Teoriile clasice ale comerțului internațional

• Precursorii lui Adam Smith

• Teoria clasică a comerțului internațional a lui Adam Smith

• Teoria avantajului comparativ (David Ricardo și ceilalți clasici)

Precursorii lui Adam Smith• Rudimente ale gândirii pro-liber schimb înainte de Smith

– Sensul originar al noțiunii de free trade (branșă liberă, nemonopolizată)– Roger Coke (1670): ”The Dutch we see import all, yet thrive upon trade, and the Irish export eight times

more than they import, yet grow poorer.”– Schimbul internațional este în ultimă instanță de tip barter (Nicholas Barbon, 1690)(produse contra

produse); deci numai țări din care importăm vor importa de la noi– Analogia cu comerțul intern: „a nation in world trade is like a city in a kingdom’s trade or a family in a

city’s trade”’(North, 1691)– Interdependența dintre ramuri (Charles Davenant, 1696) (măsurile nu pot afecta strict numai un sector)

• Promovarea unor sectoare echivalează cu penalizarea altora (Gervaise, 1720)– Henry Martyn, Considerations upon the East India Trade, 1701 – poate fi considerat primul tratat de

teoria liberului schimb• Diviziunea internațională a muncii• Exemplu numeric prin care să ilustreze obținerea indirectă a produselor cu munca a mai puțini oameni la intern• Legătura liber schimb și ocupare (singura sustenabilă pe termen lung)

– Identificarea pericolului retalierii odată cu adoptarea măsurilor protecționiste– În general prezentarea ideilor nu este sistematică

• Surse ale gândirii lui Smith în filozofia morală– Fiziocrații francezi (Quesnay, Mirabeau)– Iluminiștii scoțieni (în special Francis Hutcheson, profesorul lui Smith; Bolinbroke, Butler, Shaftsbury)

• Ideea de ordine naturală • Compatibilitatea între interesul personal și binele public (ideea de armonie posibilă a intereselor)

Teoria clasică a comerțului internațional a lui Adam Smith

• An Inquiry into the Nature and Causes of the Wealth of Nations (1776)

• Abordare sistematică (fără contribuții particulare total noi și numaidecât răsunătoare)

• Sistemul libertății naturale, mâna invizibilă, procesul pieței– Alocarea eficientă a resurselor rare

• Costul de oportunitate• Diviziunea internațională a muncii• Indiferența legată de structura comerțului internațional

(spre deosebire de fiziocrați și mercantiliști)

Principiul avantajului absolut• Pe insula lui Crusoe care prinde bine pești, vine Vineri, care știe să cânte mai bine

decât o face Crusoe (și nu prea se pricepe la prins pești); dacă fiecare se specializează pe ceea ce face mai bine, atât fiecare în parte, cât și “comunitatea” (amândoi la un loc), o duce mai bine (specializarea și schimbul liber sunt rentabile)

– The eighteenth century rule: „the notion that imported goods could be acquired more cheaply abroad because the absolute cost of production was lower than at home” (D.A. Irwin)

– Principiul este subînțeles/implicit în afirmații de genul: „Romania/Polonia este grânarul Europei”

• Problemă: ce se întâmplă vine Vineri care se pricepe mai bine și la pescuit și la cântat?

Principiul avantajului comparativ (sau “legea ricardiană a asocierii”)

• David Ricardo (On the Principles of Political Economy and Taxation, 1817)

• Principiul avantajului comparativ– Vineri se pricepe mai bine decât Crusoe la ambele: prins

pești și cântat– Se pricepe mult mai bine la cântat decât la prins pești– Dacă fiecare se specializează acolo unde are avantajul

(dezavantajul) relativ mai mare (mic), fiecare în parte câștigă, și “comnitatea” o dată cu ei (Vineri cântă; Crusoe prinde pește).

– Specializarea și schimbul liber sunt rentabile

Exemplul original al lui RicardoȚara/Cantitate muncă per bucată

Stofă Vin

Portugalia 90 80

Anglia 100 120

•Portugalia deține avantajele absolute atât la stofă cât și la vin

•Portugalia produce stofa cu 90/100=0,9 din costul Angliei

•Portugalia produce vinul cu 80/120=0,67 din costul Angliei

•Portugalia are avantajul absolut mai pronunțat la vin, deci are avantaj comparativ la vin

•Anglia are dezavantajul absolut mai puțin pronunțat la stofă, deci are avantaj comparativ la stofă

•Pentru orice „preț” mondial în intervalul (0,83; 1,125), schimbul internațional e avantajos (0,83=100/120 = costul de oportunitate intern al Angliei; 1,125=90/80 = costul de oportunitate intern al Portugaliei)

Exemplul lui Mises

• 2 contribuții majore (care fac exemplul realist și operațional/direct aplicabil la realitatea observabilă):– Calcul în termeni monetari, nu valoare muncă– Coborârea discuției de la nivel agregat (țară) la nivel micro (persoană -

individualism metodologic)• Prezentă, en passant, și la Ricardo: ”Two men can both make shoes and hats, and one is

superior to the other in both employments; but in making hats, he can only exceed his competitor by one-fifth or 20 per cent – and in making shoes he can excel him by one third or 33 per cent; - will it not be for the interest of both, that the superior man should employ himself exclusively in making shoes, and the inferior man in making hats”

• Legea ricardiană capătă relevanță universală ca bază pentru orice tip de cooperare socială (internă, externă, interpersonală, locală, regională, mondială etc.)

Agent/prețuri monetare Operații Curățare ustensile

Chirurg 50$/oră 2$/oră (1 oră)

Asistent ? 2$/oră (3 ore)

Implicații ale legii ricardiene a asocierii

• Cel puternic/priceput/eficient are motive să coopereze cu cel slab/nepriceput/ineficient• Nu e întotdeauna profitabil să produci orice bun pentru care ai costurile absolute mai

mici decât ale celorlalți– Problema costului de oportunitate

• Oricât de slab/nepriceput/ineficient ar fi cineva, tot are avantaje comparative (acolo unde este relativ “cel mai puțin slab”)

• Piața și comerțul nu sunt o junglă; concurenţa economică (oamenii sunt/pot fi parteneri) diferă de competiţia biologică (animalele sunt, în sens mai strict, în concurență pentru hrană)

• Diversitatea/inegalitatea are consecințe/implicații benefice

• Posibilitatea specializării parțiale• Specializarea poate duce la simplificarea anumitor operațiuni, fapt care facilitează apoi

algoritmizarea și, în final, automatizarea– Lucru care poate contracara dezavantajul monotoniei

Trăsăturile avantajului comparativ

• Are caracter dinamic– Se poate modifica în timp (se modifică gusturile/preferințele,

tehnologia, oamenii, condițiile naturale)• Are caracter antreprenorial– nu se poate determina științific (și, deci, nici din birou, nici

din sala de clasă)– Se determină pe baza calculelor economice (de

profitabilitate) în termeni monetari• Trebuie judecat la nivelul de detaliere relevant– Problema comerțului intraprodus/intraindustrial

Caracterul antreprenorial al avantajului comparativ - continuare

• Judecățile antreprenoriale– 3 tipuri de judecăți:• Teoretice: valabile indiferent de loc, timp și persoane• Istorice: se referă la circumstanțe particulare de loc,

timp și persoane din trecut• Antreprenoriale: se referă la circumstanţe particulare

de loc şi timp din viitor.– Judecățile antreprenoriale nu sunt ştiinţifice (nu

pot fi livrate simultan cu testul validității lor)– Economist versus businessman

Teoria/modelul Heckscher-Ohlin-Samuelson (HOS)

• Încearcă să explice mai în detaliu bazele/fundamentele/cauzele avantajului comparativ• 2 țări, 2 factori de producție, 2 produse• 2 coordonate principale de discuție:

– Înzestrarea relativă cu factori de producție a celor două țări (sau abundența relativă a factorilor de producție pe țări)

– Intensivitatea relativă în factori de producție a celor două produse• Explicația/predicția modelului:

– Țara relativ abundentă într-un anumit factor de producție, se va specializa pe produsul relativ intensiv în același factor de producție

• Este mai mult o judecată antreprenorială, decât una teoretică:– ”By such general observations the cause of interregional trade is, however, by no means adequately

analysed. The immediate cause of trade is always that goods can be bought cheaper from outside in terms of money than they can be produced at home, and vice versa. It remains, therefore, to be shown why, as a result of the varying equipment of industrial agents, some goods can be more cheaply produced in one region than in another. In other words, the real problem is to demonstrate what lies behind such inequality in prices, or, more precisely, to show in what way diferences in equipment come to be expressed in differences in money costs and prices.” (Bertil Ohlin, Interregional and International Trade, Cambridge, Harvard University Press, 1952[1933], p.12-13)

Teoriile „moderne” ale comerțului internațional

• Teoria ciclului de viață al produsului (Raymond Vernon)

• Teoria similarității între țări (Steffan Linder)• Teoria rivalității strategice globale (Brander,

Spencer, Krugman, Helpman)• Teoria avantajului competitiv (Michael Porter)

– Au premiza implicită sau explicită că nu se bazează avantajul comparativ

Teoria ciclului de viață al produsului• Raymond A. Vernon

– 1966, Inernational Investment and International Trade in the Product Cycle (The Quarterly Journal of Economics)

• Caută să explice pattern-urile aparent anormale – din perspectiva avantajelor comparative – din comerțul internațional (exporturile și importurile succesive ale aceluiași tip de produs)

• Ciclul de viață al produsului– Produs nou (producție în țara de origine; inovație; export experimental)– Produs matur (producție în țara de origine; consolidare tehnologică; export

consacrat)– Produs standardizat (producție în străinătate; standardizare; import)

• Aplicații în marketing (problema „prelungirii ciclului de viață al produsului”)• Probleme:

– Slăbiciunea teoretică a analogiilor biologice în general folosite în economie– „anomaliile” care se vor explicate prin CVP sunt inteligibile dacă reținem caracterul

dinamic al avantajului comparativ

Teoria similarității între țări• Steffan B. Linder

– 1961, An Essay on Trade and Transformation• Caută să explice pattern-urile aparent anormale – din perspectiva

avantajelor comparative – din comerțul internațional (exporturile și importurile simultane ale aceluiași tip de produs)

• „Similaritatea” între țări (venit/locuitor; gusturile consumatorilor; înzestrarea cu resurse etc.)

• Comerțul „intra-industrial” și „intra-produs”

• Probleme: anomaliile dispar dacă fluxurile comerciale se judecă la nivelul de detaliere relevant („marginalist”)

Teoria rivalității strategice globale• Pornește de la una din două premize înrudite:

– Economii de scară– Concurență oligopolistică

• Obs.: există posibilitatea profitabilității într-un anumit sector (de ex.: producția de aeronave) numai pentru un număr limitat („mic”) de firme

– Comerțul apare și se dezvoltă în constrângerile impuse de cele două fenomene (și, implicit, nu de avantajele comparative!)

– Se pune problema existenței (și creării, la nivel de politică comercială) „campionilor naționali” – firme naționale suficient de puternice încât să reziste competiției internaționale• Aparent temei pentru politici protecționiste (taxe vamale de import; subvenții) în vederea

creării „campionilor”

– Probleme:• Compatibilitatea teoretică și practică între economiile de scară și concurența

imperfectă/oligopolistică și avantajul comparativ• La nivelul politicii comerciale aferente: problemele analizei cost-beneficiu; problema alegerii

campionilor (winner picking); hazardul moral/haosul motivațional

Avantajul competitiv• Michael E. Porter (The Competitive Advantage of Nations,

1990)• “Diamantul lui Porter”:

– Determinanții factoriali– Determinanții cererii– Industriile din amonte și aval– Strategiile de firmă, structura pieței și rivalitățile strategice

dintre firme• Politicile guvernamentale• Şansa

• Firmele trebuie să se specializeze acolo unde “diamantul e mai tare” (indică o poziție mai favorabilă)– Până la urmă viziunea e micro sau macro? (ambiguitate)

• Slăbiciune: este un argument de tipul: “dacă ai de toate, atunci îți merge bine” (aproape tautologic)

Avantaje – observație

• Criteriul sintetic în care trebuie să se regăsească, până la urmă, oricare dintre avantajele discutate (absolut, comparativ, competitiv) este acela al profitabilității în termeni monetari (altfel e greu să ne dăm seama de ce ar mai fi oportun să le numim “avantaje”)