Docea. Carol I Si Monarhia Constitutionala-libre

Vasile Docea

CAROLăIăŞIăMONARHIAăCONSTITUXIONAL;

INTERPRET;RIăISTORICE

VASILE DOCEA

ISBN: 973-8063-76-0

Vasile Docea

Carol I şi monarhia

constituţională

Interpretări istorice

PRESA UNIVERSITARĂ ROMÂNĂ

TIMIŞOARA 2001

CUPRINS

Cuvânt înainte 7

ÎNTRE FAMILIE SI POLITICA

ConştiinYaăgenealogic<ăaăregeluiăCarol I 13 EducaYiaăgenealogic< 14 Orgoliul bine temperat 36

Deălaăglasulăinimiiăălaă„raisonăd’Etat“: proiectele matrimoniale ale lui Carol I 41

„C’estăunăcapriceădeăpremierăamour“ 44 Niciă„bonapartist“,ăniciă„orleanist“ 46 Unăhandicapămatrimonial:ăs<ăfiăprincipeăalăRomâniei 56 Primulăproiectărusesc:ă„partida“ăLeuchtenberg 57 Intermezzo:ăunăproiectăitalianădeărezerv< 63 Al doilea proiect rusesc 68 „Esteăimposibil<ăoăprelungireăaăaştept<rii“ 71 C<s<toria 78 Concluzii 81

MONARHUL CONSTITUTIO NAL

Europaămonarhic<ăşiăRomâniaăluiăCarol I: analogii,ămodeleăstr<ine,ătradiYiiăautohtone 85

Europa – unitate sau pluralitate de modele monarhice? 86 FranYaăşiăGermania:ădou<ămodeleăconcurenteăînămodernizareaăromâneasc< 91 Spre limitarea unei puteri nelimitate 96 PrinYulăstr<in,ăcolportorădeămodelăpolitic 103 Ereditatea tronului 109 Întreădivinăşiălaic 111 UndeăsupravieYuieşteătradiYia? 114 Concluzii 120

VASILE DOCEA

CarolăIăşiăAcademiaăRomân< 123 Interesulăpentruăcultur< 124 Ocrotindălimbaăromân< 127 Istoria ca legitimare 130 Regele filantrop 134

DESPRE IZVOARE SI ISTORIOGRAFIE

Jurnalul regelui Carol I 141 Jurnaleăşiămemorii:ăoăîndeletnicireăobişnuit<ăaăcaseiăregale 141 Deăcândăştimăc<ăexist<ăun jurnal al regelui Carol Iăşiăcândăaăînceputăs<-l scrie? 143 CeăconYineăjurnalulăşiăcumăaăfostăfolosit? 146

„Memoriile“ăregeluiăCarol I:ăautori,ăsurse,ăediYii 151 NeconcordanYeăşiăambiguit<Yi 151 Doi colaboratori ai regelui Carol I:ăGeorgăSchaeferăşi Mite Kremnitz 153 EdiYiileă„Memoriilor“ 158

Un confident al regelui: scriitorul Paul Lindenberg 161 Cine a fost Paul Lindenberg? 161 Amintiri despre rege 165

Între iner YieăşiăresurecYie:ăistoriografiaămonarhiei laăînceputulăaniloră’90 179

Avatarurileăuneiăpreocup<riăistoriografice 179 SituaYiaăactual<:ăăhaineănoi,ăvechiăn<ravuri 183

INDICE DE PERSOANE 191

Cuvânt înainte

Carteaă deă faY<ă reuneşteă rezultateleă cercet<riloră ceă le-am f<cut,ă pân<ă înă momentulă deă faY<,ă înă dou<ă direcYii,ă peă careă leăsocotescă deă ună interesă deosebit.ă Amândou<ă auă devenit,ă pentruămine, domenii prioritare de cercetare. Primul este cel al istoriei regimuluiă constituYional-monarhic în România, ce cuprinde perioadaădintreăaniiă1866ăşiă1947.ăCelăde-al doilea seărefer<ălaăregele Carol I,ă laăbiografiaă şiăpersonalitateaăsa.ăDinăpunctulădeăvedereă ală metodologiei,ă celeă dou<ă domeniiă suntă diferite,ă c<ciăprimul presupune folosirea metodelor specifice istoriei instituYionale,ă peă cândă celă de-al doilea cere utilizarea instrumentelorăbiografului.ăEleăsunt,ătotuşi,ălegateăîntreăele,ăatâtădeă strâns,ă cred,ă încâtă nuă putemă înYelegeă istoriaă regimuluiăconstituYional-monarhic,ă celă puYină aă începuturiloră şiă aă primeiăperioadeă deă funcYionareă aă lui,ă f<r<ă aă cunoaşteă personalitateaăcelui careăaăfostăprimulămonarhăconstituYional.ăSeăvaăvedea,ădeăaltfel,ă înă aceast<ă carte,ă câtă deă puternic<ă aă fostă amprentaăpersonal<ă peă careă elă aă l<sat-oă asupraă întocmiriloră politiceă şiăinstituYionaleăaleăRomânieiămoderne.

Celeăceăurmeaz<ănuăsuntăoă„biografie“ăa regelui Carol I, dară niciă oă „monografie“ă aă regimuluiă politică amintit.ă Eleă suntăstudiiă şiă articoleă peă careă le-am scris în ultimii ani, publicate, unele,ă înă diferiteă volumeă şiă revisteă deă specialitate,ă r<mase,ăaltele, inedite. Pentru materialele deja publicate, am indicat, la sfârşitulăfiec<ruia,ăloculăundeăauăv<zutăpentruăprimaădat<ăluminaă

VASILE DOCEA

tiparului.ă Peă toate,ă îns<,ă editeă sauă inedite,ă leă leag<ă interesulăpentruăceleădou<ăteme,ălaărândulălorădeănedesp<rYit.

Atunciăcândăamăscrisăacesteăstudii,ăamăîncercatăs<ăprivesc lucrurile dintr-oă dubl<ă perspectiv<,ă biografic<ă şiă instituYional<.ăPondereaăfiec<reia,ăîns<,ăesteădiferit<,ădeălaăcazălaăcaz.ăAstfel,ădeăexemplu, în studiul despre ConştiinYa genealogică a regelui Carol I predomin<ă manieraă biografic<,ă accentulă cadeă pe elementulăpersonal,ăiarămediulăpoliticăşiăinstituYionalăesteăv<zutădină perspectivaă „personajului“.ă Dimpotriv<,ă înă studiulă Europa monarhică şi România lui Carol I: analogii, modele străine, tradiYii autohtone, în prim-planăseăafl<ăistoriaăinstituYional<,ăcu tot bagajul metodologic pe care îl presupune, din care nu lipseşteă analizaă comparativ<.ă Înă alteă studii,ă unulă despreăProiectele matrimoniale ale lui Carol I,ă cel<laltă despreăleg<turileă dintreă Carol I şi Academia Română,ă celeă dou<ăperspectiveăseăreg<sescă– dac<ăpotăspuneăaşaă– în doze egale.

Pentruă c<ă oriceă încercareă deă reevaluare,ă fieă eaă câtă deămodest<,ă trebuieă s<ă cuprind<ă şiă oă rediscutareă aă izvoareloră şiăistoriografiei,ă amă selectat,ă înă secYiuneaă final<ă aă c<rYii,ă câtevaădintre articolele mele dedicate anlizei surselor istoriei monarhiei şiăaleăbiografieiăluiăCarol I,ăc<roraăle-amăad<ugatăunăarticolăscrisăînă 1993,ă despreă istoriografiaă actual<ă dedicat<ă acesteiă teme.ăArticolulăreflect<ăsituaYiaădeăpân<ăînăacelăan,ădarăconstatăc<,ădeşiăîntre timp s-au mai publicată uneleă lucr<riă peă margineaăproblemeiăînădiscuYie,ăăconcluziileămeleăr<mân,ăînăliniiăgenerale,ăvalabile.

Seăcuvineăs<ămaiăfacăoăprecizareăpreliminar<,ă referitoareălaă „personajulă principal“ă ală acesteiă c<rYiă şiă laă felulă înă careă amăînYelesăs<-l abordez. Carol Iăaăavutăoădubl<ăcalitate:ăceaădeăprinY alăuneiăvechiăcaseăgermane,ădeăHohenzollern,ăşiăceaădeăsuveran ală României.ă Cândă aă venită înă România,ă laă 1866,ă elă nuă şi-a pierdut-oă peă prima.ă Celeă dou<ă calit<Yiă nuă auă fost,ă aşadar,ăsuccesive, ci, din 1866, au coexistat.ăAăfostăelă însuşiăconştientădeăaceastaăşi,ămaiămultădecâtăatât,ăaăîncercatăde-a lungul întregii domniiă s<ă leă aduc<ă laă convergenY<,ă reuşindă deă celeămaiă multeă


9

ori,ă eşuândă îns<ădramatic,ăaşaăcumăseăştie,ăspreăsfârşitulăvieYii.ăCred,ă aşadar,ă c<ă oriceă încercareă deă aă înYelegeă personalitateaă şiăfapteleăregeluiănuăpoateăreuşiădecâtăînăm<suraăînăcareăYineăseamaădeăacestădubluăsistemăreferenYial.

Cercet<rileă f<cuteă peă temaă istorieiă monarhieiă mi-au fost înlesniteădeădou<ă împrejur<ri.ă Înainteădeă toate,ădeăunăstagiu de cercetare în Germania, în 1994 – 1995,ă posibilă datorit<ăgenerozit<Yiiă Serviciului german pentru schimburi interacademice (DAAD).ă Apoi,ă deă şansaăpeă careă amăavut-oă s<ălucrez,ă aniă laă rând,ă înă calitateă deă cercet<tor,ă laă Institutul de istorie “A. D. Xenopol” dinăIaşi.

Dac<ăară trebuiă caă aceast<ăcarteă s<ăpoarteăoădedicaYie,ă eaăle-ară fiă adresat<ă studenYiloră meiă deă laă Universitateaă Banatuluiădină Timişoara,ă al<turiă deă careă amă discutat multe din ideile cuprinse aici: cu cei de la Facultatea de istorie, la seminarul despre Dinastiile străine din sud-estul Europei în secolul XIX şiăcuă ceiă deă laă Facultateaă deă ştiinYeă politiceă şiă administrative,ă laăcursulăşiăseminarulădeăIstoria comparată a instituYiilor politice. Volumulă seă adreseaz<,ă îns<,ă unuiă publică maiă numeros.ă Dinărândurile lui, nu-iă excludă peă specialişti,ă fieă şiă pentruă simplulămotivăc<ăstudiileăpublicateă înăacestăvolumăseă întemeiaz<ăpeăunămareă num<ră deă documenteă inediteă şiă peă oă bibliografie nu întotdeaunaă uşoră accesibil<.ă Înă sfârşit,ă speră c<ă iubitoriiă deăistorie,ă înăgeneral,ă vorăg<siă aiciă lucruriă careă s<-i intereseze, cu atâtămaiămultăcuăcâtătemaăistorieiămonarhieiăpareăs<ăfiărevenităînăactualitate.

De altfel, am scris aceste studii pornind de la convingerea c<ă eă necesar<,ă ast<zi,ă oă reevaluareă aă istorieiă monarhiei,ă dup<ăîndelungataăeiătrecereăsubăt<cereăînăvremeaăregimuluiăcomunist.ăStrânseăaiciălaolalt<,ăeleăsuntă„prefaYa“ăuneiăviitoareămonografiiăaă regimuluiă monarhieiă constituYionaleă dină România,ă dară şiă aăunei biografii a regelui Carol I,ă peă careă speră s<ă leă potă duceă laăbunăsfârşităcâtămaiăcurând.

Timişoara, mai 2001 Vasile Docea

Între familieăşiăpolitic<

ConştiinYaăgenealogic<ăaăregeluiăCarol I

„NumeleăHohenzollern este un nume de onoare, de care el,ă cuă modest<ă reYinere,ă trebuieă s<ă r<mân<ă întotdeaunaăconştientă“1.

Carolă Iă aveaă optsprezeceă aniă şiă eraă cadetă laă Şcoalaă deăartilerieădinăBerlin,ăcândă tat<lă s<uăscriaăacesteăcuvinte.ăEleă facăparte dintr-o scrisoare, pe care principele Karl Anton i-a trimis-oă unuiă c<pitană vonă Hagens,ă însoYitorulă militară ală fiuluiăs<u.ă Familiaă luiă Carolă locuiaă atunciă laă Düsseldorf, aşaă încâtăprincipeleă nuă seă puteaă ocupaă directă deă educaYiaă lui.ă Oă f<cea,ăîns<,ăc<pitanulăvonăHagens,ăangajatăspecialăpentruăacestăscopăşiăinstruităperiodicădeăc<treătat<,ăc<ruiaătrebuiaăs<-iătrimit<ărapoarteăbis<pt<mânaleă despreă stareaă educaYieiă fiului.ă PrezenYaă acestuiăsfat,ă întreăalteăprincipiiădup<ăcareă trebuiaăorientat<ăeducaYiaăluiăCarol,ă neă dezv<luieă faptulă c<,ă dină „curricula“ă saă pedagogic<ăf<ceaăparteăşiă instruireaăgenealogic<.ăScopulăacesteiaăeraădeăa-l faceă conştientă peă tân<rulă prinYă deă apartenenYaă saă laă familiaăHohenzollern,ă deă vechimeaă acesteia,ă deă rolulă eiă istorică şiă deăimportanYaăpeăcareăoăaveaăînăvremurileăde-atunci. Era o instruire conştient<ă şiă programatic<,ă iară eiă îiă erauă supuşi,ă f<r<ă îndoial<,ătoYiăcopiiiăcaselorănobiliare.ăOăinstruireăalăc<reiărezultat,ăceăpoateă

1 „Deră Nameă Hohenzollern ist ein Ehrenname, dessen er sich stets in

bescheidenerăZurückhaltungă bewußtă bleibenămuß“.ăKarlăAntonă c<treă vonăHagens, Düsseldorf,ă11ăaprilieă1857.ăArh.ăSt.ăBucureşti,ăFondăCasaăregal<,ăCarol I. Personale, dos. I/1, f. 36.

VASILE DOCEA

deveniă oă component<ă definitorieă aă personalit<Yii,ă îlă numimăconştiinYă genelogică.

Amă convingereaă c<,ă înă cazulă luiă Carol I,ă conştiinYaă saăgenealogic<ă prezint<ă pentruă noiă ună interesă aparte.ă Crescută şiăformat,ă caă prinY,ă într-ună anumită mediuă familial,ă politică şiăcultural,ăelăaă fostă„r<s<dit“,ă laăvârstaădeă27ădeăani,ă într-o lume completăstr<in<,ăîntr-oăYar<ăceăl-aăalesăcaăsuveran.ăArăfiăgrşităs<ăne imagin<măc<,ăodat<ăcuăacelămomentă(1866),ăelăşi-arăfiăl<satăînălocurileădeăorigine,ăînăGermania,ăexperienYeleăşiătr<irileădeăpân<ăatunci,ăadic<ăpropriaăpersonalitate,ăşiăs-arăfiăînf<YişatăînăRomâniaăcaă ună felă deă „tabulaă rasa“,ă careă aşteptaă s<ă fieă modelat<ă deămediulăadoptiv.ăDimpotriv<,ăaăadusăcuăsineă toateăaceleă lucruri,ăîntreăcareăseănum<raăşiăconştiinYaăsaăgenealogic<,ădejaăformat<.ăAă ignoraă acestă lucruă înseamn<ă aă nuă înYelegeă felulă înă careă aăpercepută realit<Yileă româneştiă şiă aă judecaă greşită resorturileădeciziilor pe care le-a luat în calitate de suveran.

Voiă încerca,ă înă celeă ceă urmeaz<,ă s<ă reconstituiă felulă înăcare s-aăformatăconştiinYaăgenealogic<ăaăluiăCarol Iăşiăelementeleăcare au compus-o.ăApoi,ă s<ă reconstituiă formeleă înăcareăaceastaăs-aă manifestată dup<ă venireaă luiă înă România.ă Nuă exist<ă înc<ăstudiiă dedicateă acesteiă probleme,ă iară informaYiileă peă careă niă leăofer<ă m<rturiileă „deă epoc<“ă (documente,ă corespondenY<,ămemorialistic<)ăsuntăcâtăseăpoateăseăs<race.ăDinăacesteămotive,ătextulă deă faY<ă conYineă multeă ipotezeă şiă preaă puYineă certitudini.ăDară putemă vorbi,ă oare,ă deă certitudini,ă atunciă cândă cercet<măconştiinYaăcuiva?

EducaYiaăgenealogic<

Familiaăjoac<ăunărolăcovârşitorăînăformareaăuneiăpersoane.ăÎnainteaă tuturor,ă p<rinYiiă îiă supravegheaz<ă şiă influenYeaz<ădevenireaă înă primaă parteă aă vieYii.ă Eiă îiă modeleaz<ă mediulă şi,ătotodat<,ăsuntăoăparteăaăacestuia.ăAl<turiăseăafl<ăceilalYiămembriiăai familiei, rudele, care pot juca la rândul lor un rol în formarea


15

copiluluiăsauăaătân<rului.ăDar,ăînăafaraăacYiuniiănemijlocite,ăcareăeăcondiYionat<ădeăprezenYaăfizic<,ăfamiliaăîlăformeaz<ăpeăindividăşiă altfel,ă prină transmitereaă tradiYiiloră proprii.ă Înă transmitereaăacestora,ă oă misiuneă important<ă îiă revineă genealogiei,ă înYeleas<ănuăatâtăsubăînf<Yişareaăleg<turilor de sânge propriu-zise, cât sub aspectul conştientizării acestora, ce are ca efect asumarea de c<treăindividăaăunorăvaloriăspecifice,ă transmiseădinăgeneraYieăînăgeneraYieă şiă careă suntă perceputeă caă tr<s<turiă distinctiveă pentruămembrii acelei familii. În vremeaă tinereYiiă luiă Carolă I,ă atâtămembriiă prezenYiă aiă familieiă – p<rinYi,ă bunici,ă fraYiă – câtă şiăneamulă înă înYelesulădeămoştenireăaăunorăvaloriă transmiseăpesteăgeneraYii,ăauăcontribuitălaăformareaăsa.ă

Dac<ă ast<ziă originileă legendareă aleă neamuluiăHohenzollernă auă fostă alungateă deă cercetareaă istoric<ă înă sferaăficYiunii,ăseăpareăc<ăaltfelăauăstatălucrurileăînăvremeaătinereYiiăluiăCarol, pe la mijlocul secolului XIX. Pe-atunci familia credea înc<ăînăaceleălegende.ăCaăîntemeietoriăaiădinastieiăHohenzollernă– dar şiăaiăceleiădeăHabsburgă– erauăsocotiYiăcândăunăregeăfranc,ăGuntram,ăcândăunăconteăThassiloădeăZolern,ătr<itorălaăcurteaăluiăCarol cel Mare2. Conform unei alteă tradiYii,ă s-ar trage din familiaă ducal<ă şvab<ă aă Burkardinilor3. Aceste legende, care plasau originile neamului într-un trecut eroic, vor fi contribuit într-oă oarecareă m<sur<ă laă conturareaă conştiinYeiă deă sineă aăprinYuluiăCarol.

Despreătrecutulăîndep<rtatăalăfamilieiăi-a vorbit adesea, la vârstaă laă careă asemeneaă istorisiriă las<ă amprenteă puternice,ăpreceptorulă s<uă Georgă Schaeferă (1823ă – 1908). Anterior c<pitanuluiă vonă Hagens,ă acestaă l-aă însoYită şiă supravegheatăîndeaproapeă înă timpulă celoră şapteă aniă (1850ă – 1856) în care, departeă deă familie,ă Carolă şi-aă f<cută studiileă gimnazialeă laă

2 Peter Mast, Die Hohenzollern. Von Friedrich III. bis Wilhelm II., Wien,

Tosa Verlag, 1994, p. 11. 3 Heinrich v. Massenbach, Die Hohenzollern einst und jetzt, 1952, p. 8.

VASILE DOCEA

Dresda4. Doctor în filosofie, Georg Schaefer aveaăs<ădevin<ămaiătârziu,ă înă 1868,ă profesoră deă istoriaă arteiă laă Şcoalaă tehnic<ăsuperioar<ă dină Darmstadt.ă Înainteă deă aceasta,ă îns<,ă peă cândă seăafla în serviciul casei princiare de la Sigmaringen, a scris o carte despre istoria neamului Hohenzollern în Evul Mediu5. Cartea, scris<ădac<ănuălaăcomanda,ăcelăpuYinăcuăîncuviinYareaătat<luiăluiăCarol I6,ă aă servit,ă f<r<ă îndoial<,ă laă educaYiaă genealogic<ă aăcopiilorăs<i.

Spirit liberal şiădemocratăpentruăaceaăvreme,ăalesădeăc<treăprincipeleă Karlă Antonă caă educatoră ală fiuluiă s<uă tocmaiă dinăaceast<ăpricin<,ăGeorgăSchaeferăaăinfluenYatăfelulăluiăCarolădeăaăseă raportaă laă propriulă neam.ă Aşaă cumă aveaă s<-şiă aminteasc<ăregele României mai târziu, principiul de la care porneau sfaturileă luiăGeorgăSchaeferă şiă peă careă iă l-a repetat adesea era urm<torul:

„Trebuieăs<ăteăstr<duieşti,ăpentruăcaălumeaăs<-Yiă ierteăc<ăte-aiăn<scutăprinY“7.

Eraă oă alt<ă formulare,ă maiă „democratic<“,ă aă ideiiă deă modestie,ăconYinut<ădeăsfatulătat<luiăs<u,ăpeăcareăl-am amintit la începutul acestui studiu.

Ceaă dintâiă atestareă documentar<ă aă familiei,ă considerat<ăsigur<,ăeste dină1061,ăcândăsuntăamintiYiă“BurchardusăetăWezilădeăZolorin”,ămorYiăîntr-oălupt<ădinăacelăan8. Un fiu sau nepot al primului, Friedrich I,ăconteădeăZollern,ănumităşiă“Vameşul”ă(der 4 Arhivele Statului Bucuresti, Fond Casa Regala, dos. 26/1893. 5 Histoire de Hohenzollern au Moyen Age, par Georges Schaefer, docteur en

Philosophie, conseiller de cour et chevalier de l'ordre de Hohenzollern. Paris, Librairie de firmin Didot frères, fils et C-ie, 1859. Un exemplar al c<rYiiăseăp<streaz<ălaăBibliotecaăAcademieiăRomâneădinăBucureşti.

6 Carteaăîiăesteădedicat<ăprincipeluiăKarlăAnton. 7 Aus dem Leben König Karls von Rumänien. Aufzeichnungen eines

Augenzeugens, vol. I, Stuttgart, 1894, p. XVII. 8 Într-oăcronic<ămedieval<,ăaăc<lug<ruluiăBertholdădinăReichenau.ăP.ăMast,ăop.

cit., p. 11.


17

Maute)9,ăesteăevocatădeădocumenteăîntreă1085ăşiă1115.ăNepotulăs<uăFriedrich IIIă(mortăpeălaă1200)ăaăobYinutăprinăc<s<torieătitlulăde burggraf de Nürnbergă (aveaă s<ă seă intituleze,ă dină aceast<ăcauz<,ăFriedrichăI).ăOdat<ăcuăfiiiăacestuia,ăneamulăseăvaăsepara,ălaă începutulă secoluluiă XIII,ă înă dou<ă ramuri.ă Konradă (m.ăcca.1260), fiul mai mare, i-a succedat în demnitatea de Burggraf de Nürnberg şiă aă întemeiată ramuraă franconă a familiei,ă ceaă careă vaă ajungeă maiă târziuă s<ă domneasc<ă înăBrandenburgă(apoiăînăPrusia).ăAlădoileaăn<scut,ăFriedrich II (m. 1251ă sauă 1255),ă aă moştenită posesiunileă dină Suabia,ă inclusivăcastelul Hohenzollern din Hechingen, considerată leag<nulăîntreguluiă neam.ă Elă esteă întemeietorulă ramuriiă şvabeă aăHohenzollernilor10.

Urmaşiiă luiă Friedrich II, care purtau titlul de conte de Hohenzellern,ăauăreuşităs<ărotunjeasc<ăposesiunileăramuriiăşvabeăa familiei, fieă prină cump<r<ri,ă fieă prină înzestr<riă dină parteaăîmp<raYilorăgermani,ăînăslujbaăc<roraăs-au aflat adesea. În a doua jum<tateăaăsecolului XV, contele Eitel Friedrich II l-aăînsoYităpeăîmp<ratulă habsburgă Maximilian I în campaniile împotriva cantoanelor elvaYiene,ă fiindă apoiă r<spl<tit,ă pentruă slujbaăcredincioas<,ăcuădemnitateaădeătrezorierăereditarăalăimperiului11. Nepotulă s<u,ă conteleă Karl I (1534 – 1576), a dobândit de la Ferdinand I de Habsburg, în 1535, domeniile Sigmaringenă şiăVeringenă şiă aă devenită preşedinteă ală Consiliuluiă aulică imperialădină Viena.ă Esteă momentulă înă careă castelulă şiă oraşulăSigmaringen,ăatestateăînc<ădinăsecolulăXIăşiătrecuteăsuccesivăînăposesiunea mai multor familii (Habsburg, Württemberg,

9 Înălimbaăgerman<,ăcuvinteleăZoller şiăMaute înseamn<ăacelaşiălucru:ăvameş. 10 P. Mast, op. cit., p. 11 – 12. 11 H. v. Massenbach, op. cit., p. 38.

VASILE DOCEA

Werdenberg etc.),ă intr<ă înă st<pânireaă ramuriiă şvabeă aăHohenzollernilorăşiădevineăreşedinY<ăpreferat<12.

Odat<ăcuămoartea lui Karl I,ăposesiunileăfamilieiăaveauăs<ăseăîmpart<ădinănou,ădeădataăaceastaăîntreătreiădintreăceiă17ăcopiiăpe care contele i-a avut cu Anna de Baden. În urma pactului de moştenireă dină 1576,ă ramuraă şvab<ă seă împ<rYeaă înă treiă linii:ăHechingen, Sigmaringen şiăHeigerloch.ăCeaăde-a treia s-a stins în 1634, iar posesiunile ei au revenit liniei Sigmaringen. Linia Hechingenă aă durată pân<ă înă 1869,ă cândă aă murită ultimulă eiădescendentă înă linieă direct<ă masculin<13. De-atunci, membrii liniei Hohenzollern-Sigmaringenăpoart<ătitlulăsimpluădeăprincipiăde Hohenzollern.

Înă 1576,ă cândă aă avută locă separarea,ă reprezentanYiiă celorătreiă liniiă nouă createă purtauă fiecareă titlulă deă “conteă deăHohenzollern,ăSigmaringenă şiăVeringen,ă senioriă deăHeigerloch şiăWehrsteinăşiătrezorieriăereditariăaiăSfântuluiăImperiuăRoman”.ăExercitareaă efectiv<ă aă funcYieiă deă trezorieră leă reveneaă conYilorădin linia Heigerloch14. Primul reprezentant al liniei Sigmaringen a fost contele Karl II (1576 – 1606). El este considerat drept întemeietorulăacesteiălinii,ădinăcareăseătrageăşiăregeleăCarol I.

SpreădeosebireădeărudeleălorădinăBrandenburg,ăcareăodat<ăcu Reforma din veacul al XVI-leaă auă îmbr<Yişată confesiuneaăluteran<,ă Hohenzollerniiă şvabiă nuă auă renunYată laă credinYaăcatolic<.ăConteleă Johannă (1606ă – 1638), fiul lui Karl II, a fost ună membruă activă ală Ligiiă catoliceă înă vremeaă r<zboiuluiă deătreizeci de ani. Pentru meritele sale, Ferdinand II de Habsburg l-a ridicat la rangul de principe al Imperiului, în 1623. Participareaălaăr<zboiănuăi-aăadus,ăîns<,ănumaiăavantaje.ăÎnă1632,ătrupeleă suedeze,ă careă auă reuşită s<ă înaintezeă spreă sudă pân<ă laă

12 Walter Kaufhold, Peter Kempf, Fürstenhaus Hohenzollern. Schloss

Sigmaringen, ed. a VI-a, München/Zürich, Verlag Schnell & Stein, 1991, p. 3 – 4.

13 H. v. Massenbach, op. cit., p. 38. 14 Ibidem, p. 4.


19

Dun<re,ă auădistrusă castelulăSigmaringen.ăDeă refacereaă luiă s-au ocupată atâtă principeleă Johann,ă câtă şiă fiulă acestuia,ă Meinrad I (1638 – 1681).ă Acestaă şiă urmaşiiă s<iă – Maximilian I (1681 – 1689), Meinrad II (1689 – 1715), Joseph Friedrich (1715 – 1769)ă şiă Karlă Friedrichă (1769ă – 1785) – auă dusă oă politic<ăapropiat<ădeăceaăaăcaselorădeăHabsburgăşiădeăBavaria15.

Guvernarea principelul Anton Alois (1785 – 1831) a fost contemporan<ă cuă vremurileă tulburiă aleă revoluYieiă franceze,ăr<zboaieloră napoleonieneă şiă desfiinY<riiă Imperiuluiăromano-german.ă Înă ciudaă acestora,ă principatulă s<uă aă reuşită s<ăsupravieYuiasc<.ă Înainteă deă a-iă muriă tat<lă şiă deă aă moşteniăconducerea principatului, Anton Alois s-aăc<s<torit,ăînă1782,ăcuăAmelieă Zephirine,ă prinYes<ă deă Salm-Kyrburg (n. 1760, m. 1841).ă Familiaă acesteiaă aveaă leg<turiă întinse,ă atâtă înă lumeaăgerman<,ăcât,ămaiăales,ăînăFranYa.ăUnăfrateăalăprinYesei, Friedrich de Salm-Kyrburg,ă fostăofiYeră înăserviciulă regeluiăLudovic XVI, eraă c<s<torită cuăoă sor<ă aă luiăAnton Alois, Franziska. În timpul revoluYiei,ă cuă toateă c<ă întreă timpă aă adoptată convingeriărepublicane,ă Friedrichă nuă aă putută sc<paă deă eşafodă (aă fostăghilotinat la 23 iulie 1794)16.ăÎnainteădeăacestămoment,ăîns<,ăs-a petrecutăunăfaptăceăpareăs<ăfiăavutăcaăurmareăînt<rireaăleg<turilorăfranceze ale Hohenzollernilor de la Sigmaringen. Amelie-Zephirine, care a locuit între anii 1785 – 1792 în casa fratelui ei laăParis,ăeraăprieten<ăcuăJosephinaădeăBeauharnais,ăceaăcare,ămaiătârziu,ă aveaă s<ă devin<ă soYiaă luiă Napoleonă I.ă Pe-atunci,ă îns<,ăJosephinaăeraăc<s<torit<ăcuăviconteleăAlexandreădeăBeauharnais,ăofiYeră franceză şiă prieten,ă laă rândulă s<u,ă ală principeluiăFriedrichăde Salm-Kyrburg.ăÎnăanulă1792,ălaărug<minteaăJosephinei,ăcareăseăsimYeaăameninYat<ădeăteroareaăizbucnit<ăînăcapitalaăfrancez<,ăAmelie Zephirine i-a salvat pe cei doi copii ai acesteia (Hortenseă şiă Eugène),ă ducându-i departe de Paris, la o 15 Ibidem, p. 39. 16 Karl Theodor Zingeler, Katharina Fürstin von Hohenzollern, geb.

Prinzessin Hohenlohe. Die Stifterin von Beuron, Kempten/München, f. a., p. 26.

VASILE DOCEA

proprietate a principelui de Salm-Kyrburg17.ăPrieteniaăprinYeseiăAmelieăZephirineăcuăJosephinaădeăBeauharnaisăaveaăs<ăjoaceăunărol în salvarea principatului de Hohenzollern-Sigmaringen de la mediatizareaălaăcareăîmp<ratulăNapoleon I i-aăcondamnatăpeăalYiăprincipi germani18.

Laă aceasta,ă îns<,ă aă contribuită şiă intenYiaă împ<ratuluiăfrancez de a-şiă creaă înă spaYiulă sud-germană alianYeă prină careă s<ăcontrabalansezeă influenYa Habsburgilor19.ă Înă primaă etap<ă aăr<zboaielorănapoleoniene,ăAntonăAloisăaăpierdutăcâtevaăteritorii.ăTratatul franco-austriac de la Luneville din 180120 l-a deposedat deă domeniileă saleă dină X<rileă deă Jos21. Pierderea a fost compensat<ăînă1803,ăcând,ăprintr-oăhot<râreăaăDieteiăImperiului,ăprincipeleă aă primită domeniulă Glattă şiă m<n<stirileă Beuronă şiăInzighofen, secularizate de Napoleon22.ăIntrareaăînăConfederaYiaăRinului23, în 1806, i-aăadus,ăpeălâng<ătitlulădeăprincipe suveran,

17 Mihaiă SorinăR<dulescu,ă Despre ascendenYa franceză a dinastiei regale a

României, înă “Arhivaă Genealogic<”,ă Iaşi,ă an.ă IVă (IX),ă 1997,ă nr.ă 3ă – 4, p. 262 – 263.

18 K. Th. Zingeler, Katharina Fürstin von Hohenzollern…, p. 29. 19 P. Mast, op. cit., p. 39. 20 Prin Tratatul de la Luneville (9 februarie 1801), semnat în urma înfrângerii

Austrieiăînăb<t<liaădeălaăMarengoă(14ăiunieă1800),ăFranYeiăi-au revenit toate teritoriileă dină stângaă Rinului,ă inclusivă posesiunileă dină X<rileă deă Josă aleăHohenzollernilor.ă Principiiă germaniă deposedaYiă urmau,ă conformă aceluiaşiătratat,ă s<ă fieă desp<gubiYiă printr-oă hot<râreă ulterioar<ă aă Dieteiă Imperiuluiăgerman. André Fugier, La Révolution Française et l’Empire Napoléonien, în Histoire des relations internationales, publiée sous la direction de Pierre Renouvain, vol. IX, Paris (1954), p. 128.

21 Acesteădomeniiăintraser<ăînăst<pânireaăcaseiădeăHohenzollern-Sigmaringen prină c<s<toriaăprincipeluiăMaximiliană (1681ă – 1689)ă cuă contesaăolandez<ăKlara von Bergh und Boxmeer. W. Kaufhold, P. Kempf, op. cit., p. 5.

22 Ibidem, p. 7. 23 ConfederaYia Rinului,ă creat<ă deă Napoleonă laă 12ă iulieă 1806ă şiă pus<ă subă

protectoratulă s<u,ă cuprindeaă 16ă stateă dină sudulă şiă vestulă fostuluiă Imperiuăromano-german,ă proasp<tă desfiinYat.ă Întreă acesteă stateă seă num<raă şiă


21

domeniileăAchbergăşiăHohenfelsăşiăm<n<stirileăHabstalăşiăWald.ăAăcump<rat,ăapoi,ăm<n<stirileăsecularizateăGorheimăşiăLaiz,ăcaăşiădomeniileăGutenstein,ăBittelschiesăşiăHornstein24, astfel încât aăreuşităs<ăias<ădinăaceaăperioad<ăfr<mântat<ăcuăposesiunileămultăsporite.ăPoateănuăarăfiălipsitădeăînsemn<tateăs<ăar<tăaiciăc<,ăprină1807 – 1808, veniturile familiei de la Sigmaringen se ridicau la suma de cinci sute de mii de taleri anual25.

Politicaăabil<ă înăplanăexternăaă fostădublat<ă înă interiorădeăgrijaăfaY<ădeăsupuşiăşiăoăoarecareăatracYieăpentruăcultur<,ăaceastaădinăurm<ădovedit<ădeăînfiinYareaăunuiăteatruăînăSigmaringen,ălaă182726. În 1821 a elaborat un nou statut al familiei, prin care regeleă Prusieiă eraă recunoscută dreptă şefă supremă ală întreguluiăneamăHohenzollernă şiămoştenitor ală celoră dou<ă liniiă şvabe,ă deăSigmaringenă şiă deă Hechingen,ă înă eventualitateaă stingeriiăambelor27.ă Antonă Aloisă aă fostă str<buniculă regeluiă Carol I al României.ăDeşiănuăl-a cunoscut direct – c<ciăb<trânulăprincipeăaămurităcuăpuYiniăaniăînainteădeănaştereaăstr<nepotuluiă– amintirea luiă şiă aă fapteloră saleă seă p<straă înc<ă vieă laă Sigmaringenă înăperioadaăcopil<rieiăregeluiăşiăchiarămaiătârziu.ăÎnătestamentulăs<uădeălaăînceputulăaniloră’80ăaiăsecoluluiăXIX,ăKarlăAnton,ătat<lăluiăCarolăI,ăaveaăs<-şiăaminteasc<ădeăcelăceăi-a fost bunic:

“Aăfostăunămodelădeăsimplitate,ăgenerosăcuătoat<ălumea,ăună b<rbată croită dup<ă vechileă buneă maniere.ă Nuă avea,ăîns<,ă ună orizontă preaă larg,ă iară micaă lumeă dinăSigmaringenăîiăajungeaăcuăprisosinY<.ăPretenYiileăsaleănuătindeauăspreăc<rYiăsauăspreă relaYiiăcuăoameniădeăcultur<,ă

principatul Hohenzollern-Sigmaringen. Albert Sorel, L’Europe et la Révolution Française, vol. VII, Paris, 1907, p. 51 – 53.

24 W. Kaufhold, P. Kempf, op. cit., p. 7. 25 K. Th. Zingeler, op. cit., p. 33. 26 H. von Massenbach, op. cit., p. 39. 27 Ibidem.

VASILE DOCEA

ciăseălimitauălaăvân<toare.ăPrinăelăamăv<zutăcumăsecolulătrecut (al XVIII-lea)ăseăcontinu<ăîntr-alănostru”28.

VaăfiăfostăconsideratăşiădeăCarolădreptăunăpersonajăexemplar al familiei, din moment ce, mai târziu, îl va evoca admirativ în Memoriile sale29.

Karl de Hohenzollern-Sigmaringen, bunicul patern al regelui Carol I, s-aă n<scută laă 20ă februarieă 1785,ă caă fiuă alăprincipeluiă Antonă Aloisă şiă ală principeseiă Amelieă Zephirine.ăMamaăsaăaătr<itămult<ăvremeăăînăParis,ăaşaăcumăamăar<tatădeja,ăiar venirea ei la Sigmaringen a însemnat o infuzie de rafinament aristocratică şiă cosmopolită înă mediulă patriarhală şvabă ală soYului.ăFaptulănuăaveaăs<ăr<mân<ăf<r<ăurm<riăasupraăeducaYieiăuniculuiălor fecior. În 1801, acesta a fost trimis la Universitatea din Landshut,ă undeă şi-a început studiile sub supravegherea renumitului pedagog Johannes Michael Seiler. De acolo a plecat laă Viena,ă undeă aă studiată dreptulă privată germană şiă ştiinYeleăpolitice. Întors la Universitatea din Landshut, a audiat prelegerileădeădreptăpenalăaleă luiăAnselmăFeuerbachăşiăceleădeăpedagogieăaleăaceluiaşiăSeiler.ăÎnăacelaşiăloc,ăundeăaăr<masăpîn<ăînă 1803,ă aă maiă urmată cursuriă deă istorieă universal<ă şiă deă dreptăstatal german30.ă Fiulă şiă nepoYiiă s<iă aveauă s<ă continueă tradiYiaăstudiilor universitare, care a început, în casa de Hohenzollern-Sigmaringen,ăodat<ăcuăprincipeleăKarl.

Elă aă continuată şiă tradiYiaă serviciuluiă militară activă alămembriloră familiei.ă Înă împrejur<rileă înă care,ă dină 1806,ăprincipatulă tat<luiă s<uă f<ceaă parteă dină ConfederaYiaă Rinului,ătutelat<ă deăNapoleon I,ă prinYulămoştenitorăKarlă aă fostă trimisă laăParisă şiă introdusă înă anturajulă împ<ratului.ă Aă intrată înă serviciulămilitar francez, ca adjutant al generalului Joachim Murat,

28 K. Th. Zingeler, op. cit., p. 26. 29 Aus dem Leben König Karls von Rumänien. Aufzeichnungen eines

Augenzeugens, vol. I, Stuttgart, 1894, p. XIV. 30 K. Th. Zingeler, Goldene Worte im Munde eines Fürsten, înă “Deutscheă

Revue”,ăStuttgart/Leipzig,ăan.ă35,ătom.ă1,ăianuarieă– martie 1910, p.112.


23

cumnatul lui Napoleon31.ăTotodat<ăi-aăfostăîncredinYat<ăcomandaăunui regiment westfalic, ce-şiă aveaă garnizoanaă înă Münster. În prim<varaă luiă 1808ă l-aă însoYită peă Joachimă Murată înă campaniaădin Spania, iar înăvaraăaceluiaşiăan,ăcândăacestaăaădevenităregeăalăNeapolelui,ăaăplecatăcuăelăînăpeninsul<.

Înc<ă dină 1806,ă mamaă saă şiă împ<r<teasaă Josephina,ă soYiaăluiă Napoleon,ă auă pusă laă caleă c<s<toriaă prinYului.ă Aleasaă eraăAntoinetteă Murată (n.ă 1793,ă m.ă 1847),ă fiic<ă aă lui Pierre Murat (unăfrateăalăluiăJoachim)ăşiăaăLoiseiăd'Astong.ăDup<ăceăîmp<ratulăfrancez i-a conferit acesteia, la 28 ianuarie 1808, rangul de prinYes<,ăaăavutălocănunta,ă laăParis,ă înă4ăfebruarie32. Un an mai târziu,ăcândăKarlă aă ieşită dină serviciulămilitară francez,ăperecheaămoştenitoareă s-aă stabilită laă Sigmaringen.ă C<s<toriaă francez<ă aăluiăKarlăilustreaz<ăcâtăseăpoateădeălimpedeăoătendinY<ăaăpoliticiiămatrimoniale a casei de Hohenzollern-Sigmaringen, prefigurat<ădejaă deă unireaă dintreă Antonă Aloisă şiă Amelieă Zephirine.ă KarlăAnton,ă uniculă fiuă şiă moştenitoră ală principeluiă Karl,ă aveaă s<ăcontractezeă oă alianY<ă asem<n<toare,ă iară Carol,ă aşaă cumă vomăvedeaă cevaămaiă jos,ă vaă fiă laă ună pasă deă c<s<toriaă cuăoă prinYes<ăfrancez<,ăînăaniiădinainteaăveniriiăînăRomânia.

Karl, bunicul regelui României, a preluat conducerea principatuluiă deă Hohenzollernă laă moarteaă tat<luiă s<u,ă înă 17ăoctombrieă 1831.ă Eraă dejaă ună b<rbată înă putereaă vârstei,ă cuă oăîntins<ă experienY<ă acumulat<ă prină studii, c<l<torii,ă serviciuămilitar,ă dară şiă prină “ucenicia”ă administrativ<ă îndeplinit<ă înăpreajmaă p<rintelui.ă Aă fostă oă personalitateă complex<ă şiăcontradictorie,ă caă vremurileă înă careă aă tr<it.ă Înă acelaşiă timpăautoritară şiă liberală înă guvernare,ă severă şiă iubitoră înă familie, economăşiădarnicăfaY<ădeăsemeni,ăKarlămoşteneaăvechiulăfelădeăaăfiă ală b<trânuluiă principeă Antonă Aloisă şiă prefigura,ă totodat<,ătr<s<turileă fiuluiă s<u,ăKarlăAnton.ăCarol I,ă regeleăRomâniei,ă îşiăaminteaăc<,ăpeăvremeaăbuniculuiăs<u,

31 Eraăc<s<torităcuăoăsor<ăaăluiăNapoleon,ăCarolina. 32 MihaiăSorinăR<dulescu,ăop. cit.,ăp.ă263ăşiăanexaăI.

VASILE DOCEA

“înă castelulă Sigmaringenă st<pâneaă despotismulăpatriarhal,ă c<ciă principeleă eraă absolutistă într-oă form<ăextrem<ăşi,ăînăciudaăiubiriiăfierbinYiăcareăîiăuneaăpeătoYi,ătradiYiaăîncorsetaăviaYaăşiăf<ceaădinădisciplinaădeăfamilieăcelă maiă importantă dintreă toateă lucrurile.ă Erauă înc<, pe-atunci, vechile vremuri bune,ă cândă p<rinYiiă îşiăvorbeauă cuă “Dumneavoastr<”,ă cândă purtareaăcurtenitoareă excludeaă simplitateaă natural<ă şiă cândăînc<lcareaă eticheteiă treceaă dreptă ceaă maiă grav<ăabatere!”33.

Acest fel de a fi nu l-aă împiedicatăs<-şiădeaăseamaăînăceădirecYieăevoluauălucrurile.ăAăînYelesăc<ăvremurileăabsolutismuluiăluminat erau apuse, ceea ce l-aă determinată ca,ă înă 1833,ă s<ăconvoaceăoăadunareăconstituant<ăşiăs<ăacordeăprincipatuluiăs<uăoăconstituYie34.

AveaăoăînclinaYieăaccentuat<ăspreăaăeconomisi,ăceeaăceăi-a f<cutăpeăuniiăcontemporaniăs<-lăsocoteasc<ăavar35.ăExist<,ă îns<,ădovaziă aleă d<rnicieiă sale,ă atunci când în joc se afla binele comun.ă Înă 1834,ă deă exemplu,ă aă d<ruită zeceă miiă deă guldeniăpentruă înfiinYareaă uneiă Caseă deă economiiă şiă împrumuturi.ă Oăsum<ă identic<ă fuseseă oferit<ă înă1828,ă înă scopulă înfiinY<riiă unuiăspital, care va fi înzestrat apoi, în 1843,ăcuăalYiăcincizeciădeămiiădeă guldeni.ă Aă contribuită cuă mariă sumeă laă înfrumuseYareaăoraşuluiă Sigmaringenă şiă aă f<cută daniiă înă folosulă s<raciloră şiă alăfuncYionarilorădinăprincipat36.

Nuăştimădac<ătoateăacesteăînsuşiriăauăinfluenYatăînăvre-un felă comportamentulă nepotului.ă Oă alta,ă îns<,ă aă f<cut-o cu siguranY<.ăDespreăaceaăcalitate,ămoştenit<ădeălaăbunicăşiădevenit<ăproverbial<ă pentruă regeleă Carolă I,ă acestaă dină urm<ă l<saă s<ă seănoteze în Memoriile sale:

33 Aus dem Leben König Karls…, I, p. XIII – XIV. 34 W. Kaufhold, P. Kempf, op. cit., p. 7. 35 K. Th. Zingeler, Katharina Prinzessin Hohenzollern…, p. 35. 36 Ibidem, p. 36 – 37.


25

“Severuluiă bunică îiă datoreaz<ă (regeleă Carol – n. a.) nu numaiă dragosteaă deă ordine,ă ciă şiă punctualitateaăextraordinar<,ă deă cronometru.ă ViaYaă buniculuiă aă fostăstrictă ordonat<ă deă aceleă ceasornicului.ă Şi-lă tr<geaă înăfiecareă sear<ă laă oraă nou<,ă atr<gândă astfelă atenYiaă c<ăsocoteaăziuaăîncheiat<,ăiarălaăzeceătrebuiaăs<ăfieăîntunericăşiălinişteăînăcastel”37.

Buniculă tr<gându-şiă ceasorniculă – iat<ă ună tablouă deăfamilie,ă peă careă nepotulă aveaă s<-lă p<strezeă înă memorieă pân<ăcând, la rându-i,ăvaăajungeălaăoăvârst<ăînaintat<!

Cuă primaă luiă soYie,ă Antoinette,ă Karlă aă avută treiă copii:ă oăfat<,ă Carolineă (n. 6 iunie 1810)38, un fecior, Karl Anton (n. 7 septembrieă1811),ătat<lăviitoruluiăregeăalăRomîniei,ăşi din nou o fiic<,ăFriedaă(n. 24 martie 1820)39.ăDespreăbunic<,ăregeleăCarolăIăaveaă s<ă p<strezeă doară puYineă amintiri.ă Ceaă maiă puternic<ăimpresie i-a produs-oă moarteaă principesei,ă survenit<ă laă 19ăianuarie 1847. Carol avea pe-atunciă optă aniă neîmpliniYi,ă iarăpierderea unui membru apropiat al familiei a reprezentat pentru el,ăcumăaveaăs<-şiăaminteasc<ămultămaiătârziu, prima întâlnire cu ideeaămorYii40.

În martie 1848, la ceva mai mult de un an de la moartea primeiă soYii,ă b<trânulă principeă Karlă s-aă rec<s<torită cuă prinYesaăKatharina de Hohenlohe Waldenburg-Schillingsfürst41. Din

37 Aus dem Leben König Karls…, I, p. XIV. 38 Caroline s-aă c<s<torită înă 1839ă cuă prinYulă Friedrichă deă Hohenzollernă

Hechingen.ă R<mas<ă v<duv<ă înă 1847,ă s-aă rec<s<torită înă 1850ă cuă JohannăStaeger de Waldburg, maior în serviciul Austriei. Almanach de Gotha. Anuaire diplomatique et statistique, Gotha, Justus Perthes, 1857, p. 62 – 63. (În continuare voi cita: Almanach de Gotha…).

39 Frieda s-aăc<s<toritălaă5ădecembrieă1844ăcuăJoachimăNapoleon,ămarchizădeăPepoli, nepotul de fiu al lui Joachim Murat. Almanach de Gotha…, 1857, p. 64.

40 Aus dem Leben König Karls…, I, p. XV. 41 Katharina (n. 19 ianuarie 1817, m. 15ă februarieă 1893)ă eraă soraă prinYuluiă

Friedrich-Karl de Hohenlohe Waldenburg-Schillingsfürst, general în

VASILE DOCEA

aceast<ă c<s<torieă târzieă nuă auă rezultată copii.ă Bunicaă adoptiv<,ămaiătân<r<ăcuă32ădeăaniădecâtăsoYulăei,ăaveaăs<ăr<mân<ăîntreagaăviaY<ă înă strâns<ă leg<tur<ă cuă nepotulă eiă Carol,ă chiară şiă dup<ăvenirea acestuia în România.

Câtevaăluniădup<ăceaăde-aădouaănunt<,ălaă27ăaugustă1848,ăKarlăaărenunYat,ăînăfavoareaăfiuluiăs<uăKarlăAnton,ălaăconducereaăprincipatului.ă Aă fostă oă reacYieă laă tulbur<rileă revoluYionareă careăauă cuprinsă şiă Yinuturileă Hohenzollerniloră şvabi.ă Am<r<ciuneaăprincipelui,ăcareăaveaăs<ăexpliceămaiătârziuăc<

“rolulă meuă aă încetată înă momentulă înă careă amă pierdutăputereaădeăaă împ<rYiădreptatea,ădeăaă faceăbineleă şiădeăaăpreveniăşiăpedepsiăr<ul”42,

izvoraă dină ceeaă ceă elă consideraă aă fiă lips< deă recunoştinY<ă dinăparteaă supuşilor,ă c<roraă leă d<duseă oă constituYie.ă Eaă dezv<luie,ăîns<,ăneputinYaă luiădeăaă înYelegeăpân<ă laăcap<tăschimb<rileăcareăseăpetreceauăînălumeaăgerman<.

Cum la Sigmaringen nu-şiă maiă g<seaă rostul,ă s-a retras împreun<ă cuă tân<raă soYieă tocmaiă înă Boemiaă Habsburgilor,ă laăCastelulă Bistritz,ă oă proprietateă peă careă oă cump<raseă cuă cevaătimpăînăurm<.ăNepotulăs<uăCarol,ăcopilă înc<,ăaveaăs<-i viziteze adeseaă laă castelulă înconjurată deă ună vastă terenă deă vân<toare.ăB<trânulă principeă aă r<masă acoloă pân<ă aproapeă deă sfârşitulăzilelor.ă Laă începutulă anuluiă 1853,ă înă timpulă uneiă c<l<toriiă înăItalia, s-aăîmboln<vitădeătifos.ăS-a stins la Bologna, în 11 martie acelaşiăan43.

serviciulă Rusiei.ă AlYiă doiă fraYi,ă Karlă şiă Egon,ă erauă ofiYeriă înă armataăaustriac<.ăPrinYesaă fuseseăc<s<torit<ăanteriorăcu contele Francisc-Erwin de Ingelheim, care a murit în 1845 (Almanach de Gotha…, 1857, p. 133-134). Dup<ămoarteăceluiăde-alădoileaăsoY,ăKatharinaăaăintratăînăviaYaămonahal<ăşiăaăîntemeiatăm<n<stireaădeălaăBeuronă(K.ăTh.ăZingeler,ăKatharina Prinzessin von Hohenzollern…, passim).

42 K. Th. Zingeler, op. cit., p. 48. 43 Ibidem, p. 55-60.


27

Viitorul rege al României avea 14 ani atunci când a murit bunicul patern. L-aăcunoscută îndeaproapeăpeăb<trânulăprincipe,ăcare va fi contribuit mult la formarea nepotului, aflat la vârsta cândă exemplulă personală ală celoră apropiaYiă esteă hot<râtor.ă Seăpare,ăîns<,ăc<ăinfluenYaăbuniculuiăasupraănepotuluiănuăs-a limitat la cea exercitat<ăprinăsimplaăprezenY<ăfizic<.ăPrincipeleăKarlăesteăautorulăuneiăinteresanteăc<rYi,ăavândăunăconYinutămoralăşiăpolitic,ădespreă careănuăavemăniciăunămotivă s<ăneă îndoimăc<ăaă ajunsă şiăsub ochii nepotului. Carol a citit-o mai târziu, probabil, când puteaă înYelegeă celeă scriseă acolo,ă iară carteaă buniculuiă vaă fiăcontribuită laă formareaă culturiiă saleă politiceă şiă laă conturareaăopiniilorăluiădespreăoameniăşiăviaY<.

Volumul cu titlul Păreri şi sfaturi despre viaYă, cu privire specială asupra stării şi profesiei, scris de principele Karl înainteădeă1831,ăaăfostăpublicată înăacelăană“într-un tiraj extrem deă mic”44. Autorul i-aă d<ruită ună exemplară fiuluiă s<u,ă luiă KarlăAnton,ăatunciăcândăacestaăaă împlinitădou<zeciădeăani,ăvârst<ă laăcare, conformăregulamentuluiăcaseiăprinciare,ăprinYulămoştenitorădeveneaă major.ă Esteă oă culegereă deă sentinYe,ă uneleă comentate,ăalteleănu,ăadunateădeăprincipeleăKarlădinălecturileăsaleăşiăfiltrateăprin propria-iă experienY<ă deă viaY<.ă Înd<r<tulă loră seă întrevedeăpragmatismulă epociiă postnapoleoniene,ă dară şiă ideeaă – proprie gândirii iluministe – c<ă politicaă trebuieă s<ă fieă dominat<ă deămoral<.ăIat<ăcâtevaăexemple,ăaleseăoarecumălaăîntâmplare:

“Nuăfolosiăjum<t<Yiădeăm<sur<!”. “Omulă trebuieă pusă într-oă funcYieă şiă nuă funcYiaă f<cut<ăpentruăel”. “S<-Yiăplac<ăordineaăşiăs<ăasculYiădeătreiăoriă înainteădeăaăvorbi”.

44 Ansichten und Anleitungen über das Leben mit besonderer

Berücksichtigung auf Stand und Beruf, 136 p. Lucrarea, o raritate bibliofil<,ă aă fostă descris<ă deă K. Th. Zingeler, Goldene Worte im Munde eines Fürsten, înă“DeutscheăRevue”,ăStuttgart/Leipzig,ăan. 35, 1910, tom. I, p. 112-115.

VASILE DOCEA

“Fereşte-teă s<ă încredinYeziă altoraă secreteleă careă îYiă suntăîncredinYateă Yie;ă aceastaă esteă oă sl<biciuneă ceă trebuieăevitat<”. “Celă maiă periculosă prietenă eă acelaă careă teă laud< în public”. “IgnoranYaămergeămân<ăînămân<ăcuăînc<p<Yânarea”. “ÎnclinaYiaă spreă aă contraziceă esteă nepl<cut<,ă îns<ă eă deăprost-gustăs<ăaccepYiăopiniileătuturor”. “Ispitaăpoateăfiăîngr<dit<,ăîns<ăpentruăaăajungeălaăaceastaătrebuieă s<ă încerciă s<ă fiă cump<tată chiară şiă cuă lucrurileăîng<duite”. “ÎnătinereYe,ăpentruăaăteăforma,ătrebuieăs<ăasculYi.ăPentruăunătân<răesteăoămareăcalitateăs<ăştieăs<ăobserveăînăt<cere,ămaiăalesăatunciăcândăvorbeşteăaltcineva”. “LimbuYiaăesteăoăpovar<ăgreuădeăvindecat”. “Eăbineădeă ştiută c<ă oameniiă r<iă nuă suntă incapabiliădeă aăfaceăfapteăbune”. “AăpuneăpasiuneaămaiăpresusădeăraYiuneăînseamn<ăaăfaceăoămareăgreşeal<”. “Prevedereaăesteăoăcalitateăutil<”. “Înă ceă priveşteă împ<rt<şireaă unoră secrete,ă s<ă nuă creziăniciodat<ăc<ăeştiăsuficientădeăatent;ăc<ciăadeseaăajungemălaă mânaă aceloră persoane,ă c<roraă le-amă încredinYatăsecretele”. “Vorbeleă blândeă dezarmeaz<ă mânia,ă peă cândă aceleaăplineădeăgrosol<nieă sauă am<r<ciuneăpotă transforma,ă eleăsingure,ăblândeYeaăînăfurie”. “Oă moarteă rapid<ă şiă previzibil<ă esteă ultima favoare pe careăYi-oăpoateăfaceăCerul”. “Fiecareăîşiăesteăsie-şiăîntâiulăşiăcelămaiămareălinguşitor”. “Esteă nevoieă deă virtuteaă moderaYiei,ă pentruă aă suportaăcalmăpotrivniciile”. “Nuă trebuieă s<ă teăbucuriădeă lucruriă josnice;ă frivolit<Yileăplac doar celor cuăgusturiăîndoielnice”.


29

Întreămulteălocuriăcomune,ăaparăşiăideiăoriginale.ăToateălaăunălocăerauăexpresiaăexperienYeloră– livreştiăşiădeăviaY<ă– ale principelui Karlă şiă erauă meniteă s<ă seă constituieă într-un îndreptar comportamental,ăcareăs<-iămodelezeăurmaşii.ăCarteaăoglindeşteăunămediuăideatic,ăesteăproiecYia,ămaiămultăsauămaiăpuYinăfidel<,ăaăsistemului de valori propriu familiei princiare de la Sigmaringen,ădinăvremeaăcopil<rieiăregeluiăCarol I.

Spreădeosebireădeăînaintaşiiăs<i,ăaleăc<rorăscopuriăpoliticeănuă auă dep<şit,ă înă general,ă graniYeleă miculuiă principat,ă KarlăAnton,ătat<lăluiăCarol I, a avut un orizont politic mult mai larg, ceăseăraportaălaăîntregulăspaYiuăgerman.ăCelăpuYinădou<ăepisoadeăbiografice dovedesc anvergura proiectelor sale: mai întâi când, în 1849, a cedat regelui Prusiei drepturile de suveranitate asupra principatului Hohenzollern-Sigmaringen, apoi, în anii 1858 – 1862,ăcândăaă fostăpreşedinteăală guvernuluiădinăBerlin.ăDeăele,ăîns<,ăm<ăvoiăocupaăcevaămaiădeparte.

Înă familiaă princiar<ă deă laă Sigmaringen, drepturile de suveranitateă asupraă principatuluiă seă moşteneauă înă linieămasculin<,ădup<ăregulaăprimogeniturii,ăcuăexcludereaăperpetu<ăaăfemeiloră şiă aă urmaşiloră acestora.ă Vremeă deă patruă generaYii,ăîncepând cu cea a principelui Joseph Friedrich, familia a avut doarăcâteăunăsingurăurmaşă înă linieămasculin<.ăAceastaăexplic<,ăîntr-oă oarecareă m<sur<,ă atenYiaă acordat<ă deă principeleă Karlăcreşteriiă şiă educaYieiă uniculuiă s<uă fiu.ă Karlă Antonă trebuiaă s<ăîntruneasc<ătoateăcalit<Yileă– politice, militare, spirituale – care, înăalteăîmprejur<ri,ăputeauăfiăîmp<rYiteăîntreămaiămulYiăfii.ăPentruăa-iă daă fiuluiă ceaă maiă bun<ă educaYieă cuă putinY<,ă aă c<utată sfatulăunorăpersonalit<Yiăproeminenteăaleăepocii,ăîntreăcareăseănum<rauăGoethe,ăAlexanderăvonăHumboldtăşiăacelaşiăSeiler, care-i fusese şiăluiăprofesor 45. La vârsta de doisprezece ani, Karl Anton a fost trimis la gimnaziul din Regensburg. Au urmat, apoi, cele din Rastattă şiă Geneva,ă iară dină 1829ă pân<ă înă 1831ă aă studiată laă

45 K. Th. Zingeler, Karl Anton Fürst von Hohenzollern. Ein Lebensbild nach

seinen hinterlassenen Papieren, Stuttgart/Leipzig, p. 3, 8.

VASILE DOCEA

universit<YileădinăTübingen,ăGöttingenă şiăBerlin 46. În tot acest timpăaăfostăînsoYitădeăc<pitanulăvonăRüpplin, care s-a ocupat de parteaămilitar<ăaăeducaYiei.ăŞi-aăîntreruptăstudiileăînă1831,ăodat<ăcuămoarteaăbunicului,ăc<ciătat<lăs<uăl-a chemat la Sigmaringen, pentru a-l asista în administrarea principatului.

Uceniciaă aă durată pân<ă înă anulă 1848,ă cândă b<trânulăprincipe Karl i-a cedat fiului conducerea. Aceasta s-a petrecut peăfondulăevenimentelorărevoluYionareădinăspaYiulăgerman,ăcareăauă cuprinsă şiă principatulă Hohenzollern-Sigmaringen.ă Înc<ă dinăprim<varaă aceluiă an,ăAdunareaăst<rilorădinăprincipatăaă solicitatăcedareaăcâtorvaădrepturi,ăcareăpân<ăatunciăf<cuser<ăparteădintreăprerogativele suverane ale principelui: taxele vamale, cele asupraăs<riiăşiăjurisdicYia.ăDup<ăoăserieădeăconcesii,ăcererileăs-au înmulYit,ă casaă princiar<ă fiindă pus<ă înă pericolulă deă aă pierdeădrepturile de proprietate asupra domeniilor Achberg, Hohenfels, KlosterwaldăşiăHabstal,ăcareăîiăreveniser<ăînă1806,ăînămomentulăconstituiriiăConfederaYieiă renane47 şiă peă careăAdunareaă st<rilorădină principată ară fiă dorită s<ă leă treac<ă înă proprietateaă statului,ă înăschimbul unei liste civile. Venirea lui Karl Anton la conducerea principatului, la 27 august 1848, a avut loc atunci când disputa dintreă st<riă şiă casaă princiar<ă aă atinsă punctulă culminant.ăPrincipeleă aveaă deă alesă întreă aă încercaă s<ă potoleasc<ă spiriteleărenunYândă laă drepturile de proprietate asupra domeniilor în cauz<ăoriăaă renunYaă laăsuveranitateaăasupraă întreguluiăprincipatăînăfavoareaăuneiăputeriăcareăs<-i garanteze amintitele drepturi de proprietate.ăAăalesăaceast<ădinăurm<ăcale,ăhot<rândăs<ăabdiceăînăfavoarea regelui Prusiei. Din punct de vedere juridic, gestul se întemeia pe un tratat din 1695 – Pactum gentilicum – , care prevedea trecerea principatului sub suveranitatea regelui Prusiei în cazul în care s-ar fi stins linia de la Sigmaringen a familiei. Din punct de vedere politică şiămoral,ăKarlăAntonă şi-a motivat deciziaă prină dorinYaă deă aă faceă ună pasă înă direcYiaă unific<riiă

46 Ibidem, p. 4 – 20. 47 V. mai sus, p. 20 – 21.


31

Germaniei,ăunăgestăexemplar,ăpeăcareăarăfiădorităs<-lăurmezeăşiăalYiăprincipi.

Cedareaă suveranit<Yiiă asupraăprincipatuluiăHohenzollern-Sigmaringen s-aă f<cut printr-un acord de stat semnat de Karl Antonă şiă deă regeleă Friedrichă Wilhelmă IVă ală Prusieiă laă 7ădecembrieă 1849.ă Regeleă Carolă ală Românieiă îşiă vaă amintiă maiătârziuăc<ăaăparticipatălaăfestivit<Yileădinăaceaăziăşiăc<ăaăasistatălaăceremoniaăprinăcareătat<lăs<uăşi-aădezlegatătrupeleădeăjur<mântulădeăcredinY<48.ăAbdicareaăformal<ăaăavutălocăcevaămaiătârziu,ăpeă12ă aprilieă 1850.ă Înă urmaă acesteia,ă Karlă Antonă p<straă toateăpropriet<Yileă moşteniteă şiă obYinea,ă pentruă elă şiă familia sa, o situaYieădeosebit<ăînăPrusia:ăregeleăîiăgarantaărangulădeăprincipeăgermană suveran,ă îiă acordaă predicatulă “AlteY<”ă şiă statutulă deămembruă cadetă ală familieiă regaleă şiă îiă l<saă dreptulă deă aă conferiămedaliile casei princiare de Hohenzollern49.

Dup<ăacestămoment,ăKarlăAntonăaărenunYatăpentruămulYiăaniălaăSigmaringen,ăcaăreşedinY<ăpentruăsineăşiăpentruăfamiliaăsa.ăPrincipele s-a dedicat carierei armelor, care l-a purtat prin diferite garnizoane. Am amintit ceva mai sus despre studiile sale militare, care le-auă dublată înă permanenY<ă peă celeă civile.ăDup<ăîntreruperea,ăînă1831,ăaăstudiilorăuniversitare,ăKarlăAntonăaă deYinută funcYiiă deă comand<ă înă contingenteleă principatelorăSigmaringen,ăHechingenăşiăLiechtenstein.ăAădobândit,ăînă1834,ăgradul de general maior de cavalerie în armata marelui ducat Baden. Gradul nu-lă încânta,ă îns<,ă c<ciă nuă aveaă oă p<rereă preaăbun<ădespreăarmataăsocrului,ăceeaăceăl-a determinat ca, în 1836, când a preluat comandaăbatalionuluiădinăpropriulăs<uăprincipat,ăs<ăîmbraceădoarăuniformaădeăcolonel.ăDup<ăceăaăobYinutăgradulădeăgeneralămaiorăînăarmataăPrusieiăşiăcomandaăunuiăregimentădeăinfanterie,ăînănoiembrieă1849,ăşi-aăstabilităreşedinYaălaăNeisse,ăînăSilezia. Acoloăaăfostănumit,ădeăc<treăregeleăPrusiei,ăcomandantă

48 Aus dem Leben König Karls…,ăI,ăp.ă22ă– 23. 49 Paul Lindenberg, König Karl von Rumänien, ediYiaă aă II-a, Berlin, 1908,

p. 14.

VASILE DOCEA

al unei brigade de infanterie, în aprilie 1851. Un an mai târziu, a fostăpromovatăînăfuncYiaădeăcomandantăalăDivizieiăaăXIV-a, cu reşedinYaălaăDüsseldorf,ăînăzonaărenan<,ăundeăregeleăPrusieiă i-a pus la dispoziYieă propriulă s<uă castel,ă Jägerhof50.ă Înă aceştiă ani,ăprinYulăCarol,ăviitorulăregeăalăRomâniei,ănuăaălocuităîmpreun<ăcuăp<rinYiiă s<i,ă c<ciă dină 1850ă aă fostă trimis la Dresda, în Saxonia, pentruă studii.ă Preocup<rileămilitareă aleă tat<lui,ă îns<,ă aveauă s<-i influenYezeăeducaYia.ăCarol,ăalădoileaăb<iatăalăluiăKarlăAnton,ăvaăfi destinat carierei armelor.

Înătoamnaăanuluiă1858,ăKarlăAntonăaădevenităpreşedenteăal guvernuluiă ă Prusiei.ă Primiseă şiă înainteă deă aceast<ă dat<ăîns<rcin<riăpoliticeădinăparteaăguvernuluiădinăBerlin,ăcumăaăfost,ădeăexemplu,ăceaădinăprim<varaăanuluiă1854,ăcândăaăfostătrimisălaăParis, cu misiunea de a-lăconvingeăpeăîmp<ratulăNapoleonăIIIăs<ănu se alieze cu Anglia împotriva Rusiei51.ă Aă acceptată f<r<ătragereă deă inim<ă aceaă misiune,ă c<ciă aveaă convingereaă c<ă unăr<zboiăîmpotrivaăRusieiăeraănecesar.ăDeăaltfel,ădemersurileăsaleălaăParisănuăauăpututăîmpiedicaăformareaăcoaliYieiăantiruseăşi nu auăinfluenYatădesf<şurareaăr<zboiului52.

Numirea la conducerea guvernului a coincis cu începutul unei perioade cunoscute în istoria Prusiei sub denumirea de “Nouaă Er<”.ă Înă octombrieă 1858,ă dină cauzaă boliiă mintaleă aăregelui Friedrich Wilhelm IV 53,ă frateleă acestuia,ă prinYulă deăcoroan<ă Wilhelm54,ă aă preluată regenYa.ă Karlă Antonă îlă cunoşteaăînc<ădină vremeaă studiiloră saleă laăBerlină peă prinYulă deă coroan<,ă

50 K. Th. Zingeler, Karl Anton Fürst von Hohenzollern…,ăcapitolulă“Carieraă

militar<”,ăp.ă123ă– 208. 51 Ibidem, p. 95. 52 Esteă vorbaă deă r<zboiulăCrimeiiă (1853ă – 1856), încheiat prin înfrângerea

Rusieiă deă c<treă coaliYiaă format<ă dină Imperiulă otoman,ă Anglia,ă FranYaă şiăSardinia.

53 Friedrich Wilhelm IV, n. 1795, rege al Prusiei din 1840, m. 1861. 54 Wilhelm, n. 1797, regent din 1858, rege al Prusiei din 1861 (sub numele de

Wilhelm I),ăîmp<ratăalăGermanieiădină1871,ăm. 1888.


33

cel care aveaă s<ă devin<ă înă 1861ă regeă ală Prusieiă şi,ă dină 1871,ăîmp<ratăalăGermanieiăsubănumeleădeăWilhelm I. De atunci, cei doiă auă p<strată relaYiiă prieteneşti,ă c<ciă aveauă opiniiă polticeăapropiate,ămaiăcuăseam<ăînăceeaăceăpriveaăorientareaăextern<ăaăPrusieiăşiăproblema unific<riiăgermane.ăDup<ăpreluareaăregenYei,ăWilhelm Iă doreaă oă politic<ă maiă hot<rât<ă aă Prusieiă înă spaYiulăgerman, ceea ce presupunea, în plan extern, redimensionarea relaYiilorăcuăRusia,ăpeăcareăoăsocotea,ădinăcauzaăroluluiăjucatăînăîncheierea acordului de la Olmütz din 1850 55,ăoăpiedic<ăînăcaleaăunific<rii.ăDinăacestămotiv,ăregentulăaăîncercatăînl<turareaădeălaăputere a cercurilor politice filoruse, ultraconservatoare, care fuseser<ă sprijiniteăpân<ăatunciădeă regeleăFriedrichăWilhelm IV. IntenYiileăsaleăauăfostăsusYinuteădeăprincipeleăKarlăAnton.

Întreănoiembrieă1858ăşiăseptembrieă1862,ăprincipeleăKarlăAnton s-a aflat la conducerea guvernului Prusiei. Începutul “Noiiă Ere”,ă dup<ă ună deceniuă deă guvernareă aă reacYiuniiăultraconservatoare,ă aă redeşteptată speranYeleă liberaliloră şiă aleăaceloraă careă socoteauă soluYiaă “Germanieiă mici”ă – o Germanie unificat<,ădinăcareă s<ă fieăexclus<ăAustriaă – dreptăceaămaiăbun<ărezolvareăaăproblemeiăunit<YiiănaYional-statale56. În guvernul de la Berlin condus de principele Karl Anton, guvern de orientare 55 Profitândădeă sl<biciuneaăAustriei,ă confruntat<ă cuămişc<rileă revoluYionare,ă

Prusiaăaăîncercat,ăînă1849,ăapoiăînă1850,ădizolvareaăConfederaYieiăgermaneă(constituit<ă înă1815)ă şiă alc<tuireaăuneiăUniuniăprusiene,ă înă careăurmauă s<ăintre, al<turiădeăregateleăSaxonieiăşiăHanovrei,ăalteădou<zeciăşiăoptădeăstateăgermane. Concomitent, Prusia a atacat Danemarca, pentru a recupera ducateleă Schleswigă şiă Holstein.ă Ună ultimatumă ală Austriei,ă prină careă seăcereaăPrusieiă restabilireaăConfederaYiei,ădeschideaăperspectivaăunuiă r<zboiăîntreăceleădou<ăputeri.ăXarulăNicolae IăalăRusiei,ă favorabilă iniYialăplanuluiăprusian,ă aă intervenită peă lâng<ă regeleă Friedrichă Wilhelm IV în vederea aplan<riiă conflictului,ă apoiă aă convocată oă conferinY<ă laă Olmütz,ă laă cap<tulăc<reiaăaăfostăsemnatăunăacordă(“ReculadaădeălaăOlmütz”ădină29ănoiembrieă1850),ă prină careăPrusiaă eraăobligat<ă s<ă restabileasc<ăvecheaăConfederaYie.ăPierre Renouvin, Le XIX-e siècle, vol. I, De 1815 á 1871, în Histoire des relations internationales, tome V, Paris (1954), p. 211 – 216.

56 Thomas Nipperdey, Deutsche Geschichte 1800 – 1866. Bürgerwelt und starker Staat,ăediYiaăaăVI-a, München, Verlag C. H. Beck, 1993, p. 697.

VASILE DOCEA

conservator-liberal<,ă auă intrată Rudolfă vonă Auerswald,ă vechiăliberală şiă fostăministruăprusiană în timpulă revoluYieiădeă laă1848,ăcaăşiăMoritzăAugustăvonăBethmann-Hollweg,ăconduc<torulăunuiăpartidă liberală moderat,ă promonarhică şiă antirus,ă formată înă jurulărevisteiă “Wochenblatt”.ă Dară “Nouaă Er<”ă aă însemnată maiă multădecât o schimbare de guvern. Ea a adus cu sineă oă l<rgireă aăp<turiiăconduc<toare,ăînăcare,ăal<turiădeănobilimeaăatotputernic<ăpân<ă atunci,ă auă intrată p<rYiă importanteă aleă burgheziei.ă Eraă oăpolitic<ă deă compromis,ă prină careămonarhiaă c<utaă s<-şiă apropieăgrup<rileă liberale,ă iară nobiliiă şiă cercurileă militareă c<utauă s<ăcoabitezeă cuă burgheziaă înst<rit<ă şiă cuă ceaă instruit<.ă Scopulă eraăunulădublu:ăpeădeăoăparte,ărelaxarea,ăl<rgireaăaccesuluiălaădeciziaăpolitic<ă urmaă s<ă garantezeă menYineraă ordiniiă şiă evitareaăzguduirilorăsociale;ăpeădeăalt<ăparte,ăstrângereaăcoeziunii interne conduceaă laă consolidareaă poziYieiă hegemoniceă aă Prusieiă înăspaYiulăgerman57.

PrincipeleăKarlăAntonăaăr<masăînăfuncYiaădeăpreşedinteăalăguvernuluiă Prusieiă pân<ă înă septembrieă 1862.ă S-a retras din cauzaăunorăneînYelegeriăpolitice,ălegateădeărefuzulăparlamentuluiădeăaăaprobaăcheltuielileăpentruăarmat<ăpropuseădeăguvern,ădarăşiădină cauzaă suferinYeloră fiziceă produseă deă gut<,ă oă boal<ă deă careăsufereaădeămult<ăvreme.ăAărevenitălaăDüsseldorf, ca guvernator al provinviilor renane ale Prusiei.

Intervalulă deă timpă cuprinsă întreă noiembrieă 1858ă şiăseptembrie 1862, în care Principele Karl Anton s-a aflat la conducereaă guvernuluiă Prusiei,ă aă fostă şiă vremeaă cândă fiulă s<uăCarolă aă luată cunoştinY<ămaiă deă aproapeă cuă problemele politice aleăPrusieiăînăspecial,ăaleăspaYiuluiăgermanăşiăEuropeiăînăgeneral.ăMaiăcuăseam<ăînăaniiă1859ă– 1861, Carol s-aăaflatăadeseaăal<turiădeă tat<lă s<u,ă careă l-aă putută iniYiaă astfelă înă viaYaă politic<ă şiă înăafacerile de stat. Scrisorile principelui dină aceast<ă perioad<,ă

57 Thomas Nipperdey, op. cit., p. 698 – 699.


35

trimiseă soYieiă saleă r<mas<ă laă Düsseldorf,ă evoc<ă întâlnirileăaproapeăzilniceăşiădiscuYiileădintreătat<ăşiăfiu58.

Prin mama sa Josephina (1813 – 1900),ăn<scut<ăprinYes<ădeăBaden,ăajungemădinănouălaăparteaăfrancez<ăaăgenealogiei lui Carol I.ă Mamaă Josephineiă aă fostă Stephanie,ă mareă duces<ă deăBaden (1789 – 1860).ă Stephanieă eraă fiic<ă aă conteluiă francezăClaude de Beauharnais (1756 – 1819)ă şiă nepoat<ă aă JosephineiăBeauharnais,ăcareăaădevenit,ădup<ămoarteaăsoYuluiăei,ăAlexandre, soYiaăluiăNapoleon I Bonaparte. În 1806, Napoleon I a adoptat-o peăStephanieăşiăi-aăconferitărangulădeăprinYes<.ăÎnăacelaşiăan,ăs-a c<s<torităcuăprinYulămoştenitorăKarlăLudwigăFriedrichădeăBadenă(1786 – 1812),ă careă aveaă s<ă devin<ă mareă duceă deă Badenă înă181159.

Dintreă toYiă fraYiiă s<i,ă Carolă aă fostă nepotulă preferată alăbuniciiă Stephanie.ă Înă copil<rieă şiă tinereYeă s-a aflat adesea în preajmaăei,ălaăUmkirch,ălâng< Freiburg im Breisgau. Aceasta i-a l<sat,ădeăaltfel,ăcaămoştenire,ăcastelulădeălaăUmkirch.

Carolăaăfost,ăînc<ădinătinereYe,ăconştientădeăacesteăînrudiriăfranceze, pe care i le-aă adusă bunicaă saă dină parteaă tat<lui,ăAntoinette,ă şiămamaă Josephina.ăMaiămultădecâtă atât,ă aă Yinută laăeleă şiă aă dorită s<ă leă cultive.ă Înă 1863,ă cândă s-a pus problema c<s<torieiă luiăcuăprinYesaăfrancez<ăAnnaăMurat,ăproiectăpeăcareăCarolăarăfiădorităs<-lăduc<ălaăîndeplinire,ăelăsusYineaăc<,ăînăacestăfel,ă„s-arăputeaăstrângeămaiăvechiăleg<turiădeăfamilie“60.

58 K. Th. Zingeler, Briefe des Fürsten Karl Anton von Hohenzollern an seine

Gemahlin Josephine, geb. Prinzessin von Baden, înă “Deutscheă Revue”,ăStuttgart/Leipzig, an. 38, 1913, vol. IV, p. 101 – 102, 219 – 225, 314 – 315; an. 39, 1914, vol. I, p. 75 – 84, 193 – 202, 368 – 372.

59 Almanach de Gotha…, 1840, 1861, 1901; Mihai Sorin R<dulescu, op. cit., p. 259–270.

60 Carolă c<treă Karlă Anton,ă Berlin,ă 12ă decembrieă 1863.ă Arh.ă St.ă Bucureşti,ăFondăCasaăRegal<.ăCarolăI.ăPersonale,ăI/7,ăf.ă6ă– 7 v. Pentru acest proiect deă c<s<torie,ă vezi,ă înă volumulă deă faY<,ă studiulă Glasul inimii şi „raison d’Etat“: proiectele matrimoniale ale lui Carol I, capitolul Nici „bonapartist“, nici „orleanist“.

VASILE DOCEA

Orgoliul bine temperat

Cuă oă astfelă deă ascendenY<ă genealogic<ă şiă educaYie,ăîntreagaăexistanY<ăaăluiăCarol I s-aăaflatăsubăsemnulăapartenenYeiăla casa deăHohenzollernăşiă laăgrupulămariloră familiiăaristocrateăaleă Europei.ă ConştiinYaă acesteiă apartenenYe,ă îns<,ă nuă s-a manifestată laă fel,ăuniform,ă înă toateăetapeleăvieYiiă lui.ăModestia,ăla care-lă îndemnaă tat<lă s<u,ă aă fostămaiămic<ă înainteaăveniriiă înăRomâniaă şi spreă sfârşitulă domniei.ă Pentruă perioadaă tinereYii,ăcând s-aă aflată înă Germania,ă avemă nenum<rateă doveziă aleăorgoliuluiă„deăcast<“,ă încurajatăşiădeămodulăspecificădeăviaY<ăalăfamilieiăsale.ăCunoştinYeleăşiăprieteniiăîiăsuntărecrutaYiădeăp<rinYiăşiă educatori, apoiă şi-iă alegeă singur,ă dină rândulă celorădeă acelaşiărang.ăStudiileăgimnazialeădeălaăDresdaănuăşiăleăfaceăîmpreun<ăcuăalYiă copii,ă laă şcoal<,ă ciă acas<,ă undeă esteă vizitată deă profesori61. CarieraăofiYereasc<,ă spreăcareăesteăorientată înc<ădeă laăvârstaădeăşaptesprezeceă ani,ăeraăunaăspecific<ăprinYilor,ă cuăatâtămaiămultăceloră înrudiYiă cuă familiaă regal<ă aăPrusiei.ăCevaămaiă târziu,ă darăînc<ă înainteă deă venireaă înă România,ă cândă îşiă asum<ă existenYaăoarecumăpeăcontăpropriu,ăpareăs<ăfieăinteresatăînăprimulărândădeăcontactele cu cei de-aceeaşiăseam<.ăÎnăjurnalăşiăînăcorespondenYaăcuămembriiăfamilieiănoteaz<ăcuăprec<dereăîntâlnirileăşiădiscuYiileăde acest fel62.

Peă deă alt<ă parte,ă seă str<duieşteă s<ă urmezeă sfatulăprofesorului Georg Schaefer,ă adic<ă s<ă dovedeasc<ă înăpermanenY<ăc<ăpoziYiaăpeăcareăoăareăînăsocietateăesteăunaăpeăcareăoă merit<ă datorit<ă propriiloră calit<Yiă şiă nuă dină cauzaă naşterii.ă 61 Cum reiese dintr-unămemoriuăalăpreceptoruluiăs<uăGeorgăSchaefer.ăArh.ăSt.

Bucureşti,ăFondăCasaăRegal<,ădos.ă26/1893 62 Dintreămulteleăexempleă ceăpotă fiă invocate,ă amintescăaiciăoă scrisoareăc<treă

frateleă s<uă Anton,ă dină 1862,ă deă laă Bonn,ă undeă Carolă îşiă f<ceaă studiileăuniversitare.ă Scrisoareaă conYineă dou<ă p<rYi,ă deă faptă dou<ă liste : una a disciplineloră peă careă leă studiaz<ă (cuă numeleă profesorilor),ă cealalt<ă cuă fiiiăaltorăfamiliiăprinciare,ăcareăsuntăînscrişiălaăUniversitate!ăArh.ăSt.ăBucureşti,ăFondăCasaăRegal<.ăCarolăI.ăPersonale,ădos.ăV – D / 273, f. 1.


37

Astfel,ă înă 1856,ă seă prezint<ă laă examenulă pentruă dobândireaăgraduluiă deă locotenent,ă deşiă calitatea sa de membru al casei regaleăîiăd<deaădreptulăs<ădobândeasc<ăf<r<ăexamenăacestăgrad63. Se înscrie la Universitatea din Bonn64 (undeănuă îşiă finalizeaz<,ătotuşi,ă studiile),ă deşiă nuă areă nevoieă deă studiiă universitareă careăs<-iă favorizezeă oă eventual<ă ascensiuneă social<.ă Înă 1864,ă cândăizbucneşteă r<zboiulă cuă Danemarca,ă pleac<ă voluntară peă front,ădeşiă regimentulă s<uă nuă esteă mobilizat65. Exemplele ar putea continua,ădarăceleăevocateăsuntăsuficienteăpentruăaăînYelegeăfelul înă careă Carolă aă încercat,ă înainteă deă venireaă înă Româniaă şiăurmândăsfatulăluiăGeorgăSchaefer,ăs<-şiăjustificeăpoziYiaăşiărolulăîn societate.

Venirea în România, la 1866, în calitate de domn constituYional,ăaăadusăşiăoămodificareăaămoduluiădeăraportareălaăpropria familie. În prima parte a domniei, referirile la originea saă lipsescăaproapeăcuădes<vârşire,ăcelăpuYină înădiscursulăoficialăal lui Carol I.ă Dimpotriv<,ă valorileă peă careă leă invoc<ă suntăautohtone:ă istoriaă românilor,ă credinYaă ortodox<,ă culturaănaYional<66.ă PoziYiaă sa,ă sensibil<ă la începutul domniei, trebuia consolidat<.ă Deşiă marginaleă înă spectacolulă politică ală epocii,ăcontestaYiileă nuă auă lipsit.ă Ună vârfă ală maniferst<riiă loră poateă fiăconstatat în 1870 – 1871, dar atunci contestatarii i-auă reproşatămonarhuluiă nuă atâtă apartenenYaă laă oă anumit<ă familie,ă câtăoriginea sa germană. Aceia dintre români care simpatizau

63 Paul Lindenberg, König Karl von Rumänien, Berlin, 1908, p. 15 – 16. 64 Certificatul de atestare a înscrierii, semnat de rectorulă Universit<Yiiă dină

Bonnăşiădatată7ămaiă1862,ălaăArh.ăSt.ăBucureşti,ăFondăCasaăRegal<.ăCarolăI.ăPersonale, dos. I/2, f. 1.

65 Aus dem Leben König Karls…, vol. I, p. XXXVI. 66 Edda Binder Iijima, Rits of power at the Beginning of the Reign of Prince

Charles, 1866 – 1881. Means of Legitimation of a Foreign Dynasty, în „Revueă desă étudesă sud-estă européennes“,ă tom.ă XXXII,ă 1994,ă nr,ă 3ă – 4, p. 211 – 217.

VASILE DOCEA

FranYa,ă înă timpulă conflictuluiă franco-german, nu îl vedeau cu ochiăbuniăpeăprinYulădeăHohenzollernăaflatălaăconducereaăY<rii67.

Dup<ă acelă moment,ă îns<,ă peă m<suraă stabiliz<riiă situaYieiăinterne,ă aă începută s<ă seă consolidezeă şiă poziYia lui Carol I. La aceastaă aveauă s<ă contribuieă meriteleă peă careă şiă le-a atras în timpulăr<zboiuluiădină1877 – 1878,ăcaăşiăproclamareaăregatuluiăînă1881.ăTotuşi,ăînăciudaăconsistenYeiăpoziYieiăsaleăşiăaăroluluiădeăprimărangăpeăcareăGermania,ădevenit<ă imperiuăsub conducerea caseiădeăHohenzollern,ă începeă s<ă îlă joaceă înăEuropa,ă regeleănuăface caz, în mod public, de originea sa. Memoriile, care i se public<ă înăGermaniaă înă aniiă ’90,ă conYinăunăcapitolă introductiv,ăundeăesteădescris<ădestulădeăam<nunYităfamiliaăsa. Dar variantele româneştiăaleălucr<rii,ăpublicateăînăediYiiăsuccesiveăîncepândăcuăaceeaşiăperioad<,ănuăpreiauăniciăunaăacelăcapitol.ăModestiaăcare,ăînc<ădinătinereYe,ăîiăfuseseărecomandat<ădeătat<lăs<u,ăîşiăproduceaăefectele.

Abia târziu, în 1904, într-oă comunicareă prezentat<ă laăAcademiaăRomân<,ăCarol I s-a referit în mod public la propria-i ascendenY<ă genealogic<.ă Aă f<cut-o,ă îns<,ă dină nouă cuă oarecareăreYinere,ă deă dataă aceastaă subă înf<Yişareaă modestieiă ştiinYifice.ăComunicarea,ă intitulat<ă Nicopole, 1396 – 1877 – 190268, era o lucrareă deă istorie,ă careă poateă fiă interpretat<,ă îns<,ă şiă caă oăîncercare a regelui de a lega trecutul propriei familii de istoria românilor.ă Oă parteă consistent<ă aă lucr<riiă seă ocup<ă deă conteleăFriedrich IV de Hohenzollern (1371 – 1440),ăparticipantăal<turiădeăoasteaăcruciat<ălaăb<t<liaădeălaăNicopoleădină1396,ălaăcareăaăluat parteăşiădomnulăvalahăMirceaăcelăB<trân.ăFriedrich IV nu-i eraă str<moşă direct,ă c<ciă f<ceaă parteă dină ramuraă francon<ă aăneamuluiă Hohenzollern.ă Caă recompens<ă pentruă vitejiaă dină 67 Pentruăaceast<ădisput<,ăvezi,ămaiănou,ăMihaiăTimofte, România la 1870 –

1871 : monarhie sau republică. Studiu de caz asupra scenei politice interne şi a relaYiilor internaYionale,ăIaşi,ă1996,ă148 p.

68 Carol I König von Rumänien, Nikopolis, 1396 – 1877 – 1902, Breslau, 1905, 30 p. Comunicarea a fost prezentat<ăînăşedinYaădină21ămartieă1904ăaăAcademiei Române.


39

timpulă campanieiă şiă caă mulYumireă pentruă c<ă i-aă salvată viaYa,ăîmp<ratulă germană Sigismund,ă careă eraă şiă regeă ală Ungariei,ă l-a înzestrată peă conteă cuă ducatulă Brandenburgă şiă cuă titlulă deăprincipe.ăCuă toateă c<ă nuăesteă ună descendentă directă ală acestuia,ăCarol Iăîlăcaracterizeaz<ăînădou<ălocuri,ăînălucrareaăcitat<,ădreptă„întemeietorăalăm<ririiăcaseiămele“69.

Leg<turaă familieiă saleă cuă istoriaă româniloră oă sugereaz<ăCarol Iă şiă prină evocareaă proprieiă saleă contribuYiiă laă lupteleă dinătimpulă r<zboiuluiă dină 1877 – 1878,ă înă urmaă c<roraăRomâniaă aădobândită independenYa.ăReuşitaă româneasc< înăacstă r<zboiă esteăprezentat<ă caă ună felă deă revanş<ă pentruă înfrângereaă deă c<treăotomaniăaăcruciaYilorăînă1396.ăAtunci,ăcaăşiăacum,ăromâniiăs-au aflată al<turiă deă Hohenzollerniă întruă ap<rareaă creştin<t<Yiiă şiăcivilizaYiei,ăsugereaz<ăregele.

* Multe din calit<Yileă saleă le-a adus cu sine la venirea în

România.ă Începuseă s<ă leă deprind<ă înc<ă deă laă oă vârst<ă fraged<,ăc<ciă erauă valoriă preYuiteă şiă cultivateă deă familiaă sa.ă Deă laăstr<bunică aă moştenită spiritulă deă economie,ă deă laă bunicăpunctualitateaă şiă precizia,ă deă la tat<ă interesulă pentruă treburileăpublice. Conformându-seăaceleiaşiătradiYiiădeăfamilie,ăs-a format caămilitarăşiăs-aăapropiatădeăcultur<.ă

ConştiinYaă genealogic<ă aă luiă Carol Iă seă plaseaz<,ă aşadar,ăîntreă orgoliulă apartenenYeiă laă oă familieă nobil<,ă puternic<ă şiăilustr<,ăcare-şiănum<r<ăgeneraYiileăde-a lungul unui mileniu, pe deă oă parte,ă şiă modestiaă manifest<riiă publiceă aă acesteiăapartenenYe,ă deprins<ă înc<ă înă tinereYe,ă dină sfaturileă tat<luiă s<u.ăEducată înă spirită liberal,ă aă înv<Yată c<ă poziYiaă saă social<ă trebuieăjustificat<ăprinăeforturiăproprii,ăc<ăeaătrebuieămeritat<.

69 Ibidem, p. 5ăşi 14.

De la glasul inimii laă„raisonăd’Etat“:ăproiecteleămatrimoniale ale lui Carol I

Cititorulăvaă fiă surprinsă s<ăconstate – aşaăcumăamăfostă laărândulămeu,ălaăînceputulăcercet<rilorăf<cuteăpeăaceast<ătem<ă– c<ăistoriciiă auă ignorată pân<ă acumă investigareaă strategieiămatrimonialeă aă luiă Carolă I.ă Surprizaă nuă ară fiă lipsit<ă deă temei,ăavândăînăvedereăimportanYaăproblemei,ăaşaăcumăseăprofileaz<ăeaăînăperspectiv<ăistoric<..ăVorbindădespreăstrategiaămatrimonial<ăaăluiă Carolă I,ă discut<m,ă deă fapt,ă despreă aceleă acYiuniă plasateă laăinterferenYaăintereselorăpersonaleăşiădeăfamilieăşiăcuăceleădeăstat,ăacYiuniă ală c<roră scopă aă constat,ă înă primulă rând, în întemeierea unei dinastii. Surpriza va fi cu atât mai mare când ne vom amintiă c<ă începuturileă acesteiă dinastiiă auă coincisă cuă debutulăregimuluiămonarhieiăconstituYionaleăparlamentare.ăÎnăepoc<,ăatâtăuniiă oameniă politiciă româniă şiă str<ini,ă câtă şiă principele Carol însuşiăşiăfamiliaăsaădinăGermaniaăauăperceputăc<s<toriaăacestuiaăcaă fiindă indispensabil<ă pentruă consolidareaă dinastieiă şi,ă prinăaceasta,ă aă statuluiă român.ă Oă dinastieă solid<ă ară fiă urmată s<ăgarantezeă stabilitateaă intern<,ă atâtă deănecesar<ă înăprimii ani de dup<ă inaugurarea,ă laă 1866,ă aă nouluiă regimă politic,ă şiă s<ă ofereăY<riiă prestigiuă înă plană extern.ă Aşadar,ă esteă vorbaă deă ignorareaăunei probleme importante, ce se înscrie într-oă tem<ămaiă larg<,ă

VASILE DOCEA

cuprinzând aspecte conexe, precum alegera lui Carol ca domn, venireaăînăRomânia,ărecunoaştereaăinternaYional<ăaănoiiăst<riădeălucruri1,ă tem<ăcareă arăputeaă fiă definit<,ă peă scurt,ă prină sintagmaă“fondareaădinastieiădeăHohenzollernăînăRomânia”.

Problemaăfond<riiăuneiădinastiiănuăareădoarăoăînsemn<tateăretrospectiv<,ăpeăcareăs<ăoăputemăvedeaădoarănoi,ăceiădeăast<zi,ăcareăavemăprivilegiulădeăaăcunoaşteăcumăs-auădesf<şuratăfaptele.ăÎnainteaănoastr<,ăchiarăoameniiăepoci,ăclasaăpolitic<ăromâneasc<ădeă laă începuturileă istorieiă constituYionaleă româneşti,ă auăconsiderat-oă extremădeă important<.ăCreatoriiăConstituYieiă deă laă1866ăauăv<zut-oăcaăoăproblem<ăcapital<ăaăstatuluiăşiăauăînscris-o înătextulălegiiăfundamentale.ăNuămaiăpuYinădeăzeceăarticoleă(82ă– 91)ădinăceleă133ăaleăacesteiaăsuntăconsacrateăreglement<rilorădeăordin dinastic: persoana întemeietorului dinastiei, reglementarea succesiunii,ăstatutulăurmaşilorăetc.2

Voiă încerca,ăpentruă început,ăoăcâtădeă sumar<ăexplicareăaăignor<riiăacesteiătemeăceăpareăatâtădeăimportant<.ăBiografilorăluiăCarolă I,ă aceloraă careă auă abordată directă sauă tangenYială temaăc<s<torieiă monarhului,ă leă poateă fiă reproşat,ă peă bun<ă dreptate,ătonulă constatativ,ă careă ară proveni,ă parc<,ă dintr-oă anumit<ă lips<ădeăcuriozitate.ăEiăseăm<rginescălaăsimplaăconsemnareăaăunuiăfaptăconsumat:ăc<s<toriaăluiăCarolăI,ăînă1869,ăcuăprinYesaăElabetaădeăWied. Iar dac<ă vomă c<utaă oă eventual<ă evoluYieă înă timpă aămoduluiă deă abordareă aă temei,ă vomă observaă c<ă aceastaă const<ădoarăînăad<ugareaăsuccesiv<ădeăinformaYiiădespreămodulăînăcareă

1 Pentruă acesteă aspecteă exist<ă dejaă studiiă consacrate,ă dintreă careă ară fiă deă

amintit : T. W. Riker, Cum s-a înfăptuit România. Studiul unei probleme internaYionale 1856 – 1866, Bucureşti,ă 1940 ; Nicolae Corivan, RelaYiile diplomatice ale României de la 1859 la 1877,ăBucureşti,ă1984 ; Gheorghe Cliveti, Recunoaşterea internaYională a lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen ca domnitor al României (Principatelor Unite), în vol. Istoria ca lectură a lumii. Profesorului Alexandru Zub la împlinirea vârstei de 60 de ani,ăcoord.ăG.ăB<d<r<u,ăL.ăBoicu,ăL.ăNastas<,ăIaşi,ă1994,ăp.ă239ă– 250.

2 Desbaterile Adunărei Constituante din anul 1866 asupra ConstituYiunei şi Legei electorale,ăpublicateădeăAlexandruăPencovici,ăBucureşti,ă1883.


43

aă decursă ceremoniaă c<s<toriei3 oriă despreă originea,ă moştenireaăgenealogic<ă şiă calit<Yileă personaleă aleă celoră doiă parteneri4. Nimeniă nuă aă fostă curiosă s<ă afleă dac<ă principeleă Carol I a mai avutăşiăalteăproiecteămatrimonialeăşiăniciădorinYaădeăaăexplica ce locă aă avută proiectulă deă c<s<torieă cuă Elisabetaă deă Wiedă înăcontextulă acestoraă şiă careăaă fostă caleaăurmat<ăpân<ă laă alegereaădefinitiv<.ăUnaădinăcauzeleăacesteiăst<riădeălucruriăoăg<sim,ăf<r<ăîndoial<,ă înă discreYiaă regeluiă însuşi.ă înăMemoriile sale, pe care biografii le-au folosit ca principal – alYiiă caă unic!ă – izvor, Carol Iă treceă subă t<cereă numeroaseleă tratativeă duseă deă elă şiăfamiliaăsaăcuădiverseăcaseăprinciareăşiăregaleăeuropeneăînainteaăc<s<torieiăcuăElisabeta.ăDac<ădiscreYiaăîiăvaăfiăfostădictat<ăregelui deărespectulăfaY<ădeăsoYie,ăpeăcareănuăaăvrutăs<ăoăpun<ăînăsituaYiaădeăaăconstataăc<ă înainteaăeiăexistaser<ăpartideămaiăavantajoase,ăoriă deă dorinYaă deă aă menajaă onoareaă fosteloră candidateă sauă dinăcineăştieăceăalteămotive,ănuăputemăşti.ăArămaiăexista, îns<,ăşiăoăalt<ăexplicaYieăaă t<ceriiă istoricilor,ăcareăYineădeăsecretulă înăcare,ăconformă uzanYelor,ă auă fostă purtateă tratativeleă cuă familiileăcandidatelor.ăDoarăvagi,ăneînsemnateăindiscreYiiăşi-au putut face loc în presa vremii. Documentele originale care consemneaz<ă

3 Aus dem Leben König Karls von Rumänien. Aufzeichnungen eines

Augenzeugen, II, Stuttgart, 1894, p. 30 – 32; General V<c<rescu,ăCăsătoria lui Vodă Carol,ăînă„Convorbiriăliterare“,ăXXV,ă11ă– 12/1892, p. 989 – 998.

4 Natalie Freiin von Stackelberg, Aus Carmen Sylva’s Leben, Heidelberg, 1885 ; Beno Dietrich, Königin Elisabeth von Rumänien (Carmen Sylva), Leipzig, 1898 ; Mite Kremnitz, Carmen Sylva. Eine Biographie, Leipzig, s. a. ; idem, Regele Carol I al României, ed. a II-a,ăBucureşti,ă 1906 ; Paul Lindenberg, König Karl von Rumänien, ed. a II-a, Berlin, 1908; Sever Zotta, Cei 64 de strămoşi ai A. S. R. Principelui Carol,ă înă „ArhivaăGenealogic<“,ăan.ăII,ăianuarieă– martie 1913; Eugen Wolbe, Carmen Sylva. Der Lebensweg einer einsamen Königin, Leipzig, 1933; Mihail Polihroniadeă şiăAlexandruăChristianăTell,ă Domnia lui Carol I,ăBucureşti,ă1937 etc.

VASILE DOCEA

aceste fapte s-auă p<strată aproapeă neatinse,ă deă atunciă şiă pân<ăast<zi,ăînăarhive5.

„C’estăunăcapriceădeăpremierăamour“

Carolăeraăalădoileaăn<scutădeăsexăb<rb<tescăalăprincipeluiăKarl Anton de Hohenzollern-Sigmaringenă şiă ală soYieiă saleăJosephine6.ă Înă aceast<ă calitate,ă atâtaă timpă câtă tr<iaă frateleă s<uămaiămareăşiădac<ăacestaădinăurm<ăaveaăurmaşi,ăCarolăeraăexclusă– conform legii salice, care reglementa succesiunea în casa princiar<ădeăHohenzollernă– deălaămoştenireaătitluluiădeăprincipeăguvernant (Fürst) şiă aă mariiă p<rYiă aă bunuriloră familiei.ă Aveaădoară dreptulă deă aă purtaă titlulă deă prinYă (Prinz)ă şiă puteaă posedaăceeaă ceă tat<lă sauă alteă rudeă i-ar fiă l<sată peă caleă testamentar<.ăAceastaăexplic<ădeăceătat<lăluiăl-aăorientat,ăînc<ădeătimpuriu,ăcaăşiăpeăceilalYiăfraYiămaiătineri,ăspreăoăcarier<ămilitar<,ăconsiderat<ăaă fiă singuraăprofesieăonorabil<ă pentruămembriiă caseiăprinciare,ăcu atât mai mult cu cât eaă f<ceaă parte,ă dină 1849,ă dină familiaăregal<ă aă Prusiei.ă Cumă eraă deă aşteptată înă aceast<ă situaYieă deă alădoileaă n<scut,ă niciă posibilit<Yileă deă mariajă nuă puteauă fiă dintreăceleămaiăstr<lucite,ăsperanYeleăneputândădep<şiăcaseleăprinciareămediatizate ori, în cel mai bun caz, liniile colaterale ale familiiloră suverane.ă Vomă vedeaă cevaă maiă josă cumă aceast<ădificultateăaveaăs<ăjoaceăunărolădelocăneglijabilăînăviaYaăsa.

PrimaămenYiuneădocumentar<ăaăunuiă eventualăproiectădeăc<s<torieă esteă dină anulă 1860.ă Carolă aveaă 21ă de ani, era locotenent într-unăregimentăalăartilerieiădeăgard<ădinăBerlinăşiăseă

5 Arh.ăSt.ăBucureşti,ăFondăCasaăRegal<.ăRegeleăCarolă I.ăPersonale,ădos.ă I/7,ă

I/8, I/9 ; I/10, I/11, I/12. 6 PrincipeleăKarlăAntonăşiă soYiaă saă Josephine,ăn<scut<ăprinYes<ădeăBaden,ăauă

avută şaseă copii : Leopold (1835 – 1905), Stephanie (1837 – 1859), Carol (1839 – 1914), Anton (1841 – 1866), Friedrich (1843 – 1904)ă şiă Mariaă(1845 – 1905).


45

apropiaădeă încheiereaă studiilorămilitare.ă InformaYiaă – unica, de altfel – despre acest timpuriu proiect – am aflat-o într-o scrisoareă aă tat<luiă s<u,ă pe-atunciă preşedinteă ală guvernului Prusiei,ăadresat<ăsoYiei:

„IeriăamăfostălaăDessauăîmpreun<ăcuăCarolă[…].ăElămi-a dest<inuită c<ă esteă îndr<gostită deă prinYesaăHilda;ă şiă eaă aădevenit,ă îns<,ădelicioas<.ăCarolănuăaămaiăcunoscutăpân<ăacumă oă fiinY<ă atâtă deă atr<g<toare.ă C’est un caprice de premier amour.ă Laă întrebareaă meaă dac<ă doreşteă s<ă seăînsoare cu ea, mi-aăm<rturisităc<ădiferenYaădeăvârst<ăîiăd<ădeăgândităşiăc<,ăpeădeasupra,ăînc<ănuăîşiăfaceăplanuriădeăc<s<torie“7.

PrinYesaă Hilda,ă oă rud<ă prină alianY<ă aă luiă Carol,ă eraă fiicaăunui frate al ducelui Leopold, titularul de atunci al ducatului Anhalt8.ă Proiectulă pareă s<ă fiă fostă p<r<sită înainteă înc<ă deă aă seăconturaăcevaăprecis,ăc<ciănuăvomămaiăg<si,ăînăcontinuare,ăniciăoăreferinY<ălaăprinYes<.ăÎntâmplareaăneăface,ăîns<,ăs<ăînYelegemămaiăbineă caracterulă şiă concepYiileă luiă Carol.ă Ună anumeă caracterăconservatorăalămoravurilorăsaleăpoateăfiădesprinsădinăobservaYiaăc<ădiferenYaădeăvârst<ădeădoarăc<tevaăluniăîntreăeventualiiăsoYiă(elăeraăn<scută înă aprilieă1839,ăprinYesaăHildaă înădecembrieă acelaşiăan)ăarăfiănepotrivit<.ăPeădeăalt<ăparte,ăm<rturiaătat<luiăs<u,ăcareăl-aă supravegheată deă aproapeă şiă continuaă înc<ă s<ă oă fac<,ă fieădirect,ă fieăprină intermediariă (preceptori,ă însoYitoriămilitariăetc.),ă 7 K. Th. Zingeler, Briefe des Fürsten Karl Anton von Hohenzollern an seine

Gemahlin Josephine, geb. Prinzessin von Baden,ă înă „Deutscheă Revue“,ăStuttgart/Leipzig, an. XXXIX, 1914, vol. I, p. 79.

8 Hilda,ăprinYes<ădeăAnhalt-Dessau-Coethen, n. 13 decembrie 1839, era fiica prinYuluiăFriedrichă(1799ă– 1864)ăşiăaăprinYeseiăMaria,ăn<scut<ăînăfamiliaădeăHessen-Kassel (1814 – 1895).ăUnchiulăprinYeseiăHilda,ăduceleăLeopoldădeăAnhalt Dessau (1794 – 1871),ăeraăc<s<torităcuăoăprinYes<ădinăcasaăregal<ăaăPrusiei,ădeăundeăînrudireaăprinăalianY<,ădeşiăfoarteăîndep<rtat<,ădintreăCarolăşiă Hilda.ă Aceastaă vaă r<mâneă nec<s<torit<.ă (InformaYiileă genealogigeăcuprinse în aceste note le-amă cules,ă atunciă cândă nuă indică alt<ă surs<, din colecYiaă publicaYieiă Almanach de Gotha. Annuaire diplomatique et statistique, pe anii 1831 – 1915.)

VASILE DOCEA

despreăfaptulăc<ăprinYulă„nuăaămaiăcunoscutăpân<ăacumăoăfiinY<ăatâtădeăatr<g<toare“,ărelev<ărigoareaăşiăseveritateaăatmosfereiăînăcareăaăfostăcrescutăşiăeducatăviitorulărege.

Niciă„bonapartist“,ăniciă„orleanist“

Acestă mediuă deă formareă severă şiă rigidă explic<,ă într-o oarecareăm<sur<,ă intensitateaăizbucniriiăsentimentelorăprinYului,ălaăcareăasist<măcâYivaăaniămaiătârziu.ăEpisodulăbiograficădeăcareăvaăfiăvorbaăînăcontinuareăneădezv<luieă tr<s<turiă înc<ăpreaăpuYinăcunoscuteă aleă caracteruluiă s<u:ă sensibilitateă afectiv<ă şiă oăanumit<ăpredispoziYieădeăa-şiăurmaăsentimentele.ăSuntă tr<s<turiăcuătotulădiferiteădeăimagineaăpeăcareăviitorulăsuveranăaveaăs<ăoălaseă contemporaniloră şiă posterit<Yii,ă aceeaă deă b<rbată sobru,ăst<pânit,ăserios.ăS<ănuăanticip<m,ăîns<,ăşiăs<ăprezent<mălucrurileăînăordineaăfireasc<ăaădesf<şur<riiălor.

Înă prim<varaă anuluiă 1862,ă dup<ă ceă îşiă închiaseă studiileămilitareă şiă dup<ăoă lung<ă c<l<torieăprină sudulăFranYei,ă apoiăprinăAlgeriaă şiă Spania9,ă Carolă faceă oă vizit<ă familieiă imperialeăfrancezeălaăParis.ăAiciăîiăesteăprezentat<ăprinYesaăAnnaăMurat,ăoărud<ă apropiat<ă aă împ<ratuluiăNapoleonă IIIă şiă prieten<ă intim<ă aăîmp<r<teseiăEugenia10.ăTân<raăprinYes<ăseă înrudeaă şiăcuăprinYulăCarol,ă aă c<ruiă bunic<ă dinspreă tat<,ă Antoinette,ă proveneaă laă

9 Pentruă aceast<ă c<l<torie,ă veziă capitolulă introductiv,ă Einleitung,ă dină ediYiaă

german<ă aă memoriiloră regeluiă Carolă I,ă Aus dem Leben König Karls…, vol. I. De asemenea, Alexandru Tzigara-Samurcaş, Din tinereYea regelui Carol I, în vol. Din viaYa regelui Carol I,ă M<rturiiă contimporaneă şi documente inedite culese de Al. Tzigara-Samurcaş,ăBucureşti,ă1939,ăp.ă314ă– 319.

10 AnnaăMurat,ăn.ă3ăfebruarieă1841,ăfiic<ăaă luiăLucienăMurată (1803ă – 1878), era nepoata de fiu a lui Joachim Murat (1771 – 1815)ăşiăaăsoYieiăacestuia,ăCarolineă Bonaparteă (oă sor<ă aă luiă Napoleonă I).ă Annaă Murată aveaă s<ă seăc<s<toreasc<ălaă18ădecembrie 1865 cu Antoine de Noailles (1841 – 1909), careăaveaăs<ădevin<ăalăşaseleaăduceădeăMouchi.


47

rândul ei din casa Murat11.ă Nuă ştimă ceă impresieă vaă fiă f<cutăasupraăluiăCarolăaceast<ăprim<ăîntâlnire.ăElăseăreîntoarceăcurândăacas<,ă apoiă frecventeaz<ă timpă deă ună semestru,ă înă varaă anuluiă1863,ăcursurileăUniversitat<YiiădinăBonn.ăNuăavem,ădinăaceast<ăperioad<,ăniciă oăm<rturieăcareă s<ădovedeasc<ă existenYaăvreunui sentimentă faY<ă deă verişoaraă dină Paris12. Între timp,ă îns<,ă laăiniYiativaăăîmp<ratuluiăNapoleonăIII,ăîncepănegocierileăcuăfamiliaăluiăCarolăînăscopulăc<s<toririiăcelorădoi.ăPrincipeleăKarlăAnton,ăaflatălaăParisăînăaugustă1863,ăîiăscrieăsoYieiădespreăceleădiscutateăatunciăcuăîmp<ratulăfrancez:

„Împ<ratul mi-aă vorbit,ă maiă nou,ă despreă dorinYaă saă înăleg<tur<ăcuăCarolăşiăAnnaăMurat;ăi-amăspusăc<ăaceastaăarăcorespundeădesigurăşiădorinYelorănoastre,ădoarăc<ăprinYulăCarolănuăseăgândeşteăînc<ăs<ăseăînsoare,ădeoarece,ăcaăalădoileaăn<scut,ăexistenYaăsaănuăesteăînc<ăfoarteăstr<lucit<.ăÎmp<ratulămi-aăr<spunsăc<ăi-arăputeaăaranjaăelăoăpoziYieăfrumoas<ăînăFranYa“13.

Tat<lă prinYuluiă s-aă ar<tată rezervată faY<ă deă propunereaăîmp<ratuluiăNapoleonăIII,ăaşaăcumăseăînYelegeăşiădinăscrisoareaăcitat<.ă Parteaă francez<,ă îns<,ă aă continuată avansurileă şi,ă dândăurmareăuneiănoiăinvitaYii,ăCarolăaăf<cutăoăaădouaăvizit<ăînăFarnYa,ăla Compiègne, unde, la începutul lunii decembrie 1863, a petrecută câtevaă zileă împreun<ă cuă familiaă imperial<.ă Areă timp,ăacum,ă s<ă oă cunoasc<ă maiă bineă peă Annaă Murată şi,ă înă timpă ceătratativeleădintreăceleădou<ăfamiliiăseăîndreapt<ădinăceăînăceămaiăevidentă c<treă ună rezultată negativ,ă seă îndr<gosteşte.ă Întorsă înă 11 Era fiica lui Andreas Murat, unăfrateămaiătân<răalăluiăJoachim,ăfostulăregeăală

Nepolelui, care a fost bunicul Annei. K. Th. Zingeler, Karl Anton Fürst von Hohenzollern. Ein Lebensbild nach seinen hinterlassenen Papieren, Stuttgart/Leipzig, 1911, p. 1 – 2.

12 Esteăneverificabil<ădocumentarăopiniaăexprimat<ădeăM.ăPolihroniadeăşiăAl.ăCh. Tell, op. cit.,ăp.ă31,ăconformăc<reiaăCarolăs-arăfiă îndr<gostită înă timpulăacesteiăprimeăviziteălaăParisădeăprinYesaăAnnaăMurat.

13 K. Th. Zingeler, Briefe des Fürsten Karl Anton…, an. XXXIX, vol. II, aprilie – iunieă1914,ăp.ă79,ăscrisoareădatat<ă23ăaugustă1863.

VASILE DOCEA

Berlin,ă laă regimentulă dragoniloră deă gard<,ă undeă îşiă f<ceaăserviciulădeălocotenent,ăîiăscrieătat<luiăs<uăaceast<ăscrisoare:

„Scumpe,ăiubiteăpapa! ÎYiă scriuă plină deă încredere,ă pentruă a-Yiă împ<rt<şiă f<r<ărezerveă oă chestiuneă intim<,ă despre care tu ai desigur cunoştinY<;ăaăexistatăpân<ăacumăoăanumit<ăjen<,ăcareăm-a împiedicată s<ă m<ă exprimă liberă şiă deschisă înă faYaă ta.ăConsider,ă îns<,ă c<ă esteă ceaă dintâiă îndatorireă aă unuiă fiu,ăaceeaădeăaănuăaveaăniciăunăsecretă faY<ădeăp<rinteleăs<u.ăAşadar,ăpermite-mi,ădrag<ăpapa,ăs<-Yiădezv<luiătotăceăamăpe suflet, lucru ce poate fi exprimat prin aceste cuvinte: ‹‹inimaămeaăeăcaptiv<››.ăToat<ăneclintireaămea,ăpeăcareăacumă niciă nuă maiă ştiuă deă ceă mi-am propus-o, este zdruncinat<.ă Aă trebuită s<ă m<ă supună voinYeiăatotputernicului magnet al iubirii, iar toate acestea au fostăoperaăunuiăsingurămoment;ăacelămomentăalăcaldeiăşiăintimeiă desp<rYiriă înă Parisă deă dr<guYaă meaă verişoar<;ă aăfost provocat de o privire – şiămi-eăruşineăs<ă Yi-o spun, cât de egoist interpretez acea privire,ăcareăpoateăc<ăniciănu mi-aăfostăadresat<ămie.ăNuăamăcrezutăniciodat<ăc<ăoăsingur<ă clip<ăpoateă prindeă şiă înl<nYuiă unăomă înă aşaă fel,ăîncâtă s<ă nuă seămaiă poat<ă desprindeădeă eaă şiă s<ă tr<iasc<ădoar în acel unic moment. Acest sentiment puternic a devenit înă mineă atâtă deă însufleYit,ă încâtă amă resimYitădesp<rYireaă caă peă cevaă durerosă şiă aă trebuită s<ă m<ădesprindă cuă forYa,ă pentruă a-miă ascundeă emoYia.ă Da,ădrag<ăpapa,ărecunoscăacumăînăfaYaătaăc<ămi-a fost greu, foarteă greu,ă s<ă plecă înă acelă moment,ă cândă p<reaă s<ă se hot<rasc<ăfericireaăşiăviitorulămeu.ăDarăînăcâteălucruriănuătrebuieăs<ăteăresemneziăpeălumeaăaceasta!ăPentruămine,ăaăr<masăfrumoasaăamintire,ăînăcareăcontinuiăs<ătr<iesc,ăiarăimagineaă eiă aă r<masă imprimat<ădefinitivă înă inimaămea.ăNu-Yiă potă spune,ă drag<ă papa,ă câtă deă atrasă m<ă simtă deăloculăfericiriiămeleăşiăcâtădeămultădorescăs<ăpotăvorbiăcât mai curând cuă aceeaă careă aă reuşită s<-miă prind<ă inimaă(…).ăTrebuieăs<-Yiăm<rturisesc,ăiubiteăpapa,ăc<ăm<ădoareăcândă opiniiă dină afar<ă suntă chemateă s<ă hot<rasc<ă înăprivinYa unui lucru destinat a-mi aduce mie fericirea.


49

Câteăproblemeăvoră intraă înădiscuYie,ăcâteăcondiYiiăvoră fiăpuse!ăNimeni,ă îns<,ădrag<ăpapa,ănuăvaă ştiă s<ă leă rezolveămaiă bineă decâtă tine.ă Dup<ă luareaă înă consideraYieă aătuturorăgreut<Yilor,ăamăajunsălaăconcluziaăc<ănuămerit<ăs<ăsacrificiă fericireaă vieYiiă înă schimbulă uneiă existenYeă careănuă eă decâtă str<lucitoareă şiă comod<,ă aşaă cumă seă faceă înăîmprejur<rileăactuale. Acum,ă dup<ă ceă m-am exprimat atât de deschis, te-aşăruga,ădrag<ăpapa,ăs<ăaiăîndurareaădeăa-mi expune, într-o scrisoare,ăp<rerileătale,ă înă faYaăc<roraăeuăm<ăvoiăsupuneăîntotdeauna.ăŞtiiăceăvaloareănesfârşit<ăauăeleăpentruămineăşiă câtă deă multă dorescă s<ă leă cunosc.ă Iart<-m<ă c<ă îYiă facăaceast<ăpropunereăpretenYioas<,ădarămieămiăs-aăp<rutăc<ătu,ăscumpeăpapa,ăşiă iubitaămeaămam<ăaYiăfostăîmpotrivaăacesteiăleg<turi,ăchiarădac<ăprinăeaăs-ar putea strânge mai vechiăleg<turiădeăfamilie“14.

Dificult<Yileă careă st<teauă înainteaă realiz<riiă acesteiăc<s<toriiă erauă reale.ă Atâtă deă reale,ă încât,ă înă celeă dină urm<,ă eleăaveauă s<ă z<d<rniceasc<ă proiectul.ă Autoriiă careă maiă târziuă auăabordat,ăînătreac<t,ăaceast<ăproblem<,ăauăpusăeşeculăpeăseamaăfieăaă p<rYiiă franceze15, fie a celei germane16.ă Ceeaă ceă ştimă cuăcertitudineă esteă c<,ă înc<ă deă laă început,ă alianYaă aă fostă dorit<ă laăParis. În sprijinul acestei idei vin mai multe documente, dintre care ar fi de amintit aici o scrisoare ceva mai târzie principelui KarlăAnton,ăînăcareăseăarat<ăc<

14 Carolă c<treă Karlă Anton,ă Berlin,ă 12ă decembrieă 1863.ă Arh.ă St.ă Bucureşti,ă

FondăCasaăRegal<.ăCarolăI.ăPersonale,ăI/7,ăf.ă6ă– 7 v. 15 Ideeaă apareă înc<ă înă capitolulă introductivă ală varianteiă germaneă aă

„Memoriilor“ăregeluiăCarolăI.ăEaăaăfostăpreluat<ăapoiădeăPaulăLindenberg,ăop. cit., p. 35.

16 M.ăPolihroniadeăşiăAl.ăCh.ăTell,ăop. cit., p. 32.

VASILE DOCEA

“Înă Parisă s-a dorit în mod st<ruitoră c<s<torireaă AnneiăMuratăcuăfiulămeu”17.

Oferta lui Napoleon III de a-i crea luiă Carolă oă situaYieăbun<ăînăFranYaăesteăşiăeaăoăm<rturieăînăacestăsens.ăDarăeaăeraăînăacelaşiătimpăoăcondiYie,ăcareăaăfostăsusYinut<ăcuăintransigenY<ăatâtădeăîmp<rat,ăcâtăşiădeăsoYiaăsa18. S-a ajuns chiar la un ultimatum, transmis de Napoleon III familiei princiare germane prin intermediul doamnei Hortense Cornu – care juca rolul de mijlocitoare a negocierilor – la 25 decembrie 1863:

„AnnaătrouveăleăprinceăCharlesătrèsăbienăetă l’acceptera.ăSeulement la famille désireăqu’ăilăchoisisseăsonădomicileăàă Paris,ă sansă avoiră àă passeră laă moitiéă ă deă l’annéeă enăAllemagne.ăTelăestăl’ultimatum!“19

Radicalizareaă poziYieiă francezeă aă survenită înă urmaă uneiăseriiădeăatitudiniăşiăacYiuniăaleăp<rYiiăgermane,ădeăcare nu a fost str<inăniciăcancelarulăBismarck.ăPrincipeleăKarlăAnton,ăaăc<ruiăatitudineă faY<ă deă proiectă amă descris-oă deja,ă aă evitată s<-şiămanifeste deschis rezerva – poateădinăcauzaărelaYiilorădeărudenieăcuăfamiliaăimperial<ăfrancez<ăsauăpentruăaănuăprovoca oăr<cireăaărelaYiiloră saleă cuă propriulă fiuă îndr<gostită – şiă aă preferată s<ă seăascund<ă înă spateleă regeluiă Wilhelmă Iă ală Prusiei.ă Hot<râreaăregelui,ăcareăaveaăcalitateaădeăşefăsupremăalăfamiliilorăreuniteădeăHohenzollernă (princiar<ă şiă regal<),ă urmaă s<ă aib<ă cea mai mare greutate.ă Acestaă dină urm<ă i-aă dezv<luită luiă Bismarckă întregulăproiect,ă iară cancelarulă nuă aă întârziată s<-lă foloseasc<,ă f<r<ăscrupule, într-un scop politic.

În acel moment, guvernul Prusiei – c<ruiaă iă s-aă al<turatăAustria – pl<nuiaăcampaniaămilitar<ăîmpotrivaăDanemarcei,ăcareă

17 Karlă Antonă c<treă conteleă Bernstorfă (ambasadoră ală Prusieiă laă Londra),ă

Düsseldorf, 11 august 1865. Arh.ăSt.ăBucureşti,ăFondăCasaăRegal<.ăCarolăI.ăPersonale, I/8, f. 32.

18 Loc. cit., I/7, f. 15 v – 16 ; I/8, f. 5. 19 Loc. cit., I/7, f. 28.


51

aveaă s<ă înceap<,ă deă altfel,ă înă ianuarieă 1864.ă Bismarckă aveaănevoieă deă neutralitateaăFranYeiă şi,ă pentruă aă oă obYine,ă i-a vorbit ambasadoruluiă franceză laăBerlin,ă Fleury,ă despreă „oportunitateaăacesteiă leg<turi“20,ăadic<ăaăc<s<torieiă luiăCarolăcuăAnnaăMurat.ăManevraă politic<ă aă luiă Bismarck,ă laă careă s-aă ad<ugată discreYiaăprincipeluiă Karlă Antonă înă leg<tur<ă cuă rezerveleă saleă şiă zvonulăcare circula prin cercurile liberale din Berlin,ăc<ăregeleăarăagreaăideeaăc<s<torieiăfrancezeăaăluiăCarol21, au creat la Paris impresia c<ă parteaă german<ă ară doriă foarteă multă aceast<ă leg<tur<.ă Parteaăfrancez<ă s-aă simYită astfelă încurajat<ă s<ă menYin<ă cuă oriceă preY condiYiaăstabiliriiăluiăCarolăînăFranYa.

Dup<ăultimatumulă luiăNapoleonă III,ă regeleăWilhelmă Iă alăPrusieiă aveaă s<-şiă spun<ă laă rândulă s<uă opinia.ă Laă 1ă ianuarieă1864, în cursul vizitei de Anul Nouu pe care i-aăf<cut-o Carol, regele i-a spus:

„Nuădeveniăcuătotul francez, eu nu am nimic împotriva c<s<toriei,ăcuăcondiYiaăs<ănuăv<ă stabiliYiă înăFranYa.ă I-am scrisăşiătat<luiăt<uăacelaşiălucru“22.

Câtevaăzileămaiătârziuăaveaăs<-iăinterzic<ăprinYului – deşiăîntr-un mod politicos – s<ădemisionezeădinăarmat<ăpentruăaăseăstabiliăînăFranYa.ă Despreă aceasta,ă Carolă îiă scriaă tat<luiă s<uă laă 6ă ianuarieă1864:

„Regeleă puneă mareă preYă peă r<mânereaă meaă înă armat<,ăc<ciă bunulă regeă nuă cunoaşteă oă ocupaYieă maiă potrivit<ăpentruănoiădecâtăserviciulămilitar“23.

Înăacestăfel,ă iăseăsugeraă luiăCarolăc<ăstatutulăs<uădeămembruăalăcaseiădeăHohenzollernăeraăincompatibilăcuăsituaYiaăeventual<ădeăîntreYinutăalăcurYiiăimperialeăfranceze,ăsituaYieăînăcareăar fi urmat

20 Loc. cit., I/7, f.ă13ăv.ăOpiniaăîiăaparYineăprinYuluiăCarol. 21 Loc. cit., I/7, f. 13 – 13 v. 22 Carolăc<treăKarlăAnton,ăBerlin,ă1ăianuarieă1864.ăLoc.ăcit.,ăI/7,ăf.ă31. 23 Loc. cit., I/7, f. 39.

VASILE DOCEA

s<ă„decad<“ădac<ăarăfiăacceptatăcondiYiileăpuseădeăNapoleonăIII.ăI seăd<deaădeăînYelesăc<ăurmeaz<ăs<ăaleag<ăîntreăonoareaăfamilieiăşiăîndemnurileăinimii.

Deăcealalt<ăparte,ă laăParis,ă intransigenYaădevineămaxim<,ăexcluzând orice posibilitate de dialog.ă Împ<r<teasaă Eugeniaă îiăatr<geaăatenYiaăunuiădiplomatăprusianăc<ă„stabilireaălaăParisăesteăoăcondiYieăsine qua non“ăşiăacelaşiădiplomatănotaăc<ăîmp<r<teasa

„nuăvreaăs<ăseădespart<ădeărudaăsa;ălaărândulăei,ăprinYesaănuă seă vaă puteaă hot<rîă niciodat<ă s<ă pleceă înă str<in<tate,ăc<ciă esteă preaă obişnuit<ă cuă viaYaă eiă deă pân<ă acumă şi,ădup<ă cumă credeă împ<r<teasa,ă nuă seă vaă simYiă niciodat<ăfericit<ă înă afaraă FranYei.ă Chiară dac<ă niciă persoanaăprinYului,ăniciăalianYaăcuăfamiliaăprinciar<ănuălas<ăînăsineănimic de dorit, poziYiaăsaăpersonal<ădeăofiYerăînăarmat<ăşiăavereaă saă nuă suntă atâtă deă str<lucite,ă încâtă s<ă ofereăprinYeseiăoăcompensaYieăpentruăceeaăceăarăurmaăs<ălaseăînăFranYa“24.

Aflată întreă celeă dou<ă poziYiiă ireconciliabile,ă sfâşiată întreăsentimenteăşiădatoriaădeăaăseăsupuneăintereselorăfamiliei,ăCarolăcontinu<ăs<ăspere.ăFaceăchiarăplanuriădeăaădemisionaădinăarmat<,ăinvocând motive imaginare deă s<n<tate,ă şiă încearc<ă s<ă obYin<ăsprijinulătat<luiăs<uăpentruăa-şiăatingeăscopul25.ăSimYulădatorieiăşiădevotamentulăfaY<ădeăfamilieăînvingăînăceleădinăurm<.ăPlacatăpeăfraont în campania din Schleswig-Holstein,ă ajutată poateă şiă deăsfaturileă prietenuluiă s<uă Friedrichă Wilhelm,ă prinYulă moştenitorăală Prusiei,ă ală c<ruiă ofiYeră deă ordonanY<ă era,ă Carolă renunY<ă laăproiect.ăOăînsemnareădinăjurnalulăs<u,ădatat<ă24ăaprilieă1864,ăoădovedeşte:

24 Heinrichă VIIă Reussă (secretară ală ambasadeiă Prusieiă laă Paris)ă c<treă Karlă

Anton, Cassel, 11 ianuarie 1864. Loc. cit., I/7, f. 49. 25 Carolăc<treăKarlăAnton,ăBerlin,ă6ăianuarieă1864.ăLoc.ăcit.,ăI/7,ăp.ă39ăv.


53

„I-amă scrisă luiă papaă oă scrisoareă cuprinzândă hot<râreaămeaădefinitiv<,ăcred,ăînăprivinYaăc<s<torieiăcuăA. M.“26.

Lui Napoleon III nu i s-aădatăniciăunăr<spunsăprecis,ăastfelăîncâtă povesteaă areă şiă ună epilog.ă Înă varaă anuluiă 1864,ă curtea francez<ă şi-aă reînnoită oferta,ă renunYândă înă modă neaşteptată laătoateă pretenYiileă anterioare.ă Nuă seă maiă cereaă str<mutareaă şiăîmp<mântenireaă luiă Carolă înă FranYa,ă iară prinYesaă Annaă seădeclara,ă laă rândulă ei,ă gataă s<-l urmeze pe acesta fie la Düsseldorf, undeă locuiauă p<rinYiiă prinYului,ă fieă înă vreoă alt<ăgarnizoan<,ă undeă iă seă vaă stabiliă serviciulă militar27.ă R<spunsulăprincipelui Karl Anton – nuă amă putută aflaă dac<ă fiuluiă i-a mai fostăadus<ă laăcunoştinY<ăaceast<ăultim<ăofert<ă– a fost un refuz categoric:

„Fiulă meuă mi-aă comunicată laă sfârşitulă campanieiăhot<râreaăsaă ferm<ădeăaă renunYaăşiădeăaănuămaiăacceptaăniciodat<ăaceast<ăleg<tur<“28.

ArgumentulăfolositădeăprincipeleăKarlăAntonăera,ă îns<,ădoarăunăpretext,ă înă spateleă c<ruiaă seă ascundeaă hot<râreaă peă careă parteaăgerman<ăpareăs<ăoăfiăluatădejaămaiăînainte.ăC<ciănuăspre FranYa,ăci împotriva ei se orienta politica Prusiei. În contextul acestei orient<ri,ă oă alianY<ă deă familieă cuă împ<ratulă Napoleonă IIIă nu-şiăputea afla locul.

LaăunăanădistanY<ăaveaăs<ăseăiveasc<ăunăalădoileaăproiectăfrancezădeăc<s<torie.ăDeădataăaceastaăesteăvorbaădeăoăiniYiativ<ăaăprincipalei familii rivale a Napoleonizilor, casa de Orléans.

26 Loc. cit., III/24, f. 96 v. 27 Heinrichă VIIă Reussă c<treă Karlă Anton,ă nedatat<,ă primit<ă deă destinatară laă

Ostendeă înă 14ă augustă 1864.ă PrinYulă Reussă aă intermediată negocierileă înăaceast<ăultim<ăfaz<.ăLoc.ăcit.,ăI/7,ăf.ă108ă– 110.

28 KarlăAntonăc<treăHeinrichăVIIăReuss,ăOstende,ă17ăaugustă1864.ăLoc.ăcit.,ăI/7, f. 111 v.

VASILE DOCEA

CandidataăeraăprinYesaăMargaretaădeăNemours29,ăfiic<ăaăduceluiăLouisăd’Orléansăşiănepoat<ăaăfostuluiăregeăLouis-Philippe. Carol nuăaă luatăparteă înăniciăunăfelă laă tratativeă şiănuăştimădac<ăaăfostăYinutălaăcurentăcuădesf<şurareaălor.ăDinăparteaătat<luiăprinYului,ăaăexistatăînc<ădeălaăînceputătemereaăc<ăaceast<ăeventual<ăc<s<torieăputeaă fiă interpretat<ă dreptă oă sfidareă faY<ă deă împ<ratulăNapoleon III. Acesta este motivul pentru care partea german<ăs-aă str<duit,ă f<r<ă aă riscaă îns<ă oă întrerupereă aă tratativelor,ă s<ă leătemporizeze.ă Auă fostă încontinuuă propuseă amân<ri,ă „pentruă aăl<saă timpă s<ă creasc<ă iarba“ă pesteă abiaă consumataă povesteă cuăprinYesaăAnnaăMurat30.

Împotriva proiectului s-aă pronunYată reginaă Augustaă aăPrusiei,ă care,ă deşiă simpatizaă casaă deă Orléansă – spun documentele – invocaă leg<turileă deă rudenieă dintreăHohenzollerniă şiă familiaă imperial<ă francez<31. Karl Anton, la rândulă s<u,ă seă fereaă s<ă laseă impresiaă c<ă opteaz<ă pentruă unaădintreăceleădou<ăcaseărivale:

„Nuă vreauă s<ă servimă niciă cauzaă bonapartismului exclusiv,ă niciă peă ceaă aă orleanismului,ă ciă trebuieă s<ă neăstr<duimăaăp<straăatâtăfaY<ădeăuna,ăcâtăşiăfaY<ădeăcealalt<ădintreăp<rYiăoăpoziYieăindependent<“,

îi scria principele lui Bernstorf, ambasadorul Prusiei la Londra32.

29 PrinYesaăMargaretaă (16ă februarieă1846ă – 24 octombrie 1893) era fiica lui

Louis, duce de Nemours (1814 – 1896), fiul fostului rege Louis-Philippe al FranYeiă(1793ă– 1850), din casa de Orléans-Bourbon. Mama ei era Victoria, n<scut<ă prinYes<ă deă Saxa.Coburg-Gotha (1822 – 1857). Margareta se va c<s<toriă înă 1872ă cuă Ladislas,ă prinYă Czartoryskiă (1828ă – 1894), fiu al lui AdamăCzartoryskiăşiăalăAnnei,ăprinYes<ăSapieha.

30 Karlă Antonă c<treă conteleă Bernstorf,ă 11ă augustă 1865.ă Arh.ă St.ă Bucureşti,ăFondăCasaăRegal<.ăCarolăI.ăPersonale,ăI/8,ăf.ă5ăv.ă– 6 v.

31 Acelaşiăc<treăacelaşi,ăDüsseldorf, 21 decembrie 1865. Loc. cit., I/8, f. 20. 32 Loc. cit., I/8, f. 22 v.


55

PrecauYiileă principeluiă Karlă Antonă nuă erauă f<r<ă temei,ăc<ciă laă aceast<ă c<s<torieă s-ar fi putut ajunge doar prin renunYarea,ădinăparteaăluiăCarolăcelăpuYin,ălaăcultivareaărelaYiilorăcuă împ<ratulăNapoleonăIII.ăCondiYiaăeraăenunYat<ădeăchiară tat<lăprinYesei Margareta, ducele de Orléans:

„Margareta,ă caă prinYes<ă deă Orléans,ă nuă poateă şiă nuătrebuieă s<ă frecventezeă anturajulă împ<ratuluiă Napoleon,ădină cauzaă comport<riiă acestuiaă faY<ă deă familiaă ei,ă darămaiă cuă seam<ă faY<ă deă buniculă ei,ă regeleă Louis-Philippe“33.

CuăprecauYiiăşiăamân<ri,ăseăajungeătotuşiăs<ăseăvorbeasc<,ăînălunileăianuarieăşiăfebruarieă1866,ădespreăoăeventual<ăc<l<torieăaăluiăCarolăînăAnglia,ăundeălocuiaăfamiliaăprinYesei şiăundeăurmaăs<ă oă cunoasc<ă peă aceasta34.ă Lucrurileă seă voră schimba,ă îns<,ă oălun<ămaiătârziu.ăÎnămartie,ăluiăCarolăaveaăs<ăiăseăpropun<ădomniaăromâneasc<.ă Odat<ă acceptat<ă propunerea,ă eraă recomandabil<ă – chiar obligatorie, în acel moment – obYinereaă bun<voinYeiă luiăNapoleonă III,ă ală c<ruiă sprijină p<reaă s<ă fieă hot<râtoră pentruăreuşitaăinstal<riiăluiăCarolăpeătronulădeălaăBucureşti.ăCaăurmare,ăpentru a nu-lăsup<raăpeăîmp<ratulăfrancez, tratativele cu familia Orléans sunt întrerupte.

Cevaămaiă târziu,ă înă1868,ădeciădup<ăvenireaă luiăCarolă înăRomânia,ă seă vaă puneă dină nouă înă discuYie,ă întreă alteă proiecteămatrimoniale,ă„partida“ăOrléans.ăSeăvaărenunYaăfoarteărepedeălaăea,ăc<ci,ăaşaăcumănotaăprincipele Karl Anton,

„toateă prinYeseleă deă Orléans,ă dină cauzaă Franşeiă şiă dinărespectă faY<ădeădinastiaăNapoleonid<,ă suntădeă l<sată laăoăparte“35

33 Bernstorfăc<treăKarlăAnton,ăLondra,ă19ănoiembrieă1865.ăLoc.ăcit.,ăI/8,ăf. 10. 34 Acelaşiăc<treăacelaşi,ăLondra,ă1ăfebruarieă1866.ăLoc.ăcit.,ăI/8,ăf.ă25- 28 v. 35 KarlăAntonăc<treăCarol,ăDüsseldorf, 5 aprilie 1868. Loc. cit., I/9, f. 185 v.

VASILE DOCEA

Ca suveran al României, Carol era interesat mai mult ca niciodat<ă s<ă nu-lă indispun<ă peă Napoleonă III,ă careă îlă sprijiniseăatunciăcândăaăfostăalesădomnăşiădeăcareămaiăaveaăînc<ănevoie.

Un handicap matrimonial: s<ăfiăprincipeăalăRomâniei

Venireaă luiă Carolă laă Bucureşti înă 1866ă şiă ad<ugareaătitluluiădeăprincipeăalăRomânieiălaăcalitateaăsaăanterioar<ădeăprinYădeăHohenzollernănuăauăcondus,ăaşaăcumăarăfiăfostădeăaşteptat,ălaăoăm<rireăaăşanselorămatrimoniale.ăEsteăadev<ratăc<ăacumăputeaăoferi un tron eventualelor candidate, dar acest avantaj era umbritădeăalteădou<ădificult<Yi,ăcareăseăad<ugauăceleiămaiăvechi,ăceaă legat<ă deă situaYiaă saă deă ală doileaă n<scut.ă Primaă constaă înăcondiYiaă saă nou<ă deă vasală ală sultanuluiă otoman,ă împrejurareăcare-lăf<ceaăoă„partid<“ămatrimonial<ăpreaăpuYinătentant<ăînăochiăfamiliilorăsuveraneăeuropene.ăCeăsuveranăcreştinăşi-ar fi dat fiica unui vasal al sultanului?

Cea de-aă douaă piedic<ă veneaă dină dispoziYiaă înscris<ă înănouaă ConstituYieă româneasc<ă deă laă 1866,ă conformă c<reiaăprincipeleă trebuiaă s<-şiă boteze copiiiă înă religiaă „dominant<“ă aăstatuluiă român,ă ceaă ortodox<36.ăClauzaă constituYonal<ă excludeaădeălaăbunăînceputăoriceă„partid<“ăcatolic<.ăIntransigenYaăbisericiiăromano-catolice interzicea celebrarea cununiei în astfel de condiYii.ă Paragrafulă dină ConstituYieă despreă botezulă ortodoxă alăcopiilorăaveaăs<ăconstituie,ăaşaăcumăvomăvedeaăînăcontinuare,ăoăserioas<ăpiedic<ăînăîmplinireaăunorăproiecteădeăc<s<torie,ădeăfaptăa acelor proiecte care vizau candidate catolice.

36 Pentruă împrejur<rileă adopt<riiă aceleiă reguliă înă ConstituYiaă deă laă 1866ă şiă

despreăeventualulăamestecăalăRusieiăînăaceast<ăproblem<,ăvezi,ăînăvolumulădeă faY<,ă studiulă Europa monarhică şi România lui Carol I : analogii, modele europene, tradiYii autohtone, capitolul Unde supravieYuieşte tradiYia?.


57

Câtevaăluniădup<ăvenireaăluiăCarolăIăînăRomânia,ăpareăs<ănuă seă fiă gândită nimeniă laăproblemaăc<s<torieiă lui.ăAcomodareaăcuănouaăsituaYie,ăeforturileădiplomaticeăpentruărecunoaştereaădeăc<treă puteriă aă alegeriiă saleă caă domnă ală Românieiă şiă c<l<toriaăf<cut<ălaăConstantinopolăpeădeăoăparte,ăr<zboiulădintreăPrusiaăşiăAustriaă şiămoarteaă frateluiă s<uăAntonăpeădeăalt<ăparte,ă nuă i-au oferităniciălui,ăniciăfamilieiăr<gazulăşiădispoziYiaăunorăasemeneaăgânduri.

Primulăproiectărusesc:ă„partida“ăLeuchtenberg

Abiaăspreăsfârşitulăanuluiă1866ăîncepeăs<-şiăfac<ălocăideeaăunui nou proiect37,ă acelaă ală c<s<torieiă cuă prinYesaă Eugeniaă deăLeuchtenberg,ăoănepoat<ădeăsor<ăaăYaruluiăAlexandruăIIăalăRusieiăşiă rud<ă apropiat<ă aă caseiă regaleă aă Prusiei38. Propunerea venea

37 Primaă menYiuneă amă aflat-oă înă scrisoareaă citat<ă aă cardinaluluiă Pitroă (veziă

notaăprecedent<).ăUnăaltă document,ăoă scrisoareă aăgeneraluluiăRauchă c<treăprincipele Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, din 27 iulie 1867, plaseaz<ă începutulă proiectuluiăLeuchtenbergă înă toamnaă anuluiă 1866.ăArh.ăSt.ăBucureşti,ăFondăCasaăRegal<.ăCarolăI.ăPersonale,ăI/9,ăf. 24.

38 Eugenia de Leuchtenberg (n. 1845), din casa de Beauharnais, era fiica ducelui Maximilian de Leuchtenberg (1817 – 1852)ăşiăaămariiăduceseăruseăMaria Nicolaevna (1819 – 1876),ă fiic<ă aă Yaruluiă Nicolaeă Iă şiă sor<ă aă luiăAlexandruăII.ăSoYiaă YaruluiăNicolaeăI,ăaşadarămamaămariiăduceseăMariaăşiăbunicaăEugeniei,ăaăfostăAlexandra,ăfiic<ăaăregeluiăFriedrichăIIIăalăPrusieiăşiăsor<ăaăregeluiăWilhelmăI.

Tat<lă prinYeseiă Eugenia,ă ducele Maximilian de Leuchtenberg, era fiul lui Eugen de Beauharnais (1781 – 1824). Acesta era fiul Josephinei Beauharnaisă şiă ală luiă Alexandru,ă viconteă deă Beauharnais.ă Dup<ă moarteaăacestuiaădinăurm<,ăJosephineăs-aăc<s<torităcuăNapoleonăI,ăiarăfiulăeiăEugenăaăfostă adoptată deă împ<rat.ă Titlurileă bavarezeă deă duceă deă Leuchtenbergă şiăprincipe de Eichstätt le-aă obYinută Eugenă înă urmaă c<s<toriei,ă laă 1806,ă cuăprinYesaă Augusta,ă fiicaă regeluiă Maximilian-Josef al Bavariei. Hans und Marga Rall, Die Wittelsbacher. Von Otto I. bis Elisabeth I., Wien, Tosa Verlag, 1994, p. 320; R. Artaria, Das Ehe-Idyll Eugens von Beauharnais, înă„DieăGartenlaube“,ă1896,ănr.ă36,ăp.ă540-543.

VASILE DOCEA

dină parteaă uneiă mariă duceseă ruse,ă oă m<tuş<ă prină alianY<ă aăcandidatei39.ă Dină Berlină soseauă încuraj<riă pentruă punereaă înăaplicare a proiectului40, dar acestea nu au fost socotite suficiente deă tat<lă luiă Carol.ă Trebuiaă sondat<ă opiniaă FranYei,ă ceeaă ceăPrincipeleăKarlă Antonă aă şiă f<cut.ă Semnaleleă deă laă Parisă nu au întârziată s<ă apar<.ă Înă martieă 1867,ă Hortenseă Cornuă îiă scriaăprincipelui Karl Anton – transmiYându-i,ă f<r<ă îndoial<,ă opiniaălui Napoleon III – c<ăprinYesaădeăLeuchtenbergă „nuăesteădelocăpopular<ă înă Yar<“ă şiă dină aceast<ă cauz<ă „ară fiă deă preferată înăRomâniaăoăprinYes<ălatin<“41.

Îndemnurileă şiă încuraj<rileădinăBerlinădevină insistenteă înănoiembrieă1867.ăRegeleăWilhelmăIăalăPrusieiădoreaăalianYa42, la fel Bismarck43. Pentru acesta din urm<,ăc<s<toriaăluiăCarolăcuăoăprinYes<ă rus<,ă c<s<torieă neagreat<,ă aşaă cumă amă ar<tată deja,ă deăîmp<ratulă Napoleonă III,ă ară fiă însemnată oă ocazieă înă plusă deă aăîndep<rtaăFranYaădeăRusia.ăIzolareaăinternaYional<ăaăFranYeiăera,ă 39 Generalul Rauch c<treă Karlă Anton,ă Karlsbad,ă 27ă iulieă 1867 :ă „Esă istă

Höchstdemselben noch erinnerlich, daß die Frau Großfürstin H[elene] im vorige Herbste über ein gewisses Heiratsprojekt mit mir sprach ; über den Anteil dieser Unterredung gab ich Eurer Königlichen Hoheit damals Kenntniß“(Arh.ă St.ăBucureşti,ă FondăCasaăRegal<.ăCarolă I.ăPersonale,ă I/9,ăf. 24). Aceast<ăpersoan<,ăcareăîiăvorbiseăînătoamnaăanuluiă1866ăgeneraluluiăRauchă despreă proiectulă c<s<torieiă luiă Carolă Iă cuă prinYesaă Eugeniaă deăLeuchtenberg,ăeraămareaăduces<ăElena (1807 – 1873),ăv<duvaămareluiăduceăMihailă Pavlovici,ă ună frateă ală fostuluiă Yară Nicolaeă I.ă Mareaă duces<ă Elenaăaveaăorigineăgerman<,ă fiindăn<scut<ăprinYes<ădeăWürttemberg.ăEaăaveaăs<ăjoaceăunăanumitărolăşiăînăalteăproiecteădeăc<s<torieăaleăluiăCarolăI,ăaşaăcumăvom vedea mai jos, inclusiv în cel cu Elisabeta de Wied.

40 Înă ianuarieă 1867,ă prinYulă moştenitoră ală Prusiei,ă Friedrichă Wilhelm,ă îiătrimiteaă luiă Carol,ă laă Bucureşti,ă fotografiiă aleă prinYeseiă Eugenia.ăArh.ă St.ăBucureşti,ăFondăCasaăRegal<.ăCarolăI.ăPersonale,ăI/9,ăf. 114 v.

41 HortenseăCornuăc<treăKarlăAnton,ăVersailles,ă3ămartieă1867.ăLoc.ăcit.,ăI/9,ăf.ă12 v. – 13.

42 CarolăIăc<treăKarlăAnton,ăBucureşti,ă16ăoctombrieă1867 :ă„jeăsaisăqueăroiădeăPrusseădésireăbeaucoupăcetteăalliance“.ăLoc.ăcit.,ăI/9,ăf. 72.

43 Carolă Iăc<treăKarlăAnton,ăBucureşti,ă18/30ănoiembrieă1867.ăLoc.ăcit.,ă I/9,ăf. 113 v. – 114.


59

pentruăBismarck,ăoăcondiYieăaăsuccesului într-unăeventualăr<zboiăfranco-german.ă Peă deă alt<ă parte,ă sondajeleă întreprinseă laăPetersburg de familia lui Carol IăindicauădorinYaăcurYiiăimperialeăruseădeărealizareăaăc<s<toriei.ăÎnc<ădinăiulieă1867,ăpersoaneădinăanturajulă Yaruluiă îiă transmiteauă principelui Karl Anton, prin intermediulăgeneraluluiăprusianăRauch,ăc<:

„înăPetersburgăseăsper<ăc<ăprincipeleă(CarolăIă– n. a.) va cereă mânaă persoaneiă cunoscuteă şiă c<ă aceastaă seă vaăîntâmplaă câtă deă curând,ă c<ciă numaiă astfelă vaă existaă înăPetersburg sprijin pentru tân<rulă stat,ă aşaă cumă esteă celăacordată acumă Greciei.ă Dac<,ă îns<,ă printr-oă alt<ă alianY<,ăvoră fiă deschiseă porYileă pentruă influenYaă FranYeiă sauăAustriei,ă exist<ă hot<râreaă deă aă seă treceă peă poziYiiăadverse[…].ă Rusiaă vaă îngreuna,ă baă chiară vaă z<d<rniciăconsolidarea în România a unei dinastii de confesiune catolic<.ă Înă vedereaă rezolv<riiă problemeiă orientale,ătrebuieă g<sit<ă pentruă acestă stată oă dinastieă careă s<-i fie devotat<ăşiăcareăs<ăcauteăsprijinăînăRusia“44.

Aşadar,ă acordulă Rusieiă pentruă proiectulă c<s<torieiă luiăCarolă Iă cuă Eugeniaă deă Leuchtenbergă eraă real,ă îns<ă aveaă maiădegrab<ă formaăuneiăcondiYiiă şiăaăuneiă ameninY<ri:ă dac<ă aceastaănuăreuşeşte,ăatunciăniciăoăaltaănuăvaăfiăposibil<!

Cumăerauăv<zuteălucrurileăînăYar<?ăDup<ăcâtevaămomenteădeă şov<ial<,ă prilejuiteă deă existenYaă unuiă proiectă alternativă deăc<s<torieăcuăoăprinYes<ăitalian<,ăCarolăIăseăhot<r<şteăîn favoarea mariajului cu Eugenia de Leuchtenberg. La 26 octombrie (7 noiembrie – stilănou)ă1867,ăîiăscrieătat<luiăs<u:

„Suntăfermăhot<râtăs<ăm<ăîntâlnescăînăcelămaiăscurtătimpăcuăE.ăv.ăL.ăAmăajunsălaăconvingereaăc<ăpentruămineănuă

44 GeneralulăRauchăc<treăKarlăAnton,ăKarlsbad,ă27ăiulieă1867, loc. cit., I/9, f.

24 – 24 v.ă Aceeaşiă ideeă esteă transmis<ă deă generalulă Rauchă laă 30ă augustă1867, în urma altor sondaje efectuate în capitala Rusiei :ă„Seăpareăc<ăRusiaădoreşteă alianYa,ă c<ciă esteă hot<rât<ă s<ă întemeiezeă acoloă oă dinastieă prieten<ă(ca în Grecia),ă iarădac<ăaceastaănuă i-arăreuşi,ăs<ăfac<ă imposibil<ăoriceăalt<ăcombinaYie“.ăLoc.ăcit.,ăI/9,ăf.ă26.

VASILE DOCEA

vaăreuşiăniciăoăalt<ăpartid<,ăînăafaraăceleiăînădiscuYie.ăNuăm<ă potă obişnui,ă îns<,ă cuă gândulă c<ă partidulă naYionalăliberalăaăfostăîmpotrivaăuneiăalianYeăruse,ătemându-seăc<ăinfluenYaărus<ăvaădeveniădominant<“45.

Într-adev<r,ă liberaliiă radicaliă grupaYiă înă jurul lui Ion C. Br<tianuă şiă aflaYiă laăguvernareădinămartieă1867ă s-au împotrivit iniYialăacesteiă„alianYeăruse“.ă Întreătimp,ăîns<,ăauăsurvenităuneleămodific<riăînăpoliticaăinternaYional<,ăcareăauăatrasăşiăoăschimbareădeăatitudineăaăliberalilorădeălaăBucureşti. În acea vreme, ei luau înă calculă posibilitateaă obYineriiă independenYeiă Românieiă înăeventualitateaăuneiăr<scul<riăgeneraleăaăcreştinilorădină ImperiulăOtoman46.ăPentruăaceasta,ăîns<,ăeraănevoieădeăsprijinăextern,ăiarăFranYa,ăcareăîşiăorientaăpoliticaăspreăAustriaăşiăîmpotrivaăRusieiăşiăPrusiei,ănuămaiăp<reaădispus<ăs<ăîlăacorde,ăaşaăcumăf<cuseălaă1859.ă Dup<ă oă c<l<torieă diplomatic<ă înă Apus,ă înă lunileăseptembrie şiăoctombrieăaleăanuluiă1867,ăIon.ăC.ăBr<tianuăîşiăvaăînt<riă aceast<ă convingereă şiă vaă ajungeă laă concluziaă c<ămenYinereaă buneloră relaYiiă cuă Rusiaă esteă necesar<.ă LaăDüsseldorf, unde l-a întâlnit pe principele Karl Anton, a fost sf<tuităs<ăfieădeăacordăcuăc<s<toriaărus<ăaăluiăCarol47, astfel încât, la întoarcereaă înă Yar<,ă Br<tianuă devineă purt<torulă deă cuvântă alăacesteiă cauze.ă Elă îiă vaă convingeă şiă peă „b<rbaYiiă influenYiă dinătab<raăliberal<“ădeăutilitateaăpolitic<ăaăc<s<toriei48.

45 Loc. cit., I/9, f. 55 v. 46 Nicolae Corivan, op. cit., p. 223 – 224 ; Vasile Russu, Gheorghe Cliveti,

Continuitatea spiritului paşoptist în România şi reacYia forYelor conservatoare europene. Exemplul guvernării radicale (martie 1867 – noiembrie 1868), în Românii în istoria universală, coordonatori I. Agrigoroaiei,ă Gh.ă Buzatuă şiă V.ă Cristian,ă vol.ă II/1,ă Iaşi,ă 1987,ă p.ă 418ă – 419.

47 Carolă Iăc<treăKarlăAnton,ăBucureşti,ă26ăoctombrieă1867 :ă„Br<tianuăaăfostăpreparată deă tineă s<ă accepteă c<s<toriaă Leuchtenberg“.ă Arh.ă St.ă Bucureşti,ăFondăCasaăRegal<.ăCarolăI.ăPersonale,ăI/9,ăf. 55 v.- 56.

48 Loc. cit., I/9, f. 56.


61

Laăsfârşitulăluniiăoctombrieă1867,ăcândăp<reaăs<ăexisteăunăconsensăalătuturorăp<rYilorăînăprivinYaăoportunit<Yiiăc<s<torieiăcuănepoataă Yaruluiă şiă cândă începeauă s<ă fieă discutateă detaliileăproiectului,ă intervineă oă schimbareă deă atitudineă aă p<rYiiă ruse.ăÎmp<ratulăAlexandruăIIăajungeălaăconcluziaăc<ă„poziYiaăluiăCarolăesteăprecar<“49 şiăseăpronunY<ăpentruăoăamânareăaănegocierilor.ăEste vremea când în Moldova reîncep, încurajate de Rusia, mişc<riăseparatiste:

„Seă spuneă – noteaz<ăoă rud<ă aă principeluiă – c<ă înă acestămomentăRusiaăcomploteaz<ăgrozavăînăMoldovaăpentruăaăoădesprindeădeăValahiaăşiăaăpuneămânaăpeăea“50.

P<rereaăluiăCarolăI,ădarăşiăaă luiăBr<tianuăşiăaăapropiaYilorăs<i,ă eraă c<ă mariajulă cuă oă rud<ă aă Yaruluiă ară puteaă curmaă aceleăintrigi51.ă Seă credeaă laă Bucureştiă c<ă Yarulă ară fiă str<ină deă ele,ăvinovaYiă fiindă consuliiă ruşiă şiă partidaă rusofil<.ă Despreă acesteălucruriăîiăscriaăCarolăIătat<luiăs<u,ălaă18/30ănoiembrieă1867:

„Trebuieă s<ă observă c<ă împ<ratulă esteă r<uă servită deăbaronulă Offenburg,ă consululă s<u general de aici. Offenburgă seă afl<ă înă camp opposé, este prieten cu partidulă filorusă şiă esteă ună duşmană deă moarteă ală tuturorămembrilorăpartiduluiănaYional.ăPoYiăs<-YiăînchipuiăcamăceăfelădeărapoarteătrimiteăacestădomnălaăPetersburgăşiăcumăpoateă s<ă prezinte situaYiaă Y<riiă şiă poziYiaă meaă proprie.ăPrincipeleă Gorceakovă areă mareă încredereă înă elă şiă îiăprezint<ăîmp<ratuluiărapoarteleăsale.ăConsululădeălaăIaşiăseă scald<ă înă aceleaşiă ape,ă înă jurulă luiă seă grupeaz<ă toYiăseparatiştii,ă Moruzi,ă Rosnovanu,ă beizadeaă Gr.ă Sturdza, pentruă aă lucraă cuă forYeă reuniteă împotrivaă Y<rii.ă Hot<râtălucru,ă aceastaă nuă esteă şiă dorinYaă împ<ratului,ă careă esteă

49 Mariaă deă Leuchtenbergă (mamaă Eugeniei)ă c<treă Mariaă Hamiltonă (soraă

mamei lui Carol), Badan-Baden, 27 octombrie 1867. Loc. cit., I/9, f. 45. 50 MariaăHamiltonăc<treăKarlăAnton,ăBerlin,ă27ăoctombrieă1867.ăLoc.ăcit.,ăI/9,ă

f. 43. 51 Scrisoareaăcitat<ăaăluiăCarolădină26ăoctombrieă1867ă(veziămaiăsus,ănotaă47).

VASILE DOCEA

împiedicată s<ăvad<ă clară situaYiaă deă aici.ăDac<ăRusiaă nuămaiădoreşteăast<ziăc<s<toriaăcuăLeuchtenberg,ăînseamn<ăc<ă şi-a îndreptat în mod hot<râtă ochiiă spreă Moldova.ăTocmaiă deă aceea,ă trebuieă s<ă insistă cuă toat<ă hot<râreaăpentruă leg<turaă cuăEugenia.ăŞiă chiară dac<ă acumănuă voiămaiăreuşiăs<ăoăobYin,ăceeaăceăm<ăvaăîndureraăfoarteămult,ăvoiăpuneătotulăînăjocăpentruăaănuăpierdeăMoldova“52.

SperanYeleă luiă Carolă auă fostă curmateă bruscă deă vesteaălogodneiăprinYeseiăEugeniaăcuăprinYulăAlexandruădeăOldenburg,ăla începutul lunii decembrie 186753.ăLogodna,ăurmat<ăcurândădeăc<s<torie,ăaăfostărezultatul unor intrigi de familie, favorizate de şov<ialaă Yaruluiă înă privinYaă „partidei“ă Carol.ă Acestaă dină urm<,ăîns<,ă aă pusă evenimentulă înă leg<tur<ă cuă manevreleă ruseştiă careăvizau Moldova. În 12 decembrie 1867 consemna:

„IntrigileăRusieiă seă facă foarteăbineă simYite.ăMitropolitulădină Iaşiă seă comport<ă mişeleşteă şiă faceă oă propagand<ăabil<ă împotrivaă principeluiă catolic.ă Trebuiaă s<ă fieădestituit, dar consulul rus a intervenit în favoarea sa directălaămineăşiămi-aăar<tatăceăimpresieănefavorabil<ăarăface în Rusia scoatereaă dină funcYieă aă înaltuluiă prelat.ăI-amădeclaratăc<,ădac<ăacestaăvaăpersistaăîntr-o asemenea atitudineăduşm<noas<,ăvaătrebuiătotuşi,ăînăinteresulăY<rii,ăs<-lădemit“54.

Laă Bucureşti,ă s-aă ajunsă laă concluziaă c<ă doară ună singurămijlocăputeaăcontracaraăacesteămanevreăşiăputeaăcalmaăsituaYia,ăaă c<reiă gravitateă Carolă oă exageraă totuşi,ă impresionată f<r<ăîndoial<ădeăagitaYiileăpoliticeăaleăcampanieiăelectoraleăînăcursădeă

52 Loc. cit., I/9, f. 116 – 117. 53 Carolă Iă c<treăKarlăAnton,ăBucureşti,ă 14/26ă ianuarieă1868,ă loc.ă cit.,ă I/9,ă f.ă

179 – 179 v ;ă Mariaă deă Leuchtenbergă c<treă Mariaă Hamilton,ă FlorenYa,ă 3ădecembrie 1867, loc. cit., I/9, f. 99 :ă„EugénieăaăacceptéăălaămainăduăPrinceăAlexandreăd’Oldenbourg.ăToutămaăfamilleăetămoiăenăsomesăheureux“.

54 Carolă Iă c<treă Karlă Anton,ă Bucureşti,ă 12ă decembrieă 1867,ă loc.ă cit.,ă I/9,ă f.ă132 v.-133.


63

desf<şurare.ă SoluYiaă aveaă s<ă i-oă comuniceă tat<luiă s<u,ă laă 12ădecembrie 1867:

„Pentruă aă în<buşiă completă intrigileă şiă lupteleă deă partidădină Yar<,ă careă suntă alimentateă dină afar<,ă exist<ă doară unăsingură mijloc,ă dup<ă cumă suntă deă p<rereă toYiă oameniiăloiali de aici, anumeăs<ăm<ăînsorăcât mai curând posibil. Deă aceeaă trebuieă f<cut<ă oă nou<ă încercareă înă Italiaă şiătrebuieăpuseăînăacYiuneătoateăresorturile“55

Intermezzo: unăproiectăitalianădeărezerv<

Despre ce încercare eraă vorba?ă Înc<ă dină martieă 1867ăap<ruseă ideeaă unuiă proiectă deă c<s<torieă cuă prinYesaă italian<ăMargaretaă deă Genova,ă oă nepoat<ă deă frateă aă regeluiă VictorăEmanuel II56.ă Încurajată deă laă Paris,ă undeă aceeaşiă HortenseăCornu – f<r<ăîndoial<ăcuăştireaăşiăîncuviinYareaăluiăNapoleonăIIIă– s-aăoferităs<ănegociezeăcuăfamiliaăprinYesei57, proiectul a fost p<r<sit curând,ă înă momentulă înă careă p<reaă s<ă capeteă contură„partida“ăLeuchtenberg.ăLaăproiectulăitalianăs-aărenunYatăatunciăşiădinăcauzaădeclaraYiilorăunorăreprezentanYiăaiăbisericiiăcatolice,ăconformăc<rora,ă înă condiYiileămenYineriiă clauzeiă constituYionaleă

55 Loc. cit., I/9, f. 134. 56 Margareta (n. 20 noiembrie 1851) era fiica lui Ferdinand, duce de Genova

(1822 – 1855)ă şiăaăElisabetei,ăn<scut<ăprinYes<ădeăSaxa.ăTat<lăMargareteiăera frate cu Victor Emanuel II (1820 – 1878),ăregeăalăItaliei.ăSeăvaăc<s<toriăla 22 aprilie 1868 cu Umberto, fiul regelui Victor Emanuel II.

57 Hoertenseă Cornuă c<treă Karlă Anton,ă Versailles,ă 3ă martieă 1867.ă Arh.ă St.ăBucureşti,ăFondăCasaăRegal<.ăCarolăI.ăPersonale,ăI/9,ăf.ă13.

VASILE DOCEA

referitoareălaăbotezolăortodoxăalăurmaşilor,ă„niciăunăpreotăcatolicănuăvaăbinecuvântaăaceast<ăuniune“58.

Dup<ăeşeculăproiectuluiăLeuchtenberg,ăideeaăc<s<torieiăcuăMargaretaădeăGenovaăp<reaădinănouăoportun<.ăDeădataăaceasta,ăîn cea de-aădouaăetap<ăaăsa,ăproiectulămatrimonialăseăînf<Yişeaz<ăcaăoă iniYiativ<ăexclusivă româneasc<.ăElăaă fostă repusă înădiscuYieădeăc<treăînsuşiăCarolăI,ăînainteădeăaămaiăaşteptaăsfaturiădinăparteaăfamilieiă dină Germania.ă Al<turiă deă principeă s-a aflat Dumitru Br<tianu,ă careă susYinuseă proiectulă şiă înă primaă saă faz<,ă atunciăcândăatenYiaătuturoră– inclusivăaăfrateluiăs<uăIonă– se îndrepta în alt<ă direcYie.ă Scriindu-iă tat<luiă despreă proiectă şiă despreăimplicareaăluiăDumitruăBr<tianu,ăCarolăar<taăc<ăacesta

„aă fostă împotrivaă alianYeiă ruseă şiă feu et flamme pentru ceaăitalian<.ăCândăaăaflatăc<ăprimaădintreăeleăaăeşuat,ăs-a bucuratăşiămi-a declarat c<ăarăputeaăs<ăoăimpun<ăpeăceaăde-a doua. I se stabilise ceva mai devreme o misiune pe lâng<ăputerileăgarante,ăaşaăîncâtăi-am dat scrisori pentru Italia,ă undeă urmaă s<ă pleceă dup<ă vizitaă saă laă Vienaă înăproblemaă jurisdicYieiă consulare.ă Areă dină parteaă meaă oăscrisoareă simpl<ă deă recomandareă c<treă regeleă VictorăEmanuelă şiă înc<ă dou<ă c<treă Pap<ă şiă Antonelli.ă Amăîncredereă deplin<ă înă reuşitaă misiuniiă lui.ă Laă Roma,ăurmeaz<ă s<ă negociezeă înă leg<tur<ă cuă articolulă dinăConstituYieă relativă laă succesiune.ă Aşaă cumă vaă prezentaălucrurile, este de sperat într-un bun succes. Nu am nici o îndoial<ă înă leg<tur<ă cuă devotamentulă şiă discreYiaă luiăBr<tianu,ă careă vaă trataă cuă pasiuneă întreagaă problem<ă[…].ăChestiuneaăaădevenităpentruămineă şiăpentruă Yar<ăoăproblem<ăcapital<ă şiădeăaceeaă trebuieăabordat<ăcuă toat<ăenergia.ăParteaăpolitic<ăarăputeaăfiăasumat<ădeăBismarck;ăItaliaă vaă aveaă nevoieădeăPrusiaă şiăPrusiaădeă Italia,ă c<ciă

58 Aceeaşiă c<treă acelaşi,ă Versailles,ă 27ă martieă 1867.ă Loc.ă cit.,ă I/9,ă f.ă 17.ă

DeclaraYiaă îiă esteă atribuit<ă deă Hortenseă Cornuă episcopuluiă catolică dinăBucureşti.


65

ambeleănuăseăpotăaşteptaădecâtălaălucruriăreleădinăparteaăFranYei“59.

Aşdar,ăDumitruăBr<tianuăaăfostătrimisăînămisiune,ăurmândăs<ă seă opreasc<ă maiă întâiă laă Viena,ă pentruă aă discutaă problemaăaboliriiă jurisdicYieiă consulare60. Popasul vienez al diplomatului românăarăfiăoferit,ăpeădeăalt<ăparte,ăr<gazulăsond<riiăreacYiilorăpeăcare eventuala alianY<ă italian<ă le-ară fiă putută treziă înă afar<,ă laăBerlină înă primulă rând.ă Dar,ă laă scurtă timpă dup<ă sosireaă luiăDumitruăBr<tianuă înă capitalaăAustriei,ă presaăvienez<ădezv<luieăintenYiaă c<s<torieiă luiăCarolă Iă cuăMargaretaă deăGenovaă şi,ămaiămultă decâtă atât,ă susYineă c<ă proiectulă ară fiă sprijinită deă guvernulăPrusiei.ăZiarulă„Morgenpost“ădinăViena,ăapoiăalteăperiodiceădinăAustriaăşiăGermaniaăpublic<ălaăsfârşitulăluniiădecembrieă1867ăoătelegram<ătrimis<ădinăFlorenYa,ăprinăcareăseăf<ceaăcunoscutăc<

„ambasadorulă Prusieiă în Italia, contele Usedom, ar fi fostă îns<rcinată s<ă duc<ă tratativeă înă vedereaă c<s<torieiăprincipeluiă Carolă ală Românieiă cuă prinYesaă Margareta,ăfiicaădecedatuluiăduceăFerdinandădeăGenova“61.

Laă Berlin,ă publicareaă ştiriiă aă fostă pus<ă peă seamaă uneiăpretinseă indiscreYiiă comiseă laăVienaădeăDumitruăBr<tianu,ă careăară fiă încercată înă acestă felă s<ă forYezeă desf<şurareaă lucruriloră înădirecYiaăurm<rit<ădeăel.ăCelăcareăaălansatăaceast<ăexplicaYieăaăfostăBismarck62.ă ArgumentaYiaă saă îns<ă nuă esteă conving<toare,ă faptă

59 Carolă Iă c<treăKarlăAnton,ăBucureşti,ă 12ădecembrieă1867. Loc. cit., I/9, f.

134 – 135 v. 60 Pentruăacestăaspectăalămisiuniiă luiăDumitruăBr<tianu,ăveziăDumitru Vitcu,

DiplomaYii Unirii,ăBucureşti,ă1979,ăp.ă183 ; Anastasie Iordache, Pe urmele lui Dumitru Brătianu,ăBucureşti,ă1984,ăp.ă271ă– 273.

61 Extrasădină„ElberfelderăZeitung“,ă4ăianuarieă1868.ăArh.ăSt.ăBucureşti, Fond CasaăRegal<.ăCarolăI.ăPersonale,ăI/9,ăf.ă151.

62 Raport verbal al lui E. Friedländer (trimis de principele Karl Anton la Berlină specială pentruă aă culegeă informaYiiă despreă ecoulă proiectuluiă deăc<s<torieăalăfiuluiăsau),ădină6ăianuarieă1868,ădespre întâlnirea cu Bismatck, consemnat de Karl Anton. Loc. cit., I/9, f. 152 – 152 v.

VASILE DOCEA

observată şiă deă Carolă I.ă Acestaă dină urm<ă i-aă luată ap<rareaădiplomatuluiă român,ă ar<tândă c<ă telegramaă publicat<ă deă„Morgenpost“ă fuseseă trimis<ă dină FlorenYa,ă iară Br<tianuă nuăajunseseăînc<ăacolo,ăelăaflându-se în continuare în Viena63.

Urmareaă întregiiă afaceriă aă fostă c<ă Bismarckă i-a interzis ambasadoruluiă Prusieiă înă Italiaă s<ă seă amesteceă înă aceast<ăafacere64.ă Cauzaă deciziei,ă îns<,ă caă şiă aă rezerveiă generaleămanifestateă laă Berlină faY<ă deă proiectulă matrimonială italian,ătrebuieă c<utat<ă înă alt<ă parte.ă Presupusaă indiscreYieă şiă ştirea publicat<ă înă pres<ă i-au oferit lui Bismarck prilejul retragerii onorabile dintr-oă combinaYieă careă îlă incomoda.ă Prină sprijinireaăproiectuluiă elă şi-ar fi atras aversiunea Rusiei, care nu era dispus<,ăaşaăcumăamămaiăar<tat,ăs<ătolerezeăc<s<toriaăluiăCarol I cuăoăprinYes<ăcatolic<.ăPeădeasupra,ăîncepuseăs<ăprind<ăconturăunăaltă proiect,ă acelaă ală c<s<toririiă luiă Carolă Iă cuă fiicaă YaruluiăAlexandru II65.ă SusYinându-l, cancelarul prusian se apropia de scopulă s<uă politică imediat:ă apropiereaă deă Rusiaă şiă izolareaăFranYei,ă înă perspectivaă unuiă r<zboiă cuă aceastaă dină urm<.ă Dinăacest motiv, Bismarck transmitea din nou familiei lui Carol I îndemnulăs<u,ăconformăc<ruia

„Singuraă politic<ă româneasc<ă raYional<ă şiă realist<ă esteăsprijinireaăpeăRusia“66.

Laărândulăs<u,ătat<lăprincipeluiăCarolănuăaăacordatăalianYeiăitaliene o greutate mai mare decât cea a unui proiect alternativ. Înă7ăianuarieă1868ăîiăscriaăfiuluiăs<u:

„Amăconsiderată întotdeaunaăc<ăalianYaă italian<ăarăputeaăfiă urm<rit<ădoară înă cazulă înă careădinăPetersburgă ară sosiăunărefuzăalăpropuneriiădeăc<s<torie“67.

63 CarolăIăc<treăKarlăAnton,ăBucureşti,ă2ăianuarieă1868.ăLoc. cit., I/9, f. 140. 64 Loc. cit., I/9, f. 152. 65 E. Friedländerăc<treăKarlăAnton,ăBerlin,ă22ădecembrieă1867.ăLoc.ăcit.,ăI/9,ăf.ă

140. 66 Loc. cit., I/9, f. 153.


67

Niciăparteaăitalian<ănuăaădovedităunăinteresămaiămareăfaY<ădeă acestă proiect.ă Familiaă prinYeseiăMargaretaă pl<nuiaădeămult<ăvremeă c<s<toriaă acesteiaă cuă v<rulă ei,ă prinYulă Umberto,ămoştenitorulă tronuluiă Italiei68. Logodna celor doi, în februarie 1868,ănuăaămaiă surprinsădecâtăpeă foarteăpuYini.ăPrintreă aceştia,ăîns<,ă seă num<raă şiăCarolă I,ă careă aveaă s<-iă dest<inuiasc<ă tat<luiăs<uăam<r<ciuneaăceăl-aăcuprinsălaăaflareaăveştii:

„Logodnaă principeseiă M.ă m-aă atinsă maiă multă decâtă aYiăputeaăb<nui,ăscumpiiămeiăp<rinYi:ăportretulăei,ăpeăcareăîlăam, mi-aăcamăsucităcapul!ăÎnăsfârşit,ătrebuieăs<ămi-o scot dinăminte“69.

Nunta lui Umberto cu Margareta a avut loc la 22 aprilie 1868.ă Dumitruă Br<tianu,ă sosită înă Torinoă laă oă ziă dup<ăconsumarea evenimentului, a avut ocazia – amar<ă„desp<gubire“ăpentruăeşeculăproiectului pe care-lă susYinuseă feu et flamme – s<ăfeliciteătân<raăpereche.

Şiăacestăepisod,ănefericit,ăalăbiografieiă luiăCarol I are un epilog,ăcareăseădesf<şoar<ădup<ămoarteaămonarhului,ălaăoămareădep<rtareă înă timpă deă evenimenteleă petrecuteă laă sfârşitulă aniloră’60 aiăsecoluluiăXIX.ăSpreăsfârşitulăvieYii,ăprinăaniiă1921ă– 1923, Margareta,ă devenit<ă întreă timpă regin<ă aă Italiei,ă aveaă s<-şiăaminteasc<,ă nuă f<r<ă nostalgie,ă deă proiectulă c<s<torieiă cuăprincipele Carol I.ă M<rturiaă neă esteă relatat<ă deă Raoulă Bossy,ăcare în aceiă aniă aă fostă secretară ală LegaYieiă româneă laă Roma.ăÎmpreun<ă cuă ambasadorulă Alexandruă Lahovari,ă aă vizitat-o de maiă multeă oriă peă reginaă v<duv<ă Margareta.ă Despreă unaă dinăacesteăvizite,ăRaoulăBossyăîşiăaminteşteăurm<toarele:

67 KarlăAntonăc<treăCarolăI,ăDüsseldorf, 7 ianuarie 1868. Loc. cit., I/9, f. 158. 68 E. Friedländerăc<treăKarlăAnton,ăBerlin,ă7ăfebruarieă1868:ă„DieăVerbindung

mităPrinzăHumbertăwarăjedenfallsăschonălangeăvorbereitet…“.ăLoc.ăcit.,ăI/9,ăf. 178.

69 Regele Carol I al României, Cuvântări şi scrisori, vol. I,ăBucureşti,ă1909,ăp.107.

VASILE DOCEA

„Înă cursulă conversaYieiă cuănoi,ă ne-a reamintită c<ă fuseseăcerut<ăînăc<s<torieădeădomnitorulănostru,ăCarol I,ăşiăc<ăarăfiăfostăcâtăpeăaciăs<-lăiaădeăsoYă…ădac<ăîntreătimpănuăs-ar fiă înf<Yişată ună altă peYitoră maiă cuă greutate:ă principeleămoştenitoră ală regatuluiă italian.ă Comme vous voyes, j’ai failli être votre reine, încheie ea. Mais c’est le cousin qui l’a emporté!,ă observ<ă Lahovari.ă Que voulez-vous, r<spunseăregina,ăc’est si rare qu’une princesse puisse se marier chez elle sans s’exiler de sa famille! De altfel, la fiecareă dintreă audienYeleă laă regina Margareta, suverana neă reaminteaă acestă episodă ală tinereYiiă ei.ă Desigură c<ăsituaYiaă deă regin<ă aă Italieiă eraă maiă atr<g<toare,ă peă laămijloculă secoluluiă trecut,ă decâtă ceaă deă doamn<ă aă unuiăprincipatăvasalălaăgurileăDun<rii,ădar,ăpeădeăalt<ăparte,ăarăfi avut în Carol Iă ună soYămaiă credinciosă – dac<ă nuămaiăvesel – decât afemeiatul Umberto Iăşiăarăfiăfostăscutit<ădeătragedia de la Monza (când a fost asasinat suveranul de aăc<ruiăsoart<ăîşiălegaseăviaYa)“70.

Al doilea proiect rusesc

Abiaă ap<rut<ă ideeaă uneiă c<s<toriiă aă luiăCarol I cu marea duces<ă Maria,ă fiicaă Yaruluiă Alexandru II71, Bismarck a îmbr<Yişat-o,ă aşaă cumă amă ar<tată deja,ă f<r<ă întârziere,ă deşiă seăîndoiaă deă posibilitateaă realiz<riiă ei.ă Ună omă deă încredereă alăprincipelui Karl Anton, trimis la Berlin tocmai cu misiunea de a

70 Raoul Bossy, Amintiri din viaYa diplomatică (1918 – 1940), vol. I,

Bucureşti,ăHumanitas,ă1993,ăp.ă60ă– 61. 71 Maria,ămareăduces<ăaăRusieiă(1853ă– 1900),ăfiic<ăa XaruluiăAlexandru IIăşiăaă

Mariei,ăn<scut<ăprinYes<ădeăHessenă(1824ă– 1880).ăSeăvaăc<s<toriăînă1874ăcuă Alfred,ă prinYă deă Mareaă Britanieă şiă Irlanda,ă duceă deă Edinburgh,ă fiuă alăreginei Victoria a Marii Britanii. Una dintre fiicele marii ducese Maria, purtând acelaşiă numeă cuă mamaă ei,ă seă vaă c<s<toriă cuă Ferdinandă deăHohenzollernăşiăvaădeveni,ăastfel,ăregin<ăaăRomânieiădup<ă1914.


69

seăinteresaădeăproblemaăc<s<torieiăfiuluiăs<u,ăîiărelataăprincipeluiăla Düsseldorf,ălaă22ădecembrieă1867,ăc<

„Bismarckă socoteşteă proiectulă leg<turiiă ruseştiă dreptăîndr<zneYăşi-iăesteăgreuăs<ăcread<ăc<ăacestaăvaăg<siăecouălaăPetersburg.ăConsider<ă ideeaăatâtădeă important<,ă îns<,ăîncât s-aăhot<râtăs<ăiaădeăîndat<ăproblemaăînămân<“72.

Cancelarulă aă acYionată f<r<ă întârziere,ă îns<rcinându-l pe ambasadorulă Prusieiă laă Petersburgă s<ă sondeze,ă peă caleăparticular<,ă p<rereaă familieiă imperialeă ruse73.ă Înă capitalaă rus<,ăcontactulă cuă familiaă imperial<ă s-a realizat prin intermediul aceleiaşiă mariă duceseă Elenaă Pavlovna,ă peă careă amă v<zut-o implicat<ă şiă înă proiectulă Leuchtenberg,ă şiă careă vedeaă cuă ochiăbuniăşiăacestăalădoileaăproiectămatrimonialărusesc74.

Concomitent,ă Karlă Antonă şi-a reluată îndemnurileă c<treăfiulăs<uăpentruăoăapropiereădeăRusia:

„Înă cază deă reuşit<,ă acestă lucruă – c<s<toriaă cuă mareaăduces<ăMariaă– ară faceăoăuriaş<ăsenzaYieă înăRomâniaăşiăYi-ară consolidaă cuă atâtă maiă multă poziYia,ă cuă câtă singur<ăRusiaăpoateăfi,ăr<mâneăsauădeveni prietenul eficient sau duşmanulăpericulosăalăstatuluiăromân“75.

Deşiă p<reaă convinsă deă avantajeleă politiceă aleă uneiăc<s<toriiă cuă fiicaă Yarului,ă Carolă s-aă ar<tată la început destul de precaut.ăEraăînc<ăproasp<t<ăexperienYaăeşeculuiăceluilaltăproiectărusescă deă c<s<torie.ă Dină acestă motiv,ă atunciă cândă Ion.ă C.ăBr<tianu,ă„cuceritădeăaceast<ăchestiune“ă– cuvinteleăîiăaparYinăluiăCarol I – i-aăpropusă s<ă anulezeămisiuneaă frateluiă s<uăDumitru,ăcare,ăaşaăcumăamăv<zut,ăurmaăs<ăseăîndrepteăspreăItaliaăpentruăaă 72 E. Friedländeră c<treă Karlă Anton,ă Berlin,ă 22ă decembrieă 1867.ă Arh.ă St.ă

Bucureşti,ăFondăCasaăRegal<.ăCarol I. Personale, I/9, f. 140. 73 Loc. cit., I/9, f. 140 v. 74 Loc. cit., I/9, f. 146 v. 75 Karlă Antonă c<treă Carol I, Düsseldorf, 7 ianuarie 1868. Loc. cit., I/9, f.

157 v. – 158.

VASILE DOCEA

puneă laă caleă c<s<toriaă cuă Margaretaă deă Genova,ă Carol I a refuzat.ăEraăhot<râtăs<ăaştepteăreacYiaăYarului.ăSpera,ăîns<,ăîntr-un r<spunsăpozitiv,ă întemeindu-se pe buna impresieă f<cut<ă Yaruluiăde trimiterea la Petersburg a unei misiuni diplomatice româneşti,ă alc<tuit<ă dină episcopulă Melhisedecă şiă deă fostulăministruădeăjustiYieăIonăCantacuzino76.

Înăceleădinăurm<,ăprinăintermediari,ălaăreşedinYaătat<luiăluiăCarol I din Düsseldorfăaăsosităşiăr<spunsulăYarului,ăînă7ăfebruarieă1868:

„Împ<ratulă aă declarată c<ă nuă i-o poate da principelui Carolă peă fiicaă saă atâtaă timpă câtă exist<ă suzeranitateaăsultanului.ă Altminteri,ă împ<ratulă ară agreaă foarteă multăideea de a-iăîncredinYaăprincipeluiăpropriaăfiic<ă[…].ăEaăareăacumădoară14ăani,ădarăpân<ăcândăvaăîmpliniă17ăaniăseăvorăputeaăîntâmplaămulte“77.

R<spunsulă Yaruluiă avea,ă aşadar,ă oă înf<Yişareă paradoxal<:ăeraă ună refuză înă m<suraă înă careă eraă oă promisiune.ă Posibilitateaăc<s<torieiă luiăCarol Iă cuă fiicaă saă r<mâneaădeschis<,ăcuă condiYiaăcaăprincipeleăs<ăfieădispusăs<ăaştepteăşiă– aceast<ăaădouaăcondiYieănuăapareăformulat<ăexplicităînămesaj,ădarăseăînYelegeădeălaăsineă– s<ăduc<ăoăpolitic<ăfavorabil<ăRusiei.ăPeădeăalt<ăparte,ă îns<,ăaşaăcumăobservaăprincipeleăKarlăAnton,ăr<spunsulănuăcuprindeaăniciăoăgaranYieă c<,ă laă cap<tulăuneiă aştept<riă deă treiă ani, când marea duces<ă Mariaă s-ară fiă putută m<rita,ă familiaă Yaruluiă vaă maiă fiădispus<ăs<ăaccepteăalianYa78.ăÎnăacesteăcondiYii,ăCarol,ăfamiliaăsaădinăGermania,ădarăşiăoameniiăpolitici români aveau de ales între oă viitoareă şiă deă nimeniă garantat<ă alianY<ă cuă familiaă imperial<ă

76 Carolăc<treăKarlăAnton,ăBucureşti,ă14/26ăianuarieă1868,ăloc.ăcit.,ăI/9,ăf.ă179ă

– 180. Despreămisiuneaă luiăMelhisedecă şiăCantacuzino,ă careă aă adusă într-adev<răoăîmbun<t<YireăaărelaYiilorăromâno-ruse, vezi N. Ciachir, Cu privire la misiunea diplomatică a episcopului Melchisedec în Rusia în anul 1868, înă„BisericaăOrtodox<ăRomân<“,ă1965,ănr.ă11 – 12.

77 Arh.ăSt.ăBucureşti,ăFondăCasaăRegal<.ăCarol I. Personale, I/9, f. 177. 78 KarlăAntonăc<treăCarolăI,ăDüsseldorf, 5 aprilie 1868. Loc. cit., I/9, f. 184.


71

rus<ăşiăc<utareaăuneiăalteăsoluYiiămatrimoniale.ăAăfostăpreferat<ăcea de-aă douaă cale.ă Xarul,ă îns<,ă aă fostă l<sată s<ă cread<ă c<ăprincipeleăCarolăaspir<ăînăcontinuare la mâna fiicei sale.

„Esteăimposibil<ăoăprelungireăaăaştept<rii“

Dină prim<varaă anuluiă 1868,ă dup<ă eşuareaă proiectuluiăitalian,ă demersurileă pentruă ă rezolvareaă problemeiă c<s<torieiă luiăCarol Iă seă intensific<.ă Majoritateaă iniYiativeloră aparYină acumăfamilieiă principelui,ă tat<luiă s<uă înă special.ă Suntă luaYiă înă calculădiverşiă factoriăpoliticiă şiă seă încearc<,ă peăcâtăposibil,ămenajareaăsusceptibilit<Yiloră unoră puteriă interesate.ă Oă eventual<ă soluYieăputeaă fiă viabil<ă doară dac<ăobYineaă sprijinulă curYilorădinăBerlin,ăParisăşiăPetersburgăsauădac<,ăcelăpuYin,ănuăoănemulYumeaăpeăniciăunaădintreăceleătreiăputeri.ăPeădeăalt<ăparte,ănuătrebuiaăneglijat<ănici opinia oamenilor politici din România. Dincolo de zestrea genealogic<ăprinăcareăceaăaleas<ăurmaăs<ăcontribuie,ăal<turiădeăCarol I,ă laă fondareaă dinastiei,ă important<ă înă acelă momentă eraădeschidereaă peă careă c<s<toriaă ară fiă f<cut-oă spreă noiă alianYeăpoliticeăşiăspreăconsolidareaăpoziYieiăinternaYionaleăaăRomâniei.

Un cuvânt greu de spus în luarea decizieiăp<reaăs<-lăaib<ăcancelarul prusian Otto von Bismatck. Principele Karl Anton, care rezida la Düsseldorf, s-a aflat în contact permanent cu Bismarck, printr-un om de încredere, Ernst Friedländer, pe care l-aătrimisălaăBerlin.ăÎnăurmaăsond<riiăp<rerilorăcancelarului, dar şiă printr-oă serieă deă acYiuniă deă informareă întreprinseă peă contăpropriu – întreă acestea,ă nuă aă lipsită consultareaă publicaYieiăgenealogice Almanach de Gotha79 – KarlăAntonăaăalc<tuităoălist<ăaă „partidelor“ă maritaleă considerateă convenabile.ă Laă 5ă aprilieă1868ă îiă comunicaă fiuluiă s<uă aceast<ă list<80,ă careă conYineă şiă oă 79 E. Friedländeră c<treă Karlă Anton,ă Berlin,ă 7ă februarieă 1868.ă Loc.ă cit,ă I/9,ă

f. 177 v. 80 Loc. cit., I/9, f. 184 – 185 v.

VASILE DOCEA

serieădeăobservaYiiădespreăavantajeleă sauădezavantajeleă fiec<ruiăproiect ori despre stadiul tratativelor:

„1.ăÎnăleg<tur<ăcuăproiectulădeăc<s<torieăcuămareaăduces<ăMaria a Rusiei,ă n<scut<ă laă 17ă octombrieă 1853,ă îmiăcunoştiă p<rerile.ă Urm<rireaă acesteiă ideiă aă fostă maiădegrab<ă oă revanşă politică pentruă eşeculă proiectuluiăLeuchtenberg,ădecâtăoăcerereăînăc<s<torieăşiăaăavutădreptăconsecinY<ăfaptulăc<ădeăparteaărus<ăşi-auăf<cutălocăopiniiămaiă favorabileă despreă tineă şiă România.ă Oă aşteptareă deămaiămulYiă ani,ăpân<ăcândă tân<raămareăduces<ăarădeveniăapt<ă pentruă c<s<torie,ă nuă esteă indicat<,ă c<ciă laă urm<ăr<mâneătotuşiăsubăsemnulăîntreb<riiădac<ăîmp<ratulăîşiăvaădaăconsimY<mântul. 2.ă Deă luată foarteă înă seriosă esteă oă leg<tur<ă cuă prinYesaăThyra a Danemarcei81,ăn<scut<ă laă29ăseptembrieă1853,ăînc<ă foarteă tân<r<,ă dară maiă dezvoltat<ă decâtă mareaăduces<.ă Datorit<ă înrudiriiă cuă Rusia,ă Angliaă şiă Grecia,ăleg<turaăaceastaăarăfiăprobabilămaiăavantajoas<ădinăpunctăde vedere politic decât cea unilateral<ă rus<;ă eaă arăsatisfaceăAnglia,ănuăarăneliniştiăRusiaăşiăarăatrageăînămodăvizibilăGrecia.ăBismarckăsocoteşteăc<ăacestăproiectăarăfiădeă mareă importanY<ă înă viitor,ă pentruă interesulă t<uădinastic. La îndemnul baroanei Franque, s-ar putea sondaă f<r<ă preaă mult zgomot prin intermediul Iuliei

81 PrinYesaă Thyraă (n.ă 29ă septembrieă 1853)ă eraă fiicaă regeluiă Christiană IXă ală

Danemarceiă şiăaă regineiăLuisa,ăn<scut<ăprinYes<ădeăHessen-Kassel.ăOăsor<ămaiă mareă aă prinYeseiă Thyra,ă Alexandra,ă s-aă c<s<torită înă 1863ă cuă AlbertăEduard,ă prinYă deă Wells,ă fiulă celă maiă mareă ală regineiă Victoriaă aă Angliei.ăFrateleăprinYeseiăThyra,ăprinYulăWilhelmădeăDanemarca, a fost ales în 1863 rege al Greciei, sub numele de George I. Acesta s-aăc<s<torităînăoctombrieă1867ăcuăOlgaăConstantinovna,ămareăduces<ăaăRusiei,ă fiic<ăaămareluiăduceăConstantin,ă ună frateă ală Yaruluiă Alexandru II. Acestea sunt înrudirile englez<,ă greac<ă şiă rus<ă despreă careă aminteşteă principeleă Karlă Antonă înăscrisoareaăc<treăfiulăs<u.

PrinYesaă Thyraă aveaă s<ă seă c<s<toreasc<ă laă 21ă decembrieă 1878ă cuă Ernst-August,ăprinYădeăMareaăBritanieă (N.ă1845),ăună fiuăală regeluiăGeorge V al Hanovreiă(dinăliniaăregal<ădeăHanovra,ăneguvernant<).


73

Holstein.ă Perecheaă princiar<ă moştenitoare82 este favorabil<ăproiectului,ăiarăprinYesaămoştenitoareăVictoriaăvreaăs<ăsondeze pe cont propriu opinia mamei sale.

3.ăC<s<toriaăcuăprinYesaăSophie de Bavaria 83,ăn<scut<ălaă22 februarie 1847, fiica orfanei mirese regale, pare cea maiă uşoră deă realizat.ă Înă ultimaă taă scrisoare,ă te-ai pronunYatăînămodăhot<râtă împotriv<.ăRevinăasupraăideii,ăc<ciăBismarckă iaă înă seriosăurm<rireaă ei.ăElă oă consider<ăceaă maiă recomandabil<ă partid<ă dină punctă deă vedereăpolitic.ă PrinYesaă esteă oă frumuseYe,ă bineă construit<,ă şiăpuneă preYă peă petreceriă şiă formalism,ă ceeaă ceă îiăentuziasmeaz<ă peă ceiă dină sud.ă Faptulă c<ă esteă sor<ă cuăîmp<r<teasaă Austrieiă nuă esteă f<r<ă însemn<tateă politic<,ădarăniciănuăînseamn<ăc<ăprinăaceastaăte-ai arunca orb în braYeleă Austriei.ă Aşadar,ă revină asupraă ideii,ă pentruă c<ăBismarckă sf<tuieşteă laă aceasta,ă dară şiă pentruă c<,ă dup<ăindiciileăoferiteădeăprinYulăAlbertăalăPrusiei,ă careăaă fostărecent la München cu ocazia funeraliilor regelui Ludwig,ăoăcerereăînăc<s<torieănuăs-arăloviădeăoărezistenY<ăprea mare. El mi-aăspusăc<ăoăasemeneaăpoziYieăşiăoăastfelădeă sfer<ă deă activitateă suntă doriteă deă prinYes<.ă Înă oriceăcaz,ăideeaănuătrebuieăînl<turat<.ăPrinYesaăSophieăpareăaăfiăunaă dintreă celeă maiă fermec<toareă apariYii,ă cuă totulădiferit<ă deă celelalteă suroriă aleă ei,ă caă frumuseYeăasem<n<toareăîmp<r<teseiăAustriei.

82 PrinYulămoştenitorăalăPrusiei,ăFriedrich-Wilhelm,ăşiăsoYiaăsaăVictoria,ăfiic<ăaă

reginei Angliei. 83 PrinYesaăSophieă(1847ă– 1897),ăprinYes<ă înăBavaria,ădinăliniaăducal<,ă fost<ă

linie de Palatinat, Zweibrückenă şiă Birkenfeld.ă Tat<lă eiă eraă Maximilian,ăduce în Bavaria (1808 – 1888), iar mama era Louise-Wilhelmine (n. 1808), fiic<ă aă fostuluiă regeă Maximiliană Iă Josefă ală Bavariei.ă Oă sor<ă aă prinYeseiăSophie, Elisabeta (Sissi) (n. 1837), s-aăc<s<torităînă1854ăcuăîmp<ratulăFanz-JosefăalăAustriei.ăPrinYesaăSophieăaveaăs<ăseăc<s<toreasc< la 28 septembrie 1868ăcuăFerdinand,ăprinYădeăOrléans-Bourbon, duce de Alençon, un frate al Margaretei de Nemours.

VASILE DOCEA

4.ăPrinYesaăMaria de Olanda84,ăn<scut<ălaă5ăiulieă1841.ăOăcunoştiăpersonal.ăNuăştiuădac<ămânaăeiăesteăaccesibil<.ăM<ăîndoiesc,ăcelăpuYinăatâtaăvremeăcâtăprinYulăAlbertăfiulăesteănec<s<torit. 5+6. PrinYeseleă Maria,ă n<scut<ă laă 20ă ianuarieă 1849,ă şiăAugusta de Saxa-Weimar85,ă n<scut<ă laă 28ă februarieă1854, sunt de asemenea partide care nu trebuie desconsiderate,ădateăfiindăleg<turileădeărudenieăprusieneăşiăruseşti.ăPrimaăpareăs<ănuăfieăfrumoas<,ăceaămaiătân<r<ăposed<,ă îns<,ă multeă calit<Yiă spirituale,ă dar este cea mai mic<ă dintreă toateă prinYeseleă amintiteă maiă sus,ă iară acelaăcareăarăfiădispusăs<ăaştepteăpentruăea,ăarăputeaăaşteptaăşiăpentru altele.

7.ăArămaiăr<mâneăprinYesaăAmalia de Coburg86,ăn<scut<ălaă23ăoctombrieă1848.ăPrinăea,ăîns<,ănuăseăfaceăleg<turaăcu nici una dintre Puteri.

8.ă Toateă prinYeseleă dină casaă deă Orléans87, din cauza FranYeiăşiădinărespectăfaY<ădeădinastiaăNapoleonid<,ăsuntădeăl<satălaăoăparte“.

84 Maria,ă prinYes<ă deă Olandaă (1841ă – 1910),ă eraă fiicaă prinYuluiă Frédérică deă

Olanda (1797 – 1881)ăşiăalăLuisei,ăfiic<ăaăregeluiăFriedrichăWilhelm III al Prusiei.ăTat<lăeiă eraă frateăcuă regeleăWilhelm II al Olandei (1792 – 1849). PrinYesaă Mariaă aveaă s< seă c<s<toreasc<ă înă 1871ă cuă prinYulă Wilhelmă deăWied,ăfrateleăprinYeseiăElisabetaădeăWied.

85 PrinYeseleă Mariaă şiă Augustaă (deă faptă Elisabeta)ă erauă fiiceleă mareluiă duceăKarl-Alexander de Saxa-Weimară(n.ă1818)ăşiăaleăSophiei,ăn<scut<ăprinYes<ădeăOlanda.ăMamaătat<luiăaăfostămareaăduces<ărus<ăMariaăPavlovnaă(1786ă– 1859),ă iarămamaă mameiă loră aă fostă oă alt<ă fiic<ă aă fostuluiă YarăPavel I, Ana Pavlovna (1795 – 1865),ădeăundeă înrudirileă ruseştiădespreăcareă scrieăKarlăAnton.ă Oă sor<ă aă tat<luiă celoră dou<ă prinYese,ă Augusta,ă eraă soYiaă regelui Wilhelm I al Prusiei.

86 Amélie (1848 – 1894)ăeraăfiic<ăaăprinYuluiăAugustădeăSaxa-Coburg-Gotha (Kohary) (1818 – 1881),ă generală înă serviciulă Saxonieiă regale,ă şiă aăClementinei,ăfiic<ăaăfostuluiăregeăLouis-PhilippeăalăFranYei.ăSeăvaăc<s<toriăîn 1875 cu Maximilian, duce în Bavaria (1849 – 1893).

87 Înăafar<ădeăMargaretaădeăNemours,ăpoateăfiăvorbaăiciăşiădeăsoraăei,ăprinYesaăBlanche,ăn.ă28ăoctombrieă1857,ăcareăera,ăîns<,ăpreaătân<r<ăînăacelămoment.


75

Curteaăfrancez<ăaăYinut,ălaărândulăei,ăs<-şiăexpun<ăpunctulădeăvedere,ăchiarăs<ăofereăsugestii.ăAăf<cut-o, între altele, în iunie 1868,ă cuă ocaziaă viziteiă înă Româniaă aă prinYuluiă Napoleon, nepotulăîmp<ratului.ăPrinYulăNapoleon,ăîiăscrieăCarolătat<luiăs<u,

„mi-aăvorbitămultădeăproiecteădeăc<s<torieăprivitoareă laămineăşiămi-aăatrasăatenYiaădeăaăluaăînăcurândăoăhot<râre.ăCa partide convenabile, dânsul a propus pe principesele de Suedia, de BavariaăşiădeăDanemarca“88.

Aşadar,ă oă eventual<ă c<s<torieă cuă unaă dintreă celeă treiăprinYeseă– Louise de Suedia89, Sophie de Bavaria sau Thyra de Danemarca – ară fiă satisf<cută pretenYiileă FranYei.ă Dou<ă dintreăpropunerileăfrancezeăfuseser<ăînscriseăanterior înălistaăîntocmit<ădeăprincipeleăKarlăAnton,ăcareăavea,ăaşaăcumăamăar<tat,ăacordulălui Bismarck. La proiectul Sophie de Bavaria, Carol IăaărenunYatăînc<ădeălaăînceput,ădinăteamaăfaY<ădeăoăconsolidareăaăinfluenYeiăAustrieiă înă România.ă R<mânea,ă astfel,ă doar prinYesaăDanemarcei,ăcaăvariant<ăacceptabil<ădeopotriv<ăpentruăFranYaăşiăPrusia.ă Deşiă iniYială Carol I manifestase oarecare scrupule, ar<tândăc<

„nuăvoiăîndr<zniăs<-i cer mâna, ca unul ce am participat la asediul de la Düppel“90,

deciă luaseă parteă laă r<zboiulă dină 1864,ă împotrivaă Danemarcei,ămaiătârziuăaăintervenităelăînsuşiălaăprinYulămoştenitorăalăPrusiei,ărugându-lăs<ăfac<ădemersuriăpeălâng<ăsoacraăsa,ăreginaăVictoriaăa Marii Britanii, spre a-iă înlesniă c<s<toriaă cuă prinYesaă Thyra.ă 88 Regele Carol I al României, Cuvântări şi scrisori, I, p. 113. 89 Louiseă(n.ă31ăoctombrieă1851),ăprinYes<ădeăSuediaădinăcasaăBernadotte,ăeraă

fiica regeluiăCarolăXVăalăSuedieiă şiăNorvegieiă (1826ă– 1872)ă şiăaăLuisei,ăn<scut<ăprinYes<ăaăOlandeiă(1828ă– 1871).ăTat<lăeiăeraăfiuăalăregeluiăOscar I al Suediei (1799 – 1859)ăşiăalăJosephinei,ăn<scut<ăprinYes<ădeăLeuchtenbergă(1807 – 1876),ăoă fiic<ăaă luiăEugen de Beauharnais (Leuchtenberg). Acest lucruăexplic<ădeăceăpropunereaăveneaădinăparteaăfamilieiăluiăNapoleon III.

90 Carolă Iă c<treăKarlăAnton,ăBucureşti,ă 18/30ă iunieă 1868. Regele Carol I al României, Cuvântări şi scrisori, I, p. 113.

VASILE DOCEA

Aceasta se petrecea în octombrie-noiembrie 1868, când Carol I aăajunsălaăconcluziaăc<ărezolvareaăproblemeiănuămaiăputeaăsuferiăamânare:

„Înăproblemaăc<s<torieiămele,ătrebuieăf<cuYiăpaşiăhot<râYiăînăaceast<ăiarn<;ăesteăimposibil<ăoăprelungireăaăaştept<riiămaiădeparteădeătoamnaăanuluiă1869“91.

Pân<ăatunci,ă îns<,ăprinYesaăThyraăabiaăîmplineaă16ăaniăşiăCarolănuă aveaă preaămariă speranYeă c<ă familiaă eiă vaă acceptaă c<s<toria.ăDinăacestămotiv,ăelăseăgândeaălaăoăalternativ<:ăprinYesaăPaulineăde Saxa-Weimar92. Tot acum, într-oă alt<ă list<ă întocmit<ă deăprincipeleăKarlăAnton,ăapare,ăal<turiădeămaiăvechileăproiecte,ăcelăprivind-oăpeăprinYesaăThérèseădeăOldenbourg93.ăSeăpare,ăîns<,ăc<ăînăacesteădou<ăultimeăcazuriănuăauăfostăîntreprinseăniciăunăfelădeăacYiuniăconcrete.

Tratativeăîncepuser<ăcevaămaiădevreme,ăînc<ădinătoamnaăanului 1868, cu familia de Saxa-Coburg-Kohary,ă înă privinYaăprinYeseiăAmelie.ăAcesteaăauăfostă iniYiateădeăPhilippe,ăconteădeăFlandra,ă şiă deă soYiaă saă Maria,ă oă sor<ă aă luiă Carol I.ă Oă prim<ătatonare s-aălovitădeăreticenYeleăfamilieiăprinYesei,ăcareăconsideraăc<ăînăRomâniaăarădomniă„oăsituaYieăpericuloas<ăşiătulbure“94. La rândulă s<u,ă Carol Iă credeaă c<ă familiaă Coburg,ă deşiă eraă deăconfesiuneă luteran<,ă „nuă vaă acceptaăniciodat<ă condiYiaă înscris<ă 91 Acelaşiăc<treăacelaşi,ăBucureşti,ă27ăoctombrieă/ă8ănoiembrieă1868.ăArh.ăSt.ă

Bucureşti,ăFondăCasaăRegal<.ăCarol I. Personale, I/9, f. 204. 92 Pauline,ă prinYes<ă deă Saxa-Weimar (1852 – 1904),ă eraă fiic<ă aă prinYuluiă

Hermann de Saxa-Weimar (1825 – 1901)ă şiăaăAugustineiă (1826ă– 1898), fiic<ă aă regeluiăWilhelmă Iă dinăWürttemberg. Prin casa de Württemberg se înrudeaă cuă familiaă imperial<ă rus<.ă S-aă c<s<torită în 1873 cu Karl August, mareăduceămoştenitorădeăSaxa-Weimar-Eisenach (1844 – 1894).

93 Thérèse (n. 30 martieă1852)ăeraăfiicaăprinYuluiăPierreădeăOldenbourgă(1812ă– 1881)ă şiă aă prinYeseiăThérèse,ă n<scut<ă înă casaădeăNassau.ăMamaă tat<lui,ăEcaterina Pavlovna (1788 – 1818),ă fuseseă sor<ăcuă YarulăNicolae I. Fratele ei, Alexandru de Oldenbourg, s-aăc<s<torităcuăEugenia de Leuchtenberg, pe care,ăaşaăcumăamăar<tat,ăoăpeYiseăşiăCarol I.

94 Loc. cit., I/9, f. 195.


77

înă ConstituYie“95,ă adic<ă botezulă ortodoxă ală copiilor.ă Cuă toateăacestea,ă tratativeleă auă continuată şiă înă primaă jum<tateă aă anuluiă1869.ă Ună rezultată pozitivă p<reaă s<ă seă contureze.ă Spreă sfârşitulălunii iunie, atunci când principele Carol Iă îiă anunYaă tat<luiă s<uăc<l<toriaăapropiat<ăînăGermaniaă– c<l<torieăceăseăvaăîncheiaăprinăc<s<toriaă cuă Elisabetaă deăWiedă –,ă îiă cereaă s<ă fac<ă noiă eforturiăpentruă „alianYa“ăCoburg96. Cu câteva s<pt<mâniă înainte,ămamaăprinYeseiăAmelie,ăducesaăClémentineădeăSaxa-Coburg,ăc<deaădeăacordăînăprivinYaăuneiăîntâlniriăaăcelorădoiă tineriăşiă îiăcomunicaătat<luiăluiăCarol Iăc<ăs-arăbucuraăs<-iăprimeasc<ăfiulăînăvizit<ălaăViena sau Ebenthal – reşedinYaă familiei Coburg-Kohary – atunci când acesta ar pleca spre Germania97.

În paralel, principele Karl Anton a luat în calcul un nou proiectă matrimonială pentruă fiulă s<u,ă careă oă avea în vedere pe prinYesaă Hermineă deă Schaumburg-Lippe98.ă IniYiativaă venise,ă înăoctombrie 1868, din partea unor rude ale candidatei99. Casa suveran<ădeăSchaumburg-Lippeăeraă foarteăapropiat<ădeă familiaăregal<ă aă Prusiei.ă Tat<l,ă fraYii,ă dară şiă alteă rudeă aleă prinYeseiă seăaflau în serviciul militar prusian. Tratativele, conduse de principele Karl Anton, nu au avansat prea mult. În prima jum<tateăaăanuluiă1869ăs-a ajuns doar la un schimb de fotografii ale celor doi tineri100.

95 Carolă Iăc<treăbaronulăWerner,ăBucureşti,ă5ăoctombrieă1868. Loc. cit., I/9,

f. 199. 96 CarolăIăc<treăKarlăAnton,ăBucureşti,ă24ăiunieă1869.ăLoc.ăcit.,ăI/9,ăf. 295. 97 Clémentine de Saxa-Coburgăc<treăKarlăAnton,ă1ăiunieă1869.ăLoc.ăcit.,ăI/9,ă

f. 260 – 261. 98 Hermineă(n.ă5ăoctombrieă1845)ăeraăfiic<ăaăprinYuluiăAdolfă (n.ă1817),ăprinYă

ereditar de Schaumburg-Lippe,ă şiă aă prinYeseiă Hermineă (n.ă 1827),ă fiic<ă aăprinYuluiă Georgă deă Waldeckă şiă Pyrmont.ă Seă vaă c<s<tori în 1876 cu Maximilian, duce de Württemberg (1828 – 1888).

99 Loc. cit., I/9, f. 203. 100 Karl Anton c<treă Carol,ă Düsseldorf, 28 februarie 1869. Loc. cit., I/9,

f. 220.

VASILE DOCEA

În august 1869, când Carol Iă îşiă începeaă c<l<toriaă înăGermania – c<l<torieăpeăcareăoăconsideraădecisiv<ăînărezolvareaăproblemeiă c<s<torieiă – nuă seă conturaseă înc<ă oă soluYie.ă Erauă înădesf<şurareă tratativeă cuă casaă regal<ă aă Danemarcei,ă cuă familiaăducal<ă deă Saxa-Coburg-Koharyă şiă cuă familiaă princiar<ă deăSchaumburg-Lippe.ăLaăacesteaăseăadaug<ăproiectulăceăoăpriveaăpeă prinYesaă Elisabetaă deă Wied,ă unulă întreă atâteaă alteleă înă acelămoment,ăasupraăc<ruiaănuăseăluaseăînc<ăoăhot<râreădefinitiv<.

C<s<toria

Înc<ădinăvaraăanuluiă1868ăseăvorbeaădeăposibilitateaăuneiăc<s<toriiă aă luiă Carolă Iă cuă prinYesaă Elisabetaă deă Wied101. Ideea fuseseălansat<,ăseăpare,ădeămoştenitorulătronuluiăPrusiei,ăprinYulăFriedrich-Wilhelm,ă ună maiă vechiă prietenă ală luiă Carolă I.ă Ştimăaceastaă deă laă consululă generală ală Prusieiă laă Bucureşti,ă careă îiăscria, în 20 august 1868, lui Carol I:

„PrinYulădeăcoroan<ă seăgândeşteă foarteămultă laă fericireaăfamilial<ăaăAlteYeiăVoastre,ă îns<ăcredeăc<ăoăc<l<torieă înăacestă scopă înă Europaă esteă câtă seă poateă deă necesar<.ăPrinYesaă E.ă W.,ă cuă 5ă – 6ă aniă maiă tân<r<ă decâtă AlteYaăVoastr<,ă dr<guY<ă şiă amabil<,ă esteă avut<ă înă vedereă deăAlteYaăSaăRegal<.ăEsteănepoataăşiă favoritaămariiăduceseăElena,ăcare,ădup<ăcâteăştiu,ăarăfiăfoarteăfericit<ădeăaceast<ăschimbareăaădestinuluiărudeiăsale“102.

101 Elisabeta (1843 – 1916)ă eraă fiicaă prinYuluiă Hermannă deă Wiedă (1814 –

1864)ă şiă aă Mariei,ă n<scut<ă prinYes<ă deă Nassauă (1825ă – 1902). Fratele prinYeseiă Maria,ă duceleă Adolfă deă Nassauă (n. 1817)ă fuseseă c<s<torită cuăElisabeta Mihailovna (1826 – 1845),ăfiic<ăaămareluiăduceăMihailăalăRusieiă(1798 – 1849)ăşiăaămariiăduceseăElenaă(pentruăaceastaădinăurm<,ăveziămaiăsus, nota 39).

102 Aus dem Leben König Karls…, I, p. 288. Keyserling c<treăCarol I, Kranz bei Königsberg, 8/20 august 1868.


79

Proiectului nu i s-aădatăpreaămult<ăimportanY<ălaăînceput,ăchiară dac<ă principeleă Carol I,ă careă oă cunoşteaă personală peăElisabetaădeăWiedăînc<ădinăvremeaăcândălocuiaălaăBerlin,ăaăfostăpl<cutăimpresionat de o fotografie pe care i-a trimis-o mama sa „cuă cevaă timpă înă urm<“103.ă Familiaă Elisabetei,ă deşiă aveaă rangăprinciar,ă nuă seă num<raă printreă caseleă suverane,ă ciă era mediatizat<.ă Ună dezavantajă cuă atâtă maiă mare,ă cuă câtă înă aceaăperioad<ă seă duceauă tratativeă cuă oă serieă deă caseă suverane,ăinclusivă cuă unaă regal<.ă Principeleă Karlă Antonă evidenYiaă acestădezavantaj, într-o însemnare din noiembrie 1868. Scriind despre proiectulăc<s<torieiăcuăprinYesaăHermineădeăSchaumburg-Lippe, tat<lăluiăCarolăar<taăc<:

„aceast<ă partid<ă esteă deă preferată celeiă aă prinYeseiăElisabetaădeăWied,ădatorit<ăsuveranit<YiiăcaseiăprinciareăLippe“104.

Înăscurtătimp,ăîns<,ăunăşirăîntregădeăargumenteăs-au strâns în favoarea Elisabetei de Wied. Nu în ultimul rând contau calit<YileăpersonaleăaleăprinYesei.ăDespreăea,ăacelaşiăKarlăAnton,ăcelăcareăfuseseăatâtădeăreYinutălaăînceput,ăscriaăînăaprilieă1869ăc<:

„esteă înă oriceă cază superioar<ă celorlalte,ă înă privinYaăbuneloră maniere,ă aă spirituluiă şiă aă cunoştinYelor.ă Eaă eădr<guY<ă şiă graYioas<,ă iară chipulă îiă reflect<ă bun<tateaăinimii.ăEsteăfoarteăinstruit<,ăextraordinarădeăînzestrat<ăşiăse remarc<,ă deă asemenea,ă prină cunoaştereaă limbilor;ăvorbeşteă excelentă francezaă şiă engleza,ă iară educaYiaă eiăeste,ăcumăseăspune,ăuniversal<“105.

Zestreaă genealogic<ă şiă îndeosebiă înrudirileă maiă recenteăale familiei jucau, la rândulă lor,ă ună rolă important.ă Oă sor<ă aă

103 Carol Iă c<treă Friedrichă Wilhelmă deă Prusia,ă Bucureşti,ă 18/30ă octombrieă

1868. Ibidem, I, p. 299. 104 Arh.ă St.ă Bucureşti,ă Fondă Casaă Regal<.ă Regeleă Carol I. Personale, I/),

f. 203. 105 Aus dem Leben König Karls…, I, p. 280.

VASILE DOCEA

mamei,ă Sophieă deă Nassau,ă eraă c<s<torit<ă cuă prinYulă Oscar,ămoştenitorulă tronuluiăSuedieiăşiăNorvegiei.ăUnă frateăalămamei,ăduceleă Adolfă deă Nassau,ă fuseseă c<s<torită cuă oă prinYes<ă rus<,ăElisabeta,ăfiic<ăaămareluiăduceăMihail.ăAstfelăseăexplic<ăsprijinulăvenit din partea marii ducese Elena, despre care am amintit deja.ă Peă deă alt<ă parte,ă membriă aiă familieiă Elisabeteiă (inclusivătat<lă ei,ă mortă înă 1864)ă s-auă aflată sauă erauă înc<ă înă serviciulăPrusiei,ăcaămilitariăşiădiplomaYi.ăNuăeraăîntâmpl<toareăsprijinireaăproiectuluiă deă c<treă unulă dintreă ceiă maiă importanYiă membriă aiăCaseiăregaleădinăBerlin,ăfaY<ădeăcareăfamiliaădeăWiedăîşiăar<taseăde-a lungul timpului loialitatea. Acestor argumente li se mai adaug<ăunul,ădelocăneglijabil:ăprinYesaăElisabetaăşiăfamiliaăei,ădeăconfesiuneă evanghelic<,ă auă acceptată clauzaă constituYional<ăromânesc<ăaăbotezuluiăortodoxăalăurmaşilor.

Nehot<râtă înc<,ă laă începutulăviziteiăsaleă înăGermaniaădinătoamnaăanuluiă1869,ăînăprivinYaăalegeriiăpeăcareăurmaăs<ăoăfac<, Carol I s-aăl<satăconvinsădeăacelaşiăprieten,ăprinYulămoştenitorăalăPrusiei. În cursul unei întâlniri la Berlin, în 23 septembrie / 5 octombrie, acesta

„îlă sf<tuieşteă peă v<rulă s<uă s<ă renunYeă laă toateă celelalteăpartideă posibileă şiă s<ă oă cear<ă înă c<s<torieă peă prinYesaăElisabetaădeăWied“106.

Înă aceaă ziă şiă înă urm<toarele,ă ceiă doiă auă pusă laă caleăîntâlnireaăcuăElisabeta,ăceeaăceădovedeşteăc<ăprincipeleăCarol I s-aăhot<rât.ăÎnainte,ăîns<,ădeăaăfaceăcerereaăformal<ăînăc<s<torie,ăCarol Iă aă c<utată s<ă afleă p<rereaă luiă Napoleon III.ă Împ<ratulăfrancez i-aă comunicată personală acordulă s<u,ă înă timpulă uneiăscurteăviziteăpeăcareăprincipeleăaăf<cut-o la Paris107.

Întâlnirea dintre Carol IăşiăElisabetaăs-a petrecut, conform aranjamentelor anterioare, la Köln,ă înă 30ă septembrie,ă şiă aă fostăurmat<ă îndat<ă deă cerereaă formal<ă înă c<s<torie.ă Semnareaă

106 Ibidem…, II, p. 9. 107 Ibidem…, II, p. 15.


81

contractuluiămatrimonialăşiădublaăceremonieăreligioas<,ăcatolic<ăşiăprotestant<,ăs-auăpetrecutălaăNeuwied,ălaăreşedinYaăfamilieiădeăWied, în 3 noiembrie 1869108.ăApoiătân<raăperecheăaăplecatăspreăRomânia.

Concluzii

Aşaă cumă amă ar<tat,ă problemaă c<s<torieiă luiă Carol I, primulă monarhă constituYională ală României,ă nuă aă fostă doară oăchestiuneăprivat<.ăEaăs-aăaflatălaăinterferenYaăintereselorăprivateăcu cele de stat, iar rezolvarea ei a stat mai ales sub imperativul celoră dină urm<.ă C<s<toriaă principeluiă trebuiaă s<ă reprezinteă unăpasă importantă înă întemeiereaă uneiă dinastii,ă careă s<ă confereăstabilitateăintern<ăşiădeschidereăinternaYional<ăstatuluiăromân,ădeălaă aă c<ruiă întemeiereă (prină unireaă Moldoveiă şiă Valahiei)ătrecuser<ăăpuYiniăaniăşiăaăc<ruiăpoziYieăeraăînc<ăfragil<.

G<sireaă uneiă soluYiiă matrimonialeă nuă aă fostă simpl<.ăPiedicile, destul de numeroase, au fost generate atât de statutul lui Carol Iă şiă ală României,ă câtă şiă deă configuraYiaă intereselor puterilor europene. Vasal al sultanului otoman, domnul a întâmpinată dificult<Yiă înă tratativeleă matrimonialeă cuă familiileăsuveraneă aleă Europei.ă Varianteleă deă c<s<torieă cuă prinYeseăcatolice au fost aproape excluse, din cauza paragrafului ConstituYieiă româneştiă deă laă 1866,ă careă prevedeaă obligaYiaăbotez<riiăortodoxeăaăcopiilorădomnului.ăRivalitateaăfranco-rus<,ăîncurajat<ă şiădeăcancelarulăprusianăBismarck,ă înăscopulă izol<riiăFranYei,ă aă trebuită s<ă fieă luat<,ă deă asemenea,ă înă calcul.ă 108 Ibidem…, II, p. 17 – 19, 30 – 32.ăCeremoniaăcatolic<ăaă fostăcelebrat<ădeă

preotul militar al garnizoanei din Düsseldorf, dr. Kayser, iar cea protestant<ădeăc<treăpastorulăLohmann.ăDinăcauz<ăc<ăaăacceptatăs<ăoficiezeăslujbaă catolic<ă aă c<s<toriei,ă cunoscândă faptulă c<ă urmaşiiă urmauă s<ă fieăbotazaYiă înă rită ortodox,ă preotulă Kayseră aă fostă suspendată dină funcYieă(„Kreuzzeitung“,ă Berlin,ă 6ă ianuarieă 1870;ă „Rheinischeă AllgemeineăZeitung“,ăBonn,ă8ăianuarieă1870).

VASILE DOCEA

Candidatele acceptate de Rusia – între care s-auănum<ratăşiădou<ăprinYeseăruseă– nu primeau acordul lui Napoleon III, în vreme ceăproiecteleăagreateăsauăpropuseădeăacestaădinăurm<ăîntâmpinauăîmpotrivireaăYarului.ăToateăacesteaăexplic<ădeăceăCarol I nu s-a putută c<s<toriă cuă oă prinYes<ă dintr-oă cas<ă suveran<ă european<,ăcareăs<ăfiăadusăoăputernic<ăalianY<ăexten<ăpentruăstatulăromân.

Aă fostă preferat<,ă înă celeă dină urm<,ă c<s<toriaă cuă prinYesaăElisabeta de Wied, dintr-oă familieă princiar<ă deă rangă secund,ănesuveran<.ă Eraă oă alianY<ă matrimonial<ă neutr<ă dină punctă deăvedereăpolitic,ădarăcareăaăavutătotuşiăavantajulădeăaănuăindispuneănici una dintre puterile europene.

(Publicatăînă„ArhivaăGenealogic<“,ăIaşi,ăan.ăIV,ă1997,ănr.ă3ă– 4, p. 271 – 295, sub titlul Proiectele matrimoniale ale principelui Carol I al României)

Monarhul constituYional

Europa monarhic<ăşiăRomâniaăluiăCarol I:ăanalogii,ămodeleăstr<ine,ă

tradiYiiăautohtone

Ce a fost tradiYie şiă ceă inovaYie în regimul politic al monarhieiă constituYionaleă instituită laă 1866?ă Careă auă fostămodelele preluateă înă scopulă înoiriiă instituYionaleă ceă a avut loc atunci?ăNuăsuntăîntreb<riănoi,ădarăîncerc<rileădeăr<spunsădeăpân<ăacumă seă plaseaz<ă preponderentă peă terenulă cercet<riiă juridice,ăprină apelulă laă instrumentarulă şiă metodologiaă dreptuluiăcomparat1. Perspectiva aceasta a permis întocmirea unor pe cât de utile, pe-atât de erudite inventare ale izvoarelor teoretice autohtoneă şiă str<ineă careă auă stată laăbazaăConstituYieiă dină1866.ăPentruă istoric,ă îns<,ăşiămaiăalesăpentruăcelă interesatădeăevoluYiaăinstituYiilor,ă acesteă rezultateă nuă reprezint<ă decâtă primulă pasă peăcaleaă înYelegeriiă realit<Yii.ă C<ci,ă spreă deosebireă deă manieraăcomparativ-juridic<ădeăexplicareăaălucrurilor,ăcareăporneşteădeălaăinterogaYiaă ce?,ă perspectivaă istoric<ă presupuneă formularea prioritar<ăaăîntreb<rilorăde ce? şiăcum s-au petrecut faptele?. În

1 Constantin C. Angelescu, Izvoarele ConstituYiei române de la 1866, extras

dinărevistaă„Dreptul“,ănr.ă30ă– 31, 1926, 16 p. ;ăRomulăBoil<,ăOrganizarea statului român în comparaYie cu organizarea altor state,ăBucureşti,ă1927 ; Ioan C. Filitti, Izvoarele ConstituYiei de la 1866 (Originile democraYiei române), Bucureşti,ă1934.

VASILE DOCEA

cazulănostru,ăpentruăaăr<spundeălaăceleădou<ăîntreb<riădinăurm<,ănuăesteăsuficient<ăcomparareaădiferitelorătexteăconstituYionale.

Credă c<ă abordareaă dină perspectiv<ă istoric<ă aă modelelor monarhieiă constituYionaleă româneştiă esteă util<ă şiă dintr-un alt motiv.ă Amă convingereaă c<ă oă serieă întreag<ă deă elemente,ă careăaparYină practiciiă şiă mentalit<Yiiă politiceă aă timpului,ă scap<ăcodific<rilor,ănuăsuntăînscriseăînătexteăjuridiceăsauăseădesf<şoar< laă limitaă reglement<riloră formaleă şi,ă prină urmare,ă nuă potă fiăsurprinseă deă ştiinYaă dreptuluiă comparat.ă Eleă nuă sunt,ă totuşi,ălipsiteă deă importanY<ă şiă credă c<ă esteă sarcinaă istoriculuiă s<ă leăidentificeăşiăanalizeze.

Atâtăacesteădinăurm<ăelemente,ă câtă şiă textele juridice, le voiăaveaă înăvedereăînă încercareaădeăfaY<,ă înăcareă îmiăpropunăs<ăanalizezărolulăjucatădeămodelulăeuropeanăşiădeătradiYiaăautohton<ăînăinstaurareaăşiăfuncYionareaămonarhieiăconstituYionale.ăNuăesteăvorba,ă aşadar,ă deă întregulă sistemă politică inaugurat la 1866, ci doarădeăoăcomponent<ăaăacestuia,ăinstituYiaămonarhic<.

Europa – unitate sau pluralitate de modele monarhice?

S-aă spusă c<ă Europaă avea,ă pentruă româniiă secoluluiă alăXIX- lea,ă „toateă caractereleă unuiă modelă cultural“: unul ideal normativă (era,ă aşadar,ă ună exempluă bună deă urmat),ă ună altulă deăsistemă ideologică şi,ă înă sfârşit,ă peă acelaă deă schem<ă teoretic<,ăabstract<,ă cuă oămaiă mareă sauămaiă mic<ă leg<tur<ă cuă realitatea2. M<ă întreb,ă îns<,ă dac<ă modelulă normativă europeană eraă unulăunitar.ă Sau,ă pentruă aă aduceă discuYiaă înă sferaă politiculuiă şiă aăreveniă laă temaă noastr<:ă aă fostă perceput<ă Europa,ă înă disputeleăromâneştiă peă temaă organiz<riiă monarhieiă constituYionale,ă caăexemplu unic şiăomogen? Ori avem de-a face, pornind de la o realitateă polimorf<,ă fragmentat<,ă delocă omogen<,ă cuă oă 2 Adrian Marino, Pentru Europa,ăIaşi,ăPolirom,ă1995,ăp.ă159.


87

pluralitate de exemple şiă– înăm<suraăînăcareăeleăauăfostăaplicateă– de modele?ăCredăc<ăambelorăîntreb<riăliăseăpoateăda,ăoricâtăarăp<reaădeăparadoxal, unăr<spunsăafirmativ.

Existau o serie de elemente comune, care puteau constitui temeiurileăperceperiiăEuropeiăcaămodelăunitar.ăM<ăreferăaici,ăînămodăevident,ă laă instituYiileămonarhice.ăÎnainteădeătoate,ăEuropaăera monarhică.ă Laă acestă lucruă seă refereaă Ionă C.ă Br<tianu,ăparticipant în calitate de membru al guvernului (ministru de finanYe)ă laă dezbaterileă Adun<riiă Constituanteă dină 1866,ă înăşedinYaădină27ăiunie,ăcândăs-aădiscutatăformaădeăguvern<mântăceăurma a se da României:

„[…] peă câtă Europaă vaă staă monarhic<,ă s<ă st<mă şiă noi;ăcândă seă vaă proclamaă înă Republic<,ă oă vomă proclamaă şiănoi“3.

Raportat<ălaăcontextulăpoliticăinternădinăacelămoment,ăcândăniciăun membru al Constituantei nu s-aă pronunYată împotrivaămonarhiei,ă declaraYiaă luiă Br<tianuă pareă inutil<ă şiă atins<ă deă unăanumită oportunismă politic.ă Eaă însemnaă îns<ă şiă altceva,ă maiăadânc:ă aă fostă rostit<ă tocmaiă pentruă aă sublinia,ă oă dat<ă înă plus,ădorinYaăromânilorădeăaăseăintegraăşiăpeăaceast<ăcaleăîntr-o ordine european<ăgeneralăacceptat<.

Peă deă alt<ă parte,ă seă manifestaă înă Europaă oă tendinY<ă deădesacralizare aă instituYieiă monarhice.ă Aceastaă aă avută dou<ăînf<Yiş<ri.ăPrimaăconstaăînăpierdereaădeăc<treămonarhiăaăcalit<Yiiădeă „regiă taumaturgi“4.ă Înă FranYa,ă ultimulă rege care a practicat ritualulăvindec<riiăprinăatingereaăbolnavilorăşiărostireaăformuleiă„leă roiă teă touche,ă Dieuă teă guérisse“ă aă fostă Carolă Xă (1824ă – 1830).ăÎnăAnglia,ăpracticaădisp<ruseăînc<ămaiădevreme,ăodat<ăcuă

3 Desbaterile Adunărei Constituante din anul 1866 asupra ConstituYiunei şi

Legei electorale,ă publicateă deă Alexandruă Pencovici,ă Bucureşti,ă 1883,ăp. 244 – 245.

4 Pentruăaceast<ăcalitateăaăputeriiăregale,ăveziăMarcăBloch,ăRegii taumaturgi, traducereădeăValăPanaitescu,ăIaşi,ăPolirom,ă1997.

VASILE DOCEA

instalarea dinastiei de Hanovra, la începutul secolului XVIII5. Cealalt<ăînf<Yişareăaădesacraliz<rii,ăaflat<ăînăleg<tur<ăcuăprima,ăoăconstituieă alterareaă continu< a ideii izvorului divin al puterii monarhice. Separarea principiilor politice de teologie în Renaştereă aă fostă începutulă unuiă fenomenă ceă aveaă s<ă continueăprintr-oăcorodareădinăceăînăceămaiăadânc<ăaă„monarhieiădeădreptădivin“.ă Acesteiaă iă s-a opus principiul esenYeiă laiceă aăsuveranit<Yii,ă prină afirmareaă ideiiă c<ă putereaă secular<ă ară fiălegitim<,ă chiară dac<ă s-ar manifesta în afara bisericii6. RaYionalismulă secoluluiă XVIII,ă apoiă revoluYiaă francez<ă şiăextindereaăinfluenYeiăideilorăei,ă liberalismulămaiăapoi,ăaveauăs<ăadânceasc<ădesacralizarea.ăEaă seăpetreceă înăparalelă – dară şiă caăurmare a acestui fenomen – cuă laicizareaă treptat<ă aă vieYiiă şiăstructuriloră sociale.ăPutereaă regeluiăesteăperceput<ădinăceă înăceămaiăpuYinăcaăunaăconferit<ădeăDumnezeu şiătotămultăcaăefectăalăcontractuluiăsocial,ăalăvoinYeiănaYionale.ăAşadar,ămonarhiaătindeăspreă secularizare.ă Procesul,ă maiă pronunYată înă vestulăcontinentului,ăseămanifest<ădestulădeătimidă înăEuropaăCentral<.ăDac<ă înă Angliaă ultimulă mareă teoreticiană susYin<tor al exclusivit<Yiiă izvoruluiă divină ală puteriiă monarhice,ă Siră RobertăFilmer,ă îşiă scriaă operaă peă laă mijloculă secoluluiă XVII7, în Germaniaă (Prusia)ă eaă g<seşteă chiară înă aă douaă jum<tateă aăsecoluluiă XIXă susYin<toriă deă taliaă juristuluiă Friedrichă Juliusă

5 Roland Mousnier, Monarchies et royautés de la préhistoire à nos jours,

Paris, Librairie Académique Perrin, 1989, p. 94 – 95. 6 Aă susYinut-o,ă întreă ceiă dintâi,ă c<lug<rulă juristă spaniolă dină secolulă XVIă

Bartolomé de Las Casas, în lucrarea De thesauris in Peru. El a atacat conquista spaniol<ă înă Lumeaă Nou<ă şiă aă contestată drepturileă coroaneiăcatoliceă spanioleă asupraă teritoriiloră deă pesteă ocean,ă susYinândă c<ădominium-ulăindigenilor,ădeşiăaceştiaăerauăp<gâni,ăeraăjustăşiăc<ăspanioliiăauăuzurpat titlurile legitime ale acestora. Cf. Kenneth Pennington, The Prince and the Law 1200 – 1600, Berkley/Los Angeles/Oxford, University of California Press, 1993, p. 272.

7 Sir Robert Filmer, Patriarcha ou le pouvoir naturel des rois, présentation de PatrickăThierry,ăParis,ăL’Harmattan,ă1991.


89

Stahl8.ă AparYinândă aceluiaşiă spaYiuă culturală politic,ă Ottoă vonăBismarckăaveaăs<ădeaăideiiăunătemeiăpragmatic:

„Ceărostăarămaiăaveaă– dac<ănuăarăfiădinăporunc<ădivin<ă– ceă rostă ară avea,ă deci,ă s<ă m<ă supună acestorăHohenzollerni?ă Eiă suntă oă familieă şvab<,ă careă nuă eă cuănimic mai bun<ădecâtăaămeaăşiăfaY<ădeăcare,ăaltminteri,ăarătrebuiăs<ăfiuăindiferent“9.

Comun<ă întregiiă Europeă esteă şiă tendinYaă limitării prerogativelor monarhice,ă prină garantareaă drepturiloră şiăobligaYiiloră supuşiloră peă deă oă parte,ă prină separaYiaă puteriloră înăstată peă deă alta.ă Începută înc<ă deă timpuriuă înă Anglia,ă acestăfenomenă aveaă s<ă seă r<spândeasc<ă peă continentă maiă alesă dup<ărevoluYiaă francez<.ă Multeă dină monarhiileă europeneă devinăconstituYionaleă înăprimaă jum<tateăaăsecoluluiăXIX.ăAcoloăundeăfenomenulăîntârzieăs<ăseămaterializezeăsauăcunoaşteăperioadeădeăreculă absolutist,ă precumă înă Austria,ă elă seă manifest<ă totuşiă înăplanulă gândiriiă politice,ă ală proiectelor,ă subă influenYaă aceleiaşiăideologiiă revoluYionare10.ă V<zută caă tendinYă, fenomenul este general.

Înc<ăunăelementăseăadaug<ăcelorăenumerateădeja,ăpentru a întregiă tabloulă tr<s<turiloră comuneă monarhiiloră europeneă înă

8 „GottăhatădieăMenschenănichtăeinzelnenăMenschenăübergeben zur Herrschaft

bloss aus ihre jenseitige Verantwortung, sondern er hat eine Ordnung und Anstalt gesetzt und in dieser die einzelnen Menschen als Häupter“.ă „DieăGewaltă desă Königsă istă vonă Gottesă Gnaden,ă istă eină götlichesă Recht“. Friedrich Julius Stahl, Staatslehre, Berlin, Reimer Hobbing, Berlin, 1910, p. 94ăşiă100.

9 Dintr-oă discuYieă aă luiă Bismarckă cuă vonă Keudellă dină 31ă martieă 1857.ă Cf.ăLothar Gall, Bismarck. Der weisse Revolutionär, Frankfurt am Main etc., Ullstein, 1983, p. 58.

10 Pentruă diferiteleă proiecteă deă constituYieă înă Austria,ă înă lumeaă german<,ăelaborateălaăsfârşitulăsecoluluiăXVIIIăşiăînceputulăsecoluluiăXIXămaiăalesăînăcercurile iacobine, vezi, de exemplu, Helmut Reinalter, Die französische Revolution und Mitteleuropa, Frankfurt am Main, Suhrkamp, 1988, p. 65 – 67, 100, 144 – 145.

VASILE DOCEA

epoc<.ă Acestaă esteă principiul ereditar al transmiterii tronului. Iarădac<ăsuntemădeăacordă– al<turiădeăRolandăMousnier,ăunăatentăanalistă ală instituYiiloră monarhiceă – c<ă tocmaiă continuitatea dinastic<,ă întemeiat<ă peă ereditate,ă aă fostă ceaă careă aă giratăpermanenYaă instituYiiloră statuluiă înă Europaă apusean<ă şi,ă prinăaceasta,ă aă contribuită substanYială laă consolidareaă stateloră deă tipămodern11,ăvomăînYelegeămaiăbineădeăceăromâniiăauăv<zutăînăacestăprincipiu un model demn de urmat.

Peă lâng<ă acesteă caracteristiciă comuneă – ereditatea, desacralizarea,ă limitareaă constituYional<ă aă puteriiă monarhiceă –, careă seă manifest<,ă uneleă laă nivelulă practiciiă politice,ă alteleă caăintenYiiăsauă tendinYe,ămonarhiileăEuropeiăsecoluluiăXIXăposed<ăoăserieăîntreag<ădeătr<s<turiăspecifice,ăcareăleădiferenYiaz<ăuneleădeă altele.ă Înă uneleă locuriă ereditateaă urmeaz<ă legeaă salic<,ă înăalteleăfemeileăauădreptădeămoştenireăaătronului.ăDesacralizarea, aşaă cumă amă ar<tată deja,ă seă produceă inegal:ă înă Belgia,ă deăexemplu,ă regeleă deYineă înaltaă funcYieă înă stată prină voinYaăpoporului, în timp ce în statele din centrul Europei ideea izvoruluiă divină ală puteriiă monarhiceă r<mâneă aproapeă intact<.ăDiferenYeleă suntă şiă maiă mariă înă domeniulă limit<riiă puteriiămonarhice.ă Exist<,ă înă Europaă secoluluiă XIX,ă monarhiiăparlamentare,ă undeă putereaă reprezentanYeiă naYionaleă esteăsuperioar<ăceleiăregaleă(Anglia,ăBelgia),ădarăexist<ăstateă(Prusia,ăAustria), în care monarhul, prin prerogativele sale, fie are o putereă efectiv<ămaiămareă decâtă ceaă aă parlamentului,ă fieă deYineăsingur puterea12.

Pentruă români,ă aceast<ă diversitateă prezentaă ună avantajăpotenYial,ă înă m<suraă înă careă erauă dispuşiă s<ă accepteă ună modelăstr<in:ă puteauă alege.ă Voiă încercaă s<ă ar<t,ă înă continuare,ă înă ceăm<sur<ă putem vorbi de analogii între monarhiile europene, descriseă înă termeniă generaliă maiă sus,ă şiă ceaă constituYional<ă 11 Roland Mousnier, op. cit., p. 298 – 299. 12 O analiz<ă aă diferiteloră tipuriă deă monarhii,ă dină perspectivaă puteriiă şiă aă

formelor ei de manifestare, la Karl Loewenstein, Die Monarchie im modernen Staat, Frankfurt am Main, A. Metzler Verlag, 1952, p. 18 – 71.


91

româneasc<.ăApoi,ăs<ă identificăformeleăstr<ineăparticulare,ăcareăauă fostă adoptateă înă 1866,ă odat<ă cuă organizareaă laă noiă aămonarhieiăconstituYionale.ăÎnăsfârşit,ăs<ălocalizezăaceleăelementeătradiYionale,ă careă auă persistată şiă dup<ă 1866ă înă organizarea,ăfuncYionareaăşiăpercepereaăinstituYieiămonarhice.

FranYaăşiăGermania:ădou<ămodeleăconcurenteăînămodernizareaăromâneasc<

Înc<ădeăla începutulăsecoluluiăXIX,ăînădezbateraăcultural<ăşiă politic<ă peă margineaă moderniz<rii,ă româniiă facă apel,ă cuăpredilecYie,ă laădou<ăexemple,ăcelă francezăşiăcelăgerman.ăFranYaăesteă preferat<ă deă ceiă careă dorescă oă schimbareă rapid<,ă oăr<sturnareă aă ierarhiiloră socialeă şiă politice.ă Esteă vorbaă deăboierimeaă mic<ă şiă mijlocie,ă careă urm<reşteă demolareaăexclusivismuluiă politică alămariiă boierimi.ăOăcorespondenY<ădină1804,ă careă reflect<ă îngrijorareaă mariloră boieriă dină Moldova,ărelateaz<ăc<

„boieriiă dină stareaă deă mijloc,ă prin pasquerelurile lor, îngrozescăcuăpildaăFranYei.ăSeăvedeăc<ă s<mânYaăceaă reaăcuăbun<ăseam<ăseăascundeăînăYar<“13.

Ceea ce pentru unii era demnă deă urmat,ă pentruă alYiiă eraăcondamnabil.ă ReacYiileă conservatoareă laă r<spândireaă ideilorărevoluYieiăfrancezeănuăîntârzie,ăaşaăcumăoădovedeşteăoăhot<râreădinăacelaşiăanăaăDivanuluiădomnesc.ăAcesta,ădominatădeămareaăboierime,ă condamn<ă reformismulă boieriloră m<runYi,ă careă arămanifestaă„unăcugerăalănesupuneriiăfranYuzeşti“14.

Discursul politic al marilor boieri nu este lipsit nici el de referinYeă laă Europa.ă Esteă preferat,ă îns<,ă spaYiul german, mai

13 D. V. Barnovschi, Originile democraYiei române. „Cărvunarii“.

ConstituYia Moldovei de la 1822,ăIaşi,ă1922,ăp.ă69. 14 Theodor Codrescu, Uricariul,ăediYiaăaăII-a,ăvol.ăIII,ăIaşi,ă1892,ăp.ă57.

VASILE DOCEA

„cuminte“ădecâtăcelăfrancez.ăAdversariăaiă„duhuluiăr<zvr<tirii“,ăaiă r<sturn<riloră violente,ă aceştia,ă convinşiă laă rândulă loră deănecesitateaă schimb<rii,ă propună alternativaă reformeloră treptate,ăpaşnice.ă SelecYiaă exemplelor,ă dintreă celeă peă care le oferea Europa,ăseă faceă înă funcYieădeăacesteăscopuri.ăLaă1837,ăcândăseăc<utauă soluYiiă pentruă modernizareaă înv<Y<mântuluiă public,ăCostache Conachi, unul dintre cei mai mari proprietari funciari dinăMoldova,ăpropuneaăca,ăînăşcolileădeăstat,ăliteratura

„s< seă înveYeă înă limbaă aceleiă naYiiă laă careă civilizaYiaă seăvedeă înă morală şiă înă fapte,ă iară nuă înă spulberulă ideilor;ăadic<ăaăunuiăneamăpaşnicăşiănetulbur<tor,ăcareămiăseăpareăaăfiălimbaănemYeasc<“15.

Modelulăgerman,ăspreădeosebireădeăcelăfrancez,ăofereaăadepYilorăs<iăoăanumit<ăcertitudineăaăstabilit<Yii.ăPreluareaăluiăesteăvizibil<ămaiăalesăînădomeniulăînv<Y<mântului.ăEsteăoăpreluareăconştient<ăşiărealizat<ăprogramatic.ăAutorit<Yileătrimităprofesori

„înă Germania,ă spreă aă vedeaă realaă organizareă aăinstitutelorăpubliceădeăeducaYieăşiăînv<Y<tur<“16.

Apoiăseăorienteaz<ădup<ăsfaturileăconsululuiăgeneralăalăPrusieiălaăIaşi,ă juristulă J.ă F.ă Neigebaur,ă pentruă aă stabiliă programele şcolilor17, iar mai târziu,ă înă 1851,ă înfiinYeaz<,ă dup<ă modelulă 15 Costache Conachi, Scrieri alese,ăediYieă îngrijit<ădeăEcaterina şiăAlexandruă

Teodorescu,ăBucureşti,ă1963,ăp.ă299. 16 Esteă cazulă profesoruluiă Petruă Câmpeanuă deă laă Academiaă Mih<ilean<ă dină

Iaşi,ă trimisă înăGermaniaă laă1841.ăGh. Ungureanu, ÎnvăYământul juridic la Academia Mihăileană, în vol. De la Academia Mihăileană la Liceul NaYional,ăIaşi,ă1936,ăp.ă362.

17 În 1843, domnul Moldovei Mihail Sturdza a solicitat opinia lui Neigebaur înăprivinYaăreorganiz<riiăAcademieiăMih<ilene.ăSfaturileăconsululuiăgeneralăauăfostăurmateăînăprivinYaăintroduceriiălimbiiăeleneăcaăobiectăobligatoriuădeăstudiuă („precumă înă colegiileă dină Germania“),ă sistemulă pred<riiă istorieiă(„careă seă întrebuinYeaz<ă şiă înă maiă multeă alteă gimnaziiă aleă Prusiei“)ă şiăierarhizareaă ranguriloră profesoriloră („dup<ă pildaă urmat<ă înă Prusiaă şiăAustria“).ă J.ă F.ă Neigebaur,ă Beschreibung der Moldau und Walachei, Breslau, 1848, p. 225 – 226 ; V. A. Urechia, Istoria şcoalelor de la 1800 –


93

şcoliloră realeă germaneă (Realschule şiă Bürgerschule),ă instituYiiăsimilare în Moldova18.

Europaă esteă invocat<,ă îns<,ă deă celeă maiă multeă ori,ă caăexemplu generic,ă f<r<ă aă seă faceă referinY<ă laă culturiă sauă spaYiiănaYional-statale.ă Ună poetă dină primaă jum<tateă aă secoluluiă XIX,ăBarbuăParisăMumuleanu,ăîşiăîncurajaăcontemporaniiăprinăversul:

„Pild-avemăpeăeuropei“,

atunci când invoca unirea eforturilor tuturor românilor în scopul binelui comun19.ăMaiămultădecâtăoăsimpl<ăîncurajare,ăexemplulăEuropeiădevineăoăgaranYie,ăoăreYet<ăaăsuccesului.ăCaăşiă înăcazulăunui proiect de reforme din Valahia, de la 1829, în care este abordat<ăproblemaăînfiinY<riiăuneiăarmateănaYionale:

„Cârmuireaă acestoră întrupateă provinciiă s<ă fieă slobod<ăa-şiăfaceăcelăpuYină25000ădeăoasteăregulat<,ădup<ătactica evropenească, pentruăpazaăsaăceaădinăl<untru,ăşiăoăflotil<ăm<cară deă 25ă deă vaseă înarmate,ă iar<şiă evropenească, pentruăsiguranYaănegoYuluiăs<uădeăpeăDun<re“20.

Armataă permanent<,ă înfiinYat<ă laă 1831,ă aă fostă organizat<ă dup<ămodel rusesc21. Mai târziu, sub Alexandru Ioan Cuza, a fost

1864,ă vol.ă II,ăBucureşti,ă 1892,ă p.ă 249ă – 258 ; Fritz Valjavec, Geschichte der deutschen Kulturbeziehungen zu Südosteuropa, vol. IV, München, 1965, p. 57.

18 N. Iorga, Istoria învăYământului românesc,ăBucureşti,ă1928,ăp.ă297. 19 Barbu Paris Mumuleanu, Rost de poezii adecă stihuri,ă ediYiaă aă II-a,

Bucureşti,ă1822,ăcitatădeăAdrianăMarino,ăop. cit., p. 161. 20 Documente privitoare la istoria românilor (ColecYiaă Eudoxiuă deă

Hurmuzaki), vol. X, Rapoarte consulare prusiene, publicate de Neculai Iorga,ăBucureşti,ă1897,ăp.ă647ă– 648. Sublinierile din interiorul citatului îmi aparYin.

21 Laărândulăei,ăarmataărus<,ăcareăaăservitădreptămodelăceleiăromâneştiăla 1831, întruneaă înăorganizareaă eiă elementeă împrumutateădeă laă armateleă francez<,ăenglez<ă şiă austriac<.ă Anghelă Popa,ă Renaşterea armatei pământene în Moldova 1829 – 1859), Câmpulung Moldovenesc, 1995, p. 31.

VASILE DOCEA

preluatămodelulăfrancez,ăiarădup<ă1866,ăCarol Iăaveaăs<ăîncerceăreorganizareaăarmateiădup<ămodelăgerman.

Uniiă leă reproşeaz<ă românilorăorientareaăspreăEuropaăsauăpreluareaă unoră elementeă aleă civilizaYieiă occidentale.ă Suntă ceiăcare resimt un pericol în aceasta, precum ministrul de externe al Imperiuluiă otomană laă 1857.ă Vorbindă despreă Adun<rileă ad-hoc dină Moldovaă şiă Valahia,ă careă solicitauă unirea,ă guvernareăconstituYional<,ăprinYăstr<inăetc.,ădemnitarulăotomanăcredeaăc<ăîiăblameaz<ăpeădeputaYiădac<ăspuneădespreăeiăc<ăsunt

„lesă hommes,ă imbusă desă idéesă quiă ontă manquéă deăboulverserăl’Europeăentièreăl’annéeă1848“22.

AlYiiăg<sescăînăeuropenizareăunămotivădeămândrieăsauădeăjustificare. Sunt mai ales cei care au pus în aplicare, în spaYiulăromânesc, reforme inspirate din vestul continentului. Invocarea modelului european devine pentru ei un ritual legitimant. AlexandruăIoanăCuza,ădeăexemplu,ăfostărevoluYionarălaă1848,ăaăc<ruiă domnieă deă maiă târziuă aă însemnată punereaă înă aplicareă aăprincipiiloră enunYateă atunci,ă aveaă s<ă scrieă cuă mândrie,ă spreăsfârşitulăguvern<riiă sale,ă c<ă reformeleă introduseă înăPrincipateleăUniteăreprezint<

„r<spândireaăideilorăcivilizatoareăaleăOccidentulu“23.

La 1866, în timpul dezbaterilor prilejuite de adoptarea noiiă ConstituYii,ă apelurileă laă exempleleă Europeiă suntănenum<rate.ă Invocareaă s-aă f<cută înă maiă multeă feluri.ă Citareaăunoră juriştiă consacraYiă aă fostă frecvent<,ă maiă alesă laă discutarea diferitelor articole ale legii fundamentale. Englezii Jeremy

22 Aliă Paşaă c<treă reprezentanYiiă PorYiiă peă lâng<ă puterileă semnatareă aleă

Tratatului de la Paris, Constantinopol, 16/28 octombrie 1857. Românii la 1859. Unirea principatelor române în conştiinYa europeană. Documente externe,ăvol.ăI,ăBucureşti,ăEdituraăştiinYific<ăşiăenciclopedic<,ă1984,ăp.ă190ă– 191.

23 Cuzaă c<treăNapoleonă III,ăBucureşti,ă 9/21ă octombrieă 1865.ă Ibidem, vol. I, p. 604.


95

Bentham24 şiă Lordă Brougham25,ă franceziiă Serresă şiă RoyerăCollard26 suntă amintiYiă înă contextulă discut<riiă problemeiădrepturiloră şiă libert<Yiloră cet<Yeneşti.ă AlYiă gânditori,ă precumăBenjamin Constant, Pinheiro-Ferreira, Guizot, Toqueville, John Stuartă Mill,ă suntă invocaYiă înă discuYiileă despreă organizareaăreprezentanYeiă naYionale,ă pentruă aă susYineă ideeaă superiorit<Yiiăparlamentului bicameral27.ă Maiă frecventeă decâtă evoc<rileăgânditorilor occidentali sunt referirile la diferite sisteme constituYionale,ă precumă celeă aleă FranYei,ă Anglieiă sauă Belgiei.ăUnulădintreădeputaYiăavea chiarăs<ăsusYin<ăc<

„noiăneăm<rginimăaă luaănumaiă într-un mod eclectic din ceeaăceăesteămaiăbunălaănaYiunileăceleămaiăcivilizate“28.

Aceeaşiă intenYieă deă aliniereă laă paradigmaă politico-instituYional<ă european<ă poateă fiă constatat<ă şiă înă problemaăorganiz<riiă instituYieiă monarhice.ă Înă momentulă prezent<riiăproiectuluiă deă ConstituYie,ă înă şedinYaă dină 16ă iunieă 1866,ă s-a explicatăc<

„toateă celelalteă dispoziYiuniă aleă proiectuluiă relativeă laăDomnăşiălaăminiştriiăsuntăconformeăcuădispoziYiunileăceăseăg<sescă înă toateăConstituYiunileăstatelorăaăc<roră form<ădeăguvernăesteăregimulămonarhicăconstituYional“29

Înă acestă context,ă esteă firescă s<ă neă întreb<mă dac<ăprincipele Carol I,ă proasp<tă venită înă România, a avut de jucat vreun rol în organizarea noului regim politic. Anticipând, voi spuneăc<ăreg<simăamprentaăsa,ăeaăfiindăchiarăfoarteăpronunYat<,ă 24 CitatădeădeputatulăA.ăPascal,ăcareăeraăşiăraportorulăcomisieiăceăs-aăpronunYată

asupraăproiectuluiădeăConstituYie,ăînăşedinYaădină20ăiunieă1866.ăDezbaterile Adunărei Constituante…, p. 77.

25 AmintitădeăR.ăIonescuăînăaceeaşiăşedinY<.ăIbidem, p. 78. 26 InvocaYiădeăR.ăIonescuăînăaceeaşiăşedinY<.ăIbidem, p. 79. 27 Îi citeaz<ăN.ăBlarenbergăînăşedinYaădină22ăiunieă1866.ăIbidem, p. 196 – 197. 28 A.ăPascalăînăşedinYaădină20ăiunieă1866.ăIbidem, p. 71. 29 Ibidem, p. 31.

VASILE DOCEA

c<ciă priveaă raportulă deă putereă dintreă monarhă şiă parlament.ăCarol Iă aă reuşită s<ă impun<ă Adun<riiă Constituanteă din 1866 principiulă dreptuluiă deă vetoă absolută şiă ideeaă parlamentuluiăbicameral.ă Deă acestă episodă m<ă voiă ocupaă înă continuare,ă nuăînainte,ă îns<,ă deă aă faceă oă succint<ă prezentareă aă evoluYieiăîncerc<riloră deă limitareă aă puteriiă monarhiceă înă spaYiulă politicăromânesc.ăVomăvedeaăc<,ăînăaceast<ăprivinY<,ătendinYaădeălaănoiăîşiăg<seşteăanalogiiăînăevoluYiaăeuropean<ăevocat<ălaăînceput.

Spre limitarea unei puteri nelimitate

Înainteădeă1881,ăcândăRomâniaăaădevenităregat,ă iarăşefulăstatutului a c<p<tată denumireaă deă rege,ă instituYiaă monarhic<ă aăîmbr<cată oă form<ă specific<,ă tradiYional<:ă domnia. În vremurile mai vechi, dinaintea Regulamentelor Organice (1831 – 1832), prerogativeleă domniloră dină celeă dou<ă principateă româneştiă nuăerau codificate în texteăavândăcaracteră constituYional.ăTeoretic,ăputerileă domnuluiă erauă nelimitate.ă Înă practicaă politic<ă seăîntâmplaă adeseaă caă putereaă saă s<ă fieă îngr<dit<ă deă ceaă aă unorăgrup<riănobiliareă(boiereşti),ăcare,ăprinăinfluenYaălor,ăreuşeauăs<ăparticipe la luarea deciziei.ă Aceasta,ă îns<,ă nuă afectaă principiulăconformăc<ruiaădomnulăesteăsingurulădeYin<torăalăputeriiăînăstatăsau,ăamăspuneănoiăast<zi,ătitularulăsuveranit<Yii.

Oălimitareăserioas<ăaăputeriiădomneştiăaveaăs<ăseăproduc<ăprină dec<dereaă aspectuluiă externă ală suveranit<Yii.ă Înă perioadaăcareă aă urmată întemeieriiă Valahieiă şiă Moldovei,ă domniiă auăurm<rit,ăînăraporturileăcuăputerileădinăzon<,ăpunereaăînăpractic<ăaăprincipiului rex imperator in regno suo est, în sensul dobândirii şiă menYineriiă uneiă poziYiiă distincteă înă ierarhia statelor din sud-estul Europei30.ă Abiaă dină secolulă XVI,ă odat<ă cuă agravareaăsuzeranit<Yiiă otomane,ă instaurat<ă înc<ă dină veaculă anterior,ă 30 Valentin Al. Georgescu, InstituYiile statelor româneşti de-sine-stătătoare, în

vol. Constituirea statelor feudale româneşti,ăBucureşti,ă1980,ăp.ă213.


97

prerogativeleă domnulă înă planulă politiciiă externeă începă s<ă seădiminueze.ăSeăajunge,ăastfel,ăcaăînăsecolulăXVIIIădomnii,ănumiYiădirectă deă Poartaă otoman<,ă s<ă fieă obligaYiă s<ă urmezeă întocmaiăpoliticaă extern<ă aă sultanuluiă şiă s<ă apliceă pentruă principateleăromâneătratateleă(capitulaYiile)ăsemnateădeăacestaăcuăalteăputeri.ăÎnă plană intern,ă îns<,ă prerogativeleă domneştiă seă menYină intacte.ăDimitrieăCantemirăaveaăs<ăevoceăaceast<ăevoluYie,ăînăDescrierea Moldovei,ă dup<ă ceă vaă fiă trecută elă însuşi,ă înă aniiă 1710ă – 1711, prinăexperienYaădomniei:

„Domniloră ă Moldoveiă liă s-a luat dreptul de a declara r<zboi,ădeăaăîncheiaăpace,ădeăaăfaceătratate,ădeăaătrimiteăsoliă laă principiă veciniă înă privinYaă treburiloră deă stat,ă înăschimb, li s-aă l<sată întreagaă libertateăşiăaproapeăaceeaşiăputereăpeăcareăoăavuseser<ăalt<dat<ădeăaă faceă legi,ădeăaăpedepsiăpeă locuitori,ădeăaădaăboieriiăşiădeăaă leă lua,ădeăaăimpuneăbiruri,ăbaăchiarădeăaăimpuneăînăscaunăepiscopiăşiăalteleădeăacelaşiăfel“31.

Înă plană intern,ă domnulă deYineaă puterileă legislativ<,ăexecutiv<ă şiă judec<toreasc<,ă baă chiară şiă atributeă înă domeniulăbisericesc. Forma autocrată aă puteriiă domneştiă apareă înc<ă dinăperioada întemeieriiă stateloră (secolulă XIV),ă înă condiYiileăeforturiloră deă concentrareă teritorial<.ă Eaă exprima,ă înă interior,ăatâtă ideeaă c<ă domnulă esteă st<până ală întreguluiă teritoriuă ală Y<riiă(dominium eminens)32,ă câtă şiă autoritateaădeplin<ăasupraă tuturorălocuitorilor, inclusiv asupra marilor boieri33.ă Structurat<ă dup<ă

31 Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei,ă Bucureşti,ă Edituraă Academieiă

R.S.R., 1973, p. 127. 32 Manole Neagoe, Problema centralizării statelor feudale româneşti

Moldova şi Xara Românească, Craiova, Scrisul românesc, 1977, p. 229 – 249;ă N.ă Grigoraş,ă InstituYii feudale din Moldova. I. Organizarea de stat până la mijlocul sec. al XVIII-lea,ă Bucureşti,ă Edituraă Academieiă R.S.R.,ă1971, p. 13 – 14.

33 Valentin Al. Georgescu, La structuration du pouvoir d’état dans les Principautés Roumaines (XIVe – XVIIIe siècles). Son originalité. Le rôle

VASILE DOCEA

modelă bizantin,ă putereaă domneasc<ă aveaă s<-şiă p<strezeăatributele,ăînăplanăintern,ăpân<ăînăsecolulăXVIII34.

Confruntată cuă practicaă politic<,ă principiulă autocratică s-a manifestatăînădou<ădirecYiiădistincte.ăUneori,ăaşaăcumăamăamintitădeja,ăr<mâneaăsuspendatălaănivelulăintenYiilor, atunci când marea boierimeă reuşeaă tutelareaă domnului.ă Dară putea,ă atunciă cândăcondiYiileă oă permiteau,ă s<ă degenerezeă înă arbitrar,ă înă tiranie.ăGermeniiă uneiă asemeneaă situaYiiă suntă descrişiă deă c<treă acelaşiăDimitrie Cantemir. Puterea domnului, scrie acesta,

„seă întindeă nuă numaiă asupraă dreg<toriloră şiă cet<YenilorăMoldovei,ă dară şiă asupraă negustoriloră turciă şiă aă altorăoameniă deă oriceă stare,ă atâtaă timpă câtă seă g<sescă peăteritoriulă lui.ăViaYaă şiă moarteaă acestoraă suntă înă mâinileălui.ăDac<ă l-a declarat pe cineva vinovată s<ă fieă pedepsităcuămoartea,ăcuăb<t<iăcuăvergile,ăcuăexilul,ăcuăconfiscareaăaverilor,ăchiarădac<ăaceastaăseăvaăfiăf<cutăpeănedreptăşiăînăchipă tiranic,ă aceiaă careă suntă înă cauz<ă potă s<-lă roageă şiăs<-iă trimit<ă plângeriă deă iertare,ă dară nimeniă nuă poateă s<ăzic<ă cevaă împotriv<ă sauă s<ă seă opun<ă caă hot<râreaădomnuluiăs<ăfieăadus<ălaăîndeplinire;ădimpotriv<,ădac<ăelăvreaă s<ă scapeă peă cinevaă careă aă fostă g<sită vinovată deăpedeapsaă cuă moarteaă deă c<treă toat<ă Yara,ă nimeniă nuă seăpoateăpuneăînăcaleaăvoinYeiăluiăsauăs<-l târasc<ăpeăcinevaăcuă forYaă laă cazne,ă dac<ă esteă ap<rată deă domn.ă Toateădreg<toriileăcivileăşiămilitareădepindădeăbunulăluiăplac:ăleăd<ăcelorăcare-i sunt dragi, le ia celor pe care nu-iăsufer<.ăIară înă acordareaă loră domnitorulă nuă areă aă Yineă seamaădeănici o regul<.ă Dac<ă ară vreaă s<ă deaă unuiă Y<rană oarecareărangul cel mai înalt pe care-l poate da Moldova, dreg<toriaădeămareălogof<t,ănimeniănuăîndr<zneşteăs<ăfieădeăalt<ăp<rereă înăpublic;ăşiă iar<şiădac<ăvreaăs<ădespoaieădeăacelaşiărangăpeăcinevaăieşitădintr-un neam foarte ales, acestaă esteă datoră s<ă seă supun<ă îndat<ă voinYeiă

des modèls byzantins,ă înă„Associationăinternationalesăd’etudesăduăSud-Est Européen.ăBulletin“,ănr.ă11,ă1973,ăp.ă58.

34 Andrei Pippidi, TradiYia politică bizantină în Yările române în secolele XVI – XVIII ,ăBucureşti,ăEdituraăAcademieiăR.S.R.,ă1983,ăp.ă17ă– 52.


99

domnitoruluiă s<u.ă Aceeaşiă putereă oă areă domnulă nuănumaiă faY<ă deă clericiiă deă rangă maiă mic,ă dară şiă peămitropolit,ăpeăepiscopi,ăpeăarhimandriYiăşiăegumeniăşiăpeăoricineă dină tagmaă bisericeasc<,ă dac<ă auă f<cută vreoănedreptate,ă sauă cevaă careă ară p<gubiă poporului,ă sauă auăpus la cale ceva împotriva domnitorului sau statului, domnulă poateă f<r<ă niciă oă oprelişteă şiă f<r<ăconsimY<mântulă Patriarhieiă dină Constantinopolă s<-i scoat<ădinăscaunulăşiădinărangulălor,ăbisericesc numai, nu şiă preoYesc,ă baă chiar,ă dac<ă situaYiaă ară cere,ă s<-i pedepseasc<ăcuămoartea“35.

Cuăoăanumit<ărezerv<,ăacesteiăputeriăaădomnuluiăiăseăpoateăataşaă principiulă medievală princeps legibus solutus. Principiul însuşiă aveaă interpret<riă diferite,ă peă careă analizeă recenteă aleădreptuluiă medieval,ă precumă ceaă întreprins<ă deă KennethăPennington,ă leă inventariaz<ă înă felulă urm<tor:ă maiă întâi, el ar exprimaă suveranitateaă real<ă aă împ<ratului,ă nealterat<ă deă jus gentium, pe care uniiăjuriştiăîlăfolosescăîncepândădinăsecolulăXIIăînă scopulă ap<r<riiă dreptuluiă supuşiloră laă proprietate;ă apoi,ă arădefini autoritatea monarhului, puterea lui de a schimba sau abrogaălegea,ădeăaăderogaăsauădispensaădeălaăaplicareaăeiă(f<r<ăaăfi vorba, aici, deă exercitareaă „absolutist<“ă aă puterii,ă c<ciă oriceăcorpălegislativ,ăchiarăşiăparlamentulămodern,ăesteălegibus solutus înă spiritulă acesteiă interpret<ri);ă înă sfârşit,ă ară caracterizaăimunitateaămonarhuluiăfaY<ădeăoriceăurm<rire, calitatea lui de a seă dispensaă deă reguliă careă guverneaz<ă ună sistemă legală sauăputereaă deă aă înc<lcaă drepturileă supuşiloră (folosireaă repetat<ă aăacestei puteri ducând la tiranie)36.ăDeşiăclasificareaăaăfostăf<cut<ăavându-se în vedere monarhiile occidentale, ea corespunde, în liniiă mari,ă şiă cazuluiă românesc.ă Rezervaă peă careă amă anunYat-o maiă susă esteă legat<ă deă primaă dintreă interpret<ri,ă inaplicabil<ăpentruă Moldovaă şiă Valahia,ă unde,ă dac<ă aă existată oă tendinY<ă

35 Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 127. 36 Kenneth Pennington, The Prince and the Law…, p. 20 – 21.

VASILE DOCEA

imperial<ă (deă sorginteă bizantin<)37,ă eaă aă r<masă suspendat<ă laănivelulă ideiloră şiă intenYiilor,ă fiind maiăgreuădetectabil<ă înă sferaăacYiuniiăpolitice.ăDomnulăeraăizvorulălegiiă(aveaă„putereă[…]ădeăaă faceă legi“,ă înă descriereaă luiă Cantemir)ă şi,ă totodat<,ă puteaăînc<lcaălegea,ăchiarăînădetrimentulăsupuşilor,ăpeăcare,ăneăspuneăacelaşiă Cantemir,ă îiă puteaă condamnaă f<r<ă motiv.ă Chiară dac<ăadmitemă c<ă guvernareaă „absolutist<“,ă tiranic<ă (înă sensulă celeiăde-aă treiaă interpret<riă aă luiă Kennethă Pennington)ă nuă aă fostă oăregul<ăînăpracticaăpolitic<ămedieval<ăromâneasc<,ă tiraniaăeraăînăpermanenY<ăposibilă. În secolul XVIII aceast<ăposibilitateătindeătotă maiă multă s<ă seă transformeă înă realitate.ă „Epocaă fanariot<“,ădac<ăînăplanăexternăaăînsemnatăoăcreştereămaxim<ăaădependenYeiăprincipatelorăromâneăfaY<ădeăPoartaăotoman<,ăînăinteriorăaăadusăoă m<rireă aă puteriiă efectiveă aă domnilor.ă Impuşi,ă menYinuYiă şiădestituiYiă dup<ă bunulă placă ală sultanului,ă aleă c<ruiă intereseă seăpresupuneaăc<ăleăreprezint<,ădomniiăfanarioYiăauăavutăînl<untrulăY<rilorăoăputereăc<reiaăniciăoăalt<ăstructur<ăintern<ănuăiăseăputeaăopune:ă armataă eraă desfiinYat<,ă iară Divanulă domnesc,ă aiă c<ruiămembriiăerauănumiYiădeădomn,ăaădevenităoăinstituYieăad pompam et ostentationem38.

Repetateleă solicit<ri,ă cuprinseă înă diferiteă proiecteă deăreform<ăromâneştiădeălaăînceputulăsecoluluiăXIX,ăcaădomnulăs<ădevin<ă supusă legii,ă dovedesc,ă peă deă oă parte,ă c<ă acestaă seă maiăplasaăînc<, înăpracticaăpolitic<,ăînăpoziYiaădeă legibus solutus, pe deă alt<ă parte,ă faptulă c<ă situaYiaă aceastaă ajunseseă insuportabil<,ădac<ănuăpentruă întreagaăsocietate,ăatunciăpentruăoăbun<ăparteăaăei.ăÎnc<ălaă1802,ăîntr-unămemoriuăadresatăPorYiiădeăc<treăunăgrupăde boieriă dină Moldova,ă seă solicitaă caă domnulă s<ă fieă obligată aămanifesta

37 DumitruăN<stase,ăIdeeaăimperial<ăînăX<rileăRomâne.ăGenezaăşiăevoluYiaăeiă

înă raportă cuă vecheaă art<ă româneasc<ă (sec.ă XIVă – XVI), Athènes, 1972, 30 p.

38 Leonid Boicu, La France de la Révolution et les Principautés roumaines : idéologie et pratique politique, în Al. Zub (ed.), La Révolution français et les roumains. Impact, images, interprétations,ăIaşi,ă1989,ăp.ă26.


101

„oăoarb<ăsupunereălaăpravileleăşiăobiceiurileăp<mânteşti,ăoăneclintit<ăurmareăpeălegiuiri“39.

Acelaşiă lucruă eraă înscrisă înă proiectulă deă constituYieădeă laă 1822ădinăMoldovaă(art.ă74),ăcareăîns<ănuăaăpututăfiăpus<ăînăaplicare:

„Pravileloră Y<riiă şiă hot<râriloră celoră s<vârşiteă deă domnăunităcuăsfatulăobştescăesteăsupusăînsuşiădomnulăşiăsfatulăobştescă[…]“40.

Calea urmat<ă deă laă ideeă laă realitateaă politic<ă şiă normaăjuridic<ăaă fostădificil<.ăAbiaăRegulamenteleăOrganiceăaveauăs<ăconsacreă principiulă respect<riiă legiloră deă c<treă domnă şiă s<ăprevad<ăchiarăunăjur<mântăalădomnului,ăcareăseăobligaăastfelăs<ănuă seă abat<ă deă laă acest principiu41. Cu toate acestea, în epoca regulamentar<ă (1831ă – 1858)ă continu<ă s<ă seă vorbeasc<ă despreătirania domnilor români. Potrivit unui contemporan, aceasta ar fiă fostă încurajat<ă deă Rusiaă (careă deYineaă protectoratulă asupraăMoldoveiăşiăValahiei)ăşiăseăexercitaă înă interesulăşiă folosulăei42. 39 Vlad Georgescu, Mémoires et projets de réforme dans les Principautés

roumaines 1769 – 1830, Bucarest, 1970. p. 47. 40 A. D. Xenopol, Primul proiect de ConstituYiune a Moldovei din 1822.

Originile partidului conservator şi a celui liberal,ă înă„AnaleleăAcademieiăRomâne.ă Memoriileă SecYiuniiă Istorice“,ă Seriaă aă II-a, tom. XX, 1898, p. 133.

41 Art. 43 din Regulamentul Organic al Moldovei :ă„JurăînănumeleăPreaăsfinteiăşiănedesp<rYiteiăTreimi,ădeăaăp<ziăcuăsfinYenieăatâtălegile,ăcâtăşiăaşez<minteleăPrincipatuluiăMoldoveiădup<ăRegulamentulăstatornicităşiădeăaăst<ruiălaăaălorăpaz<ăşiăurmareăînătoat<ăt<ria“.ăAnalele Parlamentare ale României, tom. I, partea a II-a,ăBucureşti,ă1893,ăp.ă87.

42 ScrisoareăaăluiăFelixăColson,ăIaşi,ăianuarieă1839,ăînăCorneliaăBodea,ă1848 la români. O istorie în date şi mărturii, vol. I, Bucureşti,ăEdituraăştiinYific<ăşiăenciclopedic<,ă1982,ăp.ă138ă– 139 :ă„LaăRussie,ăMonsieur,ăneăsauraităjouerăaucun rôle dans un pays où la tyranie serait impossible, ou la loi serait respectée,ăouă leăPrinceăn’auraităqueă lesăpouvoirsănécesairesăpourăveiller à l’executionă desă jugements;ă auă contraire,ă enă encourageantă leă Hospodară àăentretenir le désordre dans les tribunaux, à casser les sentences justes et à confirmer celles qui sont iniques, elle dispose de toutes les fortunes et moyenă d’ună procèsă elleă enrichit ses partisans et ruine ceux qui lui sont

VASILE DOCEA

Aşadar,ă problemaă reform<riiă instituYieiă monarhiceă şiă aă puteriiădomneştiăîşiăp<straăactualitateaăşiăînăperioadaăregulamentar<.

Oăalt<ăcaleădeărestrângereăaăputeriiădomnului,ădeăfaptădeăprevenireă aă exercit<riiă abuziveă aă ei,ă aă fostă ceaă aă garant<rii drepturiloră şiă libert<Yiloră fundamentaleă aleă supuşilor.ă Ideeaăfuseseăînscris<,ăîntr-oăform<ălimitat<,ăînăproiectulădeăconstituYieădinăMoldovaă laă1822,ă ceeaă ceă aveaă s<ăprovoaceă caracterizareaăacestuia,ă deă c<treă istoriculă A.ă D.ă Xenopol,ă dreptă „ună felă deăhabeas corpus acte“43. O serieădeădrepturiăşiălibert<YiăcuprindeaăşiăproiectulăConstituYieiărevoluYionareădinăValahiaădeălaă184844, despreă careă Dumitruă Br<tianuă îiă scriaă francezuluiă PaulăBataillard:

„Notreă nouvelleă Constitutionă estă calquée sur votre Constitutionărépublicaine“45.

ConvenYiaă deă laă Parisă dină 1858ă stabilea,ă înă articolulă 46,ădrepturileăşiălibert<Yileă„moldovenilorăşiăvalahilor“46. Ele aveau s<ă fieă restrânseă odat<ă cuă instaurareaă regimuluiă autoritară ală luiăAlexandru Ioan Cuza, prin lovitura de stat de la 2 mai 1864.

Aceastaă explic<ă grijaă – aproapeă obsesiv<ă – a unor deputaYiăaiăConstituanteiădină1866ăfaY<ădeădrepturileăşiălibert<Yileăfundamentale.ă Ionă Strat,ă deă exemplu,ă înă şedinYaă dină 20ă iunie,ăpropuneaă caă acesteaă s<ă fieă înscriseă înă preambululă noiiăConstituYii,ă cumă s-aă întâmplată cuă „Drepturile“ă elaborateă deăMirabeauă şiă adoptate,ă începândă cuă anulă 1791,ă „deă toateă

opposés. Vous verrez, Monsieur, combien cette tactique sert à ses projets et combienă ilă luiă importaitădeă laisserădansăunăpaysăorganiséăaă l’Européenne,ăun rest de despotism oriental et de transformer le Prince en Pacha“.

43 Art.ă 6ădină „ConstituYiaă c<rvunarilor“ :ă „S<ănuăpoat<ă fiă nimeniă învinov<Yit,ăarestată sauă pedepsită decâtă numaiă pentruă cazurileă prev<zuteă deă legeă şiă înăconformitateă cuă proceduraă prev<zut<ă deă lege“.ă A.ă D.ă Xenopol,ă op. cit., p. 117.

44 Cornelia Bodea, op. cit., vol. I, p. 835 – 838. 45 Anul 1848 în principatele române,ăvol.ăII,ăBucureşti,ă1902,ăp.ă188. 46 Românii la 1859…, vol. I, p. 288.


103

constituYiileăFranYei“47.ăChiarădac<ănuăauăfostăplasateă înăpoziYiaăprivilegiat<ă înă careă leă doreaă Ionă Strat,ă drepturileă şiă libert<Yileăcet<Yeneştiă auă fostă rigurosă enumerateă înă textulă legiiăfundamentale. Faptul a fost perceputădreptăoăaliniereălaălegislaYiaăEuropei civilizate:

„[…]ă seă garanteaz<ă poporuluiă română toateă libert<Yileăpubliceă deă careă seă bucur<ă popoarele cele mai liberale din Europa civilizată.ă Astfel,ă libertateaă individual<,ăegalitatea înaintea legii, egalitatea în dobândirea exerciYiuluiă drepturiloră politice,ă inviolabilitateaădomiciliului, libertatea întrunirilor, libertatea presei, dreptulă deă asociaYiune,ă inviolabilitateaă propriet<Yiiă deăoriceă natur<,ă libertateaă înv<Y<mântului,ă participareaătuturor românilor la drepturileăcivileăşiăpoliticeăşiăînăfineătoateă libert<Yileă publice,ă înconjurateă deă toateă garanYiileăceăauăpututăprevedeaăpân<ăacumăspiritulăuman“48.

Înscriereaă înă ConstituYiaă deă laă 1866ă aă tuturoră acestorădrepturiă şiă libert<Yiă aveaă dreptă consecinY<,ă înă modă implicit,ălimitarea puterii monarhice. Domnul nu mai putea interveni în aceleăsfere,ăprivateăsauăpublice,ăînăcareălibert<YileăerauăgarantateăconstituYional.

PrinYulăstr<in,ăcolportorădeămodelăpolitic

ConstituYiaă deă la 1866 consacra din punct de vedere juridică principiulă instal<riiă peă tronulă Românieiă aă unuiă prinYăstr<in,ăcareăurmaăs<ăîntemeiezeăoădinastie.ăIdeeaănuăeraănou<.ăEaăap<ruseă frecventă înă proiecteleă deă organizareă politic<ă aăprincipateloră româneă înă primaă jum<tate a secolului XIX. Adun<rileă ad-hoc de la 1857 au inclus-oă printreă revendic<rileă

47 Dezbaterile Adunării Constituante…, p. 83 – 84. 48 Ibidem, p. 24.

VASILE DOCEA

lor49.ă Laă 1866,ă dup<ă abdicareaă forYat< a lui Alexandru Ioan Cuza,ă clasaă politic<ă românesc<ă aă reuşită înă celeă dină urm<ăîmplinireaă acesteiă dorinYe,ă prină aducereaă prinYuluiă Carolă deăHohenzollern-Sigmaringen.ă Nuă esteă loculă s<ă intruă aiciă înăam<nunteă privindă raYiunileă careă auă stată laă bazaă acestuiă act politic.ăEleăsuntăcunoscute,înăgeneral,ăaşaăcumăesteăşiăfaptulăc<ăsperanYeleă puseă iniYială înă prinYulă str<ină auă fostă confirmateă deăevoluYiileă ulterioare.ă Oă singur<ă problem<ă legat<ă deă aducereaăprinYuluiăstr<inăprezint<ăunăinteresăspecialăpentruătemaănoastr<: a fost Carol Iăpurt<torulăunuiămodelăpoliticăstr<in,ăeuropean?

Dac<ă Yinemă seamaă deă apartenenYaă saă laă casaă regal<ă aăPrusiei50,ă deă educaYieă şiă convingeri,ă peă scurt,ă deă întreagaă saăpersonalitate,ă r<spunsulă nuă poateă fiă decâtă afirmativ.ă Carol I a fostă percepută caă atareă deă societateaă româneasc<51,ă şiă aă fostă elăînsuşiăconştientădeăaceasta.ăÎntr-o convorbire ceva mai târzie cu biografulăs<uăPaulăLindenberg,ăregele declara:

„Într-un anumit sens, am fost un pionier german la Dun<reaădeăJos“52.

Pionieratuluiă „civilizator“ă iă seă asocia,ă înă conştiinYaă luiăCarol I,ă credinYaă înă rolulă s<uă misionar.ă Deă aceastaă eraă p<trunsăînc<ădeălaăvenireaăînăRomânia,ădup<ăcumătranspare,ăîntreăaltele,ă

49 „PrinYăstr<inăcuămoştenireaătronului,ăalesădintr-o dinastie domnitoare de ale

Europeiă[…]“.ăRomânii la 1859… , vol. I, p. 188 - 189. 50 Înăurmaăced<rii,ă laă1848,ăaădrepturilorădeăsuveranitateăasupraăprincipatuluiă

Hohenzollernă c<treă regeleă Prusieiă Friedrichă Wilhelmă IV, principele Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen,ătat<lăregeluiăCarol I,ăşiăurmaşiiăs<iăauădevenit membrii ai casei regale a Prusiei. K. Th. Zingeler, Karl Anton Fürst von Hohenzollern. Ein Lebensbild nach seinen hinterlassenen Papieren, Stuttgart/Leipzig, 1911, p. 28 – 67.

51 Klaus Heitmann, Deutsche und rumänische Kultur am Hofe Carols I. und Carmen Sylvas, în R. Lauer, H. G. Majer (ed.), Höfische Kultur in Südosteuropa, Göttingen, Vandenhoeck & Ruprecht, 1994, p. 305 – 338.

52 Paul Lindenberg, Es lohnt sich, gelebt zu haben. Erinnerungen, Berlin, 1941, p. 126.


105

dintr-oă scrisoareă c<treă împ<ratulă Napoleonă IIIă dină 5/17ă augustă1866:

„Fericireaă poporuluiă meuă aă devenită scopulă vieYiiă mele;ăpentru îndeplinirea acestei misiuni mi-am închinat toate zilele,ătoateăaspiraYiunileămele“53.

Portretulămisionaruluiănuăarăfiăcomplet,ăîns<,ădac<ăarălipsi ideea jertfei. Pentru Carol I, profund credincios, sacrificiul este calea ceătrebuieăurmat<ăpentruăaăînf<ptuiăoperaăcivilizatoare.ăLaărege,ăpersoan<ă orgolioas<ă dară totuşiă lipsit<ă deă vanitate,ă ideeaă apareăîntr-oă form<ă atenuat<.ă Eaă izbucneşteă înă manier<ă romantic<ă laăsoYiaăsa,ăreginaăElisabeta:

„Aătrebuităs<-miăp<r<sescăfamiliaăpentruăaăputeaăadopta,ăîn locul acesteia, un popor; iar familia pe care ar fi trebuită s<ă oă întemeieză aiciă peă p<mântă s-a pierdut în ceruri“54.

Aşadar,ăprinYulăstr<inăaăfostăperceputădeăcontemporaniăcaăpurt<torăalăunuiămodelăpoliticăeuropeanăşiăaveaăelăînsuşi,ăturnat<ăînă tiparulă mituluiă cristic,ă conştiinYaă îndepliniriiă uneiă misiuniăcivilizatoare, cu toate jertfele pe care aceasta le-ar presupune. Acesteă constat<riă nuă suntă suficiente,ă îns<,ă pentruă aă l<muriăproblema rolului s<uăînăpreluareaăunuiăeventualămodelăeuropeanădeă organizareă aă instituYieiă monarhiceă înă România.ă Pentruăaceasta,ă vaă trebuiă s<ă vedemă dac<ă elă aă reuşită s<-şiă impun<ăconvingerileăşiădac<ăsistemulăpoliticăinauguratălaă1866ăîiăpoart<ăamprenta.

Exist<,ă chiară laă începuturile domniei lui Carol I,ă dou<ăcazuriă înă careă aă putută s<-şiă impun<ă convingerile.ă Primulă s-a petrecut atunci când în Constituanta din 1866 s-a pus problema

53 Regele Carol I al României, Cuvântări şi scrisori, vol. I,ăBucureşti,ă1909,ă

p. 36.ăSubliniereaădinăinteriorulăcitatuluiăîmiăaparYine. 54 Carmen Sylva, Gedanken und Betrachtungen, înă „Illustrierteă Zeitung“,ă

Leipzig, nr. 3156, 24 decembrie 1903, p. 980. Vorbind despre familia din ceruri,ăreginaăfaceăaluzieălaăunicaăeiăfiic<,ămoart<ălaăvârstaădeăpatruăani.

VASILE DOCEA

dreptului de veto al monarhului. Dreptul de veto – dac<ăşiăînăceăfelăseăpoateăopuneăşefulă statului punerii în aplicare a unei legi votate de Parlament – aparYine,ădeăfapt,ăproblematiciiăseparaYieiăputerilorăînăstatăşi,ăprinăaceasta,ădeăprincipiulălimit<riiăputerilorămonarhului. S-aăar<tatăînăliteraturaădeăspecialitate55 c<ăarticoleleăprivitoareă laă separaYiaă puteriloră înă stată auă fostă inspirateă deăprevederileăcorespunz<toareădinăConstituYiaăBelgieiădină1831ăşiădeătradiYiaăgândiriiăpoliticeăromâneştiădinăprimaăjum<tateăşiădeălaămijlocul secoluluiă XIX.ă Analizaă atent<ă aă celoră petrecuteă înăConstituantaădină1866ăşiăaătextuluiăConstituYieiăm<ădetermin<ăs<ănuă fiuă deă acordă cuă aceast<ă interpretare.ă Deă fapt,ă înă privinYaăseparaYieiăputerilorăşiăaăloculuiămonarhuluiăînăraporturileădintreăputeri, regimul politic instaurat la 1866 este mai aproapiat de modelul central-european decât de cel belgian.

Conformă proiectuluiă deă ConstituYie,ă domnulă şiăreprezentanYaă naYional<ă urmauă s<ă exerciteă împreun<ă putereaălegislativ<.ăÎnăfuncYieădeăcalitateaădreptuluiădeăveto,ăabsolut sau suspensiv,ă preponderenYaă înă acestă cupluă legislativă puteaă s<ă fieădeYinut<ă deă domnă sauă deă parlament.ă Proiectulă deă ConstituYieăînaintatădeăguvernăspreădezbatereăAdun<riiăConstituanteăînămaiă1866ăconYineaăprincipiulăveto-ului suspensiv. Conform acestuia, domnulă puteaă s<ă dizolveă parlamentul,ă dac<ă nuă doreaăsancYionareaă uneiă legiă votateă deă acesta,ă îns<ă dac<ă parlamentulărezultat în urma noilor alegeri ar fi votat din nou legea, suveranulă eraă obligată s<ă oă sancYionaze.ă Înă Constituant<,ă dară şiăîntre membrii guvernului, s-auăpurtatădiscuYiiăaprinseăpeăaceast<ătem<.ă Majoritateaă vorbitoriloră dină Adunareă s-auă pronunYată înăfavoareaă principiuluiă înscrisă înă proiectulă guvernului,ă adic<ăveto-ulăsuspensiv.ăDoarăintervenYiaăpersonal<,ăîns<ăneoficial<,ăaălui Carol I a putută schimbaă raportulă deă forYe,ă aşaă cumăm<rturiseşteămonarhulăînsuşi:

„Dină cauz<ă c<ă printr-un drept de veto doar suspensiv, puterea capului statului ar fi devenit cu totul iluzorie,

55 Constantin C. Angelescu, op. cit. ; I. C. Filitti, op. cit.


107

principeleă aă insistată cuă toat<ă energiaă pentruă dreptulă deăvetoăabsolutăşiăînăceleădinăurm<ăl-aăimpus“56.

Cel<laltă caz,ă petrecută totă cuă prilejulă dezbateriiă şiă vot<riiăConstituYieiă dină 1866,ă priveşteă structuraă careă urmaă aă seă da parlamentului: unicameral sau bicameral. A triumfat, în cele din urm<,ăprincipiulăbicameralismului,ăsusYinutăcuăputereădeăCarol I, dină considerentulă c<,ă prină controlulă reciprocă ală celoră dou<ăcamere,ă Senatulă şiă Cameraă deputaYilor,ă poateă fiă prevenit<ă oăcreştereă nedorit<ă aă puteriiă corpuluiă legislativă şi,ă deă asemenea,ăpentruă c<ă Senatulă ară constituiă ună tamponă întreă monarhă şiăCameraădeputaYilor.ăŞiă laădiscutareaăacesteiăchestiuni,ăconsiliulădeăminiştriiăs-aăîmp<rYităînădou<ătabere:ăuniiă(C.ăA.ăRosettiămaiăales)ă solicitauăoă singur<ă camer<,ă alYii,ă sprijiniYiă şiă încurajaYiă deăCarol I, cereau sistemul bicameral57.PentruăaăsusYineăaceast<ădinăurm<ăopYiune,ăunămembruăalăConstituanteiăargumentaăc<

„înă toateă stateleă monarhiceă ceă suntă dotateă cu o constituYiuneă liberal<,ă reprezentaYiuneaă naYional<ă esteăîmp<rYit<ăînădou<ăcamere“58.

UnăaltăreprezentantăfaceăchiarăoăenumerareăaăacelorăY<ri: „Înă Spania,ă înă Portugalia,ă Cortesurileă suntă împ<rYiteă înădou<ă camere.ă Înă FranYa,ă Italiaă şiă înă Belgiaă g<simăSenatul,ă înă Angliaă Cameraă Lorzilor,ă înă Olandaă şiă înăstateleăGermanieiă chiară celeămaiă liberaleă exist<ă aceeaşiăîmp<rYireă tripartit<ă aă puteriiă legiuitoare.ăDanemarcaă are Rigsdagulă eiă împ<rYită înă dou<ă camere,ă înă Folksthingă şiăLandsthing,ăSuediaăStorthingulăîmp<rYităînăLagthingăsauă


Augenzeugen, vol. I, Stuttgart, 1894, p. 80. 57 Ibidem, vol. I, p. 65, 70. 58 Discursul lui A. Pascal din 16 iunie 1866. Desbaterile Adunărei

Constituante…, p. 26 – 27.

VASILE DOCEA

AdunareaăoamenilorădeălegiăşiăOdelsthingăsauăAdunareaăproprietarilorăfunciari“59.

Aşaăcumăamăar<tatădeja,ăsistemulăbicameralăaăfostăadoptatăînăConstituYie.

Maiă alesă primulă dintreă celeă dou<ă acteă aă reprezentată oăîndep<rtareă deă laă modelulă constituYională belgiană – care nu acorda regelui drept de veto60 – şiă oă apropiereă deă celăgerman,ăprusianămaiăales.ăConstituYiaăprusian<ădină1950ă– folosesc aici cuvintele istoricului Thomas Nipperdey - „puneaă dină nouămonarhiaă înă posesiaă puteriiă deă stat“,ă reinstaurândă principiulăconformă c<ruiaă „regeleă domneşteă şi guverneaz<“61. Între principalele instrumente ale puterii monarhice în Prusia se num<raăşiăveto-ul absolut.

PrinYulăCarolă s-aămaturizat,ă şi-aă f<cută studiileămilitareă şiăeducaYiaă politic<ă înă Prusiaă perioadeiă înă careă viaYaă politic<ă seădesf<şuraă înă limiteleă aceleiăConstituYii.ăEsteă explicabil,ă aşadar,ădeă ceă „aă insistată cuă toat<ă energia“,ă atunciă cândă aă venită laăBucureşti,ă înă favoareaă adopt<riiă veto-uluiă absolut.ăPrină aceast<ăprocedur<ă constituYional<,ămonarhiaă româneasc<ădeădup<ă1866ăseăîndep<rtaădeămodelulăvest-european. Seăapropia,ăîns<,ădeăceeaăceăKarlăLoewensteină înYelegeă prină „speciaă central-european<ă aămonarhieiăconstituYionale“62.

Deşiă Carol Iă nuă şi-aă exercitată niciodat<ă dreptulăconstituYionalădeăvetoăabsolut,ăprevedereaăinclus<ăînăConstituYiaădeălaă1866ăaăconferităinstituYieiămonarhiceăoăpoziYieăsolid<ăîntreăcelelalteă autorit<Yiă aleă statuluiă şiă i-aă permisă s<ă joace,ă aproapeănestingherit,ă rolulă deă arbitru.ă Practicaă politic<ă aă „rotativeiă

59 Discursul lui N. Blarenberg din 22 iunie 1866. Ibidem, p. 199 – 200. 60 Art.ă69ădinăConstituYiaăBelgiei :ă„LeăRoiăsanctionneăetăpromulgueălesălois“.ă

H. Oberdorff (ed.), Les Constitutions de l’Europe de Douze, Paris, 1992, p. 68.

61 Thomas Nipperdey, Deutsche Geschichte 1800 – 1866. Bürgerwelt und starker Staat, ed. a V-a, München, Beck, 1993, p. 681.

62 Karl Loewenstein, op. cit., p. 23.


109

guvernamentale“ăarăfiăfostăgreuădeăimaginat,ădac<ăşefulăstatuluiănuă ară fiă dispusă deă dreptulă deă vetoă absolut.ă Dotată cuă aceast<ăautoritate,ă monarhulă aă putută (chiară dac<ă nuă deă fiecareă dat<),ăînainteă deă alegerileă programateă dină patruă înă patruă ani,ă s<-l numeasc<ă peă primulă ministruă dină rândurileă opoziYieiă şiă s<ăasigure,ăastfel,ăalternareaălaăputereăaăcelorădou<ăprincipaleăforYeăpolitice,ă liberaliiă şiă conservatorii.ăOăpractic<ă politic<ă raYional<,ăpentruă ună sistemă politică democratică aflată înc<ă laă oă vârst<ăimatur<.

Ereditatea tronului

ConstituYiaă deă laă 1866ă aă introdus,ă pentruă primaă dat<ă înăistoriaămodern<ăaăromânilor,ăprincipiulăeredit<Yiiăcaăregul<ăunic<ădeă transmitereă aă tronului.ă Principiulă funcYionaseă înă vremurileămaiă vechi,ă dublat,ă cumă seă ştie,ă deă acelaă ală electivit<Yii,ă pân<ăcând celeă dou<ă auă fostă înlocuiteă deă practicaă numiriiă domnilorădirectă deă Poartaă otoman<.ă Numeroaseă vociă s-au ridicat împotriva acestui abuz, mai ales în primele decenii ale secolului XIX,ăcerândăfieăalegereaădomnilorădeăc<treăst<rileăprivilegiate63, fieă transmitereaăereditar<ăaă tronului64. În istoria constituYional<ă 63 Într-un memoriuăalăboierilorămoldoveniăc<treăÎnaltaăPoart<,ădinăanulă1802,ă

seăcereaă „alegereaădomnuluiădeăc<treăobştesculădivanăpeăvechiulăobiceiu“ă(Vlad Georgescu, op. cit.,ă p.ă 47).ă Aceeaşiă revendicareă eraă formulat<ă înăproiectulă „ConstituYieiă c<rvunarilor“ă dină Moldova, de la 1822 (A. D. Xenopol, op. cit., p. 132 – 133)ă şiă într-ună memoriuă deă acelaşiă felă dinăValahiaă(ValeriuăŞotropa,ăProiectele de constituYie, programele de reforme şi petiYiile de drepturi în Yările române în secolul al XVIII-lea şi în prima jumătate a secolului al XIX-lea,ăBucureşti,ă1976,ăp.ă60).

64 Principiulăeredit<Yiiăesteăformulat,ăcaădezideratăpoliticăşiăconstituYional,ăîntreăaltele, într-un proiect de organizare a principatelor române din 1829 (Hurmuzaki, Documente…,ă vol.ă X,ă p.ă 648),ă apoiă înă „Actulă deă unireă şiăindependenY<“ăalăpartideiănaYionaleămunteneădină1838ă(CorneliaăBodea,ăop. cit.,ă vol.ă I,ă p.ă 122).ă Vaă fiă proclamată şiă deă Adun<rileă ad-hoc de la 1857 (Românii la 1859…, vol. I, p. 188 – 189).

VASILE DOCEA

şiăînăpracticaăpolitic<ăaăavutăcâştigădeăcauz<,ămaiăîntâi,ăprincipiulăelectivit<Yii,ăconsacratădeăRegulamenteleăOrganice65 şiămenYinutăapoiădeăConvenYiaăde la Paris din 185866.

În timpul dezbaterilor Constituantei din 1866, reprezentanYiloră auă susYinută principiulă ereditară şiă i-au argumentată superioritatea.ă Întreă argumenteă reg<sim,ă dină nou,ăexemplul Europei civilizate:

„TradiYiunileănoastreăcuătotulăr<zboinice,ăprezentându-ne tabloulă uneiă aristocraYiiă r<zboiniceă şiă aă uneiă domniiăelectiveăceăaăperpetuatăoăstareădeănecesitateăcontinu<,ănuăne poateă serviă delocă dreptă norm<ă şiă dreptă baz<ă laăfondareaăuneiăconstituYionaleămonarhiiăereditare,ăcareăaăajunsăs<ăfieăsingurulămijlocădeăsalvareăşiăsingurulămijlocăde stabilitate care este reclamat imperios de progresul nostruă materială şiă moral.ă Cândă deă laă naYiunileă aă c<rorăsoart<ă oă invidiem,ă împrumut<mă formaă deă guvernare,ăvoimăs<ătragemăaceeaşiăutilitateăşiăaceleaşiăbinefaceriăceăvedemă c<ă auă trasă aceleă naYiuni,ă trebuieă s<ă introducemăaceaă form<ă deă guvernareă cuă toateă accesoriileă ceă aceleănaYiuniă auă crezută necesară şiă indispensabilă aă oăînconjura“67.

Modelulă str<ină esteă urmată chiară şiă înă problemeă deăam<nunt, cum este cea a stabilirii unor drepturi politice pentru moştenitorulătronului.ăAcesta,ăargumentaăunădeputat,

„trebuindă s<ă fieă iniYiată înă afacerileă statului,ă comitetulă aăconsideratănecesarăs<ăfieăadmisăînăSenatădeălaăvârstaădeă

65 Analele Parlamentare ale României, tom. I, partea a II-a,ăBucureşti,ă1893,ă

p. 79 – 80. 66 G. Petrescu, D. A. Sturdza, D. C. Sturdza, Acte şi documente relative la

istoria renascerei României, vol. VII, p. 308. 67 Dezbaterile Adunărei Constituante din anul 1866…,ăp.ă27.ă IntervenYiaă luiă

A. Pascal din 16 iunie 1866.


111

18ă pân<ă laă 25ă deă aniă cuă vot deliberativ, urmând exemplulătuturorăstatelorăconstituYionaleămonarhice“68.

Constat<mă c<ă legiuitoriiă deă laă 1866ă auă consideratătradiYionalădoarăprincipiulăelectiv,ăpeăcareăîlărepudiau.ăEreditateaătronuluiă eraă socotit<,ă înă schimb,ă oă norm< european<,ă bun<ă deăaplicatăşiălaănoi.ăAuăpreluatăacestămodel,ăîns<,ănuăpentruăc<ăeraă„european“ă înă primulă rând,ă ciă pentruă c<ă elă eraă indispensabilăcre<riiă uneiă dinastii.ă Rolulă acesteiaă eraă – cumă apareă şiă dinădiscursurile oamenilor politici de atunci – asigurareaăstabilit<Yiiăşiăconsolidareaăstructuriloră statului.ăPrinăadoptareaăprincipiuluiăeredit<Yiiă seă realizaă şiă integrareaă într-oă ordineă politic<ă generalăacceptat<ăînăEuropa.

Întreădivinăşiălaic

S-aă petrecută şiă laă româniă oă desacralizare a puterii monarhice?ă Cândă şiă înă ceă condiYii?ă Aă fostă aceastaă rezultatulăprelu<riiăşiăaplic<riiăconştienteăaăunuiăeventualămodelăeuropean?

Formulaă „dină milaă luiă Dumnezeu“ă – „Deiă gratia“ă – din titulaturaă domniloră româniă exprim<ă ideeaă izvoruluiă divină al puteriiălor.ăAăap<rut,ăaşaăcumăseăştie,ăînc<ădinăperioadaăimediatăurm<toareăîntemeieriiăstatelorămediavaleăromâneşti69 şiăaveaăs<ăfieă folosit<ă înc<ă laă mijloculă secoluluiă XX,ă deă c<treă regeleăMihai I, ultimul monarh aflat pe tronul României. Semnificând faptulă c<ăputereaă i-aă fostă încredinYat<ădomnuluiădeăDumnezeu, expresiaă areă dou<ă conotaYii:ă înă plană extern,ă excludeă ideeaăsupuneriiăfaY<ădeăunăaltămonarh;ăînăinterior,ăevidenYiaz<ăputereaădeplin<ăaădomnuluiăasupraăsupuşilor,ăc<roraănuătrebuieăs<ăleădeaă

68 Ibidem, p. 30. 69 Dină câteă seă cunoaşte,ă aă ap<rută pentruăprimaă dat<,ă înă spaYiulă românesc,ă laă

domnul muntean Vladislav-Vlaicu (1364 – 1377). Valentin Al. Georgescu, InstituYiile statelor româneşti de-sine-stătătoare, p. 225.

VASILE DOCEA

socoteal<ăpentruăacteleăsale.ăFormulaă„dinămilaăluiăDumnezeu“ăexprim<,ădeăfapt,ăcalitateaăputeriiădomnului,ăcareăesteăsuveran<.

R<mâneă ună faptă discutabilă dac<ă vasalitateaă faY<ă deăcoroaneleă vecineă (polon<,ă ungar<)ă oriă instaurareaă suzeranit<Yiiăotomane au avut ca urmare, prin atenuarea laturii externe a suveranit<Yii,ăoăalterareăaăexclusivit<Yiiăizvoruluiădivinăalăputerii.ăEsteă adev<rată c<ă înă secolulă XVIIă uniiă domniă menYioneaz<ă înădocumenteă c<ă st<pânireaă le-aă fostă dat<ă deă Dumnezeu şiă deăÎmpărat (acestaădinăurm<ăîntâmplându-seăs<ăfieăunulănecreştin,ăsultanul)70,ădarănuăştimăcuăsiguranY<ădac<ăaceast<ăaădouaăsurs<ăaăputeriiălorăeraăperceput<ădreptălaic<ăsauădivin<.

Dualitateaăsurselorăputerii,ămenYionat<ămaiăsus,ăoăîntâlnimăpân<ă târziu,ă înă timpulă luiă IoniY<ă Sanduă Sturdza,ă primulă domnăp<mânteanăînăMoldovaădup<ăînl<turareaădomniilorăfanariote.ăÎnă1824,ă deă exemplu,ă urm<rindă s<-şiă impun<ă autoritateaă asupraămarilorăboieri,ă careărefuzauăs<-lă recunoasc<ădomn,ă liă seăadresaăacestoraăinvocândă„proniaădivin<“ăşiăameninYându-iăc<

„vomă luaă m<suriă domneşti,ă întrebuinYândă topuzulă şiăsabia, semnele împărăteşti ce ni le-a dat Sultanul, spre înfrânareaă celoră neînYelepYi,ă şiă veYiă cunoaşteă deă ast<ziăînainteăc<ăareăcineăaăv<ăst<pâni“71.

OătendinY<ăsigur<ădeădesacralizareăaăputeriiădomneştiăaveaăs<ă seămanifesteăabiaă începândăcuămijloculă secoluluiăXIX.ăSpreădeosebireădeăsituaYiaădescris<ămaiăsus,ăcareăseădatoraăintervenYiei maiămultă sauămaiăpuYină forYateăaăunorăfactoriăexterni,ăacumăeaăapareăcaăefectăalăadopt<riiăprincipiuluiă„suveranit<Yiiăpoporului“.ăÎnă titulaturaă domneasc<,ă eaă poateă fiă observat<ă maiă întâiă înătimpul lui Alexandru Ioan Cuza. În actele oficiale, acesta se intituleaz<,ăsolemn,

70 Ibidem. 71 ManolacheăDr<ghici,ăIstoria Moldovei pe timp de 500 de ani. Până în zilele

noastre,ăvol.ă II,ă Iaşi, 1857, p. 167. Sublinierea din interiorul citatului îmi aparYine.


113

„Alexandruă Ioană I,ă din graYia lui Dumnezeu şiă prin voinYă naYională, Domn al Principatelor Unite Moldova şiăXaraăRomâneasc<“.

Carol I, care i-aă urmat,ă aveaă s<ă al<ture,ă laă rândulă s<u,ă înătitulaturaă oficial<,ă celeă dou< surseă aleă puterii:ă graYiaă divin<ă şiăvoinYaănaYional<.ăPrincipiulăsuveranit<Yiiăpoporuluiăaăfostăînscrisăşiă înă ConstituYiaă deă laă 1866ă – pentruă primaă dat<ă într-un act fundamental românesc – într-oăformulareăapropiat<ădeăceaăcareăapareăînăConstituYiaăBelgiei:

„Toateăputerileăstatuluiăeman<ădeă laănaYiune,ăcareănuă leăpoateă exercitaă decâtă numaiă prină delegaYiuneă şiă dup<ăprincipiileăşiăregulileăaşezateăînăconstituYiaădeăfaY<“72.

Aşadar,ăoăsurs<ălaic<,ăsuveranitatea poporului, s-aăad<ugatăceleiădivine,ăintrândăînăcompetiYieăcuăea,ăameninYândăs<-i ia locul.

Corodareaă sacralit<Yiiă monarhieiă aă venită şiă dintr-oă alt<ădirecYie,ă dinspreă diferenYaă confesional<ă existent<ă întreă primeleădou<ăgeneraYiiăaleădinastiei,ăpeăde oăparte,ăşiăsupuşi,ădeăcealalt<ăparte. Regele Carol I,ă catolic,ănuăaăavutăurmaşiădirecYi,ă careăs<ăpoat<ă fiă botezaYiă înă ritulă ortodox,ă aşaă cumăoă cereaăConstituYia.ăCel care i-a urmat la tron, regele Ferdinand, un nepot de frate, a r<masă credinciosă confesiuniiă catolice,ă înă careă aă fostă crescută şiăeducat.ăPeădeăalt<ăparte,ăatâtăsoYiaăluiăCarol I, Elisabeta de Wied, câtă şiă ceaă aă luiă Ferdinand,ă Mariaă deă Edinburgh,ă aparYineauăconfesiuniiăprotestante.ăAbiaăcopiiiă regeluiăFerdinandăaveauăs<ăfieăbotezaYiăortodox.ăConştiinYaăcolectiv<ăaăperceputăcâtăseăpoateădeă exactă aceast<ă diferenY<,ă faptă relevat,ă întreă altele,ă deă oăanecdot<ă povestit<ă deă ună contemporan,ă pastoră evanghelică laăGalaYi,ăînă1907:

„Seă povesteşteă înă popor,ă c<ă palatulă deă reşedinY<ă alăregelui României ar avea treiă porYi.ă Primaă oă folosescăduminicaăregeleăşiămoştenitorulătronului,ăpentruăaămergeălaă bisericaă catolic<,ă ceaă de-aă douaă reginaă şiă principesaă

72 Dezbaterile Adunărei Constituante de la 1866…, p. 295.

VASILE DOCEA

pentruăaăvizitaăbisericaăevanghelic<,ăiarăceaăde-a treia se deschideă pentruă copiiiă prinYuluiă moştenitor,ă careă îşi îndreapt<ăpaşiiăspreăbisericaăortodox<“73.

F<r<ăîndoial<,ănuăseăpotătrageăconcluziiădefinitive pornind deă laă oă singur<ă anecdot<.ă Ară fiă nevoie,ă pentruă aceasta,ă deă oăinvestigareă am<nunYit<ă aămoduluiă înă careă sacralitateaă puteriiă aăfostăperceput<ădeădiferiteleăniveleăaleăsociet<Yiiăromâneşti,ădeălaăelitaă politic<ă şiă cultural<ă laă lumeaă rural<.ă Ea ar fi cu atât mai util<,ăcuăcâtănuăexist<,ădinăcâteăcunosc,ăstudiiăpeăaceast<ă tem<,ăcelăpuYinăpentruăperioadaădomnieiăluiăCarol I.ăCeăamăf<cutăaiciăaăfostă doară oă schiYareă aă problematicii,ă adâncireaă cercet<riiăr<mânândă ună proiectă pentruă viitor.ă Dac<ă neă întoarcem la anecdotaă citat<ă şiă dac<ă îiă d<mă crezareă pastoruluiă dină GalaYi,ăanumeăc<ă eaă seăpovesteaă „înăpopor“,ă vomăputeaă constata,ă f<r<ăunăriscăpreaămareădeăeroare,ăc<ăimaginiiămonarhieiăiăseăasociaz<ăm<carăoădetaşareălaicizant<.

UndeăsupravieYuieşteătradiYia?

Totuşi,ă limitată deă ideeaă suveranit<Yiiă poporuluiă şiă deăsituaYiaă particular<ă peă careă amă descris-o, principiul originii divineă aă puteriiă monarhiceă seă menYineă înă perioadaă monarhieiăconstituYionale.ă Oă încurajareă aă acesteiă persistenYe a venit din partea lui Caril Iăînsuşi,ăprinărelaYiileăpeăcareăacestaăaăînYelesăs<ăleă cultiveă cuă bisericaă ortodox<.ă Catolică devotat,ă monarhulă aăc<utatăs<ăseăimpliceăînăviaYaăreligioas<ăortodox<.ăAădorităs<ăaibeăslujbe oficiate în rit ortodox la diferite evenimente petrecute în propriaă familie,ă aă invocată frecventă credinYaă şiă divinitateaă înădiscursurileă sale,ă aă ar<tată ună interesă aparteă – mergândă pân<ă laăsprijin financiar – faY<ădeăbisericaăpatrieiăadoptive.ăReg<simăînă 73 Oskar Minck, Die Christlichen Konfesionen Rumäniens in ihrem

wechselseitigen Verhältnis,ăînărevistaă„Deutsch-evangelischăimăAuslande“,ăMarburg, an. VI, 1907, p. 168.


115

aceast<ă atitudine,ă aşaă cumă aă ar<tată cercet<toareaă Eddaă BinderăIijima într-un studiu despre ritualurile puterii în vremea lui Carol I74,ăunămijlocăprinăcareăprinYulăstrăin aăurm<rităs<ăobYin<ălegitimareaă proprieiă autorit<Yi,ă într-oă Yar<ă unde,ă conformăConstituYiei,

„Bisericaă ortodox<ă aă r<s<rituluiă esteă religiuneaădominant<ăaăstatuluiăromân“75.

Semnalulădeclanşatorăalăacesteiăstrategiiălegitimanteăpareăs<-lă fiă dată disputaă dină 1866,ă înă leg<tur< problema botezului ortodoxăalăurmaşilorăluiăCarol I.ăAsupraăacesteiăreacYiiăortodoxeăfaY<ă deă prinYul străin catolic,ă oă chestiuneă înc<ă neglijat<ă deăcercetareaăistoric<,ăvoiăinsitaăînăcontinuare.

Maiăvechileătexteăromâneştiăcuărolădeălegeăfundamental<ănu conYină reglement<riă preciseă înă leg<tur<ă cuă religiaădomnuluiăsauă aă moştenitoriloră s<i.ă Niciă nuă eraă necesar,ă deoareceă atâtăRegulamentele Organice76,ă câtă şiă ConvenYiaă deă laă Parisă dină185877 prevedeauă obligaYiaă caă domnulă s<ă fieă pământean, ceea ce,ă înă spiritulă epocii,ă însemnaă şiă ortodox. Religia copiilor domnului nici nu prezenta interes, din moment ce domnia nu eraă ereditar<,ă ciă electiv<.ă Abiaă prină ConstituYiaă dină 1866 s-a introdusăregulaăconformăc<reiaă

„Coborâtoriiă M<rieiă Saleă voră fiă crescuYiă înă religiuneaăortodox<ăaăr<s<ritului“78.

74 Edda Binder Iijima, Rits of power at the Beginning of the Reign of Prince

Charles, 1866 – 1881. Means of Legitimation of a Foreign Dynasty, în „Revueă desă études sud-estă européennes“,ă tom.ă XXXII,ă 1994,ă nr,ă 3ă – 4, p. 213.

75 ConstituYiile Române,ă ediYieă îngrijit<ă deă Ioană Murară şiă Gheorgheă Iancu,ăBucureşti,ăRegiaăautonom<ă„MonitorulăOficial“,ă1995,ăp.ă35.

76 Analele Parlamentare ale României, I/2, p. 79ăşiăurm. 77 Românii la 1859…, vol. I, p. 274 – 291. 78 ConstituYiile României,ăediYiaăcitat<,ăp.ă46.

VASILE DOCEA

Cum s-aăajunsălaăinserareaăînătextulăConstituYieiăaăacesteiăreguli? În aprilie 1866, Consiliul de Stat din România a elaborat proiectulăuneiănoiăConstituYii79, inspirându-se dintr-un mai vechi proiect,ă dină 1859,ă alc<tuită deă Comisiaă Central<ă deă laă Focşani,ăcare,ălaărândulăs<u,ăeraăinfluenYatăînămulteălocuriădeăConstituYiaăBelgiei din 183180.ă Proiectulă aă intrată înă dezbatereaă Adun<riiăConstituanteă deă laă Bucureştiă înă luna mai,ă laă scurtă timpă dup<ăsosireaăînăYar<ăaăprincipeluiăCarol I, fiind modificat, într-oăprim<ăetap<,ădeăcomisiileădeăspecialitateăaleăAdun<rii81. Nici proiectul Consiliului de Stat, nici cel rezultat în urma modific<rilorăoperate de comisii nu cuprindeau nimic legat de religia domnului,ăaăeventualilorăs<iăcopiiăsauăaămoştenitoruluiătronului.ăProblemaă aceastaă nuă aveaă s<ă treac<ă neobservat<ă înă timpulădezbaterilorăAdun<riiăConstituante,ă cuă atâtămaiămultă cuă câtă au avutălocădiscuYiiăaprinseăînăleg<tur<ăcuăstatutulăreligieiăortodoxeăşiă cuă poziYiaă acesteiaă faY<ă deă celelalteă culteă religioase82. În şedinYaă dină 13ă iunieă 1866,ă unulă dintreă deputaYi,ă N.ă Voinov,ă aăabordată problemaă religieiă urmaşiloră domnului,ă f<cândă şiă oăpropunere în acest sens:

„Aşă maiă rugaă caă coborâtoriiăM<rieiă Saleă Carol Iă s<ă fieăYinuYiă – caă şiă înă alteă constituYiuniă – aă fiă botezaYiă înăreligiunea domnitoare a statului român. Aceasta se vede înc<ă într-oă constituYiune,ă deă careă nuă trebuieă s<ă neădep<rt<mă ună pas,ă înă voturileă divanuriloră Ad-hoc. Divanurile Ad-hoc au fost mai geloase decât comitetul delegaYiloră şiă auă cerută caă copiiiă s<ă fieă botezaYiă înă

79 Desbaterile Adunărei Constituante din anul 1866, p. 1 – 17. 80 Const. C. Angelescu, Izvoarele ConstituYiei române de la 1866, extras din

revistaă„Dreptul“.ănr.ă30ăşiă31,ă1926,ă16ăp. 81 Desbaterile Adunărei Constituante…, p. 34 – 46. 82 Înăceleădinăurm<,ădeşiăauăexistatămulteăvociăcareăs-auăpronunYatăîmpotriv<,ă

înă ConstituYiaă dină 1866ă aă fostă înscris<ă oă prevedere conformă c<reiaă„Religiuneaă ortodox<ă aă r<s<rituluiă esteă religiuneaă dominant<ă aă statuluiăromân“.ă


117

religiuneaăromân<,ăşiăsuntăsigurăc<ăM<riaăSaăCarolăIănuăvaărefuzaăaceast<ădorinY<ăaăromânilor“83.

Deşi deputatul N. Voinov vorbea despre propunerea sa ca despreă oă „dorinY<ă aă românilor“,ă eaă pareă s<ă nuă fiă trezită ecouă înărândurileăparlamentarilor.ăCelăpuYinănuăunăecouăpublic,ăoficial.ăSeă aştepta,ă f<r<ă îndoial<,ă reacYiaă principeluiă Carol.ă Ceeaă ceăpentru unii deputaYiăeraăoăproblem<ădeăstat,ăpentruăCarolăIăeraăşiăoăchestiuneădeăfamilie,ăcuăatâtămaiăserioas<ăcuăcâtăelăeraăoăfireăprofundă credincioas<.ă Abiaă dup<ă dou<ă s<pt<mâni,ă laă 26ă iunieă1866,ă cândă auă începută dezbaterileă articoleloră deă ConstituYieăreferitoare la domn, Carol I a transmis Constituantei, prin intermediulăpreşedinteluiăguvernului,ăLasc<răCatargi,ăacceptareaăpropuneriiă luiă N.ă Voinov,ă înă aşaă fel,ă îns<,ă încâtă s<ă par<ă aă fiăpropriaăsaădorinY<84.

Nuă putemă ştiă dac<ă principeleă Carolă Iă aă procedată astfelăpentru a-şiă câştigaă simpatiiă înă Yar<ă sauă pentruă aă atrageăbun<voinYaă Rusiei.ă Spreă atingereaă acestuiă dină urm<ă scopă eraăîndrumată şiă deă c<treă sf<tuitoriiă s<iă dină Germania,ă tat<lă KarlăAntonăşiăcancelarulăBismarck85.ăÎnăacelaşiăsens,ăn-ar fi lipsit de interesăs<ăar<tăaiciăc< cercurile apropiate Scaunului papal, care urm<reauă cuă atenYieă desf<şurareaă evenimenteloră dină România,ăauă receptată înscriereaă înă ConstituYieă aă paragrafuluiă despreăbotezul ortodox al eventualilor copii ai lui Caril I tocmai ca o orientare spre Rusia86. Ar fi interesantă deă v<zută dac<ă şiă înă ceă 83 Desbaterile Adunărei Constituante…, p. 53. 84 Lasc<răCatargi,ăluândăcuvântulăînăConstituant<ălaă26ăiunieă1866,ăafirmaăc<ă

transmiteădorinYaăluiăCarolăI,ăconformăc<reiaă„copiiiăcareăvorămoşteniătronulăs<ăseăcreasc<ă înăreligiuneaănoastr<“ (Ibidem, p. 240). În textul definitiv al ConstituYiei,ăîns<,ăesteăvorbaănuănumaiădeăcopiiiăcareăvorămoşteniătronul,ăciădeă toYiă copiiiă domnului,ă aşaă cumă seă înYelegeă dină Art.ă 82,ă alin.ă 2 : „Coborâtoriiă m<rieiă saleă voră fiă cresciYiă înă religiuneaă ortodox<ă aăR<s<ritului“.

85 Aus dem Leben König Karls…,ăI,ăp.ă18ăşiăurm. 86 Cardinalulă Giovanniă Battistaă Pitroă aă f<cută oă c<l<torieă prină Româniaă înă

toamnaă anuluiă 1866.ă Dup<ă întoarcereaă laă Roma,ă elă i-a trimis o scrisoare

VASILE DOCEA

m<sur<ă deputaYiiă dinăConstituantaă deă laă 1866,ă careă auă susYinutăideeaă „dominanYei“ă religieiă ortodoxeă şiă peă ceaă aă botezuluiăortodoxăalăurmaşilorădomnuluiăseăaflauăînăleg<turiăcuăRusiaăşiăauăservită intereseleă acesteia.ă Deocamdat<ă nu avem suficiente informaYii,ăcareăs<ăneăpermit<ăformulareaădeăconcluziiăcerte,ădarăpoateăcercet<riă istoriceăulterioareăvoră l<muriăaceast<ăchestiune.ăOricum,ăîntâmplareaădezv<luie,ăpeădeăoăparte,ădorinYaăluiăCarol I deă aă seă integraă înă „ordineaă ortodox<“,ă peă deă alt<ă parte,ă forYaăacesteă ordini,ă careă supravieYuieşteă astfelă şiă înă formaă nou<,ă aămonarhieiăconstituYionale.

Câtevaă alteă „reziduuri“ă tradiYionaleă auă supravieYuită dup<ăinstaurareaă dinastieiă str<ine.ă Apelativulă „M<riaă Ta“,ă formul<ăprin care, în perioadeleă anterioare,ă supuşiiă iă seă adresauădomnului,ă esteă folosită înă paralelă cuă „AlteYaă Voastr<“ă şi,ă dup<ăproclamereaăregatuluiăînă1881,ăcuă„MajestateaăVoastr<“.ăLaăfel,ănuăsuntăpuYineăcazurileăînăcare,ăînăscrierileăcontemporanilor,ănuăîns<ăşiăînăacteleăoficiale, regeleăesteădesemnatăprinătitlulă„Vod<“.ăEraăoăprescurtareăaăcuvântuluiă„Voievod“,ăîntrebuinYatăînc<ădinăperioadaă medieval<ă pentruă aă desemnaă calitateaă domniloră deăcomandanYiăsupremiăaiăoştirii.ăCarol Iăera,ăconformăConstituYieiădină1866,ăşefulăarmatei,ăiarăfolosireaăcuvântuluiă„Vod<“ăneăarat<ăc<ăaceast<ăcalitateăeraăperceput<ăprintr-oăgril<ătradiYional<.ăEsteăposibilă caă acestă lucruă s<ă fiă fostă încurajată deă însuşiă Carol I, printreă aleă c<ruiă tehniciă deă legitimareă seă num<raă şiă plasareaă

principesei Katharina de Hohenzollern, cea de-aă douaă soYieă aă buniculuiăpaternă ală luiă Carol,ă c<lug<rit<ă dup<ă moarteaă soYuluiă eiă înă 1854.ă Înă aceaăscrisoare,ădatat<ăRoma,ă28ădecembrieă1866,ăcardinalulăPitroăexpuneăcâtevaăimpresiiădeăc<l<torieăşiăîiărelateaz<ăprincipeseiăKatharinaăconvingereaăsaăc<ăintroducereaăînăConstituYiaăRomânieiăaăparagrafelorăreferitoareălaăcaracterulădominantă ală religieiă ortodoxeă şiă laă botezulă ortodoxă ală moştenitorilorăprincipelui Carol s-ară fiă f<cută caă urmareă aă presiuniiă exercitareă deă „uniiădeputaYi,ăunelteăaleăRusiei“.ăArh.ăSt.ăBucureşti,ăFondăCasaăRegal<.ăCarolăI.ăPersonale, I/9, f. 7.


119

simbolic<ă înă descendenYa (continuitatea) unor mari voievozi (ŞtefanăcelăMare,ăMihaiăViteazulăetc.)87.

Oă form<ă subă careă tradiYiaă s-a manifestat cu o mare intensitateă aă fostă manieraă paternalist<ă înă careă aă fostă perceputămonarhul.ăF<r<ăaăaveaăvreoăleg<tur<ăcuăregulileăconstituYionale,ăpaternalismul s-aă f<cută simYită înăpracticaăpolitic<ă şiă înă rolulăpeăcareăconştiinYaă colectiv<ă îlă acordaămonarhului.ăMiteăKremnitz,ăautoarea Introducerii la Memoriile lui Carol I, consemna în acestăsensăexperienYaăregeluiăînsuşi:

„Înă România,ă celeă maiă neînsemnateă probleme ajung în faYaăinstanYeiăregale,ăc<ciăpentruăoriceălucruăseăaşteapt<,ăînămodăpatriarhal,ăhot<râreaădirect<ăaăacestuia“88.

Carolă Iă însuşiă eraă conştientă deă acestă lucru,ă dup<ă cumă reieseădintr-oăscrisoareăadresat< tat<luiăs<uăînă1871:

„Ceeaă ceă înă alteă Y<riă şefiiă deă birouă reguleaz<ă aşaă deăconştiincios,ă aiciă toateăacesteaă îmiă suntăprezentateămie;ănuăseăiaăniciăoăhot<râreăf<r<ăaăm<ăconsulta.ăFiecareăvreaăs<ăfieăprimitădeăprincipeăcaăs<-iăpovesteasc<ănenorocirileăsale“89.

Nuăaăc<utatăcuătotădinadinsulăs<ăînl<tureăaceast<ăstareădeălucruri.ă Maiă degrab<ă aă înYeles-oă şiă şi-a asumat-o,ă dac<ă d<măcrezareă numeroaselorăm<rturiiă aleă contemporanilor,ă careă ne-au l<sată imagineaă unuiă monarhă interesată şiă pricepută înă celeă maiămiciă am<nunteă aleă vieYiiă societ<Yiiă româneşti.ă Aă încercatărealizareaă unuiă compromisă întreă tradiYieă şiă formeleă noiă aleăregimului instituit la 1866, inspirate de exemplele Europei.

87 Edda Binder Iijima, op. cit., p. 212. În 1878, de exemplu, Carol I vorbea

despreă „ocaziuneaă celeiă de-aă dou<sprezeceaă anivers<riă aă suiriiă meleă peătronulă luiă Ştefană şiă Mihai“.ă Regele Carol I al României, Cuvântări şi scrisori, vol. II, p. 210.

88 Aus dem Leben König Karls…, vol. I, p. IX. 89 Regele Carol I al României, Cuvântări şi scrisori, vol. I, p. 251.

VASILE DOCEA

Concluzii

InstituYiaă monarhic<ă româneasc<,ă înnoit<ă prinăreglement<rileă constituYionaleă deă laă 1866,ă seă integra,ă înă liniiăgenerale,ă monarhiiloră constituYionaleă europene.ă Laă aceastaă aăcontribuită adoptareaă reguliiă eredit<Yiiă şiă aplicareaă principiuluiălimit<riiă constituYionaleă aă puteriloră monarhului.ă Înă privinYaăputeriiă efectiveă aă acestuia,ă amă putută constataă c<ă instituYiaă eraămaiă apropiat<ă deă modelulă monarhică central-european (în care regeleă domneşteă şi guverneaz<),ă înă ciudaă faptuluiă c<ă multeădintre paragrafeleă ConstituYieiă dină 1866ă suntă analoageă celeiăbelgiene de la 1831.

Apropiat<ă evoluYiiloră dină Europaă aă fostă tendinYaădesacraliz<riiă puteriiă monarhice.ă Rezultat,ă peă deă oă parte,ă alăaplic<riiăconştienteăaăprincipiuluiăsuveranit<Yiiăpoporului,ăefect,ăpe de alt<ăparte,ăalăuneiăsituaYiiăspecifice,ăgenerat<ădeădiferenYaăconfesional<ă dintreă monarhă şiă supuşi,ă eaă trebuieă înYeleas<,ătotuşi,ăcaăoătendinYă şiănuăcaăunălucruădes<vârşit.

Înă privinYaă supravieYuiriiă tradiYiei,ă amă ajunsă laă concluziiăoarecum diferite de cele formulate de Nicolae Iorga într-o conferinY<ădină1934,ă intitulat<ăSensul tradiYional al monarhiei. Acolo,ă istoriculă reproşaă creatoriloră regimuluiă constituYional-monarhic românesc

„greşealaădeăaătransformaăoămonarhieăpopular<,ăistoric<,ătradiYional<,ă simpl<,ă f<r<ă pomp<,ă neîngr<dit<ă deăprivilegiiă deă clas<,ă neobligat<ă s<ă seă închineă unoraă şiăaltora – înYelegă claseă şiă aşez<minteă –, de a transforma aceast<ămonarhieă avândăună caracteră cuă totulă particular,ăcum n-areăperecheăaiureă[…]“90.

Peă scurt,ă Iorgaă consideraă c<ă monarhiaă constituYional<ă aă ruptăoriceă felă deă leg<turiă cuă tradiYia.ă Amă ar<tată aiciă c<ă elementeă 90 ConferinYaă aă fostă publicat<,ă maiă nou,ă înă Nicolaeă Iorga,ă Hotare şi spaYii

naYionale. Afirmarea vitalităYii româneşti,ă GalaYi,ă Edituraă Porto-franco, 1996.


121

tradiYionaleăauăpersistatăşiădup<ă1866:ăleg<turileănoiiăinstituYiiăcuăbisericaăortodox<,ă reziduurileăpatriarhaleăaleăexercit<riiăputerii,ămanieraă deă percepereă aă instituYieiă monarhiceă deă c<treăcontemporani.

(Publicat, într-oă variant<ă maiă scurt<,ă dară cuă acelaşi titlu, în vol. NaYional şi social în istoria românilor. Profesorului Gheorghe Platon la a 70-a aniversare,ăIaşi,ăEdituraăUniversit<Yiiă„Al.ăI.ăCuza“,ă1996–1997, p. 307 – 318)

CarolăIăşiăAcademiaăRomân<

ÎnfiinYat<ăcaăSocietate literară înăaprilieă1866,ăcuăoă lun<ăînainteă deă venireaă înă Yar<ă aă principeluiă Carol I, Academia Român<ă (cumă aveaă s<ă seă numeasc<ă dină 1879)ă şi-aă desf<şuratăprimaă jum<tateă deă secolă deă activitateă subă domniaă acestuia.ă Înăseptembrie 1867, Carol I a fost ales membru de onoare şiăiăs-a oferit titlul de protector ală înaltuluiă forăştiinYific,ă iară înă1879ăaăpreluată funcYiaă deă preşedinte de onoare al acestuia, pe care a deYinut-oăpân<ălaămoarteă(1914).

Împrejurareaăcaăşefulăunuiăstat,ăf<r<ăaăfiăomădeăştiinY<ăînăsensulăstrictăalăexpresiei,ăs<ădeYin<ăcelămaiăînaltărangăînăinstituYiaăcultural<ăceaămaiăreprezentativ<ăaăY<riiăoăîntâlnimăatâtăînăsecolulăXIX,ă câtă şiă înă vremuriă maiă apropiate,ă laă noi,ă dară şiă aiurea.ăConsiderente politice, protocolare sau deă oportunitateă explic<ăasemeneaă opYiuni,ă iară cazulă românescă nuă faceă excepYie.ă Sunt,ăoare,ăsuficienteăastfelădeăconsiderenteăpentruăaăexplicaădeYinereaădeăc<treăCarol Iăaătitlurilorăacademiceăamintite?ăPutemăînYelegeăesenYaăraporturilorăsaleăcuăAcademiaăRomân<ădoarăprinăsimplaălorăenumerare?ăSuntătentatăs<ădau,ădeălaăbunăînceput,ăr<spunsuriănegativeă ambeloră întreb<ri,ă c<ciă personalitateaă complex<ă aăprimuluiă monarhă constituYională ală Românieiă îmiă sugereaz<ăipotezaăc<ăacesta,ăaşaăcumăaăprocedatăînămulteăalteădomenii, nu seăputeaămulYumiăniciăaiciăcuăunărolăplat,ăformalăşiădecorativ,ădeăparticipareă protocolar<ă laă şedinYeleă solemneă deă deschidereă sauăînchidereă aă sesiuniloră anuale.ă Iară dac<ă plec<mă deă laă aceast<ăipotez<,ă atunciă esteă firescă s<ă neă întreb<mă înă ceă auă constat relaYiileăluiăcuăAcademia,ăceăconYinutăşiăceăsemnificaYiiăauăavut.

VASILE DOCEA

Interesulăpentruăcultur<

ViaYaăştiinYific<,ăceaăcultural<ăînăgeneral,ănu-iăerauăstr<ineălui Carol I.ă Studiaseă laăUniversitateaă dinăBonn,ădeşiănumaiă unăsemestru.ă Disciplineleă urmateă acolo,ă programulă deă studiuă şiăprofesorii pe care i-aă avută îiă afl<mă dintr-oă scrisoareă c<treă unăfrateăalăs<u,ăAntonădeăHohenzollern-Sigmaringen,ădatat<ăBonn,ă7 iunie 1862:

„Urmeză deă patruă oriă peă s<pt<mân<ă prelegerileăprofesorului Höffer,ă deă dreptă constituYională şiă federală(drept privat); în fiecare zi o prelegere a profesorului Springeră(istoriaăculturii)ăşiădou<ălecYiiăprivateădeăistoriaăculturii; apoi istoria secolelor XVI – XVII cu Kunzschulleă şiă literaturaă francez<ă înă secolulă XVIIă cu Monard“1.

Cunoştea,ă înăafar<ădeăgerman<,ă limbileă francez<ăşiăenglez<,ăpeăcareăîncepuseăs<ăleăînveYeăînc<ădinăvremeaăstudiilorăelementare.ăÎnv<Yase,ă deă asemenea,ă latina2.ă Şi-a completat instruirea prin numeroaseăc<l<toriiăînăEuropaăşiăAfrica.ăUnaădintreăele,ăpeăRin,ăînă1862,ăaăf<cut-o în compania deja amintitului profesor Anton Springer, unul dintre întemeietorii istoriei artei caă disciplin<ămodern<.

Relat<riă maiă târzii,ă deă dup<ă venireaă înă România,ă neădezv<luieă oă persoan<ă careă exceleaz<ă tocmaiă înă domeniileă peăcareă începuseă s<ă leă aprofundezeă înă semestrulă universitar:ădreptul,ăistoriaăşiăistoriaăartei.ăLaăacesteaăseăadaug<ăcunoştinYeleăsaleă militare,ă verificateă prină participareaă laă dou<ă r<zboaie.ăM<rturiileă despreă calit<Yileă intelectualeă aleă regeluiă abund<.ă Oăselectez aici pe cea din 1939, a juristului Constantin Stoicescu, rectoră ală Universit<Yiiă dină Bucureşti.ă Acestaă neă relateaz<ă

1 Arh.ăSt.ăBucureşti,ăFondăCasaăRegal<.ăCarol I. Personale, dos. V – D – 273,

f. 1. 2 Loc.ăcit.,ăFondăCasaăRegal<,ădos.ă26/1893,ăf. 3ăşiă5 v.


125

impresiileă l<sateă deă primaă saă discuYieă cuă monarhul,ă înă cursulăuneiă audienYeă dină 1904,ă avândă caă subiectă noileă tendinYeă înăştiinYeleăjuridice:

„M<ăaşteptamălaăîntreb<riădestulădeăbanaleăşiădeăcaracterăgeneral,ă laăoăconversaYieăconvenYional<,ă searb<d<ăşiăm<ăvedeamă condusă cuă oă rar<ă competenY<ă peă propriulă meuăteren,ăchestionatăînăchipăprecis,ăminuYios“3.

Niciăpricepereaăsaăpeăt<râmăeconomicăşiăadministrativănuăaă sc<pată contemporanilor.ă M<rturiaă luiă Grigoreă Antipaă esteărelevant<ă înăacestă sens.ă Înă1892,ăproasp<tă absolvent,ăacestaă i-a prezentat regelui un memoriu despre organizareaă pesc<riilorăstatului.ăAăurmatădiscuYia,ădespreăcareăîşiăaminteşteăurm<toarele:

„Dină primulă momentă m-amă simYită completă dominată deăpersonalitateaă puternic<ă şiă deă mareaă inteligenY<ă aăuriaşuluiă înă faYaă c<ruiaă m<ă aflam,ă care-mi punea întreb<riă atâtă deă profunde în materie încât am avut impresiaă c<ă suntă supusă laă examenulă unuiă adev<ratăspecialist,ă careă cunoaşteă chestiuneaă maiă bineă decâtă oătratasem eu în memoriul ce-l prezentam. Abia mai târziu amăpututăs<-miădauăseamaăc<ăregeleăcunoşteaătotăatâtădeăbineă şi celelalteă chestiuniă economiceă aleă Y<riiă şiă c<ă elăaveaă precizată înă capulă s<uă ună programă completă deădezvoltareă aă tuturoră bog<Yiiloră eiă naturale,ă aşteptândănumaiă s<ă seă g<seasc<ă specialiştiiă necesariă pentruă a-şiăputeaăpuneătreptatăînăaplicareăacestăprogram“4.

F<r<ăaăfiăomădeăştiinY<ăînăsensulăstrictăalătermenului,ăf<r<ăaăfi specialist într-un domeniu anume – cuăexcepYia,ăpoate,ăaăceluiămilitar – Carol I a fostăapropiatădeăviaYaăştiinYific<ăînăspecial,ădeăceaăintelectual<ăînăgeneral.ăAceastaăaăf<cutăcaăparticipareaăsaălaă

3 Constantin Stoicescu, AudienYa mea la regele Carol I, în Al. Tzigara-

Samurcaşă (ed.), Din viaYa regelui Carol I,ă M<rturiiă contimporaneă şiădocumente inedite,ăBucureşti,ă1939,ăp. 294.

4 Grigore Antipa, Câteva cuvinte despre regele Carol I, în Al. Tzigara-Samurcaşă(ed.),ăop. cit., p. 31.

VASILE DOCEA

viaYaă Academieiă s<ă capeteă ună conYinută aparte.ă Aă participatăfrecventălaăşedinYe,ăpeăcareăleăprezida.ăÎnăjurnalulăs<u,ăundeăîşiăg<seauă loculă doară fapteă şiă evenimenteă c<roraă leă d<deaă oăsemnificaYieă deosebit<,ă aă notată conştiinciosă acesteă particip<ri.ăIat<,ă deă exemplu,ă descriereaă uneiă şedinYeă festive,ă dină 1ă aprilieă1891,ă dedicat<ă s<rb<toririiă unuiă sfertă deă veacă deă laă înfiinYareaăinstituYiei:

„Oraă1ă¼ă laăUniversitate.ăS<rb<torireaă jubileuluiă deă25ăde ani al Academiei Române în sala Senatului. Foarte plin,ămulteădiscursuri,ăeuăYinăcuvântareaădeădeschidere – 20ă minute.ă D.ă Sturdzaă citeşteă raportulă (oă or<),ă apoiăvorbeşteă Elisabeta.ă ToYiă seă ridic<.ă Citeşte din nuvela Solon.ă Kog<lniceanuă citeşteă ună memoriu,ă dou<ă ore,ăvoceaăîiăesteăslab<,ăelăeăobosit.ăLaăsfârşită îmiăadreseaz<ăcâtevaă cuvinte,ă apoiă îmiă înmâneaz<ă medaliaăcomemorativ<“5.

ÎnăafaraăşedinYelorăsolemne,ăregeleăaăparticipatăfrecventălaăîntruniriăordinare,ăînăcareăseădiscutauăchestiuniăcurente.ăAăYinutădiscursuriăşiăcomunic<ri,ăinteresulăs<uăîndreptându-seăc<treădou<ădomenii:ă istoriaă şiă limbaă român<.ă Adresându-i-se regelui în cursulăşedinYeiădină13ămartieă1900,ăPetruăPoni,ăpreşedinteleădeăatunciăalăAcademiei,ăar<taăc<:

„ProgreseleăştiinYeiăşi,ă înainteădeă toate,ă istoriaăpatrieiăşiădezvoltareaălimbii,ăcareăsingureăsuntăînăstareăs<ădeaăunuiăpoporă putereă şiă viaY<,ă auă formată constantaă Voastr<ăpreocupaYiune“6.

Considerând,ă aşadar,ă c<ă istoriaă şiă limbaă trebuieă s<ă steaă laătemelia unei culturi, regele le-aă acordat,ă înă relaYiileă sale cu Academia,ăatenYiaăpeăcareăoămeritau.

5 Arh.ăSt.ăBucureşti,ăFondăCasaăRegal<.ăCarolăI.ăPersonale,ădos.ăIII/31,ăf. 98 v. 6 „AnaleleăAcademieiăRomâne.ăDezbateri“,ăSeriaăaăII-a, tomul XXII (1899 –

1900), p. 174 – 175.


127

Ocrotindălimbaăromân<

Studierea,ă unificareaă şiă promovareaă limbiiă româneă s-au num<rat,ă înc<ă deă laă înfiinYare,ă printreă scopurileă declarateă aleăSociet<Yiiă literare,ă devenit<ă apoiă Academie.ă La rândulă s<u,ăCarol I nu a tratat-oădinăafar<,ăcaăunăstr<in,ăci,ăpeădeăoăparte,ăcaămonarhă ală poporuluiă careă oă vorbea,ă peă deă alt<ă parte,ă caă unăcunosc<torăalăei.

Înc<ă deă laă venireaă înă România,ă aă începută s<ă înveYeătemeinicăromâneşte,ăprofesorăfiindu-i August Treboniu Laurian. Acestaăîlăvaăfiăfamiliarizat,ăprobabil,ăcuăproblemeleăpeăcareăşiăleăpunea pe-atunciă lumeaă ştiinYific<ă româneasc<ă înă leg<tur<ă cuălimbaă şiă înă specială cuă disputaă dintreă latiniştiă şiă adepYiiă scrieriiăfonetice,ădesf<şurat<ăînăinteriorulăAcademiei. La ceva mai mult deă ună ană deă laă sosireaă înă Yar<,ă Carol I vorbea deja cursiv româneşte,ă dină momentă ceă seă puteaă înYelege,ă bun<oar<,ă cuăY<raniiăolteniăîntâlniYiăînăcursulăuneiăc<l<torii7. Mai târziu a ajuns s<ă st<pâneasc<ă limbaă înă aşaă m<sur<,ă încâtă seă încumetaă s<ăcorectezeăstilisticăşiăgramaticalărapoarteleăminiştrilorăşiăordineleăaduse la semnat8.ăOăst<pâneaăfoarteăbine,ăseăpare,ăînăscris,ăc<ciăatunci când vorbea, de-ară fiă s<-iă d<mă crezareă luiă I.ă G.ă Duca,ăaveaăunăaccentăatâtădeăputernic,ă încâtăseăîntâmplaăuneoriăs<ănuăpoat<ăfiăînYeles9. Ceea ce nu l-aăîmpiedicat,ăînănoapteaămorYii,ăs<ărosteasc<ăultimeleăsaleăcuvinteăînălimbaăromân<10.


Augenzeugens, vol. I, Stuttgart, 1894, p. 196. 8 Eugen Wolbe, Carmen Sylva. Der Lebensweg einer einsamen Königin,

Leipzig, 1933, p. 65. 9 I. G. Duca, Amintiri politice, vol. I, München, 1981, p. 90,ăcitatăşiădeăKlaus

Heitmann, Deutsche und rumänische Kultur am Hofe Carols I. und Carmen Sylvas, în R. Lauer, H. G. Majer (ed.), Höfische Kultur in Südosteuropa, Göttingen, Vandenhock & Ruprecht, 1994, p. 317.

10 Klaus Heitmann, op. cit., p. 317.

VASILE DOCEA

Carol Iă aă participată laă numeroaseă şedinYeă aleă Academieiăavândă caă tem<ă limbaă român<,ă Înă jurnalulă s<u,ă însemn<ri ca aceasta, din 30 martie 1881, sunt frecvente:

„Oraă3,ălaăAcademie,ăcondusăşedinYa,ădiscutatăortografieăromân<;ăacoloăpân<ălaăoraă5;ăYinutăunămicădiscurs“11.

IntervenYiileă sale pe marginea acestei probleme au fost culeseă şiă publicateă înc<ă dină 190612. Nu sunt opiniile unui filolog,ă ciă aprecieriă generaleă despreă importanYaă limbii.ă Eleă facăparte,ă îns<,ă dintr-un program cultural mai larg, întemeiat pe respectulă faY<ă deă spiritualitateaă româneasc<,ă programăprină careămonarhulăurm<reaăpromovareaăacesteiaăînăîntregulăei.

Acestuiă programă iă seă circumscrieă şiă iniYiativaă regeluiăprivind întocmirea unui Etymologicum magnum Romaniae. Ideea a lansat-oăînăşedinYaădină23ămartieă1884,ăpeăcareăoădescrieăpe scurt în jurnal:

„Oraă 1ă ½ă cuă Elisabetaă laă Academie,ă euă Yină ună lungădiscurs,ă liber,ă apoiă facăoădonaYieădeă6000ă franciăpentruăun fel de Etymologicum magnum Romaniae.ăŞtef<nescuăşiăUrechiaăYinăconferinYe,ăurmeaz<ăapoiădiscuYiiădespreău, careăvaătrebuiădesfiinYat.ăÎnapoiălaăoraă4ă½“13.

RaYiunileă pentruă careă consideraă necesar<ă realizarea unei aslfel deăopereăleăreYinemădinădiscursulărostităcuăacelăprilej:

„Trebuieă s<ă neăocup<mă […]ă deă limbaănoastr<,ă careă s-a p<strată neatins<ă înă câmpiileă roditoareă aleă Dun<rii,ă înăplaiurileă m<reYeă aleă CarpaYilor,ă acesteă Yinuturiăîncânt<toare,ădescriseăcuăm<iestrieăşiăcuăoălimb<ăatâtădeăcurat<ă deă poetulă nostruă populară V. Alecsandri. Ce sarcin<ămaiădulceăpoateăaveaăAcademiaădecâtăaăluaăsubă

11 Arh.ăSt.ăBucureşti,ăFondăCasaăRegal<.ăCarol I. Personale, dos. III/30, f. 10. 12 V. A. Gâdei, Cuvântările M. S. Regelui cu privire la limba românească,

Bucureşti,ă1906. 13 Arh.ă St.ă Bucureşti,ă Fondă Casaă Regal<.ă Carol I. Personale, dos. III/30,

f. 97 v.


129

pazaăsaăaceast<ălimb<ăveche,ăpeăcareăpoporulăoăînYelegeăşiăoă iubeşte?ăMenYinemădarăacesteă frumoaseăexpresiuniăîntrebuinYateădeăstr<buniăşiănuăneătememădeăcuvinteăcareăauă c<p<tată deă veacuriă împ<mântenirea:ă Superflua non nocent. Ceă limb<ă areă noroculă deă aă dispuneă deă patruă cuvinteăpentruă oă însuşire,ă careă trebuieă s<ă fieă mândriaă fiec<ruiăpopor,ă careă trebuieă s<ă fieă scris<ă peă steagulă fiec<reiăarmate: voinicie, vitejie, bravură, eroism?ă S<ă neă ferimăîns<ă deă oă îmbelşugareă deă expresiuniă moderne,ă care,ănepunândăoăstavil<ălaătimp,ăvaăînstr<inaăpoporuluiălimbaăsa. Am fost îndemnat a rosti aceste câteva cuvinte prin dragostea care am pentru frumoasaă şiă bogataă limb<ăromânesc<ă şiă fiindă încredinYată c<ă dorinYaă mea – îndr<znescă aă ziceă şiă aă Academiei – nuă vaă r<mâneă unăpium desiderium. Supun la chibzuirea D-voastreădac<ănuăarăfiăfolositorădeăa face un fel de Etymologicum magnum Romaniae, conYimândătoate cuvintele vechi, care altmintrelea vor fi pierduteă pentruă generaYiileă viitoare:ă Verba volant, scripta menent“14.

S-aă angajată s<ă susYin<ă acestă proiectă printr-o donaYieă anual<ă deăşaseămiiădeălei,ăpân<ălaăîncheiereaălui.ăUnăanămaiătârziu,ădup<ăceăproiectulă aă fostă însuşită deă Academie,ă cuă realizareaă luiă fiindăîns<rcinatăB.ăP.ăHasdeu,ă regeleă s-aăoferită s<ă suporteădinăcasetaăluiăparticular<ăcheltuielileădeătip<rire15.

DicYionarulăurmaăs<ăîndeplineasc<,ădincoloădeăraYiunileădeăordină ştiinYific,ă oă funcYieă politic<.ă Elă trebuiaă s<ă seă constituieăîntr-un instrument de strângere a solidarit<YiiănaYionale,ădincoloădeădeosebirileăregionaleăşiăsociale.ăV<zutădeămonarhăcaăoăstavil<ăînă faYaă p<trunderiiă neologismelor,ă îmbr<Yişateă deă straturileă 14 „Analeleă Academieiă Române.ă Dezbateri“,ă Seriaă aă II-a, tomul VI (1883 –

1884), p. 68 – 69. 15 Ibidem, Seria a II-a, tomul VII (1884 – 1885), p. 87.ăŞedinYaădină8ămartieă

1885 a Academiei.

VASILE DOCEA

superioareă aleă societ<Yiiă româneşti,ă Etymologicum… urmaă s<ăcontribuie la acoperirea

„şanYuluiă ceă seă sap<ă întreă limbaă claseloră culteă şiăneprih<nitaă limb<ă aă poporului.ă Desp<rYireaă aceastaătrebuieădarăcuăoriăceăpreYăpreîntâmpinat<ăcaăoăprimejdieăpentruă neamulă românesc,ă aă c<ruiă unitateă seă întemeiaz<ăpeălegeaăşiălimbaăsa“16.

Istoria ca legitimare

CelăpuYinăpentruăperioadaădeăînceputăaădomniei,ăinvocareaăistorieiă româneştiă aă fostă pentruă Carol I o cale de legitimare a prinYuluiăstr<inăşiăaădinastieiăpeăcareă încercaăs<ăoă întemeieze17. Astfel s-ar explicaăfrecventeleăreferinYe,ăînădiscursurileăsale,ădarăşiăaleăcelorăcareăîlăînconjurau,ălaămariăpersonalit<Yiăaleătrecutuluiăromânescă(MirceaăcelăB<trân,ăŞtefanăcelăMare,ăMihaiăViteazulăetc.).ă Prină astfelă deă referinYe,ă eraă sugerat<ă plasareaă saă înăcontinuitateaă simbolic<ă aă unoră domniă extremă deă populari.ăPrinYulăstr<inădevenea,ăpeăaceast<ăcale,ăparteăaăfiinYeiănaYionaleăromâneşti.

Amă greşi,ă îns<,ă dac<ă ne-am m<rginiă doară laă aceast<ăexplicaYieă aă raporturiloră luiă Carol I cu istoria. Resorturile interesuluiăs<uăpentruătrecutăsuntăcevaămaiăcomplexe.ăÎnăepoc<,ădisciplinaăistorieiăp<straăînc<ăunăcaracterămilitant,ăangajatăpoliticăînă sensă naYional.ă Carol Iă aă înYelesă aceastaă şiă aă încercat,ă laărându-i,ă s<ă oă foloseasc<ă înă acelaşiă scop.ă ReflecYiiă despreă rolulăistoriei în conturareaă identit<YiiănaYionaleăapară înăcuvânt<rileă şiă

16 Ibidem, Seria a II-a, tomul XXVII (1904 – 1905), p. 209. 17 Edda Binder Iijima, Rits of power at the Beginning of the Reign of Prince

Charles, 1866 – 1881. Means of Legitimation of a Foreign Dynasty, în „Revueă desă étudesă sud-estă européennes“,ă tom.ă XXXII,ă 1994,ă nr,ă 3ă – 4, p. 211 – 212.


131

comunic<rileă peă careă le-a prezentat la Academie. În 1900, de exemplu, evocând originile poporului român, spunea:

„Oă judecat<ă sigur<ă asupraă condiYiiloră deă traiă şiă deădezvoltare ale unui popor, neputându-seădobândiă f<r<ăoăadâncit<ă cunoştinY<ă aă întregiiă saleă istorii,ă privescă caă oădatorieă deă aă studiaă cuă deam<nuntulă trecutulă neamuluiăromânesc,ă careă seă coboar<ă dintr-oă obârşieă aşaă deămândr<“18.

Iar într-oăcomunicareădină1901ăad<uga,ăînăacelaşiăspirit: „Numaiă printr-ună studiuă adâncă ală istoriei,ă generaYiileăprezenteăşiăviitoareăîşiăvorăputeaăfaceăoăoglind<ăcurat<ăaătrecutuluiă şiă aă viitorului;ă voră puteaă preYuiă înă toat<ăînsemn<tateaăsaăvredniculălocăceăşiăl-a asigurat România prinăpatriotismulăşiăvitejiaăfiilorăei“19.

Aşadar,ăcunoaştereaăşiăpreYuireaăistorieiăarăfiăurmatăs<ăconduc<,ăpeă deă oă parte,ă laă oămaiă adânc<ă înYelegereă aă prezentului,ă peă deăalt<ă parte,ă laă conservareaă identit<Yiiă naYionale.ă Nuă erauă ideiăoriginale,ăniciănoi,ădarăenunYareaălorădeălaăîn<lYimeaătronuluiăleăconfereaă ună plusă deă autoritate.ă Vaă fiă contribuită şiă aceastaă laăcreştereaăînsemn<t<Yiiăistorieiăcaădisciplin<ădeăînv<Y<mânt,ădarăşiăca domeniu de interes pentru Academie.

Carol Iă aă prezentată maiă multeă comunic<riă laă AcademiaăRomân<,ăpeătemeădeăistorie.ăUnaădintreăele,ăpeăcareăoănumeşteămodestă „cuvântare“,ă aă fostă expus<ă înă şedinYaă dină 13ă martieă1900,ăpeăcareăoăevoc<ăînăjurnal:

„Oraă1ă½,ăcuăNandoălaăAcademie.ăEpiscopulăPopeaădinăBanatăesteăprimităcaămembru.ăToYiădomniiăsuntădeăfaY<,ăplin, multeă doamne.ă Poniă îmiă adreseaz<ă ună cuvânt,ă euăr<spundăcuăoălung<ăcuvântareăşiăpredauăunămanuscrisăală

18 „AnaleleăAcademieiăRomâne.ăDezbateri“,ăSeriaăaăII-a, tomul XXII (1899 –

1900), p. 175. 19 D. N. Burileanu, Dezvoltarea culturală în timpul domniei regelui Carol I,

în vol. Domnia regelui Carol I. 5 conferinYe Yinute la Universitatea liberă în anul 1940, f. a., p. 110.

VASILE DOCEA

conteluiă d’Hauterive,ă Régne du Pr. Ipsilanti en Moldavie.ăEpiscopulăPopeaă Yineăună lungădiscursădespreăŞagunaă – oă or<.ă Sturdzaă r<spundeă foarteă bine.ă Cerc,ăfoarteăcald.ăPlecatălaăoraă4“20.

Regele a donat manuscrisul, pe-atunciă inedit,ă ală lucr<riiă luiăd’Hauterive,ă Mémoire sur l’état ancien et actuel de la Moldavie, iar în comunicare aă vorbită despreă împrejur<rileă înăcareăaăintratăînăposesiaăscrierii,ădespreăpersonalitateaăautoruluiăşiăepoca pe care o descrie21.

Ceaămaiă interesant<ăcomunicareăprezentat<ădeăCarol I la Academieă r<mâne,ă îns<,ă lucrareaădină1904,ă intitulat<ăNicopole, 1396 – 1877 - 190222.ăIntroducereaăcuprindeăoămeditaYieăasupraăroluluiă peă careămonarhulă înYelegeaă s<ă şi-l asume în raporturile cuăînaltulăforăştiinYific,ăaăc<ruiăpreşedenYieădeăonoareăoădeYinea:

„Potăs<-miădovedescăcelămaiăbineăparticipareaăconstant<ăla activitatea Academiei prin colaborarea la munca sa plin<ă deă foloaseă şiă prină îmbog<Yireaă studiiloră şiădocumentelorădeăînsemn<tateăistoric<ăpentruăYar<“23

Subiectulă comunic<riiă aă fostă alesă datorit<ă dubleiă saleăsemnificaYiiă pentruă rege.ă Maiă întâi,ă datorit<ă particip<riiăstr<moşuluiăs<uăcolateral,ăconteleăFriedrichădeăHohenzollern,ălaăb<t<liaă deă laă Nicopoleă împotrivaă otomaniloră înă timpulă luiă

20 Arh.ă St.ă Bucureşti,ă Fondă Casaă Regal<.ă Carol I. Personale, dos. III/32,

f. 98 v. 21 „AnaleleăAcademieiăRomâne.ăDezbateri“,ăSeriaăaăII-a, tomul XXII (1899 –

1900), p. 175 – 176. 22 Prezentat<ă înă şedinYaădină22ămartieă1904,ă comunicareaă aă fostă publicat<ă şiă

separat,ăcaăbroşur<,ăînălimbileăromân<ăşiăgerman<.ăVezi,ădeăexemplu,ăCarol I König von Rumänien, Nikopolis, 1396 – 1877 – 1902, Breslau, 1905, 30 p.

23 Ibidem, p. 1.


133

Mirceaă celă B<trân24.ă Apoi,ă pentruă c<ă înă acelaşiă loc,ă aproapeăcinciăsecoleămaiătârziu,ă„urmaşiiăluiăMirceaăauăînceputăr<zboiul deăeliberare“,ă careăaveaă s<ă aduc<ă independenYaăRomâniei.ăCeaăde-aădouaăparteăaălucr<rii,ădespreăr<zboiulădină1877 – 1878, are oă real<ă valoareă documentar<,ă c<ciă autorulă foloseşteă informaYiiăcuprinse în propriul jurnal de campanie. Carol I descrie, din perspectivaă participantuluiă direct,ă luptele,ă dară şiă contacteleădiplomatice care le-auăpreg<tităşiăînsoYit.

Grijaă faY<ă deă monumenteă esteă oă alt<ă latur<ă aă interesuluiăregeluiăpentruăistorie.ăEaăseămanifest<ăchiarălaănivelulămesajelorăadresate Parlamentului, cum este cel din 15 noiembrie 1886:

„Oă naYiune,ă care-şiă respect<ă monumenteleă str<buneă şiămaiă alesă peă celeă aleă piet<Yiiă şiă aleă credinYeiă creştineşti,ăareăunăviitorăsigurăşiăneclintit“25.

Grijaă nuă izvoraă doară dină interesă artistică faY<ă deă monumente – domeniuăînăcareăavea,ăaşaăcumăamăar<tat,ăoăpreg<tireăspecial< – ci,ă maiă ales,ă dină convingereaă c<ă urmeleă trecutuluiă auă ună rolăimportantă înă înYelegereaă prezentuluiă şi,ă prină aceasta,ă pentru garantarea viitorului. Ea nu s-aă m<rginită laă teoretiz<ri,ă ciă s-a manifestată şiă înă plană practic,ă prină supraveghereaă atent<ă şiăsprijinireaă lucr<riloră deă restaurareă laă oă serieă deă bisericiămedievaleă (bisericaă m<n<stiriiă Argeş,ă bisericileă Treiă Ierarhiă şiăSfântulăNicolaeădinăIaşi).

Acesteă preocup<riă auă fostă receptateă cuă recunoştinY<ă deăcorpul academic26,ă aşaă cumă maiă târziu,ă dup<ă moarteaă 24 Asupraă acestuiă aspectă şiă aă felului în care Carol Iă seă refer<ă laă propriiă

str<moşi,ă vezi,ă înă volumulă deă faY<,ă studiulă ConştiinYa genealogică a lui Carol I, capitolul Orgoliul bine temperat.

25 Regele Carol I al României, Cuvântări şi scrisori,ă II,ă Bucureşti,ă 1909,ăp. 186.

26 Într-oă şedinY<ă aă Academieiă dină iunieă 1879,ă dup<ă ceă vizitaseă şantierulă deărestaurareădeălaăCurteaădeăArgeş,ăAlexandruăOdobescuăi-aăadusămulYumiriălui Carol I pentruăiniYiereaăşiăsusYinereaăacelorălucr<ri.ăAlexandruăTzigara-Samurcaş,ă Carol I şi monumentele străbune, în idem, Din viaYa regelui Carol I, p. 328 – 329.

VASILE DOCEA

monarhului,ă operaă saă istoric<ă aă fostă evocat<ă şiă omagiat<ă deă laătribunaăAcademiei.ă Înă şedinYaădină17ăoctombrieă1914,ăNicolaeăIorga a vorbit despre Opera de istoric a regelui Carol. A evocat celeăpatruăvolumeădeămemoriiăaleăregelui,ăc<roraăleărecunoşteaămareaăvaloareăistoric<:ă

„ÎnăceeaăceăpriveşteădezvoltareaăBalcaniloră în genere, e un izvor incomparabil :ă ast<ziă eă izvorulă deă c<petenie,ăcarteaă capital<ă pentruă totă ceă s-a petrecut acolo de la 1866ălaă1881.ăNuăseăpoateăscrieăoăsingur<ăpagin<ădespreăoricareădinăstateleăcuăcareăsuntemăveciniăf<r<ăca,ăjos,ăs<ănu se afle o trimitere la Însemnările martorului ocular“27.

Regele filantrop

Deşiămodest<ăînăcomparaYie cu cea a altor donatori, opera filantropic<ăaăluiăCarol Iăseăcuvineăaăfiăamintit<ăşiăeaăaici,ăcuăatâtămaiămultăcuăcâtăeaăreprezinz<ăoăconstant<ăaăatitudiniiăsaleă faY<ădeă Academie,ă deă laă întemeiereaă acesteiaă şiă pân<ă laă moarteaăregelui.

Înc<ădeălaăînceputurileăfuncYion<riiăeiăefective,ăSocietateaăacademic<ăs-aăconfruntatăcuălipsaăfondurilor.ăSensibilălaăaceast<ăproblem<,ă Carol Iă îiă scriaă înă 1867ă ministruluiă instrucYiuniiăpublice:

„Trebuieă caă imediată s<ă puneYiă laă dispoziYiaă Academieiăuna mie galbeni; lipsa deăbaniăaăoprităaziătoateălucr<rile.ăDeănuăputeYiădispuneădeăaceast<ăsum<,ăoăveYiăluaădinălistaămeaăcivil<“28.

„Analeleă Academieiă Române.ă Memoriileă SecYiuniiă Istorice“,ă Seriaă aă II-a,

tomul XXXVII (1914 – 1915), p. 184. 28 D. N. Burileanu, op. cit., p. 107.


135

Amă amintită cevaă maiă susă donaYiaă sa,ă devenit<ă anual<,ăpentruă întocmireaă şiă tip<rireaă lucr<riiă Etymologicum magnum Romaniae.ăAcesteiaăaveaăs<ăiăseăadaugeăsumaădeăşaizeciădeămiiădeă lei,ă careă aă revenită Academieiă peă caleă testamentar<,ă dup<ămoarteaăregelui.ăEraădestinat<,ăînainteădeătoate,ăachiziYion<riiădeăc<rYiăpentruăbibliotecaăAcademiei29.

Înă afar<ă deă donaYiileă înă bani,ă Carol Iă aă oferită tip<rituri,ămanuscrise, documente, gravuri, multe din ele fiind de un mare interesă ştiinYific,ădară şiădeăvaloareăartistic<.ăAlbumelorădeăart<,ăprecumă celă ală luiă A.ă Demmin,ă d<ruită înă 187830,ă liă seă adaug<ăvolumele de documente istorice, precum CorespondenYa politică a lui Friedrich cel Mare,ăoferiteăpeăm<sur<ăceăacesteaăse publicau la Berlin31.ă Înă29ă iunieă1884ăaădonatăoăcolecYieădeăoptă c<rYiă vechiă româneşti,ă întreă eleă num<rându-se Îndreptarea legii,ă tip<rit<ă laă Târgovişte,ă înă 165832. Un set de gravuri din secolul XVII, reprezentând membri ai familiei Hohenzollern, a fostă d<ruită înă 1907.ă Medalii,ă gravuri,ă fotografii,ă caă şiă volumeă

29 Dorina N. Rusu, Istoria Academiei Române. Repere cronologice,ăBucureşti,ă

Editura Academiei, 1992, p. 138. 30 A. Demmin, Histoire de la Céramique en planches photographiques

inalterables avec texte explicatif, Paris, 1875 ;ă cf.ă „Analeleă AcademieiăRomâne.ăDezbateri“,ăSeriaăaăII-a, tomul XI (1878 – 1879), p. 227ăşiă233.

31 „AnaleleăAcademieiăRomâne.ăDezbateri“,ăSeriaăaăII-a, tomul XXVI (1903 – 1904), p. 61; tomul XXIX (1906 – 1907), p. 53.

32 Celeă optă c<rYiă donateă atunciă suntă urm<toatele:ă Îndreptarea legii cu Dumnezeu, care are toată judecata arhierească şi împărătească de toate vinile preoYeşti şi mireneşti,ă Târgovişte,ă 1658 ; Octoic, adecă osmoglasnicu,ă Tipografiaă Mitropoliei,ă Iaşi,ă 1787;ă Psaltirea fericitului Prooroc şi Împărat David, Braşov,ă1833;ăAcelui întru sfinYi părintelui Ioan Damaschin, descoperire cu amăruntul a pravoslavnicei credinYe,ă Iaşi,ă1806; Kekragarion al Dumnezeiescului şi sfântului Augustin,ă patruă c<rYi,ăTipografiaă M<n<stiriiă NeamYului,ă 1814;ă Orologhion adecă Ceaslov, Braşov,ă 1835;ă Psaltirea Proorocului şi Împăratului David,ă M<n<stireaăNeamYului,ă 1843;ă Schimbarea omului celui vechi şi naşterea celui nou, adecă naşterea de a doua oară,ă 18….ăCf.ă „Analeleă AcademieiăRomâne.ăDezbateri“,ăSeriaăaăII-a, tomul VII (1884 – 1885), p. 8.

VASILE DOCEA

semnateă deă regeă şiă deă soYiaă saă Elisabetaă (Carmenă Sylva),ă auăconstituităobiectulăunorărepetateădomaYii33.

*

Academia i-aă apreciată regeluiă maiă cuă seam<ă atenYiaă sa faY<ă deă istorieă şiă limbaă român<.ă Acesteaă auă fostă domeniileă peăcare Carol I le-a pus la temelia raporturilor sale cu înaltul for ştiinYific.ă Înă1906,ăcândămonarhulăaniversaăpatruzeciădeăaniădeădomnie,ă Ionă Kalinderuă aveaă s<ă evoce,ă înă cursulă uneiă audienYeăsolemne a întregului corp academic la rege, tocmai aceste preocup<ri:

„Înă specială studiulă limbiiă româneştiă datoreşteă multăîndemnuluiăMajest<Yiiăvoastre,ăcare,ăştiindăc<ăaăp<trundeăînă limbaă unuiă poporă înseamn<ă a-iă p<trundeă inimaă şiăfirea,ă aYiă binevoită preaă graYiosă aă puneă laă caleă lucrareaădicYionarului nostru. Academiaă aă urm<rită maiă alesă adunareaă monumentelorăscrise,ă interneă şiă externeă aleă trecutuluiă nostru,ă spreă aăluminaă şiă aşezaă peă bazeă sigureă istoriaă naYional<.ă Înăaceast<ă oper<,ă afar<ă deă concursulă cercet<toriloră şiăerudiYilor,ă aă avută parteă deă numeroaseă comunic<riă şiă deădaruriăbogate,ădeănepreYuiteădocumenteădeălaăMajestateaăVoastr<“34

Recunoaştereaă dină parteaăAcademieiă aă avută înă vedereă şiăcelelalte merite ale lui regelui Carol I, politice, diplomatice, militare.ăDespreăacestea,ăînăacelaşiămomentăcândăs-auăs<rb<torităpatruzeci de ani de domnie, a vorbit la tribuna Academiei istoricul A. D. Xenopol35,ă iară maiă târziu,ă puYină timpă dup<ă

33 Ibidem, passim. 34 Ibidem, Seria a II-a, tomul XXIX (1906 – 1907), p. 12. 35 Ibidem, tomul citat, p. 9 – 10.ăŞedinYaăAcademieiădină12 mai 1906.


137

moartea monarhului, un alt academician, C. I. Istrati, i-a evocat înăcuvinteăcaldeăviaYaăşiăfaptele.

(Publicat,ăsubăacelaşiătitlu,ăînă„AnuarulăInstitutuluiădeăistorieăA. D. Xenopol“,ăIaşi,ăTom.ăXXXIV,ă1997,ăp.ă159 – 184)

Despreăizvoareăşiăistoriografie

Jurnalul regelui Carol I

Jurnaleăşiămemorii: oăîndeletnicireăobişnuit<ăaăcaseiăregale

Pentruă membriiă caseiă regaleă aă României,ă însemn<rileăzilniceă şiă scrierileă memorialisticeă auă fostă lucruriă obişnuite.ăUnele dintre aceste texte s-auă bucurată deă oă real<ă popularitate.ăÎntreă celeă maiă cititeă şiă citateă seă num<r<ă „memoriile“ăîntemeietorului dinastiei, regele Carol I – peă care,ă totuşi,ă leăputem încadra doar cu rezerve în categoria meorialisticii propriu-zise,ăc<ciăeleănuăauăfostăredactate de mâna monarhului – şiă amintirileă regineiă Mariaă (1875 – 1938,ă regin<ă dină 1914),ăintitulate Povestea vieYii mele şiă publicateă maiă întâiă înă limbaăenglez<ă (1934 – 1936), apoi în diferite traduceri, inclusiv în limbaă român<1. Despre fiul acesteia, regele Carol II (1893 – 1953, rege între 1930 – 1940),ă ştimă c<ă aă n<zuită s<ă scrieă oăautobiografieădeăproporYii,ămotivăpentruăcareăşi-ar fi luat cu el, laăplecareaăsilit<ădinăYar<ăînă1940,ăunămareănum<rădeădocumenteăpersonale2.ă Nuă aă reuşită s<ă duc<ă laă îndeplinireă acestă proiect,ă înă

1 Mary, Queen of Romania, The Story of my Life, vol. I – III, London/

Toronto/Melbourne/Sydney, Cassell, 1934 – 1936; Maria, Regina României, Povestea vieYii mele, vol. I – III,ătraducereădeăM<rg<ritaăMiller-Verghy,ăBucureşti,ăEdituraă„Adev<rul“,ăf. a.ă(înădou<ăediYii);ăaceeaşiă traducereă a fostă publicat<ă într-oă aă treiaă ediYie,ă înă 1990ă – 1991, tot înătreiăvolume,ălaăEdituraăMoldovaădinăIaşi.

2 PrinYulăPaulădeăRomânia, Scrisoare către citirori, în Regele Carol al II-lea, În zodia Satanei. Reflexiuni asupra politicii internaYionale,ăediYieăîngrijit<ă

VASILE DOCEA

schimbă aă l<sată oă lucrareă cuă pronunYată caracteră memorialistic,ăSub zodia Satanei,ă tip<rit<ă acumă câYivaă ani3. Fratele regelui, prinYulă Nicolae,ă aă începută s<-şiă scrieă memoriile,ă dară s-a oprit dup<ăcâtevaăzeciădeăpagini,ăcareăauăfostăpublicate,ălaărândulălor,ăabiaă înă aniiă dină urm<4. Regina Elisabeta (Carmen Sylva, ca poet<),ăceaămaiăînzestrat<ăcuătalentăliterarăprintreămembriiăcaseiăregale,ă aă l<sată oă lucrareă memorialistic<,ă Mein Pentenwinkel. Lebenserinnerungen5,ă dară şiă articole având acest caracter, r<maseărisipiteăînăpresaăvremii,ăcaăşiădiferiteăalteăcreaYiiăliterare,ăcareă poart<ă amprentaă proprieiă biografii.ă Cuă precauYiaăcorespunz<toare,ă necesar<ă atunciă cândă gândurileă celuiă careă îşiăaminteşteănuăseăînşir<ăliber,ănestingherit,ădup<ăunăplanăconceputădeăelăînsuşi,ăciăsuntădirecYionateădeăunăinterlocutor,ăputemăaplicaăaceeaşiă etichet<ă şiă convorbiriloră regeluiă Mihaiă (n.ă 1921,ă regeăîntre 1927 – 1930ă şiă 1940ă – 1947) cu scriitorul Mircea Ciobanu6.ă Inegaleă dină punctă deă vedereă literară şiă lipsite,ămajoritatea,ădeăpretenYiiăartistice,ăacesteăscrieriăauăpentruăistoricăimportanYaă peă careă oă deYin,ă deă obicei,ă surseleă proveniteă dinăvârful piramidei politice: una foarte mare.

Deă oă importanY<ă celă puYină egal<ă pentruă istorică suntăînsemnările zilnice aleă membriloră caseiă regale.ă Ast<ziă ştimă c<ăregele Carol Iă şiă soYiaă saă Elisabetaă auă Yinută jurnale,ă regeleăFerdinandăşiăreginaăMariaădeăasemenea,ăiarăexemplulălorăaăfostăurmat de Carol II.ă Majoritateaă acestoră însemn<riă auă r<masă

deăJ.ăRotaru,ăT.ăVelterăşiăH.ăŞerb<nescu,ăBucureşti,ăEdituraăUniversitaria,ă1994, p. 5.

3 Veziănotaăprecednet<. 4 PrinYulăNicolaeădeăHohenzollern,ăÎn umbra coroanei României, Documente,

amintiriăşiăcomentariiăeditateădeăGheorgheăBuzatu,ăStelaăChepteaăşiăSorinăPârvu,ă Iaşi,ă Edituraă Moldova,ă 1991.ă Memoriileă prinYuluiă seă afl<ă întreăpaginile 27 – 86 ale volumului.

5 PrimaăediYieăaăfostăpublicat<ălaăFrankfurtăamăMain,ăînă1908.ăAlteăşapteăediYiiăs-auăad<ugatăulterior.

6 Mircea Ciobanu, Convorbiri cu Mihai I al României,ăBucureşti,ăHumanitas,ă1991.


143

inedite.ăAuăfostăpublicateăpân<ăast<ziădoarăcâtevaăfragmenteădinăjurnalul lui Carol IăşiădinăcelăalăluiăCarol II7.

Deăcândăştimăc<ăexist<ăunăjurnalăalăregeluiăCarol I şiăcândăaăînceputăs<-l scrie?

Întemeietorulă tradiYieiă jurnaleloră înă casaă regal<ă aăRomâniei a fost Carol I,ă membruă ală linieiă şvabeă aă neamuluiăHohenzollern,ăalesăprincipeăconstituYionalăalăRomânieiăînă1866ăşiădevenităregeăînă1881.ăÎnceputurileăînsemn<rilorăsaleăzilniceănuăsuntălegate,ă îns<,ădeăniciăunulădintreăacesteămomente.ăAşaăcumăvom vedea ceva mai jos, Carol a adus cu sine, la venirea în noua patrie, obişnuinYaănotaYiiloră jurnaliere.ăModelăpareă s<-i fi fostătat<lăs<u,ăprincipeleăKarlăAntonădeăHohenzollern,ăaleăc<ruiăînsemn<riă s-auă pierdută înă mareă m<sur<,ă dină p<cate,ă într-un incendiu care a cuprins castelul familiei din Sigmaringen în aprilie 18938,ă iară îndemnuriă pentruă Yinereaă unuiă jurnală îiă vaă fiădat,ă aşaă cumă voiă ar<taă cevaă maiă jos,ă profesorulă s<uă GeorgăSchaefer.

Poateă p<reaă oă curiozitateă faptulă c<ă jurnalulă luiăCarol I a fostăignoratădeăistorici,ămaiăcuăseam<ădeăaceiaăcareăauăstudiatăunăaspect sau altul ale domniei monarhului. Faptul e cu atât mai greuădeăexplicatădac<ăneăd<măseamaăc<ădejaădeămult<ăvremeăaăfostă f<cut<ă public<ă ideea – devenit<ă certitudineă – aă existenYeiăaceleiăscrieri.ăÎnc<ădină1914,ălaăcâtevaăzileădup<ămoarteaăregelui,ăîntr-oă reuniuneă comemorativ<ă aă Academieiă Române,ă Nicolaeă

7 Regele Carol al II -lea al României, Însemnări zilnice. 1937 – 1951, vol. I,

11 martie 1937 – 4 septembrie 1938,ăediYieă îngrijit<ădeăVioricaăMoisucăşiăNicolaeă Rauş,ă Bucureşti,ă Scripta,ă 1995;ă Carolă ală II-lea, Între datorie şi pasiune. Însemnări zilnice, vol. II, 1939 – 1940,ăediYieăîngrijit<ădeăMarcel-DumitruăCiuc<ăşiăNarcisăDorinăIon,ăBucureşti,ăŞansaăSRL,ă1996.

8 K. Th. Zingeler, Karl Anton Fürst von Hohenzollern. Ein Lebensbild nach seinen hinterlassenen Papieren, Stuttgart/Leipzig, p. 72.

VASILE DOCEA

Iorgaăpresupuneaăc<ămonarhulădefunctăarăfiăl<satăînăurmaăsaăunăjurnal,ă peă care,ă îns<, istoricul nu-lă v<zuseă niciodat<.ăReferindu-se la partea timpurie a jurnalului, la eventualele însemn<riădinainteaăveniriiă luiăCarolă înăRomânia,ă Iorgaăcredeaăc<ăvorăfi

„fericiYiă aceiaă cariă leă voră aveaă întregiă şiă voră puteaăînf<Yişaă tineriloră cumăpoateă s<ă fieă întâiaă tinereYeă aă unuiăomă adev<rat,ă vrednică deă voinYaă superioar<ă careă i-a dat viaY<!“9.

Istoriculă nuă spuneaă oă noutate,ă ci,ă maiă degrab<,ă exprimaă subă oăform<ăelogioas<ălaăadresaăregeluiăoăconcluzieălaăcareăvorăfiăajunsătoYiă ceiă careă citiser<ă celeă patruă volumeă aleă Însemnărilor martorului ocular,ă„memoriile“ăluiăCarol I, redactate de fapt de MiteăKremnitză şiăpublicateă înămaiămulteăvariante,ă începândăcuăanul 189210:ă eraă imposibilă caă oă lucrareă atâtă deă am<nunYit<ă şi, maiă ales,ă precis<,ă cumă eraă aceasta,ă s<ă nuă seă întemeiezeă peă unăjurnal.

ExistenYaă jurnaluluiă fuseseă f<cut<ă public<ă maiă devremeăînc<.ă Înă 1902,ă maiorulă Justusă Scheibert,ă cartografă şiă istoricămilitar german, publicase un fragment din jurnalul lui Carol I într-unăvolumăceăconYineaăpropriile-iămemorii,ăobYinândăpentruăaceasta,ă fireşte,ă acordulă regelui11. Ceva mai târziu, în 1915, scriitorulăPaulăLindenbergăaveaăs<ădovedeasc<ăşiăelăc<ăjurnalulăexist<.ă Despreă aceast<ă împrejurare,ă îns<,ă vaă fiă vorbaă cevaă maiădeparte.

Dup<ă moarteaă regelui,ă jurnalulă s-aă p<strată înă arhivaăfamilieiă regale.ă Nuă ştiuă dină ceă motiveă nuă aă fostă publicată înă

9 Nicolae Iorga, Opera de istoric a regelui Carol I,ă înă „Analeleă Academieiă

Române.ă Memoriileă SecYiuniiă Istorice“,ă Seriaă aă II-a, tomul XXXVI, Bucureşti,ă1914,ăp. 185.

10 Pentruă ediYiileă lucr<rii,ă vezi,ă înă acestă volum,ă studiulă urm<tor,ă Memoriile regelui Carol I al României: autori, surse, ediYii.

11 Justus Scheibert, Mit Schwert und Feder. Erinnerungen aus meinem Leben, Berlin, 1902, p. 213.


145

vremeaă urmaşiloră s<i.ă Eă posibilă caă aceştiaă s<ă fiă socotită preaăintimeă aceleă însemn<riă şi,ă caă atare,ă nepotriviteă pentruă aă fiăîncredinYateă tiparului.ă Dară esteă laă felă deă posibilă caă intenYiaăpublic<riiă s<ă fiă existată – supoziYieă sprijinit<,ă întreă altele,ă deăexistenYaă uneiă copiiă aă fragmenteloră deă jurnală corespunz<toareăanuluiă1913,ărealizat<ădeăînsuşiăregeleăFerdinand12 – darăs<ănuăseăfiă g<sită persoanaă careă s<ă descifreze,ă s<ă transcrieă şiă s<ăpreg<teasc<ă pentruă tipară celeă câtevaă miiă deă pagini ale însemn<rilor.

Dup<ă abdicareaă forYat<ă aă regeluiă Mihaiă şiă înl<turareaămonarhiei,ă înă decembrieă 1947,ă jurnalul,ă împreun<ă cuă întreagaăarhiv<ă personal<ă aă membriloră caseiă regale,ă aă fostă confiscată deăautorit<Yileă comuniste.ă Abiaă începândă cuă anulă 1990,ă acesul la însemn<rileă zilniceă aleă membriloră caseiă regale,ă p<strateă laăArhiveleăStatuluiădinăBucureşti,ăaădevenitărelativăliber.

Primeleă însemn<riă jurnaliereă aleă luiă Carol I sunt din august–septembrie 185613,ăcândătân<rul prinYăaăf<cutăoăc<l<torieăprinăElveYiaăşiănordulăItaliei.ăExcursiaăîiăfuseseă„oferit<“ădeătat<lăs<u,ă caă recompens<ă pentruă promovareaă examenuluiă deălocotenentă susYinută laă Şcoalaă deă ofiYeriă deă laă Münster. Avea pe-atunciădoară17ăaniă şiăaă fostă însoYită deăprofesorulă s<uăGeorgăSchaefer,ă celă careă îiă coordonaseă studiileă şiă îlă îndrumaseă înăperioadaă petrecut<ă laă Dresda,ă întreă aniiă 1850ă şiă 1856.ăAm<nuntulă nuă esteă lipsită deă semnificaYieă pentruă temaă noastr<,ăc<ciă Georgă Schaeferă pareă s<ă fieă celă careă şi-a îndemnat elevul s<-şiănotezeăîntr-un carnet faptele cotidiene14.

12 Arh.ăSt.ăBucureşti,ăFondăCasaăRegal<.ăCarol I, Personale, dos. III/13. 13 Loc. cit., fondul citat, dos. III/17. 14 Studiileă prinYuluiă Carolă laă Dresda,ă întreă 1850ă şiă 1856,ă suntă descriseă deă

GeorgăSchaefer,ăfostulăs<uăguvernor,ădevenităîntreătimpăprofesorălaăŞcoalaătehnic<ăsuperioar<ădinăDarmstadt,ăîntr-un memoriu din 1893, r<masăinedit.ăSchaeferă aminteşteă acoloă şiă primulă jurnală ală luiă Carol,ă celă dină vremeaăc<l<torieiă prinăElveYiaă şiă nordulă Italiei.ă Loc.ă cit.,ă FondăCasaăRegal<,ă dos.ă26/1893.

VASILE DOCEA

Pân<ăprină1860,ănotiYeleăauăunăcaracterăocazional.ăLaăfelăca acelea din 1856, sunt prilejuiteămaiăalesădeăc<l<torii,ăprecumăceaă dină 1858ă înă Tirol.ă Abiaă dină 1861ă însemn<rileă devinăsistematice;ă atâtă deă sistematice,ă încâtă eăgreuă s<ăg<seştiă vreoă ziădinăviaYaăprinYului,ăapoiăaădomnuluiăşiăaăregelui,ăcareăs<ănuăfieăreflectat<ăînăjurnal.

CeăconYineăjurnalulăşiăcumăaăfostăfolosit?

Însemn<rileăzilniceăaleăluiăCarol I cuprind perioada 1856 – 1914ă şiă seă p<streaz<ă laă Arhiveleă Statuluiă dină Bucureşti,ă înăoptsprezeceăcaieteădeăm<rimiădiferite.ăFiec<ruiăanăîiăcorespund,ăîn medie, aproximativ 60 de pagini. Sunt redactate în limba german<,ăcuăgrafiaăfracturat<ă(„gotic<“)ăaăsecoluluiăXIX.ăScrisulăesteăfoarteăm<runt,ămulteăcuvinteăsuntăprescurtate,ăiarărândurile,ăînghesuite,ă acoper<ă întreagaă suprafaY<ă aă paginii,ă f<r<ă aă l<saăm<cară un colYă nefolosită – dovad<ă aă caracteruluiă economă alăregelui.ăAutorulănuăurm<reşteăoă ideeă anumeă – aşadar,ă lucrareaănuăesteăceeaăceăamăînYelege,ăînăsensărestrâns,ăprintr-ună„jurnal“ – ciă redau,ă cuă fidelitate,ă fapteă dină viaYaă zilnic<.ă Aprecierileăpersonaleă şiă comentariile,care ar putea da seama mai bine de gândurile regelui, sunt extrem de rare, iar atunci când apar, sunt laconice, reduse la câteva cuvinte. Aproape fiecare zi din jurnal, atâtă înainte,ă câtă maiă alesă dup<ă venireaă luiă Carolă înă România,ăîncepe cu o sumar<ădescriereăaăvremii:ătremperaturaăaeruluiă(înăgrade Reaumour), starea cerului, umiditatea etc. Fapt ce poate aveaă dou<ă explicaYii:ă eă vorba,ă maiă întâi,ă deă profesiuneaă saămilitar<,ăpentruăcareăstareaăvremiiăconta,ăpe-atunci, foarte mult; apoi,ă deă Yaraă înă careă aă domnit,ă dac<ă Yinemă seamaă c<ă locuitoriătr<iau,ăînămareaălorămajoritate,ădinăagricultur<.ăDeăaltfel,ănoteleădespreăstareaărecoltelor,ăvaraăşiătoamna,ăsuntăfrecvente.

Felulă înă careă aă fostă scrisă jurnalulă neă las<ă s<ă tragemăconcluziaă c<ă rostulă luiă nuă eraă acelaă deă aă memoraă tr<iri,ă st<riăsufleteştiăsauăidei,ăciădeăaăfixaăfapte.ăEsteăoămareădeosebireăîntreă


147

acestaăşiăscrisorileăregelui,ămaiăalesăceleăadresateăapropiaYilor,ăînăcareă predomin<ă opiniile.ă Interesantă esteă faptulă c<ă jurnalulăconYine,ă deă regul<ă laă sfârşitulă fiec<ruiă an,ă listeă deă scrisoriăprimiteă şiă expediateă înă acelă interval.ăDeă aiciă s-ar putea degaja înc<ăoăconcluzie:ăregeleăf<ceaăaceleăînsemn<riăcuăintenYiaădeăaăleăfolosiă maiă târziuă caă structur<ă cronologic<ă şiă faptic<ă pentruăeventuale memorii, la a c<rorăsubstanY<ăarăfiăcontribuităscrisorileăşi,ăpoate,ăalteădocumenteăprivateăşiăoficiale.ăDeăaltfel,ăaşaăs-au petrecut lucrurile în cazul Însemnărilor martorului ocular, acele pseudo-memoriiă dejaă amintiteă aici,ă careă cuprind,ă îns<,ă doarăperioada dintre aniiă 1866ă şiă 1881.ă C<ă regeleă aveaă intenYiaă s<ăcontinue acea lucrare, fie prin intermediul altcuiva, cum procedaseă dejaă atunciă cândă încredinYaseă Miteiă Kremnitzăredactarea Însemnărilor martorului ocular, fie cu propria-i mân<,ă esteăoă supoziYieă înă sprijinulă c<reiaăvineă tocmeiăprezenYaălistelorădeăscrisori,ăînăcuprinsulăjurnalului,ădup<ăanulă1881.

Dintreă însemn<rileă zilniceădină perioadaă dinainteaă veniriiăluiăCarolăînăRomâniaăauăfostăfolosite,ăpân<ăînăprezent,ădoarăceleărelative la campania din Schleswig-Holstein din 1864, la care autorul, pe-atunci locotenent de cavalerie într-un regiment de gard<ăprusian,ă aăparticipată înă calitateădeăofiYerădeăordonanY<ă alăprinYuluiă moştenitoră Friedrich-Wilhelm al Prusiei (viitorul împ<rată Friedrich III al Germaniei). Ele sunt conYinuteă într-un caietădeăformatămic,ălegatăînăscoarYeădeăpieleăneagr<,ăcuprinzândă38ă fileă scriseă m<runt,ă cuă creionul,ă peă ambeleă feYe15. Încep cu dataădeă6ăfebruarie,ăcândăprinYulăaăplecarăpeăfront,ăşiăseăîncheieălaă 17ă mai,ă odat<ă cuă reîntoarcereaă saă laă Berlin,ă dup<ă semnareaăarmistiYiuluiă dintreă Prusia,ă Austriaă şiă Danemarca.ă Înă acelaşiăfondă deă arhiv<ă seă p<streaz<ă ună altă caiet16, tot de format mic, legat înă scoarYeă roşiiă dină piele,ă ală c<ruiă conYinută esteă oă copieămanuscris<ăaăprimului.ăCopiaăaă fostă realizat<,ăseăpare,ădeăMiteăKremnitz, probabil în vremea când lucra la redactarea

15 Loc.ăcit.,ăFondăCasaăRegal<.ăCarol I. Personale, dos. III/25. 16 Loc. cit., fondul citat, dos. III/24.

VASILE DOCEA

Însemnărilor martorului ocular,ă înăscopulăpublic<riiăseparateăaăacelui fragment de jurnal. Scriitoarea a folosit fragmentul atunci cândă aă redactată capitolulă introductiv,ă celă despreă tinereYeaă luiăCarol I, din Însemnările martorului ocular17 şiă l-a mai folosit înc<ăoădat<,ăcaă surs<,ăcândăaăelaboratăbiografiaă regelui,ăaăc<reiăprim<ăediYieăaăap<rutăînă190318, dar nu l-a mai publicat separat.

Abiaă maiă târziu,ă înă 1915,ă însemn<rileă dină Schleswig-Holsteină auă fostă tip<rite,ă parYială (aproximativă jum<tateă dinăconYinutulă textuluiă original),ă deă Paulă Lindenberg,ă biografulă„oficial“ă ală regelui19. În Introducerea acelei fascicule, Lindenbergăarat<ăc<ămanuscrisulăîiăfuseseăînmânatădeăCarol I în prim<varaăanuluiă1914,ăregeleădându-iă totodat<ăpermisiuneaădeăa-lă publica,ă dac<ă socoteaă c<ă textulă prezint<ă interes.ă SelecYiaăfragmenteloră deă însemn<riă dină Schleswig-Holstein a fost operat<,ă înă scopulă public<rii,ă deă Paulă Lindenberg.ă Pentruă unămareănum<rădeăzile,ăînsemn<rileăauăfostăsuprimateătotal,ăpentruăalteleădoarăparYial.ăLipsescădină„ediYiaăLindenberg“,ăîntreăaltele,ăaprecierileă criticeă aleă prinYuluiă Carolă laă adresaă desf<şur<rilorămilitare din timpul campaniei (22 februarie, 30 martie, 30 aprilie,ă1ămai),ăînsemn<riădespreăpierderileăumaneăpeăcâmpulădeălupt<ă (19ă şiă 28ă martie,ă 18ă şiă 27ă aprilie),ă semnalareaă unorăinsucceseăparYialeăaleătrupelorăprusieneăşiăaustrieceă(2ămartie,ă10ăşiă 11ămai).ăAceeaşiă ediYieăocoleşteă toateă referinYeleă laă prinYesaăfrancez<ăAnnaăMurat,ă amintit<ădeăprinY,ă înă jurnalulămanuscris,ăcuă iniYialeleăA.ăM.,ă deă careă acestaă seă îndr<gostiseă cuă ună ană înă


Augenzeugens, vol. I, Stuttgart, 1894, p. XXXVI –XXXVII. 18 Mite Kremnitz, König Karl von Rumänien. Ein Lebensbild,

Breslau/Leipzig,ă 1903.ă Lucrareaă aă avut,ă apoi,ă maiă multeă ediYii în limbile german<ăşiăromân<.

19 Tagebuch des Königs Karl von Rumänien als Ordonanzoffizier des Kronprinzen Friedrich Wilhelm von Preußen im Feldzuge 1864, mit Einleitung von Paul Lindenberg, Stuttgart, Verlag Adolf Bonz & Comp., 1915, 68 p.


149

urm<,ăpl<nuindăchiarăs<ăoăiaăînăc<s<torie20.ăDeăasemenea,ăediYiaădină1915ănuăconYineămulteădintreăp<rerileăşiăaprecierileătân<ruluiăprinY despre diferite persoane întâlnite în timpul campaniei, nici seriaă deă însemn<riă despreă boalaă frateluiă s<uă Friedrich,ă careă aăfost pe punctul de a-şiă pirdeă viaYaă dină cauzaă febreiă tifoide.ă Înă„ediYiaă Lindenberg“ă avem,ă aşadar,ă oă variant<ă prescurtat<ă şiă„cosmetizat<“ăaăjurnaluluiădinăSchleswig-Holstein.

Înă sfârşit,ă ună ultimă episodă ală „carierei“ă editorialeă aăjurnalului regelui Carol Iămerit<ăaăfiămenYionatăaici.ăEsteăvorbaădeă publicarea,ă înă revistaă „Erasmus“ă aă studenYiloră Facult<Yiiă deăistorieăaăUniversit<YiiădinăBucureşti,ăaăunuiăfragmentădeăjurnal,ăcorespunz<toră ultimeloră luniă deă viaY<ă aleă monarhuluiă (iunie-octombrie 1914). Textul nu este cel original, german, ci reproduceăoătraducereăfrancez<,ărealizat<,ăseăpare,ădeăConstantinăDiamandy21.

20 Pentru acest episod, vezi, în volumulădeăfaY<,ăstudiulăÎntre glasul inimii şi

„raison d’etat“:proiectele matrimoniale ale lui Carol I, capitolul Nici bonapartist, nici orleanist.

21 Fragmentul a fost publicat, sub îngrijirea lui Gheorghe Zbuchea, în „Erasmus“,ăBucureşti,ănr. 6, 1996.

VASILE DOCEA

Pentruă istorici,ă jurnalulă are,ă înă ansamblu,ă oă dubl<ăînsemn<tate.ăMaiăîntâi,ăelăconYineăoăcronologieăexact<ăaăfaptelorăpoliticeădeămaiămareăsauămaiămic<ăimportanY<ădinăRomânia lui Carol I.ă Nuă esteă oă fresc<ă aă societ<Yiiă româneşti,ă înă schimbă areăcalitatea de inventar riguros al evenimentelor, întocmit cu extrem<ăconştiinciozitateădeăcelăcareăaăfostătimpădeăjum<tateădeăsecolă „arbitrul“ă politiciiă româneşti.ă Apoi,ă elă esteă ună izvorăindispensabil pentru reconstituirea biografiei regelui, mai cu seam<ăaăaceleiăperioadeăcareănuăaăfostăcuprins<ă înă Însemnările martorului ocular.

(Comunicareă prezentat<ă laă Simpozionulă Deutsche, Rumänen, Rumäniendeutsche in Memorialistik – Germani, români, etnici germani în memorialistică, organizat de „Institută füră deutscheă Kultură undă GeschichteăSüdosteuropas“ădinăMünchenăşiă„Institutulădeă istorieăA. D. Xenopol“ă laă Iaşi,ă28 – 30 octombrie 1999)

„Memoriile“ăregeluiăCarol I: autori,ăsurse,ăediYii

NeconcordanYeăşiăambiguit<Yi

Înălumeaăspecialiştilorăaădevenităunăadev<răbanalăfaptulăc<ănuă putemă înYelegeă şiă explicaă istoriaă celeiă de-aă douaă jum<t<Yiă aăsecoluluiă XIX,ă evoluYiaă politic<ă intern<,ă dară maiă alesă relaYiileăexterneăaleăRomâniei,ăignorândăunăimportantăşiăcomplexăizvor,ăcunoscută îndeobşteă subă denumireaă deă Memoriile regelui Carol I.ă Cuă toateă acestea,ă înă secolulă scursă deă laă apariYiaă lor,ă„Memoriile“ regelui nu s-au bucurat de o analiz<ă serioas<,ă caătextă şiă izvoră istoric,ăanaliz<ăcareă s<ă iaă înădiscuYieăoriginalitateaălor,ă paternitatea,ă surseleă şi,ă eventual,ă ediYiileă înă careă auă fostăpublicate.

Comunicareaă prezentat<ă deăNicolaeă Iorgaă înă şedinYaădină17 octombrie 1914 a Academiei Române – la numai câteva zile, deci, de la moartea monarhului – şiăintitulat<ăOpera de istoric a regelui Carol I,ă esteă maiă degrab<ă oă m<rturieă decâtă ună studiu,ăfiindădeparteădeăaădezlegaăproblemeleăcareăneă intereseaz<ăaici.ăF<r<ărezerve,ă istoriculă îlăconsideraăpeăregele Carol I autor unic alălucr<riiăşiăinvocaădreptăargumenteăpropriile-i amintiri: ori de câte ori regele i-a vorbit despre carte, a numit-oă „Memoriileămele“.ă Iorgaă ar<ta,ă apoi,ă c<ă rolulă unuiă oarecareă „profesorăgerman,ăcareăaăscrisăşiăPrefaYa“,ăaăconstată„numaiăîntr-o revizie

VASILE DOCEA

deă stil,ă şiă aceeaă uşoar<,ă c<ciă însuşirileă deă scriitoră aleă regeluiăCarolă erauă foarteă reale“1.ă F<r<ă aă aveaă la-ndemân<ă vreoă surs<,ăNicolae Iorga s-a sprijinit în formularea opiniei sale despre paternitatea textului „Memoriilor“ pe propria-iăintuiYie,ăcare,ădeăaceast<ădat<,ăaşaăcumăvomăvedeaăînăcontinuare,ăi-aăjucatăoăfest<!

NiciăunaădintreăediYiiănuăneăofer<ăvreoă informaYieă sigur<ădespre identitatea autorului „Memoriilor“.ă Titlulă ediYiilorăromâneşti – Memoriile regelui Carol I al României. De un martor ocular – pareă elă însuşiă echivoc,ă generatoră deă confuzie.ăCum poate cineva, ună martoră ocular,ă s<ă scrieă memoriile altcuiva?ă Logicaă şiă bunulă simYă neă spună c<ă poate,ă celă mult,ă înăcalitateă deă martoră ocular,ă s<ă scrieă amintiriă despreă oă alt<ăpersoan<.ăŞiădac<ăesteăaşa,ăatunciădeăceăscriereaăaăfostăintitulat<ăMemorii?ăOăieşireădinăaceast< dilem<ăneăesteăsugerat<ădeă titlulăediYieiă originale,ă germane,ă aă lucr<rii:ă Aus dem Leben König Karls von Rumänien. Aufzeichnungen eines Augenzeugen (Din viaYaă regeluiă Carolă ală României.ă Însemn<rileă unuiă martorăocular).ă Înă acestă cază nuă maiă exist<ă niciă ună echivoc, deoarece titlulă neă sugereaz<ă c<ă altcineva,ă ună „martoră ocular“,ă nareaz<ăviaYaă regelui.ăSugestieă confirmat<,ă apoi,ă deă felulă înăcareăaă fostăredactat textul, la persoana a treia.

Totuşi,ă acesteă constat<riă nuă explic<ă diferenYaă întreă titlulăediYieiă germaneă şiă celă ală varianteloră româneşti,ă aşaă cumănuăneăofer<ă niciă oă l<murireă despreă identitateaă autoruluiă (autorilor)ălucr<rii.

Evocataă opinieă aă luiă Nicolaeă Iorgaă seă afl<ă înă relativ<ăcontradicYieă şiă cuă explicaYiileă ceă niă leă ofer<ă PrefaYa ediYieiăfranceze a „Memoriilor“,ăpublicat<ăînăaniiă1894 – 1901:

„Seă ştieă ast<ziă c<ă redactareaă aă fostă f<cut<ă deă deă c<treădomnul consilier intim dr. Schaefer, profesor de istoria artei la Universitatea din Darmstadtă şiă fostă educatoră alăregelui.ăDară esteă evidentă c<ă aceast<ă carte nu a putut fi

1 Nicolae Iorga, Opera de istoric a regelui Carol I al României,ă înă„Analeleă

Academieiă Române.ă Memoriileă SecYiuniiă Istorice“,ă Seriaă aă II-a, tomul XXXVII, 1914, p. 182.


153

scris<ă decâtă cuă ajutorulă scrisoriloră particulareă şiădocumentelorăcommunicateădeăc<treăsuveranulăînsuşi“2.

Aşadar,ă„profesoruluiăgerman“ăamintitădeăIorgaăiăseăatribuieăaiciăun rol mult mai mare: el ar fi redactat textul.

Înă sfârşit,ă alteă surseă vorbescă despreă oă aă treiaă persoan<ăimplicat<ă înă scriereaă „Memoriilor“ regelui Carol I, scriitoarea Mite Kremnitz.ăDespreăceiădoiăcolaboratoriăaiăregeluiăşiădespreărolul lor va fi vorba în continuare.

Doi colaboratori ai regelui Carol I: GeorgăSchaeferăşiăMiteăKremnitz

Amăar<tatămaiăsusăînăceăfelănumeleăluiăGeorgăSchaeferăaăfost asociat „Memoriilor“ lui Carol I. Acesta s-aă n<scută laă 3ăaprilieă1823,ăînăoraşulăgermanăMainz,ăcaăfiuăalăunuiăfuncYionarămunicipal.ă Aă înv<Yată laă şcolileă elementar<ă şiă medieă dină oraşulănatal,ăapoiălaăunăcolegiuădinăAngere,ăînăFranYa.ăLaăUniversitateaădin Mainz a studiată istoriaă universal<,ă istoriaă literaturii,ăarheologiaăşiă limbileămoderne.ăDestinatădeăfamilieăuneiăcariereăfuncYion<reşti,ă Georgă Schaeferă aă renunYată laă aceastaă şiă s-a îndreptat,ăînc<ădinătimpulăstudiilorăuniversitare,ăspreăăactivitateaăliterar<,ă îndeosebiă gazet<reasc<.ă Înă 1848ă iă s-a oferit postul de coredactor al ziarului patronat de principii Thurn und Taxis, „Frankfurteră Oberpostamtszeitung“,ă devenită jurnală oficială alăParlamentuluiă confederală germană întrunită înă împrejur<rileărevoluYionareădinăacelăan.ăÎnăaceaăcalitate,ăaăpututăurm<riădirectădezbaterileă trimişiloră deă laă Paulskirche, s-a familiarizat cu disputaă dintreă liberalismă şiă conservatorism,ă cuă proiecteleăprivindăviitorulăGermaniei,ăcuăpoliticaăinternaYional<.ă

2 Notes sur la vie du Roi Charles de Roumanie. Par un témoin oculaire, vol. I,

Bucarest,ăImprimerieădeăL’IndépendenceăRoumaine,ă1894, p. I.

VASILE DOCEA

C<treă sfârşitulă aceluiaşiă an,ă principele Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen i-aă propusă s<ă seă ocupeă deă educaYiaăcelui de-alădoileaă fiuăală s<u,ăprinYulăCarol.ăAăacceptat,ă iară laă1ăianuarieă 1849ă şi-aă f<cută debutulă înă nouaă slujb<,ă peă careă aăîndeplinit-o timp de opt ani. Pe Carol l-aăînsoYitălaăDresda, unde, între 1850 – 1856, i-aă coordonată studiileă f<cuteă acoloă cuăprofesori particulari. Mai târziu, în 1868, guvernul marelui ducatăHessaăaveaăs<-i ofere un post de profesor de istoria artei la nouăînfiinYataăŞcoal<ătehnic<ăsuperioar<ădinăDarmstadt.ăDeYineaăînc<ă aceast<ă funcYieă înă 1893 – avea deja 70 de ani – când i-a trimisăfostuluiăs<uăelev,ădevenităîntreătimpăregeăalăRomâniei,ăunămemoriuăautobiograficăînăcareăexpunea,ăîntreăaltele,ăinformaYiileărezumate aici3. A murit la 15 august 1908, în Darmstadt4,ăl<sândăînă urmaă sa,ă înă afaraă contribuYiei la elaborarea capitolului introductiv al „Memoriilor“ regelui Carol I,ă maiă multeă lucr<riăde istorie a artei medievale5 şiăoăcarteădespreăistoriaătimpurieăaăneamului Hohenzollern6.

Înă ceă aă constată contribuYiaă luiă Georgă Schaeferă laăelaborarea „Memoriilor“? Primul dintre cele patru volume ale ediYieiăgermaneădină1894 – 1900ădebuteaz<ăcuăunăîntinsăcapitolăintroductiv (37 pagini), intitulat König Karls Jugendjahre (TinereYeaăregeluiăCarol).ăCapitolulăacestaănuămaiăapareăînăniciăunaădintreăediYiileăşiăvarianteleăurm<toare.ăSuntăprezentateăacoloăfamiliaăregelui,ăcopil<ria,ăaniiădeăşcoal<ăşiăstudiileăuniversitare,ăcarieraă militar<ă şiă c<l<toriileă deă studii.ă Înă vedereaă elabor<riiăacestuiăcapitol,ăregeleăaăsolicitatăajutorulăfostuluiăs<uăeducator,ă 3 Arhiveleă Statuluiă Bucureşti, Fondă Casaă Regal<.ă Carol I. Personale, dos.

V - N/350, f. 2 – 5, 122. 4 Wilhelm Kosch, Das katholische Deutschland, vol. II, 1937, p. 484. 5 Listaă publicaYiiloră luiă Georgă Schaeferă înă Richardă Kukulaă (ed.),ă

Bibliographisches Jahrbuch der deutschen Hochschulen, Innsbruck, 1892, p. 794.

6 Histoire de Hohenzollern au Moyen Age, par Georges Schaefer, docteur en Philosophie, conseiller de cour et chevalier de l'ordre de Hohenzollern, Paris, Librairie de firmin Didot frères, fils et Cie, 1859.


155

solicitându-iăinformaYiiădespreăperioadaăînăcareăceiădoiăs-au aflat împreun<.ăCaăurmare,ăGeorgăSchaeferăi-aăexpediatăregeluiădou<ămemorii: primul, datat 12 mai 1893, cuprinde o serie de informaYiiădespreăbiografiaăeducatoruluiăşiăoăprezentareăgeneral<ăaăcopil<rieiăşiăeducaYieiăprinYului7; cel de-al doilea, din 15 iunie acelaşiăan,ăconYineă relatareaăam<nunYit<ăaă studiiloră luiăCarolă laăDresda, între anii 1850 - 18568.ă Exactitateaă informaYiilorăreproduseă acoloă deă Georgă Schaefer,ă preciziaă red<riiă datelor,ăîntâmpl<rilorăşiăam<nuntelorădovedescăfaptulăc<,ă laă rândulăs<u,ăfostul educator s-aăinspiratădinăpropriulăs<uăjurnal.ăInformaYiileăconYinuteă înăceleădou<ămemoriiă seăreg<sescă înăevocatulăcapitolăintroductiv,ă f<r<ă aă acoperi,ă îns<,ă decâtăoăprim<ăparteăaă cestuia,ăceaăcorespunz<toareăperioadeiăcuprinseăîntreănaştereaăluiăCarol I (1839)ă şiă anulă 1856.ăFormaă final<ă înă careă auă fostă publicateă înăcapitolulăintroductivăacesteăinformaYiiănuăeste,ăîns<,ăceaăpeăcareăle-a dat-oă Georgă Schaefer.ă Eaă poart<ă amprentaă mâiniiă careă aăredactat întreaga lucrare, scriitoarea Mite Kremnitz.

Mai multe surse vorbesc despre implicarea, în grade diferite, a scriitoarei germane în elaborarea „Memoriilor“ regelui Carol I.ă M<rturiileă suntă contradictoriiă şiă înă acestă caz.ăUneleă ziareă şiă revisteă aleă timpului9,ă caă şiă oă lucrareăautobiografic<ăaăluiăAlexandruăTzigara-Samurcaş10, un apropiat ală scriitoareiă şiă ală Caseiă regale,ă oă prezint<ă peă soYiaă mediculuiăregeluiădreptăautoareăunic<.ăAcesteiăopiniiăpareăs<ăiăseăalinieze,ădeşiă nuă oă faceă explicit,ă Renateă Grebing,ă biografaă Miteiă

7 Arh.ă St.ă Bucureşti,ă Fondă CasaăRegal<.ă Carol I. Personale, dos. V - N/350,

31 file. 8 Arh.ăSt.ăBucureşti,ăFondăCasaăRegal<,ădos.ă26/1893,ă12ăfile. 9 „NordăundăSüd“,ă vol. CXV, 1905, p. 352 – 382;ă „Românul“,ăArad,ă an. II,

nr. 13, 17/30 ianuarie 1912, p. 9ăşiăaltele. 10 Alexandru Tzigara-Samurcaş,ăMemorii, vol. I (1872 – 1910),ăediYieăîngrijit<ă

de Ioan ŞerbăşiăFloricaăŞerb,ăBucureşti,ă1991,ăp. 72.

VASILE DOCEA

Kremnitz11.ă Oă variant<ă oarecumă diferit<ă neă esteă relatat<,ă înăamintirile ei, de reginaă Maria,ă soYiaă regeluiă Ferdinand. La venirea ei în Yar<ă – povesteşteă regina – existaă dejaă oă ruptur<ăîntreă Miteă Kremnitză şiă reginaă Elisabeta,ă aă c<reiă secretar<ăparticular<ăfuseseăscriitoarea:

„Rupturaă seă f<cuse,ă miă seă pare,ă cândă unchiulă (regeleăCarol I) propusese doamneiă Kremnitză s<-i ajute la scrierea Memoriilor lui, în loc de a cere aceasta lui Auntyă (regineiă Elisabeta),ă eaă îns<şiă poet<ă şiă scriitoare.ăDinăpunctulădeăvedereăalăunchiului,ăeuăînYelegeamăc<ănuăputeaă cereă concursulă reginei,ă preaă romantic<ă şiă preaăînfl<c<rat<ă pentruă oă lucrareă atâtă deă precis<ă şiăcump<tat<“12.

Conformă acesteiă m<rturii,ă aă existată oă colaborareă direct<ă întreăregele Carol IăşiăscriitoareaăMiteăKremnitz,ăînăscopulăelabor<riiă„Memoriilor“ămonarhului.

InformaYiiăsuplimentareăînăaceast<ăprivinY<,ădarăşiădespreăîmprejur<rileă careă auă condusă laă colaborareaă dintreă regeă şiăscriitoareaă german<,ă neă suntă oferiteă deă oă scrisoareă a Mitei Kremnitz,ăadresat<ăluiăCarol I la 5 noiemnbrie 1891:

„Deutsche Revue, care a publicat în cursul acestui an câtevaăminunateăscrisoriăaleămareluiăîmp<ratăWilhelmăşiăale lui Bismarck sub titlul Despre viaYa contelui Roon, m<ă h<rYuieşteă deă cevaă vremeă în problema unor însemn<riăieşiteădeăsubăpanaăMajest<YiiăVoastreăRegale.ăAmăr<spunsăînămodărepetatăc<ănuăamăavutăprilejulădeăaăexpuneă Majest<Yiiă Voastreă aceast<ă rug<minteă şiă c<ă m<ătemă deă ună refuz.ă Dar,ă înă definitiv,ă nuă amă dreptulă s<ăr<spundănegativăînainteădeăaăsupuneăaprob<riiăMajest<YiiăVoastreă dorinYaă acesteiă importanteă reviste.ă Iat<ă deă ceă

11 Renate Grebing, Mite Kremnitz. Eine Vermittlerin der rumänischen Kultur

in Deutschland, Frankfurt am Main / Berlin, 1976, p. 13 – 14, 188, 201. 12 Maria, Regina României, Povestea vieYii mele, vol. II, traducere de

M<rg<ritaăMiller-Verghy, Iaşi,ăEdituraăMoldova,ă1991,ăp. 137.


157

mi-amă îng<duit – şiă ceră iertareă pentruă aceasta – s<ă V<ăscriuăprezentaăepistol<.

Editorul de la Deutsche Revue consider<ă c<ă publicareaăunorăaspecteădinăviaYaăMajest<YiiăVoastre ar fi de cel mai mareăinteresăpolitic.ăOăhot<râreăînăacestăsensănuăesteădeăcompetenYaămea;ă îmiăamintescădoarăc<,ăatunciăcândăamăavută onoareaă s<ă prezintă Majest<Yiiă Voastreă traducereaăgerman<ăaăParticipării României la rătboiul din 1877 – 1878, V-aYiăgândită înă treac<tă laăoăposibilitateădeăaă faceăcunoscuteă publiculuiă doritoră câtevaă însemn<ri.ă SeăînYelegeădeălaăsineăc<ănumeleămeuănuăvaăfiăpomenit,ădarăacestea sunt, desigur, detalii, care ar fi demne de interes doarădac<ăMajestateaăVoastr<ăRegal<ă nuăvaă refuza,ăaşaăcumăm<ătem,ăs<ăiaăînăconsideraYieăaceast<ăchestiune“13.

Afl<m,ă aşadar,ă c<ă regeleă s-aă gândită înc<ă dină 1888 (anul apariYieiă înă limbaă german<,ă înă t<lm<cireaă Miteiă Kremnitz,ă aăc<rYiiă luiă T.ă C.ă V<c<rescu,ă Participarea României la războiul din 1877 – 1878,ăamintit<ăînăscrisoare)ălaăposibilitateaădeăaălucraăîmpreun<ă cuă scriitoareaă laă redactareaă memoriiloră sale.ăPrelucrarea documentelor puse laă dispoziYieă deă regeă şiăredactarea propriu-zis<ă trebuieă s<ă fiă început,ă îns<,ă îndat<ă dup<ădataăscrisoriiăamintite,ăc<ciăînăfebruarieă1892ă„DeutscheăRevue“ăpublica deja primul capitol al „Memoriilor“, sub titlul Aus dem Leben König Karls von Rumänien. Nach den Aufzeichnungen eines Augenzeugen14.ăPublicareaăînăfoiletonăaăcontinuatăpân<ăînăianuarieă 1894,ă ap<rândă subă aceast<ă form<ă doară textulăcorespunz<toră primuluiă volumă ală ediYieiă germane.ă Subă acelaşiătitlu,ă lucrareaă aveaă s<ă apar<,ă întreă aniiă 1894ă şiă 1900,ă înă patruăvolume, la Editura Cotta din Stuttgart. Numele scriitoarei nu apareă peă aceast<ă ediYieă şiă nuă va fi trecut nici pe variantele francez<,ăromân<ăşiăenglez<ăaleălucr<rii. 13 Arh.ăSt.ăBucureşti,ăFondăCasaăRegal<.ăCarol I. Personale, dos. V – N/236.

Originalulăscrisoriiăînălimbaăgerman<. 14 PublicaYiaă lunar<ă„DeutscheăRevueăüberădasăgesamteănationaleăLebenăderă

Gegenwart“ăeraăeditat< deăRichardăFleischerălaăBerlin,ăStuttgartăşiăLeipzig.

VASILE DOCEA

Sursele folosite de Mite Kremnitz în redactarea „Memoriilor“ regelui, pe care i le-aă pusă laă dispoziYieă Carol I însuşi,ăauăfostădiverse.ăAmăamintitădejaădeămemoriulădină1893ăalălui GeorgăSchaefer,ăimportantăpentruăreconstituireaăcopil<rieiăşiăaăprimeloră studiiăaleă regelui.ăStructuraăcronologic<ăşiă faptic<ăaă„Memoriilor“ seăîntemeiaz<ăpeăjurnalulămonarhului15. Înăsfârşit,ăoăaătreiaăsurs<ăoăconstituieăcorespondenYaăoficial<ăşiăceaăprivat<ăa regelui, pe care acesta a selectat-o,ăf<r<ăîndoial<,ăatunciăcândăi-a pus-oălaădispoziYieăscriitoarei.

EdiYiileă„Memoriilor“

Istoriaă public<riiă „Memoriilor“ debuteaz<ă înă februarieă1892, când „DeutscheăRevue“ăîncepeăs<ătip<treasc<,ăînăfoileton,ătextulă acestora,ă înă împrejur<rileă peă careă le-am evocat mai sus. Separat, în volum, lucrarea s-aă publicată înă maiă multeă ediYiiă şiăvariante,ă înă diferiteă limbi.ă Iat<-le,ă înă ordineaă cronologic<ă aăapariYiei:

1. Memoriile regelui Carol I al României, Editura „Lupta“,ăparteaăI,ă1892,ă255ăp.;ăparteaăaăII-a,ă1983ă(peăcopert<:ă1893),ă379ăp.ăAceast<ăediYie,ă incomplet<,ă reprezint<ătraducereaăromâneasc<ăaă textuluiăpublicatăînă„DeutscheăRevue“.ăDemnădeăconsemnatăesteăfaptulăc<ăpublicareaăînăvolum,ăînălimbaăromân<,ăfieă şiă incomplet<,ă aă precedată ediYiaă german<ă dină 1894 – 1900, cereătrece,ădeăobicei,ădreptăprimaăediYieăaă„Memoriilor“.

2. Aus dem Leben König Karls von Rumänien. Aufzeichnungen eines Augenzeugen, Stuttgart, Verlag von J. G. Cotta’schenăBuchhandlung,ăvol.ăI, 1894, XLII + 380 p.; vol. II, 1894, IV + 485 p.; vol. III, 1897, IV + 502 p.; vol. IV, 1900, (IV) + 474 p. Este singura ediYieăintegral<ăaă„Memoriilor“.

3. Notes sur la vie du Roi Charles de Roumanie. Par un témoin oculaire,ă Bucarest,ă Imprimerieă deă L’Indépendenceă 15 Pentruăacesta,ăvezi,ăînăvolumulădeăfaY<,ăstudiulăJurnalul regelui Carol I.


159

Roumaine, vol. I, 1894, VIII + 223 p.; vol. II, 1896, 254 p.; vol. III,ă 1899,ă287ăp.;ă vol.ă IV,ă1901,ă231ăp.ă Înă cazulă acesteiăediYii,ătraducerea în limba francez<ă s-aă f<cută dup<ă textulă publicată înă„Deutscheă Revue“,ă pentruă primulă volum,ă şiă dup<ă volumeleăcorespunz<toareă aleă ediYieiă germaneă dină 1894ă – 1900, pentru celelalte.

4. Din viaYa regelui Carol I al României. Notele unui martor ocular, traduse din limba geman<ă laă revistaă „Româniaămilitar<“,ăvol.ăIII,ăBucureşti,ă1899,ă499ăp.ăAceast<ăediYieăconYineădoar traducerea volumului al III-leaă ală ediYieiă germaneă dină1894 – 1900,ă cuprinzândă participareaă laă r<zboiulă dină 1877 – 1878.

5. Reminiscenses of the King Karl of Roumania, edited from the original with an introduction by Sidney Withman, London and New York, 1899, XXXI + 367 p.

6. Memoriile regelui Carol I al României (De un martor ocular), vol. I – XVII,ăBucureşti,ăEdituraăziaruluiă„Universul“,ă1909 – 1912.

7. Atât Alexandru Tzigara-Samurcaş16,ă câtă şiă RenateăGrebing17, biografa Mitei Kremnitz, vorbesc despre o a doua ediYieă înă limbaă german<,ă nedatat<,ă publicat<,ă probabil,ă în preajmaăprimuluiăr<zboiămondial.ăNuăamăreuşităînc<ăs<ăidentificăaceast<ăediYie,ădeşiăamăc<utat-o în biblioteci din GermaniaăşiădinăRomânia.

8. Din viaYa regelui Carol I. De un martor ocular,ăPrefaY<ădeăGheorgheăI.ăBr<tianu,ăediYiaăaăII-aă(rev<zut<), cu bibliografie şiă indiceă deă nume,ă vol. I,ă Edituraă ziaruluiă „Universul“,ă 1939,ăVIIă +ă 271ă p.ă Înă aceast<ă ediYieă „rev<zut<“,ă undeă s-au rectificat uneleăeroriădeătraducereăap<ruteăînăprecedenteleăediYiiăromâneşti,ăs-a publicat doar primul volum.

9. Din viaYa regelui Carol I (De un martor ocular), cu o prefaY<ădeăJ.ăFriedmann-Nicolescu,ăBucureşti,ăEdituraă„Cerma“,ă

16 Alexandru Tzigara-Samurcaş,ăop. cit., vol. I, p. 72. 17 Renate Grebing, op. cit, p. 201.

VASILE DOCEA

[1991],ă [IV]ă +ă 138ă p.ă EdiYia,ă parYial<,ă cuprindeă doară textulăcorespunz<torăanuluiă1866,ăreprodusădup<ăediYiaăromânesc<ădină1909 – 1912.

10. Memoriile regelui Carol I. De un martor ocular, ediYieădeăStelianăNeagoe,ăvol.ăIă– IV,ăBucureşti,ăEdituraăScripta,ă1992 – 1995.ă Textulă acesteiă ediYiiă esteă reprodusă dup<ă celă alăediYieiăromâneştiădină1909ă– 1912.

*

Aşadar,ă autoriiă „Memoriilor“ sunt regele Carol I, scriitoareaăMiteăKremnitzăşiăprofesorulăGeorgăSchaefer.ăPrimulăaă fostă coordonatorulă întregiiă lucr<riă şiă principalulă furnizoră alăsurselor. Mitei Kremnitz i-aă revenită sarcinaă redact<riiă textului,ăînă vremeă ceă Georgă Schaeferă aă colaborat,ă furnizândă informaYii,ădoar la elaborarea capitolului introductiv, care apare numai în ediYiaăgerman<ădină1894ă– 1900.

Lucrareaă aă fostă publicat<ă pentru primaă dat<,ă parYial,ă înă„DeutscheăRevue“,ăînăperioadaăfebruarieă1892ă– ianuarie 1864, apoi,ădină1892ăşiăpân<ăast<zi,ăînăzeceăediYiiăşiăvariante,ăînălimbileăgerman<,ăromân<,ăfrancez<ăşiăenglez<.ăDintreătoateăacestea,ădoarăediYiaă german<ă înă patruă volumeă din 1894 – 1900 poate fi socotit<ăcomplet<.

(Publicat, sub titlul Memoriile regelui Carol I al României. Autori, surse, ediYii,ăînărevistaă„Vatra“,ăTârgu-Mureş,ăan.ăXII,ănr. 9, p. 11)

Un confident al regelui: scriitorul Paul Lindenberg

Cine a fost Paul Lindenberg?

Biografilor,ă dară şiă istoriciloră înă general,ă contemporaniăsubiectelor sau evenimentelor alese pentru a fi analizate, li se reproşeaz<ămaiăîntotdeaunaălipsaăaceleiădetaş<ri, pe care numai trecereaă timpuluiă oă poateă oferi.ă Leă pretindemă biografiloră şiăistoriciloră obiectivitateă şiă credemă c<ă aceastaă poateă fiă obYinut<ăprinăstingereaăpasiunilorăoriăreducereaăsimpatiilorăşiăantipatiilor,ădar mai ales prin plasarea autorilor pe poziYiaă privilegiat<ă şiăoarecumă comod<ă deă observatoriă aiă procesualit<Yiiă istorice,ă deăjudec<toriăaiăfaptelorănuădoarăprinăeleăînsele,ăciăprinăînl<nYuireaăşiă consecinYeleă loră înă timp.ă Este,ă îns<,ă laă felă deă adev<rată c<ăbiograful,ă s<-iă spunemă„contemporan“,ă seă bucur<ă laă rândulă luiădeă ună privilegiu,ă peă careă treceteaă timpuluiă oă refuz<ă istoriculuiătârziu: posibilitatea de a-şiăcunoaşteăpersonalăsubiectul,ădeăaăaflaădirectă informaYii,ă care,ă altfel,ă ară disp<reaă împreun<ă cuăpersonajeleădeăcareăsuntălegate.ăExist<ăşiăoăcategorie mai aparte aăacestorăbiografiă„contemporani“,ăceiăcareăafl<ămulteălucruriădeălaă subiecYiiă lor,ă dară peă care,ă dină diferiteă motive,ă nuă leă potăpublica,ă parYială sauă integral.ă Dină aceast<ă categorieă faceă parteăPaul Lindenberg, biograful regelui Carol I al României.

Aăştiută s<ă câştige,ă înă cursulămulteloră întrevederiăpeăcareăle-au avut, încrederea regelui, atât de rezervat de obicei, cum îl descriu cei care l-auăcunoscut.ă„Regeleăareădeplin<ăîncredereăînăDumneavoastr<“,ă i-aă spusă odat<ă reginaă Elisabeta.ă Dară aceast<ă

VASILE DOCEA

remarc<,ă m<gulitoareă laă primaă vedere,ă eraă maiă degrab<ă unăavertisment.ă SoYiaă suveranuluiă aveaă s<-lă l<mureasc<,ă înăcontinuare, de ce:

„Elă (regeleă Carol)ă ştieă c<ă nuă veYiă publicaă niciodat<ădezv<luirileă saleă şiădeăaceeaădiscut<ăcuăDumneavoastr<ălucruri pe care nu le-arăîmp<rt<şiăniciăm<carăminiştrilorăs<i“1.

Aşadar,ă oă interdicYieă venit<ă chiară dină preajmaă valoroaseiă saleăsurseă deă informaYii. Cum s-aă împ<cată Paulă Lindenbergă cuăaceasta,ă cuă situaYiaă deă aă aflaă despreă regeă foarteă multeă şi,ă înăacelaşiătimp,ădeăaănuăputeaăscrieătotăceăştia?

În lucrarea sa despre regele Carol I,ă deă laă primaă ediYie,ădină 1906,ă şiă pân<ă laă ultima,ă ap<rut<ă ună deceniuă dup<ă moarteaămonarhului2,ă aă cedată ideiiă deă cenzur<,ă sugerat<ă deă reginaăElisabeta.ă Biografia,ă acoloă undeă nuă relateaz<ă fapteă şiăevenimente oficiale, devenite publice în chiar momentul produceriiă lor,ăseăîntemeiaz<ăpeăsurseădejaăpublicate,ăînăspecialăpe „Memoriile“ regelui şiă peă tomurileă deă documenteă ap<ruteăprin grija lui D. A. Sturdza. Prezentarea pe larg a faptelor se întrerupe, asemenea „Memoriilor“ citate, la anul 1881, perioadeiăcareăurmeaz<ădup<ăacelăanăfiindu-i dedicat un singur capitol,ădinăceleădou<spr<zeceăaleălucr<rii3. Rezultatul la care a condusă aceast<ă selectareă aă surselor,ă deă c<treă autor,ă nuăputeaă fiădecâtăcaracterulădeă„biografieăoficial<“ăalălucr<rii.ăNuăştimădac<ăautorul a fost, din punct de vedere istoric vorbind,ămulYumitădeă 1 Paul Lindenberg, Es lohnt sich, gelebt zu haben. Erinnerungen, Berlin,

Vorhut-Verlag Otto Schlegel, [1941], p. 122. 2 Idem, König Karl von Rumänien, Berlin, 1906, 370 p.ăUrm<toareleăediYiiăînă

limbaăgerman<:ă1908,ă480 p.; 1909, 480 p.;ă1923,ăediYieămultăad<ugit<,ă înădou<ăvolume,ăvol. I, 653 p., vol. II, 348 p.ăÎnă limbaăromân<ăaă fostă tradus<ăde V. Anestin,ăprobabilădup<ăvariantaăfrancez<,ăpublicându-seălaăBucureştiăînă 1915.ă Oă variant<ă prescurtat<ă (108 p.) s-aă tip<rită înă 1909,ă cândă regeleăîmplineaăşaptezeciădeăani,ăînălimbileăgerman<ăşiăromân<,ăsubătitlulăRegele Carol al României. 70 de ani din viaYa unui erou.

3 ÎnăediYiileăgermaneădină1906,ă1908ăşiă1909.


163

rezultat.ăAărespectat,ăîns<,ăvoinYaăCaseiăregale,ătransmis<ălui,ăaşaăcumăamăar<tatădeja,ăşiăprinăvoceaăregineiăElisabeta.ăNuătrebuiaăs<ă scrieă chiară totă ceă afla,ă chiară dac<ă ceă aflaă veneaă dină guraăregelui!ăAbiaămultămaiătârziu,ălaăb<trâneYeă(cu trei ani înainte de a muri), s-aăpututăhot<râăs<ăoăîncalceăşiăs<ăfac<ăpublice,ăînăparte,ăcelăpuYin,ădest<inuirileămonarhului.ăAăf<cut-o într-un volum de amintiri,ăap<rutăînăanulă1941ălaăBerlinăşiă intitulatăEs lohnt sich gelebt zu haben. Erinnerungen (A meritatăs<ătr<iesc.ăAmintiri).ăDină celeă 370ă deă paginiă aleă c<rYii,ă 13ă suntă dedicateă capitoluluiăConversaYii cu regele Carol al României.

Dezv<luirileă luiăLindenbergă seă adaug<ă m<rturiiloră l<sateăde multe alte persoane care l-au cunoscut pe monarh. O parte dintre aceste au fost strânse de Alexandru Tzigara-Samurcaşăşiăpublicateă înă anulă 1939,ă laă ună secolă deă laă naştereaă regelui,ă înăvolumul Din viaYa regelui Carol I4.ă Dac<ă Amintirile lui Lindenbergă ară fiă ap<rută cuă doiă aniă maiă devreme,ă capitolulăamintită şi-ară fiă g<sit,ă probabil,ă ună locă înă carteaă îngrijit<ă deăTzigara-Samurcaş.ă Ară fiă fost,ă astfel,ă maiă bine cunoscute de publiculă românesc.ă Este,ă totuşi,ă destulă deă curiosă faptulă c<ărelat<rileă dinăAmintirile luiăLindenbergă auă r<masă necunoscute,ănuănumaiăpubliculuiălarg,ădarăşiăspecialiştilor5.ăDeşiăinformaYiileăcuprinse în acel capitol sunt extrem de interesante, cartea nu am întâlnit-oă citat<ă înă niciă oă lucrareă despreă Carol I.ă Iat<ă deă ceăsocotescă util<ă descrierea,ă aici,ă aă aceloră însemn<ri,ă nuă înainte,ăîns<,ă deă aă oferiă câtevaă succinteă dateă biograficeă despreă autorulălor.

Paul Lindenberg s-aă n<scută înă Berlin,ă laă 11ă noiembrieă1859,ă caă fiuă ală unuiă consilieră superioră deă justiYie.ă Aă studiatălitereleă laăUniversitateaădinăoraşulănatal,ă apoi,ă dup<ă încheiereaăstudiilor, în 1882, a devenit redactor la una dintre cele mai citite gazeteă germaneă aleă timpului,ă „Deutscheă Rundschau“.ă Aă 4 Din viaYa regelui Carol I,ă M<rturiiă contimporaneă şi documente inedite

culese de Al. Tzigara-Samurcaş,ăBucureşti,ă1939. 5 Laă rândulă meu,ă datoreză întâmpl<riiă descoperireaă într-un anticariat, în

Germania, a volumului de Amintiri al lui Paul Lindenberg.

VASILE DOCEA

îndeplinităaceast<ăslujb<ămaiăbineădeăunădeceniu,ăscriindămaiăcuăseam<ădespreăviaYaăcultural-artistic<ăgerman<.ăAăc<l<toritămult,ăprinăîntreagaăEurop<ă(r<mâneăunăanălaăLondraăşiăParis),ăapoiăînăjurul lumii, în 1898 – 1899.ăAăr<mas,ăîns<,ăînainteădeătoate,ăunăberlinez,ănuănumaiăprinănaştereăşiăpreferinYaădeăaălocuiăacolo,ăciăîndeosebi prin tematica scrierilor sale. Memoria concitadinilor, dară şiă istoriaă literaturiiă germaneă l-auă reYinută dreptă ună atentăobservatoră ală vieYii,ă moravuriloră şiă personalit<Yiloră dină oraşulădevenită laă 1871ă capital<ă imperial<6.ă Moarteaă sa,ă survenit<ă înă1944, nu l-aă maiă l<sată s<ă seă bucureă deă sfârşitulă r<zboiuluiă (înă1941,ă aşaă cumă arat<ă înă Amintiri ,ă toYiă ceiă patruă fiiă seă aflauă peăfront), dar l-aăscutit,ă totodat<,ăs<-şiăvad<ăoraşulăiubităocupatădeătrupele aliate7.

AăvizitatăRomânia,ăpentruăprimaădat<,ă înă1905,ăpentruăaăreveniădup<ăaceeaăconstant,ăînămaiă1906,ăînătoamnaăanuluiă1908ăşiăvaraăluiă1909,ăînăiulieă1911ăşiăiulieă1912,ăapoi,ăpentruăultimaăoar<,ăînăfebruarieă– aprilieă1914.ăCitiseămultădespreăaceast<ăYar<,ămaiăalesădespreă trecutulăei,ă şiă seă simYeaă îndrept<Yităs<ăcompareăîmprejur<rileă contemporaneă lui,ă despreă careă vorbeaă cuăadmiraYie,ăcuăvremurileătrecute.

„Numaiăcineăaăcititărelat<rileădespreăst<rileămaiăvechiădeălucruriădinăPrincipateleădun<reneăpoateă judecaă lucrurileăcorect“,ă scriaă Lindenbergă atunciă când,ă constatândătransformareaă general<ă înă bine,ă seă miraă „câtă deăincredibil de mult s-a dezvoltat Yara“8.

6 Mai cunoscute sunt : Berlin. Bilder und Skizzen, 1883; Die National-

Galerie, 1884; Die Umgebung Berlin’s, 1884; Stimmungsbilder, 1885. 7 Datele biografice referitoare la Paul Lindenberg le-am cules din Franz

Neubert (ed.), Deutsches Zeitgenossen-Lexikon, 1905, p. 428; Hermann Degener (ed.), Wer ist’s ? Unsere Zeitgenossen, 1909, p. 339; Heinz Kullnick, Berliner und Wahlberliner, Berlin, 1960, p. 429; de asemenea, din Paul Lindenberg, Erinnerungen.

8 Paul Lindenberg, Erinnerungen, p. 126.


165

Punctulăcentralăală interesuluiăs<uăpentruăRomânia,ădarăşiăpunteaăleg<turilorăluiăcuăYara,ăaăfostăregeleăCarol I. Îl cunoscuse – dac<ăseăpoateăspuneăaşaă– înc<ădinăcopil<rie:

„Fostulă prinYă Carolă deăHohenzollern, care se afla în al doileaăregimentăalădragonilorădeăgard<ădinăBerlin,ălocuiaăprimul etaj al unei case din vechea Jakobstraße,ăcolYăcuăHolmannstraße.ăPeăultimaă locuiamănoi,ămicaăgr<din<ă aăcaseiănoastreăşiăceaăaăprinYuluiăerauăal<turate“9.

Nuă ştiuă dac<ă şiă înă ceă m<sur<ă aceast<ă împrejurareă aă contribuit,ămaiătârziu,ălaăapropiereaăcelorădoiăb<rbaYi.ăCertăesteădoarăfaptulăc<,ăînă1905,ăanăînăcareăfaceăprimaăvizit<ălaăBucureşti,ăîncepeăs<ălucreze la biografia regelui.

Poate nu ar fi lipsit de interesăs<ăamintescăaici,ăc<ăaceastaănuăaăfostăsinguraăsaăpreocupareăliterar<ăoriăistoriografic<ălegat<ădeăpersoanaămonarhului.ă Înă1914ăaveaăs<ăpubliceăunăvolumădeăpovestiri, avându-lăcaăerouăpeăacelaşiăCarol I10, apoi, un an mai târziu,ă dup<ă moarteaă regelui,ă vaă publicaă şiă prefaYaă ună volumăcuprinzândă fragmenteă dină jurnalulă prinYuluiă Carolă dină timpulăr<zboiuluiăPrusieiăşi Austriei cu Danemarca, din 186411.

Amintiri despre rege

S<ă revenim,ă acum,ă laă Amintirile lui Paul Lindenberg. Întreărelat<rileăpeăcareăregele i le-aăf<cutăînăcursulăîntrevederilorăşiăpeăcareăscriitorulăleăreproduceăînăAmintiri ,ăseănum<r<,ăal<turiă 9 Ibidem, p. 127. 10 Idem, Der König Karl am Steuer sass. Eine Erzählung von König Karl von

Rumänien, dem Hohenzollern, Berlin, 1914, 280 p. 11 Tagebuch des Königs Karl von Rumänien als Ordonanzoffizier des

Kronprinzen Friedrich Wilhelm von Preußen im Feldzuge 1864, mit Einleitung von Paul Lindenberg, Stuttgart, Verlag Adolf Bonz & Comp., 1915, 68 p. Despre acestă jurnal,ăvezi,ă înăvolumulădeăfaY<,ăstudiulăJurnalul regelui Carol I, capitolul Ce conYine jurnalul şi cum a fost folosit?.

VASILE DOCEA

deă multeă chestiuniă inedite,ă lucruriă dejaă ştiute.ă Aşaă este,ăbun<oar<,ăaceast<ăreluareăaă împrejur<riloră legateădeăvenireaă luiăCarol în România la 1866, înă care,ă îns<,ă spreă deosebireă deăvariantaă relatat<ă înă „Memorii“,ă notaă personal<ă esteă maiăaccentuat<,ă prină redareaă tr<iriloră proprii.ă Punândă venireaă saă înăcontextulă preg<tiriiă r<zboiluiă Prusieiă cuă Austria,ă regeleă îiăpovestea scriitorului:

„V<ăputeYiăînchipui cât de grea mi-aăfostădesp<rYirea,ăcâtădeăbucurosăaşăfiăplecatăînălupt<ăcuăregimentulămeu.ăDarănu se putea. Tratativele cu România erau deja avansate, iar românii insistau energic pentru venirea mea. Evenimentele s-au precipitat mult mai rapid decât îmi imaginasem.ă Laă Bucureştiă existaă teamaă c<ă r<zboiul,ădevenităiminent,ăarăputeaăatingeăşiăRomâniaăşiăseăpuneauăsperanYeă într-oăacYiuneă ‹‹deămân<ă forte››.ăEuănuă aveamăpentruăaceastaăniciăm<carăacordulăşefuluiăCaseiănoastre,ăregeleăWilhelm.ăAcestaăseătemeaăc<, dac<ăeuăaşăacceptaădomniaăromâneasc<,ăpoziYiaăPrusieiăfaY<ădeăcomplicaYiileăorientaleă nuă arămaiăputeaă r<mâneăneutr<ă înă viitor,ă cumăfuseseă pân<ă atunci;ă nuă seă puteaă prevedeaă încotroă vaă fiăcondus<ă Prusiaă deă acesteă leg<turi.ă Peă deasupra,ă seăad<ugaă aversiuneaă Rusieiă şiă Austrieiă faY<ă deă alegereaămea. Dar, brusc, am primit cel mai mare sprijin dintr-o direcYieă neaşteptat<,ă deă laă Bismarck.ă Cumă sufereaă deădureriă laă unăpicioră şiă nuăputeaăveniă laămine,ăm-a rugat s<-iăfacăeuăoăvizit<.ăAmăstatălaăelămaiăbineădeăoăor<,ăiar el mi-aăvorbit,ă aşaăcumăaă Yinută s<ăprecizeze,ănuăcaăomădeăstat,ă ciă caă prietenă şiă sf<tuitor.ă M-aă sf<tuită deschisă s<ăurmez chemarea poporului român, care m-a ales în unanimitate ca principe. Când i-amăreplicatăc<ăaceastaăarăfiă imposibilă f<r<ă acordulă regelui,ă aă spus:ă ‹‹Înă aceast<ăsituaYieă nuă aveYiă nevoieă deă acordulă directă ală regelui.ăCereYiădeălaăregeăunăconcediuăînăstr<in<tate,ăiarăregeleăv<ăvaă înYelege.ă Înă felulă acestaă îlă eliberaYiă deă aă decideă elăînsuşi,ă ceeaă ceă trebuieă s<ă fieă ună lucruă foarteă binevenităpentruă el,ă c<ciă dină punctă deă vedereă politică areă mâinileălegate.ă Nuă veYiă duceă lips<ă deă greut<Yi,ă dară îlă aveYi,ădesigur,ăpeăNapoleonădeăparteaăVoastr<.ăRusiaăşiăPoartaă


167

voră ridicaă celă maiă hot<râtă protestă împotrivaă alegeriiăVoastre,ă Angliaă şiă Italiaă voră staă deă parteaă Voastr<,ă iarăAustria va face tot ce-iă st<ă înă putereă pentruă eşuareaăcandidaturii.ă Dară nuă preaă aveYiă aă v<ă temeă dină aceast<ăparte,ăc<ciăamădeăgândăs<ădauădeălucruăAustrieiăpentruăoăvreme››.ăÎnăaceeaşiădup<-amiaz<ăamăfostăprimitădeărege,ăel mi-a expus înc<ăoădat<ă toateă greut<Yileă spreă careăm<ăîndreptam;ălaăsfârşit,ămi-aăspus:ă‹‹ÎYiădorescănorocăpentruăacestă începută ală t<u,ă îns<ă pentruă mineă esteă oarecumăîngrijor<torăfaptulăc<ăunăHohenzollernătrebuieăs<ăseăpun<ăsubăsuzeranitateaăSemilunii››.ăEuă l-am rugat peăregeăs<ăfieă convinsă c<ă voiă aduceă f<r<ă încetareă onoareă numeluiăs<uăşiăchiarădac<ăvaătrebuiăs<ărecunosc,ăpentruămoment,ăsuveranitateaăturceasc<,ăoăvoiăfaceăsubărezervaăt<cut<ădeăaăm<ăeliberaădeăaceastaăprinăforYaăarmelorăşiădeăaăcuceriăpeăcâmpulădeălupt<ăindependenYaădeplin<ăaăY<riiăcareăm-a ales. Regele m-aă îmbr<Yişată laă desp<rYire:ă ‹‹Du-te cu Dumnezeu,ă Elă teă vaă ocroti!››.ă Şiă dină acelă ceasă mi-am f<g<duităs<ănuăamăodihn<ăpân<ăceăRomâniaănuă îşiăvaăfiădobândităindependenYa!“12.

Asupraă acesteiă probleme,ă aă independenYeiă României,ăRegeleă Carolă aveaă s<ă revin<ă adeseaă înă discuYiileă cuă PaulăLindenberg. În 1905, suveranul i-aă f<cută ună rezumată alăr<zboiuluiă ruso-turc din 1877 – 1878,ă laă careă aă participată şiăRomânia,ădarăşi aici, spre deosebire de „Memorii“, faptele sunt expuseămaiănuanYat,ămaiăalesăînăprivinYaăraporturilorăcuăRusiaăşiăaă sentimenteloră regeluiă faY<ădeăaceasta.ăCumăacesteăm<rturisiriănuăerauădestinateătiparului,ă(auto)cenzuraăpeăcareăregeleăînsuşiăoăimpusese relat<riloră dină „Memorii“ esteă înlocuit<ă aiciă deăsinceritate:

„Aăfostăoăperioad<ăfoarteăcritic<,ăînăcareăamăvrutăs<ăap<rălibertateaădeămişcareăaăarmateiămeleăşiăs<ănuăpermităcaăaceastaă s<ă intreă subă comand<ă ruseasc<,ă aşaă cumă cereaăPetersburgul.ăLaăobiecYiaămea,ăGorceacovăaă r<spunsăc<ăRusiaănuăareănevoieădeăajutor,ă forYeleăarmateă ruseăfiindă

12 Paul Lindenberg, Erinnerungen, p. 123 – 124.

VASILE DOCEA

maiă multă decâtă îndestul<toareă pentruă a-i înfrunta pe turci.ă Când,ă apoi,ă situaYiaă ruşiloră înă faYaă Plevneiă aădevenită foarteă critic<,ă mareleă duceă Nicolaeă m-a rugat prin mai multeădepeşeăinsistenteăs<ătraversezăDun<reaăcuătrupeleă mele.ă Ruşiiă fuseser<ă respinşiă înă faYaă Plevneiă şiăsuferiser<ămariăpierderi.ăOsmanăPaşaăs-a dovedit a fi un maestruăînăartaăr<zboiului.ăÎnăjocăseăaflaăonoareaămilitar<ăruseasc<.ăEuă îiă sf<tuisemăpeă ruşiă înc<ădeă laă începută ca,ăimediată dup<ă traversareaă Dun<rii,ă s<ă ocupeă Plevnaă şiăLovcea, dar nu m-aăascultatănimeni.ăAcumăerauă YintuiYiăloculuiăşiăaveauănevoieădeănoi.ăOănou<ădepeş<ăurgent<ăaămareluiăduceăNicolae,ă înăcareăîmiătransmiteaăc<ăYarulăşiăcu el doresc s<ăm<ăvad<ăneîntârziat,ăm-aădeterminată s<ăplec la Cartierul general imperial de la Gornia Studena. Un alt fel de vânt adia acum. Mi s-a oferit comanda suprem<ăaătuturorătrupelorădinăfaYaăPlevnei.ăAmăacceptatănumaiă dup<ă ceă şefulă Statuluiă majoră generală aă declarat c<-miăvaăpuneălaădispoziYieăunăcorpărusescădeă42000ădeăoameni.ăDarăruşiiăm-auăînşelatăînămodăruşinos:ăerauădoară23000.ăCeeaăceăînseamn<ăoămareădeosebire.ăAătrebuităs<ăredispunătrupele.ăGeneraliiăruşiăseăcertau,ăaruncândăunulăasupra celuilalt vina pentruă insucceseleădeăpân<ăatunci.ăTotulă seă petrecuseă f<r<ă judecat<.ă Erauă jertfiYiă oameniănumaiăpentruăaăputeaăraportaăunăsuccesăşiăaăfiăastfelăluatăînăseam<.ăF<r<ănoi,ăruşiiănuăarăfiăluatăPlevna!ăAcestălucruănuă auă vrută s<-lă recunoasc<ămaiă târziuă şiă ne-auă r<spl<tităajutorulăcuăoămareănerecunoştinY<“13

Ună ană maiă târziu,ă înă 1906,ă regeleă aveaă s<ă reiaă discuYiaăasupra acestei teme:

„Dup<ă r<zboiulă ruso-turc nu se afla nici un singur român,ă careă s<ă aibeă pentruă Rusiaă m<cară oă scânteieă deăsimpatie. DiplomaYiiă ruşi,ă înă frunteă cuăGorceacov,ă s-au purtată faY<ă deănoiă înămodulă celămaiă arogant,ă înc<ădeă laăînceputulăr<zboiului,ădarămaiăalesădup<ăîncheiereaăp<cii,ăla care Rusia nu a admis nici un împuternicit român, în

13 Ibidem, p. 127.


169

ciudaăstr<daniilorămeleăinsistente.ăLuându-ne Basarabia, ne-aă tr<dat.ă C<ciă înă acordulă încheiată întreă noiă şiă Rusiaăînainteaă începeriiă r<zboiului,ă indivizibilitateaă Românieiăfuseseăgarantat<ăînămodăexpresădeăRusia“14.

Acesteă opiniiă îlă plaseaz<ă peă Carol I în total acord cu majoritatea membriloră claseiă politiceă româneştiă dină epocaăindependenYei.ăOăconcordanY<ăsimilar<ăeărelevat<ădeădezv<luirileăluiă Lindenbergă privindă poziYiaă regeluiă faY<ă deă problemaăevreiasc<ă dup<ă Congresulă deă paceă deă laă Berlină dină 1878.ă Iat<ăcum îi rezuma scriitorului aceast<ăproblem<:

„Boieriiă noştri,ă careă adeseaă erauă şiămariă proprietari,ă îşiărisipeauăbanii,ăatunciăcândăeraărecolt<ăbun<,ămaiăalesălaăParisă oriă peăRiviera.ă Existau,ă fireşte,ă excepYii.ăCândă seăîntorceau, cu buzunarele goale, apelau la ajutorul evreiloră şiă le ipotecau acestora, în schimbul banilor lichizi,ăp<rYiămaiămariăsauămaiămiciădinăpropriet<Yileălor.ăAătrebuităs<ăneăap<r<măînăfaYaăacesteiăsituaYiiăşiăatunciăaăap<rutăLegeaăevreilor,ăprinăcareăseăinterziceaăacestoraăs<ădeYin<ă terenuriă înă proprietate.ă Dac<ă aceast<ă legeă eraăanulat<,ă trebuiaă s<ă neă tememă c<ă ară fiă survenită treptată oăf<râmiYareă aă mariiă propriet<Yi,ă ceeaă ce,ă maiă alesă înăinteresulă populaYieiă rurale,ă voiamă s<ă împiedic<m.ă DarădomnulăDisraeliăaăavutăgrij<ădeăcoreligionariiăs<i,ăiarănoiăa trebuit, cu inimaă grea,ă s<ă neă supunemă Angliei,ă c<ciăaltfelă nuă amă fiă dobândită independenYaă atâtă deă multădorit<“15.

Înă discuYiileă saleă cuă scriitorulă german,ă regeleă z<boveaăadesea asupra unor evenimente europene recente sau mai îndep<rtate,ădevenite dejaăistorie,ădarăc<roraămonarhulăle-a fost martor.ă Ună astfelă deă episodă aă fostă candidaturaă frateluiă s<uăLeopoldălaătronulăSpaniei,ăcandidatur<ăaflat<ăînădirect<ăleg<tur<ăcuă izbucnirea,ă laă 1870,ă aă r<zboiuluiă franco-german. O

14 Ibidem, p. 128. 15 Ibidem, p. 127 – 128.

VASILE DOCEA

m<rturisireă oarecumă surprinz<toareă vineă s<ă întregeasc<ăinformaYiileă despreă aceast<ă chestiune.ă Laă întrebareaă luiă PaulăLindenberg,ădac<ăesteăadev<ratăc<ăiăs-aăoferităluiăînsuşiăcoroanaăSpaniei,ăregeleăCarolăaăr<spuns:

„Esteăadev<rat.ăSalazar,ă trimisulăspecialăspaniol,ăaăsosităînăseptembrieă1869ă laăWeinburg,ă lâng<ă laculăKonstanz,ăproprietateaătat<luiămeu.ăTat<lămeu,ăfrateleămeuăLeopoldăşiă cuă mineă amă plecată împreun<ă cuă Salazară s<ă neăplimb<măpeămalulăRinului.ăElăaăobservatăc<ăpeătat<lămeuăşiă peă frateleă meuă nu-i prea interesa întreaga afacere spaniol<.ăAşaă încât,ădintr-oădat<,ămiă s-a adresat mie cu întrebarea,ădac<ănuăaşă fiădispusă s<ăacceptăcoroana,ăc<ciăînă Spaniaă seă auziser<ă lucruriă buneă despreă mineă şiătransform<rileă dină România.ă Eu,ă îns<,ă i-amă mulYumităîndat<ă şiă i-amă spusă c<ă România îmi este de-ajuns.ă Şiăbaronul von Werthern, ambasadorul Prusiei la München, s-aăprezentatălaănoiăşiăl-aărugatăpeătat<lămeuăs<ănuă renunYeă atâtă deă uşoră laă chestiuneaă spaniol<.ă Maiătârziu,ăaveamăs<ăaudăc<ăveniseătrimisădeăBismarck“16.

În „Memoriile“ regeluiăapareăevocatăacestăepisod,ăîns<ămultămaiăpeă scurtă şiă destulă deă vag17.ă Aşaă seă explic<,ă probabil,ă deă ceăistoricii care s-au ocupat de chestiunea candidaturii la tronul Spanieiăşiădeăpremiseleă izbucniriiă r<zboiuluiă franco-german nu amintescănimicădespreăpropunereaăf<cut<ăluiăCarol I18.

Mai târziu, regelui Carol Iăaveauăs<-iăfieăoferiteăalteădou<ătronuri,ă dup<ă cumă îiă dest<inuiaă luiă Paulă Lindenbergă înă cursulăunei întrevederi din 1912:

„Dup<ă r<zboiulă turcescă (dină 1877 – 1878), de dou<ăoriăauă fostă întinseă anteneă ruseşti,ă ce-i drept, nu tocmai

16 Ibidem, p. 125. 17 Aus dem Leben König Karls von Rumänien. Aufzeichnungen eines

Augenzeugens, vol. II, Stuttgart, 1894, p. 6. 18 De exemplu, Jochen Dittrich, Bismarck, Frankreich und die spanische

Thronkandidatur der Hohenzollern. Die „Kriegsschuldfrage“ von 1870, Oldenbourg/München, 1962.


171

oficial,ă spreă aă tatonaă dac<ă nuă dorescă s<ă preiauăconducerea Bulgariei nou create. Se avea în vedere o uniuneă personal<,ă asem<n<toareă celeiă aă Suedieiă cuăNorvegia.ăNu,ăaceastaăarăfiă fostăoătreab<ă nes<n<toas<ăşiăştiam,ă desigur,ă cât<ă încredereă seă poateă aveaă înăpromisiunileă ruseşti.ăDeă asemenea,ă esteă puYină cunoscutăfaptulăc<,ădup<ăasasinareaăregeluiăAlexandruă(înă1903),ăamă fostă întrebat,ă peă subă mân<,ă dac<ă aşă fiă dispusă s<ăguverneză şiă Serbia,ă urmândă s<ă seă acYionezeă foarteărepede. Aceasta er mai fi lipsit atunci! Acest mariaj româno-sârbăarăfiăfostăscurtăşiănefericit,ăcumăarăfiăfostăşiăcelăbulgar.ăPentruăaăoăscoateăcuăbineălaăcap<t,ăareăfiecareădestul de lucru în propria-iăYar<!“19.

Înă conversaYiileă cuă scriitorulă german,ă Carol Iă şi-a dezv<luită cuă destul<ă parcimonieă opiniileă referitoareă laă viaYaăpolitic<ă intern<ă româneasc<.ă S<ă reYinemă unaă dintreă ele,ăreferitoareălaăGeorgeăPanu,ăc<ciăaduceăl<muririăsuplimentareăîn privinYaă unuiă episodă controversată ală biografieiă politiceă aăgazetaruluiăradical.ăEsteăvorbaădeăeşeculăluiăPanuădeăaăobYineăoăfuncYieăministerial<ăînăguvernulăGh.ăGr.ăCantacuzino,ăînăaprilieă1899,ădup<ăintrareaăsaăînăpartidulăconservator.ăOăbiografieăaălui George Panu20 avanseaz<ă treiă varianteăexplicative,ă f<r<ă aăopta,ăîns<,ă pentruă vreunaă dintreă ele:ă primaă presupuneă c<ă Panuă nuă aăintrat în guvern, deoarece Gh. Gr. Cantacuzino nici nu l-ar fi înscrisă peă listaă cuă propunerileă deă miniştriiă înaintat<ă regeluiă(presupunereaă îiă aparYineă autoruluiă biografiei,ă CorneliuăMateescu); vea de-aădouaăcredeăc<,ăînăcazulăînăcareăaăfostăinclusăpeălist<,ăregeleăs-aăopusănumirii,ăpeămotivăc<,ăatunciă„cândăaăfostăcondamnat,ă trebuiaăs<ăr<mân<ăs<-şiăfac<ăosânda,ăiarănuăs<ăfug<ăînă str<in<tate.ă Ună omă careă nuă s-a supus legilor nu poate fi ministru“ă (variantaă luiă Constantină Bacalbaşa);ă înă sfârşit,ăconform ultimei variante,ă Panuă aă fostă obstrucYionată deă Tacheă 19 Paul Lindenberg, Erinnerungen, p. 133. 20 Corneliu Mateescu, G. Panu şi radicalismul românesc la sfârşitul secolului

al XIX-lea,ăBucureşti,ă1987,ăp. 158 – 159.

VASILE DOCEA

Ionescuă(explicaYiaăluiăPanuăînsuşi).ăÎnăcursulăuneiăîntâlniriădinăiulie 1911 între Carol IăşiăPaulăLindenberg,ădeăfaY<ăfiindăşiăTituăMaiorescu, regele a povestit despre acel episod:

„Unulă dintreă şefiiă noştriă deă partidă a fost condamnat la închisoare dintr-ună motivă politic.ă Eraă nedreptă şiă l-aşă fiăgraYiată imediat.ăDarăelă ce-aă f<cut?ăAă lut-oă laă fug<.ăMaiătârziu mi-aăfostăpropusăcaăministruăşiăl-aşăfiăacceptatăcuăpl<cere,ădarăi-amăspusăpreşedinteluiăguvernului:ă‹‹P<cat,ămi-ar fi fost de mare folos, dar nu pot numi ca ministru unăomăcareănuărespect<ălegileăY<rii!››ăNuăarăfiătrebuităs<ăsteaă decâtă oă ziă laă închisoare,ă iară oă asemeneaă pedeaps<ăpolitic<ă desigură c<ă nuă dezonoreaz<,ă dimpotriv<,ăgândiYi-v<ălaăCrispiăsauălaăalYiăoameniămari!“21.

Celeă spuseă deă regeă confirm<,ă deci,ă variantaă lansat<ă deăConstantinăBacalbaşa,ăşiăanumeăc<ăPanuăaăfostăpropusăministruăînă1899,ădar,ăpentruăc<ăaăfugităînăstr<in<tateăatunciăcândătrebuiaăs<ă isp<şeasc<ă oă condamnare, a fost respins de monarh. Panu fusese condamnat deoarece scrisese un articol jignitor la adresa regelui.ă Nuă acestă lucruă pareă s<-lă fiă sup<rată peă Carol I, ci nesupunereaăgazetaruluiăfaY<ădeălegileăY<rii.

Opiniile regelui despre o serie de venimente politice internaYionaleă contemporaneă suntă reproduseă peă largă înăAmintirile luiăPaulăLindenberg.ăObservareaăşiăanalizaăaăceeaăceăseăîntâmplaăînăafar<ăşiăputeaăaveaăvreoăleg<tor<ăcuăpoziziaăY<riiăînăfrunteaăc<reiaăseăaflaăerauăpreocup<riăşiăsubiecteădeădiscuYieăpreferateă deă rege,ă faptă constatată şiă deă alYiă interlocutori.ă Întreăevenimenteleă externeă „fierbinYi“ă petrecuteă peă vremeaă vizitelorăscriitoruluiă germană laă Sinaiaă şiă Bucureştiă seă num<r<ă crizaăbosniac<ădină1908ăşiăînceputulăr<zboiuluiăbalcanicădină1912.

În toamnaă anuluiă1908,ă îndat<ădup<ă anexareaăBosnieiă şiăHerYegovineiă deă c<treă Austro-Ungaria,ă Lindenbergă aă f<cută oăc<l<torieăprinăMostarăşiăSarajevo,ăapoiăaăsositălaăSinaia.ăRegeleăi-aăcerută informaYiiădespreăsituaYiaămaterial<ăşiămoral<ădinăceleă

21 Paul Lindenberg, Erinnerungen, p. 131.


173

dou<ă provincii,ă apoiă şi-a expus propria opinie. Considera anexarea – şiăsubliniaăc<ăseăexprim<ăînătermeniăprecauYi – drept inoportun<.ă Îlă nelinişteaă nemulYumireaă Rusiei,ă îndreptat<ă nuănumai împotriva Austro-Ungariei,ăciăşiăcontraăGermaniei:

„LaăPetersburgăexist<ăopiniaăc<ăAustria nu ar fi procedat atâtădeăenergicădac<ănuăarăfiăfostăîncurajat<ădeăGermania.ăRusiaăseăsimteăluat<ăprinăsurprindere.ăAmăcitităunăarticolăîn Novoe Vremia, în care Austriaă eă prezentat<ă dreptăpionul Germaniei.ă Rusiaă urm<reşteă deă dou<ă secoleăintegrarea tuturor slavilor, iar Austria strânge acum recolta,ăf<r<ăjertfeleăpeăcareăRusiaăle-a adus atât de des cauzei sfinte.ăÎnămodăasem<n<torăscriuăşiăcelelalteăziareăruseşti.ăEsteăexplicabilădeăceă înăSerbiaăesteăagitaYie,ă iarăenervareaăRusieiăesteăşiăeaădeăînYeles.ăAcoloăseăsimtătraşiăpeăsfoar<,ăAerenthalăaăcâştigatăjocul.ăAceastaănuăiăseăvaăiertaăAustrieiăşiăaliateiăsale.ăPanslavismulăvaăfaceăiar<şiăvaluri,ă laă felă şiă doctrinaă Serbiei mari,ă iară dac< pe din afar<ăvaăp<reaălinişte,ăacesteaăvorăscormoniăcuăatâtămaiăputernică peă ascuns.ă Amă prevenită Belgradulă s<ă nuă seăarunceă înă aventuriă periculoase,ă c<ciăAustriaă eă preg<tit<ăpentruăorice;ă ună r<zboiăarăaveaăurm<riă releăpentruă Yar<,ăiar în seama Rusiei nu se potăl<sa,ăc<ciăînzestrareaăeiădeăr<zboiă prezint<ă deficienYeă considerabile.ă FranYaă şiăAnglia ar face, desigur, demersuri diplomatice, pentru a seăl<saălucrurileăaşaăcumăsunt.ăSfatulămeuăaăfostăascultatălaăBelgrad.ăM<ătem,ăîns<,ăc<ăesteădoarălinişteaădinaintea furtunii.ăSperăc<ăbulgarii,ăridicaYiă laărangulădeăregat,ănuăseăvorăl<saăprinăaceastaămânaYiăspreăaventur<!ăMacedoniiăseăagit<ăacumăşiămaiămult,ăsocotindăc<ăTurcieiăi-a sunat ceasulăcelădinăurm<.ăDarăeiă seă înşeal<,ăTurciaănuă seăvaăl<saă împins<ăafar<ădinăEuropaăf<r<ă lupteăsângeroase.ăŞiădac<ăaceastaăseăvaăîntâmpla,ăatunciăvaăizbucniăşiămareaălupt<ăpentruăîmp<rYireaăpr<zii.ăM<ăgândescăcuăîngrijorareăla viitorul apropiat!“22.

22 Ibidem, p. 129.

VASILE DOCEA

Tonul critic la adresa Austro-Ungariei, prezent în aprecierile pe care le-amăcitat,ărelev<,ăcontrarăatâtădeăr<spânditeiăopiniiă despreă ataşamentulă personală ală regeluiă faY<ă deă puterileăcentrale,ădeăcareăRomâniaăeraălegat<ăprintr-unătratatădeăalianY<,ăoăatitudineănuanYat<,ămaiăapropiat<ădeăpersonalitateaăcomplex<ăşiăde luciditateaăpolitic<ăaăregelui,ăaleăc<ruiăintereseăseăidentificauăcu cele ale statului român. Scurta definire pe care monarhul o faceă politiciiă externeă româneştiă poateă fiă considerat<ă şiă oărezumareăaăpropriilorăsaleăacYiuni:

„Ceeaă ceă deosebeşteă Româniaă deă celelalte state balcaniceăesteăfaptulăc<ăeaăaăstudiatăcuămult<ăr<bdareăşiăperseverenY<,ădarăcuăochiăageri,ăraporturileăeuropeneăşiăaăştiută întotdeaunaă s<ă g<seasc<ă momentulă favorabilăridic<riiăprinăeforturiăproprii.ăDeăaiciă linişteaă înăstat,ădeăaici necesitatea buneloră relaYiiă cuă Germaniaă şiă Austro-Ungaria“23.

Unăanămaiă târziu,ă înă1909,ă regeleă aveaă s<ă revin<ă asupraă crizeiăbosniace, nu înainte de a-şiă formulaăcriticileă laăadresaăAngliei,ădarăşiăaăGermaniei,ăaăc<reiăpolitic<ădeăînarmareăşiăînăspecial de înzestrareăaăfloteiătrezeaănemulYumireaăputeriiăinsulare.ă„Aceastaăoblig<ă Angliaă s<ă cheltuiasc<,ă laă rândulă ei,ă multă pentruă flot<“,ărezultatulă fiindă nemulYumireaă populaYieiă şiă uraă eiă împotrivaăGermaniei.ăDară acesteaăară fiă întreYinuteă şiă încurajateăşiă de sus. Conform aprecierilor lui Carol I,

„Politicaă englez<ă caut<ă s<ă pescuiasc<ă înă apeă tulburi.ăDup<ă r<zboiulăcuăTurcia,ă cândănoiăamăavutăunăconflictăacută cuă Rusia,ă cândă înă jocă era,ă probabil,ă existenYaăstatului nostru, Anglia ne-aă transmisă c<ă noiă trebuieă s<ăatac<m,ă iară eaă îşiă vaă trimiteă îndat<ă flotaă înă Dardanele.ăMiniştriiă meiă auă dată crezareă îndemnului,ă maiă alesăRosetti,ăcareăeraăc<s<torităcuăoăenglezoaic<.ăPeădeasupra,ăAnglia avea la noi un trimis foarte abil, pe Mr. Wright. Eu,ă îns<,ă nuă amă crezută înă aceast<ă promusiuneă şiă amă

23 Ibidem, p. 128.


175

spus-oădeschis.ăAmăfiăfostăp<r<siYiăînămodălamentabil.ăŞiăla fel s-ar fi întâmplat acum, în conflictul dintre Serbia şiăAustria.ăNuăRusiaă aă încurajatăSerbiaă s<ă seă opun<,ă ciăAnglia, spunându-i:ă ‹‹Nuă sunteYiă singuri.ă ÎncepeYiănumai!››ă Eu, careă am,ă cred,ă oă bun<ă influenY<ă asupraăSerbiei, le-amătransmisăatunci:ă‹‹AveYiăgrij<,ăRusiaănuăv<ăvaă trimiteă niciă m<cară ună soldat,ă ştiuă astaă dină celeă maiăsigureă surse.ă IarăGermaniaă sprijin<ăde-aproape Austria. VeYiă r<mâneă singuriă şiă veYiă trageă consecinYele!››ă Ştiamăc<ă înă toamnaă anuluiă 1908ă Austriaă eraă hot<rât<ă s<ăacYionezeăenergicăşiăc<ăarăfiăatacatăimediat“24.

În iulie 1912, când izbucnirea unui conflict în Balcani deveniseă dejaă pentruă iniYiaYiă oă chestiuneă deă zile,ă PaulăLindenberg s-a aflat din nou în preajma regelui Carol I. Acesta i-aă prezentată oă nou<ă analiz<ă aă situaYieiă politice,ă însoYit<ă deăcomentariiăprivindăpoziYiaăRomânieiăînăcomplicaYiileăbalcanice:

„Bulgariiă voră maiă întâiă autonomiaă Macedoniei,ă apoi,ăîns<,ă oă voră luaă înă întregime.ă Suntă foarteă porniYiă înăaceast<ă direcYie!ă Laă felă auă procedată şiă cuă RumeliaăOriental<.ă Bulgariiă nuă suntă lesneă deă Yinută înă frâu.ă Seăînfierbânt<ă uşoră şiă pornesc!ă I-amă spusă odat<ă regeluiăBulgariei:ă ‹‹Cândă vaă începe,ă trebuieă s<-i pui în prima linie pe cei careă strig<ă ast<ziă celă maiă tare!››ă Elă mi-a r<spuns:ă ‹‹Da,ă numaiă c<ă aceştiaă oă voră luaă frumosă laăfug<!››ă[…]ăNoiăsuntemăconsideraYiăîntotdeaunaăoăputereăbalcanic<,ă ceeaă ceă nuă suntemă deloc,ă totă aşaă cumă nuăsuntemădelocăunăpoporăslav.ăFireşte,ăavemăcelămaiămareăinteresăînăst<rileădeălucruriădinăBalcaniăşiăînămenYinereaăp<ciiăaici.ăDarăesteăcuătotulăgreşităs<ăfimăprezentaYi,ăaşaăcumă seă întâmpl<ă deă celeă maiă multeă ori,ă caă ună felă deăpoliYiştiăînăBalcani,ăcareătrebuieăs<ăseăocupeădeăp<strareaăliniştii.ăCuăexcepYiaăRusiei,ăcareăesteăorientat<ăexact,ăseăcunoscă înă afar<ă preaă puYineă lucruriă despreă întreagaăsituaYieădinăBalcani,ădespreăaceleăimponderabile,ădeăcareăşiă Bismarckă aă vorbită înă modă repetat,ă despreă diferiteleă

24 Ibidem, p. 130 – 131.

VASILE DOCEA

curente,ă careă ştiuă atâtă deă bineă s<ă seă ascund<,ă pentruă aăieşiăapoiăbruscă laă suprafaY<.ăAiciăcontribuie,ă chiară şiă înăsecret,ămulteăpasiuniănaYionale,ădarăşiăpersonale,ăcareăpotăfiăgreuăst<pânite.ăPoateăc<ăesteăchiarăimposibil!“25.

În martie 1914, când Paul Lindenberg l-a vizitat din nou pe rege,ăf<r<ăaăştiăatunciăc<ăeraăpentruăultimaădat<,ăiarăacestaăi-a înmânată jurnalulă s<uă dină timpulă r<zboiuluiă germano-danez din 186426,ă monarhulă seă ar<taă îngrijorată deă posibilitatea izbucnirii unuiă r<zboiăgeneral.ăPrev<zuseăacestă lucru,ăaşaăcumăamăar<tat,ăînc<ădină1908.ăAcum,ăîns<,ălucrurileăauădevenitămaiăclare,ăîncâtăatentulăobservatorăpoliticăaăpututăprevedeaăşiăscenariulădup<ăcareăseăvorădesf<şuraăevenimentele:

„Miroaseăaăfurtun<ăşiăcineăpoateăştiădac<ăseăvaăreuşiădinănouă potolireaă spiriteloră agitate,ă aşaă cum,ă odat<,ă amăf<cut-o eu cu succes. România face ce poate pentru a menYineăpaceaăatâtădeănecesar<ănou<ătuturorăşiăpentruăa-i opriă peă veciniiă noştriă neliniştiYiă deă laă paşiă necugetaYi.ăCând,ă îns<,ă vaă trebuiă s<ă izbucneasc<ă furtuna,ă careă vaăcuprindeăprobabilăşiăAustria,ă atunciăGermaniaănuăseăvaăputeaă sustrageă obligaYieiă deă aliat<ă şi,ă astfel,ă r<zboiulăgeneralăvaăîncepe!“27.

M<rturisirile lui Carol I vor fi fost mult mai numeroase decâtăceleăpeăcareăPaulăLindenberg,ădup<ădou<zeciă şiă şapteădeăaniă deă laă moarteaă monarhuluiă şiă cuă gândulă laă vechiulăavertisment al reginei Elisabeta, le-aă încredinYată tiparului.ă Elăînsuşiăarat<ăc<,ăînămartieă1914,ă„regeleăaăpovestitămulteălucruriădină viaYaă sa,ă iluminândă uneleă persoaneă şiă explicândă multeăevenimente“28, dar nu scrie ce anume i-aă dest<inuită cuă acelăprilejăregalulăs<uăinterlocutor.ăCâtăşiăceăanumeădinăceleăpovestiteă 25 Ibidem, p. 133 – 134. 26 Idem, Einleitung, în Tagebuch des Königs Karl von Rumänien als

Ordonanzoffizier…, p. 8. 27 Idem, Erinnerungen, p. 134. 28 Ibidem, p. 134.


177

de rege aădusăcuăsineăînămormântăPaulălindenberg,ănuăputemăşti.ăChiară şiă aşa,ă Amintirile saleă r<mân,ă întreă m<rturiileă altorăcontemporani,ăunădocumentă istorică interesantă şiăvalorosăpentruăceiă careă voră s<ă descifrezeă personalitateaă primuluiă monarhăconstituYionalăalăRomâniei.

(Publicat, sub titlul Un confident al regelui Carol I: scriitorul Paul Lindenberg,ă înă Gabrielă B<d<r<u,ă Leonidă Boicu,ă Luciană Nastas<ă (coord.),ăIstoria ca lectură a lumii. Profesorului Alexandru Zub la împlinirea vârstei de 60 de ani,ăIaşi,ă1994,ăp. 605 – 614)

ÎntreăinerYieăşiăresurecYie:ăistoriografia monarhiei la începutul

aniloră’90

Avatarurileăuneiăpreocup<riăistoriografice

O mai vecheătem<ăistoriografic<,ăfecund<ăînătrecut,ăintrat<ăapoiă înă amorYireă timpădeă câtevaădecenii,ă seă trezeşteădinănouă laăviaY<.ăErupYiaăînăRomâniaăultimilorătreiăani1 a literaturii dedicate istoriei monarhiei ar trebuiăs<ăplasezeăaceast<ătem<ăsubăsemnulăregenerator al Phoenix-ului,ă dac<ă întreă aceastaă şiă pas<reaămitologic<ă nuă ară existaă oă deosebireă esenYial<,ă careă faceăimposibil<ăoriceăanalogie:ăpas<reaăPhoenix – spune legenda – se autoincendiază înainteă deă aă renaşteă miraculos din propria-i cenuş<,ă dispare,ă aşadar,ă dină proprieă voinY<,ă dintr-oă cauz<ăinterioar<ăsieşi;ădimpotriv<,ăcursulăfirescăalăpreocup<rilorălegateăde istoria monarhiei a fost întrerupt cu brutalitate de presiunea unoră forYeă exterioare,ă dină afaraă t<râmuluiă istoriografică şiă chiarăcultural.ăDeăfactur<ăpolitic<,ăacesteaănuăauăfostăalteleădecâtăceleăcareăauăprovocatădesfiinYareaăinstituYieiămonarhiceăîns<şi.

Nuă voiă încerca,ă înă continuare,ă s<ă dovedescă existenYaăevocateiăerupYii,ălesneădeăsesizatădeăc<treăorice observator cât de atentă ală pieYeiă c<rYii,ă ciă s<-iă descifreză conYinutul,ă cauzeleă şiămodul de manifestare.

Oă scurt<ă privireă asupraă etapeloră anterioare,ă dou<ă laănum<r,ă vaă uşuraă explicareaă şiă înYelegereaă situaYieiă actuale.ă 1 În anul 1993, când a fost publicat acest eseu.

VASILE DOCEA

N<scut<ăîndat<ădup<ăinstaurarea,ăla 1866, a regimului monarhiei constituYionale,ă temaăs-a conturat treptat, definindu-seăcaăsum<ăaă preocup<riloră deă cunoaştereă aă dinastiriă deă Hohenzollern,ă aăroluluiă politică şiă morală jucată deă monarhiă înă istoriaă Românieiădup<ă acelă an,ă aă evoluYieiă instituYieiă monarhice. Rezultatele acestoră c<ut<riă relev<ă m<rimeaă interesuluiă deă careă s-a bucurat tema.ăAuăfostătip<riteăcolecYiiădeădocumente2 şiăpublicate,ăînămaiămulteă ediYii,ă memoriileă unoră monarhiă sauă membriiă aiă Casei regale (regele Carol I,ăreginaăMaria),ăvaloareaălorădocumentar<ădeă excepYieă fiindă subliniat<ă deă editori3 şiă apreciat<ă de contemporani4. S-au scris biografii ale suveranilor5 şiă studiiăasupreă diferiteloră aspecteă aleă activit<Yiiă lor,ă auă fostă întocmiteăbibliografii6,ă iară subiectulă şi-a aflat locul cuvenit în manualele şcolareăşiăînăsintezeleădeăistorieă(Xenopol,ăIorga).ăAceast<ăetap<,ă

2 Amintesc aici doar efortul impresionant al lui D. A. Sturdza de a publica

documentele domniei regelui Carol I (30 de ani de domnie ai regelui Carol I. Cuvântări şi acte, vol. I – II,ăBucureşti,ă1897;ăCharles I-er Roi de Roumanie. Chronique, actes, documents, Bucarest, Tome I, 1899, Tome II, 1904 etc.).

3 Gheorgheă I.ă Br<tianu,ă PrefaYă la Din viaYa regelui Carol I, de un martor ocular,ăediYiaăaăII-a, vol. I,ăBucureşti,ă1939,ăp. V – VI.

4 Vezi,ă bun<oar<,ă aprecierileă luiă Nicolaeă Iorgaă despreă Memoriile regelui Carol I, în comunicarea Opera de istoric a regelui Carol I,ă publicat<ă înă„AnaleleăAcademieiăRomâne.ăMemoriileăSecYiuniiăŞtiinYifice“,ăSeriaăaăII-a, tomul XXXVII, 1914.

5 Mite Kremnitz, König Karl von Rumänien, Breslau (cuămaiămulteăediYiiă înălimbileăgerman<ăşiăromân<);ăPaulăLindenberg,ăKönig Karl von Rumänien, Berlin, 1906 (deă asemenea,ă cuă maiă multeă ediYiiă înă german<,ă francez<ă şiăromân<);ăMihailăPolihroniadeăşiăAlexandruăCh.ăTell,ăDomnia lui Carol I, vol. I,ă Bucureşti,ă 1937;ă Eugenă Wolbe,ă Ferdinand I. Der Begründer Großrumäniens, Leipzig, 1938; (Anonim), ViaYa şi opera regelui Ferdinand cel Mare şi Leal,ăGalaYiă(f.ăa.);ă(Anonim),ăZece ani de domnie ai MajestăYii Sale Regelui Carol al II-lea,ăBucureşti,ă1940;ăH.ăvonăderăHoven,ăKing Charles of Romania,ăLondon,ă1940ăşiămulteăaltele.

6 IonăC.ăB<cil<,ăBibliografia domniei regelui Carol I al României,ăBucureşti,ă1916; Bibliografia publicat<ădeăGheorgheăI.ăBr<tianuălaăsfârşitulăvolumuluiăIăalăediYieiădină1939ăaăMemoriilor regelui Carol I.


181

aflat<ă subă semnulă uneiă normalit<Yiă creatoare,ă seă sfârşeşteă înă1947,ă ană ceă marcheaz<,ă înă plană politic,ă alungareaă regeluiăMihai I,ăultimulăreprezentantăîncoronatăalădinastiei,ădesfiinYareaăinstituYieiămonarhiceăşiăinstaurareaă„republiciiăpopulare“.

Asaltat<ă deă cenzuraă comunist<ă şiă deă ideologiaă noilorăguvernanYi,ă temaă istorieiă monarhieiă aă intrată într-oă t<cereăîntrerupt<ă doar,ă dină cândă înă când,ă deă falsă şiă calomnie.ă Erauătehnicile prin care regimul politic republican-comunistăproasp<tăinstaurată c<utaă s<-şiă ascund<ă lipsaă deă legitimitate.ă C<rYileă maiăvechi, tratând probleme legate de istoria monarhiei, au fost confiscate, distruse sau ascunse în fonduri secrete, inaccesibile, deă bibliotec<ă şiă arhiv<.ă Vladă Georgescu, analizând atent aservireaă scrisuluiă istorică deă putereaă comunist<,ă constataăschimbareaă deă direcYie:ă dac<ă primaă ediYie,ă dină 1947,ă aămanualului de istorie elaborat sub îndrumarea lui Mihail Roller mai amintea de rolul regelui Carol Iăînăr<zboiulădin 1877 – 1878 şiă deă celă ală regeluiă Ferdinandă înă r<zboiulă reîntregirii,ă celeăulterioareă aveauă s<ă îlă prezinteă peă primulă cuă v<dit<ă ostilitate,ăpentru ca pe cel de-ală doileaă s<ă nu-lă maiă aminteasc<ă deloc7. Ceva mai târziu, în 1964, autorii celui de-al patrulea tom al „tratatului“ă deă Istoria României continu<ă înă aceeaşiă manier<:ăg<sescănimerităs<-i consacre câteva fraze regelui Carol I, primul monarhă constituYională cuă meriteă atâtă deă mariă înă modernizareaăY<rii,ă îns<ă folosescă frazeleă respectiveă doară pentruă a-l ponegri, prezentându-l,ă contrară adev<ruluiă istoric,ă dreptă „agentă alăcapitaliştilorăprusaci“ăşiă„pionăalăluiăBismarck“8.

Tonulă aă fostă dată şiă metodeleă trasate.ă Înainteă deă toate,ătrebuiauădiscreditaYiăfoştiiăsuveraniăşiăinstituYiaămonarhic<.ăÎnăceăfel s-a procedat? Prin publicarea unor culegeriă deă „scrieriă dină

7 Vlad Georgescu, Politică şi istorie. Cazul comuniştilor români 1944 – 1947,

ediYieăîngrijit<ădeăRaduăPopa,ăBucureşti,ăHumanitas,ă1991,ăp. 33 – 35. 8 Istoria României,ăvol.ăIV,ăBucureşti,ăEdituraăR.ăP.ăR.,ă1964,ăp.ă552ăşiă574.

VASILE DOCEA

literaturaăantimonarhic<“9,ădarăşiăprină„contribuYii“ăoriginale,ăînăcareăfalsulăîşiăd<ămânaăcuăreauaăcredinY<10. Loviturii de stat de la 30ădecembrieă 1947,ă „actă epocal“ă şi,ă fireşte,ă conformădoctrineiămarxist-leniniste,ă „supusă legit<Yiiă istorice“,ă trebuiaă s<ă iă seăg<seasc<ăoăjustificareăideologic<.ăÎnăacestăscop,ăaăfostăinventat<ădeăc<treăistoriografiaăcomunist<ă„tradiYiaărepublican<“11, care, în realitate,ă nuă aă existat.ă TradiYiaă presupuneă manifestareaăviguroas<ă şiă relativă constant<ă aă unuiă complexă deă idei,ă largăr<spânditeăîntr-oăepoc<ăistoric<ădat<,ăceeaăceănuăeraăcazulăideilorărepublicane,ă careă suntă pres<rateă firavă şiă accidentală înă istoria gândiriiă moderneă româneşti,ă caă oă component<ă cuă totulămarginal<ăaăacesteia,ăf<r<ăaămaiăvorbiădeăpracticaăpolitic<,ăundeărepublicanismulăaălipsităcuădes<vârşire.

Corolarulă n<scociriiă „tradiYieiă republicane“ă aă fostăpostulatulă opoziYieiă dintreă mase – cuvânt atât de drag ideologilor noului regim – şiă monarhie. Postulatul permitea interpretarea actului de la 30 decembrie 1947 nu ca pe o deposedareă dramatic<ă aă poporuluiă română deă oă instituYieăfundamental<,ă oă verig<ă important<ă aă întocmiriloră saleă politice,ăciă caă peă ună soiă deă „eliberareă aă maselor“ă deă subă oă pretins<ăasuprire a coroanei12. O eliberare prin care – citez pe unul dintre

9 Antologiaăîntocmit<ăşiăprefaYat<ădeăAl.ăHanY<,ăMare farsor, mari gogomani.

Literatură antimonarhică,ă Bucureşti,ă Edituraă pentruă literatur<,ă 1962 ; volumul Monarhia de Hohenzollern văzută de contemporani, Bucureşti,ăEdituraăpolitic<,ă1968 ;ăselecYiaăîntocmit<ădeăVirgiliuăEne,ăAdevărul despre regi. Scrieri din literatura română antimonarhică,ăBucureşti,ăEdituraă IonăCreang<,ă1977.

10 Deă exemplu,ă Cosmaă Neaguă şiă Dumitruă Marinescu,ă Fapte din umbră, vol. III,ăBucureşti,ăEdituraăpolitic<,ă1980,ădespreădomniaăluiăCarol II.

11 Dintreărezultateleăunorăasemeneaă„str<danii“,ăarăfiădeăamintit :ăGh.ăGhimeş,ăIdeea de republică la români,ă Bucureşti,ă Edituraă ştiinYific<,ă 1972 ; volumele colective Pentru republică în România, coordonator Aron Petric, Bucureşti,ă Edituraă politic<,ă 1972ă şiă Repiblica în România. De la idee la faptă,ăcoordonatorăDumitruăD.ăRusu,ăIaşi,ăEdituraăJunimea,ă1988.

12 Ideea apare pregnant în volumul colectiv 30 decembrie ’47. Premise şi semnificaYii,ă Bucureşti,ă 1972ă şiă laă Gheorgheă XuYuiă şiă Gheorgheă I.ă IoniY<,ă


183

reprezentanYiiă maiă târziiă aiă teorieiă – „s-a instaurat cea mai democratic<ă form<ă deă guvern<mântă dină istoriaă poporuluiăromân“.ă Încununareaă apoteotic<ă aă aceleiă schimb<riă ară fiă fost,ădup<ă opiniaă aceluiaşiă autor,ă „republicaă înă Epocaă NicolaeăCeauşescu“13.

Nuăpotătreceălaăprezentareaăpreocup<rilorăactualeădedicateăistorieiă monarhieiă înainteă deă aă amintiă c<,ă înă perioadaă evocat<ămaiă sus,ă oă serieă deă lucr<riă serioaseă auă ap<rută înă str<in<tate14. Cenzuraă şiă climatulăpoliticădină Yar<ă auăobligată şiă aceast<ă tem<,ăasemenea altora, la exil.

SituaYiaăactual<: haineănoi,ăvechiăn<ravuri

Întoarcerea din exil a temei,ă dup<ă pr<buşireaă regimuluiăcomunistăşiădispariYiaăcenzuriiălaăsfârşitulăanuluiă1989,ăesteăunaădintreăcaracteristicileăerupYieiădeăcareăvorbeamălaăînceput.ăC<rYiăap<ruteă înainteă înă str<in<tateă suntă acumă traduseă şiă publicateă înăYar<.ăDinuăC.ăGiurescu,ăpostfaYândăunaădintreăele,ăatrageăatenYia,ăpeăbun<ădreptate,ăasupraăvaloriiărecuperatoriiăaăgestului,ăcareăarăconstaă înăîndreptareaădeform<rilorăvoiteăcomiseădeăpropagandaă

Anii tumultoşi ai luptei pentru Republică,ă Bucureşti,ă Edituraă militar<,ă1978.

13 Ioan Scurtu, ContribuYii privind viaYa politică din România. EvoluYia formei de guvernământ în istoria modernă şi contemporană,ă Bucureşti,ă EdituraăştiinYific<ăşiăenciclopedic<,ă1988.

14 Dintre acestea, amintesc: Arthur Gould Lee, Crown against Sickle. The Story of King Michael of Romania, London, Hutchinson and Co., 1950; idem, Helen, Queen Mother of Romania, Princess of Greece and Danmark, London, Faber and Faber, 1956; Terence Elsberry, Marie of Romania. The Intimate Life of Twentieth Century Queen, New-York,ăSt.ăMartin’săPress,ă1972; Nicolette Franck, The Last Romantic. A Biography of Queen Marie of Romania, New-York, Simon and Schuster, 1984; Prince Paul of Hohenzollern-Sigmaringen, King Carol II. A Life of my Grandfather, London, Methuen, 1988.

VASILE DOCEA

comunist<15. Agonia României de Nicolae Baciu16, dar mai ales O înfrângere în victorie a Nicoletei Franck17 trateaz<ă peă largăproblemaăroluluiăpoliticăalăregeluiăMihaiăînăacYiuneaămaiăampl<ădeă împotrivireă laă sovietizareaă Y<rii,ă despreă împrejur<rileădramaticeăaleăabdic<riiăsaleăsilite.

Dintreă lucr<rileă dedicate regelui Carol al II-lea, personalitateă complex<ă şiă contradictorie,ă înă afaraă unoră texteăromanYate,ă nesemnificativeă subă raportă istoriografic18, a fost tradus<ă biografiaă alc<tuit<ă deă nepotulă s<uă Paulă (fiulă luiă CarolăMircea, copilul natural al regelui Carol II,ă rezultatădină leg<turaăcu Ioana Lambrino)19.ăNoutateaăadus<ădeăaceast<ăcarteăconst<ăînăvalorificareaă unuiă mareă num<ră deă documente,ă uneleănecunoscute,ă provenindă precump<nitoră dină arhivaă personal<ă aăbunicului autorului. Ele suntă utile,ă maiă alesă pentruă înYelegereaăperioadeiă deă exil,ă dup<ă 1940,ă aă fostuluiă monarh.ă Dină p<cate,ăgrijaăobsesiv<ădeăaădovediăunăpretinsădreptăalătat<luiăautorului – şiă implicită ală s<u – deă moştenireă aă coroaneiă României20 se r<sfrângeă înă modă negativă asupraă credibilit<Yiiă textului.ă Posturaă

15 Dinu C. Giurescu, PostfaYă la Nicoleta Franck, O înfrângere în victorie.

Cum a devenit România din Regat Republică Populară (1944 – 1947), Bucureşti,ăHumanitas,ă1992.

16 Nicolae Baciu, Agonia României 1944 – 1948. Dosarele secrete acuză, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1990.

17 Vezi mai sus, nota 15. 18 De exemplu, Gabriel Perreux, Amorurile Principelui Carol de

Hohenzollern,ă traducereă dină limbaă francez<ă deă Raul Rastan, Editura „Omnes“,ă1991.

19 Paul al României, Carol al II-lea Rege al României, versiune româneasc<ădeăIleanaăVulpescu,ăBucureşti,ăEdituraăHoldingăReporter,ă1991.

20 Ibidem, p. 58 – 61ă şiă passim.ăC<s<toria lui Carol II cu Ioana Lambrino a fostădeclarat<ănelegal<ădeăc<treăTribunalulădeăIlfovăînă1918,ăiarădeciziileădină1955ă şiă 1957ă aleă unoră tribunaleă dină Lisabonaă şiă Paris,ă laă careă seă refer<ăautorulăşiăcareăîlădeclar<ăpeăCarolăMirceaămoştenitorăalăluiăCarol II, nu pot anulaă hot<râreaă dină 1918ă aă Tribunaluluiă deă Ilfov,ă celă puYină înă ceeaă ceăpriveşteăaplicareaăeiăpeăteritoriulăRomâniei.


185

deăpretendentăaăfostăpreferat<ăaceleia,ăpoateămaiăgreuăaccesibile, de istoric.

Înă paralelă cuă traducereaă lucr<riloră amintite,ă aniiă 1990ă – 1992ă auă fostă martoriiă retip<ririiă unoră texteă aparYinândă vechiiăistoriografii,ă antebelice.ă „Nedreaptaă uitare“,ă „îndelungulă exilăinterior“ăalăacestorăopere,ădorinYaădeă„aăredaăpoporului român un adev<ră peă careă areă dreptulă s<ă îlă cunoasc<“,ă nevoiaă deă„reîntregireă aă istorieiă neamului“ă dup<ă lungulă intervală dominatădeă scriereaă„uneiă istoriiă trunchiateăşiă trucate“ă – iat<ăcâtevaădinămotiveleă invocateă deă editoriă înă scopulă explic<riiă gestuluiu lor recuperator. Dintre izvoarele istoriei monarhiei au fost preferate,ă pân<ă acum,ă scrierileă memorialistice.ă Traducereaă dină1934 – 1935ă aă celoră treiă volumeă aleă lucr<riiă Povestea vieYii mele,ă scris<ă deă reginaă Maria,ă esteă retip<rit<,ă concomitent,ă laădou<ăedituri21, asemenea primului volum al Memoriilor regelui Carol I22.ă Ceeaă ceă miă seă pareă trist,ă îns<,ă înă acestă efortărecuperator,ăesteăfaptulăc<ăgenerozitateaăintenYiilorănu-şiăg<seşteăun corespondentă peă m<sur<ă înă profesionalismulă editorial.ă ÎnăloculăunorăediYiiăcritice,ădeăaşteptatăacum,ădup<ăatâtaătimpăscursădeă laămomentulăscrieriiă textelor,ăniăseăofer<ăfieăvechiătraduceriădefectuoaseă (ediYiaă „Cerma“ă aă Memoriilor regelui Carol I), prefaYate diletant (PrefaYa ediYieiă citate,ă semnat<ă deă J.ăFriedmann-Nicolescu),ă fieăvolumeăadnotateăneprofesional,ă f<r<ătrimiteriăbibliograficeă(ediYiaăIoanaăCrac<ăaăPoveştii vieYii mele deă reginaă Maria),ă sauă lipsiteă deă oriceă felă deă adnotareă (ediYiaăStelian Neagoe a Memoriilor regelui Carol IăşiăceaădeălaăEdituraă

21 EdiYiaă îngrijit<ă şiă adnotat<ă deă Ioanaă Crac<,ă Bucureşti,ă Edituraă Eminescu,ă

1991;ă ediYiaă avândă ună Argument deă Gheorgheă Buzatu,ă Iaşi,ă EdituraăMoldova, 1991.

22 Memoriile regelui Carol I al României, de un martor ocular, vol. I, cu o prefaY<ă deă J.ă Friedmann-Nicolescu,ă Bucureşti,ă Edituraă Cerma,ă 1991;ăMemoriile regelui Carol I al României, de un martor ocular, vol. I, 1866 – 1869,ă ediYieă îngrijit<ă şiă prefaYat<ă deă Steliană Neagoe,ă Bucureşti,ă Editura Scripta,ă 1992ă (aceast<ă ediYie,ă spreă deosebireă deă cealalt<,ă aă continuatăpublicarea Memoriilor pân<ălaăcelăde-al patrulea volum).

VASILE DOCEA

Moldova a Poveştii regineiă Maria).ă Aerulă deă improvizaYieă ceăeman<ădinăastfelădeăîntreprinderiă– pe care nu îl pot pune decât pe seama grabei de a profita de pe urma unui subiect cu popularitateă crescând< în rândurile cititorilor – este nociv atât pentruăînYelegereaătemeiălaăcareăm<ărefer,ăcâtăşiăpentruăatmosferaăcultural<ăînăgeneral.ăAvemăunămotivă înăplusădeăîntristare,ădac<ăobserv<măc<ă înă reedit<rileăamintiteă suntă implicaYiă şiă istoriciădeăprofesie.

Sub acelaşiă semn,ă ală dezideratuluiă recuperator,ă dară şiă alăgrabeiă p<guboaseă subă raportă profesional,ă seă afl<ă şiă reeditareaăunor studii ale vechii nostre istoriografii, pecum cel al lui Nicolae Iorga despre Politica externă a regelui Carol I23, ori scrieri de popularizare, cum este cea a lui Sterie Diamandi despre regele Ferdinand24.

Premierele editoriale constituie ultima, dar cea mai relevant<ă form<ă aă erupYieiă actualeă aă temeiă istorieiă monarhiei. Pregnant<,ă înăcazulă lor,ăapareăopoziYiaădintreă înnoireăşiă inerYie,ădintreăefortulădeăreevaluareăşiăcomoditatea,ăadeseaăinteresat<,ăaăprelu<riiă ideilorăşiă interpret<rilorăvehiculateăpân<ănuădemultădeăistoriografiaăcomunist<.

Nuă întâmpl<tor,ă primaă dintreă celeă dou<ă direcYii,ă ceaăorientat<ăspreăînnoire,ăseămanifest<ăprinăpublicareaăunorătexteădeăcert<ă valoareă documentar<.ă Apelulă laă surseă primare,ăidentificareaă şiă punereaă înă circulaYieă aă unoră noiă izvoareăconstituieă celă dintâiă pasă ceă seă cuvineă f<cută înă cazulă oric<reiăreevalu<ri.ăRemarcabile,ăînăacestăsens,ăsuntăceleădou<ăvolumeădeăConvorbiri cu regele Mihai I al României, publicate de Mircea

23 Nicolae Iorga, Politica externă a regelui Carol I, Introducerea, nota asupra

ediYieiăşiă repereleă istoriceădeăVicenYiuăR<dulescu,ă textăadaptatăşiăprelucratădeăMarilenaăR<dulescu,ăBucureşti,ăEdituraăGlykon,ă1991.

24 Sterie Diamandi, Regele Ferdinand, în vol. Galeria oamenilor politici, Bucureşti,ăEdituraăGesta,ă1991,ăp. 3 –26.


187

Ciobanu25. Textul convorbirilor propriu-zise,ă dară şiădocumenteleă anexateă laă sfârşitulă primuluiă tom,ă adaug<ăeventaiuluiă surseloră istoriceă privitoareă laă domniaă şiă laă exilulăregelui, în afara numeroaseloră informaYiiă inedite,ă propriaă saăviziuneăasupraăfaptelorăşiăevenimentelorăalăc<rorăprotagonistăsauămartor a fost.

Memoriile unuiă altă membruă ală Caseiă regale,ă prinYulăNicolae,ă frateleă maiă tân<ră ală regeluiă Carol II, publicate acum pentruăîntâiaăoar<26,ăfacăşiăeleăparteădinăaceast<ăcategorie.ăDeşiăînsemn<rileă nuă suntă „surprizeleă veritabile“ă peă careă leă anunY<ăprefaYatorulăvolumului,ăc<ciăfuseser<ădejaăfolositeăşiăcitateă– fapt peăcareă acelaşiă prefaYatorăomiteă s<-lămenYionezeă – în biografia regelui Carol IIăîntocmut<ădeănepotulăs<u,ăeleăseădovedescăutile,ădatorit<ă informaYiiloră relativeă maiă degrab<ă laă viaYaă frateluiăîncoronat al autorului, decât la a sa proprie.

F<r<ă aă aduceă nimică nouă înă plană informaYional,ă scrierileăaparYinândă celeiă de-a doua categorii27 apar ca o prelungire în actualitate a deja amintitei strategii antimonarhice comuniste. Reg<simătoateăceleătreiăcomponenteăaleăacesteia:ăîncercarea de a fabricaă prină oriceă mijloaceă oă tradiYieă republican<,ă ceaă deă aădovediăpretinsaălips<ădeălegitimitateăaăregimuluiăconstituYional-monarhică instituită laă 1866ă şiă trecereaă subă t<cereă sauă

25 Mircea Ciobanu, Convorbiri cu regele Mihai I al României,ă Bucureşti,ă

Humanitas, 1991; idem, Nimic fără Dumnezeu. Noi convorbiri cu Mihai I al României,ăBucureşti,ăHumanitas,ă1992.

26 PrinYulăNicolaeădeăHohenzollern, În umbra coroanei României, Documente, amintiriă şiă comentariiă editateădeăGheorgheăBuzatuă înă colaborareă cuăStelaăChepteaăşiăSorinăPârvu,ăIaşi,ăEdituraăMoldova,ă1991.

27 Ioan Scurtu, Monarhia în România 1866 – 1947,ă Bucureşti,ă Editura Danubius,ă 1991;ă oă variant<ă prescurtat<ă aă lucr<riiă aă ap<rută ună ană maiădevreme, ca un capitol separat, intitulat Rolul monarhiei, în volumul semnatădeăIoanăScurtuăşiă IoanăBulei,ăDemocraYia la români 1866 – 1938, Bucureşti,ă Humanitas,ă 1990;ă Neaguă Cosma,ă Culisele palatului regal. Un aventurier pe tron, Carol al II-lea (1930 – 1940),ă Bucureşti,ă EdituraăGlobus, 1990.

VASILE DOCEA

minimalizarea – atunci când nu se recurge direct la calomniere - a meritelorămonarhilorăşiămembrilorăCaseiăregale.

Unulădintreăautori,ăforYândăinterpretareaăfaptelor,ăcredeăc<ăidentific<ăspiritulărepublicanăşiăacoloăunde,ădeăfapt,ăeraăabsent.ăUn citat din Xiganiada lui Ion Budai-Deleanu i se pare suficient pentru a-i etichetaă peă reprezentanYiiă Şcoliiă Ardelene,ă înă bloc,ădreptăpromotoriăaiăaceluiăspirit.ăProgramulăpaşoptistăelaboratădeăMihailăKog<lniceanu,ăDorinYele partidei naYionale în Moldova, înăcareăseăcereaă„Domn alesădinătoateăstraturileăsociet<Yii“,ăarăfi,ăconform aceluiaşiăautor,ă„oăputernic<ămanifestareăaăconcepYiilorărepublicane“28.ă Peă domnitorulă Alexandruă Ioană Cuzaă şiă peăprincipele Carol Iăîiăprezint<ăînăantitez<,ăsocotindu-iă„tr<d<tori“ăpe cei care au provocat abdicarea primuluiă şiă l-au adus pe cel de-alădoileaăpeătron,ăomiYândăamintitulăautorăs<ăspun<ăc<,ăastfel,ăseă împlineaă programulă naYională lansată înc<ă dină 1857,ă deăAdun<rileă ad-hoc.ă Puneă laă îndoial<ă valabilitateaă plebiscituluiădin aprilie 1866, care a consacrat instalarea dinastiei de HohenzollernăpeătronulăRomâniei,ăcitândăcâtevaăm<rturiiădespreărefuzulă unoră Y<raniă deă aă semnaă actulă înă cauz<,ă peă motivă c<ă„domnitorulă str<ină leă vaă schimbaă religiaă şiă c<,ă nevoindă legeaărural<,ă laă vaă luaă înapoiă moşiile“29, dară uit<ă s<ă evidenYiezeănetemeiniciaă aceloră b<nuieli.ă Ună tabelă introdusă laă sfârşitulăvolumului,ănerelevantăşiădiscutabilăsubămulteăaspecte,ăpareăaăfiăargumentulă decisivă ală demonstr<riiă „necesit<Yii“ă treceriiă deă laăformaă deă guvern<mântă monarhic<ă laă ceaă republican<ă înăRomânia, din moment ce acest lucru s-aă întâmplată şiă înă alteăcâteva state din Europa. Dintre sursele istorice sunt selectate, în general, cele defavorabile monarhiei. Aprecierile unui N. D. Cocea, care l-auă adusă peă emitentulă lor,ă deă dou<ă ori,ă înă faYaăinstanYeloră judec<toreşti,ă subă acuzaYiaă deă calomnieă laă adresaă

28 Ioan Scurtu, Monarhia în România…, p. 6. 29 Ibidem, p. 13.


189

regelui,ăsuntăcitateăcuăpredilecYieăşiăf<r<ăspirităcritic,ăatâtădeăc<treăautorulăamintit,ăcâtăşiădeăunăaltul,ăîntr-o carte despre Carol II30.

Portretulă peă careă acestaă dină urm<ă i-lă schiYeaz<ă regeluiăCarol IIă conYineă numaiă umbre;ă luminile,ă careă n-au lipsit din biografiaă acesteiă personalit<Yiă contestateă şiă l<udateă deopotriv<,ăsuntă trecuteă subă t<cere.ă Ară fiă fostă ună uzurpator,ă pentruă c<ă …ă„uzurpaseă numeleă Caraimanului“31; asasin, din cauza unei pretinse, speculativ insinuate,ă dară nedovediteă complicit<Yiă laăasasinareaăluiăArmandăC<linescu32;ălacomăşiăf<r<ăscrupule,ăc<ciăarăfiăavută„deărealizatăunăYel,ăîmbog<Yirea,ăc<ruiaăiăseăsubordonaătotul,ă inclusivă coroana“33;ă tiran,ă c<ciă perioadaă cât s-a aflat pe tronăarăfiăînsumată„zeceăaniădeătiranic<ădomnie“34. Uneori, falsul seă împleteşteă cuă ignoranYa.ă Îlă învinuieşteă peă Carol IIă c<ă ară fiăînc<lcată ConstituYia,ă luândă înă c<s<torie,ă înă 1918,ă peă ZiziăLambrino35, dar, înă realitate,ă niciă ConstituYiaă dină 1866,ă înăvigoareă atunci,ă niciă ceaă adoptat<ă înă 1923ă nuă prevedeauă nimicădespreă c<s<toriaă moştenitoruluiă coroanei,ă alteleă fiind,ă deă fapt,ămotiveleăpentruăcareăaceastaăaăfostădeclarat<ănelegal<ăşiăanulat<ăde un tribunal românesc. Carol Iă nuă scap<ă niciă elă deă acuzeleăautorului,ăcare,ăîns<,ădovedeşteăşiăaiciăaceeaşiăignoranY<.ăPentru a-l putea acuza pe regele Carol I de manevre secrete în politica extern<,ă pretindeă c<ă „politicieniiă deă seam<ă aiă Y<riiă auă v<zutăpentruăprimaăoar<ăacest document (Tratatul din 1883, prin care RomâniaăaderaălaăalianYaăputerilorăcentrale)ăabiaăînăConsiliulădeăCoroan<ădină3ăaugustă1914“36. De fapt, tratatul fusese cunoscut deă toYiă prim-miniştriiă careă s-au succedat de la semnarea sa, 30 Ibidem, p. 44, 45, 76; Neagu Cosma, op. cit., p. 190 – 191, 301 – 302. 31 Aluzie la numele de Carol Caraiman, pe care l-a purtat Carol II în

str<in<tate,ădup<ăceăaărenunYatălaătron.ăNeaguăCosma,ăop. cit., p. 133. 32 Ibidem, p. 278. 33 Ibidem, p. 139. 34 Ibidem, p. 329. 35 Ibidem, p. 30. 36 Ibidem, p. 11.

VASILE DOCEA

dintre eiă maiă tr<indă înc<,ă laă dataă amintituluiă Consiliuă deăCoroan<,ăTheodorăRosetti,ă Ionă I.ăC.ăBr<tianu,ăPetreăP.ăCarpă şiăTitu Maiorescu. Înă alt<ă parte,ă afl<mă c<ă regeleă Ferdinandă ară fiăfostă„fiulăluiăKarlăAnton,ăprinYădeăHohenzollern-Sigmaringen“37, prin urmare, de-ară fiă s<-l credem pe autor, regele Carol I ar fi fost fratele regelui Ferdinand! Tonul zeflemitor şiăcomparaYiileăminimalizanteă apară oriă deă câteă oriă expunereaă seă opreşteă laăvreunulă dintreă membriiă Caseiă regale,ă f<r<ă aă reuşi,ă îns<,ă s<ăascund<ăignoranzaăautorului.

Celeă dou<ă contribuYiiă amintiteă aiciă seă înscriu,ă aşadar,ă înătendinYaă inerYial<ă aă istoriografieiă monarhiei,ă plasat<ă înăcontinuitateaă puncteloră deă vedereă şiă teoriiloră dină perioadaăcomunist<.

*

Seăîndreapt<,ăoare,ăistoriografiaămonarhieiăspreăoănou<ăşiădorit<ănormalitate?ăPondereaăsc<zut<ăaătentativeloră inerYiale,ă înăraportă cuă eforturileă recuperatoareă şiă deă reevaluareă m<ăîndrept<Yesc,ăsper,ăs<ăformulezăunăr<spunsăpozitiv.

(Publicată înă „Xenopoliana.ă Buletinulă FundaYieiă Academiceă A. D. Xenopol“,ăIaşi,ăan.ăI,ă1993,ănr.ă1ă– 4, p. 70 – 77, sub titlul Istoria monarhiei între inerYie şi resurecYie)

37 Ibidem, p. 9.

Indice de persoane*

* Indiceăalc<tuitădeăLucianăRosenfeld

A Adolf, duce de Nassau, 80 Adolf,ăprinYădeăSchaumburg-

Lippe, 77 Albert,ăprinYădeăPrusia,ă73 AlbertăEduard,ăprinYădeăWells,ă

72 Alexandra prinYes<ădeă

Danemarca, 72 Alecsandri, Vasile, 129 Alexandru, rege al Serbiei,

171 AlexandruăII,ăYarulăRusiei,ă57,ă

61, 66, 68, 72 Alfred, duce de Edinburgh, 68 AliăPaşa,ă94 Amelie,ăprinYes<ădeăSaxa-

Coburg-Gotha, 74, 76, 77 AmelieăZephirine,ăprinYes< de

Salm-Kyrburg, 19, 20, 22, 23

Ana,ăprinYes<ădeăBaden,ă18 AnaăPavlovna,ămareăduces<ă

rus<,ă74 Angelescu, Constantin C., 85,

106, 116

Anhalt-Dessau, Leopold duce de, vezi Leopold duce de Anhalt Dessau

Anhalt-Dessau,ăHildaăprinYes<ăde, vezi HildaăprinYes<ăde Anhalt-Dessau

Anhalt-Dessau,ăFriedrichăprinYăde, vezi FriedrichăprinYădeăAnhalt-Dessau

Antipa, Grigore, 125 Antoinette,ăprinYes<ădeă

Hohenzollernă(n<scut<ăMurat), 23, 25, 35, 46

Anton,ăprinYădeăHohenzollern,ă37, 44, 57, 124

Anton Alois, principe de Hohenzollern, 19 - 23

Antonelli, 64 Artaria, R., 57 Astong, Louisa d', 23 Auerswald, Rudolf von, 34 August,ăprinYădeăSaxa-Coburg-

Gotha, 74 Augusta,ăprinYes<ădeă

Leuchtenberg, 57 Augusta,ăregin<ăaăPrusiei,ă54 Augusta,ăprinYes<ădeăSaxa-

Weimar, 74

VASILE DOCEA

B Bacalbaşa,ăConstantin, 172 Baciu, Nicolae, 184 Baden,ăAnaăprinYes<ăde,ăvezi

Ana,ăprinYes<ădeăBaden Baden, Karl Ludwig Friedrich

duce de, vezi Karl Ludwig Friedrich, duce de Baden

Baden,ăStephanieămareăduces<ădeă(n<scut<ăBeauharnais),ăvezi Stephanieămareăduces<ăde Baden

Barnovschi, D. V., 91 Bataillard, Paul, 102 Bavaria,ăElisabeta,ăprinYes<ăde,ă

vezi Elisabeta,ăprinYes<ădeăBavaria

Bavaria, familia de, 19 Bavaria, Louise-Wilhelmine

prinYes<ăde,ăvezi Louise-Wilhelmine,ăprinYes<ădeăBavaria

Bavaria, Maximilian I Josef rege, vezi Maximilian I Josef rege al Bavariei

Bavaria, Maximilian duce de, vezi Maximilian duce de Bavaria

Bavaria,ăSophieăprinYes<ăde,ăvezi Sophie,ăprinYes<ădeăBavaria

B<cil<,ăIonăC.,ă181 Beauharnais, Alexandre de,

19, 35, 57 Beauharnais, Claude de, 35 Beauharnais, Eugen de, 57, 75 Beauharnais, familia de, 57

Beauharnais, Josephina de, 19, 20, 23, 35, 57

Behnen, M., 34 Bentham, Jeremy, 95 Bergh und Boxmeer, Klara

contes<ăde,ă20 Bernstorf, 54, 55 Berthold,ăc<lug<rădină

Reichenau, 16 Bethmann-Hollweg, Moritz

August von, 34 Binder Iijima, Edda, 38, 115,

119, 130 Bismarck, Otto von, 50 - 51,

58, 64 - 66, 68, 69, 71 - 73, 75, 82, 89, 117, 156, 166, 170 - 171, 176, 181

Blanche,ăprinYes<ădeăNemours,ă75

Blarenberg, N., 95, 108 Bloch, Marc, 87 Bodea, Cornelia, 102, 109 Boicu, Leonid, 100 Boil<,ăRomul,ă85 Bonaparte, Carolina, 23, 46 Bossy, Raoul, 67, 68 Br<tianu,ăDumitru,ă64ă- 65,

67, 69, 102 Br<tianu,ăGheorgheăI.,ă159,ă

180 - 181 Br<tianu,ăIonăC.,ă60,ă69,ă87 Br<tianu,ăIonăI.ăC.,ă190 Brougham, lord, 95 Budai-Deleanu, Ion, 188 Bulei, Ioan, 187 Burchardus de Zolorin,, 16 Burileanu, D. N., 131, 135 Burkardinilor, familia, 15 Buzatu, Gheorghe, 185


193

C Câmpeanu, Petru, 92 Cantacuzino, Gh. Gr., 171 Cantacuzino, Ion, 70 Cantemir, Dimitrie, 97, 98 -

100 Carmen Sylva, vezi Elisabeta,

regin<ăaăRomâniei Carol cel Mare, rege al

francilor, 15 Carol I, rege al României, 13 -

16, 18, 21 - 27, 29, 31 - 32, 35 - 71, 75 - 82, 94 - 96, 104 - 108, 113 - 119, 123 - 128, 130 - 137, 141 - 149, 151 - 163, 165 - 167, 169 - 172, 174 - 177, 180 - 186, 188 - 190

Carol II, rege al României, 142 - 143, 184, 187, 189

CarolăX,ăregeăalăFranYei,ă87 CarolăXV,ăregeăalăSuedieiăşiă

Norvegiei, 75 Caroline,ăprinYes<ădeă

Hohenzollern, 25 Carp, Petre P., 190 Catargi,ăLasc<r,ă117 C<linescu,ăArmand,ă189 Christian IX, rege al

Danemarcei, 72 Ciachir, Nicolae, 70 Ciobanu, Mircea, 142 Clementine,ăduces<ădeăSaxa-

Coburg, 77 Cliveti, Gheorghe, 42, 60 Cocea, N. D., 188 Codrescu, Theodor, 91 Colson, Felix, 101

Conachi, Costache, 92 Constant, Benjamin, 95 Constantin, mare duce rus, 72 Corivan, Nicolae, 42, 60 Cornu, Hortense, 50, 58, 63 Cosma, Neagu, 187, 189 Crac<,ăIoana,ă185 Crispi, 172 Cuza, Alexandru Ioan, 93 - 94,

102, 104, 112, 188 Czartoryski,ăAdamăprinY,ă54 Czartoryski,ăLadislasăprinY,ă54

D Danemarca, Alexandra

prinYes<ăde,ăvezi Alexandra prinYes<ădeăDanemarca

Danemarca,ăfamiliaăregal<ăde,ă78

Danemarca,ăThyraăprinYes<ăde,ăvezi Thyra,ăprinYes<ădeăDanemarca

Danemarca,ăWilhelmăprinYăde,ăvezi Wilhelm,ăprinYădeăDanemarca

Degener, Hermann, 164 Demmin, A., 135 Diamandi, Sterie, 186 Diamandy, Constantin, 149 Dietrich, Beno, 43 Disraeli, Benjamin, 169 Dittrich, Jochen, 171 Dr<ghici,ăManolache,ă112 Duca, I. G., 127, 128

VASILE DOCEA

E Ecaterina Pavlovna, mare

duces<ărus<,ă76 Edinburgh, Alfred duce de,

vezi Alfred, duce de Edinburgh

Edinburgh,ăMariaăprinYes<ăde,ăvezi Maria,ăprinYes<ădeăEdinburgh

Eitel Friedrich I, conte de Hohenzollern, 17

Elena,ămareăduces<ărus<,ă78,ă80

ElenaăPavlovna,ămareăduces<ărus<,ă58,ă69

Elisabeta,ăprinYes<ădeăBavaria,ă73

Elisabeta, regina României, 42 - 43, 58, 74, 77 - 80, 82, 104 - 105, 113, 127 - 128, 136, 142 - 143, 156, 162 - 163

Elisabeta,ăprinYes<ărus<, fiica marelui duce Mihail, 80

Elisabeta,ăprinYes<ădeăSaxa,ă63 Elsberry, Terence, 183 ErnstăAugust,ăprinYădeăMareaă

Britanie, 72 Eugenia,ăîmp<r<teas<ăaă

FranYei,ă46 Eugenia,ăprinYes<ădeă

Leuchtenberg, 57 - 62, 76

F Ferdinand, duce de Genova,

63, 65

Ferdinand, rege al României, 68, 113, 132, 156, 180 - 181, 190

Ferdinand I de Habsburg, împ<ratăgerman,ă17

Ferdinand II de Habsburg, împ<ratăgerman,ă18

Feuerbach, Anselm, 22 Filitti, Ioan C., 85, 106 Filmer, Sir Robert, 88 Flandra, Phillipe conte de, vezi

Phillipe, conte de Flandra Franck, Nicolette, 183, 184 Franque,ăbaroan<,ă72 Franziska,ăprinYes<ădeă

Hohenzollern, 19 Franz-Josef,ăîmp<rat al

Austriei, 73 Frederic,ăprinYădeăOlanda,ă74 Frieda,ăprinYes<ădeă

Hohenzollern, 25 Friedländer, Ernst, 65, 66, 67,

69, 71 Friedmann-Nicolescu, J., 159,

185 Friedrich cel Mare, rege al

Prusiei, 135 FriedrichăprinYădeăAnhalt-

Dessau, 45 Friedrich,ăprinY de

Hohenzollern, 44, 149 Friedrich, principe de

Hohenzollern-Hechingen, 25

Friedrich,ăprinYădeăSalm-Kyrburg, 19, 20

Friedrich I, conte de Hohenzollern, 17


195

Friedrich II, conte de Hohenzollern, 17

Friedrich III, conte de Hohenzollern, 15, 17, 57, 133

FriedrichăIII,ăîmp<ratăalăGermaniei, vezi Friedrich Wilhelm,ăprinYămoştenitorăalăPrusiei

Friedrich IV, conte de Hohenzollern, 39

Friedrich-Karl,ăprinYădeăHohenlohe Waldenburg-Schillingsfürst, 26

FriedrichăWilhelm,ăprinYămoştenitorăalăPrusieiă52,ă58,ă73, 78, 147, 165

Friedrich Wilhelm III, rege al Prusiei, 74

Friedrich Wilhelm IV, rege al Prusiei, 33, 104

Fugier, Andre, 20

G Gâdei, V. A., 128 Gall, Lothar, 89 George,ăprinYădeăWaldeckăşiă

Pyrmont, 77 George I, rege al Greciei, 72 George V, rege al Hanovrei,

72 Georgescu, Valentin Al., 96,

97, 111 Georgescu, Vlad, 101, 109,

181 Ghimeş,ăGheorghe,ă182 Giurescu, Dinu C., 184

Goethe, Georg Wilhelm Friedrich, 29

Gorceacov, 61, 168, 169 Gould Lee, Arthur, 183 Grebing, Renate, 156, 159 Grigoraş,ăN.,ă97 Guizot, 95 Guntram, rege franc, 15

H Habsburg, familia de, 15, 17,

19, 20 Habsburg, Ferdinand I de, vezi

Ferdinand I de Habsburg Habsburg, Ferdinand II de,

vezi Ferdinand II de Habsburg

Hagens,ăc<pitanăvon,ă13,ă15 Hamilton, Maria, 61, 62 Hanovra, familia de, 72, 88 Hanovra, George V rege al,

vezi George V, rege al Hanovrei

Hasdeu, B. P., 130 Heitmann, Klaus, 104, 128 Hermann,ăprinYădeăSaxa-

Weimar, 76 Hermann,ăprinYădeăWied,ă78 Hermine,ăprinYes<ădeă

Schaumburg-Lippe, 77, 79 Hessen,ăMariaăprinYes<ăde,ă

vezi Maria,ăprinYes<ădeăHessen,ăsoYiaăYaruluiăAlexandru II al Rusiei

Hessen-Kassel,ăLuisaăprinYes<ăde, vezi Luisa,ăprinYes<ădeăHessen-Kassel

VASILE DOCEA

Hessen-Kassel,ăMariaăprinYes<ăde, vezi Maria,ăprinYes<ădeăHessen-Kassel

Hilda,ăprinYes<ădeăAnhalt-Dessau, 45

Hohenlohe Waldenburg-Schillingsfürst, Friedrich-KarlăprinYăde,ăvezi Friedrich-Karl,ăprinYădeăHohenlohe Waldenburg-Schillingsfürst

Hohenlohe Waldenburg-Schillingsfürst, Katharina prinYes<ăde,ăvezi Katharina, prinYes<ădeăHohenzollern

Hohenzollern, Amelie-ZephirineăprinYes<ăde,ăvezi Amelie-Zephirine,ăprinYes<ăde Salm-Kyrburg,

Hohenzollern, Antoinette prinYes<ăde,ăvezi Antoinette, prinYes<ădeăHohenzollern

Hohenzollern,ăAntonăprinYăde,ăvezi Anton,ăprinYădeăHohenzollern

Hohenzollern, Anton Alois principe de, vezi Anton Alois, principe de Hohenzollern

Hohenzollern, Carol, vezi Carol I, rege al României

Hohenzollern, Caroline, vezi Caroline,ăprinYes<ădeăHohenzollern

Hohenzollern, Eitel Friedrich I conte de, vezi Eitel Friedrich I, conte de Hohenzollern

Hohenzollern, familia de, 13, 15 - 23, 26, 31, 36, 38 - 39, 42, 44, 54, 89, 136, 143, 167, 180, 182, 188

Hohenzollern, Ferdinand de, vezi Ferdinand, rege al României

Hohenzollern, Franziska prinYes<ăde,ăvezi Franziska, prinYes<ădeăHohenzollern

Hohenzollern,ăFriedaăprinYes<ăde, vezi Frieda,ăprinYes<ădeăHohenzollern

Hohenzollern,ăFriedrichăprinYăde, vezi Friedrich,ăprinYădeăHohenzollern

Hohenzollern, Friedrich I conte de, vezi Friedrich I, conte de Hohenzollern

Hohenzollern, Friedrich II conte de, vezi Friedrich II, conte de Hohenzollern Hohenzollern, Friedrich III

conte de, vezi Friedrich III, conte de Hohenzollern

Hohenzollern, Friedrich IV conte de, vezi Friedrich IV, conte de Hohenzollern

Hohenzollern, Joseph Friedrich principe de, vezi Joseph Friedrich, principe de Hohenzollern

Hohenzollern, Josephina prinYes<ăde,ăvezi Josephina, prinYes<ădeăHohenzollern

Hohenzollern, Karl principe de, vezi Karl, principe de Hohenzollern


197

Hohenzollern, Karl I conte de, vezi Karl I, conte de Hohenzollern

Hohenzollern, Karl II conte de, vezi Karl II, conte de Hohenzollern

Hohenzollern, Karl Anton principe de, vezi Karl Anton, principe de Hohenzollern

Hohenzollern, Karl Friedrich principe de, vezi Karl Friedrich, principe de Hohenzollern

Hohenzollern, Katharina prinYes<ăde,ăvezi Katharina, prinYes<ădeăHohenzollern

Hohenzollern, Leopold principe de, vezi Leopold, principe de Hohenzollern

Hohenzollern,ăMariaăprinYes<ăde, vezi Maria,ăprinYes<ădeăHohenzollern

Hohenzollern,ăNicolaeăprinYăde, vezi Nicolae,ăprinYădeăRomânia

Hohenzollern-Sigmaringen, PaulăprinYăde,ăvezi Paul, prinYădeăHohenzollern-Sigmaringen

Hohenzollern, Stephanie prinYes<ăde,ăvezi Stephanie, prinYes<ădeăHohenzollern

Hohenzollern-Hechingen, familia de, 18

Hohenzollern-Hechingen, Friedrich principe de, vezi Friedrich, principe de Hohenzollern-Hechingen

Hohenzollern-Heigerloch, familia de, 18

Holstein, Iulia, 73 Hoven, H. von der, 180 Humboldt, Alexander von, 29 Hurmuzaki, Eudoxiu de, 93,

109

I Iancu, Gheorghe, 115 Ingelheim, Francisc-Erwin

conte de, 26 Ionescu, R., 95 Ionescu, Take, 172 IoniY<,ăGheorgheăI.,ă183 Iordache, Anastasie, 65 Iorga, Nicolae, 93, 120, 144,

151, 152, 180, 181, 186 Istrati, C. I., 137

J Johann, conte de

Hohenzollern, 18, 19 Joseph Friedrich, principe de Hohenzollern, 19, 29 Josephina,ăprinYes<ădeăBaden,ă

vezi Josephina,ăprinYes<ădeăHohenzollern

Josephina,ăprinYes<ădeăHohenzollern, 35, 44

Josephina,ăprinYes<ădeăLeuchtenberg, 75

Josephina,ăregin<ăaăOlandei,ăvezi Josephina,ăprinYes<ădeăLeuchtenberg

VASILE DOCEA

K Kalinderu, Ion, 136 Karl, principe de

Hohenzollern, 22 - 30 Karl I, conte de Hohenzollern,

17, 18 Karl II, conte de

Hohenzollern, 18 Karl-Alexander, mare duce de

Saxa-Weimar, 74 Karl Anton, principe de

Hohenzollern, 13, 16, 21, 23 - 36, 44, 45, 47, 49 - 79, 104, 117, 143, 154, 190

Karl August, mare duce de Saxa-Weimar-Eisenach, 76

Karl Friedrich, principe de Hohenzollern, 19

Karl Ludwig Friedrich, duce de Baden, 35

KatharinaăprinYes<ădeăHohenzollern, 19, 20, 24, 26, 118

Katharina,ăprinYes<ădeăHohenlohe Waldenburg-Schillingsfürst, vezi Katharina,ăprinYes<ădeăHohenzollern

Kaufhold, Walter, 18, 20, 21, 24

Kayser, preot militar, 81 Kempf, Peter, 18, 20, 21, 24 Keudell, von, 89 Keyserling, 79 Kog<lniceanu,ăMihail,ă126,ă

188 Konrad, Burggraf de

Nürnberg, 17

Kosch, Wilhelm, 154 Kremnitz, Mite, 6, 43, 119,

144, 147, 148, 153, 155 - 160, 180

Kukula, Richard, 154 Kullnick, Heinz, 164

L Lahovari, Alexandru, 67, 68 Lambrino, Carol Mircea, 184 Lambrino, Ioana, 184, 189 Las Casas, Bartolome de, 88 Laurian, August Treboniu,

127 Leopold, duce de Anhalt

Dessau, 45 Leopold, principe de

Hohenzollern, 44, 170 Leuchtenberg, Augusta

prinYes<ăde,ăvezi Augusta, prinYes<ădeăLeuchtenberg

Leuchtenberg, Eugenia prinYes<ăde,ăvezi Eugenia, prinYes<ădeăLeuchtenberg

Leuchtenberg, Josephina prinYes<ăde,ăvezi Josephina, prinYes<ădeăLeuchtenberg

Leuchtenberg,ăMariaăprinYes<ăde, vezi Maria,ăprinYes<ădeăLeuchtenberg

Leuchtenberg, Maximilian duce de, vezi Maximilian, duce de Leuchtenberg

Lindenberg, Paul, 31, 37, 43, 49, 104, 145, 148, 161 - 172, 175 - 177, 180


199

Lippe, familia de, vezi Schaumburg-Lippe, familia de

Loewenstein, Karl, 90, 108 Lohmann, pastor, 81 Louis, duce de Nemours, 54 Louis-Philippe,ăregeăalăFranYeiă

54, 55, 74 Louise,ăprinYes<ădeăSuedia,ă75 Louise-WilhelmineăprinYes<ădeă

Bavaria, 73 Ludwig I, rege al Bavariei, 73 Luisa,ăprinYes<ădeăHessen-

Kassel, 72 Luisa,ăprinYes<ădeăPrusia,ă74 Luise,ăprinYes<ădeăOlanda,ă75

M Maiorescu, Titu, 172, 190 Margareta,ăprinYes<ădeă

Genova, 63 - 70 Margareta,ăprinYes<ădeă

Nemours, 54 - 55, 73, 75 Maria,ăprinYes<ădeăEdinburgh,

113 Maria,ăprinYes<ădeăHessen,ă

soYiaăYaruluiăAlexandru II al Rusiei, 68

Maria,ăprinYes<ădeăHessen-Kassel, 45

Maria,ăprinYes<ădeăHohenzollern, 44, 76, 141, 156, 180, 183, 185

Maria,ăprinYes<ădeăLeuchtenberg, 61, 62

Maria,ăprinYes<ădeăNassau,ă78 Maria,ăprinYes<ădeăOlanda,ă74

Maria,ămareăduces<ărus<,ăfiicaăYaruluiăAlexandruăII,ă68ă- 72

Maria,ăprinYes<ădeăSaxa-Weimar, 74

Maria Nicolaevna, mare duces<ărus<,ă57

MariaăPavlovna,ămareăduces<ărus<,ă74

Marinescu, Dumitru, 182 Marino, Adrian, 86 Massenbach, Heinrich von,

15, 17, 18, 21 Mast, Peter, 15, 16, 17, 20 Mateescu, Corneliu, 172 Maximilian duce de Bavaria,

73, 74 Maximilian, duce de

Leuchtenberg, 57 Maximilian, duce de

Württemberg, 77 Maximilian I de Habsburg,

împ<ratăgerman,ă17 Maximilian I, principe de Hohenzollern, 19, 20 Maximilian I Josef, rege al

Bavariei, 57, 73 Meinrad I, principe de

Hohenzollern, 19 Meinrad II, principe de

Hohenzollern, 19 Melhisedec, episcop, 70 Mihai I, rege al României,

111, 142, 145, 181, 186 Mihai Viteazul, domnăalăX<riiă

Româneşti,ă119,ă130 Mihail Pavlovici, mare duce

rus, 58, 78, 90 Mill, John Stuart, 95 Minck, Oskar, 114

VASILE DOCEA

Mirabeau, 102 MirceaăcelăB<trân,ădomnăală

X<riiăRomâneşti,ă130,ă133 Ciobanu, Mircea, 187 Moruzi, Alexandru, 61 Mousnier, Roland, 88, 90 Mumuleanu, Barbu Paris, 93 Murar, Ioan, 115 Murat, Andreas, 47 Murat,ăAnnaăprinYes<,ă35,ă46,ă

47, 50, 51, 53, 54, 149 Murat, Antoinette, vezi

Antoinette,ăprinYes<ădeăHohenzollern

Murat, familia, 47 Murat, Joachim, 22, 23, 25, 47 Murat, Lucien, 46 Murat, Pierre, 23

N Nando, vezi Ferdinand, rege al

României NapoleonăI,ăîmp<ratăfrancez,ă

19, 20, 22, 23, 35, 46, 57 NapoleonăIII,ăîmp<ratăfrancez,ă

32, 46, 47, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 58, 63, 75, 80, 82, 94, 105, 167

Napoleon,ăprinY,ă75 Nassau, Adolf duce de, vezi

Adolf, duce de Nassau Nassau,ăMariaăprinYes<ăde,ă

vezi Maria,ăprinYes<ădeăNassau

Nassau,ăSophieăprinYes<ăde,ăvezi Sophie,ăprinYes<ădeăNassau

Nassau,ăThereseăprinYes<ăde,ăvezi Therese,ăprinYes<ădeăNassau

N<stase,ăDumitru,ă100 Neagoe, Manole, 97 Neagoe, Stelian, 160, 185, 186 Neagu, Cosma, 182 Neigebaur, Johann Ferdinand,

92 Nemours,ăBlancheăprinYes<ăde,ă

vezi Blanche,ăprinYes<ădeăNemours

Nemours, Louis duce de, vezi Louis, duce de Nemours

Nemours,ăMargaretaăprinYes<ăde, vezi Margareta,ăprinYes<ăde Nemours

Neubert, Franz, 164 Nicolae,ăprinYădeăRomâniaă

142, 187 Nicolae, mare duce rus, 168 NicolaeăI,ăYarăalăRusiei,ă33,ă57,ă

58, 76 Nipperdey, Thomas, 34, 108 Noailles, Antoine de, 46

O Odobescu, Alexandru, 134 Offenburg, baronul de, 61 Oldenbourg,ăAlexandruăprinYă

de, 62, 76 Oldenbourg,ăPierreăprinYăde,ă

76 Oldenbourg,ăThereseăprinYes<ă

de, 76 Olga Constantinovna, mare

duces<ărus<,ă72


201

Orléans,ăClementinaăprinYes<ăde, 74

Orléans, Louis duce de, 54 Orléans-Bourbon, Ferdinand

prinYăde,ă73 Oscar,ăprinYămoştenitorăală

tronuluiăSuedieiăşiăNorvegiei (regele Oskar II), 80

Oscar I, rege al Suediei 75 OsmanăPaşa,ă168

P Panu, George, 171 Pascal, A., 95, 107, 110 Paul,ăprinYădeăHohenzollern-

Sigmaringen, 142, 183, 184 Pauline,ăprinYes<ădeăSaxa-

Weimar, 76 PavelăI,ăYarăalăRusiei,ă74 Pencovici, Alexandru, 42, 87 Pennington, Kenneth, 88, 99,

100 Pepoli, Joachim Napoleon

marchiz de, 25 Perreux, Gabriel, 184 Petrescu, G., 110 Petric, Aron, 182 Phillipe, conte de Flandra, 76 Pinheiro-Ferreira, 95 Pippidi, Andrei, 98 Pitro, Giovanni Battista,

cardinal, 57, 117 Polihroniade, Mihail, 43, 47,

49, 180 Poni, Petru, 126, 132 Popa, Anghel, 93 Popea, episcop, 132

R Rall, Hans, 57 Rall, Marga, 57 Rauch, general, 57, 58, 59 R<dulescu,ăMihaiăSorin,ă20,ă

23, 35 Reinalter, Helmut, 89 Renouvin, Pierre, 33 Reuss,ăHeinrichăVIIăprinY,ă52,ă

53 Riker, T.W., 42 Roller, Mihail, 181 Rosetti, C. A., 107 Rosetti, Theodor, 190 Rosnovanu, 61 Royer-Collard, 95 Rüpplin,ăc<pitanăvon,ă30 Russu, Vasile, 60 Rusu, Dorina N., 135 Rusu, Dumitru D., 182

S Salazar, 170 Salm-Kyrburg, Amelie

ZephirineăprinYes<ăde,ăvezi AmelieăZephirine,ăprinYes<ăde Salm-Kyrburg

Salm-Kyrburg,ăFriedrichăprinYăde, vezi Friedrich,ăprinYădeăSalm-Kyrburg

Sapieha,ăAnnaăprinYes<,ă54 Saxa,ăElisabetaăprinYes<ăde,ă

vezi Elisabeta,ăprinYes<ăde Saxa

VASILE DOCEA

Saxa-Coburg-Gotha, Victoria prinYes<ăde,ăvezi Victoria, prinYes<ădeăSaxa-Coburg-Gotha

Saxa-Coburg-Gotha, Amelie prinYes<ăde,ăvezi Amelie, prinYes<ădeăSaxa-Coburg-Gotha

Saxa-Coburg, Clementine duces<ăde,ăvezi Clementine, duces<ădeăSaxa-Coburg

Saxa-Coburg-Gotha, August prinYăde,ăvezi August,ăprinYăde Saxa-Coburg-Gotha

Saxa-Coburg-Kohary, familia de, 76, 77, 78

Saxa-Weimar, Augusta prinYes<ăde,ăvezi Augusta, prinYes<ădeăSaxa-Weimar

Saxa-Weimar,ăHermannăprinYăde, vezi Hermann,ăprinYădeăSaxa-Weimar

Saxa-Weimar, Karl-Alexander mare duce de, vezi Karl-Alexander, mare duce de Saxa-Weimar

Saxa-Weimar,ăMariaăprinYes<ăde, vezi Maria,ăprinYes<ădeăSaxa-Weimar

Saxa-Weimar, Pauline prinYes<ăde,ăvezi Pauline, prinYes<ădeăSaxa-Weimar

Saxa-Weimar-Eisenach, Karl August mare duce de, vezi Karl August, mare duce de Saxa-Weimar-Eisenach

Schaefer, Georg, 15, 16, 36, 37, 143 - 146, 153 - 155, 158, 160

Schaumburg-Lippe, Adolf prinYăde,ăvezi Adolf,ăprinYădeăSchaumburg-Lippe

Schaumburg-Lippe, familia de, 77, 78

Schaumburg-Lippe, Hermine prinYes<ăde,ăvezi Hermine, prinYes<ădeăSchaumburg-Lippe

Scheibert, Justus, 144 Scurtu, Ioan, 183, 187, 188 Seiler, Johannes Michael, 22,

29 Serres, 95 Sigismund de Luxemburg,

împ<ratăalăImperiuluiăgermanăşiăregeăal Ungariei, 39

Sophia,ăprinYes<ădeăOlanda,ă74 Sophie,ăprinYes<ădeăBavaria,ă

73, 75 Sophie,ăprinYes<ădeăNassau,ă80 Sorel, Albert, 21 Springer, Anton, 124 Stackelberg, Natalie Frejin

von, 43 Stahl, Friedrich Julius, 89 Stephanieămareăduces<ădeă

Badenăă(n<scut< Beauharnais), 35

Stephanie,ăprinYes<ădeăHohenzollern, 44

Stoicescu, Constantin, 125 Strat, Ion, 102 Sturdza, D. A., 110, 126, 162,

180 Sturdza, D. C., 110 Sturdza, Gr., 61


203

Sturdza,ăIoniY<ăSandu,ădomnăalăMoldovei, 112

Sturdza, Mihail, domn al Moldovei, 92

Sylva, Carmen, vezi Elisabeta, regina României

Ş Şaguna,ăAndrei,ă132 Şotropa,ăValeriu,ă109 ŞtefanăcelăMare,ădomnăală

Moldovei, 119, 130 Ştef<nescu,ăGrigore,ă128

T Tell, Alexandru Christian, 43,

47, 49, 180 Thassilo, conte de Zolern, 15 Therese,ăprinYes< de Nassau,

76 Thyra,ăprinYes<ădeăDanemarca,ă

72, 75 - 76 Thurn und Taxis, familia

princiar<ăde,ă153 Timofte, Mihai, 38 Toqueville, Alexis de, 95 Tzigara-Samurcaş,ăAlexandru,ă

46, 125, 134, 155, 159, 163

X XuYui,ăGheorghe,ă183

U Umberto,ăprinYămoştenitorăală

Italiei, 63, 67 - 68

Ungureanu, Gheorghe, 92 Urechia, V. A., 92, 128 Usedom, conte, 65

V Valjavec, Fritz, 93 V<c<rescu,ăT.ăC.,ăgeneral,ă43,ă

157 Victor Emanuel II, rege al

Italiei, 63 - 64 Victoria,ăregin<ăaăAnglieiă72,ă

76 Victoria,ăprinYes<ădeă

Saxa.Coburg-Gotha, 54 Vitcu, Dumitru, 65 Vladislav-Vlaicu, domn al

X<riiăRomâneşti,ă111 Voinov, N., 116, 117

W Waldburg, Johann Staeger de,

25 WaldeckăşiăPyrmont,ăGeorgeă

prinYăde,ăvezi George,ăprinYădeăWaldeckăşiăPyrmont

Werdenberg, familia de, 18 Werner, baron, 77 Werthern, baron, 170 Wezil de Zolorin, 16 Wied,ăElisabetaăprinYes<ăde,ă

vezi Elisabeta,ăregin<ăaăRomâniei

Wied, familia de, 80 - 81 Wied,ăHermann,ăprinYăde,ăvezi

Hermann,ăprinYădeăWied Wied, Wilhelm de, vezi

Wilhelm, principe de Wied

VASILE DOCEA

Wilhelm,ăprinYădeăDanemarca, 72

Wilhelm, principe de Wied, 74 WilhelmăI,ăregeăalăPrusieiăşiă

împ<ratăalăGermanieiă33,ă50ă- 51, 57 - 58, 74, 156

Wilhelm I, rege în Württemberg, 76

Wilhelm II, rege al Olandei, 74

WilhelmăII,ăregeăalăPrusieiăşiăîmp<ratăalăGermaniei,ă15

Withman, Sidney, 159 Wolbe, Eugen, 43, 127, 180 Wright, 175 Württemberg, familia de, 17,

58, 76 Württemberg, Maximilian

duce de, vezi Maximilian, duce de Württemberg

Württemberg, Wilhelm I rege, vezi Wilhelm I, rege în Württemberg

X Xenopol, A. D., 101, 102, 109,

137, 181

Z Zingeler, Karl Theodor, 19 -

22, 24, 26 - 27, 30, 32, 35, 45, 47, 104, 143

Zolern, Thassilo conte de, vezi Thassilo, conte de Zolern

Zolorin, Wezil de, vezi Wezil de Zolorin

Zolorin, Burchardus de, vezi Burchardus de Zolorin

Zotta, Sever, 43

Docea. Carol I Si Monarhia Constitutionala-libre

Documents

Transcript of Docea. Carol I Si Monarhia Constitutionala-libre