezintă o colaborare între toate sursele educaţionale australiene.

5. Bibliografie

[1] World Wide Web Consortium, http://www.w3c.org, 2003.[2] Resource Description Framework, http://www.w3c.org/RDF, 2003.[3] SemanticWeb.org, http://www.semanticweb.org, 2003.[4] Extensible Markup Language, http://www.w3c.org/XML, 2003.[5] eLearning.ro, http://www.elearning.ro, 2003.[6] Dublin Core Metadata Initiative, http://www.dublincore.org/, 2003.[7] “EdNA Metadata Standard”, EdNA, http://www.edna.edu.au/metadata/, 2003.

Page 82: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

82 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

MySeLF – My System for e-Learning and Formation

Silviu Crăciunaş – Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu,[email protected], [email protected]

Silviu S. Crăciunaş – Universitatea “Politehnică” din Timişoara,[email protected]

Irina Crăciunaş – Universitatea din Bucureşti

AbstractAplicaţia MySeLF face parte din categoria soft-urilor pentru e-learning. Modulelecomponente ale aplicaţiei asigură activităţi dedicate organizării şi desfăşurăriiprocesului educaţional într-o institutie de învăţământ superior. Prima implementare aaplicaţiei acoperă activităţile Centrului pentru Învăţământ la Distanţă al Universităţii„Lucian Blaga” din Sibiu, pe baza achiziţiei licenţei de către Fundaţia Universitară„Alma Mater” Sibiu.

4. Obiectivul general. Adresabilitate.

Aplicaţia MySeLF are ca obiectiv general asigurarea suportului logic (software), înplan procedural şi funcţional, pentru majoritatea activităţilor desfăşurate de o instituţieorganizatoare a unei activităţi didactice, utilizând proceduri interactive de lucru într-unmediu virtual (reţele de calculatoare Internet şi / sau Intranet).

Aplicaţia răspunde cerinţelor oricărei forme de învăţământ, cu condiţia organizăriicorespunzătoare a bazelor de date.

Activitatea didactică se poate referi la:- un ciclu complet de studiu, într-o structură curriculară autorizată de

C.N.E.A.A.;- un program de studiu pentru formarea continuă (numit ciclu incomplet de

studii).Oricare dintre aceste tipuri de activităţi didactice va fi numit, în continuare, programde studiu.

Aplicaţia permite şi impune parcurgerea unor proceduri dedicate:- activităţilor administrative;- organizării procesului de învăţământ;- susţinerii procesului de învăţământ.Activităţile enumerate anterior reflectă în mare măsură schema organizatorică a

unei instituţii de învăţământ superior. Aceste activităţi sunt distribuite, prin intermediulaplicaţiei, unor grupuri de utilizatori conform unor competenţe prestabilite. Oricepersoană aparţinând unui grup de utilizatori este caracterizată prin nume utilizator şiparolă.

Page 83: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 83

2. Categorii de utilizatori

Pachetul MySeLF interacţionează cu următoarele grupuri de utilizatori:- director general programe de studiu;- director program de studiu;- secretariat program de studiu;- cadre didactice / tutori;- studenţi.

Orice persoană aparţinând unui grup de utilizatorideţine o adresă de e-mail.

Aplicaţia MySeLF defineşte pentru persoanele fizice aparţinând unui grup deutilizatori competenţe după cum urmează.

Directorul general programe studii:- stabileşte lista programelor de studii complete sau incomplete;- propune cuantumul taxelor de şcolarizare;- propune structura de ansamblu a formaţiilor de studiu;- nominalizează directorul şi secretariatul fiecărui program de studiu;- propune nivelul retribuţiilor.Directorul programului de studiu are ca responsabilităţi:- gestionarea planurilor de învăţământ;- definirea formaţiilor de studiu (an studiu, centru, serie, grupă, semigrupă);- definirea colaborării cu cadrele didactice (statul de funcţiuni, controlul

activităţii acestora);- asigurarea corespondenţei.Secretariatul programului de studiu asigură:- activităţile de înmatriculare a studenţilor;- planificarea activităţilor directe cu studenţii;- evidenţierea rezultatelor obţinute de studenţi;- corespondenţa electronică.Cadrele didactice au, la nivelul unei formaţii de studiu şi în conformitate cu statul

de funcţiuni, responsabilităţi în:- asigurarea materialelor didactice, pe suport electronic, în forma solicitată;- planificarea şi realizarea activităţilor virtuale sincrone (chat, prelegeri video);- gestionarea activităţilor asincrone (forum de discuţii);- asigurarea corespondenţei electronice.În vederea coordonării activităţilor necesare pregătirii studenţilor, Tutorii se află în

contact permanent cu studenţii, la nivel de formaţie de studiu sau individual, prinintermediul:

- corespondenţei electronice;- activităţilor virtuale sincrone (chat, contact video);- activităţilor virtuale asincrone (forum de discuţii).

Cadrele didactice şi tutorii sunt considerate aparţinând aceluiaşi grup deutilizatori deoarece aplicaţia le pune la dispoziţie proceduri, dedicate procesuluiformativ, în mare parte comune. Modul de utilizare şi conţinutul informaţional

Page 84: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

84 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

manipulat prin intermediul acestor proceduri va fi însă specific cadrului didacticsau tutorelui.

Studenţii sunt beneficiarii direcţi ai activităţilor desfăşurate de toate celelaltegrupuri de utilizatori. Aceştia au:

- obligaţia de a se înscrie ca utilizatori ai aplicaţiei;- obligaţia de a se informa asupra:

- modului de îndeplinire a obligaţiilor financiare,- calendarului activităţilor didactice,- situaţiei şcolare;

- opţiunea de a utiliza, în folosul pregătirii proprii, proceduri privind:- consultarea materialelor didactice,- rezolvarea testelor de autoevaluare,- participarea la activităţi virtuale sincrone sau asincrone,- corespondenţa electronică.

5. Condiţii privind implementarea aplicaţiei

În baza achiziţiei licenţei, proprietarul aplicaţiei – autorii prezentului articol,instalează pe un server, pus la dispoziţie de instituţia beneficiară, următoarele:

- programul de licenţiere;- aplicaţia propriu-zisă constituită din programe şi baze de date.Serverul este de tip Pentium IV, de preferinţă o platformă Intel, dispunând de

următoarele caracteristici minimale: memorie internă de 1GB DDRAM,memoria externă de 20 GB 7200 rpm, placă video 32 MB, două interfeţeEthernet 100M.

Serverul va fi configurat cu un sistem de operare Linux, mediul deprogramare PHP şi având MySQL ca mediu pentru bazele de date.

Nici unul din softurile menţionate anterior ca necesare implementăriiaplicaţiei MySeLF nu necesită achiziţia unei licenţe.

Este recomandabil ca instituţia să dispundă de o reţea Intranet având o bandălargă (2 MB) şi o conectare Internet de minim 128Mbs rezervată exclusivaccesului studenţilor din mediul Internet. Ambele sisteme de comunicaţie,Intranet şi Internet, vor utiliza fibra optică ca mediu fizic de transport.

Staţiile de lucru ce vor accesa aplicaţia vor fi calculatoare de tip minimPentium II, având ca sistem de operare sistemul Windos 9* sau Linux, unprogram de citire a paginilor web de tip Internet Explorer, pachetul AdobeAcrobat Reader, o aplicaţie video.

Din punct de vedere informaţional sunt necesare date pertinente şi complete,fără o formatare prestabilită, cu referire la:

- structura instituţiei (facultăţi, programe de studiu/specializări);- planul de învăţământ şi forma de învăţământ corespunzătoare fiecărui

program de studiu;- formaţiile de studiu (an, centru, serie, grupă, semigrupă);- date despre cadre didactice şi studenţi.

Page 85: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 85

Fiecare utilizator va selecta din documentele mai sus menţionate informaţiilece îi vor permite realizarea competenţelor definite de aplicaţie.

4. Prezentarea aplicaţiei MySeLF

6. Organizarea datelor

Aplicaţia utilizează trei tipuri de baze de date, respectiv baze de date conţinândtabele ce fac referinţă la toată instituţia, baze de date ataşate unui program de studiu şibaze de date specifice unor activităţi.

În prima categorie se găsesc informaţii despre facultăţi, specializări sau programede studiu, utilizatori etc. Cea de a doua categorie conţine un număr variabil de baze dedate având structuri tabelare identice ce reprezintă, pentru fiecare program de studiuinformaţii despre planul de învăţământ, cadre didactice, studenţi, state de funcţii. Înultima categorie sunt dezvoltate şi populate, în mod dinamic, structuri tabelare cepermit gestionarea testelor de autoevaluare, forumurilor de discuţii etc.

Ca funcţionalitate în utilizarea aplicaţiei, punctul de pornire îl reprezintă atributele“nume_utilizator” şi “parola_acces”, atribute de acces ce permit ataşarea identităţiireale a utilizatorului, identificarea grupului de utilizatori din care acesta face parte, aprogramului de studiu pe care îl poate deservi şi, în cazul cadrelor didactice, tutorilor şistudenţilor disciplina curentă. Explozia informaţională declanşată de atributele de accesîn aplicaţie este posibilă mulţumită unor relaţii funcţionale definite prin moduleleaplicaţiei. Există relaţii funcţionale între tabelele aceleiaşi baze de date, între tabele dinbaze de date diferite şi între atributele unei tabele şi baze de date. Ca exemplu, putemconsidera tabela “utilizatori” care furnizează pentru grupul de utilizatori “studenţi”valori pentru variabilele “id_facultate” şi “id_program”. Utilizând cuplul($id_facultate,$id_program) aplicaţia va deschide baza de date numită “baza_de_date_$id_facultate$id_program” din care preia informaţii specifice planului deînvăţământ, statului de funcţiuni, foilor matricole etc. Altfel spus relaţia este($id_facultate,$id_program) baza_de_date_$id_facultate$id_program_studiu.

Pentru grupul de utilizatori “cadre didactice”, cuplul (nume_utilizator,parola_acces)furnizează un set de inregistrări, sub forma unei liste derulante, conţinând facultăţile lacare acesta are prevăzute ore prin statul de funcţiuni. Selectarea unei facultăţi produceîn pasul următor lista derulantă cu programele de studiu.

4.2. Modulele aplicaţiei

După parcurgerea etapei de identificare şi a unor module de selecţie, aplicaţia punela dispoziţia utilizatorului pagina principală corespunzătoare cuprinzând activităţileatribuite procedural grupului din care acesta face parte şi meniul de comenzi capabilesă asiste utilizatorul în realizarea acestor activităţi. Lista completă a activităţilor şi acomenzilor corespunzătoare este evidenţiată prin imaginile ce reprezintă paginaprincipală a fiecărui grup de utilizatori (Figura 2, Figura 3, Figura 4 şi Figura5).

O situaţie aparte o reprezintă gestionarea testelor de autoevaluare. Există, pentrumoment, posibilitatea de a considera două tipuri de teste de autoevaluare, respectiv

Page 86: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

86 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informaticăteste grilă cu unul sau mai multe răspunsuri exacte (în particular cu răspunsuri de tip“da” sau “nu”, “adevărat” sau “fals”) selectabile dintr-o listă posibilă de maxim 5răspunsuri sau teste cu răspuns ascuns pe care studentul îl poate cunoaşte doar după ceindică propria variantă de răspuns. Aplicaţia permite introducerea şi actualizarea online a testelor conţinând doar texte şi gestionarea transferului testelor create în prealabilpe calculatorul propriu cu ajutorul unui editor.

7. Paginile principale ale grupurilor de utilizatoriAplicaţia MySeLF deschide o pagină ce permite selectarea versiunii “română” sau

“engleză”, urmată de o pagină cu meniuri prezentată în figura următoare.

Figura 1. Meniul general al aplicaţieiPrezentăm în continuare, sub forma unor imagini, paginile principale ale fiecărui

grup de utilizatori.

Figura 2. Pagina directorului de specializare/program studiu

Page 87: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 87

Figura 3. Pagina secretariatului specializării/programului de studiu

Figura 4. Pagina cadrului didactic/tutorelui

Page 88: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

88 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

Figura 5. Pagina studentului

Pagina principală a fiecărui grup de utilizatori prezintă două ferestre, una rezervatămeniului cu comenzi ce permit utilizatorului realizarea competenţelor sale, cealaltăconţinând informaţii de identificare, calitatea sa în aplicaţie şi recomandărilecorespunzătoare. Se poate observa prezenţa în această fereastră a unor aplicaţiisuplimentare, unele comune (Date personale, Logout) iar altele specifice anumitorutilizatori. Prin activarea comenzilor din meniu utilizatorul are acces la paginilecaracteristice aplicaţiilor unde utilizatorul este asistat prin recomandări specifice.

Aşa cum rezultă din Figura 1. Meniul general al aplicaţiei, sistemul MySeLF permite,pe lângă accesul în paginile grupurilor de utilizatori şi proceduri adresabile oricăruivizitator al site-ului. Acestea se referă la înregistrarea utilizatorilor studenţi, ofertadidactică, calendarul activităţilor didactice şi la un tutoriat&demo utilizatori subforma unei prezentări automate.

Observaţii. 1. Implementarea aplicaţiei MySeLF s-a realizat unitar în cadrulCentrului pentru Învăţământ la Distanţă al Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu încondiţiile coexistării unor forme de învăţământ de factură diferită, respectiv frecvenţăredusă şi învăţământ la distanţă, acesta din urmă fiind guvernat de două legislaţiidiferite de organizare.

2. Bazele de date sunt populate cu informaţii corespunzătoare tuturor studenţilorfapt ce permite îndeosebi secretariatelor programelor de studiu să-şi poată îndeplinisarcinile privind înregistrarea rezultatelor procesului de învăţământ.

3. În decursul trimestrului II al anului universitar 2002/2003 secretariateleprogramelor de studiu şi o bună parte a directorilor programelor de studiu au trecut lapreluarea atribuţiilor ce le revin. Cadrele didactice şi tutorii au asigurat documentaţii

Page 89: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 89

complete pentru disciplinele acoperite şi urmează să treacă la utilizarea celorlateaplicaţii disponibile încrpând cu acest an universitar.

8. Colaborări

În eatpa de documentare privind învăţământul la distanţă am beneficiat de sprijinulpermanent şi deosebit de competent acordat de conducerea Centrului pentruÎnvăţământ la Distanţă al Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu (CID) pe care îiconsider colaboratori în etapa de elaborare a specificaţiilor de definiţie şi pe caredoresc să-i menţionez în această lucrare în calitate de consultanţi ID.

Consultanţi ID:conf.univ.dr. Mioara Boncuţ, Director adjunct CIDconf.univ.dr.ing. Gligor Ciortea, Director adjunct CIDconf.univ.dr.ing.ec. Nicolaie Georgescu, Director CID.

Implementarea aplicaţiei pe cazul real a beneficiat de activitatea unuicolectiv de studenţi ai universităţii, care în calitate de laboranţi ai FundaţieiUniversitare „Alma Mater” Sibiu, au preluat în prima fază, sarcinileutilizatorilor de drept (directori de programe, secretariate programe, cadredidactice) şi, ulterior, au participat la formarea personalului didactic şiadministrativ implicat în utiliyarea aplicaţiei. Ei au dobândit cunoştinţelenecesare administrării sistemului şi fără aportul acestui colectiv aplicaţia nu arfi avut oportunitatea parcurgerii etapei de testare, etapă care a permis corectareaerorilor comise de proiectanţi. Îmi face plăcere să constat o colaborarefructuoasă cu mai tinerii mei colegi, respectiv

Baltariu Radu Dan, student PsihologieBâlc Ioana, studentă IstorieHerişanu Sebastian, student Fizică şi Ştiinţa CalculatoarelorTălmăceanu Ioana, studentă Finanţe Bănci.

Tuturor celor menţionaţi anterior le aducem mulţumirile noastre.

6. Bibliografia

[1] J.V. Branden, “University networking through ICT”, Humanities Education and thechallenge of E-Learning, The Hit Centre Publications series, 3/01, pp85-99.[2] D. Stefanescu, E.Pecheanu, “Experience in courseware development using the ARIADNEapproach”, 2-nd Balkan Region Conference on Engineering Education, ConferenceProceedings, Sibiu, 2003, pp160-163.[3] R. Vasiu, Diana Andone, şi N. Robu, “Open and Distance Learning in the RomanianTechnical Higher Education”, 2002 Eden Annual Conference, Conference Proceedings, Spain,2002, pp185-190.[4] ***, “Guide to e-Learning in Higher Education”, www.e-learningcentre.co.uk.

Page 90: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

90 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

Solutii WEB cu ASP.NET

Gheorghe Carmocanu – USM Chişinău, [email protected]

AbstracteLearning nu este altceva decât o nouă modalitate de abordare aprocesului de învăţate. In acest proces elementele de fond rămânaceleaşi, se schimbă însă, numai mijloacele de transmitere şiînsuşire a informaţiilor. Rădăcinile acestui sistem educaţional segăsesc în învăţământul la distanţă, extins în mai toate zoneleglobului. Pentru înlăturarea barierelor ce despart profesorii destudenţii sau elevii lor, s-au căutat o serie de soluţii. Una dintresoluţiile cele mai eficiente o reprezintă internetul şi tehnologiileWeb. Avantajul acestor tehnologii este acela că permitecomunicarea în timp real.

9. Introducere

ASP.NET este o tehnologie de programare a aplicaţiilor pentru Internet creată defirma Microsoft şi care utilizează tehnică orientării spre obiecte pentru dezvoltareaaplicaţiilor dinamice pentru Web.

Proiectarea aplicaţiilor Web dinamica presupune integrarea elementelormultimedia, cum ar fi Flash, Flash MX, Shockware, a site-rilor de tip e-commerce, e-business, dar şi a bazelor de date. Prima platformă de dezvoltare în acest sens, a firmeiMicrosoft, a fost ASP (Active Server Page) şi folosea ca limbaj de programareVBScript.

Mediul de dezvoltare ASP prezenta insă anumite limitării, cum ar fi:• validarea datelor în formulare necesita scrierea unor coduri existente atât în

browser-ul server cât şi pe cel client;• nu erau extensibile la scara unei reţele extinse;• nu aveau o fiabilitate ridicată în condiţiile unui trafic ridicat;• datorită combinării codului aplicaţiilor server cu HTML şi Jscript făceau

întreţinerea codului destul de greoaie;Pentru a elimina aceste probleme, firma Microsoft, a creat mediul de dezvoltare

ASP.NET. ASP.NET este un limbaj de programare independent de browser, putând fiexecutat pe cele mai noi versiunii de browsere, Internet Explorer, Nescape Navigator,cât şi de Opera.

Pentru a putea realiza aplicaţii ASP.NET, trebuie utilizată platforma .NETFramework, care specifică faptul că, orice aplicaţie poate fi scrisă în orice limbaj deprogramare ce respectă cerinţele Common Language Runtime (CLR). InterpretorulCLR traduce orice aplicaţie compatibilă CLR în limbajul Microsoft IntermediateLanguage (MSIL). Acest limbaj este apropiat de limbajul cod maşină, (asemănător

Page 91: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 91

limbajului bycode din Java), ce poate fi la rândului compilat, prin intermediuluicompilatoului JIT (just-in-time) al componentei CLR, să ruleze pe platforma ce trebuieexecutat. Acest mecanism permite crearea aplicaţiilor într-un anumit limbaj deprogramare şi apoi executarea lor pe orice sistem de operare prin CLR.

Platforma .NET Framework, a firmei Microsoft, utilizează patru limbaje deprogramare pentru realizarea aplicaţiilor ce respectă cerinţele CLR:

• Visual Basic .NET, un limbaj de programare de nivel înalt, relativ uşor deînvăţat şi de folosit;

• C#.NET, (se pronunţă C sharp dot NET), un limbaj de programare modern,orientat spre obiecte, derivat din C şi C++ şi care integrează multe concepte dinlimbajul Java;

• Visual C++.NET, este următoare generaţie al limbajului Visual C++, creat defirma Microsoft, fiind unul dintre cele mai puternice limbaje de programareorientate obiect;

• Jscript.NET, unul dintre cele mai puternice limbaje de scriptare, destinataplicaţiilor Web. Este primul limbaj de scriptare total compatibil cuECMAScript.

Principalul avantaj al aplicaţiilor ASP.NET, este acela că au codul compilat şi seexecută pe server în loc să fie interpretat pe măsură ce sunt solicitate paginile.La construirea aplicaţiilor ASP.NET sunt folosite o serie de fişiere, care auurmătoarele extensii:

• .asax, ce conţine sintaxa pentru evenimente, pentru scrierea codului de răspunsla evenimente şi se găseşte în directorul rădăcină al aplicaţiei ASP.NET;

• .ascx, indică prezenţa controalelor definite de utilizator. De regula, controaleleunei paginii Web sunt o combinaţie între controalele de server şi cod deprogramare în vederea executării unei anumite operaţii specifice;

• .asmx, un fişier folosit pentru găzduirea serviciilor de Web care sunt accesibileaplicaţiilor .NET, fie de la distanţă, fie local;

• .aspx, este principalul tip de fişier folosit şi cuprinde structura de realizare,elaborare şi programare a paginilor Web;

• .htm, fişier HTML obişnuit, care conţine elementele statice ale paginilor;• .XML, fişier ce conţine documentele XML utilizate de aplicaţia ASP.NET;• .vb, fişier de cod Visual Basic şi care, la rândul lui este moştenit de fişiere cu

extensia .aspx şi .ascx;• .config, un fişier de configurare, folosit pentru stabilirea diferitelor atribute ale

unei aplicaţii, depanare, autentificarea prin sistemul de securitate, întreţinereasesiunii şi globalizare.

Un aspect important ce trebuie avut în vederea la construirea aplicaţiilor subplatforma .NET Framework este acela al utilizării spaţiilor de nume.

10. Spaţiul de nume

Spaţiul de nume este un sistem logic de nominalizare pentru gruparea claselorînrudite. Ele împiedică interferarea claselor care folosesc acelaşi identificatori pentrumetode şi proprietăţii. [1]

Page 92: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

92 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi InformaticăÎn aplicaţiile ASP.NET sunt utilizate, în general, două spaţii de nume rădăcină:

System şi Microsoft, fiecare din acestea având spaţii de nume descendente. Principalulspaţiu de nume, utilizat în aplicaţiile ASP.NET, este spaţiul System împreună cu ceiopt descendeţi ai săi:

• System.ComponentModel.Design;• System.Data;• SystemDrawing;• System.Web.SessionState;• System.Web;• System.Web.UI;• System.Web.UI.WebControls;• System.Web.UI.HTMLControls.Spaţiul de nume Microsoft este cel care asigură funcţiile limbajelor de programare

utilizate la crearea aplicaţiilor. Cele mai frecvent utilizate spaţii de nume Microsoftsunt:

• Microsoft.VisualBasic, conţine intrepretorul VisualBasic.NET şi claselepentru compilarea şi generarea codului cu ajutorul limbajului Visual Basic;

• Microsoft.Csharp, ce conţine clasele care permit compilarea şi generarea de codpin limbajul C#;

• Microsoft.Win32, conţine clasele şi interfeţele pentru lucrul cu grupuri şi cheidin Registry;

Includerea spaţiilor de nume în aplicaţiile ASP.NET se realizează prin douămetode:

a) includerea directă a spaţiului de nume în pagina ASP.NET, folosindurmătoarea secvenţă de cod:

<%@Importnamespace=”nume_spatiu”%>b) utilizarea unei pagini de cod ascunse, prin folosrea următoarea sintaxe plasată la

inceputul paginii de cod:Imports nume_spaţiu

11. Formularul Web

Interfaţa cu utilizatorul se realizează prin intermediul unui formular de Web. Prinintermediul formularului, se crează pagini de Web programabile şi se permiteprogramatorului să separe procesul de creare a interfeţei cu utilizatorul, prinintermediul limbajului HTML, de codul interfeţei server ce conţine porţiunea dinamicăa paginii de Web.

Principalele caracteristici ale formularelor de Web sunt:• asigură o independenţă faţă de browser, prin execuţia corectă a codului

indiferent de browser-ul utilizat, dar permite şi configurarea formularului pentruun anumit tip de browswer;

• pot fi programate în orice limbaj de programare recunoscut de platforma .NET;• folosesc controale incluse în sever ce ajută la separarea proceselor de creare a

interfeţei cu utilizatorul de cele de creare a codului de execuţie;• oferă un model de obiect unitar pentru crearea aplicaţiilor Web.

Page 93: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 93

Formularele de Web au două component: una vizuală şi una de cod. Componentavizuală este formată din codul HTML şi din controalele de server ale formularului deWeb.

Componenta de cod a formularului Web permite interacţiunea programabilă cucomponenta vizuală, precum şi interacţiunea cu evenimentele interfeţei client iniţiatede utilizator. Componenta de cod fiind componenta ascunsă a formularului esteprezentă sub forma unui fişier având extensia .aspx.vb.

Aplicaţiile create cu ASP.NET conţin formulare de Web care sunt procesate deserverul Web şi transmise apoi browser-ului client. Formularele de Web conţincontroale pentru afişarea şi culegerea informaţiilor. Aceste controale pot:

• controale de server ASP.NET;• controale de server HTML;• controale de validare;• controale de utilizator;

Controalele de server ASP.NET nu corespund în mod direct elementelor HTML,dar sunt utilizate pentru detectarea browser-ului client şi a genera codurile HTMLcorespunzătoare browser-ului.

Controalele de server ASP.NET sunt declarate cu eticheta<asp:nume_control_server> si sunt închise cu eticheta</asp:nume_control_server>. Etichetele fac trimitere la spaţiul de nume asp,iar nume_control_server este numele controlului de server pe care îl definim.În plus aceste controale au şi atributele runat=”server” şi id=”intValoare”O dată cu crearea unui formular Web, utilizând mediul Visual Studio, este creat şi unfişier de cod ascuns, având extensia .aspx.vb şi se va configura formularul Web pentrua folosii formularul respectiv.

Controalele HTML sunt versiuni programabile, atât pe partea de server cât şi pepartea de client, ale elementelor HTML. Atributele elementelor HTML sunt introduseca proprietăţii, iar valorile acestora sunt date sub forma unor şiruri de caractere. Pentruutilizare controalelor de server HTML li se adaugă atributele runat=”server” şiid=[valoare], ca în exemplul următor:<input type=”text” name=”txtNume” runat=”server” id=”txtNume”>

În urma operaţiilor descrise mai sus pagina HTML va fi transformată în formular deserver. Un avantaj al conversiei, în control de server, este gestionarea automată a stăriiformularelor Web ASP.NET. Adică toate valorile conţinute de controalele HTML, înmomentul transmiterii formularului vor fi gestionate în mod automat. Dacă formularuleste expediat înapoi către client, controalele vor avea în mod automat aceleaşi valori pecare le-au avut în momentul expedierii formularului către server.

Fişierul care va conţine codul pentru crearea şi utilizarea controalelor de serverHTML va avea extensia .aspx.

Controalele de validare sunt utilizate pentru testarea informaţiilor introduse deutilizator conform unui criteriu stabilit. Acestea verifică dacă valoare transmisă de uncontrol de intrare îndeplineşte anumite situaţii de eroare şi afişează un mesajcorespunzător. Se pot folosi controale de validare pentru mare majoritate a controalelorde intrare dintr-o pagină, indiferent dacă acestea sunt controale de server HTML saucontroale de server dintr-un formular Web.

Page 94: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

94 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi InformaticăControalele de utilizator sunt controale create ca formulare Web şi introduse în alte

formulare Web, ce permit crearea de componente refolosibile şi proiectarea unorcontroale complexe pentru informaţii de la utilizator.

12. Procesarea formularelor WebŞi in cazul aplicaţiilor ASP.NET, informaţiile transmise către şi dinspre server-ul de

Web, se face prin protocolul HTTP. Din cauza acestui mod de transmitere ainformaţiilor, Internetul este un mediu fără stări, adică atunci când apelăm o pagină deWeb, server-ul o procesează şi apoi “uită de ea”. Când utilizatorul solicită o pagină deWeb de la un server, aceasta este creată de server şi transmisă către client. După careutilizatorul intră în interacţiune cu pagina, retransmiţând pagina înapoi către serverpentru procesare, unde are loc o nouă procesare şi din nou este transmisă utilizatoruluicu eventualele modificării. Acest proces de transmitere şi prelucrare a formularuluiîntre server şi browser-ul client poartă numele de circuit şi implică mai multe etape: deconfigurare, de procesare a evenimentului şi de curăţire.

Etapa de configurare verifică dacă este pentru prima dată când se vizitează paginade Web şi dacă nu este, se refac valorile memorate de server-ul de Web, după care estedeclanşat evenimentul Page_Load.

Etapa de procesare a evenimentului, verifică mai întâi dacă pagina a fost apelat carăspuns la un eveniment, declanşează evenimentul şi verifică dacă mai există şi alteevenimente care trebuiesc declanşate.

Etapa de curăţire, elimină toate obiectele care necesită multe resurse, după ce a fostafişată pagina, în browser-ul client, şi elimină pagina din server-ul de Web.

Având în vedere că după ce se generează pagina de Web de către server, aceastaeste trimisă clientului, după care este întreruptă legătura dintre server şi pagină dar şicu informaţiile conţinute de aceasta, şi că între server şi client au loc mai multecircuite, a trebuit să fie găsit un mecanism care să păstreze valorile, proprietăţile şivariabilele formularului. În ASP.NET acest mecanism se numeşte gestionarea stărilor.

Există două tipuri de date de stare: de aplicaţie şi de sesiune. Datele de stare şi deaplicaţie pot fi introduse în colecţia aplicaţiei şi pot fi prelucrate cu ajutorulproprietăţilor şi metodelor obiectului de stare HTTPApplication. În mod prestabilit,datele de sesiune sunt gestionate de un proces de servicii Windows, sau pot fi plasateîntr-o bază de date şi gestionate prin intermediul instrucţiunilor SQL.[2]

13. Controalele de validare

Unui control de intrare i-se pot asocia mai multe controale de validare, realizându-se astfel criterii multiple de validare. După evaluarea tuturor condiţiilor, proprietăţilecontroalelor de validare sunt stabilite la True sau False, funcţiei de rezultatul evaluării.

După evaluarea tuturor condiţiilor de validare, paginii Web îi este asociată oproprietate funcţie de valoarea proprietăţilor controalelor de validare, care la fel poateprimi valoarea True sau False. Dacă o singură proprietate a unui control de validare areproprietatea False, proprietatea de validare a paginii devine False. În acest caz paginaeste returnată utilizatorului împreună cu eventualele mesaje de eroare asociatecontroalelor de validare.

Page 95: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 95

Mediul ASP.NET utilizează şase tipuri de controale de validare:RequiredFieldValidator, RegularExpressionValidator, CompareValidator,RangeValidator, CunstomValidator şi ValidationSummary.

Aceste controale au metode şi proprietăţii comune, derivate în marea majoritate dinclasele BaseValidator şi WebControl din spaţiul de nume System.UI.Controls, dar şidin clasa Controls a spaţiului de nume System.Web.UI.

Principalele proprietăţii comune ale controalelor de validare sunt: Visible, Desplay,Enabed, ControlValidate, ErrorMessage, ForeColor şi IsValid.

Proprietatea Visible, stabileşte dacă va fi afişat controlul de validare şi poate aveavaloarea False sau True. Dacă are valoarea False, acesta nu va fi procesat pentrugenerare, deci va fi împiedicat ca să-şi îndeplinească funcţia.

Proprietatea Enabled este asemănătoare cu proprietatea Visible, cu deosebirea că,pentru valoarea False, rutina de validare nu se va executa. Există posibilitatea să fietrimisă dezactivată către browser-ul de ce are rutină de validare pentru partea de client.Activarea în acest caz se va face printr-un script, al interfeţei client, utilizând funcţiaValidateEnabled().

Proprietatea Display, această proprietatea influenţează afişarea în pagină acontrolului de validare şi este utilizată împreună cu controlul de validareValidateSummary pentru afişarea mesajelor de eroare.

Pentru afişarea mesajelor de eroare se folosesc trei metode, şi anume: Dynamic,Static şi None.

Metoda Dynamic afişează mesajele de validare doar alături de controlul de validaredin pagină. În acest caz, controlul de validare nu ocupă spaţiu în pagină, decât atuncicând este afişat. Datorită acestui fapt se pot plasa mai multe controale de validare înacelaşi loc în pagină. Metoda prezintă dezavantajul că formatul paginii poate fimodificat la afişarea mesajului de eroare. Acest lucru poate fi preîntâmpinat prindimensionarea controlului HTML, pentru care s-a stabilit controlul de validare, lalungimea maximă a textului.

Metoda Static are acelaşi mod de funcţionare ca metoda Dynamic, cu deosebire că,în acest caz, controlul de validare, ocupă zona din pagină unde este plasat. La afişareamesajului de eroare, nu se modifică elementele paginii, dar controlul devine parteintegrantă a paginii. Plasarea controalelor de validare în locuri diferite din pagină esteun dezavantaj pentru această metodă.

Metoda None, nu afişează nici un mesaj de eroare în pagină, dacă nu este folositîmpreună cu un sintetic de validare. In acest caz, adună toate mesajele de eroare de latoate controalele de validare şi le afişează în formă sintetică într-un singur loc înpagină.

Controlul de validare RequiredFieldValidator, verifică dacă utilizatorul a introdussau a selectat o valoare din controlul de intrare. Acesta are o proprietate suplimentarăfaţă de cele descrise anterior, numită InitialValue, prin care se definşte valoarea iniţialăce trebuie comparată cu valaore introdusă. În caz de egalitate validare controlului estevalidată.

Controlul de validare RegularExpressionValidator, verifică dacă o intrarea unuicontrol respectă un anumit şablon, format dintr-un model de text au din caracterespeciale numite metacaractere. Controlul de validare are o proprietate specială, numităValidationExpression, prin care este definit criteriul de validare.

Page 96: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

96 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi InformaticăControlul de validare CompareValidator, compară valoarea unui control cu

valoare altui control. Acesta este de regulă utilizat impreună cu controale de validare aparolelor. Are asociate mai multe proprietăţii specifice, cum ar fi: ControlToCompareprin care se stabileşte ce control va fi comparat cu proprietatea ControlToValidate,proprietatea ValueToCompare specifică valoare cu care trebuie comparat controlul,proprietatea Type stabileşte validarea prin comparaţie pentru tipul de date ca va fi luatîn considerare.

Controlul de validare RangeValidator, compară valoarea unui control de intrare cuun interval de valori, reprezentat fi de două numere, două caractere alfabetice sau douădate calendaristice. Cele mai importante proprietăţii, altele decât cele comune, sunt:MinimumValue ce specifică valoarea minimă a intervalului, MaximumValue cespecifică valoarea maximă a intervalului şi Type care specifică tipul de date alintervalului.

Controlul CustomValidator, permite crearea unui sistem de validare personalizat şieste folosit pentru validarea valorilor prin comparaţiei cu o bază de date sau pentruvalidarea unui control printr-o rutină de validare. Rutina de validare va fi realizată atâtpe partea de server cât şi pe partea de client. De remarcat faptul că, rutina de pe parteade server poate fi scrisă în oricare limbajele de programare acceptate de ASP.NET, înschimb rutina de pe partea de client trebuie scrisă într-un limbaj compatibil cubrowser-ul. Obligatoriu pentru acest control trebuiesc specificate numele funcţieipentru parte de client prin intermediul proprietăţii ClientValidationFunction şi funcţiapentru partea de server prin intermediul metodei OnServerValidate.

Controlul de validare ValidationSummary adună toate mesajele de eroare definitepentru fiecare control de validare şi le afişează pe toate în acelaşi loc. Proprietăţileasociate acestui control sunt: DisplayMode, defineşte modul în care vor fi afişate peecran mesajele de eroare, ForeColor defineşte culoare pentru textul controlului devalidare (implicit este culoarea roşie), HeaderText defineşte care va fi afişat în capătullistei sintetice a mesajelor, ShowMessageBox defineşte dacă datele din sintezamesajelor sunt afişate sau nu, funcţiei de valoarea True sau False, definită,ShowSummary stabileşte dacă textul sintetic este afişat alături de alte elemente alepaginii. Poate lua voaloarea True sau False, implicit stabilită este valoarea True.[3]

14. Accesarea bazelor de date

Aplicaţiile Web accesează bazele de date prin intermediul severului. ASP.NETdeţine un set de instrumente pentru conectarea la bazele de date şi manevrarea acestora,prin intermediul limbajului SQL sau printr-un instrument ce crează o interfaţă cu datelerespective. Mediul prin care se obţine accesul şi manevrarea datelor din baza de dateeste ADO.NET (AcriveX Data Objects). Aceasta este cea mai recentă tehnologieMicrosoft, pentru acces la date, ce poate lucra cu aproape toate programele de baze dedate existente.

Pentru accesul la date, ADO.NET, foloseşte spaţii de nume. Două dintre cele maiimportante spaţii de nume sunt obiectul DataSet şi setul Managed Provider. ObiectulDataSet este componenta de bază pentru manevrarea datelor şi cuprinde tabele,constrângeri şi relaţiile dintre tabele.

Page 97: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 97

Setul Managed Provider defineşte tipurile de legături şi mediază comunicaţiiledintre aplicaţie, obiectul DataSet şi bazele de date.

7. Securitatea datelor în ASP.NET

Securitatea în ASP.NET se poate realiza prin două metode. Prima metodă constă înutilizarea permisiunilor de securitate IIS şi cele ale sistemului de operare Windows.Acest mecanism de securitate se numeşte personificare, deoarece, după autentificareautilizatorului de către serverul IIS, aplicaţiei SP.NET îi este transmis un jeton deidentificare. Se recomanda a se utiliza ca sistem de operare ce foloseşte sistemul defişiere NTFS.

A doua metodă de securitate poartă numele de autentificare ASP.NET şi sebazează pe sistemul de securitate integrat al mediului ASP.NET. Sistemul de securitatefoloseşte un fişier cookie, în care sunt înregistrate informaţiile referitoare la numele şiparola utilizatorului, pentru s verifica autenticitatea utilizatorului. Ca să utiliza aceastămetodă de securitate trebuie activată funcţia pentru acces anonim a serviciului IIS.

Rutina de validare a utilizatorului într-o aplicaţie ASP.NET se implementează prinintermediul fişierului Web.config, de tip XML, plasat în directorul rădăcină alaplicaţiei. Informaţiile de configurare a securităţii se găsesc în nodul <security> alacestui fişier.

Sistemul de securitate ASP.NET foloseşte pentru codificarea datelor tehnologiaSecure Sockets Layer (SSL). Această tehnologie este implementată cu ajutorul unuisistem de codificare cu cheie publică. Acest gen de sistem de codificare utilizează ocheie publică pentru codificarea informaţiilor şi o cheie privată pentru decodificarealor. Când datele sunt codificate cu cheia publică, ele pot fi decodificate numai cu cheiaprivată, şi invers. [4]

SSL foloseşte certificate digitale, care sunt de fapt elemente de identificare emisede un organism de încredere şi care confirmă autenticitatea persoanei şi modul deacces. Pentru securitatea comunicaţiilor sunt folosite două tipuri de certificate: unulpentru server şi este utilizat pentru a informa clientul că serverul este autentic, iarcelălalt de tip client, cu rol de semnătură digitală, pentru identificare clientului de cătreserver.

15. Bibliografia

1. Stephen Walther, Jonathan Levine, “Programare în ASP pentru comerţ electronic”, Ed.Teorra, Bucureşti, 2001.

2. Joe Martin, Brett Tomson, “Introducere în ASP.NET”, Ed. Teorra, Bucureşti, 2002.3. R. Jeffrey, “Microsoft.NET Framework”, Ed. Teorra, Bucureşti, 2002.4. [1] Joe Martin, BrettTomson “Introducere în ASP.NET” ,Ed. Teorra, Bucureşti, 20025. [2] Joe Martin, BrettTomson “Introducere în ASP.NET” ,Ed. Teorra, Bucureşti, 2002.6. [3] Joe Martin, BrettTomson “Introducere în ASP.NET” ,Ed. Teorra, Bucureşti, 20027. [4] Joe Martin, BrettTomson “Introducere în ASP.NET” ,Ed. Teorra, Bucureşti, 2002

Page 98: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

98 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

Implementarea secvenţierii simple din cadrul standardului IMS

Cristina Segal – Universitatea ”Dunărea de Jos”, Galaţi,[email protected]

Luminita Dumitriu – Universitatea ”Dunărea de Jos”, Galaţi,[email protected]

Adina Cocu – Universitatea ”Dunărea de Jos”, Galaţi,[email protected]

AbstractStandardul IMS furnizeaza de curand specificatii bine puse la punct pentru modelareadiverselor aspecte implicate de e-Learning. Aspectele supuse modelarii şistandardizări sunt, printre altele, separarea conţinutului educaţional de structura,modelarea cursantului, modelarea testării/evaluării cursantului, modelareascenariului de învăţare. Secventierea simpla este unul din modelele de scenariu.Organizaţia IMS Global Learning Consortium a publicat în martie 2003 specificaţiilestandardulului LSS (Learning Simple Sequencing) pentru a veni în sprijinuldezvoltatorilor de platforme de elearning în privinţa alcătuirea modulelor de livrare deconţinut educaţional. De asemenea, a fost realizată extinderea manifestului XML alspecificaţiei de împachetare de conţinut (Content Packaging – IMS) pentru a includenoul standard.

16. Introducere

Standardul simplei secvenţieri defineşte o metodă de reprezentare acomportamentului dezirabil al unei experienţe de învăţare astfel încât un sistem deînvăţare asistată de calculator (CAL/CAI) să poată determina succesiunea activităţilorde învăţare într-un mod consistent. Proiectantul scenariului de învăţare poate astfeldeclara ordinea relativă în care elementele instrucţionale vor fi prezentate cursantului,precum şi condiţiile în care un element este selectat, livrat sau ignorat pe parcursul uneiprezentări.

Standardul [1] cuprinde reguli ce descriu modul de ramificare sau parcurgere aactivităţilor de învăţare prin conţinutul educaţional în conformitate cu rezultateleinteracţiunii cursantului cu conţinutul prezentat. Reprezentarea fluxului instrucţionalplanificat poate fi realizată manual sau în cadrul unui sistem ce produce rezultateconforme cu documentul de specificaţii. In timp ce dezvoltatorii de conţinuteducaţional trebuie să ştie cum să creeze şi să descrie modul de secvenţiere aconţinutului, sistemele de tip CAL/CAI pot ascunde detaliile legate de modeleleincluse în cadrul standardului. Avantajul alinierii la acest standard constă înposibilitatea de a interschimba modul de secvenţiere a activităţilor de învăţare întresisteme. Ansamblul modulelor unui sistem folosite pentru a executa reguli şi a efectuacomportamente referitoare la modul de prezentare a conţinului educaţional cursantuluieste denumit motor de secvenţiere.

Page 99: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 99

Denumirea de secvenţiere simplă reflectă numărul limitat de tehnici frecventfolosite incluse în documentul de standardizare. Nu sunt abordate, dar nici nu suntinterzise, tehnicile bazate pe inteligenţa artificială, cele bazate pe orar, tehnicilecolaborative sau sincronizarea între activităţi de învăţare paralele.

Contextul de prezentare a conţinutului electronic este cel al unui mediu bazat peWeb, dar nu este restrâns la acesta. De asemenea, standardul nu face nici o presupunereasupra naturii interfeţelor de comunicaţie şi control, nici asupra aspectului grafic sau afuncţionalităţii interfeţei de prezentare.

Deşi reprezentarea externă a elementelor incluse în standard este bazată pe modulde structurare şi organizare descris în standardul Content Packaging, acesta nu esteobligatoriu a fi implementat în sistemul ce utilizează secvenţierea simplă.

17. Noţiuni fundamentale şi modele prevăzute în standard

Activitatea de învăţare este conceptul în jurul căruia se construieştecomportamentul de secvenţiere a conţinutului educaţional. O activitate de învăţare esteorice eveniment instrucţional, inclus sau nu în evenimentele asociate unui conţinuteducaţional, sau agregare de activităţi ce se poate constitui din resurse discrete şievenimentele asociate acestora.

Organizarea activitaţilor este ierarhică; orice activitate poate cuprinde un număr desub-activităţi. Fiecărei activităţi i se asociază un comportament de secvenţiere, cedescrie cum sunt folosite activitatea şi sub-activităţile acesteia pentru a crea experienţade învăţare dorită.

Procesul global de secvenţiere traversează arborele de activităţi aplicând reguli învederea selecţiei activităţilor de furnizat cursantului.

Modelele cuprinse în descrierea standardului sunt descrise în cele ce urmează.

Modelul de definire a secvenţierii – cuprinde atributele ce descriu acest modelsunt asociate activităţilor de învăţare. Aceste atribute aparţin următoarelor categorii:modul de control a secvenţierii, descrierea regulilor de secvenţiere, descriereacondiţiilor de limitare, descrierea regulilor de revenire din sub-activităţi, descriereaobiectivelor, controlul revenirii, al selecţiei, randomizării şi livrării asociateactivităţilor educaţionale.

Modelul de urmărire – cuprinde atributele ce descriu rezultatele interacţiuniicursantului cu sistemul. Aceste activităţi referă, pe de o parte, informaţiile desprerezultatele interacţiunii cursantului care sunt relevante pentru un anumit obiectiveducaţional şi, pe de alta, despre tentativele cursantului asupra unei activităţi.Informaţiile sunt legate de progresul în atingerea unui obiectiv, despre măsura cu carese stabileşte satisfacerea unui obiectiv, despre gradul de realizare a unei activităţi.

Modelul de stare a activităţii – cuprinde atribute ce descriu starea sau stadiulinteracţiunii cursantului în cadrul unei activităţi. Acest model descrie, pe de o parte,starea celei mai recente tentative a unui cursant asupra unei activităţi, sub-activităţiledisponibile, precum şi starea globală a secvenţierii.

Modelul comportamentului navigaţional – cuprinde atribute referitoare lacomportamentul faţă de cererile de navigare ale cursantului prin conţinutul educaţional.Aceste cereri sunt de două tipuri: cereri de terminare şi de secvenţiere (acestea din

Page 100: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

100 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informaticăurmă implică cereri de terminare a activităţii curente şi de începere a uneia noi).Tipurile de cereri pot fi: start, continuă, anterior, înainte, înapoi, alegere, ieşire,suspendă, reia, abandonează.

Modelul comportamentului terminal – cuprinde acţiuni de efectuat ca urmare aunor cereri de terminare (directe sau indirecte); comportamentul terminal afecteazăstarea activităţilor, starea arborelui de activităţi, modelul de urmărire şi execută, atuncicând este cazul, reguli de secvenţiere post-condiţie, precum şi o eventuală secvenţierealternativă.

Modelul comportamentului de revenire – cuprinde atribute ce permit evaluarearezultatelor cursantului faţă de o activitate prin agregarea rezultatelor din sub-activităţile acesteia. Procesul de revenire se aplică la modelul de revenire şi estecontrolat de părţi ale modelului de secvenţiere. Ca şi obiective, procesul de reveniredetermină măsura unui obiectiv asociat cu o activitate, starea de progres a uneiactivităţi şi starea de finalizare a unei activităţi.

Modelul selecţiei şi randomizării – cuprinde atribute ce determină modul deacţiune al operaţiilor de selectare şi reordonare a activităţilor disponibile pentru uncursant. Ca principii, aceste operaţii nu au efect asupra unei frunze a arborelui deactivităţi, furnizează o listă de sub-activităţi disponibile şi selecţia are prioritate cândambele operaţii sunt aplicabile.

Modelul comportamentului de secvenţiere - cuprinde atribute ce detrmină ceconţinut educaţional urmează a I se livra cursantului. Livrarea este consecinţa aplicăriicomportamentului de secvenţiere, ca urmare a unei cereri, folosindu-se informaţiidespre amplasarea cursantului în arborele de activităţi şi în experienţa curentă deînvăţare. Ca şi funcţionare, comportamentul de secvenţiere se bazează pe următoareleacţiuni:

- executarea regulilor de secvenţiere, când acestea există,- aplicarea condiţiilor de limitare pentru a vedea dacă o activitate este permisă

pentru secvenţiere,- determinarea următoarei activităţi, în preordine, în arbore,- execută cereri de tipul: start, continua, anterior, alegere, încearcă din nou, reia

sau ieşire.Modelul comportamentului de livrare – cuprinde acţiuni referitoare la livrarea

efectivă a conţinutului educaţional către cursant; mai precis, validează cererile delivrare, pregăteşte modelele de activităţi şi urmărire şi informează sistemul că oactivitate este livrată.

Procesul global de secvenţiere combină toate elementele sus-menţionate şi producesecvenţierea completă, livrarea şi controlul experienţei de învăţare. Comportamentuluiprocesului global funcţionează în cadrul unui sistemul pentru care au fost identificaţicursanţii, reprezentarea internă a arborelui de activităţi, descrierea secvenţelor,resursele de conţinut educaţional, precum şi modele informaţionale folosite pentruurmărirea cursantului şi înregistrarea stării.

Sistemul de secvenţiere funcţionează într-o buclă continuă, aşteptând cererileexterne, procesându-le şi eventual furnizând, când acest lucru este posibil, conţinut.

Page 101: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 101

18. Bucla de funcţionare a sistemului de secvenţiere

In continuare, vom descrie bucla prin care diversele procese se comportă îninteracţiunea de secvenţiere şi livrare a conţinutului educaţional. Se presupune căarborele de activităţi este deja iniţializat.

Sesiunea de începere a secvenţierii.1. Cursantul iniţiază accesul la mediul de livrare de conţinut educaţional şi

stabileşte un context în cadrul unei unităţi particulare de învăţare.2. Sistemul de instruire iniţiază sesiunea de secvenţiere prin emiterea unei cereri

de navigare de tipul Start sau Alegere.3. Comportamentul de navigare traducere cererea de navigare de mai sus într+o

cerere de secvenţiere corespunzătoare şi o procesează. Sesiunea de secve-iereeste din punct de vedere formal începutăcînd o activitate este identificată învederea livrării.

Bucla de secvenţiere.4. Pe baza informaţiei din modelul de urmărire, precum şi a cererii de secvenţiere

este traversat arborele de activităţi în tentativa de a identifica activitateapotrivită a fi livrată către cursant.

5. Comportamentul de livrare determină dacă activitatea identificată anterior poatefi livrată, şi dacă este cazul, pregăteşte furnizarea de conţinut cursantului. Dacăactivitatea nu poate fi livrată, atunci procesul global de secvenţiere este oprit şise aşteaptă o nouă cerere de navigare.

6. Cursantul interacţionază cu conţinutul resursei. Procesele de secvenţiere suntsuspendate şi aşteaptă cereri pe parcursul acestei interacţiuni.

7. Activitatea poate raporta valori ce sunt actualizate în cadrul modelului deurmărire.

8. Cursantul, sistemul de livrare sau cel de instruire pot invoca evenimente denavigare de tip Continuă, Anterior, Alegere, Abandon, Exit, etc.

9. Sistemul de instruire informează procesul de secvenţiere despre evenimentul denavigare prin emiterea unei cererri de navigare.

10. Comportamentul de navigare traduce cererea de navigare într-o cerere determinare şi o cerere de secvenţiere. Dacă cererea indică dorinţa cursantului dea încheia sesiunea, aceasta este oprită (comportamentul de sfârşit de sesiune,precum şi persistenţa modelului de stare a activităţii nu sunt specificate, fiindlăsate la alegerea implementării).

11. Dacă activitatea declanşează un eveniment de încheiere, pot fi raportate valorisuplimentare ce actualizează modelul de urmărire. Apoi activitatea se termină.Procesul de revenire este invocat pentru a determina efectele schimbării de stareapărute ca urmare a furnizării de conţinut pentru activitatea curentă. Procesulactualizează modelul de urmărire pentru această activitate şi pentru oricare dinpredecesorii acesteia în arborele de activităţi.

12. Procesul se reia de la pasul 4., până când sesiunea este încheiată.

La implementare pot apărea diverse variaţii ale acestei bucle, printre care:- Selecţia şi randomizarea pot fi aplicate înaintea procesării unei cereri de

secvenţiere;

Page 102: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

102 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică- O activitate poate raporta valori legate de starea sau stadiul propriu şi poate să

se termine fără a declanşa o cerere de navigare specifică;- Doar anumite clase de resurse şi activităţi pot raporta informaţii spre modelul

de urmărire pe parcursul livrarii de conţinut sau a interacţiunii cursantului curesursa educaţională.

Procesul de secveţiere poate să nu fie capabil să identifice o activitate de livrat, sauo activitate poate să nu fie livrată deoarece condiţiile de livrare nu sunt indeplinite. Infigura de mai jos este prezentată bucla de secvenţiere

Figura 1. Bucla de secvenţiere

AşteaptăCerere de navigare

Comportament de navigare

Comportament de terminare

Comportamentde revenire

Comportament de secvenţiere

Comportament de livrare

Cerere de terminare

Cerere de secvenţiere

Cerere de livrare

Procesul global de secvenţiere

Modelul de stare

Execuţia

ResurseResurse

Resurse

Page 103: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 103

4. Concluzii

După cum se poate observa în prezentarea de mai sus, secvenţierea simplă permiteurmărirea interacţiunii cursantului cu materialul educaţional şi interpretarea rezultateloracestei interacţiunii în vederea selecţionării activităţii/materialului următor. Pe bazacondiţiiilor din regulile de secveţiere (precondiţii, postcondiţii), limitare, revenire sepoate controla sau impune reluarea unui material, ignorarea unui material, revenirea laun material parcurs anterior. In plus, se pot separa obiectivele de învăţare de activităţi:o activitate poate avea mai multe obiective locale şi poate referi obiective globalemultiple, obiectivele globale pot fi referite de mai multe activităţi.

5. Bibliografia

[1] IMS Global Learning Consortium Inc. “IMS Simple Sequencing Information and BehaviorModel”, http://www.imsglobal.org.

Page 104: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

104 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

Modalităţi de personalizare în e-learning

Adina COCU – Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi,[email protected]

Emilia PECHEANU – Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi,[email protected]

Diana ŞTEFĂNESCU – Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi,[email protected]

AbstractSistemele de e-learning actuale au ca scop implementarea şi particularizarea demodele ale proceselor umane de cunoaştere şi de învăţare, adaptate unui domeniu deînvăţare, al căror finalitate este de a îndruma şi de a ajuta omul în procesul învăţării.Pentru aceasta, sistemele de învăţare trebuie să permită adaptarea la diverse situaţiiprin personalizarea pentru fiecare utilizator, să utilizeze tehnicile curente decomunicare şi informare, să modifice rolul tutorului care să-şi concentreze atenţiaasupra urmăririi în permanenţă a activităţii persoanei care învaţă. Articolul prezintădiverse aspecte ale personalizării procesului de învăţare şi tehnicile prin care serealizează adaptarea sistemelor de e-learning la nevoile şi cerinţele specifice fiecăruiutilizator, în funcţie de profilul acestuia, nivelul de cunoştinţe, ritmul de lucru,aşteptări.

1. Introducere

Un sistem de e-learning este utilizat pentru a crea, completa sau întreţinecompetenţe specifice unui domeniu de învăţare, clar delimitat. Competenţele pot fidefinite ca abilităţi generice care pot fi exercitate de către o persoană asupracunoştinţelor dintr-un context dat. Competenţele pe care le posedă o persoană şi pecare le foloseşte cu scopul de a obţine, prelucra şi comunica cunoştinţe, constituieprincipalul atu al persoanei, dar şi al societăţii sau organizaţie din care face parte.Competenţele sunt dobândite prin procesul de învăţare care trebuie să stabileascăobiectivele pedagogice pentru un domeniu de învăţare bine definit, folosind metodepedagogice adecvate (prezentări, exerciţii, cazuri, simulări, etc.) şi mijloace deevaluare care permit verificarea obţinerii rezultatelor aşteptate.

Procesele de învăţare sunt diferite în funcţie de domeniu, nivelul de cunoştinţe dinmomentul începerii învăţării, vârstă, personalitatea persoanei care învaţă, etc.Sistemele de e-learning pentru a fi eficiente, trebuie să adapteze sau să personalizezeprocesul de învăţare la utilizatori.

Pe parcursul acestui articol ne vom referi la persoanele care învaţă şi cu denumireade studenţi (termen împrumutat din limba engleză), chiar dacă nu sunt înscrişi la ofacultate.

Page 105: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 105

2. Aspecte ale introducerii personalizării într-un sistem de e-learning

Persoanele care se specializează cu ajutorul calculatorului transformă informaţiileculese de la sistem în cunoştinţe proprii urmând scenariul propus de sistem, explorândresursele de învăţare, rezolvând probleme, realizând proiecte sau activităţi practice,parcurgând modulele de evaluare, interacţionând cu alţi studenţi pe plan social pentru adezbate un subiect, pentru a comunica şi schimba informaţii. Pentru a adapta un sistemde educativ la persoană încercăm să stabilim câteva caracteristici ale personalităţii:

- prima caracteristică ar fi autonomia persoanei care învaţă, care este strâns legatăde motivaţia de a învăţa. Se pune problema dacă este nevoie de motivare dinexterior, prin introducerea sistemului de sancţionări sau recompense conformevaluării cunoştinţelor acumulate.

- capacitatea studentului de a se organiza pentru a face faţă procesului de învăţare,fără a fi nevoie să fie ghidat la fiecare lecţie, fiind suficientă ghidarea peansamblul modulului.

- adaptarea pentru a folosi diferite resurse care îi sunt puse la dispoziţie desistemul de învăţare.

- capabilitatea studentului de a se înscrie în termeni limită, prin intensificareaefortului asociat studiului.

- progresul pe care îl poate înregistra studentul trecând peste satisfacţiile date dedepăşirea unei etape pentru o înţelegere generală.

Sistemele de e-learning pentru a adapta procesul de învăţare la utilizator trebuie săsuplinească o parte din metodele pedagogice aplicate de un formator clasic deoarece nupot fi modelate şi introduse într-un sistem software. Astfel, într-un sistem de e-learningnu pot fi cuprinse istorioare şi anecdote, care sunt utilizate de formator în clasă pentru amenţine interesul acesteia sau pentru a întări anumite cunoştinţe de învăţat. Dar,sistemele de e-learning au avantajele date de ergonomie, prezentarea concisă a datelorşi aspectul estetic susţinut de aplicaţiile multimedia.

Formatorul clasic poate „citi” nevoia clasei de a introduce comentarii şi repetăripentru a influenţa pozitiv procesul educaţional. În plus, în clasă formatorul poate sesizadin privirile, mişcările grupului, gradul de înţelegere atins de acesta, verificând astfel,în timp real, că toţi studenţii urmăresc toate etapele procesului pedagogic. Într-unsistem de e-learning pentru adaptarea la nevoile fiecărui utilizator se pot aplica diferitemetode de evaluare pe parcursul etapelor cursului, care se pot finaliza cu furnizarea dedocumente suplimentare pentru o mai bună înţelegere, sau cu prezentarea de rezumate,sinteze pentru crearea unei priviri de ansamblu asupra aspectelor de învăţat. Evaluareape parcursul cursului este folosită şi de formatorul clasic pentru o mai bună adaptare ametodelor pedagogice la nevoile şi necesităţile clasei.

Între sistemele de e-learning şi formarea clasică diferă, de cele mai multe ori,metodele de evaluare. Sistemele software folosesc în general, metode simplificate deverificare a cunoştinţelor, prin identificarea răspunsurilor corecte dintr-un set derăspunsuri posibile, iar studenţii, în clasă, sunt puşi în situaţia dificilă de a explica,demonstra, expune sau de a realiza o lucrare practică pentru a demonstra cunoştinţeleacumulate. De la această diferenţiere se impune necesitatea ca sistemele de e-learningsă introducă verificări pe tot parcursul învăţării pentru o evaluare completă din punctde vedere calitativ şi cantitativ. Avantajele introduse de sistemele de învăţare sunt

Page 106: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

106 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informaticătimpul câştigat prin simplificarea evaluărilor şi autonomia faţă de formator, ceea cepermite repartiţia în funcţie de fiecare utilizator a timpului de învăţare. Acest aspect areimpact asupra timpului de prezentare şi asupra timpului folosit pentru studierea altordocumente, ceea ce permite personalizarea adaptată fiecărui utilizator, evitând astfel,pe de o parte, riscul de inflaţie al informaţiilor şi, pe de altă parte de a cuprinde toateinformaţiile care asigură punctele de trecere necesare pentru înţelegerea restului decunoştinţe.

O altă caracteristică a formării clasice, care nu poate fi implementată integral însistemele de e-learning este învăţarea în cadrul grupului, atunci când grupul exercită oinfluenţa pozitivă asupra fiecărui individ în procesul de învăţare. Sistemele de învăţarepot implementa forumuri, liste de discuţii, proiecte la care să participe mai mulţistudenţi, dar nu pot implementa, de exemplu, colaborarea studenţilor pentru realizareaunei lucrări practice, competitivitatea sau alte aspecte comportamentale de grup.

Un sistem inteligent de e-learning va integra toate datele personale ale fiecăruistudent, ţinând cont de cunoştinţele deţinute înainte de începerea procesului de învăţarepentru domeniu respectiv, de sugestiile şi opţiunile exprimate de student, de rezultatelela verificările preliminare şi la cele de pe parcursul cursului şi la sfârşitul acestuia.

Personalizarea procesului de învăţare constă în propunerea unui plan de formareperfect adaptat la nivelul de cunoştinţe, nevoile, aşteptările, ritmul personal,modalitatea de a învăţa a studentului.

Sistemele inteligente de e-learning îşi propun să implementeze modele de învăţarepersonalizată. Personalizarea duce la extrem ideea de adaptare a metodelor pedagogicela fiecare student la un anumit moment al istoricului său.

3. Tehnici de modelare a cunoştinţelor

În sistemele de învăţare asistată de calculator se pot identifica, de obicei, cincimodule ([2]):

• Modului domeniului de învăţare;• Modulul student;• Modulul de evaluare sau estimare;• Modulul pedagogic;• Interfaţa cu utilizatorul.Fiecare din aceste module foloseşte un anumit tip de modelare a cunoştinţelor şi au

asociate metode specifice de inferenţă.În funcţie de modulul în care este implementată metoda de personalizare se pot

distinge mai multe modalităţi de adaptare la necesităţile utilizatorului, care secompletează reciproc ([1]):

- ritmul organizării procesului de învăţare;- profiluri şi modalităţi de învăţare;- conţinutul în funcţie de interes şi de aşteptări;- conţinutul în funcţie de nivelul cunoştinţelor studentului.Ritmul de lucru este influenţat de persoana şi de complexitatea domeniului de

învăţare. Aspectele de luat în calcul sunt: la începutul lucrului, timpul necesar pentruînvăţare este mai mic decât spre sfârşitul cursurilor, contactele cu tutorul sunt maifrecvente sau mai rare, contactele pot fi iniţiate de tutore sau de student. Viteza de

Page 107: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 107

parcurgere a cursului trebuie să fie un aspect negociat cu fiecare student în funcţie dedisponibilitate, de dorinţa de a aprofunda sau de a accelera învăţarea. În urma acesteietape se alcătuieşte un calendar al studentului, în care se salvează datele activităţilor,contactele cu tutorul sau cu alţi studenţi. Libertatea oferită de sistemele de învăţarepoate fi un handicap, deoarece sunt puţini studenţi capabili de a-şi impuneconstrângeri, orare, întâlniri obligatorii, timp minim de lucru, etc. Folosindpersonalizarea, studentul se autogestionează, substituindu-se formatorului clasic, alcărui rol era de a impune locul de desfăşurare al cursului, timpul necesar, planul deparcurs. Deci nu trebuie suprimate complet aceste constrângeri în profitul unei libertăţi,de cele mai multe ori greşit folosită. Această modalitate de personalizare poate fiimplementată în modelul studentului, printr-un ansamblu de informaţii proprii acestuia([4]). În cazul în care, conţinutul modelului este fixat înaintea interacţiunii dintrestudent şi sistem, atunci modelul este static. Iar dacă se reactualizează conţinutulmodelului în timpul procesului de învăţare, este un model dinamic.

În literatură se evocă profilul persoanei care învaţă, considerându-se că fiecarepersoană învaţă diferit, iar sistemele de învăţare asistate de calculator au ocazia de aoferi fiecăruia ceea ce i se potriveşte mai bine. Totuşi, în domeniul pedagogic nu s-aajuns la o rafinare a profilului, cu toate că există clasificări, dar acestea sunt destul desărace. Se cunoaşte faptul că fiecare persoană are propria sa modalitate de a studia, iararta pedagogului constă în a adapta modalitatea de prezentare a materiei pentru a evitablocarea studentului. Sistemele de e-learning pot adapta diverse metode pedagogiceimplementate în modulul pedagogic la nevoile studentului ţinând cont decomportamentul simplificat al acestuia, care este memorat în profilul studentului.Profilul personal al studentului poate fi utilizat şi pentru a se prezenta altor participanţila curs în eventualitatea colaborării. Metodele pedagogice sunt influenţate de naturadomeniului de învăţare (de exemplu, descriptiv, structurat), de aplicabilitatea noţiunilorînvăţate (prin exerciţii, lucrări practice, demonstraţii, simulări).

Pentru adaptarea conţinutului prezentat studentului în funcţie de ceea ce doreşteacesta să înveţe, să dezvolte, să aplice, să aprofundeze, sistemele de învăţare asistată decalculator trebuie să ofere mai multe planuri de învăţare posibile. Pentru eficientizareeste util ca domeniul de învăţare să fie structurat pe module cu diferite grade deaprofundare, iar cursurile să poată fi alcătuite din combinarea diverselor module.Planul trebuie să fie colaborat cu calendarul fiecărui student, pentru repartizarea întimp a activităţilor.

Sistemele de e-learning trebuie să permită învăţarea depinzând de nivelul actual alstudentului, fără a-l obliga de a reveni asupra unor lucruri cunoscute sau de a prezentaun conţinut pe care încă nu-l înţelege. Această modalitate de personalizare constituie ocondiţie esenţială de a menţine interesul persoanei care învaţă pentru materiaprezentată. Pentru a implementa adaptarea în funcţie de nivel, sistemele de învăţaretrebuie să împartă conţinutul domeniului de formare pe niveluri şi module, care să fieierarhizate sau să alcătuiască o reţea de legături. Aceste aspecte sunt incluse în modululdomeniului de învăţare, prin alegerea diferitelor formalisme de reprezentare acunoştinţelor (reţele semantice, hărţi conceptuale, diagrame cauzale, arbori dededucţie, reguli şi logica propoziţională, etc.). De asemenea, modulul de evaluaretrebuie să permită evaluări corespunzătoare fiecărui nivel şi determinarea nivelul lacare se află studentul la un moment dat. Cele două aspecte de modularizare a

Page 108: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

108 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informaticăinformaţiilor domeniului de învăţare şi metodele de evaluare sunt interconectate.Metoda de reprezentare a cunoştinţelor de învăţat influenţează metodele dediagnosticare a stării de cunoştinţe ale studentului, metodele de comunicare ainformaţiilor structurate utile în procesul educaţional, sau servesc drept bază astrategiilor de învăţare aplicate studentului. Alegerea metodei de reprezentare acunoştinţelor domeniului de învăţare depinde, în particular, de tipul de cunoştinţe detransmis (factuale, operaţionale) şi de tipul de interacţiune student-sistem.

Evaluarea cunoştinţelor persoanei care învaţă poate fi definită în trei etape:extragerea cunoştinţelor subiectului prin diferite tehnici, reprezentarea structurată ainformaţiilor obţinute în urma diagnosticării şi compararea acestei reprezentări cu unmodel ideal care poate fi furnizat de expertul în domeniu ([3]).

Pentru ca sistemul de e-learning să fie capabil să propună fiecărui studentcunoştinţe adaptate la nivelul acestuia, trebuie să implementeze mai multe modalităţide evaluare (de exemplu, quiz, întrebări cu variante de răspuns adevărat-fals sau curăspunsuri multiple, răspunsuri declarative, rezolvări de exerciţii, simulări virtuale).

Se observă că modulul de evaluare are o mare importanţă în personalizareaprocesului de învăţare, prin întocmirea fişei de bilanţ, în care se salvează progresulpersoanei care învaţă pe parcursul cursului. Se ştie că evaluarea reprezintă şi omodalitate de a învăţa. În sistemele de e-learning se pot folosi şi exerciţii care permitauto-evaluarea. Dacă exerciţiul oferă ocazia de a căuta informaţii, de a parcurge şi alteresurse decât cele oferite în structura de bază a cursului, de a înţelege diversemodalităţi de rezolvare, atunci procesului de evaluare îi revine un rol formativ. Sepoate astfel considera că evaluarea face parte din procesul de învăţare.

Dintre modalităţile de evaluare amintite mai sus, cel mai des utilizate în sistemelede e-learning sunt quiz-urile (întrebări scurte, cu răspunsuri predefinite). Multe sistemesunt capabile să genereze automat întrebări în funcţie de numele capitolelor şi alsubcapitolelor, modului de redactare (cuvinte subliniate, definiţii), structuriiconţinutului. Quiz-urile sunt folosite în general, pentru a verifica parcurgerea şimemorarea materialului. Datorită faptului că erorile de învăţare se pot combina întreele, un răspuns greşit poate avea mai multe diagnostice, şi uneori răspunsul nu esteunic, se pot alege metode de reprezentare a rezultatelor evaluării care să foloseascăreprezentări de cunoştinţe incerte sau imprecise ([5]). Pentru a furniza rezultate cât maiapropiate de realitate, evaluările se impun a fi realizate într-un interval de timp.

În directă legătură cu tipul domeniului de învăţare sunt cazuri în care se urmăreşteverificarea modalităţii de înţelegere a materialului prezentat, capabilităţile aplicativeale studentului, capacităţile de analiză şi concepţie, integrarea noţiunilor teoreticepentru rezolvarea unor probleme. În aceste situaţii, în care domeniul de formarenecesită pe lângă informare şi antrenare, sau în care structura pe module nu este unică,sau conţinutul nu este obligatoriu de memorat, este nevoie ca sistemele de învăţare săcombine metode ale inteligenţei artificiale pentru completarea fişei de bilanţ şi altemodalităţi de evaluare. Modulul de evaluare trebuie structurat ca şi conţinutul pe care îlvalidează. Pentru verificarea aspectelor simple se pot folosi quiz-uri, iar pentruverificarea aplicabilităţii practice se pot folosi exerciţii, rezolvări de probleme, studiide caz, confruntarea cu situaţii virtuale.

Modalităţile de evaluare prin întrebări sunt utile pentru verificarea nivelului decunoştinţe înaintea începerii procesului de învăţare, pentru adaptarea structurii cursului

Page 109: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 109

la nivelul de cunoştinţe al persoanei care învaţă, sau după parcurgerea materialuluipropus pentru verificarea cunoştinţelor acumulate în timpul învăţării. Aceste modalităţide evaluare sunt utile şi pentru conştientizarea de către student a ceea ce a învăţat. Înformarea clasică, acest proces este stimulat de către tutor, atunci când cere studentuluirealizarea unei sinteze sau a unui rezumat.

Un sistem de învăţare asistată de calculator trebuie să folosească metode aleinteligenţei artificiale şi în analiza timpului ales de student. Pentru aceasta este nevoiede o reprezentare cu legături între diferitele elemente ale conţinutului studiat, şi de oanaliză a istoricului fiecărui student, care să poată fi comparată cu a altor studenţi.

Pentru a avea autonomie, persoana care învaţă trebuie să aibă acces la modalităţilede evaluare şi la mijloacele care îi permit să-şi recunoască progresul. Autonomia estenecesară studentului pentru a decide dacă să facă sau nu anumite lucruri, să rămânăconcentrat pe toată perioada studiului fără a fi sub influenţa tutorului sau a grupului,deci fără a simţi presiuni din exterior.

4. Concluzii

Personalizarea procesului de învăţare este un aspect complex al sistemelor de e-learning, deoarece constă în combinarea unor tehnici diferite incluse în toate modulelesistemului. Astfel, modulul student implementează profilul personal al studentului careînvaţă şi un calendar al activităţilor pentru impunerea ritmului de lucru. Acesta trebuiesă cuprindă informaţii despre datele personale, preferinţe, data activităţilor de studiu şia contactelor sociale. Modulul pedagogic este influenţat de profilul studentului şi decategoria domeniului de învăţare. Modelul domeniului de studiu reprezintă cunoştinţelede învăţat, structurate pe module şi pe niveluri ierarhice. Tehnica de reprezentare acunoştinţelor domeniului influenţează în mod direct metodele de evaluare alese şitehnicile de reprezentare a cunoştinţelor extrase de la student şi cele ale modeluluiideal. De asemenea, modelul domeniului de învăţare determină şi tehnicile de modelarea calendarului studentului.

Sistemele de e-learning se caracterizează prin interconectarea şi comunicarea dintremodulele componente, iar alegerea diverselor tehnici de reprezentare a cunoştinţeloreste un proces complex în care se iau în consideraţie aspectele discutate pe parcursularticolului.

5. Bibliografia

[1] Bellier Sandra, „Le e-learning”, Editure Liaisons, Paris, 2001.[2] IEEE, „Draft Standard for Learning Technology”, 2001.[3] Jonassen H., Beissner K., Yacci M., „Structural Knowledge – Techniques forRepresenting, Acquiring Structural Knowledge”, Lawrence Erlbaun Associates, 1993.[4] Kass R., „The role of user modelling in ITS”, Rapport de recherche, University ofPennsylvania, 1987.[5] Cocu A., „Case Study for Imperfect Knowledge Representation In ITS”, Anals ofUniversity of Galati, 2002.

Page 110: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

110 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

Pachete software educaţional proiectate de studenţiiFacultăţii de Matematică şi Informatică din Universitatea Bucureşti

Sanda Monica Tătărâm – Universitatea din Bucureşti, Facultatea deMatematică şi Informatică, [email protected]

AbstractPrezenta lucrare îşi propune să discute câteva dintre contribuţiile studenţilorFacultăţii de Matematică şi Informatică (de la secţiile de Informatică şiMatematică-informatică şi de la Colegiul de Informatică) pentru diversificareaofertei de software educaţional.

1. Introducere

In februarie 1999 am solicitat doamnei Inspector General Rodica Constantinescu,şefa Serviciului “Mijloace de Învăţământ” din Ministerul Educaţiei Naţionale, oaudienţă pentru a mă documenta în legătura cu produsele de software educaţional de pepiaţa românească. Am aflat astfel că în “Catalogul de materiale didactice şi mijloace deînvăţământ”, editat şi distribuit anual de minister, exista deja o ofertă de softwareeducaţional destul de amplă şi extrem de variată ca grad de complexitate. Astfel, sepropuneau pachete-program pentru predarea asistată de calculator a întregului manualde Aritmetică de clasa a VI-a, a capitolului de funcţii dar şi numai a ecuaţiei de gradulI. Autorii reprezentau firme de software sau erau independenţi. Nu se specifica în niciun fel manualul pe care se baza produsul, cerinţele minimale hardware, instrumentul deproiectare folosit şi, cu atât mai puţin, calificarea ştiinţifică şi pedagogică a autorului.

In faţa acestei situaţii, am considerat că studenţii Facultăţii de Matematică şiInformatică – prin cursurile de specialitate, de Pedagogie şi de Metodică pe care leurmează, sunt de departe cei mai calificaţi pentru a proiecta astfel de produse softwarepentru dezvoltarea învăţământului asistat de calculator. Ca urmare, am propusstudenţilor anului III Informatică înscrişi la cursul opţional de “Creare a aplicaţiilor cupachetul de programe Ms Office” ca temă pentru lucrarea de licenţă realizarea unoraplicaţii pentru predarea asistată de calculator a materiilor de liceu sau gimnaziu şichiar a cursurilor universitare.

2. Câteva pachete de software educaţional

Tabelul 1 oferă lista lucrărilor de licenţă şi absolvire elaborate de studenţiiFacultăţii de Matematică şi Informatică şi ai Colegiului de Informatică şi prezentate calucrări de licenţă, respectiv de absolvire, începând din sesiunea Iunie 2000.

Page 111: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 111

Sesiunea IUNIE 20001 SIMA Ionuţ InfoTest; Instruire asistată de calculator pentru

manualul de "TEHNOLOGIA INFORMATIEI"2 FELEAGA Cornelia Evaluarea cunoştinţelor de LIMBA ENGLEZA cu

calculatorul3 BLAGA Sorin Testarea asistată de calculator a cunoştinţelor de

LIMBA ENGLEZA4 TOMA Mădălina TRIUNGHIUL - Manual informatizat; Manualul

elevului5 PREDA Marius TRIUNGHIUL - Manual informatizat; Manualul

profesorului6 IORDAN Cristiana Instruire la distanţă: "BAZE DE DATE

RELATIONALE"Sesiunea IUNIE 20017 FLOREA Delia Manual informatizat: ECONOMIE, clasa a XI-a8 GRIGORE Angela Manual informatizat: ARITMETICA, clasa a V-a

9 STANCA Cristian Manual informatizat pentru"ANALIZAMATEMATICA": limite de şiruri şi limite defuncţii

10 GEORGESCU LuizaMaria

Manual informatizat: BIOLOGIE, clasa a XII-a

11 MARIN Carmen Manual informatizat: ALGEBRA, clasa a XII-a12 SIRBU Iuliana Manual informatizat: ISTORIE, clasa a XII-a13 STAN Florin Manual informatizat: ALGEBRA LINIARA, clasa

a XI-a14 TICA Mircea Cristian Manual informatizat: ANALIZA MATEMATICA,

clasa a XI-a15 TOLONTAN Ionuţ TRATAT CHIMIE ORGANICA; Manual

informatizat16 VRAJITORU Elena Manual Informatizat "CORPURI

GEOMETRICE"17 CALIN Aurora ENGLISH LANGUAGE FOR CHILDREN;

Manual informatizatSesiunea IUNIE 2003

18 BUCURESCUMădălina

TEHNICI DE PROGRAMARE - manualinformatizat

19 DUTU Simona Manual informatizat: PROGRAMAREA C++20 GAMAN Mădălina Manual online de GEOMETRIE ANALITICA21 SPULBER Sorina Manual online de TEORIA GRAFURILOR

Tabelul 1. Lucrări de licenţă şi absolvire din sesiunile Iunie 2000 - 2003

Page 112: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

112 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

Astfel, s-au susţinut 23 astfel de lucrări:• 6 lucrări în sesiunea iunie 2000 (elaborate de absolvenţi ai secţiei de Informatică),• 11 lucrări în sesiunea iunie 2001 (elaborate de 10 absolvenţi ai Colegiului deInformatică şi, respectiv, o absolventă a secţiei de Informatică)• 4 lucrări în sesiunea iunie 2003 (elaborate de absolvenţi ai secţiei de Matematică –

Informatică).In elaborarea aplicaţiilor, studenţii s-au bazat pe manuale aprobate de

Ministerul Educaţiei şi Cercetării sau pe cursuri universitare (aplicaţia pentru“Baze de date relaţionale” şi cea pentru “Tratatul de chimie organică” elaboratede studenţii Cristiana Iordan şi respectiv Ionuţ Tolontan) şi au furnizatprofesorilor şi elemente de proiect didactic: obiectivele lecţiilor, proceduri deevaluare (manualele de Tehnici de programare, Teoria grafurilor şi Geometrieanalitică realizate de studentele Mădălina Bucurescu, Sorina Spulber şirespectiv Mădălina Găman).

Unele manuale informatizate au preluat întregul manual clasic (clasa a V-a:Aritmetica – studenta Angela Grigore; clasa a IX-a: Programarea in C++ -studenta Simona Duţu, Tehnologia informaţiei – studentul Ionuţ Sima; clasa aX-a: Tehnici de programare – studenta Mădălina Bucurescu; clasa a XI-a:Algebra liniară – studentul Florin Stan, Analiză matematică studentul MirceaTică, Economie – studenta Delia Florea, Geometrie analitică – studentaMădălina Găman, Teoria grafurilor – studenta Sorina Spulber; clasa a XII-a:Algebra – studenta Carmen Marin, Biologie – studenta Luiza Georgescu, Istorie– studenta Iuliana Sirbu). Alte manuale informatizate au tratat numai unelecapitole din manualul clasic, datorită densităţii mari de noţiuni, probleme şiexerciţii; este cazul manualului informatizat pentru capitolul de limite de şirurişi funcţii din manualul de “Analiză matematică”, elaborat de studentul CristianStanca şi al celui pentru “Corpuri geometrice”, elaborat de studenta ElenaVrajitoru.

Pentru limba engleză au fost create trei manuale informatizate: douădedicate numai testării cunoştinţelor în vederea pregătirii examenului debacalaureat (proiectate de studenţii Sorin Blaga şi Cornelia Feleagă) şi unuldedicat copiilor foarte mici, înzestrat preponderent cu elemente grafice şi deanimaţie (proiectat de studenta Aurora Călin).

Majoritatea manualelor informatizate au fost proiectate pe două nivele deacces, protejat prin parole, pentru profesor şi pentru elevi: de exemplu,aplicaţiile “Programarea in C++”, “Tehnici de programare”, “Analizămatematică: limite de şiruri şi funcţii”, “Geometrie analitică”, “Teoriagrafurilor”, create de studenţii Simona Duţu, Mădălina Bucurescu, CristianStanca, Mădălina Găman, Sorina Spulber etc. In schimb, cei doi studenţi careau colaborat pentru realizarea unui pachet software dedicat studierii triunghiuluiîn gimnaziu au proiectat dintru început aplicaţia ca fiind formată din douămanuale informatizate distincte, unul dedicat profesorului (cel creat de

Page 113: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 113

studentul Marius Preda) şi unul dedicat elevului (cel creat de studenta MădălinaToma).

Marea majoritate a manualelor informatizate au folosit ca instrument deproiectare mediul Visual Basic versiunile 5.0 sau 6.0, recurgând în special lacontroalele grafice simple sau ActiveX (de exemplu, manualul de tehnici deprogramare al studentei Mădălina Bucurescu şi cel de programare C++ alstudentei Simona Duţu au utilizat controalele SSTab şi DBGrid).

Manualul de Teoria grafurilor al studentei Sorina Spulber a fost proiectat cuajutorul tehnologiei User Documents: astfel, a fost creat un link către bibliotecaînregistrată în sistemul de operare al calculatorului pe care rulează aplicaţia,aceasta luându-şi datele dintr-o bază de date (creată cu Ms Access 2000) prinintermediul tehnologiei ADO 2.6 Avantajul acestui mod de proiectare constă înfaptul că aplicaţia poate rula atât în mod client cât şi în mod server (prin simplaînregistrare sau download-are a bibliotecii aplicaţiei).

O menţiune specială trebuie făcută pentru manualul online al studenteiCristiana Iordan: acesta este un modul complet de învăţământ la distanţă. Avemde a face pe de o parte cu un manual informatizat dedicat bazelor de daterelaţionale şi proiectat atât ca mijloc de predare şi evaluare pentru profesor câtşi ca mijloc de învăţare şi fixare a noţiunilor pentru student. Pe de altă parte,aplicaţia oferă informaţii generale potenţialilor studenţi, permite înscriereacandidaţilor, atribuirea parolei care să le permită vizualizarea lecţiilor, postarearezolvărilor pentru temele de casă etc.

8. Încheiere

Deşi cea mai mare parte dintre pachetele de software educaţional realizate destudenţii Facultăţii de Matematică şi Informatică sunt de un foarte ridicat nivel ştiinţificşi pedagogic ele au rămas simple exerciţii academice. Sperăm că această conferinţădedicată învăţământului virtual va fi primul pas câtre omologarea şi includerea în“Catalogul de materiale didactice şi mijloace de învăţământ” a pachetelor de softwareeducaţional care au fost sau vor fi elaborate de studenţii Facultăţii de Matematică şiInformatică şi ai Colegiului de Informatică.

Page 114: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

114 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

Evaluarea aplicaţiei e-learning IDSoft la nivel de Input

Gabriel Vonaş – Universitatea Babeş-Bolyai, [email protected]

Paul Cotarlea – S.C. Cognitrom S.R.L., [email protected]

AbstractAceastă lucrare prezintă evaluarea la nivel de Input a platformei de e-learning IDSoftdin perspectiva cadrului propus de Rovai (2003) [1]. Accentul este pus pe facilităţile şiparticularităţile acestei aplicaţii, realizându-se o prezentare succintă a „actorilor”implicaţi în gestiunea şi utilizarea sistemului. Sunt descrise pe scurt facilităţile de:gestionare a cursanţilor, tutorilor, instructorilor, disciplinelor şi cursurilor,personalizare a datelor de identificare, administrare a suporturilor de curs şi aresurselor, comunicare sincronă şi asincronă, generare de teste de evaluare şiautoevaluare.

1. Introducere

În mileniul trei principala resursă a umanităţii o constituie cunoştinţele. Chiar dacădin secolul trecut numeroşi vizionari au anticipat rolul tot mai accentuat pe care acesteaîl vor avea în dinamica dezvoltării organizaţiilor şi a societăţii în ansamblul ei, preapuţin sunt cei care au conştientizat valoarea acestei resurse. Dintre aceştia puţinirecurg la o metodologie ştiinţifică riguroasă în exploatarea sistematică a cunoştinţelorpe care le deţin sau le pot dobândi.

Liao (2003) [6] a realizat o trecere în revistă a articolelor publicate în literatura despecialitate între 1995 şi 2002 pe tema managementului cunoştinţelor. Din aceastăanaliză el a desprins şapte categorii, tipuri de abordări ale managementuluicunoştinţelor: domeniul de studiu al managementului de cunoştinţe, sisteme bazate pecunoştinţe, tehnologii de căutare în baze de date, tehnologii de informare şicomunicare, sisteme expert / inteligenţă artificială, tehnologii ale bazelor de date şitehnologii de modelare, împreună cu aplicaţiile în diferite domenii ale acestora.

Din aceste şapte categorii ne vom oprii asupra tehnologiilor de informare şicomunicare. În condiţiile socio-economice ale începutului de mileniu informaţia este şiresursă şi produs, supravieţuirea unei organizaţii fiind direct legată de capacitatea ei dea obţine, prelucra şi furniza această marfă. O infrastructură bazată pe tehnologiileinformaţiei şi comunicării oferă o platformă adecvată pentru schimbul de date,coordonarea de activităţi, împărtăşirea şi diseminarea de informaţie, obţinerea şicomunicarea de informaţii în timp real. Toate acestea sunt bazate pe sisteme de calculputernice şi reţele de mare viteză, stabilitate şi fiabilitate. Puterea de calcul şi deprocesare a informaţiei în continuă creştere, simultan cu diminuarea costurilor,stabilirea de standarde de comunicare şi conectarea la nivel digital, oferă suportulnecesar pentru dezvoltarea tehnologiilor de informare şi comunicare. O formă

Page 115: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 115

particulară a acestor tehnologii, care câştigă în popularitate şi răspândire pe zi ce trece,sunt aplicaţiile e-learning. Aceste aplicaţii oferă posibilitatea diseminării de cunoştinţesub forma unor cursuri în format electronic, prin intermediul internetului.

2. Cadrul teoretic

Numeroase sisteme de învăţământ la distanţă îşi susţin eficienţa şi calitateaserviciilor oferite, fără a avea la baza acestor afirmaţii un sistem de evaluare validatştiinţific şi riguros. De nenumărate ori auzim despre programe de învăţământ ladistanţă care îşi promovează cursurile prin accentuarea facilităţilor, tehnologiilor decare dispun, prin numărul mare de studenţi pe care îi au incluşi în programele lor saualţi indicatori statistici. Întrebarea care se pune este dacă o astfel de evaluare disparatăne poate oferii o imagine acurată asupra eficienţei şi profesionalismului celor careadministrează şi susţin acest sistem de învăţământ la distanţă? Putem afirma pe bazaunor astfel de informaţii că participanţii la astfel de programe asimilează un bagaj decunoştinţe suficient pentru a justifica costurile unui astfel de sistem? Este un astfel deprogram rentabil din punctul de vedere al costurilor şi beneficiilor? Pentru a răspundela aceste întrebări este necesar să utilizăm un sistem de evaluare care să integreze toateinformaţiile legate de performanţa sistemului.

Statisticile relevă faptul că nu toate programele de învăţământ la distanţă sunt la felde eficiente. Astfel Carr (2000) [5] a raportat diferenţe semnificative în numărul deabsolvenţi între diferite şcoli din USA, procentele variind de la 80% până la sub 50%în unele dintre cazuri. Moore, Thompson, Quigley, Clark şi Goff (1990) [4] şi Verduinşi Clark (1991) [2] sugerează că învăţământul la distanţă poate fi la fel de eficient ca şicel tradiţional, în măsura în care: a) metoda şi tehnologiile utilizate sunt adecvatesarcinii, b) există interacţiune între studenţi şi c)feedbackul oferit de către profesoricursanţilor este prompt.

În urma sintetizării indicatorilor de performanţă ai unui program de e-learningmenţionaţi în literatura de specialitate, Rovai (2003) [1] a elaborat un cadru pentru unsistem de evaluare a acestora (fig. 1).

Procesul de evaluare începe cu identificarea scopului programului de evaluare. Odată ce scopul evaluării este clar, poate fi determinat tipul de evaluare adecvat. Încontinuare pot fi elaborate întrebările pentru evaluare şi strategia de evaluare, acesteaputând fi realizate în paralel. În final se realizează evaluarea propriuzisă.

Analiza la nivel Input identifică şi evaluează posibilităţile sistemului de a încorporaexpertiza tehnică, strategii alternative ale programului şi designul utilizat pentru aatinge publicul ţintă şi ai satisface nevoile. După Moore şi Kearsley (1996) [3],inputuri importante care ar trebui evaluate sunt: caracteristicile cursanţilor, experienţaşi expertiza instructorilor şi a tutorilor, competenţa personalului administrativ, eficienţadezvoltării de cursuri, cooperarea/susţinerea instituţională.

O analiză la nivel de Proces presupune evaluarea a ceea ce se realizează înprogram pe măsură ce este implementat, precum şi ceea ce ar trebui să se realizeze darnu se face. În cadrul unei astfel de evaluări trebuie avut în vedere aspectul financiar alprogramului. O evaluare a raportului costuri beneficii este extrem de binevenită,urmând a fi luate în calcul modalităţile de repartizare a resurselor financiare precum şi

Page 116: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

116 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informaticăa gradului de eficienţă în utilizarea lor. De asemenea trebuie avute în vedere fluxurileinformaţionale şi de cunoştinţe care sunt utilizate (în ce proporţie şi cu ce randament),precum şi acele oportunităţi, facilităţi care există la nivel fizic dar nu sunt utilizate.

Figura. 1 Cadrul pentru evaluarea programelor, după Rovai (2003) [1]

Evaluarea la nivel Output are ca scop determinarea efectelor imediate şi directe aleprogramului. Acest scop îl atinge prin colectarea, analizarea şi judecarea rezultatelor detipul: cât de mult a fost utilizat programul, câţi cursanţi a avut programul şi câţi dintreaceştia au absolvit, în ce măsură au fost atinse obiectivele programului, precum şimodificări în deprinderi, competenţe, cunoştinţe şi atitudini. Procentajul de absolvenţi,notele obţinute la curs sau scoruri standardizate obţinute la teste sunt frecvent utilizateca măsuri ale evaluării outputului. Moore şi Kearsley (1996) [3] de asemenea auidentificat outputuri care oferă informaţii valoroase legat de eficienţa în ansamblu aprogramelor de învăţământ la distanţă: procentul de studenţi ce termină cursurile,evaluările satisfacţiei cursanţilor în utilizarea programului.

Evaluările la nivel de Impact sunt centrate pe efectele pe termen lung aleprogramului şi încearcă să determine în ce măsură s-au redus şi în unele cazuri chiar

Scopul evaluării

Determinarea tipului de evaluareInputProcesOutputImpact

Determinarea strategiei de evaluare

orientată pe Obiectiveorientată pe Managementorientată spre Consumator

orientată spre Expertizăorientată spre Adversar

orientată spre Participanţi

Dezvoltarea de întrebăride evaluare

InputProcesOutputImpact

Realizarea evaluării

Page 117: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 117

eliminat nevoile studenţilor, precum şi efectele programului asupra societăţii înansamblu. Acest tip de evaluare presupune urmărirea evoluţiei profesionale aabsolvenţilor în locurile de muncă ce sunt relaţionate cu programul. Tot acest tip deevaluare determină cum se modifică atitudinile, comportamentele şi idealurilepersonalului implicat în program.

Chiar dacă acest cadru elaborat de Rovai (2003) [1] nu oferă o reţetă clară a uneievaluări impecabile, el ne oferă o structură, nişte puncte de sprijin în elaborareapropriei alternative pentru evaluarea unui program de învăţământ la distanţă. Prinjaloanele oferite, acest cadru permite evaluatorului să aibă în permanenţă în vederetoate aspectele unui sistem de evaluare performant.

3. Analiza la nivel Input a aplicaţiei IDSOFT

În conformitatea cu modelul prezentat anterior, o evaluare la nivel de Input a unuisistem de învăţământ la distanţă este recomandat să aibă în vedere: facilităţile şicaracteristicile platformei de e-learning, gradul de expertiză al instructorilor şi tutorilor,caracteristicile studenţilor, competenţele personalului administrativ (secretare,administratori de sistem, informaticieni), eficienţa în dezvoltarea de noi cursuri care sărăspundă nevoilor cursanţilor, nivelul de cooperare şi susţinere instituţională (cum estevăzut aceste sistem la nivelul instituţiei, în ce măsură el este o prioritate sau nu),constrângerile de la nivel legislativ, acreditarea, nivelul susţinerii financiare şimodalitatea de distribuire şi consumare a acestor resurse financiare.

Deoarece în această lucrare dorim să evaluăm facilităţile şi caracteristicileplatformei de e-learning IDSOFT, vom pune accentul pe analiza programului şi nu peceilalţi factori care sunt bineînţeles indispensabili unei analize riguroase şi pertinentepentru un program de învăţământ la distanţă funcţional şi performant.

Fiind o aplicaţie de e-learning, programul IDSOFT (fig. 2) are ca obiectiv principaltransferul de cunoştinţe către cursanţii care îl utilizează. În vederea atingerii acestuiobiectiv el recurge la mai multe metode, mijloace specifice aplicaţiilor de e-learning:oferirea de materiale de curs (suporturi de curs), resurse, teste de evaluare şiautoevaluare a cunoştinţelor, comunicare sincronă şi asincronă cu tutorii şi instructorii,precum şi între cursanţi.

În continuare vom descrie pe scurt „actorii” ce interacţionează în cadrul acestuisistem, precum şi facilităţile pe care le oferă programul acestora. Cele cinci tipuri deutilizatori sunt: administratorul, secretarul, instructorul, tutorele şi cursantul.

Administratorul are ca şi rol gestionarea cursurilor şi a secretarilor asociaţiacestora. Prin intermediul acestui tip de utilizator se realizează adăugarea, editarea,ştergerea şi resetarea unui curs. Un curs cuprinde una sau mai multe discipline. Dupăcum se poate observa şi în figura 3, un curs are asociate mai multe tipuri de informaţiiutile atât pentru administrarea acestora cât şi pentru a oferii cursanţilor o informare câtmai comprehensivă. De asemenea administratorul este cel ce gestionează parolelesecretarilor de la fiecare curs.

Page 118: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

118 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

Figura. 2 Platforma e-learning IDSoft

Secretarii cursurilor au ca şi atribuţiuni gestionarea instructorilor, tutorilor,disciplinelor şi cursanţilor. În cazul instructorilor, tutorilor şi cursanţilor secretarulintroduce următoarele informaţii: numele, adresa, seria şi numărul cărţii de identitate,codul numeric personal, adresa de e-mail, precum şi o poză a acestuia dacă estedisponibilă. Aplicaţia verifică valabilitatea codului numeric personal, precum şi aadresei de e-mail pentru a evita introducerea de informaţii false sau eronate.Identificatorul şi parola aferente celor trei tipuri de utilizatori sunt generate automat decătre aplicaţie existând însă posibilitatea de a schimba parola, dar nu şi identificatorul.În afara activităţii de gestionare a celor trei tipuri de utilizatori prezentaţi anterior, înatribuţiile secretarului intră şi administrarea disciplinelor care sunt incluse în curs (fig.3). Această activitate presupune completarea următoarelor informaţii: denumirea,numărul de credite, tipul de evaluare, instructorii cursului şi tutorii acestuia. Programulpermite şi listarea rezultatelor obţinute la testele de evaluare de către cursanţii înscrişila o anumită disciplină.

Dacă în paragrafele anterioare am prezentat doar facilităţile oferite de platformaIDSoft, în raport cu activităţile de gestiune specifice unui program de învăţământ ladistanţă, în continuare vom pune accent pe cei trei „actori” care sunt implicaţi cuadevărat în procesul de predare – învăţare. Facilităţile oferite de program instructorilorşi tutorilor, le vom prezenta împreună deoarece acestea sunt similare sub foarte multeaspecte.

Page 119: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 119

Figura 3. Fereastra de adăugare disciplină.

Ambele tipuri de utilizatori au acces la următoarele opţiuni: actualizare resurse,creare teste, discuţii online, mesaje, informaţii personale, informaţii cursanţi. Pe lângăaceste opţiuni instructorul poate actualiza suportul de curs al disciplinelor la care estetitular şi poate compune testele pentru evaluarea cunoştinţelor cursanţilor. Suportul decurs se editează online astfel încât cursanţii nu au nevoie de programe suplimentarepentru a-l vizualiza. La secţiunea Resurse pot fi încărcate diverse formate de fişiere:arhive zip, documente word, documente pdf, etc. (pentru a accesa aceste documente,cursanţii au nevoie de programe suplimentare, ex: WinZip, MSWord, Acrobat Reader).Prin intermediul opţiunii informaţii personale, pot fi actualizate datele personaleintroduse de către secretar. Discuţiile online permit realizarea de întâlniri virtuale întrecursanţi, tutori şi instructori, pentru o mai bună comunicare şi interacţiune între aceştia.Similar opţiunea de mesaje susţine comunicarea prin intermediul e-mailului şi almesajelor asincrone.

Evaluarea cunoştinţelor este facilitată de cele două tipuri de teste: teste deautoevaluare şi teste de examinare. Ambele variante pot fi generate şi cotate automatde către aplicaţie cu condiţia ca tutorii sau instructorii să creeze baza de date cu itemi.În măsura în care baza de date cu itemi pentru teste este populată, este suficient să secompleteze opţiunile din figura 4 în vederea generării unui test. În funcţie de numărulde itemi specificat, din baza de date se selecţionează în mod adaptiv (gradul dedificultatea al itemului următor este ales în funcţie de corectitudinea răspunsului dat laitemul curent) itemii ce vor compune testul.

Beneficiarul tuturor acestor facilităţi este în cele din urmă cursantul. Având învedere ultimele cercetări în domeniul aspectelor psihopedagogice ale comunicăriimediate de calculator, precum şi al transferului de cunoştinţe în acest mediu, platformade e-learning IDSoft pune la dispoziţia cursantului posibilitatea de a-şi cunoaştecolegii, tutorii şi instructorii sub diverse aspecte. Prin intermediul opţiunii informaţiicursanţi, ei vor obţine informaţii despre colegii lor, consolidând sentimentul de

Page 120: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

120 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informaticăcomunitatea şi de apartenenţă la această comunitate. Comunicarea sincronă (discuţiionline) şi cea asincronă (mesaje) lasă libertate cursanţilor în a alege forma decomunicare cea mai adecvată propriilor preferinţe. Testele de autoevaluare oferă, celorcare le utilizează, un feedback extrem de util şi pertinent asupra gradului de asimilareal cunoştinţelor din materia parcursă.

Figura 4. Crearea unui test de evaluare a cunoştinţelor

Resursele asociate disciplinelor oferă posibilitatea clarificării anumitor aspecte cenu sunt suficient de bine detaliate în suporturile de curs precum şi aprofundarea unorteme ce prezintă interes personal pentru cursant. În cazul în care această sursă deinformaţie nu este suficientă, prin intermediul facilităţilor de comunicare, cursantulpoate recurge la ajutorul tutorilor şi în ultimă instanţă la cel al instructorului, dacăproblema este mai delicată. Ca urmare a faptului că testele de examinare sunt cotateautomat, cursanţii primesc rezultatele în foarte scurt timp, având parte de un feedbackcompetent şi prompt. De asemenea aplicaţia le permite să îşi consulte situaţiaexamenelor promovate şi a celor nepromovate, în permanenţă.

4. Discuţii şi concluzii

Pe baza analizei la nivel Input a aplicaţiei IDSoft, susţinem că ea oferă toatefacilităţile necesare pentru a susţine un program de învăţământ la distanţă viabil,maleabil şi performant, cu toate că descrierea facilităţilor şi particularităţilor acesteianu a fost una exhaustivă. Platforma IDSoft oferă premizele şi susţinerea necesarăpentru a putea implementa un astfel de program, însă nu trebuie să uităm că suntextrem de mulţi factori ce concură la obţinerea unor performanţe adecvate în aceastăformă de predare şi învăţare.

Page 121: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 121

Probabil cel mai convingător argument îl constituie experienţa celor doi ani, încare Catedra de Psihologie a Universităţii Babeş-Bolyai a utilizat cu succes aceastăplatformă pentru a-şi implementa şi promova cursurile postuniversitare. Chiar dacăunele facilităţi nu au fost integrate în această platformă (ex. video conferinţe), ea sepliază foarte bine pe cerinţele şi constrângerile specifice stadiului actual de dezvoltareal infrastructurii în România, precum şi pe nivelul de dezvoltarea economică al ţăriinoastre. În concluzie putem afirma că platforma de e-learning IDSoft este o alternativăreală şi concretă la metodele clasice de predare (transfer de cunoştinţe), fiind foartebine ancorată în realităţile sociale şi economice româneşti.

Un ultim aspect ce trebuie avut în vedere sunt cerinţele tehnice ale aplicaţiei: CERINŢE HARDWARE- Windows se recomandă minim Pentium-III 800 MHz cu 128 MB RAM.- Linux se recomandă minim Pentium-II 450 MHz cu 64 MB RAM.

CERINŢE SOFTWARE – SERVER- server de web APACHE (minim versiunea 1.3.22)- baza de date MYSQL (minim versiunea 3.23.4)- script PHP (minim versiunea 4.0.6)- decoder ZendOptimizer (minim versiunea 1.1.0)

CERINŢE SOFTWARE – CLIENT- browser Internet Explorer (minim versiunea 4.0)- opţiunile javascript şi cookies ale browser-ului activate.

5. Bibliografie

[1] A.P. Rovai, „A practical framework for evaluating online distanceeducation programs.” Internet and Higher Education, 2003,vol. 6, pp109-124.

[2] J.R. Verduin şi T.A. Clark Distance education: the foundations ofeffective practice. CA: Jossey-Bass, San Francisco, 1991

[3] M.G. Moore şi G. Kearsley, Distance education: a systems approach,CA: Wadsworth/ITP, Belmont, 1996.

[4] M.G. Moore, M.M. Thompson, A.B. Quigley, G.C. Clark, & G.G. Goff,The effects of distance learning: a summary of the literature. ResearchMonograph No. 2 (Eric Document Reproduction Service No. ED 330 321).University Park, PA: Pennsylvania State University, American Center for theStudy of Distance Education, 1990.

[5] S. Carr, „As distance education comes of age, the challenge is keepingthe students”, The Chronicle of Higher Education, 2000, 46(23), ppA39-A41.

[6] S. Liao, „Knowledge management technologies and applications –literature review from 1995 to 2002”, Expert systems with Applications, 2003,vol. 25, pp155-164.

Page 122: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

122 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

Exemplu de răspuns în domeniul educaţiei la provocărileglobalizării

Laurenţiu Tăchiciu – Academia de Studii Economice Bucureşti,[email protected]

Ion Schileru - Academia de Studii Economice Bucureşti,[email protected]

AbstractFirmele industriale sunt din ce în ce mai mult expuse unui mediu internaţional unde seconfruntă cu probleme noi. La astfel de probleme oamenii înzestraţi cu o pregătireprofesionala tradiţională nu au capacitatea de a face faţă în mod eficient. Lucrarea prezintă proiectul "Global Education in Manufacturing" care se deruleazăcu concursul unor universităţi, institute şi mari companii din patru continente, orientatcătre găsirea unor formule curriculare netradiţionale, menite sa dezvolte competenţelereclamate de noua realitate..

1. Introducere

Dezvoltarea şi implementarea noilor generaţii de tehnologii de fabricaţie, ceînmagazinează un volum sporit de informaţie şi cunoaştere şi apelează în tot mai maremăsură la informatică, reprezintă un demers extrem de complex şi de costisitor.Tocmai de aceea, având industria ca principal promotor şi beneficiar, a fost iniţiatprogramul internaţional de cercetare-dezvoltare intitulat „Intelligent ManufacturingSystems” (IMS). IMS regrupează peste 300 de companii şi 200 institute de cercetaredin Australia, Canada, Coreea, Elveţia, Japonia, Norvegia, Statele Unite ale Americii şiUniunea Europeană, oferind o structură în cadrul căreia participanţii pot împărţicosturile, riscurile şi expertiza pentru a realiza proiecte de cercetare-dezvoltare deinteres comun la scară globală. IMS constituie un răspuns atât faţă de presiunilecompetitive cu care se confruntă diferite companii şi sectoare industriale cât şi faţă deprovocările mai generale ale lumii de mâine. Între proiectele IMS se numără şi cel careface obiectul prezentei comunicări, intitulat „Global Education in Manufacturing” şiconceput pentru a contribui la înlăturarea unor carenţe ale sistemelor de formareprofesională tradiţionale. Semnalate timpuriu, aceste carenţe au fost notate de cătreComitetul de Coordonare al IMS astfel: „Educaţia inginerească a manifestat adeseatendinţa de a pune un accent mai mare pe teorie. În plus, educaţia de bază nu a răspunsîntotdeauna necesităţilor industriei, furnizând absolvenţi cu aptitudini inadecvate.Aceasta este una dintre cauzele pentru care întreprinderile sunt prea puţin capabile de atransforma inovarea în produse de succes. Aceasta reclamă o schimbare în ordineapriorităţilor şi strângerea legăturilor industriei cu instituţiile de învăţământ. Totodată,schimbările în organizarea sistemului evidenţiază necesitatea ca instruirea în cadrul

Page 123: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 123

companiei să fie un proces permanent, cu scopul actualizării cunoştinţelor şi creşteriipotenţialului salariaţilor …”. Demersurile începute încă din 1999 pentru evaluareasituaţiei şi prefigurarea unor soluţii au evidenţiat problemele legate de integrareadisciplinelor tradiţionale cu care se confruntă întreprinderile în contextul mutaţiilortehnologice şi al globalizării:

- Lucrul cu instrumente digitale de comunicare- Lucrul într-un mediu multicultural- Lucrul în echipe multidisciplinare- Împărţirea sarcinilor la scară globală în contextul unor fuse orare diferite- Lucrul într-un mediu virtualS-a făcut recomandarea ca programele de învăţământ şi instruire ce se vor proiecta

pentru ingineri să combine cunoştinţele tehnice (operaţii, CIM, CAD şi automatizare,dezvoltarea de produs şi proces, tehnologii de fabricaţie, calitate şi eficienţă) cu cele deadministrarea afacerilor (economie, marketing, finanţe şi contabilitate, strategie, risc şirecompensă, relaţii umane şi munca de echipă, leadership şi comunicare). Răspunzândîntr-un mod specific acestor cerinţe ale industriei şi recomandărilor primite, parteneriiimplicaţi în proiectul GEM îşi propun să dezvolte o nouă structură curiculară depregătire în „Strategie industrială” (Manufacturing strategy).

2. Prezentarea generală a proiectului „Global Education inManufacturing” (GEM)

GEM a fost adoptat ca proiect IMS în anul 2001, iar contribuţia partenerilor dinUniunea Europeană şi Norvegia este finanţată din anul 2002 de către ComisiaEuropeană prin sub-programul IST (Information Sociey Technologies) al programuluicadru 5 pentru C&D al Uniunii Europene. Tot din 2002 participarea la componentaeuropeană s-a lărgit, la cererea Comisiei Europene, prin antrenarea unor organizaţiiinteresate din ţările candidate la aderare, printre care şi România. Proiectul esteprevăzut a se finaliza în anul 2004, iar costul estimat al componentei europene (careregrupează 14 parteneri din 12 ţări) este de peste 1.300.000 de Euro.

2.1. Obiectivele proiectului GEM

GEM are următoarele obiective principale:o Să identifice şi să analizeze nevoile la scară globală ale industriei

prelucrătoare, în privinţa pregătirii profesionale şi instruirii personaluluiingineresc, din perspectiva adaptării întreprinderilor la conceptele de„afacere digitală” şi „produs extins”;

o Să elaboreze o structură detaliată de pregătire în „Strategie industrială”,care să combine aspectele de ordin tehnic cu cele din domeniuladministrării afacerilor şi care să devină nucleul unui standard mondial deformare profesională şi instruire.

În proiectarea programului de pregătire se au în vedere o serie de principii, întrecare se numără:

- Crearea unui mediu de învăţare, nu a unui mediu „de predare”

Page 124: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

124 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică- Accent pe satisfacerea nevoilor industriei şi pe implicarea activă a firmelor

industriale- Pregătirea cursanţilor pentru a putea deveni „agenţi ai schimbării” în „noua

economie”- Crearea posibilităţii pentru cursanţi de a parcurge diferite secţiuni ale

programului şi de a încheia programul în diferite stadii/nivele- Posibilitatea acordării de diplome adecvate unei diversităţi de sisteme de

pregătire profesională- Acreditarea programului de către IMS

2.2. Etapele proiectului

Pentru a garanta o bună fundamentare, implicarea activă a tuturor partenerilor,precum şi verificarea temeinică în împrejurări şi medii diferite a produselor sale, GEMa fost conceput etapizat, după cum urmează:

- Documentare cu privire la situaţia existentă în domeniu, având ca rezultatprincipal cunoaşterea şi analiza unui număr mare de programe de pregătiredestinate inginerilor, din toate ţările participante. Până în prezent au fostanalizate peste 280 de programe de pregătire şi peste 550 de cursuricomponente ale acestora [2]

- Cunoaşterea nevoilor industriei, prin intermediul unei anchete pe bază dechestionar, la care au răspuns până în prezent ingineri de la circa 600 deîntreprinderi din întreaga lume

- Identificarea modulelor de curs, a cursurilor aferente şi a temelor pentrufiecare curs

- Alegerea, proiectarea şi testarea metodelor şi instrumentelor pedagogice- Testarea modulelor- Răspândirea şi trecerea la utilizare programului de pregătire

2.3. Stadiul actual

GEM duce mai departe preocupările existente şi demersurile întreprinse anterior înaceeaşi direcţie. Astfel, au avut o contribuţie importantă, ca punct de pornire pentruGEM, lucrările efectuate în Europa în cadrul proiectului CO-MIND1[3] şi celeefectuate la Universitatea Statului Arizona (ASU-Arizona State University) din StateleUnite [4]. Pe baza acestor cunoştinţe iniţiale, precum şi pe baza activităţilor desfăşuratepână în prezent în cadrul proiectului, se propune o structură a programului compusă dinurmătoarele 7 module (denumite „knowledge areas”):

A. Dezvoltarea produselor extinseB. Afaceri digitale în cadrul lanţului de distribuţieC. Planificarea şi realizarea operaţiilor specifice sfârşitului „vieţii produsului”D. Administrarea afacerilor şi strategia competitivă

1 Formarea profesională şi instruirea inginerilor din industria prelucrătoare pentru a a face faţăprovocărilor „întreprinderii extinse” şi „întreprinderii virtuale”

Page 125: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 125

E. Procese de fabricaţie inteligenteF. Proiectarea sistemelor de fabricaţie inteligenteG. Modelarea şi simularea întreprinderii şi a produsuluiDe asemenea, au fost până în prezent identificate 50 de cursuri aferente acestor

module, urmând ca pentru fiecare dintre cursuri să se specifice temele ce ar trebuiabordate, tipurile de activităţi, metode şi instrumente de lucru recomandate.

3. Problematica „e-learning” în contextul proiectului GEM

În cadrul proiectului GEM o atenţie deosebită este acordată mecanismelor defurnizare a cunoaşterii. Partenerii în proiect au stabilit o serie de cerinţe ce trebuieavute în vedere în proiectarea acestor mecanisme:

- Crearea unui mediu pentru învăţare flexibil pentru a satisface stiluri de învăţare şimetode pedagogice diferite

- Sa asigure participarea activă a cursanţilor şi utilizarea experienţei acestoara- Să permită cursanţilor să creeze reţele între ei- Să utilizeze tehnologiile moderne pentru îmbogăţirea ilustrării cursurilor- Sa permită acordarea de sprijin actualizat, prompt şi personalizat cursanţilor în

probleme de ordin academic, tehnic sau administrativ- Să asigure o monitorizare selectivă în favoarea cursanţilor disciplinaţi şi motivaţi- Să ofere suport pentru comunicare şi colaborare informală de grup, aceasta fiind

considerată cea mai eficientă metodă de învăţare.Pentru a răspunde acestor cerinţe se are în vedere proiectarea unui model mixt

sprijinit pe trei piloni:o Lucrul la clasă, afectat acelor teme/cursuri care presupun un nivel ridicat de

intracţiune între cursanţio Teleconferinţa, ca instrument ce permite o activitate sincronă a

profesorului/instructorului şi cursanţilor în chestiuni la care este necesar unfeed-back rapid din partea membrilor grupului fără ca aceasta să presupunăo interacţiune intensă sau de durată

o Internetul ca mediu de învăţare distribuită. Printre activităţile considerate înacest domeniu se numără:

- Crearea şi moderarea de comunităţi „on-line”- Furnizarea de cursuri, cărţi electronice, simulări- Oferirea de ilustrări şi demonstraţii prin clipuri video, audio,

sau animate- Organizarea de discuţii „on-line”- Schimb instantaneu de mesaje şi poştă electronică- Monitorizarea şi evaluarea performanţei prin teste şi exerciţii şi

feed-backPrin toate aceste funcţii, internetul se dovedeşte a fi un mediu de învăţare extrem de

puternic. Totuşi, el nu este lipsit de probleme.În general, se acceptă că pentru utilizarea e-learning este necesară satisfacerea unor

condiţii:o Disponibilitatea unor profesori capabili şi dornici să adopte noile metode,

aceasta cerând, cel puţin în prima fază, un considerabil efort suplimentar

Page 126: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

126 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informaticăo Caracterul cât mai deschis al platformelor de „e-learning”, care să ofere

maximum de flexibilitate atât în privinţa accesului utilizatorilor, cât şi înprivinţa compatibilităţii cu alte aplicaţii, în special cele de utilizare curentă,precum şi în privinţa capacităţii şi oportunităţii dezvoltării ulterioare. Înaceastă privinţă, soluţiile mai costisitoare vor înregistra un ritm de înnoiremai rapid, dar aceasta nu este un avantaj dacă marea masă a utilizatorilor nupot ţine pasul cu costurile înnoirii frecvente

o Facilitarea învăţării active. Utilizarea internetului ca mediu de învăţare nuconduce în mod automat la învăţare activă. Este rolul profesorului de apune cursantul în postura de a învăţa activ.

Deşi teoretic se bucură de un bun prestigiu, în practică sistemele de învăţare bazatepe internet au avut şi neajunsuri, între care o proporţie ridicată a cursanţilor careabandonează. Potrivit lui McVay Lynch [1] printre problemele frecvent indicate decătre cursanţi ca dificultăţi şi chiar cauze ale abandonului se numără:

- Probleme tehnice: cursanţii invocă frecvent lipsa asistenţei tehnice şi consumulmare de timp cerut de soluţionarea unor probleme tehnice

- Caracterul ne-familiar al învăţării la distanţă: lipsa de experienţă prealabilă înutilizarea internetului pentru învăţare se transformă în multe cazuri în rezistenţăfaţă de sistemul în cauză

- Lipsa feed-back-ului din partea profesorului sau întârzierea acestuia în raport cuaşteptările, precum şi caracterul vag şi impersonal al unor asemenea comunicări

Potrivit aceluiaşi autor aceste neajunsuri pot fi atenuate, în special prin introducereala începutul programului de pregătire a unui curs de familiarizare cu mediul electronicde învăţare şi furnizarea unui pachet integral de aplicaţii configurabile cu minimăintervenţie din partea utilizatorului şi însoţite de tutoriale şi funcţii de asistenţă încursul lucrului. Condiţiile bune de acces la internet prin viteză şi stabilitate, claritateaprotocolului privind comunicarea cu instructorul, consistenţa temelor încredinţate sprerezolvare cursantului, accesul la resurse documentare, servicii de comunicaţii şi serviciiadministrative sunt tot atâtea elemente care pot contribui la succesul programului de„e-learning”

4. Concluzii

Proiectul GEM generează, în opinia noastră, reflecţii şi preocupări pe mai multeplanuri. Ne putem gândi că este momentul în care la scară mondială se petrectransformări de mare anvergură, care pun într-o lumină nouă rolul comunităţiiacademice şi a celei din cercetare faţă de competitivitatea globală a industriilornaţionale. Este momentul în care ţările lumii păşesc ferm în societatea cunoaşterii şi ainformaţiei şi avem responsabilitatea colectivă de a nu rata acest moment. Sau neputem gândi la soluţiile unor probleme practice imediate în promovarea învăţăriiasistate de calculator în condiţiile în care ţara noastră înregistrează cel mai scăzut nivelde dotare cu calculatoare şi o slabă dezvoltare a infrastructurii de comunicaţii. Nu nepropunem, însă, un inventar al tuturor învâţâmintelor ce decurg din exemplulproiectului prezentat.

Dorim totuşi să subliniem câteva idei:

Page 127: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 127

1) Proiectul GEM propune o soluţie curriculară transfrontalieră avândpotenţialul de a facilita oferirea către clientela din România a unui programde pregătire profesională recunoscut la scară mondială. Acest lucru estefavorabil întrucât constituie o oportunitate în plus pentru inginerii români dea se instrui la nivelul celor mai înalte exigenţe, transferând competenţeleastfel dobândite în sporirea competitivităţii pe pieţe globale a firmelor pentrucare lucrează. Pe de altă parte, aceasta ar putea spori concurenţa externă cucare se confruntă universităţile noastre. Avem deja exemple în acest sens.Tot din exemplul proiectului GEM aflăm, însă, că soluţia pentru a înfruntaaceastă concurenţă, în mod aparent paradoxal, nu stă în izolareauniversităţilor ci în creşterea comunicării şi cooperării între acestea

2) Cu eforturile conjugate pe parcursul a doi ani a unor prestigioase corporaţii,institute, şi universităţi din lume întreagă şi cu un buget de peste 1 milion deEuro numai pentru componenta europeană, proiectul GEM va produce oprogramă analitică. Conţinutul cursurilor va fi realizat ulterior printr-unproiect, probabil, de mai mare anvergură. Aceasta ne determină să reflectămla starea cercetării în favoarea învăţământului şi la căile şi mijloacele dereanimare a acesteia.

3) Formarea profesională trebuie ghidată în mai mare măsură de cerinţeleindustriei, ale mediilor de afaceri, în general. O direcţie promiţătoare în acestsens ar fi utilizarea învăţării asistate de calculator în contextul integrăriiînvăţării în programul de lucru al specialiştilor conform conceptului de„learning organization”. Acest tip de transfer de cunoştinţe nu este adaptatorganizării universitare, dar în el ar putea să existe germenii dezvoltării înviitor a programelor şi conţinutului cursurilor universitare. În acest context,ar trebui investigată soluţia iniţierii unor lanţuri de distribuţie a cunoştinţelorcu o varietate de intermediari specializaţi şi care să asigure o cât mai bunăcirculaţie a informaţiei între institute de cercetări, universităţi şiîntreprinderi.

Bibliografia

[1] McVay Lynch, M, The Online Educator. The Guideto Creating the Virtual Classroom,London and New York Routledge, 2002[2] O’Sullivan, D., Precup, L., Van Dongen, S., Duffy, P., şi Guochao, X. Survey ofManufacturing Curricula From Around the World, GEM deliverable, www.sintef.no/gem[3] Rolstadås, A. Moseng,B, Global Education in Manufacturing, International CIRPManufacturing Education Conference CIMEC – 2002[4] Shunk, D., The Creation of a Competency-based, Anytime- Any Place Education System forAcademia and Industry, Paper presented at e-Business and e-Work Conference, Praga 2002[5]www.sintef.no/gem[6] www.ims.org

Page 128: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

128 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

Echipamente pentru achiziţii de imagini

Schileru Ion – Academia de Studii Economice Bucureşti –[email protected]

AbstractProcurarea echipamentelor pentru achiziţii de imagini, începând de la definireascopului până la exploatarea şi mentenanţa acestora constituie un demers esenţial,cu implicaţii serioase pentru buna desfăşurare a activităţilor didactice şi decercetare. În textul de faţă sunt prezentate deopotrivă echipamente şi tehniciconvenţionale („analogice“) şi mijloace moderne (digitale) care constituie cele maiîntâlnite echipamente din această categorie. Aspectele prezentate reprezintăobservaţii şi experienţă ale autorului, angajat ocupaţional –prin profesie şi pasiune-în universul acestor mijloace. O experienţă inedită şi solicitantă a constituit-oderularea unui proiect independent CNFIS având ca obiectiv achiziţionarea demijloace pentru cercetare şi învăţământ, între care şi echipamente pentru achiziţii deimagini.

1. Surse de imagini

Cele mai uzuale surse de imagini pentru realizarea materialelor specificeînvăţământului virtual sunt:

I. fotografiile clasice scanate;II. fotografiile achiziţionate cu echipamente foto-film digitale sau analogice;III. imaginile create de autorii materialelor multimedia (grafică pe calculator);IV. elementele clipart şi diverse biblioteci de imagini;V. elementele decorative realizate cu programele de prelucrare a textelor;

Fotografiile clasice scanate sunt încă mult folosite şi presupun existenţa unorfotografii de calitate bună şi a scanner-ului, ca echipament specific deconvertire în digital a unei informaţii de factură pur fizică (aglomerare degranule de argint/ pigmenţi/coloranţi). Tot mai frecvent se observă înmaterialele multimedia produse de mare efect realizate cu scanner-ul (scanăride obiecte bi- şi tridimensionale, setări ingenioase ale ehipamentelor, prelucrărilaborioase ale unor imagini scanate normal etc.), rod al imaginaţiei şi, uneori, alsimţului artistic al diverşilor autori.

Mai numeroase sunt fotografiile achiziţionate cu echipamente din categoriaaparatelor foto digitale (digital still camera) şi camerelor video, analogice saudigitale. În cazul echipamentelor digitale, imaginea este prelucrată direct deechipament în momentul achiziţiei sale, în decurs de câteva fracţiuni desecundă, poate fi vizualizată imediat, acceptată şi memorată sau, dimpotrivă,ştearsă şi reluată operaţiunea. Imaginile salvate se descarcă pe un calculator, încare s-a instalat softul adecvat (livrat împreună cu camera), după conectarea

Page 129: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 129

camerei prin cablul accesoriu. Din echipamentele (camerele video) analogicese pot extrage şi digitiza imagini folosind echipamente specifice: una din căilemai mult folosite o constituie conectarea camerei la un calculator care esteechipat cu placă de achiziţie şi extragerea imaginilor dorite (secvenţe) în cursulderulării benzii, urmată de analizarea cadru cu cadru a secvenţei salvate şiselectarea frame-ului dorit. Este evident nevoie de un soft adecvat, livrat deregulă de distribuitorul echipamentului, într-o versiune mai veche dar foartestabilă.

Imaginile realizate pe calculator de graficieni sau amatori talentaţi ocupă opondere crescândă în volumul de materiale multimedia, graţie pe de o parteatractivităţii acestei ocupaţii generatoare de satisfacţii majore şi pe de altă parteofertei abundente de programe pentru toate categoriile şi gusturile, care, deşiscumpe în varianta originală, se pot obţine uşor în variantele de încercare, sauchiar gratis în variante reduse ca funcţii. Se detaşează în această categorieAdobe Photo Shop, program scump, greoi, pretenţios, Corell Draw!, Paint ShopPro, Kai'sPower Tools şi numeroase altele.

Elementele clipart şi bibliotecile de imagini sunt imaginistandard care abundăîn decorarea materialelor publicitare, afişelor electronice dar şi a tipăriturilorrealizare cu imprimante. Sunt disponibile în cantitate mare pe toate versiunileprogramelor de operare, dar dacă se accesează site-uri dedicate acestui domeniuse pot achiziţiona on-line nenumărate elemente din această categorie. Se potinclude în această categorie imaginile unor pagini aflate pe Net, ori fragmentedin aceste imagini.

Prelucrarea textelor este poate cea mai răspândită şi frecvent practicată metodăde îmbunătăţire a prezentării materialelor tipărite, transmise prin web orivizualizate în cadrul expunerilor (cursuri / prelegeri / expoziţii). Sunt necesarebiblioteci de fonturi şi programe de prelucrare a acestora. Ca şi în situaţiaelementelor clipart, aceste fonturi se găsesc la diverse locaţii net, ori se potachiziţiona pe suporturi flexibile. Cea mai mare parte din programele deprelucrare a imaginilor sunt deopotrivă utilizabile pentru prelucrarea de fonturişi elemente clipart.

2. Caracteristici esenţiale ale echipamentelor pentru achiziţii de imagini

Din categoriile de echipamente prezentate mai sus ca surse de achiziţionare aimaginilor, prezentăm caracteristicile esenţiale ale scanner-ului, camerelor foto(analogice şi digitale) şi camerelor video (analogice şi digitale).Scanner: producătorul şi locul de fabricaţie, aria scanabilă, rezoluţia optică şi rezoluţiamaximă, metoda de scanare, timpul de încălzire, adâncimea de culoare, numărul detrepte lumină-umbră, ratele de transfer (color şi gri), tensiunea de alimentare, puterea,tipul interfeţei.

Page 130: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

130 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi InformaticăCamere foto analogice: producătorul şi locul de fabricaţie, materialul de confecţie,tipul filmului folosit, scala timpilor de expunere, scala diafragmelor, deschiderearelativă maximă, tipul obturatorului, caracteristicile specifice obiectivului (numărlentile, configuraţie, tip, unghi de poză, procedee de acoperire etc.), funcţiile defotografiere de bază (autofocus / focusare manuală, autoexpunere / expunere manuală,reglarea facilă a profunzimii câmpului, posibilitate de expunere multiplă, viteza defotografiere în regim cascadă, blitz-ul), regimul de alimentare, autonomia, nivelul desecuritate a filmului.Camere foto digitale: în afara caracteristicilor menţionate la camerele foto analogicecare sunt aproape în totalitate specifice şi camerelor digitale, se mai adaugă:caracteristicile CCD, respectiv rezoluţia maximă şi nominală pentru toate variantele defotografiere, zoom-ul optic şi digital, volumul hardului propriu şi al cardului accesoriu(dacă există), sistemul de compresie, tipul de conector la calculator, caracteristicileecranului LCD, tipul constructiv al conectorilor la TV, unele facilităţi specifice (efectedigitale de imagine).Camere video analogice: producătorul şi modelul, formatul de înregistrare (VHS/S-VHS, Hi8), sisteme TV de lucru (PAL, SECAM, NTSC), calitatea opticii, CCD-ul,zoom-ul (optic şi digital), factorul „lux“, display-ul, gama de funcţii şi posibilităţi delucru în modul manual (expunere, diafragmă, focusare), funcţii de editare, funcţia longplay, calitatea sunetului (posibilate de opţiune pentru microfon extern),manevrabilitate, alimentare, mediul de stocare a filmului, conectare la echipamenteAV.Camere video analogice: la caracteristicile specifice camerelor video analogice se maiadaugă rezoluţia, funcţia „Progressive Scan“, conexiunile specifice tehnicii IT.

3. Elemente notorii pentru selectarea ofertelor

Achiziţionarea echipamentelor pentru imagine presupune considerarea aceloraşielemente specifice tuturor echipamentelor tehnice, cu un adaos de rigori.

Un principiu prioritar se referă la considerarea selectivă a unui avantaj/dezavantajpentru fiecare situaţie în parte. De exemplu, trebuie făcută delimitarea dintre avantajeleşi dezavantajele tehnicii analogice şi tehnicii digitale pentru fiecare categorie deechipament. Astfel, în cazul camerelor foto trebuie ştiut că numai recent s-au realizatmodele capabile să egaleze rezultatele camerelor clasice, care lucrează pe suportargentic; or aceste camere sunt mult prea scumpe pentru a fi achiziţionate lejer. Încazul camerelor video, trebuie considerat prioritar faptul că modelele VHS presupunpierderi severe de calitate a imaginii chiar de la prima copie, pe când transferul(copierea) imaginii realizate de camera digitală nu generează pierdere de calitateindiferent de numărul de copii. Acest avantaj se adaugă la unul de asemenea notoriu:posibilitatea de acces la orice secvenţă a materialului digital aproape instantaneu.

Un alt principiu care adesea nu este considerat în suficientă măsură este cel alevitării situaţiilor fără ieşire, în concret a unor situaţii care fac ca echipamente foartescumpe să nu poată fi exploatate, învechindu-se ca inventar nefolosit. Este vorba deinsuficienta cunoaştere, dar şi de tratarea superficială a regulii consultării specialiştilorînaintea angajării unui contract de cumpărare a echipamentului. Numeroasele aspectecare trebuie avute în vedere la achiziţionarea unei camere video sunt aproape imposibil

Page 131: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 131

de cunoscut chiar de un specialist, dar omiterea unor aspecte precum formatul deînregistrare, sistemul TV recunoscut, alimentarea, accesoriile riguros necesare etc. suntatât de importante încât nu se poate admite nici o grabă ori trecere cu vederea înjudecarea fiecărui aspect în parte şi a implicaţiilor pe care le presupune.

Mediul românesc de afaceri nu evidenţiază suficientă grijă pentru imaginea firmei şica atare nu se poate merge pe încrederea totală în sfaturile personalului acestor firme,chiar şi în cazul firmelor care reprezintă producători de renume pe plan mondial. Acestfapt impune cercetarea riguroasă a documentaţiei tehnice – pusă la dispoziţie dedistribuitori, dar şi cea existentă pe site-urile firmelor producătoare, consultareaspecialiştilor în domeniu, şi mai ales a celor ce utilizează astfel de echipamente(deţinători sigur ai experienţei în această privinţă), solicitarea de informaţii la firmele-mamă (care răspund prompt şi relativ obiectiv la întrebările bine puse).

Un principiu care merită multă atenţie este cel referitor la caracteristicile problemăale unui echipament. Trebuie observat că astfel de caracteristici nu fac obiectul uneiprezentări detaliate din partea vreunui producător. Chiar şi cei marile firme folosescmetoda avertizării voalate asupra unor situaţii de acest fel (de exemplu, în cazulechipamentelor digitale, utilizatorii constată că unele funcţii sunt foarte energofage,cum este situaţia transferului de imagini pe calculatoare; or, asupra acestor funcţii,prospectele sugerează doar că la transfer este „preferabil să se foloseascătransformatoare sau să se ţină la dispoziţie seturi de baterii“). Reguli elementare decomerţ stabilesc că prezentările corecte şi complete ale caracteristicilor produselor suntdovadă de profesionalism şi comerţ civilizat.

O bună parte din fondurile destinate achiziţiei de echipamente se cheltuieşte fărăconsiderarea justă şi riguroasă a caracteristicilor acestora, a cerinţelor prefigurate, acondiţiilor de exploatare, şi a cerinţelor de compatibilizare cu alte echipamente. Încondiţiile în care se cere o calitate sporită a actului de învăţământ şi o trecere spreforme moderne de comunicare, în care rolul echipamentelor este hotărâtor, se puneproblema găsirii unor forme de sporire a cointeresării celor responsabili de astfel deactivităţi, corelat cu accentuarea acestei răspunderi.

4. Bibliografie

[1] Schileru, Ion, Audit final. Proiect Grant CNFIS 133, Bucureşti, 1998[2] * * * Cataloage şi Manuale (JVC, Sony)

Page 132: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

132 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

E-learning-soluţie pentru asigurareacalităţii şi competitivităţii învăţământului universitar

Chiru Lelia – Academia de Studii Economice Bucureşti,[email protected]

Abstract

Lucrarea îşi propune să realizeze o scurtă analiză a aspectelor referitoare lasocietatea informaţională, atât la nivel internaţional, cât şi la nivel naţional şi săevidenţieze rolul e-learning-ului în asigurarea calităţii şi a competitivităţii instituţiilorde învăţământ superior. În prima parte sunt prezentate succint demersurile întreprinsede ţările dezvoltate pentru trecerea la societatea informaţională şi dimensiunile uneisocietăţi informaţionale bazată pe cunoaştere. De asemenea, este prezentat şi stadiulimplementării societăţii informaţionale în România. În partea a doua a lucrării estesubliniată contribuţia e-learning-ului la îmbunătăţirea continuă a calităţii serviciiloroferite de instituţiile de învăţământ superior.

1. Privire de ansamblu asupra stadiului implementării societăţiiinformaţionale la nivel internaţional şi naţional

În ultima perioadă şi în România se vorbeşte tot mai mult despre societateainformaţională şi despre rolul acesteia în asigurarea dezvoltării durabile şi a integrăriiîn structurile europene. Această problemă a fost dezbătută pe larg cu ocazia anumeroase manifestări ştiinţifice şi a făcut obiectul unor studii şi proiecte cu finanţareinternaţională.

Societatea informaţională sau societatea bazată pe informaţie este o sintagmă deprovenienţă americană, care însă a suscitat un interes deosebit şi în ţările din Europa,mai ales după redactarea unui raport al Uniunii Europene, care poartă chiar numeleautorului său, Martin Bangemann.

Avansul către societatea informaţională în ţările dezvoltate a apărut ca o consecinţăa firească a societăţii post-industriale.

Pentru trecerea la o nouă etapă de dezvoltare a societăţii, cea bazată pe informaţie,demersurile întreprinse s-au concretizat în:

adoptarea unui cadru favorabil pentru dezvoltarea infrastructurii societăţiiinformaţionale;

dezvoltarea educaţiei şi instruirii în domeniul calculatoarelor pentru tineri şiadulţi;

promovarea muncii la distanţă, ca fiind o cale de a oferi un loc de muncă şipersoanelor care se găsesc în situaţii speciale (persoane cu diferite handicapuri,persoane situate în zone rurale);

promovarea învăţământului la distanţă;

Page 133: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 133

facilitarea comunicării prin generalizarea poştei electronice; înlesnirea accesului la baze de date de interes general, referitoare la forţa de

muncă, informaţii culturale, asigurările de sănătate; reconsiderarea rolului Internet-ului în circulaţia informaţiei şi schimbarea

mentalităţilor; crearea unor magistrale de transmitere a informaţiei.

Experienţa ţărilor dezvoltate arată că societatea informaţională, pentru a-şi aducecontribuţia la realizarea unei civilizaţii socio-umane avansate, trebuie să fie bazată pecunoaştere.

O societate informaţională bazată pe cunoaştere, dincolo de progresul tehnologiilorşi al aplicaţiilor informaticii şi comunicaţiilor-care reprezintă nucleul de bază-poate fiprivită şi din perspectiva altor dimensiuni care o definesc:

dimensiunea socială-generată de impactul puternic asupra ocrotirii sănătăţii şiprotecţiei sociale, pieţei muncii, sistemului educaţiei şi formării continue;

dimensiunea culturală-relevată de contribuţia la conservarea patrimoniuluicultural, atât naţional, cât şi internaţional, la promovarea pluralismului cultural,la dezvoltarea industriei multimedia;

dimensiunea economică - dată de implicaţia în dezvoltarea comerţuluielectronic, a economiei bazată pe cultura managerială şi a educaţieiconsumatorului;

dimensiunea ambientală - evidenţiată de impactul asupra protecţiei mediului şiasupra raţionalizării utilizării resurselor.

Având în vedere aspectele expuse mai sus, întrebarea firească care se ridică esteurmătoarea: Poate exista societatea informaţională în România?

România încă mai orbecăie în labirintul unei tranziţii nesfârşite, căutând drumulspre „centru”, care ar trebui să conducă către economia de piaţă.

O analiză atentă a situaţiei actuale ne duce cu gândul la „teoria formelor fără fond”.Cu toate eforturile întreprinse, atât la nivel investiţional, cât şi legislativ, se poate

afirma că tehnologiile informaţiei sunt la noi într-o fază încă incipientă.Deşi învăţământul la distanţă cunoaşte o largă expansiune, deşi comerţul electronic

a devenit o practică nu numai în rândul agenţilor economici privaţi, ci şi în rândulunora dintre cei publici, care prin OG 20/2002 au fost obligaţi să achiziţioneze bunuriîn sistem lectronic, deşi Internet-ul oferă soluţii de acces la numeroase baze de date on-line de interes public, există totuşi numeroase constrângeri în calea trecerii către osocietate informaţională în România. Datele statistice confirmă acest lucru:

„consumul” de calculatoare este de 2-3 bucăţi/an la 1000 de locuitori; ponderea cheltuielilor cu tehnologia informaţiei în PIB este de aproximativ

0,5%, de peste 15 ori mai mică decât cea a ţărilor care construiesc societateainformaţională;

numărul total de calculatoare în şcoli este mult prea mic, raportat la numărultotal de potenţiali utilizatori;

în instituţiile publice, fondurile pentru investiţii în domeniul tehnologieiinformaţiei sunt infiime sau chiar inexistente, iar personalul nu beneficiază deprograme de instruire;

tarifele operatorilor de telecomunicaţii sunt nejustificat de mari şi restrângconsidearbil sfera utilizatorilor Internet-ului.

Page 134: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

134 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi InformaticăÎn România sunt încă multe etape de parcurs până la crearea unei societăţi

informaţionale în adevăratul sens al cuvântului. Primul pas ar trebui să se concretizezeîn construirea unei economii dezvoltate.

O altă etapă în trecerea spre societatea informaţională poate consta în utilizareatehnologiilor informaţiei în sprijinul dezvoltării.

Revenind la „teoria formelor fără fond” şi parafrazându-l pe Maiorescu am puteaafirma că în unele cazuri se poate accepta şi forma fără fond, dar în acest caz avemdatoria de a ridica fondul la nivelul formei. Acestă teorie, extrapolată la societateainformaţională, s-ar putea traduce printr-o soluţie de „salt”.

Un rol important în acest „salt” revine guvernelor şi decidenţilor din instituţiilepublice, care, prin strategiile adoptate, trebuie să contureze cadrul favorabil pentru:

dezvoltarea infrastructurii naţionale informaţionale şi de comunicaţii; accesul nediscriminatoriu la informaţia publică (programe de instruire,

accesibilitate a infrastructurii); oferirea unui model de utilizare eficientă a tehnologiei informaţiei şi

comunicaţiilor în instituţiile publice (educaţie, sănătate, cultură, transporturi).

2. E-learning- modalitate de îmbunătăţire continuă a serviciilor oferite deinstituţiile de învăţământ

E-learning-ul este o formă de învăţământ care a cunoscut o largă expansiune. Acesttip de învăţământ, nu reprezintă numai una dintre modalităţile de accedere la societateainformaţională, ci reprezintă totodată şi o cale de îmbunătăţire continuă a calităţiiserviciilor prestate de unităţile de învăţământ.

Învăţământul electronic a fost promovat la toate nivelurile (secundar, liceal şiuniversitar), dar cunoaşte cea mai amplă dezvoltare la nivelul universitar.

Deoarece calitatea s-a impus ca factor determinant al competitivităţii, organizaţiile,indiferent de forma de proprietate şi de domeniul de activitate, au devenit preocupatede problemele referitoare la managementul calităţii şi asigurarea calităţii.

Familia de standarde ISO 9000 defineşte managementul calităţii ca reprezentând unansamblu de activităţi coordonate şi corelate pentru a orienta şi controla o organizaţieîn ceea ce priveşte calitatea.

Managementul calităţii este definit de componenetele sale. Aspectele centrale suntAsigurarea Calităţii şi Controlul Calităţii, pe care ni le putem imagina ca fiind celedouă jumătăţi ale unui întreg. Elementele lor sunt integrate într-un Sistem al Calităţii,care este dezvoltat pe baza unei Politici a Calităţii.

În arena acerbei competiţii globale a zilelor noastre, calitatea reprezintă baza pentrusupravieţuire. În aceste condiţii, instituţiile de învâţămînt sunt din ce în ce maipreocupate de oferirea unor servicii de calitate, care să le sporească prestigiul şi săconducă la diferenţirea ofertei lor pe piaţă.

Pentru realizarea acestui deziderat, instituţiile de învăţământ superior trebuie săimplementeze sistemul de management al calităţii, în conformitate cu cerinţeleprevăzute de standardul ISO 9001: 2000. Majoritatea cerinţelor specificate în aceststandard pun accentul pe procesele ale căror rezultate se reflectă în gradul desatisfacere a clientului. De altfel, cerinţele noii viziuni, cea din 2000, a standardelor

Page 135: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 135

ISO 9000 pun accentul pe satisfacţia clientului, îmbunătăţirea continuă a calităţii şipregătirea şi perfecţionarea personalului.

Învăţământul electronic reprezintă o cale de îmbunătăţire continuă a calităţiiserviciilor prestate de universităţi şi de satisfacere a cerinţelor clienţilor (studenţii), dinnumeroase motive:

crearea de site-uri pe Internet ale universităţilor, pentru a facilita accesulstudenţilor la suporturile de curs, la informaţiile cu privire la programele deînvăţământ, la informaţiile de natură administrativă şi pentru a asigura o mai maretransparenţă a activităţilor;

crearea de biblioteci virtuale; posibilitatea de evaluare on-line a studenţilor; dezvoltarea de noi forme de învăţământ, cum ar fi Învăţământul Deschis la

Distanţă-o modalitate de asigurare a accesului la formele de învăţământ superior a unuinumăr mai mare de indivizi, prin eliminarea barierelor de ordin spaţial şi temporal.

Deoarece implementarea tehnologiilor e-learning are ca obiectiv principalsatisfacerea clienţilor, instituţiile de învăţământ superior îşi pot defini politica îndomeniul calităţii prin prisma teoriei competitivităţii, promovată de J.M. Juran.

Rolul politicii calităţii nu este doar de a indica direcţiile de urmat în ceea cepriveşte calitatea, ci şi de a aduce o schimbare în mentalitatea angajaţilor acestorinstituţii, indiferent de poziţia ierarhică.

Îmbunătăţirea calităţii este posibilă doar printr-un efort colectiv, deci cuparticiparea tuturor angajaţilor.

În acest sens, instruirea personalului apare ca o condiţie obligatorie pentru succesulimplementării tehnologiilor e-learning

Bibliografia

[1]. Ionescu, S.C., Excelenţa industrială- practica şi teoria calităţii, Editura Economică,Bucureşti, 1997[2]. Olaru, M., Managementul calităţii, Editura Ecomonică, Bucureşti, 1999

Page 136: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

136 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

Analiza eficienţei educaţionale a paginilor de web

Conf. Dr. PLEŞEA DORU ALEXANDRUAcademia de Studii Economice Bucureşti, Facultatea de Comerţ,

Catedra de Merceologie şi Managementul Calităţii,[email protected]

AbstractDezvoltarea Internetului a condus, în domeniul educaţional, la apariţia unui marenumăr de site-uri şi pagini de web. Relativa uşurinţă de realizare a lor a condus laapariţia unor site-uri şi pagini de web cu reduse valenţe pedagogice. De asemeneaexistă şi nu trebuie neglijată influenţa site-urilor pseudo-educaţionale care au unsubstrat comercial, ascunzând adesea o reclamă mascată. Prezenta lucrare îşi propunesă stabilească criteriile care determină eficienţa educaţională a unui site (pagini deweb) şi modul în care îndeplinirea acestora poate fi evaluată.

1. Aspecte teoretice

Dezvoltarea învăţământului deschis la distanţă şi a universităţilor virtuale sedatorează în primul rând dezvoltării şi generalizării noului mediu de comunicare careeste Internetul. Acesta a adus în domeniul educaţional o serie de noi medii de învăţareprecum: pagini de web, cursuri on-line, programe interactive de instruire şi programede simulare a unor experimente de laborator ce pot fi accesate pe web. Dintre acesteacea mai largă răspândire o au paginile de web şi cursuri on-line deoarece pot fi utilizatepractic la orice disciplină (sunt medii independente de disciplină).

Dacă, din punct de vedere educaţional, cursurile on-line pot fi considerateechivalentul digital al cursurilor tradiţionale tipărite pe hârtie, iar programele deinstruire şi simulare a experimentelor de laborator sunt realizate de echipeinterdisciplinare din care fac parte şi pedagogi şi psihologi, în cazul paginilor de web,realizarea acestora cade de regulă în sarcina webmasterilor sau a proiectanţilor. Deaceea, din păcate foarte multe pagini de web cu caracter educaţional deşi sunt atractivela prima vedere şi ireproşabile din punct de vedere tehnic nu sunt capabile să asiguretransferul optim de informaţie către cursanţi.

Problema eficienţei paginilor de web cu caracter didactic necesită o abordare mailargă decât cea de ordin tehnic. Nu este suficient să considerăm că dacă paginile deweb se descarcă repede iar structura de hiperlegături este bine realizată din punct devedere funcţional şi logic, eficienţa educaţională a paginilor de web este ridicată.

Aprecierea eficienţei educaţionale a paginilor de web presupune o abordaremultidisciplinară care să ia în considerare şi aspectele de ordin pedagogic, didactic,metodologic, al comunicării didactice, psihologic.

Page 137: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 137

Analiza eficienţei educaţionale a unui site sau pagini de web presupune abordareaacestora din punctul de vedere al utilităţii pedagogice, al uşurinţei în utilizare şi alcalităţii informaţionale.

Conceptul de utilitate este foarte general. Într-un cadru mai larg, software-ul esteconsiderat util în măsura în care acesta răspunde nevoilor utilizatorilor. Din punct devedere didactic, la stabilirea utilităţii software-ului trebuie avute în vedere utilitatea sapedagogică şi valoarea adăugată de acesta. [2]

Utilitatea pedagogică vizează măsura în care uneltele, conţinutul, interfaţa şisarcinile impuse site-urilor şi paginilor de web cu caracter educativ permit cursanţiloraflaţi în varii contexte să-şi însuşească cunoştinţele în concordanţă cu obiectivelepedagogice avute în vedere. Utilitatea pedagogică a paginilor de web este determinatăde măsura în care acestea sprijină organizarea proceselor educative (predare-învăţare,studiu individual, evaluare), îndeplinirea obiectivelor educaţionale propuse,dezvoltarea deprinderii de a învăţa independent (creşterea capacităţii de auto-instruireşi auto-evaluare).

Importanţa utilităţii pedagogice a paginilor de web depinde de măsura în careInternet-ul este implicat în procesul educativ. Dacă paginile de web sunt utilizate doarpentru a furniza informaţii cu caracter general şi materiale didactice în formatelectronic, atunci importanţa utilităţii pedagogice a paginilor de web este mai redusădecât în cazul în care acestea sunt utilizate nemijlocit în procesul de predare-învăţaresau pentru a dezvolta capacitatea cursanţilor de a se autoevalua şi autoinstrui.

Evaluarea utilităţii pedagogice trebuie realizată întotdeauna în conexiune cuobiectivele proiectate (pedagogice şi de valoare adăugată). Obiectivele pedagogice suntinfluenţate atât de obiectivele de fond ale învăţării cât şi de metodele de predare-învăţare. Pentru a se evalua corect utilitatea pedagogică este important a se şti dacăproiectarea paginilor de web se bazează pe teoriile educaţionale adecvate şi dacădeprinderile şi nevoile individuale ale cursanţilor (nivelul cunoştinţelor proprii,deprinderile în utilizarea Internet-ului, motivaţia etc.) sunt luate în considerare.

O modalitate practică de stabilire a utilităţii pedagogice presupune în primul rândevaluarea modului în care site-ul sau pagina de web sprijină organizarea proceselor deînvăţare şi studiu. Urmează apoi stabilirea criteriilor de evaluare a sprijinului pentruprocesele tutoriale şi de învăţare, a atingerii obiectivelor educaţionale cât şi asuportului acordat dezvoltării deprinderii de a învăţa.

Mediile de instruire bazate pe Internet aduc cu sine atât un nou mediu educaţional(Internet-ul) cât şi noi metode de predare-învăţare care adaugă noi valenţe procesuluide învăţământ. Valoarea adăugată de acestea vizează organizarea procesului deînvăţământ şi creşterea calităţii sale, dezvoltarea deprinderii de a lucra în echipă şi de aprivi profesorul ca îndrumător în procesul de învăţare, testarea şi dezvoltarea de noimijloace de învăţământ.

Uşurinţa în utilizare este un alt factor determinant pentru eficienţa educaţională apaginilor de web. Interfaţa cu utilizatorul trebuie să fie eficace şi uşor de folosit astfelîncât atenţia utilizatorului să se concentreze pe informaţie. O pagină de web este deciuşor de utilizat atunci când ea este atractivă şi conţine puţine erori, iar informaţiile suntuşor de reţinut. [3]

Practic stabilirea uşurinţei în utilizare presupune evaluarea aspectului, a modului încare sunt utilizate elementele multimedia şi hiperlegăturile, a uşurinţei cu care se poate

Page 138: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

138 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informaticănaviga pe site şi pot fi parcurse on-line paginile, evaluarea erorilor existente şi amodului în care acestea distrag atenţia de la informaţiile prezentate etc.

Este de asemenea foarte important a se evalua calitatea informaţională a mediilor deinstruire bazate pe Internet. Acesta este determinată în principal de următorii factori:acurateţea informaţiilor prezentate, competenţa autorilor în domeniu, obiectivitatea şiactualitatea informaţiilor, accesibilitatea paginilor de web. [1]

La aprecierea acurateţei informaţiilor prezentate trebuie avute în vedere scopul încare a fost realizat materialul, prezentarea de către autor a adresei de e-mail sau a uneiadrese de contact.

Competenţa autorului în domeniu poate fi apreciată având în vedere instituţia alcărui site găzduieşte materialul, poziţia autorului în cadrul acesteia şi nu în ultimul rândpregătirea sa în domeniul abordat.

Obiectivitatea informaţiilor prezentate poate fi stabilită având în vedere obiectivelepe care şi le propune pagina de web, gradul de detaliere a informaţiilor, punctul devedere al autorului în domeniu (dacă acesta şi-l expune).

Actualitatea poate fi apreciată după o serie de elemente precum: data la care paginaa fost realizată, ultima dată la care au fost reactualizate informaţiile şi legăturile,numărul legăturilor inactive existente pe site etc.

Accesibilitatea paginilor de web cu caracter educaţional este determinată deindependenţa de browser a site-ului, de eventuala necesitate a utilizării unui softwarespecial pentru accesarea informaţiei, de costurile pe care le implică accesul lainformaţie (costurile accesului la Internet la care se adaugă costurile accesului lainformaţiile dorite), disponibilitatea din punct de vedere temporal a materialului etc.

2. Aspecte de ordin practic

Un chestionar pentru evaluarea eficienţei educaţionale a unui site sau pagini de webpoate conţine pentru fiecare criteriu (utilitate pedagogică, uşurinţă în utilizare, calitateinformaţională, realizare tehnică) un set de 5-10 întrebări la care evaluatorul trebuie sărăspundă. Întrebările trebuie astfel formulate încât să nu influenţeze evaluatorul,sugerându-i răspunsurile. De asemenea chestionarul trebuie particularizat pentrufiecare site şi pagină de web în parte. De exemplu, dacă site-ul nu conţine elementemultimedia, atunci din chestionar trebuie eliminate toate întrebările legate de acestea.

Pentru realizarea unei evaluări rapide dar nu foarte exacte se pot utiliza răspunsuride tip afirmativ/negativ. Această evaluare preliminară este recomandabil a fi urmată deo evaluare mai precisă care să utilizeze pentru răspunsurile la întrebările din chestionaro scală de evaluare cu 4-5 variante de răspuns, în funcţie de situaţie (de exemplu:nesatisfăcător, satisfăcător, bine, foarte bine sau niciodată, rar, câteodată, adesea,întotdeauna). Fiecărei variante de răspuns i se asociază un anumit punctaj. La final secalculează punctajul total obţinut prin însumarea punctajelor acordate la fiecareîntrebare.

Este recomandabil ca la fiecare întrebare din chestionar să existe spaţii în careevaluatorul să-şi poată introduce eventualele comentarii.

În cele ce urmează sunt prezentate o serie de întrebări care pot fi utilizate în cadrulunui chestionar de analiză a eficienţei educaţionale a unui site sau pagini de web cucaracter didactic:

Page 139: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 139

a. Întrebări vizând utilitatea pedagogică1. Care sunt scopurile şi obiectivele pe care şi le propune site-ul şi în ce măsură sunt

ele îndeplinite?2. Sunt strategiile didactice adecvate scopului şi obiectivelor propuse?3. Dezvoltă pagina de web capacitatea de colaborare şi de muncă în echipă?4. Permite pagina de web individualizarea învăţării?5. Permite pagina de web înţelegerea unor concepte abstracte?6. Pagina de web permite o învăţare interactivă?

b. Întrebări vizând uşurinţa în utilizare1. Sunt informaţiile sintetizate şi structurate într-o manieră coerentă?2. Legăturile dintre pagini ţin cont de ordinea în care trebuie structurată cunoaşterea?3. Pagina conţine erori sau legături inactive?4. Permite pagina citirea on-line a informaţiei?5. Elementele multimedia vin în sprijinul unei mai bune înţelegeri a conceptelor

prezentate?6. Cum apreciaţi ergonomia interfeţei cu utilizatorul?

c. Întrebări vizând calitatea informaţională1. Care este scopul în care a fost realizată pagina de web?2. Autorul este precizat şi dacă da îşi prezintă el coordonatele de contact (adresă de e-

amil, telefon, afilierea etc.)?3. Al cărei instituţii este site-ul care găzduieşte pagina de web?4. Care sunt obiectivele pe care şi le propune pagina de web?5. Cât de detaliate sunt informaţiile prezentate?6. Care este opinia exprimată de autor?7. Când a fost realizat site-ul?8. Când au fost reactualizate ultima dată informaţiile?9. Titlul paginii este elocvent pentru conţinut?10. Accesul la informaţie este gratuit?

d. Întrebări legate de aspectele tehnice1. Care sunt browserele web care pot fi utilizate la vizualizarea paginii de web?2. Pentru vizualizarea imaginilor şi a elementelor multimedia sunt necesare şi alte

programe?3. Cum apreciaţi durata necesară încărcării paginii?

3. Bibliografia

[1] Alexander, J., Tate, M. Web Resource Evaluation Techniques.http://www2.widener.edu/Wolfgram-Memorial-Library/webeval/eval1198/index.htm[2] Bostock, S. CoursewareEnginering – an overview of the courseware development process.http://www.keele.ac.uk/depts/cs/Stephen_Bostock/docs/atceng.htm[3] Nielsen, J. Usability engineering. Academic Press, 1993

Page 140: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

140 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

Aplicatii elearning in formarea profesionala initiala si continua

Conf. Dr. Ing. Irina SEVERIN, Expert AN LdVConf. Dr. Ing. Mihai CARAMIHAI, Expert AN LdV

Ing. Magda CURT, Expert AN LdVe-mail: [email protected]

[email protected]@leonardo.ro

AbstractLucrarea de fata isi propune analiza produselor LdV dezvoltate in cadrulproiectelor pilot finantate prin Programul Comunitar Leonardo da Vinci cutematica formarea profesionala initiala si continua la distanta- elearning.

1. Introducere

Programul european Leonardo da Vinci se inscrie in politica Uniunii Europene dedezvoltare a unui spatiu european de formare profesionala. Programul contribuie laactiunile statelor participante destinate formarii profesionale initiale si pe parcursulintregii vieti, stimuleaza creativitatea si inovarea pentru facilitarea insertiei cetatenilorEuropei in viata profesionala, sustine procesele de adaptare a sistemelor educationale side formare la evolutiile economice si tehnologice si la mutatiile constante specificepietei muncii.Proiectele pilot cu promotori din Romania, finantate in cadrul Programului LdV auvizat tematici diverse, dintre care se pot enumera: utilizarea TIC in educatia continua,rezolvarea unor nevoi de formare profesionala specifice (sectoriale), dezvoltarea edcentre de informare - formare profesionala, contribuie la dezvoltarea competitivitatii sispiritului antreprenorial.Utilizarea TIC in formarea profesionala a constituit si constituie o prioritate a ComisieiEuropene. Astfel, integrarea tehnologiilor informatice in procesul educational siformativ se regaseste ca prioritate distincta (e-learning) in Apelul la propuneri 2000-2002, apel care a stat la baza actiunii de monitorizare tematica a proiectelor pilotinitiate si dezvoltata de CE precum si ca prioritate in Apelul comunitar la propuneri2003-2004 (in cadrul prioritatii “noi forme de invatare si predare).In concordanta atat cu prioritatile apelurilor comunitare cat si cu mesajele cheie dinMemorandumul de invatare permanenta, in cadrul proiectelor pilot au fost dezvoltate, oserie de produse ce au ca obiectiv principal aplicatii de elearning.

2. Studiu de caz2.1. Proiecte procedura B – Anul 2000

Analizand tematica proiectelor pilot cu promotori din Romania, finantate in anul 2000,se onstata ca dintre cele 8 proiecte, 5 au o componenta de eLearning. Din analizaacestor date, rezulta ca 62.5% din numarul total de proiecte au o componenta de

Page 141: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 141

eLearning (v. Figura 1 valorile din figura au fost rotunjite la intreg), iar din acestea,80% au fost promovate de universitati.

Proiecte cu componenta

eLearning promovate de

universitati4

50%

Proiecte fara componenta

eLearning3

38%

Proiecte cu componenta

eLearning nepromovate de

universitati1

12%

Figura 1. Gruparea proiectelor Procedura B, in functie de componenta deeLearning (Anul 2000)

2.2. Proiecte procedura B – Anul 2001

In anul 2001 a fost selectat pentru finantare un numar de 6 proiecte, din care 4 cucomponenta de eLearning. Astfel, in anul 2001, 67% din numarul total de proiecte au ocomponenta de eLearning (v. Figura 2; valorile din figura au fost rotunjite la intreg),iar din acestea, 25% au fost promovate de universitati.Singura universitate ce a promovat in acest an un proiect de formare profesionala cu ocomponenta de eLearning este Universitatea Transilvania din Brasov (proiectRO/01/B/F/PP141024, cu titlul “Using information & communication technologies indevelopment of virtual & remote laboratories for initial & continuos education orientedon efficient professional (re)insertion in electrical domain”) care isi propunedezvoltarea de laboratoare virtuale in domeniul electric.

Page 142: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

142 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

Figura 2. Gruparea proiectelor Procedura B, in functie de componenta deeLearning (Anul 2001)

2.3. Proiecte procedura B – Anul 2002

In anul 2002 au fost selectate pentru finantare 6 proiecte pilot, din care doar 3 cu ocomponenta de eLearning (Anexa). Din analiza acestor date, rezulta ca 50% dinnumarul total de proiecte au o componenta de eLearning (v. Figura 3; valorile dinfigura au fost rotunjite la intreg), iar din acestea, 33% au fost promovate deuniversitati.Si in acest an singura universitate ce a promovat un proiect de formare profesionala cuo componenta de eLearning este Universitatea Transilvania din Brasov (proiectRO/02/B/F/PP141026, cu titlul “Surse regenerabile de energie si instrumente TICpentru un management nondestructiv al mediului inconjurator”) care si-a propusdezvoltarea de laboratoare virtuale in managementului nedestructiv al mediuluiinconjurator.

Proiecte cu componenta

eLearning nepromovate de

universitati3

50%

Proiecte fara componenta

eLearning2

33%

Proiecte cu componenta

eLearning promovate de

universitati1

17%

Page 143: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 143

Proiecte cu componenta eLearning

nepromovate de universitati

233%

Proiecte fara componenta eLearning

350%

Proiecte cu componenta eLearning

promovate de universitati

117%

Figura 3. Gruparea proiectelor Procedura B, in functie de componenta deeLearning (Anul 2002)

Concluzie:

Considerand aplicatiile e-learning dezvoltate in cadrul proiectelor LdV, se poateaprecia ca notabila contributia programului LdV ca notabila contributia programului ladezvoltarea invatamantului la distanta.Aplicatiile dezvoltate sunt disponibile la institutiile promotor si la CNLdV si pot fiutilizate de catre institutiile interesate.

Page 144: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

144 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

Proiectarea Sistemică a Cursurilor Universitare Inginereştipentru e-Learning

Adrian A. Adăscăliţei – Universitatea Tehnică ”Gh. Asachi” Iaşi,e-mail: [email protected]

Abstract Lucrarea are ca obiectiv fundamentarea teoretică a unui mediu informatic pentruconceperea . administrarea şi distribuirea în reţeaua Web a Cursurilor InteractiveInginereşti , mediu care exploatează Tehnologia Informaţiei (TI) . Se prezintămetodologia unui mediu de realizare , administrare şi distrubuire a cursurilorinteractive on─line (sau Web) , exploatând cât mai bine tehnologii de comunicaţii şiprelucrarea informaţiilor . Mediul informatic pentru instruire este conceput ca uncomplement al activităţilor didactice convenţionale . Studenţii, profesorii şiadministratorii de sistem sunt principalii participanţi în cadrul acestui sistem deinstruire interactiv .

1. IntroducereObiectivele principale ale proiectării sistemice a cursurilor universitare inginereşti

pentru e-learning sunt : proiectarea şi evaluarea interfeţelor grafice interactive de tipstudent; proiectarea şi evaluarea arhitecturii mediului interactiv de instruire astudenţilor ingineri , în termenii concepţiei şi realizării sistemelor hypermedia de tipautor pentru predare şi studiu individual . Obiectivele au impus realizarea unui studiumultidisciplinar despre diferitele direcţii de cercetare implicate în Sistemele deInstruire Web: Sisteme de autorare Hypermedia, Interacţiunea dintre Om şi Calculator;Comunicarea mediată de calculator; şi Caracteristici pedagogice ale mediilorinformatice .

Proiectarea Interfeţelor Grafice Utilizator reprezintă una din fazele importante aprocesului de implementare a unui sistem de instruire informatic .

Interfaţa cu utilizatorul student trebuie să furnizeze toate facilităţile necesare unuistudent pentru a putea naviga în aplicaţie intuitiv şi cât mai transparent posibil .

Proiectarea concentrată asupra utilizatorului impune Interfeţei caracteristicile carepermit utilizatorului să controleze procesul de instruire .

Un alt punct important al sistemelor de instruire Web este modul de atestare aasimilării cunoştinţelor de către studenţi , fapt care evaluează eficienţa pedagogică asistemului de instruire cu ajutorul unui set de teste semi-automate .

2. Sistemul de instruire Web

Sistemul de instruire Web (VIRTUiS) este organizat sub forma unor spaţii de lucruvirtuale (Lecţii , Exerciţii , Discuţii) , pentru a putea fi astfel satisfăcute toate cerinţelepredării tradiţionale .

Page 145: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 145

145

Perfecţionarea utilizării sistemelor moderne multimedia în procesul didactic deasimilare a cunoştinţelor din domeniul disciplinelor electrotehnice a condus larealizarea unui produs informatic distribuit în reţea intitulat Campus Virtual în care săfie integrat cursul „on-line” de Compatibilitate Electromagnetică ; produsul informatictrebuie să asigure transferul optim de cunoştinţe de la Profesor la Student prinintermediul reţelei Web .

Foca

lizat

e pe

Prof

esor

Simpozion On-line

1.2Lecţii Online

1.1

Predare On-line

1

Indrumare On-Line

1.3

Dialog condus de Profesor

1.4

Studii de Caz Studii de Corespondenţă

3.1

Atestare Evaluare Online

3 Atestare Online3.3

Teste Web3.2

Focalizate pe Student

Discuţii Libere

4.5

Instruire Pe Cicluri

4.8

Focalizate pe Lucrul în E

chipă

Învăţare în Grup

4.6

Exprimarea Opiniei Online

4.1

Simularea unui Rol

4.2

RaportActivitate Grup4.7

Discuţii Tematice

4.4

4.3 Discuţii Structurate

Discuţii On-line4

Foca

lizat

ePr

ofes

or

Lecţii Ghidate, Tutoriale,Exerciţii Prectice

2.1

2.2 Tutoriale Flexible /Simulări /Micro Univers

Tutoriale On-line2

Foca

lizat

e St

uden

t

Metode de Instruire

Metodele de Instruire On-Line

Figura 1. Metodele de Instruire On-LineCampusul Virtual al Universităţii Tehnice “Gh. Asachi” Iaşi (VIR TU iS) este un

sistem care integrează echipamentul (calculatoarele) , programele software şi reţelelepentru a putea deservi diferiţii participanţi angajaţi în activităţi de educaţie şi instruire .

Comunicarea Tradiţională dintre Student şi Profesor este înlocuită cu o ComunicareMediată de Sistemul Informatic. Transferul de cunoştinţe de la Profesorul Inginer laStudent are loc în procesul de predare învăţare prin intermediul unor evenimentedidactice tradiţionale , evenimente adaptate însă funcţionării şi capabilităţilorSistemului Informatic : Lecţia ; Tutorialul (lecţia interactivă supervizată sau cuîndrumare) ; Exerciţiul ghidat ; Lucrare de Laborator (simulări) ; Proiectul ; Examen .

Mediul Informatic comportă două elemente: componenta software (inteligentă) şicomponenta hardware (infrastructura sistemelor informatice). Structura tehnologică(hardware) a sistemului informatic este analizată numai din perspectiva utilizăriisistemului pentru Instruirea On-Line. Aspectele de Pedagogie Inginerească Informaticăse referă la componenta software (inteligentă) şi cuprind Analiza şi Concepereaurmătoarelor componente ale Instruirii On-Line: Interfaţa Student – Sistem Informatic(PC); Structurarea şi Organizarea Materialului Predat (de Instruire); Navigabilitatea înDomeniul de Cunoştinţe; Prezentarea Vizuală a Informaţiilor Multimedia

Page 146: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

146 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

146

Structura Mediului Informatizat de Învăţare în Reţea

Mediu de Învăţare în Reţea Informatică

Administrare -Management Comunicatii - Prezentare Resurse Educationale

studenti

cursuri

Soft Educational

Resurse Distribuite

instructori

AdministrareBanci de DateProcesare Statistica

Administraremesaje

Mesaje

Banca de Date

Aplicatii de Administrare Presentarea

Mesajelor

PrezentareaMaterialului educational

Schimburi de Mesaje

Banca de Datepentru Mesaje

Figura 2. Structura Mediului Informatizat de ÎnvăţareUtilizarea componentelor software specifice Sistemului Informatic în Instruire

(navigarea documentelor hypermedia, poşta electronică, transferul de fişiere, video-conferinţe) .

3. Definiţia procesului de Proiectare a Instruirii .

Educaţia tehnologică. Cultura societăţii postindustriale conferă tehnologieicalitatea de ştiinţă aplicată . Această calitate reflectă mutaţiile înregistrate la nivelglobal prin: susţinerea legăturilor dintre dimensiunea normativă a tehnologiei (calitateaproiectelor) , dimensiunea materială a tehnologiei (calitatea mijloacelor folosite) şidimensiunea socială a tehnologiei (calitatea consecinţelor psihologice angajate lanivelul personalităţii şi al colectivităţilor umane); reducerea distanţei în timp dintredescoperirea ştiinţifică şi aplicaţia socială a acestei descoperiri .

Educaţia tehnologică reprezintă activitatea de formare–dezvoltare a personalităţiiumane , proiectată şi realizată prin aplicarea cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice dindiferite domenii, dobândite la diferite niveluri , în viaţa socială şi în viaţa economică .

Instruirea. Instruirea reprezintă activitatea principală realizată în cadrul procesuluide învăţământ conform obiectivelor pedagogice generale elaborate la nivel de sistem ,în termenii de politică a educaţiei . Instructorul proiectează o acţiune bazată pe patruoperaţii concrete: definirea obiectivelor pedagogice; stabilirea conţinutului; aplicareametodologiei; asigurarea evaluării activităţii didactice / educative respective.

Conţinutul conceptului de instruire are o sferă mai restrânsă în raport cu educaţia(care se referă la formarea–dezvoltarea permanentă a personalităţii umane) dar mailargă decât învăţarea deoarece include mai multe forme de muncă intelectuală (forme

Page 147: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 147

147

extradidactice şi extraşcolare ; cu resurse substanţiale ; directe şi indirecte ; de naturămorală, tehnologică, estetică, psiho–fizică).

Instruirea asistată de calculator (IAC). Instruirea asistată de calculator (IAC)reprezintă o metodă didactică sau o metodă de învăţământ , care valorifică principiilede modelare şi analiză cibernetică a activităţii de instruire în contextul noilortehnologii informatice şi de comunicaţii , caracteristice societăţii contemporane .

Sinteza dintre resursele pedagogice ale instruirii programate şi disponibilităţiletehnologice ale calculatorului (sistemului de procesare a informaţiei) conferă acesteimetode didactice ( Instruirea asistată de calculator ) calităţi privind : informatizareaactivităţii de predare– învăţare–evaluare ; îmbunătăţirea IAC prin intermediul unoracţiuni de : gestionare , documentare, interogare ; simulare automatizată interactivă acunoştinţelor şi capacităţilor angajate în procesul de învăţământ , conformdocumentelor oficiale de planificare a educaţiei . Metoda IAC valorifică următoareleoperaţii didactice integrate la nivelul unei acţiuni de dirijare euristică şi individualizatăa activităţilor de predare–învăţare–evaluare : organizarea informaţiei conformcerinţelor programei adaptabile la capacităţile fiecărui student ; provocarea cognitivă astudentului prin secvenţe didactice şi întrebări care vizează depistarea unor lacune,probleme, situaţii problemă ; rezolvarea sarcinilor didactice prezentate anterior prinreactivarea sau obţinerea informaţiilor necesare de la resursele informatice apelate prinintermediul calculatorului ; realizarea unor sinteze recapitulative după parcurgereaunor teme , module de studiu ; lecţii, grupuri de lecţii, subcapitole, capitole, disciplineşcolare ; asigurarea unor exerciţii suplimentare de stimulare a creativităţii studentului .

Proiectarea instruirii. Proiectarea instruirii implică organizarea şi ordonareamaterialului care urmează să fie predat → învăţat → evaluat la nivelul corelaţieifuncţional–structurale dintre profesor şi student .

Profesorul sau instructorul proiectează o acţiune bazată pe patru operaţii concrete:definirea obiectivelor pedagogice; stabilirea conţinutului; aplicarea metodologiei;asigurarea evaluării activităţii didactice , educative , respective .

Proiectarea instruirii asistate de calculator (IAC) poate fi definită ca fiinddezvoltarea sistematică a specificaţiilor procesului de instruire utilizând teoriileînvăţării şi instruirii pentru a asigura realizarea calităţii procesului de instruire.Proiectarea instruirii este definită de un întreg proces : de analiză a necesarului dedeprinderi şi cunoştinţe şi a obiectivelor învăţării ; şi de concepere a unui sistem detransfer şi de livrare care să asigure satisfacerea acestor necesităţi . Proiectareainstruirii include : dezvoltarea unor activităţi şi materiale de instruire ; şi testarea şievaluarea tuturor activităţilor de instruire şi învăţare (caracteristice studentului).

Tehnologie de Instruire . Tehnologiile de Instruire constituie aplicaţii sistemice şisistematice a strategiilor derivate din teoriile comportamentale, cognitive şiconstructiviste în vederea soluţionării problemelor care apar în procesele de instruire .Tehnologiile de Instruire sunt reprezentate de suma dintre Proiectarea Instruirii şiRealizarea Procesului de Instruire . Tehnologiile de Instruire sunt de fapt aplicareasistematică a teoriilor şi a altor cunoştinţe sistematizate la conceperea , proiectarea şirealizarea unui proces de instruire .

Dezvoltarea Instruirii . Avantajele Proiectării Sistematice a Instruirii. Prindezvoltarea instruirii se defineşte întreg procesul de implementare a planurilor deproiectare a instruirii .

Page 148: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

148 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

148

Configurarea Studiului Individual în Campusul Virtual VIR TU iS

Proiectare Concepte

Introducere

Alegerea Ecranului

Test Rezumat

Instruire Demonstraţie

Exerciţiu Practic

Sarcină

Evaluare

Notă

-->

<--

Resetare

Ok

Ion Student Maria Student Adrian Tutore Dan Expert

Trimite

Lista E-Mail Lista Utilizatori Lista Activităţi

Studiu Individual

VIRTUiS

Navigarea Cursului Curs HTML

Reţeaua Studenţi Mesaj Poştal

Figura 3. Configurarea Studiului Individual în Campusul Virtual VIR TU iSProiectarea sistematică şi metodică a procesului de instruire este avantajoasă

deoarece: 1. Susţine instruirea centrată pe învăţare; 2. Menţine o instruire efectivă ,eficientă, şi atractivă; 3. Susţine comunicarea şi colaborarea dintre proiectanţi ,profesori , specialişti în informatică aplicată (reţele informatice) şi utilizatori; 4.Facilitează difuzia şi diseminarea cunoştinţelor pedagogice de către educatoriiprofesionişti; 5. Oferă soluţii practice , posibile , şi acceptabile pentru problemele deinstruire; 6. Faza de analiză susţine de asemenea elaborarea ulterioară a unor alte tipuride materiale didactice; 7. Asigură că ceea ce se predă este necesar pentru realizareaobiectivelor de învăţare ale studenţilor; 8. Facilitează o evaluare corectă şi precisă aprocesului de instruire .

4. Modele pentru Proiectarea Instruirii

Proiectarea pedagogică. Proiectarea pedagogică reprezintă activitatea destructurare a acţiunilor şi operaţiilor care asigură funcţionalitatea sistemului şi aprocesului de învăţământ la nivel general , specific / intermediar şi concret /operaţional conform finalităţilor elaborate în termeni de politică a educaţiei .

Activitatea de proiectare este complexă atât din punct de vedere pedagogic cât şidin punct de vedere social şi angajează acţiunile şi operaţiile de definire anticipativă aobiectivelor , conţinuturilor , strategiilor învăţării , probelor de evaluare şi mai ales arelaţiilor dintre acţiuni şi operaţii, în condiţiile specifice unui anumit mod deorganizare a procesului de învăţământ.

Specificul activităţii de proiectare pedagogică. Modelele de acţiune angajate înactivitatea de proiectare pedagogică desemnează un set de valori şi de factori careconferă acţiunii didactice o anumită linie de evoluţie probabilă asociată cu programele

Page 149: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 149

149

de instruire (educaţie) adoptate şi cu procesele psihice angajate în activitateastudentului .

Modelul de proiectare curriculară dezvoltat la nivelul didacticii postmoderne , estecentrat asupra obiectivelor activităţii de educaţie (instruire) .

Corespondenţa pedagogică , angajată la nivelul activităţii didactice şi concepută cao activitate simultană de predare → învăţare → evaluare , devine prioritară .

Abordarea curriculară a procesului de învăţământ presupune proiectareainterdependenţelor dintre elementele componente ale activităţii didactice : obiective →conţinuturi → metodologie → evaluare . Aceste interdependenţe angajează realizareaunui învăţământ prioritar formativ bazat integral pe resursele de (auto)instruire şi de(auto)educaţie ale fiecărui student .

Proiectarea curriculară consemnează saltul de la structura de organizare bazată peconţinuturi definite explicit (" ce învăţăm ?") la structura de organizare orientatăvaloric prin intermediul unor obiective şi metodologii explicite şi implicite (" cumînvăţăm ? ") , cu efecte macrostructurale ( plan de învăţământ elaborat la nivel desistem ) şi microstructurale (programe şi manuale şcolare elaborate la nivel de proces),asumate la scară psihosocială .

Proiectarea curriculară implică un program educaţional cu acţiuni dezvoltatepedagogic în direcţia perfecţionării continue a activităţii de instruire : a) selecţionareaşi definirea obiectivelor învăţării în calitate de obiective pedagogice ale procesului deînvăţământ ; b) selecţionarea şi crearea experienţelor de învăţare , adecvate obiectivelorpedagogice , în calitate de conţinuturi cu resurse formative maxime ; c) organizareaexperienţelor de învăţare la niveluri formative superioare prin metodologii adecvateobiectivelor şi conţinuturilor selecţionate ; d) organizarea acţiunii de evaluare arezultatelor activităţii de instruire realizată conform criteriilor definite la nivelulobiectivelor pedagogice asumate , valorificate şi valorificabile , în termeni de revizuiridezirabile .

Analiza procesului de învăţământ din perspectivă curriculară evidenţiază corelaţiaexistentă între proiectarea curriculară a instruirii şi formarea → dezvoltareapersonalităţii studentului . Această corelaţie este relevantă din două puncte de vedere :

a) din punctul de vedere al elementelor componente ale programului educaţionalcare formează un ansamblu coerent de situaţii de învăţare dezvoltate pe circuitul :obiective → conţinuturi → metodologie → evaluare , care valorifică şi experienţele deviaţă ale studentului la nivelul raporturilor dintre educaţia / instruirea formală--nonformală--informală ;

b) din punctul de vedere al corespondenţelor pedagogice construite între elementelecomponente ale programului educaţional care asigură o ordine de progresiedeterminată a acestui program, subordonată valorificării necesităţilor de formare--dezvoltare permanentă a personalităţii .

Proiectarea curriculară concepe criteriul de optimalitate la nivelul corespondenţeipedagogice dezvoltată continuu între : obiectivele informative--formative ,conţinuturile instruirii--educaţiei , strategiile de predare--învăţare--evaluare .

Conţinutul activităţii de proiectare pedagogică valorifică un algoritm al acţiuniieficiente în plan sistemic , bazat pe următoarele operaţii :

Strategiile cognitive sunt importante : pentru învăţare (strategii de învăţare) , pentrustocarea informaţiilor în memorie , pentru folosirea acestor informaţii ulterior

Page 150: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

150 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică

150

(strategii de memorizare) , şi pentru rezolvarea problemelor practice care apar(strategii de rezolvare a problemelor) .

5. Concluzii

Scurtă prezentare a conţinutul cursului şi utilizarea TI. Cursul este structurat pemai multe module teoretice . Sunt introduse elementele principale ale CEM ,subliniindu-se importanţa CEM pentru industrie şi pentru procesul de proiectare aechipamentelor electro-magnetice . CEM este definită ca fiind capabilitatea sistemelor ,subsistemelor , circuitelor şi componentelor electromagnetice de a funcţiona laparametrii pentru care au fost proiectate , fară a avea o funcţionare incorectă sau aprezenta o degradare inacceptabilă a performanţelor datprită interferenţeielectromagnetice (IEM) , fenomen prezent în interiorul mediului de operare(funcţionare) prestabilit .

Un modul al cursului prezintă o introducere în subiectul CEM . Se abordează naturafenomenelor caracteristice CEM : definiţii , emisie , imunitate , precum şi limiteleCEM . Sunt apoi prezentate mecanismele de propagare ale CEM : conducţie , cuplajreactiv , radiaţie . sursele fenomenelor caracteristice CEM pot fi naturale sau produsede tehnologiile utilizate de om (civilizaţie) .

Un modul foarte util care pune în valoare posibilităţile TI făcând apel la“instrumentaţia virtuală “ este modulul care realizează trecerea în revistă a metodelorde testare şi măsurare a fenomenelor CEM : testarea emisiilor de radiaţie şi conducţie ,imunitate CEM la radiaţii şi conducţie . Este abordată şi problematica proiectării pentruprevenirea CEM .

Tendinţele viitoare în CEM sunt abordate prin prisma Directivelor ComunităţiiEuropene asupra CEM . Este argumentată necesitatea unor standarde şi regulamenteasupra CEM . Sunt trecute în revistă standardele relevante pentru CEM .

Diferite module de curs abordează probleme practice , aplicative . Sunt prezentatefundamentele măsurărilor de radio-frecvenţe − tensiune , curent , impedanţă , unităţirelative (decibeli) , efectele de undă , raportul amplitudinilor de undă şi impedanţacaracteristică liniei .

Modulul referitor la măsurarea şi sistemele de măsură şi testare începe cu descrierealimitărilor fundamentale impuse de parametrii fizici ai oricărui sistem de măsură întermenii : lăţime de bandă , raport semnal−zgomot . Sunt introduse efectele neliniareale distorsiunii , intermodulaţia , modulaţia încrucişată , desensibilizarea şi amesteculreciproc de frecvenţe (mixajul reciproc) . Se explică cum pot fi modelate acestedistorsiuni şi procedeele de minimizare a efectelor . Tehnicile utilizate în domeniulfrecvenţă sunt amintite a fi : analiza spectrală , detecţia sensibilă la fază şi detecţia lasemi-amplitudine . Tehnicile în domeniul timp sunt medierea (înjumătăţirea) şicorelarea semnalelor . Sunt prezentate utilizările acestor tehnici în caracterizarea CEM. Sunt trecute în revistă analiza şi modelarea statistică .

De asemenea , este abordată modelarea pe calculator a problemelorelectromagnetice . Sunt introduse tehnici , metode şi algoritmi numerici , specificicalculatoarelor , pentru aproximarea soluţiilor unor probleme de câmpuri complexe .

Page 151: SECŢIUNEA A-Tehnologii e-learning

Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual - 2003 151

151

9. Bibliografia

[ 1] Gâlea D., Adăscăliţei A., The Strategy to Adopt Open and Distance Education in România.Proceedings of the 17th World Conference of the International Council for Distance Education“One World Many Voices. Quality in Open and Distance Learning”; Session: European Focus,pp.493-496, vol.1, 26-30 June 1995, Birmingham, UK, (ISBN 0-7492-7301-1).http://www-icdl.open.ac.uk/lit2k/LitResult.ihtml?&id=8903[ 2] Adăscăliţei A., Gâlea D., Belousov V., Suceveanu I. D.: Creating Open and DistanceLearning Environments for Developing Human Resources in Iasi Technical Institute. In:Proceedings of the 4th World Conference on Engineering Education, Vol. 1, pp. (1) 160 -- 164,October 15-20, 1995, Saint Paul, Minnesota, USA.[ 3] Adăscăliţei A., Galea D., Belousov V., Suceveanu I.-D.: Developing Human Potential forSuccessul Socio-Economic Reform in East Romania, Iasi Region. KIRKWOOD A., LEFREREP., MANN K. (Eds.), Proceedings of the EDEN Conference, Tallinn, Estonia, 6-8 June 1994,Milton Keynes, UK: EDEN, pp.29-34. (ISBN: 0749270403), http://www-icdl.open.ac.uk/lit2k/LitResult.ihtml?&id=8076[ 4] Adăscăliţei A., Galea D. Overview of performance training development process.Educational technologist's role to achieve quality in teaching and learning. In Preprint of the20th Anniversary of SEFI, Lulea Sweden, 28 June–1 July 1993, p. 119.[ 5] Adăscăliţei A. Teaching and Learning Electro-Magnetic Compatibility by using Interactiveand Multimedia Educational Technologies?. Proceedings of the Intl.Conf. on Applied andTheoretical Electricity, Craiova, Nov. 18-20, 1993, pp.1-6, Vol.1 (Plenary Session).[ 6] Adăscăliţei A., Lindon P., Belousov V., Gafitanu M., Teodorescu H.-N. ContinuingEngineering EducationA Romanian Case: The International Centre for EngineeringEducation, Iasi. HAGSTROM A. (Ed.) Proceedings of the 5th World Conference on ContinuingEngineering Education, Helsinki, Suomi–Finland: IACEE, Vol.2, pp. 1043-1048. (ISBN: 951-22-1038-X)[ 7] Adăscăliţei A., Lindon P., Belousov V., Gafitanu M. Iasi Project–A Technology TransferModel for Industry–University Partnership, DUGGAN T.V. (Ed.), Proceedings of the 3rdWorld Conference on Engineering Education, Portsmouth, UK:Computational MechanicsPublications, Vol.3, pp. 425-430 (ISBN: 1-85312-192-4[ 8] Adăscăliţei A., Teodorescu H.-N. Engineering Education in Romania: from traditions topossible trends. SEFI News 35. pp.9-10. (June 1990) (ISSN: 1024-445X),http://www.ntb.ch/SEFI/Publications/portrays.html[10] Adăscăliţei A. Curs On-Line de Compatibilitate Electromagnetică,http://www.ee.tuiasi.ro/~aadascal/Curs_CEM/index.html[11] Adăscăliţei, Adrian A.: Capitolul I , Utilizarea Tehnologiilor Informatice Multimedia ÎnInstruirea On-Line A Studenţilor La Disciplina Compatibilitate Electromagnetică, pp. 1-36;Creţu Mihai, Editor: Tendinţe Novatoare în Instrumentaţie şi Măsurări Electrice; EdituraSedcom Libris; Iaşi, 2001; ISBN: 973 8028 76 0.

Adrian A. ADĂSCĂLIŢEI, conferenţiar, dr., ing., Universitatea Tehnică “Gh.Asachi” Iaşi, Facultatea de Electrotehnică, Catedra de Bazele Electrotehnicii, şiDepartamentul de Perfecţionarea Personalului Didactic, B-dul “ProfesorDimitrie Mangeron” nr. 53, Corp E, etajul V, Camera 50, Iaşi, Judeţul Iaşi, CodPoştal: 6600,E-Mail: [email protected],URL: http://www.ee.tuiasi.ro/~aadascal/index.html.