Cuprins Pg.

Introducere 3

1. ProtecŃia minorităŃilor în Ńările candidate şi în statele membre ale Uniunii Europene

1.1. Scurt istoric al Uniunii Europene ........................................................................................

9

1.2. Criterii de aderare şi mecanisme de evaluare ................................................................... 13

1.3. ProtecŃia minorităŃilor în procesul de aderare; priorităŃi de intervenŃie .............................. 15

1.4. Structura minorităŃilor etnice în Romania .......................................................................... 18

1.5. ProtecŃia minorităŃilor în România în procesul de aderare la UE – realizări şi vulnerabilităŃi ...................................................................................................................

19

1.6. Limitele aquis-ului comunitar in domeniul protecŃiei minorităŃilor naŃionale ...................... 22

2. OportunităŃi de finanŃare în Uniunea Europeană

2.1. Asistarea financiară în Uniunea Europeană .....................................................................

25

2.2. Principii de implementare a Fondurilor Structurale ............................................... ........... 26

2.3. Fondurile structurale până în 2006 ................................................................................... 28

2.4. Fondurile structurale după 2007.................................................................... ................... 35

2.5. Exemple de utilizare a fondurilor structurale în Statele Membre ....................................... 39

3. Partneriat

3.1. Parteneriat public – civic – privat ......................................................................................

43

3.2. Factori de succes pentru un parteneriat durabil ................................................................ 46

3.3. Parteneriat şi dezvoltare ................................................................................................... 47

4. Capacitatea organizaŃională

4.1. Dimensiuni ale capacităŃii organizationale ..........................................................................

53

4.2. Formarea continuă ............................................................................................................ 57

4.3. Specificul organizaŃiilor minorităŃilor naŃionale şi capacitatea organizaŃională ................. 60

Glosar de termeni 61

Anexe 67

Bibliografie şi resurse web 73

2

3

Introducere Intrarea României în rândul Statelor Membre ale Uniunii Europene marchează începutul unor profunde schimbări în structurile administrative ale statului, în sfera economică, dar şi la nivelul cetăŃenilor şi al formelor de asociere liber consimŃite ale acestora. Procesul de pregătire pentru intrarea în Uniunea Europeană a impus deja schimbări semnificative, dar ele sunt considerate ca minim necesare pentru îndeplinirea celor trei criterii de acceptabilitate ca Stat Membru, respectiv politic, economic şi de compatibilitate legislativă şi instituŃională, strict necesară pentru transpunerea aquis-ului comunitar.

Atunci când în şedinŃa Consiliului European de la Copenhaga din 1993 şefii de stat şi de guvern din Statele Membre ale Uniunii Europene stabilileau criteriile pe care un stat trebuie să le îndeplinească pentru a deveni membru al Uniunii, atenŃia era îndreptată spre democratizarea şi refacerea economică a statelor potenŃial candidate care abia ieşiseră de sub regimul comunist. Mai ales modul în care a fost formulat primul dintre criterii (ulterior cunoscute drept Criteriile de la Copenhaga), este puternic marcat pe de o parte de entuziasmul acelei perioade, iar pe de altă parte de scepticismul cu privire la stabilitatea politică a noilor veniŃi. După destrămarea violentă a fostei federaŃii Yugoslave începând din 1992, a violenŃelor de stradă înregistrate în România începând cu Tg.Mureş în martie 1991, dar şi a violenŃelor şi confruntărilor de mai mică intensitate înregistrate în Bulgaria, Cehoslovacia şi Polonia, Europa Centrală şi de Est a readus în atenŃie preocuparea pentru respectarea Drepturilor MinorităŃilor. Era evident că nu se putea aspira către stabilitate politică şi instituŃională fără o atenŃie considerabil sporită acordată minorităŃilor.

Exprimarea „.. respectul pentru şi protejarea minorităŃilor naŃionale” din primul criteriu de aderare formulat la Copenhaga a produs însă îndelungi dezbateri şi formularea unor noi poziŃii comune în problema minorităŃilor chiar în interiorul Uniunii Europene.

Prima necunoscută a problemei a fost de a stabili un standard în raport cu care statele condidate vor fi monitorizate referitor la îndeplinirea acestui criteriu. După ce Comisia Europeană şi-a preluat sarcina ca instituŃie mandatată să construiască un cadru unic pentru aderare, să monitorizeze procesul şi să raporteze Consiliului European cu privire la stadiul de pregătire a Ńărilor candidate, a reieşit clar că, prin modul în care a fost formulat acest criteriu, se impunea potenŃialilor candidaŃi un standard mai înalt în domeniul drepturilor minorităŃilor decât cel deja existent în interiorul Uniunii Europene.

Premiza de la care s-a plecat a fost cea conform căreia Statele Membre nu au suferit mutaŃii politice majore în perioada de după 1950 şi, prin politicile economice şi sociale dezvoltate, au reuşit să evite conflicte violente cu caracter etnic între majoritate şi minorităŃile de pe teritoriul lor. Mai mult, experienŃa de gestionare a problemelor publice într-o societate bazată pe respectul pentru drepturile omului a permis în aceste state adoptarea unor măsuri speciale, constructive, în cazul unor minorităŃi tradiŃionale.

Nu acelaşi lucru se putea spune despre statele candidate, iar măsurile pe care acestea trebuiau să le ia în problema minorităŃilor în perioada de pregătire pentru aderare au fost considerate ca intrinsec legate de ideea de stabilitate politică. Prin urmare, formarea unui cadru instituŃional care să garanteze respectul pentru minorităŃi, dar şi dorinŃa expresă a acestor Ńări candidate de a permite promovarea diversităŃii etnice, culturale, religioase şi lingvistice, precum şi a libertăŃii individuale de a-şi asuma identitatea etnică, religioasă sau lingvistică erau un pas esenŃial în direcŃia democratizării şi stabilităŃii.

Începând cu 1995, după ratificarea ConvenŃiei - Cadru pentru ProtecŃia MinorităŃilor NaŃionale, încheiată în cadrul reuniunii Consiului Europei de la 1 februarie 1995 de la Strasbourg, România a început procesul de construire a unui cadru instituŃional şi legislativ minim necesar pentru a pune în practică prevederile asumate. Mai mult, pentru că documentele elaborate de Consiliul Europei în domeniul minorităŃilor au devenit standardul pentru monitorizare în cadrul procesului de aderare la Uniunea Europeană, acŃiunile României în această direcŃie au început din 2001 să fie incluse în Rapoartele de Ńară elaborate de Comisia Europeană.

4

Istoricul relaŃiilor statului român cu grupurile etnice existente la momentul 1990 pe teritoriul României este foarte diferit, iar problemele cu care aceste minorităŃi se confruntă sunt de asemenea foarte diferite.

Primul pas important făcut de România în direcŃia protecŃiei minorităŃilor etnice a fost să recunoscă existenŃa lor şi să le ofere dreptul de a fi reprezentate în instituŃiile statului. ConstituŃia adoptată în 1991 dă dreptul reprezentarii minorităŃilor în Camera DeputaŃilor, pe baza unui algoritm de calcul al voturilor mult mai permisiv.

Deoarece ConvenŃia – cadru ratificată în 1995 vorbeşte de „minorităŃi naŃionale” şi nu de grupuri etnice în general, al doilea pas important în construirea unui sistem care să protejeze aceste minorităŃi a fost de a găsi o definiŃie comun acceptabilă pentru sintagma minorităŃi naŃionale şi de a formula criterii pentru includerea grupurilor etnice în categoria minorităŃilor naŃionale.

Criteriile au fost formulate în dialog cu reprezentanŃii minorităŃilor şi se referă pe de o parte la vechimea atestată documentar a prezenŃei acestor minorităŃi pe teritoriul României, iar pe de altă parte la reprezentativitatea numerică confirmată prin voturile colectate în alegeri şi care au ca rezultat intrarea în Camera DeputaŃilor a minim un reprezentant al acelei minorităŃi.

În urma acestui proces de aplicare simultană a celor două criterii, în România sunt oficial declarate 19 minorităŃi naŃionale.

România a trebuit să găsească metode destul de diferenŃiate în modul de asistare a minorităŃilor în sensul protejării identităŃii etnice, dar şi al depăşirii unor obstacole privind includerea socială a acestora în societatea românească.

Practic, s-a acŃionat pe trei mari dimensiuni:

1) adoptarea de măsuri legislative pentru a asigura unele drepturi individuale specifice, precum dreptul la identitate şi dreptul la asociere şi reprezentare;

2) susŃinerea eforturilor acestor minorităŃi de conservarea patrimoniul cultural şi a asigura continuarea tradiŃiilor lingvistice, culturale şi religioase; şi

3) adoptarea de planuri speciale privind reducerea fenomenului de excludere socială pe criterii de apartenenŃă etnică.

Dacă primele două tipuri de măsuri se aplică tuturor minorităŃilor naŃionale, pentru etnicii rromi a fost nevoie de adoptarea suplimentar a unei Strategii de ÎmbunătăŃire a SituaŃiei Romilor (2001) şi să fie creată o structură specializată pentru gestionarea problemei (AgenŃia NaŃională pentru Romi).

Sistemul iniŃiat în 1995 a contribuit deja semnificativ la afirmarea identităŃii etnice, culturale şi lingvistice a minorităŃilor naŃionale, dar, cu excepŃia minorităŃii maghiare, toate celelalte minorităŃi au o viaŃă asociativă încă incipientă, de multe ori puternic dependentă de programele de asistare susŃinute de bugetul de stat sau de finanŃatori externi precum Uniunea Europeană, guverne ale unor state europene sau al Statelor Unite ale Americiii, dar şi mari finanŃatori privaŃi precum Open Society Institute sau Mott Foundation.

Acceptarea României ca Stat Membru al UE reprezintă şi o recunoaştere a faptului că lucrurile stau suficient de bine în domeniul protejării minorităŃilor naŃionale, că există un cadru legal suficient de permisiv şi de stabil pentru a face din minorităŃile naŃionale un partener egal în societate.

Această recunoaştere va produce cu certitudine şi o mutaŃie în zona fondurilor alocate cel puŃin de către finanŃatorii externi pentru programe de promovare a identităŃii etnice.

În cazul special al minorităŃii rromilor, unele probleme sunt încă departe de a fi rezolvate, iar a lăsa doar societatea în general să se ocupe de rezolvarea lor este prematur. O recunoaştere a acestui fapt s-a făcut prin demararea la nivel internaŃional a unui program special de asistare denumit Decada de Incluziune Socială a Rromilor.

5

Este o formă de a recunoaşte că, pentru anumite minorităŃi, problemele nu sunt doar în Ńări precum România care s-a aflat în proces de aderare şi că aceste eforturi trebuie să continue şi să implice toŃi marii finanŃatori internaŃionali, inclusiv statul român.

Acest mare program dă o oarecare certitudine pentru minoritatea rromilor că vor fi în continuare susŃinute eforturile de emancipare, de dezvoltare a vieŃii asociative şi de ridicare a nivelului de trai.

Pe de altă parte, minoritatea maghiară din România se află într-o situaŃie privilegiată pentru că, prin eforturi proprii, a reuşit constant din 1992 să aibă o reprezentare parlamentară de aproximativ 7% şi să îşi consolideze viaŃa asociativă prin constituirea a numeroase organizaŃii neguvernamentale care au derulat şi derulează proiecte finanŃate prin aplicaŃii trimise în urma unor anunŃuri de oferte publice. În plus, beneficiază de existenŃa a unui număr semnificativ de şcoli, licee şi facultăŃi sau secŃii ale unor facultăŃi cu limba de predare maghiară care asigură permanenŃa unei elite intelectuale şi înnoirea patrimoniului cultural. Vecinătatea cu Ungaria facilitează pe de altă parte stabilirea şi menŃinerea unor relaŃii educaŃionale, culturale şi economice permanente.

Cele mai multe din organizaŃiile care reprezintă interesele minorităŃilor naŃionale sunt încă la început din punct de vedere al capacităŃii lor de a oferi asistenŃă membrilor şi de a derula proiecte licitând pentru fonduri alături de alŃi potenŃiali solicitanŃi, precum organizaŃii neguvernamentale cu experienŃă, instituŃii publice, administraŃie locală sau instituŃii de învăŃământ.

Schimbările de context presupun o adaptare a modului de lucru al societăŃii în general, iar intrarea în rândul Ńărilor membre ale Uniunii Europene este o schimbare majoră cu profunde implicaŃii sociale. Este nevoie de o cunoaştere a acestui nou context, a regulilor şi a priorităŃilor de acŃiune. Mai mult, este nevoie de o nouă formă de specializare pentru a recunoaşte oportunităŃile, a-şi asuma rolul şi a avea capacitatea de a oferi servicii specializate în acest nou context.

Rolul social pe care îl au organizaŃiile minorităŃilor naŃionale rămâne în continuare deosebit de important în condiŃiile în care aquis-ul comunitar conŃine referiri exprese la non - discriminare, egalitate de şanse, includere socială şi identitate lingvistică. Se schimbă însă semnificativ funcŃia acestora, atâta timp cât intregul aquis comunitar este construit pe drepturi individuale şi nu colective. În acest nou context, organizaŃiile minorităŃilor naŃionale vor trebui să aloce mai multă atenŃie asistării indivizilor care aparŃin grupului minoritar, reprezentării individuale a acestora în relaŃie cu instituŃiile publice şi coagulării unor poziŃii comune pentru reprezentarea unor interese cetăŃeneşti în raport cu terŃii (instituŃii, companii sau alte organizaŃii neguvernamentale).

Manualul conŃine informaŃiile minim necesare pentru a porni pe acest nou drum, pentru a crea şi dezvolta o capacitate proprie de a interacŃiona cu ceilalŃi factori sociali în contextul procesului de integrare europeană al României, de data aceasta ca Stat Membru al Uniunii Europene.

6

7

Capitolul I

ProtecŃia minorităŃilor în Ńările candidate şi în statele membre ale Uniunii Europene

8

9

1.1. Scurt istoric al Uniunii Europene 1

Uniunea Europeană aşa cum se prezintă astăzi este rezultatul unui proces îndelungat, început în perioada imediat următoare celui de-al doilea război mondial şi care s-a derulat consecutiv pe două paliere, respectiv adâncire şi extindere.

TRATATUL DE LA ROMA semnat în 1957 de Germania Federală, FranŃa, Italia, Belgia şi Luxemburg este cel care pune bazele ComunităŃii Economice Europene (CEE) şi prin care, alături de obiective strict economice în domeniile agricultură, comerŃ şi transport, Ńările semnatare instituie un set de principii legate de concurenŃă, principii pe care statele membre se obligă să le respecte.

Pentru o perioada destul de îndelungată, cooperarea între aceste Ńări s-a derulat pe trei dimensiuni, respectiv Comunitatea Economică Europeană şi EURATOM (Comunitatea Europeană a Energiei Atomice), constituite în baza TRATATULUI DE LA ROMA (25 martie 1957), precum şi Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi OŃelului, constituită anterior de aceleaşi Ńări, prin semnarea TRATATULUI DE LA PARIS la 18 aprilie 1951 (tratatul a fost valabil pentru o perioada de 50 de ani şi a expirat în 2001). Aceste forme de cooperare vor defini mai târziu PILONUL 1 al Uniunii Europene.

Deşi lansată ca o invitaŃie deschisă către celelalte Ńări ale Europei de Vest, CEE primeşte noi membrii abia in 1973, respectiv Danemarca, Irlanda şi Marea Britanie, la care în 1983 se adaugă Grecia, iar în 1986 Spania şi Portugalia. Datorită mutaŃiilor înregistrate în domeniul cooperării economice, cele 12 state membre ale CEE hotărăsc să adâncească procesul de integrare monetară prin adoptarea în reuniunea de la Milano din 17 şi 28 februarie 1986 a unui nou document, respectiv ACTUL UNIC EUROPEAN.

ACTUL UNIC EUROPEAN (The Single European Act) a fost semnat cu scopul de a crea "o zonă fără frontiere interne, în care să fie garantată libera circulaŃie a bunurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor, în acord cu prevederile Tratatului”. În practică, acest deziderat presupunea un foarte ambiŃios program legislativ care, pas cu pas, să conducă la eliminarea tuturor barierelor interne din calea schimburilor comerciale între statele semnatare. Cooperarea monetară a fost şi ea inclusă în această nouă zonă de competenŃă europeană.

Timp de mai bine de 40 de ani Ńările CEE şi-au concentrat eforturile pe de o parte pentru ADÂNCIREA procesului de integrare într-o PiaŃă Unică Europeană prin cooperare şi liberalizarea schimburilor economice, iar de pe altă parte pentru EXTINDEREA către noi state vest-europene.

Reuniunea de la Maastricht din 1992 a şefilor de stat şi de guvern din cele 12 state din Comunitatea Economică Europeană (CEE), a trebuit să analizeze situaŃia nou creată prin dispariŃia blocului comunist din Europa Centrală şi de Est, precum şi decizia recentă a desfiinŃării Tratatului de la Varşovia, forma de cooperare economică a statelor foste comuniste, sub auspiciile Moscovei. Deciziile s-au concretizat sub forma unui nou tratat prin care se propunea constituirea Uniunii Europene.

TRATATUL DE LA MAASTRICHT sau TRATATUL UNIUNII EUROPENE a fost semnat la 7 februarie 1992, urmând ca până la intrarea în vigoare la 1 noiembrie 1993 să fie ratificat prin referendum organizat în fiecare stat membru. IniŃial, TRATATUL DE LA MAASTRICHT a fost respins prin vot de cetăŃenii din Danemarca, fapt ce a forŃat Guvernul din Marea Britanie să amâne cu câteva luni propriul referendum. După o perioadă de intense dezbateri publice, dar şi negocieri suplimentare directe privind punerea în aplicare a unor prevederi, în principal monetare, TRATATUL UNIUNII EUROPENE a fost ratificat de toate Statele Membre.

TRATATULUI UNIUNII EUROPENE semnat la Maastricht în 1992 aduce câteva schimbări majore cooperării anterioare. Prima modificare este cea prin care, în Titlul 2 al Tratatului sintagma cooperare economică europeană devine comunitate europeană. Se constituie în acest fel baza pentru încă o noŃiune nouă, cea de cetăŃenie europeană cu toate drepturile şi obligaŃiile ce decurg din această calitate. Între drepturile pe care un cetăŃean european le are conform

1 Site oficial al Uniunii Europene www.europa.eu.int

10

prevederilor Tratatului de la Maastricht, se numără dreptul la vot şi dreptul la protecŃie diplomatică pe teritoriul oricărui stat membru al Uniunii Europene unde acesta se află, chiar dacă nu este cetăŃean al acelui stat, dar este cetăŃean al unui alt stat membru.

Deoarece scopul declarat este cel de adâncire a uniunii economice şi monetare, un aspect deosebit de important este cel prin care se prevede că în 10 ani de la semnarea Tratatului, respectiv 1 ianuarie 2002, o monedă unică europenă va înlocui monedele naŃionale ale Statelor Membre, pe baza unor acorduri directe cu Uniunea Europeană prin care se va stabili şi rata de conversie.

Noua monedă la care face referire Tratatul (denumită ulterior EURO), nu mai este doar o unitate contabilă de cuantificare a schimburilor economice, aşa cum era ECU.

Acest lucru a fost privit cu multă suspiciune de unele Ńări, în special Marea Britanie care a negociat prelungirea acestui termen, dar şi cu multă speranŃă de alte Ńări precum Italia care, după criza financiară gravă prin care trecuse în toamna anului 1992, spera într-un plus de stabilitate macro-financiară prin înlocuirea monedei naŃionale.

Conform Tratatului de la Maastricht, Uniunea Europeană este organizată pe trei PILONI:

• PILONUL 1 este PILONUL COMUNITAR şi include formele de cooperare deja constituite prin Comunitatea Europeană, EURATOM şi Comunitatea Economică a Cărbunelui şi OŃelului

• PILONUL 2 este reprezentat de totalitatea politicilor comune de securitate şi relaŃii externe, şi

• PILONUL 3 este definit ca totalitatea formelor de cooperare în domeniul justiŃiei şi al PoliŃiei în domeniul criminalităŃii (justiŃie şi afaceri interne).

Metoda de luare a deciziilor şi punere în practică a unor măsuri adoptate de instituŃiile Uniunii Europene este diferită pe domeniile definite ca aparŃinând fiecăruia din cei trei piloni.

Politicicomune desecuritate

şirelaŃiiexterne

“pilonul 2”

ComComunitunităăŃileŃile EuropenEuropenee

“pilonul 3”

Cooperarea judiciară

şi aPoliŃiei

îndomeniul

criminalităŃii

UNIUNIUNEAUNEA EUROPEANEUROPEANĂĂ

“pilonul 1”

CE

ComunitateaEuropeană

Euratom Comunitatea Europeanăa cărbunelui şi oŃelului

11

PILONUL 1 defineşte dimensiunea comunitară a Uniunii Europene şi cuprinde reglementări în ceea ce priveşte cetăŃenia europeană, cele 4 libertăŃi (bunuri, servicii, persoane, capital), politicile comunitare şi uniunea economică şi monetară.

Pentru a lua decizii şi pentru punerea lor în practică în domeniile definite ca făcând parte din pilonul 1, este utilizată metoda comunitară. Cu alte cuvinte, în procesul de co-decizie sunt implicate toate instituŃiile uniunii, respectiv Consiliul European, Comisia Europeană, Parlamentul European, precum şi organismele cu rol consultativ precum Consiliul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor, iar responsabilitatea respectării punerii în practică a reglementărilor aparŃine Comisiei Europene.

PILONUL 2 şi PILONUL 3 sunt domenii noi, incluse după 1992 în procesul de cooperare şi integrare europeană, motiv pentru care pentru adoptarea de măsuri comune este utilizată metoda interguvernamentală.

Cu alte cuvinte, în domeniile securitate, relaŃii externe, justiŃie şi reducerea criminalităŃii, nu pot fi adoptate măsuri cu caracter de reglementare general valabile pentru toate statele membre şi este recunoscută competenŃa directă şi nemijlocită a statelor membre de a reglementa şi a lua măsuri în aceste domenii. Prin dialog interguvernamental se pot formula obiective comune, forme de sprijin reciproc şi pot fi făcute recomandări generale.

Conform TRATATULUI DE LA MAASTRICHT, activitatea Uniunii Europene este susŃinută prin următoarele instituŃii:

� CONSILIUL EUROPEAN, cu rol de decizie, constituit din toŃi şefii de stat şi de guvern ai Statelor Membre

� PARLAMENTUL EUROPEAN, cu rol deliberativ, constituit din reprezentanŃi aleşi prin vot direct de cetăŃenii din Statele Membre

� COMISIA EUROPEANĂ, cu rol executiv şi de decizie pe anumite probleme, constituită din experŃi nominalizaŃi de Statele Membre şi confirmaŃi de Parlament

� CONSILIILE EUROPENE, cu rol deliberativ, constituite din miniştrii de resort din Statele Membre (exemplu: muncă, sănătate, transporturi, etc.)

� CONSILIUL ECONOMIC ŞI SOCIAL, cu rol consultativ, constituit din reprezentanŃi ai sindicatelor, patronatelor şi societăŃii civile din Statele Membre

� COMITETUL REGIUNILOR, cu rol consultativ, constituit din reprezentanŃi ai aleşilor locali din toate regiunile Uniunii Europene

ADÂNCIREA procesului de integrare europeană, precum şi punerea în practică a prevederilor TRATATULUI UNIUNII EUROPENE în forma adoptată la Maastricht, au scos în evidenŃă nevoia de a întări rolul unor instituŃii, cum ar fi Parlamentul European.

Reuniunea de la Amsterdam din 2 octombrie 1997 adoptă un nou document, denumit generic TRATATUL DE LA AMSTERDAM, prin care se aduc completării TRATATULUI UNIUNII EUROPENE (TUE), cea mai semnificativă fiind cea de întărire a rolului Parlamentului European în sistemul de co-decizie.

În plus, reuniunea de la Amsterdam a Consiliului European adoptă un document separat care reglementează doar aspectele legate de Pilonul 1, respectiv cetăŃenia europeană, cele 4 libertăŃi (bunuri, servicii, persoane, capital), politicile comunitare şi uniunea economică şi monetară.

Acest al doilea document va fi denumit TRATATUL COMUNITĂłILOR EUROPENE (TCE).

EXTINDEREA procesului de integrare europeană aduce în 1995 în rândul statelor membre Austria, Finlanda şi Suedia, iar în 2003 încă zece Ńări (Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia şi Ungaria).

12

TRATATUL DE LA NISA semnat la 26 februarie 2001 şi intrat în vigoare la 1 ianuarie 2003, aduce completări, precizări şi clarificări în primul rând de ordin procedural pentru sistemul de co-decizie al instituŃiilor europene (Parlament, Comisie şi Consiliu), dar şi privind reprezentarea în aceste instituŃii a noilor state membre, astfel încât să se respecte Tratatul Uniunii Europene. De exemplu, TRATATUL DE LA NISA, prin articolul 189, limitează la maxim 732 numărul parlamentarilor europeni.

Tot aici este definită forma de vot în Consiliul European, respectiv Majoritatea Calificată. Astfel, fiecare membru în Consiliu are atribuite un număr de voturi proporŃional cu numărul de locuitori ai Statului Membru pe care îl reprezintă, din totalul locuitorilor Uniunii Europene.

Majoritatea calificată cere ca votul să fie dat de cel puŃin 72,3% din totalul statelor reprezentate în Consiliu, dar care reprezintă minim 62% din totalul populaŃiei UE. Astfel, din totalul de 321 de voturi alocate pentru şefii de stat şi de guvern ce reprezintă Statele Membre în Consiliul European, trebuie să se întrunească un număr minim de 232 de voturi pentru ca o propunere de poziŃie să fie acceptată.

De-a lungul celor peste 50 de ani de construcŃie europeană au fost elaborate diverse documente cu caracter normativ. Acestea pot fi împărŃite în două grupe:

• LEGISLAłIE PRIMARĂ, formată din Tratatele semnate începând cu 1951, şi • LEGISLAłIE SECUNDARĂ, formată din Reglementări, Decizii şi Directive, dar şi Hotărâri ale

CurŃii Europene de JustiŃie

Toate aceste documente formează ceea ce denumim generic Aquis comunitar .

La întrunirea de la Laecken din 14 – 15 decembrie 2001, Consiliul European decide ca toată această legislaŃie să fie analizată, iar o ConvenŃie europeană ce va fi organizată ulterior să încerce să decidă asupra unei forme unice în care să se regăsească toate documentele ce fac parte din Aquis-ul comunitar.

După un proces laborios de consultări şi analize, ConvenŃia europeană adoptă la 13 iunie 2003 un text denumit CONSTITUłIA EUROPEANĂ.

În şedinŃa din 18 iunie 2004, textul este adoptat şi de Consiliul European şi intră în proces de ratificare prin referendum organizat la nivelul fiecărui stat membru, astfel încât să poată intra în vigoare în 2007. Procesul este însă stopat de rezultatul negativ al votului în FranŃa, ulterior în Danemarca. În ambele Ńări, populaŃia a respins prin vot ConstituŃia Europeană. Din nou Marea Britanie se vede forŃată să amâne organizarea unui referendum pentru ca, prin vot direct, cetăŃenii săi să îşi spună cuvântul referitor la acest nou document propus de Consiliul European.

Dacă procesul de ADÂNCIRE a integrării europene a înregistrat un eşec semnificativ în anul 2005, procesul de EXTINDERE se înscrie în limitele anticipate anterior de Consiliul European (reuniunea şefilor de stat şi de guvern din Statele Membre).

Astfel, se continuă procesul de pregătire care să conducă în 2007 la intrarea României şi Bulgariei în rândul Statelor Membre ale Uniunii Europene, şi este reconfirmată hotărârea de a aduce Turcia şi CroaŃia în cadrul Uniunii Europene în următorul deceniu.

Deciziile Consiliului Europei din noiembrie 2005 aduc reconfirmarea intenŃiei de a include într-un viitor mai mult sau mai puŃin îndepărtat şi restul statelor europene în cadrul Uniunii, respectiv Serbia & Muntenegru, Bosnia – Herzegovina, Fosta Republica Federativă a Macedoniei şi chiar Albania. Este deja stabilit un traseu de tratate şi negocieri pe care aceste Ńări îl pot parcurge, iar primii paşi au fost deja parcurşi în sensul acestui demers. Cu majoritatea acestor Ńări există deja încheiate Acorduri de Stabilitate şi Asociere, primul pas care formalizează intenŃia reciprocă de a intra în rândul Ńărilor membre ale Uniunii Europene.

13

1.2. Criterii de aderare şi mecanisme de evaluare Anul 1989 aduce modificări majore în configuraŃia statelor central şi est europene, a regimurilor politice din aceste Ńări şi aspiraŃiilor declarate ale cetăŃenilor lor privind democraŃia, drepturile omului şi relaŃia cu statele vestice ale Europei, în special cu cele din Comunitatea Europeană.

ReacŃia CEE de susŃinere a procesului de democratizare şi de dezvoltare economică a statelor central şi est europene a fost foarte promptă. Este instituit imediat (1989) un fond de susŃinere a eforturilor, respectiv fondul PHARE, sunt ridicate anumite restricŃii economice şi sunt acordate noi facilităŃi de import – export şi, cel mai important, încep să fie formulate şi ratificate ACORDURI DE COOPERARE ŞI COMERCIALE cu fiecare din aceste Ńări, respectiv Bulgaria, fosta Cehoslovacie, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Romania, Slovenia şi Ungaria.

Pe măsura derulării de programe de asistenŃă prin fondul PHARE, pe baza evaluărilor periodice a stadiului de pregătire pentru a atinge un nivel acceptabil intrării în marea familie a comunităŃii europene, în anii următori încep să fie încheiate ACORDURI DE ASOCIERE cu Ńările mai sus menŃionate.

TRATATUL UNIUNII EUROPENE adoptat la Maastricht în 1992 aduce precizări în domeniul EXTINDERII procesului de integrare europeană, declarat ca un proces deschis, inclusiv pentru potenŃiali candidaŃi din Europa Centrală şi de Est. Deşi TRATATUL DE LA MAASTRICHT include pentru prima oară în istoria comunităŃii europene referiri speciale la drepturile fundamentale, el aduce doar o vagă recunoaştere a drepturilor minorităŃilor din Statele Membre, incluzând o prevedere generală prin care acestea se obligă „să respecte dreptul la diversitate naŃională şi regională” (Articolul 151).

Dacă vestul Europei avea la acel moment o experienŃă suficientă în exersarea democraŃiei şi a drepturilor şi liberăŃilor cetăŃeneşti recunoscute ca valori comune, noile state veneau cu un bagaj diferenŃiat de experienŃe şi practici, dar, mai ales, cu serioase probleme ce trebuiau mai întâi rezolvate pentru a putea intra în familia europeană a democraŃiilor consolidate fără să aducă atingere acestor valori.

Reuniunea de la Copenhaga din 1993 a Consiliului European ia în discuŃie tendinŃa fostelor state comuniste din Europa Centrală şi de Est de a se apropia de Uniunea Europeană şi chiar dorinŃa acestora de a deveni State Membre în cât mai scurt timp.

Dacă şi cum se va produce intrarea în Uniunea Europeană a fost principalul subiect pe agenda reuniunii.

Conflictele violente înregistrate în unele din aceste Ńări ca expresie directă a statutului incert al minorităŃilor, precum şi valul constant de sesizări cu privire la încălcări flagrante ale drepturilor minorităŃilor în practic toate statele central şi est europene, îngrijorările exprimate de diferite foruri internaŃionale chiar cu privire la respectarea drepturilor omului în general, problemele economice şi sociale cu care se confruntau aceste state, precum şi estimările destul de sumbre referitoare la tendinŃele şi capacitatea de auto-reglare a acestor probleme, au determinat Consiliul European să adopte un document cu referire clară la modul în care ele pot fi acceptate în Uniunea Europeană.

Reuniunea de la Copenhaga a Consiliului European adoptă un set de hotărâri decisive pentru procesul de extindere, căzând de acord asupra faptului că “Ńările asociate din Europa Centrală şi de Est care doresc acest lucru, pot deveni membre ale Uniunii Europene”. Din acest moment, extinderea nu mai era pusă sub semnul de întrebare „dacă”, ci a devenit o problemă de „când” (se va produce acest lucru).

Referitor la momentul intrării, Consiliul European declară: “Procesul de aderare va începe imediat ce o Ńară asociată este capabilă să îşi asume obligaŃiile de Stat Membru, satisfăcând condiŃiile economice şi politice necesare”2.

2 Document final al reuniunii de la Copenhaga a Consiliului European, 1993

14

Consiliul defineşte CONDIłIILE pe care o Ńară candidată trebuie să le îndeplinească deja în momentul în care i se acordă calitatea de membru, astfel:

� Stabilitatea instituŃiilor prin care se garanteză democraŃia, supremaŃia legii, drepturile omului, precum şi respectul pentru şi protecŃia minorităŃilor;

� ExistenŃa unei economii funcŃionale de piaŃă, precum şi capacitatea de a fi competitiv pe o piaŃă concurenŃială în interiorul Uniunii;

� Capacitatea de a-şi asuma obligaŃiile ca membru, inclusiv adeziunea la obiectivele politice, economice şi ale uniunii monetare.

CondiŃiile apar în multe documente sub denumirea generică de „CRITERIILE DE LA COPENHAGA”.

În concluzie, documentul stabiliteşte etapele ce urmează a fi parcurse - asociere, aderarea, Stat Membru -, şi deleagă responsabilitatea COMISIEI EUROPEANE pentru a pune în practică cele stabilite.

Drumul către continuarea procesului de integrare europeană prin EXTINDERE către zona centrală şi de est a Europei este acum deschis.

COMISIA EUROPEANĂ este delegată să administreze procesul de aderare prin negocieri individuale, să monitorizeze procesul şi să aducă la cunoştinŃa CONSILIULUI EUROPEAN progresele înregistrate de fiecare stat candidat prin întocmirea anuală de Rapoarte.

Documentul adoptat la Copenhaga în 1993, este doar un prim pas în direcŃia clarificării condiŃiilor de acceptare a noilor membrii în Uniunea Europeană. COMISIA EUROPEANĂ este cea care a trebuit să identifice mijlocele de punere în practică a celor stabilite, dar, cel mai important, a trebuit să definească instrumentele şi metodologiile ce vor fi utilizate pentru negocierea pregătirilor în vederea aderării, precum şi monitorizarea şi evaluarea progreselor înregistrate.

COMISIA EUROPEANĂ a elaborat un sistem de apreciere a stadiului pregătirilor şi monitorizarea acestora, în directă relaŃie cu fiecare din cele trei criterii, astfel:

• Pentru Criteriul 1 sau CRITERIUL POLITIC, respectiv Stabilitatea instituŃiilor prin care se garanteză democraŃia, supremaŃia legii, drepturile omului, precum şi respectul pentru şi protecŃia minorităŃilor, sunt formulate o serie de cerinŃe minime (alegeri libere, dreptul la vot, stabilitatea parlamentului, administrare locală direct aleasă, dreptul la identitate etnică şi afirmarea acestei identităŃi) în raport cu care statele în proces de aderare vor fi monitorizate

• Pentru Criteriul 2 sau CRITERIUL ECONOMIC, respectiv ExistenŃa unei economii funcŃionale de piaŃă, precum şi capacitatea de a fi competitiv pe o piaŃă concurenŃială în interiorul Uniunii, sunt formulate o serie de cerinŃe minime vizând intervenŃia statului în stabilirea preŃurilor, procentul acŃionariatului statului în economie, precum şi modul în care se stabileşte cursul de schimb şi au loc schimburile de capital, cerinŃe în raport cu care au fost formulaŃi indicatori de monitorizare

• Pentru criteriul 3 sau ADOPTAREA AQUIS-ULUI COMUNITAR, respectiv Capacitatea de a-şi asuma obligaŃiile ca membru, inclusiv adeziunea la obiectivele politice, economice şi ale uniunii monetare, este structurat aquis-ul comunitar pe capitole, iar instrumentul de lucru devine un document denumit CAPITOLE DE NEGOCIERE

Al doilea aspect important asupra căruia Comisia trebuia să formuleze un punct de vedere era legat de etapele pe care un stat trebuie să le parcurgă pentru a adera la Uniunea Europeană. Etapele trebuiau astfel stabilite încât, pe de o parte să ofere o şansă reală de intrare în UE, iar pe de altă parte să nu intre în contradicŃie cu documentele pe baza cărora uniunea a fost fondată şi se dezvoltă pe cele două planuri, respectiv adâncire şi extindere a procesului de integrare.

15

Pe baza instrumentelor de lucru propuse, Comisia Europeană a stabilit şi etapele de parcurs:

• Pasul 1 – să încheie un Acord de Asociere cu Uniunea Europeană

• Pasul 2 – să îşi exprime dorinŃa de a începe pregătirea pentru a deveni Stat Membru

• Pasul 3 – să elaboreze un Plan NaŃional de Aderare

• Pasul 4 – să încheie un Acord de Aderare

• Pasul 5 - să negocieze pe Capitole de Negociere modul cum se va pregăti pentru a îndeplini criteriul 3, precum şi timpul pe care îl consideră necesar pentru a atinge standardul minim UE pe fiecare domeniu şi subdomeniu3.

• Pasul 6 – să închidă negocierile pe capitole şi să stabililească împreună cu Comisia Europenaă data preconizată pentru aderare

• Pasul 7 – să semneze Tratatul de Aderare cu Uniunea Europeană

• Pasul 8 –Tratatul de Aderare este ratificat de fiecare Parlament al Statelor Membre

• Pasul 9 – să organizeze un referendum naŃional pentru ca cetăŃenii statului candidat să îşi exprime voinŃa în ce priveşte intrarea în UE

Conform documentului adoptat la Copenhaga în 1993, Consiliul European, ca şi for suprem decident al Uniunii Europene deoarece el reuneşte toŃi şefii de stat şi de guvern din Statele Membre, trebuie să fie anual informat despre stadiul pregătirilor fiecărui candidat pentru aderare.

Informarea se face pe baza unor RAPOARTE DE łARĂ care înregistrează progresele făcute pentru îndeplinirea celor trei criterii, în general, dar şi pentru fiecare indicator de monitorizare în parte. Raportul este analizat, iar Consiliul estimează dacă şi cum ar putea fi rezolvate problemele identificate şi decide în consecinŃă. O astfel de decizie a fost luată după analizarea Raportului de Ńară din 2001, când, datorită progresului foarte redus în negocierea pe capitole, Consiliul a propus ca intrarea în UE poate să survină abia în 2007 pentru România şi Bulgaria.

1.3. Protec Ńia minorit ăŃilor în procesul de aderare; priorit ăŃi de interven Ńie

STANDARD PENTRU MONITORIZARE

În domeniul minorităŃilor, CRITERIILE DE LA COPENHAGA reformulează principiile care au fost constant aduse în discuŃie de Ńările vest – europene în perioada Războiului Rece ca şi standarde în raport cu care Ńările comuniste să fie obligate să dea explicaŃii privind modul în care sunt tratate minorităŃile4.

Aceleaşi principii se regăsesc în Actul Final al reuniunii de la Helsinki din 1975 a CSCE (ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa), iar ulterior în CARTA DE LA PARIS

5.

FaŃă de formulările anterioare, CARTA DE LA PARIS (1990) aduce pentru prima oară în discuŃie drepturile minorităŃilor în sensul de „drepuri ale grupurilor”, şi nu doar ale „persoanelor” care au o identitate etnică diferită de majoritate. Această abordare este pentru prima oară aplicată atunci când a fost analizată situaŃia din Yugoslavia de către Comitetul de Arbitraj Badinter înfiinŃat de Comunitatea Economică Europeană (CEE) în 1991, ca urmare a declanşării procesului de dezagregare a fostului stat federal.

3 O concesie făcută statelor din Europa Centrală şi de Est estă că timpul de atingere a nivelului acceptat de pregătire poate fi semnificativ mai îndelungat decât perioada până la aderare. De exemplu, Polonia a negociat o perioadă de 80 de ani pentru îndeplinirea tuturor cerinŃelor legate de agricultură, iar România a negociat pentru unele întreprinderi mari poluatoare extinderea cu câŃiva ani peste data de 1 ianuarie 2007 a perioadei în care aceştia vor atinge standardele UE de protecŃia mediului. 4 James Hughes, Gwendolyn Sasse – Monitoring the Monitors: EU Enlargement Conditionality and Minority Protection in the CEECs, London School of Economics and Political Sciences, UK, Issue 1/ 2003, page 8 5 Charter of Paris for a New Europe, adoptată la întâlnirea CSCE, 19 -21 decembrie 1990

16

Formularea CRITERIILOR DE LA COPENHAGA în 1993 cu referire la minorităŃi este o reconfirmare a abordării ca grup a minorităŃilor de către Uniunea Europeană, însă depăşeşte abordarea anterioară din documentele Uniunii Europene, documente în care se făcea referire doar la drepturile persoanei cu identitate etnică diferită de majoritate. Pentru acest motiv, Criteriile de la Copenhaga aşa cum au fost formulate impun identificarea în afara Aquis-ul comunitar a unor standarde mai înalte în domeniul protecŃiei minorităŃilor. Sursele cele mai importante le ofereau la acea dată ORGANIZAłIA PENTRU SECURITATE ŞI COOPERARE ÎN EUROPA (OSCE) şi CONSILIUL EUROPEI (Council of Europe), prin documentele adoptate, dar şi prin experienŃa de lucru a acestor instituŃii în Ńările foste comuniste din Europa Centrală şi de Est.

Deşi CARTA DE LA PARIS (1990) face o trecere către abordarea minorităŃilor ca şi grup atunci cînd vorbim de drepturi şi a oferit probabil principala sursă de inspiraŃie pentru formularea criteriului politic, ConvenŃia Cadru pentru ProtecŃia MinorităŃilor NaŃionale (Framework Convention for the Protection of National Minorities) adoptată de Consiliul Europei (Council of Europe) în 1995 revine la sintagma „persoane aparŃinând unui grup al minorităŃilor”. În plus introduce noŃiunea de „minorităŃi naŃionale”, fără să dea o definiŃie pentru această sintagmă.

O altă sursă identificată de Comisie o constituie deciziile CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene care, de-a lungul anilor, a fost în situaŃia de a analiza sesizări în domeniul drepturilor omului, dar şi în relaŃie cu drepturile minorităŃilor.

Analizând toate aceste surse, ajungem la concluzia că „drepturile minorităŃile sunt cel mai bine exprimate ca drepturi ale omului, la care se adaugă unele drepturi specifice ce pot fi puse în evidenŃă doar în relaŃie cu conceptul de minoritate naŃională”6.

MONITORIZARE

Prevederile existente în aquis-ul comunitar la acea dată făceau referire doar la drepturi generale care, în cel mai bun caz puteau fi reformulate pentru a include şi elemente specifice minorităŃilor. Astfel, dreptul de a-şi declara propria identitate etnică sau dreptul de a fi reprezentat în forurile alese prin vot (Parlament, Consilii locale şi regionale) sunt de fapt drepturi fundamentale ale omului la care pot fi adăugate elemente minime pentru a formula indicatori pentru monitorizare.

Pe de altă parte, oferta relativ săracă de standarde în documentele adoptate de foruri internaŃionale unanim recunoscute precum ONU, OSCE sau Consiliul Europei, precum şi controversele încă deschise asupra unor termeni precum „minoritate” sau „minoritate naŃională”, au dus la dezvoltarea unor mecanisme destul de puŃin elaborate de monitorizare a modului în care statele candidate îndeplinesc primul criteriu, cel politic.

În special în domeniul protecŃiei şi promovării drepturilor minorităŃilor, Comisia Europeană a manifestat o tendinŃă permanentă de a se baza pe terŃi pentru monitorizarea statelor candidate. Constant, RAPOARTELE DE łARĂ au inclus aprecieri formulate de Consiliul Europei, OSCE şi organizaŃii neguvernamentale care reprezintă sau activează în domeniul protecŃiei minorităŃilor.

Europa este extrem de diversă din punct de vedere etnic şi, deşi încercările ulterioare Primului şi Celui De-al Doilea Război Mondial au vizat formarea de state naŃiune, practic toate Ńările europene înregistrează pe teritoriul lor mai multe grupuri etnice minoritare. Aceste grupuri sunt diferite ca mărire şi experienŃe istorice în relaŃie cu majoritatea. Mai mult decât atât, gradul de acceptabilitate al majorităŃii faŃă de minorităŃile existente pe teritoriul fiecărui stat era la acea dată puternic diferenŃiat, producând relaŃii diferite dintre care unele chiar violent conflictuale.

În acest context, monitorizarea trebuia să cuprindă pe de o parte aspecte generale legate de modul în care minorităŃile sunt protejate şi se pot manifesta pe teritoriul statelor candidate, iar pe de altă parte să dea o atenŃie specială minorităŃilor cu care majoritatea înregistrase deja episoade puternic conflictuale şi chiar violente.

6 James Hughes, Gwendolyn Sasse – Monitoring the Monitors: EU Enlargement Conditionality and Minority Protection in the CEECs, London School of Economics and Political Sciences, UK, Issue 1/ 2003, page 11

17

RAPOARTELE DE łARĂ

Rapoartele anuale întocmite pentru fiecare stat au o structură comună care permite efectuarea unor comparaŃii între candidaŃi, pe de o parte, iar pe de altă parte permit o punere imediată în relaŃie cu CRITERIILE DE LA CONPENHAGA. În ceea ce priveşte îndeplinirea criteriului politic şi în mod special în relaŃie cu protecŃia minorităŃilor, rapoartele sunt structurate pe patru elemente, identificate ca prezentând interes deosebit pentru Uniunea Europeană.

Primul element considerat este că, deşi opt dintre statele din Europa Centrală şi de Est care au intrat în proces de aderare imediat după reuniunea de la Copenhaga au o populaŃie numeric semnificativă ce intră în categoria minorităŃilor, doar două grupări de populaŃii minoritare au fost constant prezente în rapoarte.

Prima grupare era formată din rromi şi ruşi, considerate minorităŃi non-teritoriale. Ca atare, sunt constant monitorizate minoritatea rusă în Estonia şi Letonia, precum şi minoritatea rromilor în Bulgaria, Cehia, Ungaria, România şi Slovacia.

A doua grupare era constituită din unguri şi turci, considerate minorităŃi existente pe teritorii clar delimitate geografic. Astfel, minoritatea maghiară este monitorizată şi apare în rapoartele de Ńară întocmite pentru România şi Slovacia, iar minoritatea turcă este monitorizată şi se fac referiri specifice în rapoartele întocmite pentru Bulgaria. Totuşi, acestor două minorităŃi li se acordă în rapoarte o considerabil mai mică atenŃie decât celor din prima grupare.

Al doilea element este dat de faptul că rapoartele au fost structurate astfel încât să prezinte o trecere în revistă a „gradului în care a adoptat aquis-ul comunitar”7. Dar, aşa cum spuneam anterior, CRITERIILE DE LA COPENHAGA în privinŃa minorităŃilor nu se regăseau la acea dată explicit în aquis-ul comunitar.

Singura referire la etnicitate este inclusă în TRATATUL COMUNITĂłILOR EUROPENE adoptat în 1997, unde la articolul 13 se menŃionează „tratamentul egal al persoanelor indiferent de originea rasială şi etnică”. Abia în 2000 este adoptat de Consiliul European un nou document, respectiv Directiva nr.43 pentru implementarea principiilor de tratament egal al persoanelor, indiferent de originea rasială şi etnică. Deoarece termenul de transpunere la nivelul fiecărui Stat Membru era 19 iulie 2003, doar în cazul României şi Bulgariei mai apar ulterior acestei date referiri la stadiul implementării.

Al treilea element este dat de faptul că prioritatea Uniunii Europene este „să menŃină procesul de aderare deschis pentru Ńările menŃionate în concluziile de la Luxemburg ale Consiliului European”. Cu alte cuvinte, se sugerează ca rapoartele să evite criticismul şi să susŃină progresele înregistrate în direcŃia integrării.

Al patrulea element definitoriu al rapoartelor este că, în esenŃă, ele sunt o compilare din diverse documente întocmite pe o problemă dată (în cazul nostru referitor la cele patru minorităŃi), preluate din diverse surse, precum Consiliul Europei, OSCE, instituŃii financiare internaŃionale precum Banca Mondială, organizaŃii neguvernamentale, precum şi evaluări proprii făcute de diferite State Membre ale Uniunii Europene. Cum au fost prelucrate informaŃiile din aceste surse nu este specificat în nici unul dintre rapoarte.

Aspectele monitorizate şi incluse în rapoarte pot fi structurate pe trei paliere astfel:

� Identificate şi adoptarea de schimbări în legislaŃie care sunt considerate extrem de importante pentru minorităŃi, în special pentru cele monitorizate. Schimbările se referă în principal la cetăŃenie, naturalizare, drepturi lingvistice şi electorale

� ÎnfiinŃarea de instituŃii care să administreze problematica minorităŃilor la nivel de Parlament, Guvern, Ministere şi administraŃie locală

� Lansarea unor Programe guvernamentale care să răspundă problemelor identificate de minorităŃi

7 Concluziile reuniunii Consiliului European, 12 – 13 decembrie 1997

18

1.4. Minorit ăŃile etnice în Romania MinorităŃile etnice au reprezentat întotdeauna un procent semnificativ din populaŃia României.

În anul 1930, populaŃia României (inclusiv Basarabia şi Bucovina de Nord) era puŃin peste 18 milioane de locuitori, iar românii reprezentau 73% după limba maternă şi 71,9% după etnie.

Conform recensământului din ianuarie 1992, structura populaŃiei era următoarea: români (89.4%), maghiari (7.13%), Ńigani (1.80%), germani (0.52%), ucraineni (0.29%), ruşi-lipoveni (0.17%), sârbi (0.14%), turci (0.13%), tătari (0.11%), slovaci (0.09%), alte nationalitati bulgari, evrei, croaŃi, cehi, polonezi, greci, armeni ş.a. (0.3%).

Recensământul din 2002 arată că în România structura populaŃiei după etnie este următoarea: români (89,5%), maghiari (6,6%), rromi/ Ńigani (2,5%), germani (0.3%), ucrainieni (0.3%), iar alte minorităŃi reprezintă (0.8%).

Datele referitoare la numărul rromilor/ Ńiganilor care trăiesc în România sunt însă controversate. Dacă recensământul din 1992 şi cel din 2002 s-au bazat pe declaraŃia personală asupra apartenenŃei etnice, există alte studii care identifică un număr diferit al rromilor care trăiesc în România. Astfel, Minority Rights Group estima în 1995 numărul rromilor între 8,3% şi 11,5%, iar Consiliul Europei aprecia în 2003 numărul acestora între 5,5% şi 10,1% din totalul populaŃiei8.

Structura populaŃiei, după etnie (Recensământ 2002)

89,5%

0,8%0,3%

0,3%2,5%

6,6%

români maghiari rromi/Ńigani

germani ucraineni alte etnii

8 Romani Criss, documente pregătite pentru seminarul „Romii în contextul politicilor europene: Planul de acŃiune pentru îmbunătăŃirea situaŃiei Romilor şi Sinti din spaŃiul OSCE”, 12-13 februarie, 2004 http://www.romanicriss.org/pdf/newsletter/Tabel 1 Recensamantul 1992 2002.pdf

19

1.5. Protec Ńia minorit ăŃilor în România în procesul de aderare la Uniunea European ă –realiz ări şi vulnerabilit ăŃi

DESPRE CONTEXT

Procesul de democratizare început în România în decembrie 1989, a adus în prim plan o problemă considerată de majoritatea cetăŃenilor ca fiind rezolvată, cea a statutului minorităŃilor etnice. ViolenŃele de stradă dintre români şi maghiari din 1991 de la Tg. Mureş, ulterior seria de violenŃe înregistrate împotriva rromilor în comunităŃi rurale precum comuna Mihail Kogălniceanu sau Hădăreni, au arătat o faŃetă suprinzătoare a relaŃiilor dintre majoritate şi minorităŃile etnice.

Dezbaterile publice, opiniile exprimate de intelectuali români, dar şi rapoarte ale unor organizaŃii şi organisme internaŃionale au constituit un important prilej de reflecŃie, de auto-cunoaştere şi în final de conştientizare a importanŃei existenŃei unor politici publice coerente, care să permită minorităŃilor etnice să îşi promoveze identitatea şi prin care să le fie recunoscute şi protejate drepturile. Au adus însă în prim plan şi numeroase prejudecăŃi şi limite ale cunoaşterii în ceea ce priveşte istoricul minorităŃillor etnice înregistrate pe teritoriul României.

Deşi semnatară a CARTEI DE LA PARIS în 1990 alături de alte state membre ale CSCE, România a parcurs un proces destul de dificil şi de sinuos pentru a schimba modul în care îşi trata propriile minorităŃi şi a modului în care oferea un cadru legal coerent pentru a proteja drepturile acestora.

Progresele înregistrate în acest domeniu au fost destul de puŃin semnificative o lungă perioadă de timp, dar dorinŃa de a se înscrie în procesul de aderare la Uniunea Europeană a favorizat adoptarea unor măsuri mai concrete, facilitarea cunoaşterii reciproce şi o sporită libertate de exprimare a identităŃii etnice în relaŃiile cu administraŃia şi cu societatea în general.

Semnatară a unui ACORD DE ASOCIERE încă din 1993, România înregistrează progrese semnificative la nivel instituŃional în domeniul protecŃiei minorităŃilor doar după ce aplică în iunie 1995 pentru calitatea de membru al Uniunii Europene.

REALIZĂRI

Deşi ratificată în aprilie 1995, ConvenŃia - Cadru pentru ProtecŃia MinorităŃilor NaŃionale9 produce efecte într-un ritm destul de lent în sensul construirii unui cadru instituŃional minim necesar pentru a pune în practică prevederile asumate. ÎniŃial este constituit un for de discuŃii cu minorităŃile etnice, iar abia prin Hotărârea de Guvern nr. 17 din 31 ianuarie 1997 este creat un DEPARTAMENT PENTRU PROTECłIA MINORITĂłILOR NAłIONALE care să gestioneze această problemă.

În momentul începerii efective a procesului prin semnarea în 1999 a ACORDULUI DE ADERARE cu Uniunea Europeană, România avea deja parcurşi câŃiva paşi deosebit de importanŃi în îndeplinirea criteriului politic, respectiv al protecŃiei minorităŃilor etnice. Primul pas important a fost să recunoscă existenŃa şi importanŃa minorităŃilor etnice şi să ofere acestora dreptul de a fi reprezentate în instituŃiile statului. ConstituŃia adoptată în 1991 dă dreptul reprezentării minorităŃilor în Camera DeputaŃilor, pe baza unui algoritm de calcul al voturilor mult mai permisiv.

ConvenŃia – cadru ratificată în 1995 vorbeşte de „minorităŃi naŃionale” şi nu de grupuri etnice în general. Consiliul MinorităŃilor constituit imediat după ratificare a fost implicat în definirea termenului şi formularea unor criterii pentru includerea grupurilor etnice în categoria minorităŃilor naŃionale.

Criteriile au fost formulate în dialog cu reprezentanŃii minorităŃilor şi se referă pe de o parte la vechimea atestată documentar a prezenŃei acestor minorităŃi pe teritoriul României, iar pe de altă parte la reprezentativitatea numerică confirmată prin voturile colectate în alegeri şi care au ca rezultat intrarea în Camera DeputaŃilor a minim un reprezentant al acelei minorităŃi.

9 ConvenŃia – cadru a fost incheiată în cadrul reuniunii Consiului Europei de la 1 februarie 1995 de la Strasbourg

20

Deşi nu a fost adoptată o lege specială în acest sens, dialogul permanent cu reprezentanŃii minorităŃilor a permis acceptarea pe baze consensuale a acestor criterii pentru identificarea minorităŃilor naŃionale.

DEPARTAMENTUL PENTRU PROTECłIA MINORITĂłILOR NAłIONALE ulterior transformat în DIRECłIA PENTRU RELAłII INTERETNICE

10 a permis instituŃionalizarea relaŃiei cu cele 19 minorităŃi naŃionale existente, desfăşurarea unor activităŃi continue de identificarea problemelor cu care acestea se confruntă, dar şi acordarea unui sprijin instituŃional pentru depăşirea acestor probleme.

Multe dintre probleme vizează conservarea identităŃii etnice, culturale, religioase şi lingvistice. A devenit deja o constantă a relaŃiilor dintre Guvernul României şi minorităŃile naŃionale să acorde sprijin financiar pentru protejarea acestui patrimoniu cultural şi continuarea tradiŃiilor.

Pentru minoritatea rromilor însă, problemele depăşesc sfera culturală şi a afirmării identităŃii etnice, ele se plasează cel mai adesea în domeniul social, al accesului la educaŃie, la servicii de sănătate publică şi al asigurării unui loc de muncă. Mai mult, discriminarea se manifestă cel mai adesea în relaŃie cu grupul etnic al rromilor.

Astfel, România a trebuit să găsească metode destul de diferenŃiate în modul de asistare a minorităŃilor pe de o parte pentru a asigura protejarea identităŃii etnice, iar pe de altă parte pentru a asista eficient şi efectiv depăşirea obstacolelor structurale ce conduc la excludere socială.

Practic, s-a acŃionat pe trei mari dimensiuni:

1) adoptarea de măsuri legislative pentru a asigura unele drepturi individuale specifice, precum dreptul la identitate şi dreptul la asociere şi reprezentare;

2) susŃinerea eforturilor acestor minorităŃi de conservarea patrimoniul cultural şi a asigura continuarea tradiŃiilor lingvistice, culturale şi religioase; şi

3) adoptarea de planuri speciale privind reducerea fenomenului de excludere socială pe criterii de apartenenŃă etnică.

Primele două categorii de măsuri au aplicabilitate pentru toate minorităŃilor naŃionale, iar pentru etnicii rromi a fost nevoie de adoptarea unei Strategii de ÎmbunătăŃire a SituaŃiei Romilor (2001)11. Dată fiind complexitatea problemelor ce trebuie gestionate, prin OrdonanŃa de Guvern nr.78/ 2004 este creată o structură specializată, respectiv AgenŃia NaŃională pentru Romi, care a fost la rândul său plasată tot în structura Secretariatului General al Guvernului.

VULNERABILIT ĂłI

Sistemul iniŃiat în 1995 a contribuit deja semnificativ la afirmarea identităŃii etnice, culturale şi lingvistice a minorităŃilor naŃionale, iar prevederile constituŃionale de reprezentare parlamentară a minorităŃilor, precum şi dialogul permanent cu reprezentanŃii minorităŃilor naŃionale au condus la apariŃia şi recunoaşterea instituŃionalizată a unor structuri asociative ale acestora.

Cu excepŃia minorităŃii maghiare, toate celelalte minorităŃi au însă o viaŃă asociativă încă incipientă, sunt încă la început din punct de vedere al capacităŃii lor de a oferi asistenŃă membrilor şi de a derula proiecte de mai mare anvergură şi cu mai mulŃi parteneri interni şi internaŃionali.

RelaŃia cu autorităŃile la nivel local este şi ea diferenŃiată, în cele mai multe cazuri protecŃia minorităŃilor fiind asociată doar cu posibilitatea publicării unor reviste sau organizarea perioadică de evenimente culturale. Beneficiile diversităŃii etnice şi culturale sunt încă dificil de perceput pentru mulŃi dintre membrii comunităŃilor locale, iar contribuŃia minorităŃilor naŃionale la efortul de dezvoltare socio-economică este încă minimizat.

10 în 2001 este adoptată Legea nr.90/ 2001 privind organizarea şi funcŃionarea Guvernului României şia ministerelor în subordine. Prin efectul acestei legi, Departamentul pentru Problemele MinorităŃilor NaŃionale este re- denumit ca Departamentul pentru RelaŃii Interetnice şi plasat în structura Secretariatului General al Guvernului. 11 Hotărârea de Guvern nr. 430/ 2001 privind adoptarea Strategiei pentru ÎmbunătăŃirea SituaŃiei Romilor

21

Completările făcute procesului electoral prin includerea în Legea nr.67/ 2004 de organizare şi desfăşurare a alegerilor locale, au ca obiectiv tocmai creşterea implicării minorităŃilor naŃionale la dezvoltarea socio-economică la nivel local. Articolul 7, alin.1 până la 5 acordă dreptul organizaŃiilor minorităŃilor naŃionale de a participa la alegeri alături de partidele politice.

Modul în care prin art.8 se atribuie locuri în consiliile locale reprezentanŃilor acestor organizaŃii, precum şi restricŃiile de înscriere pe liste a organizaŃiilor (sigle la nivel naŃional, înregistrare la biroul central, etc.), au produs însă puŃine efecte pozitive şi doar în foarte puŃine cazuri minorităŃile naŃionale sunt reprezentate la nivel local pe baza acestor prevederi speciale.

Reprezentarea la nivel local rămâne încă un subiect de dezbatere şi stă la baza multor plângeri formulate de organizaŃii ale minorităŃilor naŃionale către forurile internaŃionale.

Pe de altă parte, aplicarea unor norme care asigură dreptul la utilizarea limbii materne în şcoală este şi ea îngreunată în multe situaŃii, fie datorită necunoaşterii drepturilor chiar de către persoanele care aparŃin minorităŃilor naŃionale, fie datorită greutăŃilor în aplicarea legii datorate condiŃiilor materiale precare ale sistemului educaŃional de stat în general.

Rolul social pe care îl au organizaŃiile minorităŃilor naŃionale rămâne în continuare deosebit de important în condiŃiile în care aquis-ul comunitar conŃine referiri exprese la non - discriminare, egalitate de şanse, includere socială şi identitate lingvistică. Chiar ultimul Raport de Ńară dat publicităŃii în 2005 indică serioase rămâneri în urmă în aplicarea prevederilor din aquis-ul comunitar în domeniile enumerate, în special în domeniul discriminării şi recomandă expres concentrarea eforturilor administraŃiei publice în această direcŃie.

În contextul în care România va deveni în scurt timp Stat Membru al Uniunii Europene, organizaŃiile minorităŃilor naŃionale trebuie să aibă capacitatea să asigure asistenŃă indivizilor care aparŃin grupului minoritar, să îi reprezinte în relaŃie cu instituŃiile publice şi să acŃioneze mai mult în direcŃia coagulării unor poziŃii comune pentru reprezentarea unor interese cetăŃeneşti în raport cu terŃii (instituŃii, companii sau alte organizaŃii neguvernamentale). PuŃine dintre organizaŃiile minorităŃilor naŃionale şi-au dezvoltat deja aceste capacităŃi interne şi există încă destule neclarităŃi cu privire la schimbările de rol şi funcŃiuni sub aceste aspecte.

Unele din progresele înregistrate în domeniul protecŃiei minorităŃilor naŃionale au avut timp pentru a-şi asigura stabilitatea, dar multe aspecte sunt încă susŃinute de un cadru legal de dată foarte recentă. Există riscul ca unele aspecte legate de politici generale în domeniul protecŃiei minorităŃilor naŃionale să fie trecute în plan secund, dat fiind faptul că principala preocupare va fi în direcŃia respectării drepturilor individuale, ca cetăŃeni europeni.

22

1.6. Limitele aquis-ului comunitar în domeniul prot ecŃiei minorit ăŃilor na Ńionale Înainte de adoptarea în 1992 a TRATATULUI DE LA MAASTRICHT, Uniunea Europeană condiŃiona intrarea noilor membrii de respectarea unui standard minimal în privinŃa drepturilor omului şi a minorităŃilor. CondiŃionarea nu depăşea cerinŃele generale impuse la nivel internaŃional în această privinŃă. DECLARAłIA COMUNĂ PRIVIND DREPTURILE OMULUI adoptată în 1977 de Consiliul, Comisia şi Parlamentul European era considerată ca standard minim pentru noile state candidate.

Prin urmare, atunci când un stat îşi declara intenŃia de a deveni membru al UE, i se cerea să ratifice mai întâi CONVENłIA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI (1950) şi să accepte dreptul la petiŃie al cetăŃenilor săi în conformitate cu această convenŃie.

Cu alte cuvinte, cele câteva mii de pagini ale tratatelor Uniunii Europene anterioare întâlnirii de la Maastricht din 1992 a Consiliului European, nu conŃineau nici o referire specială la respectarea şi protejarea drepturilor minorităŃilor naŃionale.

TRATATUL DE LA MAASTRICHT este primul din istoria Uniunii Europene care include în paginile sale referiri exprese la drepturile fundamentale ale omului, dar cu privire la minorităŃi el doar cere statelor membre să respecte „diversitatea regională şi naŃională” (articolul 151).

Rolul cel mai activ în formularea unor cerinŃe exprese în domeniul drepturilor minorităŃii l-a avut la începutul anilor ’90 Parlamentul European. Acesta a cerut constant Consiliului European, prin numeroase rezoluŃii, să adopte documente pentru a garanta protecŃia minorităŃilor. La aceste demersuri s-au adăugat şi o serie de decizii ale CurŃii Europene a Drepturilor Omului care încerca astfel să compenseze capacitatea sa limitată de a determina statele semnatare ale CONVENłIEI EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI să îşi respecte promisiunile asumate şi să opereze schimbări legislative la nivel intern.

Deşi în 1993, la reuniunea de la Copenhaga, Consiliul European devine şi mai clar în privinŃa drepturilor minorităŃilor şi cere noilor state candidate „să respecte şi să protejeze minorităŃile”12, în tratatele ulterioare adoptate la Amsterdam în 1997, el revine la formulări care vizează doar drepturi individuale şi nu drepturi ale grupurilor.

Totuşi, TRATATUL COMUNITĂłILOR EUROPENE adoptat la Amsterdam în 1997 aduce un element de noutate, căci prin Articolul 13 cere Consiliului European „să întreprindă acŃiuni care să combată discriminarea ce are la bază sexul, rasa sau originea etnică, religia sau credinŃa, dizabilităŃi, vîrsta sau orientarea sexuală”. Această prevedere devine utilizabilă printr-o interpretare constructivă şi de Curtea Europeană de JustiŃie pentru a sta la baza unor decizii ce vizează protecŃia minorităŃilor.

Prevederea din articolul 13 a TRATATULUI COMUNITĂłILOR EUROPENE stă la baza formulării Directivei 43/ 2000 a Consiliului European care cere statelor membre ca până în 2003 să transpună în legislaŃia internă prevederea ca „toate persoanele să aibă parte de tratament egal, indiferent de rasă sau origine etnică”. Prevederea readuce protecŃia minorităŃilor la nivelul individual, nu al grupului. Este exclusă orice referire la minorităŃi sau minorităŃi naŃionale, deşi la Copenhaga a fost utilizată această sintagmă.

Trecerile de la formule care implică drepturi ale grupurilor la formulări bazate pe drepturi individuale, dar şi utilizarea unor sintagme precum minorităŃi, minorităŃi naŃionale sau, în alte documente cu caracter normativ, cea de origine etnică, reflectă diferenŃele considerabile existente chiar între Statele Membre ale Uniunii Europene atunci când vorbim de minorităŃi.

Sunt state precum Marea Britanie sau Italia care au adoptat reglementări speciale pentru minorităŃi, în general, şi pentru anumite grupuri etnice, în mod special, dar există în interiorul Uniunii Europene şi state care sunt constituite şi funcŃionează din punct de vedere normativ ca state unitare (vezi FranŃa sau Grecia), iar drepturile sunt acordate în cel mai bun caz la nivelul persoanei ce aparŃine unui grup etnic, altul decât majoritatea.

12 „Criteriile de la Copenhaga” privind aderarea la Uniunea Europeană (1993)

23

Capitolul II

OportunităŃi de finanŃare în Uniunea Europeană

24

25

2.1. Asistarea financiar ă în Uniunea European ă

CONSIDERAłII GENERALE

Aşa cum este prevăzut încă din Tratatul de la Roma din 1957, scopul Uniunii Europene este acela de a reduce disparităŃile economice şi sociale între Statele Membre şi între diferitele regiuni ale uniunii. Stabilitatea politică este direct legată de cea economică, iar procesul de apropiere ca nivel de dezvoltare între diferitele regiuni europene trebuie susŃinut prin eforturi financiare comune ale Statelor Membre. Acesta este principiul care stă la baza procesului de integrare europeană şi el este definit în termeni de coeziune economică şi socială.

Suportul financiar al politicilor locale, naŃionale şi regionale de dezvoltare este susŃinut permanent prin instrumente financiare. Ajutorul european a contribuit de-a lungul anilor în mod semnificativ la asigurarea stabilităŃii şi se bazează pe concepŃia conform căreia nici o intervenŃie în sensul stabilităŃii nu poate fi durabilă dacă nu oferă perspectiva dezvoltării economice.

Politicile de ocupare a forŃei de muncă, de suŃinere a participării publice pentru formularea de strategii de dezvoltare locală şi regională sau de egalitate de şanse şi tratament egal trebuie susŃinute prin instrumente financiare adecvate, care pot fi accesate cu respectarea unor cerinŃe şi a unor criterii generale.

Dezvoltarea armonioasă pe tot cuprinsul Uniunii Europene prin întărirea coeziunii economice şi sociale este deci principalul obiectiv al uniunii. Fondurile structurale şi de coeziune au fost concepute şi construite pentru a acompania aceste eforturi, alături de reglementări ale PieŃei Unice Europene şi cetăŃeniei europene, şi reprezintă fundamentul procesului de integrare europeană.

Politicile de coeziune au ca scop creşterea economică prin creşterea investiŃiilor în zonă. Ele nu sunt politici sociale şi nu vizează nici creşterea consumului, nici redistribuirea veniturilor.

Scopul politicilor de coeziune este creşterea productivităŃii, prin investiŃii în resursele umane, infrastructură şi capacitatea de inovare. Instrumentele financiare pentru susŃinerea acestor politici de coeziune economică şi socială sunt fondurile structurale şi fondul de coeziune.

Un principiu cheie pe baza căruia pot fi accesate astfel de fonduri este cel de adiŃionalitate. Proiectele susŃinute prin fondurile structurale trebuie să fie co-finanŃate din resurse naŃionale. Cu alte cuvinte, fondurile structurale îşi propun să se adauge la capacitatea de investiŃii a Ńării respective, şi nu să înlocuiască această capacitate locală.

Uniunea Europeană cere ca la nivel local şi regional, administraŃia să îşi stabilească obiective şi priorităŃi de acŃiune şi să selecteze proiecte pentru aceste acŃiuni. Acest mod de lucru are consecinŃe deosebit de importante pentru structurile Statelor Membre.

În Grecia şi în Marea Britanie, de exemplu, acest mod de lucru a produs semnificative schimbări în distribuirea responsabilităŃilor între nivelul central şi cel local, la o transferare de responsabilităŃi către nivelul local în ceea ce priveşte dezvoltarea economică.

În Grecia de exemplu, formarea comitetelor de monitorizare a implementării programelor a constituit „o foarte importantă inovaŃie administrativă”13.

„Pentru prima oară, o autoritate, alta decât un minister sau o regie publică, avea responsabilitatea să deruleze un program multi – anual, conŃinând mai multe proiecte. Reprezentarea locală, descentralizarea geografică, autonomia financiară şi obligaŃia de a informa şi motiva populaŃia locală, toate erau noutăŃi absolute pentru modul de planificare grecesc”14.

13 The European Stability Initiative - Assistance, cohesion and new boundiers for Europe, Berlin, 2002, pg.17 14 Ilias Plaskovitis, EC regional policy in Greece: Ten years of structural funds intervention, in Greece and EC Membership Evaluated, 1994.

26

Acelaşi autor notează mai departe: „Deşi perspectiva de a deveni membru al ComunităŃii Europene a eşuat în a declanşa o revoluŃie în modul lucru al Guvernului Greciei, dinamica procesului de integrare şi, mai specific, implementarea politicilor structurale ale ComunităŃii Europene, au început să forŃeze producerea de schimbări în practicile guvernamentale”.

Este de asemenea o cerinŃă expresă ca proiectele dezvoltate cu sprijin din fondurile structurale să monbilizeze parteneriate locale. Principiul acesta a fost reformulat gradual, de la includerea autorităŃilor locale şi regionale în anii 1989 până în 1993, la parteneriat social în perioada 1994 – 1999, până la includerea diferitelor grupuri locale în perioada 2000 – 2006.

Acolo unde astfel de programe s-au derulat cu succes, s-a produs o creştere a capitalului de imagine al Uniunii Europene în rândul cetăŃenilor.

2.2. Principii de implementare a Fondurilor Structu rale Principiile cheie ce stau la baza implementării acestor fonduri sunt:

1. CONCENTRAREA măsurilor pe obiectivele prioritare pentru dezvoltare

2. PROGRAMAREA , care rezultă în programe multi-anuale de dezvoltare. Acesta este rezultatul unui proces în cadrul căruia deciziile sunt luate în parteneriat. Procesul are mai multe etape, iar măsurile adoptate devin responsabilitatea autorităŃii de management.

3. PARTENERIATUL , care înseamnă o cooperare cât mai stransă posibil între Comisie şi autorităŃile respective la nivel naŃional, regional sau local în fiecare Stat membru, din faza de pregătire până la cea de implementare a măsurilor.

4. ADIłIONALITATE , care înseamnă că asistenŃa ComunităŃii completează contribuŃiile Statelor Membre fără a le reduce sau substitui. Cu excepŃia unor motive speciale, Statele Membre trebuie să menŃină cheltuielile publice pe fiecare Obiectiv cel puŃin la nivelul atins în perioada precedentă.

In plus faŃă de cele de mai sus, relaŃiile dintre Comisie şi Statele Membre sunt guvernate de principiul subsidiarit ăŃii , care este prevăzut şi susŃinut în Tratatul de la Maastricht.

In termeni generali, acesta înseamnă că o autoritate superioară nu trebuie şi nu poate să acŃioneze dacă unul din obiective poate fi atins la un nivel inferior. Una din consecinŃele acestui principiu este că autoritatea de management a Statului Membru selectează proiectele ce vor fi finanŃate şi supervizează implemetarea lor.

PROCESUL DE PROGRAMARE

Ca regulă generală, Fondurile Structurale finanŃează programe de dezvoltare cărora le-a fost alocat un buget individual. Aceste programe sunt produsul negocierilor între autorităŃile naŃionale, regionale şi cele locale, între partenerii economici şi sociali şi alte organisme relevante.

Programele pot fi de două feluri:

1. Programe de dezvoltare regional ă sunt stabilite şi create pe baza unui plan naŃional de dezvoltare sau a unui singur document programatic. Aceste documente trebuie prezentate Comisiei de către Statul Membru nu mai târziu de patru luni după ce a fost stabilită lista cu domeniile eligibile.

Planul naŃional de dezvoltare este negociat cu Comisia Europeana şi rezultă un CADRU DE SPRIJIN COMUNITAR. Odată planul propus, Comisia are 5 luni la dispoziŃie să îl adopte. Pentru a grăbi procesul, propunerile de programe regionale pot fi depuse odată cu planul de dezvoltare şi pot fi adoptate în acelaşi timp cu Cadrul.

27

Orice CADRU DE SPRIJIN COMUNITAR sau DOCUMENT UNIC DE PROGRAMARE trebuie să includă :

- priorităŃi pentru acŃiune - obiective cuantificabile (unde este posibil) - anticiparea resurselor financiare

2. Programele de ini Ńiativ ă ale Comunit ăŃii sunt propuse de către Statele Membre nu mai târziu de 6 luni de la adoptarea de către Comisie a Liniilor directoare pentru acest tip de programe. Comisia are la dispoziŃie 5 luni pentru adoptarea programelor.

IMPLEMENTAREA PROGRAMELOR

IMPLEMENTAREA programelor de dezvoltare regională sau de iniŃiativă ale ComunităŃii este responsabilitatea autorităŃii de management a fiecărui Stat Membru. Aceasta detaliază, într-un complement al programului, acŃiunile desfăşurate la nivelul Statului Membru, ca urmare a asistenŃei financiare alocate. Autoritatea este de asemenea responsabilă pentru selectarea proiectelor ce urmează a fi finanŃate.

Indiferent dacă sunt iniŃiate la nivel naŃional sau al ComunităŃii, toate programele finanŃate parŃial prin Fondurile Structurale sunt adunate în acelaşi document de către autorităŃile respective ale Statelor Membre. Odată aprobate şi adoptate de către Comisie, ele sunt implementate de autorităŃile desemnate pentru fiecare program de către Statul Membru.

Implementarea proiectului este supervizată de comitete de monitorizare, formate din reprezentanŃi ai Statelor Membre, regiunilor, autorităŃilor competente şi Comisiei Europene. Comitetele monitorizează periodic progresul programelor şi redirecŃionează anumite acŃiuni, dacă e necesar.

PROMOTORII PROIECTULUI

În momentul în care programul a fost adoptat, managerii acestuia (numiŃi şi autoritate de management) desemnaŃi de fiecare Stat Membru sunt responsabili de informarea potenŃialilor promotori ai proiectului, informare privind asistenŃa disponibilă prin, de exemplu, anunŃuri publice pentru licitaŃii.

OrganizaŃii active în viaŃa economică şi socială (autorităŃi locale, asociaŃii, întreprinderi, etc.) pot propune proiecte şi aplica pentru a primi sprijin din partea fondurilor structurale. Selectarea proiectelor este realizată de autorităŃile naŃionale şi regionale competente pentru fiecare program, şi nu de Comisia Europeană.

Toate proiectele care primesc asistenŃă financiară din partea UE pot fi co-finanŃate şi din altă sursă, fie din sectorul public, fie din cel privat.

În scopul de a îndruma şi asista autorităŃile în administrarea Fondurilor Structurale, cât şi în corecta interpretare a Reglementărilor Fondurilor Structurale, Comisia Europeana – DG Region a realizat diferite documente de lucru (ex. documente de lucru privind “regula n+2”, evaluarea ex-ante şi intermediară, privind rezerva de performanŃă, precum şi managementul eficient al fondurilor structurale).

Toate documentele oficiale sunt disponibile în secŃiunea “Official Text” a site-ului de web al DG Regio (http://europa.eu.int/comm/regional_policy/sources/docoffic/offi_en.htm) .

28

2.3. Fondurile structurale

Articolul 158 al TRATATULUI COMUNITĂłILOR EUROPENE (2001) defineşte coeziunea - unul din principalele obiective ale Uniunii Europene – ca fiind necesară pentru promovarea “dezvoltării armonioase generale” a ComunităŃii şi cere o “reducere a disparităŃilor între nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni şi a lipsei de progres a regiunilor defavorizate”, inclusiv pentru zonele rurale.

Conform articolului 159, Comunitatea acŃionează prin Fondurile Structurale, Fondul de Coeziune şi alte instrumente financiare pentru sprijinirea atingerii obiectivelor generale enunŃate mai sus.

Sarcinile, obiectivele prioritare şi organizarea Fondurilor Structurale sunt definite de Consiliul European, la propunerea Comisiei Europene şi cu asentimentul Parlamentului European.

Astfel, Tratatul conŃine prevederi pentru coordonarea politicilor economice, implementarea politicilor Comunitare, în particular a PieŃei Unice, precum şi pentru utilizarea Fondurilor Structurale existente (Fondul European pentru Orientare şi Garantare pentru Agricultură, SecŃiunea Orientare; Fondul Social European; Fondul European pentru Dezvoltare Regională şi Instrumentul Financiar pentru Orientare în domeniul Pescuitului) şi a Fondului de Coeziune.

FONDURILE STRUCTURALE 2000 - 2006

Până la finalul anului 2006 sunt operaŃionale patru Fonduri Structurale care permit Uniunii Europene să acorde asistenŃă financiară pentru rezolvarea problemelor economice şi sociale, acoperind fiecare câte o zonă tematică specifică:

• Fondul European de Dezvoltare Regională (ERDF), al cărui obiectiv principal este de a promova coeziunea economică şi socială în cadrul UE prin reducerea dezechilibrelor dintre regiuni sau grupuri sociale;

• Fondul Social European (ESF), principalul instrument financiar care permite Uniunii să realizeze obiectivele strategice ale politicii de ocupare a forŃei de muncă;

• Fondul European de Garantare şi Orientare pentru Agricultură (EAGGF – SecŃiunea “Orientare”), care contribuie la reforma structurală în sectorul agricol şi la dezvoltarea zonelor rurale;

• Instrumentul Financiar de Orientare în domeniul Pescuitului (FIFG), un fond specific pentru reforma structurală a sectorului de pescuit.

Aceste fonduri nu reprezintă sursa unică de finanŃare în cadrul bugetului Uniunii Europene.

Fondul European de Dezvoltare Regionala - ERDF (European Regional Development Fund) a fost înfiinŃat în 1975 şi a devenit principalul instrument al politicii regionale a ComunităŃii.

Obiectivele ERDF sunt, în principal, promovarea dezvoltării şi ajustării structurale a regiunilor a căror dezvoltare este rămasă în urmă şi susŃinerea reconversiei economice, dezvoltarea zonelor cu probleme structurale, inclusiv regiunile industriale în declin, zonelor urbane în dificultate, zonelor aflate în criză, precum şi a zonelor dependente de pescuit sau de servicii.

Poate finanŃa proiecte de infrastructură, investiŃii care crează locuri de muncă, investiŃii ITC, proiecte locale de dezvoltare, ajutoare pentru IMMuri, etc.

Resursele ERDF sunt folosite, mai ales, pentru a co-finanŃa:

- investiŃii productive care duc la crearea şi păstrarea/ menŃinerea locurilor de muncă

- infrastructura

- iniŃiative de dezvoltare locală şi activităŃile întreprinderilor mici şi mijlocii.

29

Practic, toate domeniile de dezvoltare sunt acoperite : transport, tehnologia comunicaŃiilor, energie, mediu, cercetare şi inovaŃie, infrastructura socială, instruire, reconstrucŃie urbană şi conversia platformelor industriale, dezvoltare rurală, industria pescuitului, turism si cultură.

Pentru a reduce decalajul dintre nivelele de dezvoltare ale diferitelor regiuni, ERDF contribuie la dezvoltarea armonioasă, echilibrată şi durabilă a activităŃii economice către nivele ridicate de competitivitate, de ocupare a forŃei de muncă şi protecŃie a mediului înconjurator, şi către egalitate între femei şi bărbaŃi.

Pentru promovarea dezvoltării regionale, ERDF contribuie la finanŃarea următoarelor măsuri :

- investiŃii productive pentru crearea şi păstrarea locurilor de muncă durabile

- investiŃii în infrastructura care contribuie la dezvoltare, ajustaj structural şi crearea şi păstrarea locurilor de muncă, sau , în alte regiuni eligibile, contribuie la diversificare, revitalizare, acces îmbunătăŃit şi revitalizare a zonelor economice şi industriale care se afla în declin, zone urbane cu activitate redusă, zone rurale şi cele dependente de pescuit. Astfel de investiŃii pot de asemenea să aibă ca Ńintă dezvoltarea reŃelelor trans-Europene în domeniul transportului, telecomunicaŃiilor şi energiei;

- dezvoltarea potenŃialului endogen prin măsuri care sprijină iniŃiativele de dezvoltare locală şi cele pentru crearea locurilor de muncă, precum şi activităŃile întreprinderilor mici şi mijlocii; o astfel de asistenŃă se îndreaptă către serviciile pentru întreprinderi, transfer de tehnologie, dezvoltarea instrumentelor financiare, ajutor direct pentru investiŃii, prevederi pentru infrastructura locală, etc

- investiŃii în învăŃământ/educaŃie şi sănătate

Scopul ERDF poate fi extins si se poate suprapune cu alte Fonduri structurale pentru a acoperi măsurile necesare pentru implemetarea programelor iniŃiativă comunitară sau proiectelor pilot.

In perioada 2000 – 2006 măsurile inovative se concentrează pe trei priorităŃi :

- economie regională bazată pe cunoaştere şi inovaŃie tehnologică: ajutor pentru regiunile mai puŃin favorizate de a creşte nivelul tehnologiei

- societate informaŃională în serviciul dezvoltării regionale (e - Europe-region)

- identitate regională şi dezvoltare durabilă: promovarea coeziunii regionale şi competitivităŃii printr-o abordare care integreaza activitatea economică, socială şi pe cea de mediu.

Implementarea masurilor inovative ar trebui sa facă posibilă :

- îmbunătăŃirea calităŃii asistenŃei sub programele la care ERDF contribuie

- creşterea şi întărirea parteneriatului public - privat

- exploatarea cooperării între politica regională şi alte politici ale ComunităŃii

- schimburi între regiuni şi învăŃare colectivă prin comparaŃii şi împărtăşirea bunelor practici.

Fondul Social European (înfiinŃat în 1958) este principalul instrument financiar prin care UE transpune politica strategică de ocupare a forŃei de muncă în acŃiune.

Stabilit prin TRATATUL DE LA ROMA din 1957, este cel mai vechi Fond Structural care, de-a lungul a mai mult de 40 de ani, a investit, în parteneriat cu statele membre, în programe pentru dezvoltarea abilităŃilor oamenilor şi a poteŃialului lor pentru muncă.

În 2000 a început o nouă perioadă pentru ESF, o perioadă ce se încheie la 31 decembrie 2006.

30

În această perioadă potenŃialul Fondului a fost complet integrat – atât în termeni de politici, cât şi în termeni de mangement – în ceea ce se realizează la nivelul Statelor Membre pentru a pune în aplicare STRATEGIA EUROPEANĂ PENTRU OCUPAREA FORłEI DE MUNCĂ. Strategia implică Statele Membre care împreună ajung la formularea de scopuri comune în pregătirea oamenilor pentru piaŃa muncii şi pentru a crea un climat propice pentru noi slujbe.

Programele ESF se concentrează pe furnizarea către cetăŃeni a abilităŃilor necesare pentru a munci şi pe dezvoltarea abilităŃilor de interacŃiune socială, îmbunatăŃind astfel propria încredere şi adaptabilitate pe piaŃa muncii.

ESF îşi canalizează sprijinul pe programe strategice pe termen lung care ajută regiunile din Europa, în special pe acelea care au rămas în urmă, să îşi îmbunătăŃească şi modernizeze abilităŃile forŃei de muncă şi să susŃină iniŃiativele antreprenoriale. Aceasta încurajează investiŃiile străine şi pe cele naŃionale în regiuni, ajutându-le să atingă o mai mare prosperitate şi competitivitate economică.

Programele sunt stabilite de Statele Membre împreună cu Comisia Europeană şi apoi implementate prin intermediul unui spectru larg de organizaŃii furnizoare atât în sectorul privat, cât şi în cel public. Aceste organizaŃii includ autorităŃi naŃionale, regionale şi locale, instituŃii educaŃionale şi de instruire, organizaŃii de voluntariat si parteneri sociali, cum ar fi sindicate şi consilii de lucru, asociaŃii profesionale şi industriale, şi companii individuale.

ESF acŃionează ca un catalizator pentru noi abordări ale proiectelor, aducând împreună toate resursele celor implicaŃi în dezvoltarea proiectelor. SusŃine parteneriate la diferite nivele şi încurajează transferul de cunoştinŃe la nivelul întregii Europe, împărtăşirea ideilor şi a practicilor de succes, asigurând că cele mai efective soluŃii noi sunt încorporate în politicile mainstream.

ESF înseamnă:

� instrument financiar cheie pentru sprijinirea STRATEGIEI EUROPEANE DE OCUPARE A FORłEI DE MUNCĂ

� investiŃia în oameni � mai mare responsabilitate către Statele Membre � simplificarea sistemului de administrare � parteneriat, acŃiune locală şi evaluare a efectivităŃii � încurajarea aplicării de soluŃii locale pentru probleme locale

SecŃiunea de Orientare a Fondului European de Garantare şi Orientare pentru Agricultur ă (Guidance Section of the European Agricultural Guidance and Guarantee fund - EAGGF – Guidance), de asemenea înfiinŃat în 1958, finanŃează măsuri de dezvoltare rurală şi ajutoare pentru fermieri, în special în regiuni cu întârzieri în dezvoltare. Este destinat îmbunătăŃirii eficienŃei structurilor de producŃie, procesare şi marketing al produselor agricole şi forestiere şi dezvoltării potenŃialului local în zonele rurale. SecŃiunea de Garantare a acestui fond (EAGGF – Guarantee) susŃine dezvoltarea rurală în cadrul Politicii Agricole Comune în alte zone ale Uniunii.

Domeniile de aplicare sunt:

� investiŃii în proprietăŃile agricole (modernizare, reducerea costurilor de producŃie, calitatea produselor, mediul, etc)

� ajutor pentru tinerii fermieri şi pentru instruire vocaŃională � ajutor pentru pensionare anticipată � compensaŃii pentru zonele mai puŃin favorizate � măsuri agricole care protejează mediul � procesarea şi vânzarea produselor agricole � dezvoltarea şi utilizarea optimă a pădurilor � dezvoltarea zonelor agricole prin furnizarea de servicii, sprijin pentru economia

locală, încurajarea activităŃilor de turism şi meşteşugăreşti, etc.

31

Asa cum este menŃionat mai sus, în regiunile Obiectivului 1 (cu PIB sub 75% din media UE), aceste măsuri sunt finanŃate prin SecŃiunea Orientare a Fondului, cu excepŃia alocaŃiilor compensatorii, ajutorului pentru pensionare anticipată, măsurilor agricole care protejează mediul şi măsurilor pentru dezvoltarea pădurilor, care sunt finanŃate de SecŃiunea “Garantare” a Fondului. În afara zonelor aparŃinând Obiectivului 1, toate măsurile sunt finanŃate prin SecŃiunea” Garantare”.

Instrumentul Financiar de Orientare in domeniul Pes cuitului (Financial Instrument for Fisheries Guidance – FIFG), înfiinŃat în 1993, contribuie la adaptarea şi modernizarea industriei pescuitului prin îndepărtarea capacităŃilor în surplus şi orientarea industriei către susŃinerea unei dezvoltări integrate a regiunilor costiere dependente puternic de pescuit.

Fondul susŃine acŃiuni având ca scop

� atingerea unui echilibru susŃinut între resurse şi exploatare;

� promovarea dezvoltării întreprinderilor viabile economic în sectorul pescuit;

� îmbunătăŃirea aprovizionării pieŃei şi creşterea valorii adăugate la produsele din peşte şi acvacultura prin procesare;

� revitalizarea industriilor care depind de pescuit şi acvacultură.

In afară de finanŃarea înnoirii flotei şi investiŃiilor industriale, fondul finanŃează măsurile având ca scop căutarea de noi pieŃe şi de sectoare alternative de activitate.

ATENłIE!

Fondurile Structurale nu finanŃează proiecte individuale separate.

Ele finanŃează programe de dezvoltare regională multianuale trasate împreună de regiuni, State Membre şi Comisie, pe baza orientării propuse de Comisie pentru întreaga Uniune Europeană.

FONDUL DE COEZIUNE

Fondul de Coeziune a fost creat de Tratatul de la Maastricht în 1992 pentru a furniza contribuŃia financiară necesară proiectelor din domeniul mediului şi a reŃelelor trans-europene de infrastructură de transport.

Fondul este rezervat Statelor Membre care au introdus “programul de convergenŃă” şi al căror PIB pe locuitor este sub 90% din media ComunităŃii.

În prezent acoperă Spania, Grecia, Irlanda şi Portugalia.

Spre deosebire de Fondurile Structurale prezentate mai sus, Fondul de Coeziune nu co-finanŃează programe, ci furnizează finanŃare directă pentru proiecte individuale, care sunt clar identificate de la început.

Decizia de a finanŃa un proiect este luată de Comisie, în acord cu Statul Membru beneficiar, în timp ce proiectele sunt administrate de autorităŃi naŃionale şi supervizate de un Comitet de Monitorizare.

Un exemplu îl consituie magistralele de transport incluzând autostrăzi, linii de cale ferată sau canale maritime considerate prioritare pentru dezvoltarea armonioasă în Uniunea Europeană, conform principiului coeziunii economice şi sociale care stă la baza tratatelor uniunii.

32

OBIECTIVE PENTRU ALOCAREA FINAN łĂRILOR

Accesul la Fondurile structurale este diferenŃiat în cadrul Uniunii Europene. Fondurile structurale sunt astfel concepute ca să contribuie la reducerea disparităŃilor între statele membre, prin urmare ele sunt accesibile doar după includerea statului/ regiunii în una din cele trei categorii stabilite pe baza nivelului de dezvoltare.

Criteriul principal de includere este dat de nivelul Produsului Intern Brut (PIB) al fiecărui stat, criteriu care reflectă capacitatea de a genera prosperitate pentru cetăŃenii statului respectiv.

Luând în calcul PIB, Statele Membre sunt repartizate pe OBIECTIVE DE ALOCARE A FONDURILOR. Se face deosebirea chiar şi între diferite regiuni din cadrul aceluiaşi stat prin includerea lor pe obiective.

Obiectivul 1: Sprijinirea dezvoltării în regiuni mai puŃin prospere

Obiectivul 1 al Fondurilor Structurale este prioritatea principală a politicii de coeziune a Uniunii Europene. In conformitate cu tratatul, Uniunea depune eforturi pentru “a promova dezvoltarea armonioasă” şi îşi propune, mai ales, să “micşoreze diferenŃele dintre nivelele de dezvoltare ale diferitelor regiuni”.

De aceea mai mult de 2/3 din Fondurile Structurale (mai mult de 135 de miliarde de Euro) sunt alocate pentru a ajuta zone care au rămas în urmă în termeni de dezvoltare (“Obiectivul 1”) unde Produsul Intern Brut este sub 75% din media Comunitatii.

Toate aceste regiuni au un numar de indicatori economici caracteristici:

- nivel scăzut de investiŃii

- o rată mai mare decât cea medie în ceea ce priveste şomajul

- lipsa serviciilor pentru afaceri şi indivizi

- infrastructură de bază deficitară.

In jur de 50 regiuni, reprezentând zona de reşedinŃă a 22% din populaŃia europeană sunt prevazute pentru Obiectivul 1 în programarea făcută pentru perioada 2000 – 2006.

Fondurile Structurale sprijină demararea activităŃilor economice în aceste regiuni prin furnizarea de infrastructură de bază care le lipseşte, în timp ce adaptează şi creşte nivelul resurselor umane instruite şi încurajează investiŃiile în mediul de afaceri.

AsistenŃa pentru Obiectivul 1 este disponibilă din toate cele patru fonduri structurale şi reprezintă aproape 70% din totalul cheltuit.

Obiectivul 2: Revitalizarea zonelor care întâmpină dificultăŃi structurale

Obiectivul 2 al Fondurilor Structurale îşi propune să revitalizeze toate zonele care întâmpină dificultăŃi structurale, fie industriale, rurale, urbane sau care depind de industria pescuitului. Deşi situate în regiuni al cărui nivel de dezvoltare este apropiat de cel mediu al Uniunii Europene, astfel de zone întâmpină tipuri diferite de dificultăŃi socio – economice care sunt de cele mai multe ori sursa unei rate a şomajului ridicat.

Acestea includ:

- evoluŃia sectoarelor industriale sau de servicii

- un declin în activităŃile tradiŃionale în zonele rurale

- o situaŃie de criză în zonele urbane

- dificultăŃi care afectează activitatea de pescuit.

În prezent, aproximativ 18% din populaŃia UE locuieşte în zone Obiectiv 2.

33

Obiectivul 2 este finanŃat de dou ă fonduri, ERDF si ESF , şi primeşte 11,5% din totalul disponibil al acestor fonduri, inclusiv fonduri pentru susŃinerea tranziŃiei (dedicate zonelor care nu mai sunt eligibile pentru fondurile structurale – chiar dacă au fost în perioada anterioară: pentru aceste zone fondurile nu dispar dintr-o dată, ele pot beneficia de o ieşire treptată, datorită alocărilor speciale din cadrul fondurilor structurale pentru “faza de ieşire”).

Obiectivul 3: Dezvoltarea resurselor umane

Obiectivul 3 acoperă întreg teritoriul Uniunii Europene, în afara zonelor acoperite de Obiectivul 1.

Acest obiectiv joacă rolul unui cadru de referinŃă pentru toate măsurile de promovare a resurselor umane în Statele Membre.

În perioada 2000 – 2006, obiectivul 3 sprijină o serie de măsuri menite să:

- promoveze politicile active pe piaŃa muncii pentru reducerea şomajului

- îmbunătăŃească accesul pe piaŃa muncii cu un accent special pe persoanele aflate în pericol să fie excluse social

- crească oportunităŃile de angajare prin educaŃie continuă şi programe de instruire

- promoveze măsurile care permit ca schimbările economice şi sociale să fie identificate în avans şi adaptările necesare să se realizeze la timp

- promoveze oportunităŃile egale pentru femei şi bărbaŃi.

Bugetul Obiectivului 3 reprezinta 12,3% din Fondurile Structurale, iar împărŃirea pe State Membre este bazată, în principal, pe mărimea populaŃiei eligibile, situaŃia ocupării forŃei de muncă şi severitatea anumitor dificultăŃi, cum ar fi excluderea socială, nivelurile de educaŃie şi instruire, participarea femeilor în piaŃa muncii, etc.

INIłIATIVE COMUNITARE

IniŃiativele Comunitare care absorb 5,35% din bugetul Fondurilor Structurale, au ca scop identificarea de soluŃii comune la problemele care afectează întreaga Uniune. Ele diferă de măsurile tipice Fondurilor Structurale, în sensul că se concentrează pe unele obiective prioritare comune direct identificate de Comisia Europeană.

În linie cu angajamentul general de concentrare a resurselor, pentru perioada 2000 - 2006 există patru astfel de iniŃiative comunitare, fiecare finanŃat de un singur fond.

Interreg III este o iniŃiativă a ComunităŃii al cărei scop este să stimuleze cooperarea inter-regională in Uniunea Europeană. IniŃiativa este finanŃată prin ERDF.

Această fază a iniŃiativei Interreg este creată pentru a întări coeziunea economică şi socială în UE, prin susŃinerea dezvoltării echilibrate pe continent prin cooperare transfrontalieră, transnaŃională şi inter-regională.

Un accent special s-a pus pe integrarea zonelor îndepărtate şi a celor care împart graniŃe externe cu Ńările candidate (vezi Resurse Internet).

Urban II este iniŃiativa Comunitară a ERDF pentru dezvoltare durabilă în districtele urbane cu probleme ale UE pe perioada 2000 – 2006.

Urban II îşi propune să promoveze crearea şi implemetarea modelelor inovative de dezvoltare pentru regenerarea economică şi socială din zonele urbane cu probleme. Întăreşte de asemenea, schimbul de informaŃii şi experienŃă pe dezvoltare urbană sustenabilă în UE (vezi Resurse Internet).

34

Leader+ este una din cele patru iniŃiative finanŃate de Fondurile structurale europene şi create pentru a ajuta actorii rurali, luând în considerare potenŃialul pe termen lung al regiunii lor.

Încurajând implementarea unor strategiilor integrate, originale, de înaltă calitate pentru dezvoltarea durabilă, Leader+ se concentrează în mod deosebit pe parteneriate şi reŃele de schimburi de experienŃă.

Un total de 5 046.5 milioane de Euro a fost alocat pentru perioada 2000 – 2006 pentru iniŃiativa Leader+, din care 2 105.1 million de Euro este finantat de EAGGF sectiunea « Orientare », iar restul din contribuŃii publice şi private (vezi Resurse Internet).

IniŃiativa EQUAL este un laborator pentru idei noi pentru STRATEGIA EUROPEANĂ DE OCUPARE A

FORłEI DE MUNCĂ şi procesul de incluziune socială. Misiunea sa este de a promova un mediu de lucru prin lupta împotriva discriminării şi excluziunii bazate pe sex, rasă sau origine etnică, religie sau credinŃă, dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală.

EQUAL este implementat în şi între Statele Membre şi este finanŃat prin Fondul Social European.

La baza Equal stă principiul integrării de noi idei şi abordării lor prin politici publice si practică. Pentru a asista acest proces, Equal furnizează structuri şi instrumente, atât la nivel european cât şi naŃional, pentru transferarea bunelor practici rezultate din EQUAL către factorii de decizie şi părŃile interesate cele mai importante.

Toate Statele Membre şi-au stabilit mecanisme pentru evaluarea relevanŃei rezultatelor, identificarea lecŃiilor învăŃate şi clarificarea condiŃiilor esenŃiale pentru atingerea rezultatelor (vezi Resurse Internet).

Repartizarea fondurilor structurale pe obiective şi ini Ńiative comunitare

Obiectiv

1 Regiuni în afara Obiectivului 1

Obiectiv 2 Obiectiv

3 Interreg

III Urban

II Leader + Equal

ERDF X X X X

ESF X X X X

EAGGF X X X

FIFG X X

ACTIUNI INOVATIVE

Deoarece Fondurile Structurale finanŃează în mod limitat “experimentele”, acŃiunile inovative dau ocazia să fie testate noi idei şi abordări pentru dezvoltarea regională socială şi economică.

Bugetul acestora (reprezentand 0.5% din totalul alocării Fondurilor Structurale) finanŃează atât întocmirea de noi strategii, cât şi faze experimentale ale proiectelor. Dacă stadiul iniŃial se dovedeşte satisfăcător, proiectele pot apoi fi incluse în viitoarele strategii sub diferite Obiective.

AcŃiunile inovative ale Fondului European de Dezvoltare Regionala (ERDF) sunt laboratoare de idei pentru zone din regiuni dezavantajate, iar pentru perioada 2000-2006 ele sunt concentrate pe trei teme strategice:

⇒ economii regionale bazate pe cunoaştere şi inovaŃie tehnologică; ⇒ e-EuropeRegio: societatea informaŃională şi dezvoltarea regională; ⇒ identitate regională şi dezvoltare durabilă.

Alte acŃiuni inovative sunt derulate pentru ocuparea forŃei de muncă şi pentru instruire (finanŃate de ESF) şi în sectorul pescuit (finanŃate de FIFG).

35

2.4. Fondurile structurale în perioada 2007 - 2013

În ceea ce priveşte perioada 2007 – 2013, Comisia Europeană a propus un buget de 336,1 miliarde pentru reforma politicii de coeziune economică şi socială.

Propunerile Comisiei pentru strategia de alocare a fondurilor Uniunii Europene includ:

⇒ separarea de fondurile structurale a fondurilor alocate pentru susŃinerea orientării în domeniul agricol şi de pescuit

⇒ constituirea a doar trei fonduri structurale, respectiv ERDF, ESF şi Fondul de Coeziune

⇒ reglementări generale privind un set comun de reguli pentru sursele de finanŃare pentru acŃiunile structurale ( ERDF, ESF şi Fondul de Coeziune)

⇒ reglementări speciale pentru fiecare din cele trei componente: ERDF, ESF, Fondul de Coeziune

⇒ un set nou de reglementări care să permită crearea unei structuri transfrontaliere.

Reforma politicii de coeziune îşi propune

⇒ mai mare concentrare pe regiunile mai puŃin favorizate anticipând în acelaşi timp schimbările din restul regiunilor UE,

⇒ un proces de implementare mai descentralizat, mai simplu, transparent şi mai eficient.

Strategia şi resursele politicii de coeziune vor fi grupate pe trei obiective prioritare pentru acŃiuni structurale, respectiv convergenŃă, competitivitate, cooperare teritorială. Una din cele mai importante inovaŃii este reducerea numărului instrumentelor financiare pentru coeziune de la şase la trei.

OBIECTIVE PENTRU ACłIUNI STRUCTURALE

1. CONVERGENłA (pentru alocarea pe programe a sumelor din ERDF, ESF şi Fondul de Coeziune)

Apropiat de actualul obiectiv, scopul acestui obiectiv este de a grăbi convergenŃa economică a regiunilor mai puŃin dezvoltate, prin urmatoarele mijloace:

⇒ îmbunătăŃirea condiŃiilor de creştere sau ocupare a forŃei de muncă prin investirea în capitalul uman şi fizic;

⇒ inovaŃie şi dezvoltarea societăŃii cunoaşterii;

⇒ încurajarea adaptabilităŃii la schimbările economice şi sociale;

⇒ îmbunătăŃirea eficienŃei administrative.

Obiectivul CONVERGENłĂ va juca un rol vital in noile State membre a căror integrare confruntă Uniunea Europeană cu diferenŃe de dezvoltare fără precedent.

36

Obiectivul se referă la:

⇒ regiuni ale căror PIB este sub 75% din media Uniunii, calculat pe baza datelor din ultimii trei ani înainte de adoptarea reglementarilor. În această situaŃie se găsesc majoritatea noilor State membre.

⇒ consolidarea a ceea ce s-a realizat sub programele anterioare

⇒ zonele cele mai îndep ărtate (Azore, Madeira, Insulele Canare, Ńinuturile franceze de peste mare) care vor beneficia de ajutor sub ERDF

⇒ intervenŃiile Fondului de Coeziune în Statele membre ale căror venit naŃional brut este sub 90% din media Uniunii şi pe care îşi propune să le ajute să ajungă la îndeplinirea condiŃiilor Uniunii pentru convergen Ńă economic ă şi monetar ă.

Suma totală alocată acestui obiectiv este de 264 miliarde de euro, respectiv 78.54% din totalul fondurilor, şi care va fi distribuită astfel :

⇒ 67.34% pentru regiunile ale căror PIB este sub 75% din media Uniunii

⇒ 8.38 % pentru regiuni preocupate de “efectul statistic”15

⇒ 23.86% pentru Ńările care beneficiază de Fondul de Coeziune

⇒ 0.42% pentru zonele cele mai îndepărtate.

2. COMPETITIVITATE REGIONALĂ ŞI OCUPAREA FORłEI DE MUNCĂ (pentru alocarea pe programe a sumelor destinate ERDF, ESF)

Pentru teritoriile din Uniunea Europeană aflate peste pragul de 75% din PIB mediu , a fost propusă o dublă abordare atunci când se decide alocarea pe programe a sumelor din fonduri structurale.

Pe de-o parte, programele de dezvoltare regională (ERDF) vor întări competitivitatea regională şi atractivitatea către astfel de regiuni prin anticiparea schimbărilor economice şi sociale şi sprijinirea inovaŃiei, a societăŃii cunoaşterii, protecŃiei mediului şi prevenirii riscului.

Pe de altă parte, programele la nivel naŃional sau nivel teritorial finanŃate de ESF vor sprijini angajaŃii şi companiile, pe baza STRATEGIEI EUROPENE DE OCUPARE A FORłEI DE MUNCĂ, pentru adaptarea la schimbări şi încurajarea dezvoltării de pieŃe de locuri de muncă prin care să se acorde prioritate incluziunii sociale.

Obiectivul competitivităŃii va juca un rol cheie în evitarea apariŃiei de noi decalaje în detrimentul regiunilor care, în absenŃa unui ajutor public suficient, ar experimenta efectele negative şi factori socio - economici nefavorabili.

Eligibilitate:

- toate regiunile care nu sunt acoperite de obiectivul convergenŃei

- Regiunile care după 2007 nu vor mai fi eligibile sub obiectivul convergenŃă, având în vedere progresul economic la care au ajuns, dar cărora li se vor acorda finanŃări descrescătoare până în 2013

15 Anumite regiuni aflate Obiectivul 1 de alocare a fondurilor structurale, deşi nu au înregistrat o creştere seminificativă a PIB, nu se vor mai plasa sub 75% din media PIB a Uniunii Europene după intrarea în uniune a României şi Bulgariei. Aceste Ńări vin cu un PIB mult mai scăzut decât media Uniunii Europene şi vor produce excluderea din obiectivul 1 a unor Ńări sau regiuni. În această situaŃie se află şi regiunile din Germania de Est. Astfel de state/ regiuni sunt considerate victime ale „efectului statistic” de calculare a alocării fondurilor.

37

Pentru acest obiectiv au fost propus un buget de 57.9 miliarde Euro, respectiv 17.22% din totalul sumelor alocate de Uniunea Europeană, şi care va distribuit astfel :

- 83.44% pentru regiunile care nu se încadrează în prezent în Obiectivul ConvergenŃă

- 16.56% pentru regiunile aflate in prezent sub Obiectivul ConvergenŃă, dar care urmează să iasă de sub acest obiectiv din 2007.

3. COOPERARE TERITORIALĂ EUROPEANĂ (pentru alocarea sumelor destinate programelor din ERDF)

Inspirat de experienŃa iniŃiativei INTERREG, scopul acestui obiectiv este de a întări cooperarea la trei nivele:

⇒ cooperare transfrontalieră prin programe comune,

⇒ cooperare între zone transnaŃionale;

⇒ reŃele pentru cooperare şi schimb de experienŃe pe tot teritoriul UE.

În acest fel, obiectivul îşi propune să încurajeze o dezvoltare echilibrată, armonioasă şi susŃinută în toate zonele Europene .

Obiectivul va acoperi regiuni aflate de-a lungul graniŃelor regionale şi anumite graniŃe statale, dar şi anumite regiuni aflate la graniŃele maritime.

Obiectivul va contribui de asemenea la crearea componenetelor transfrontaliere ale viitorului Instrument “Vecinătate şi Parteneriat European” şi al “Instrumentului pentru pre-aderare”

GRUPURILE EUROPENE DE COOPERARE TRANSFRONTALIERĂ

Pentru a supraveghea implementarea de programe sub obiectivul cooperării pe bază de acorduri între administraŃii naŃionale, regionale sau locale sau alte organisme publice din care aceste grupuri pot fi formate, au fost propuse reglementări speciale care vor face posibilă crearea unor entităŃi cu personalitate juridică, şi anume GRUPURILE PENTRU COOPERARE TRANSFRONTALIERĂ.

Aceasta este văzută ca o modalitate de a depăşi dificultăŃile majore întâmpinate de Statele Membre, regiuni şi autorităŃi locale în desfăşurarea acŃiunilor de cooperare transfrontalieră, transnaŃională sau inter-regională, datorate în principal multitudinii şi diversităŃii de legi şi proceduri naŃionale.

Fiecare GRUP PENTRU COOPERARE TRANSFRONTALIERĂ va avea propriul statut, organisme şi reguli bugetare şi va desfăşura sarcini stabilite de membrii săi pe bază de acord. Acest acord va determina legea care va guverna activităŃile grupurilor. ExistenŃa acestor grupuri nu va afecta responsabilitatea Statelor Membre şi a altor autorităŃi. Bugetul total alocat pentru acest obiectiv este de 13.2 miliarde Euro, respectiv 3.94% din totalul bugetului uniunii, şi va distribuit după cum urmează :

⇒ 47.73% pentru cooperare transfrontalier ă, din care 35.61% pentru cele două instrumente menŃionate mai sus, respectiv “Vecinătate şi Parteneriat European” şi “Instrumentul pentru pre-aderare”

⇒ 47.73% pentru zonele de cooperare transfrontalieră din interiorul Uniunii Europene

⇒ 4.54 % pentru cooperare europeană şi susŃinerea reŃelelor de cooperare.

38

Fondurile Uniunii Europene – diferen Ńe şi asem ănări

2000 - 2006 2007 - 2013

Obiective/ acŃiuni

Instrumente financiare Obiective Instrumente financ iare

Coeziune Economică şi socială

Fondul de coeziune ConvergenŃă ERDF

Obiectivul 1

(sub 75% din PIB mediu UE)

ERDF

ESF

EAGGF

FIFG

ESF

Fondul de coeziune

Obiectivul 2

(sub 90% din PIB mediu UE)

ERDF

ESF

Competitivitate regională şi ocuparea forŃei de muncă

� nivel regional

� nivel naŃional (strategia de angajare europeană)

ERDF

Obiectivul 3

(peste 90% din PIB mediu UE)

ESF ESF

INTERREG ERDF Cooperare europeană

teritorială

ERDF

URBAN ERDF

EQUAL ESF

Leader + EAGGF

Dezvoltare rurală şi restructurare a sectorului de pescuit

Componeneta GaranŃie - Fondul European de Orientare si GaranŃie Agricolã (EAGGF)

FIFG - Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului

Dezvoltare rurală şi restructurare a sectorului de pescuit

Fonduri directe alocate de Uniunea Europeană pentru fiecare stat şi/ sau regiune

În total

9 obiective 6 instrumente 3 obiective 3 instrumente

39

2.5. Exemple de utilizare a fondurilor structurale în Statele Membre

URBAN I in Dublin & Cork, Irlanda

Programul URBAN I în Irlanda s-a concentrat pe zonele Ballmun, Finglas şi Darndale în nordul oraşului Dublin şi în zone din sudul acestui oraş, precum şi în nordul Cork-ului.

Programul a inclus un set coerent şi echilibrat de măsuri de dezvoltare economică, integrare socială şi de protejare a mediului încojurator pe baza propunerilor venite din partea parteneriatelor locale.

Principalele obiective au fost:

� asigurerea participării grupurilor dezavantajate la sesiuni de instruire şi la educaŃie;

� facilitarea dezvoltării antreprenoriale şi asigurarea progresului oamenilor instruiŃi pe piaŃa muncii;

� asigurarea infrastructurii în comunitate (de exemplu a facilităŃilor pentru sport şi de petrecere a timpului liber);

� promovarea comunităŃilor dinamice într-un mediu vizibil îmbunătăŃit prin schimbările facute.

Zonele din jurul Dublin-ului au o populaŃie de 198.500 locuitori, iar în Cork populaŃia este de 55.600 locuitori. Costul total al programului a fost de 21, 1 milioane Euro, cu contribuŃie UE de 15,8 milioane Euro.

URBAN I în Avilés-Corvera: Spania

La începutul anilor 1990 totul părea a fi împotriva regiunii Corvera: o rată a şomajului mare (25%), populaŃie foarte tânără cu rată ridicată de consum de droguri, lipsa unei identităŃi urbane şi un nivel îngrijorător de poluare.

Prin programul URBAN propus pentru regiunea Aviles – Corvera (o populaŃie de 100 000 de locuitori), a fost solicitat sprijinul UE nu numai din motive financiare, dar şi pentru imaginea pozitivă pe care Europa o promovează.

Programul a cuprins 7 direcŃii de acŃiune, inclusiv imbunătăŃirea zonei urbane, iniŃiative pentru promovarea dezvoltării IMM-urilor, precum şi furnizarea facilităŃilor sociale, cum ar fi un Centrul Comunitar şi un atelier de lucru literar pentru minorităŃile etnice.

A foar creat un parc urban în Corvera. În acelaşi timp, în Aviles activităŃile s-au concentrat pe canalizare, furnizarea apei potabile, iluminare şi asfaltare, infrastructură pentru reŃelele de comunicare între cele două oraşe, inclusiv doua poduri de legătură.

Costul programului a fost de 126 milioane Euro, din care contribuŃia structurală a fost de 70%.

40

URBAN I în Porto, Spania

Programul URBAN I pentru Porto a avut ca zonă Ńintă "Vale de Campanhã" din vestul oraşului.

Cu o populaŃie de 11.000 de locuitori, zona se confrunta cu şomaj ridicat, lipsa potenŃialului economic şi cu probleme sociale.

Programul şi-a propus să îmbunatăŃească condiŃiile de viaŃă şi calitatea mediului înconjurător, dar şi să întărească societatea civilă locală.

Proiectul “Azulejaria Comunitaria" a fost unul din proiectele cheie ale programului URBAN I Porto, ale cărui costuri au fost de 19.1 milioane Euro, din care 13,7 milioane Euro contribuŃia UE.

Proiectul a organizat activităŃi în şcolile din zonă cu scopul de a implica tinerii şi copiii direct în programul de regenerare urbană.

Copii au creat panouri pentru a decora şi personaliza diferitele clădiri în zona de clădirii “Bairro de Cerco”. Au fost create spaŃii publice şi zone verzi.

A existat o intensă participare din partea populaŃiei locale, dezvăluind astfel o modalitate dinamică de relaŃionare a locuitorilor cu mediul şi comunitatea în care trăiesc.

Proiectul demonstrează cum regenerarea poate fi combinată cu introducerea de activităŃi sociale.

41

Capitolul III

Partneriat

42

43

3.1. Parteneriat public – civic - privat 16

Considera Ńii generale

Ca şi concept, parteneriatul public – civic – privat reprezintă efortul de colaborare durabilă dintre sectorul public – societatea civilă – sectorul de afaceri, în care fiecare parte contribuie la planificarea şi alocarea resurselor în vederea atingerii unor obiective comune.

Cele trei mari grupuri implicate în procesul de dezvoltare şi care pot aduce beneficii comunităŃii sunt:

• sectorul public,

-reprezentanŃii aleşi şi numiŃi ai administraŃiei locale

-reprezentanŃii guvernului (prefectură, servicii descentralizate)

• societatea civilă,

-organizaŃii de afaceri sau asociaŃii, cluburi, etc.

-personalităŃi reprezentative pentru comunitatea din care fac parte

-reprezentanŃi ai bisericii

-organizaŃii ale cetăŃenilor (ONG-uri, sindicate)

-reprezentanŃii presei scrise şi audiovizuale

• sectorul privat

- oameni de afaceri

- întreprinzători particulari

Punctele tari (complementare) ale potenŃialilor parteneri în oferirea de servicii de calitate comunităŃii:

SECTOR PUBLIC SECTOR PRIVAT SOCIETATEA CIVILĂ

� Servicii, lucrări publice

� Gospodărirea terenurilor şi clădirilor

� Legitimitate

� Credibilitate

� Resurse (insuficient utilizate) de tip infrastructură (terenuri, imobile)

� Resurse financiare (capital de investiŃii iniŃial, împrumuturi, patrimoniu şi garanŃii)

� LegislaŃie (planificare fizică, expropriere)

� Terenuri (transfer de proprietate, concesionare)

� Capital

� Fonduri şi resurse care pun la lucru resursele publice insuficient utilizate (investiŃii de capital în infrastructură şi transport)

� ForŃa de marketing

� Împrumuturi şi garanŃii

� ExperienŃă în planificarea profesionistă a afacerilor

� Inovare şi creativitate

� Spiritul întreprinzător

� Atitudinea concurenŃială

� CunoştinŃe de management de proiecte

� Echilibrarea intereselor contradictorii

� Credibilitate (faŃă de finanŃatori, autorităŃi, etc.)

� CunoştinŃe specifice

� Reprezentativitate faŃă de cetăŃeni

� AbilităŃi în mobilizarea actorilor urbani relevanŃi

� Voluntari

� Mediatori

� Facilitatori

� Acces la surse specifice de finanŃare internaŃională

16 Bădilă, Adrian – Parteneriat public – privat, Note de curs, FORDOC 2005 (selecŃie)

44

Sectorul public din România – stadiul preg ătirii pentru parteneriat

Intrarea în Uniunea Europeană, precum şi perspectiva alocării de importante sume pentru România prin fondurile structurale, determină formularea unrmătoarelor priorităŃi de acŃiune pentru pregătirea administraŃiei publice:

• creşterea flexibilităŃii administraŃiei faŃă de schimbare,

• abordarea managerială profesionistă a problematicii modernizării gestiunii publice,

• asigurarea unei reale autonomii locale,

• descentralizarea serviciilor publice,

• simplificarea procedurilor administrative,

• asimilarea unor criterii clare de eficienŃă şi eficacitate,

• creşterea gradului de transparenŃă faŃă de public şi

• întărirea relaŃiilor de parteneriat cu societatea civilă.

În acest proces de modernizare şi adaptare, administraŃia publică din România se confruntă cu blocaje de ordin legislativ, informaŃional şi, nu în ultimul rând, al mentalităŃilor. Lucrul în parteneriat este încă blocat de încercarea administraŃiei de a rezolva toate problemele cetăŃenilor şi ale comunităŃilor locale, construind permanent noi structuri birocratice şi/ sau încărcând exagerat cu sarcini pe cele existente.

Deşi legislaŃia privind administrarea la nivel local se bazează pe principiile autonomiei, subsidiarităŃii, programării, parteneriatului, adiŃionalităŃii şi co-finanŃării, în practică structura administraŃiei publice este caracterizată de o legislaŃie incompletă, instabilă şi relativ netransparentă.

Este evidentă tendinŃa de îmbunătăŃire a administraŃiei publice prin automatizarea prelucrării datelor, dar mai este încă mult de lucru la un cadru managerial care să faciliteze implementarea planurilor vizionare şi a intenŃiei de creştere a autonomiei locale. Se înregistrează o tendinŃă de creştere a cooperărilor cu sectorul privat, mai ales în oferirea de servicii IT şi de comunicaŃii, dar şi pentru realizarea de lucrări de infrastructură şi chiar de susŃinere a unor alternative private de servicii publice pentru unele comunităŃi locale.

FuncŃionarii publici din administraŃie şi aleşii comunităŃii (primari, viceprimari, consilieri locali) au ca misiune să asigure servicii de calitate pentru cetăŃeni; din această perspectivă, interesul autorităŃilor, în special al celor locale, este să atragă resurse directe şi indirecte ce pot asigura implementarea programelor de guvernare.

Poten Ńial pentru parteneriat public – societate civil ă

Politica de reformă a administraŃiei publice se doreşte a fi în strânsă legatură cu procesul de integrare al României în Uniunea Europeană şi are ca obiective de bază:

• perfecŃionarea cadrului normativ,

• modernizarea structurilor instituŃionale,

• schimbarea mentalităŃilor şi modelelor de comportament şi, nu în ultimul rând,

• instituirea unei relaŃii de parteneriat cu societatea civilă.

Pentru atingerea acestor deziderate, în practică:

• sunt elaborate strategii şi planuri de acŃiune ale administraŃiei publice privind parteneriatul cu societatea civilă,

• sunt funcŃionale compartimente ale administraŃiei centrale şi locale cu scopul de a gestiona raporturile cu organizaŃiile neguvernamentale de resort şi

• se dezvoltă structuri ale administraŃiei publice de consultare a societăŃii civile.

45

Spre deosebire de spaŃiul anglo-saxon (în care reunirea cetăŃenilor în jurul unei cauze comune se produce spontan), în universul latin asociaŃiile sunt concepute adesea ca prelungiri ale domeniului public, având rolul de a acoperi lacunele acestuia.

Trebuie subliniat faptul că sectorul nonprofit nu este numai un furnizor de servicii, ci este şi depozitarul valorilor civice şi a spiritului voluntar.

În studiile ce s-au efectuat în Europa Centrală şi de Est privind globalizarea sectorului nonprofit, s-au identificat urmatoarele sarcini principale ce se impune a fi asumate de societatea civilă:

• întărirea legitimităŃii,

• construirea capacităŃilor, şi

• dezvoltarea resurselor.

În ceea ce priveşte blocajele din punct de vedere legislativ la nivelul dezvoltării societăŃii civile, cele trei legi esenŃiale pentru organizaŃiile neguvernamentale (legea asociaŃiilor şi fundaŃiilor, legea sponsorizării şi legea privind codul fiscal) nu sunt încă armonizate cu cerinŃele actuale de stimulare şi susŃinere a societăŃii civile, în scopul implicării în programe în parteneriat cu sectorul public; totodată legislaŃia referitoare la gestionarea unor fonduri guvernamentale este încă incompletă şi contradictorie.

În condiŃiile în care societatea civilă per ansamblu este percepută ca un concept nou, neasimilat integral la nivelul societăŃii, conceptul de asociatie/ fundaŃie de utilitate publică este şi mai neclar, în sensul beneficiilor şi obligaŃiilor de ambele părŃi – sector public şi societate civilă. Standardele şi principiile de bună practică adoptate de sectorul nonprofit la nivel internaŃional şi recomandate în funcŃionarea organizaŃiilor neguvernamentale sunt şi ele la rândul lor puŃin cunoscute.

Există numeroase modalităŃi prin care conceptul de parteneriat public - organizaŃii neguvernamentale poate fi operaŃionalizat. Implementarea conceptului, depinde însă de:

• conştientizarea unei asemenea necesităŃi,

• gradul de înŃelegere şi experienŃa proprie,

• disponibilitatea şi suportul tehnic ale fiecărui potenŃial partener, şi

• coagularea unei voinŃe politice orientate spre finalizarea unui asemenea demers.

Poten Ńial pentru parteneriat public - privat

Începând cu anul 2002, s-a asigurat baza legală referitoare la contractele de parteneriat între administraŃia publică (centrală şi locală) şi sectorul de afaceri.

În litera legii, un proiect public – privat este un proiect care se realizează în întregime sau în majoritate cu resurse financiare proprii ori atrase de către investitor, pe baza unui model de parteneriat public – privat, în urma căruia va rezulta un bun public; bunul public poate fi realizat şi prin intermediul unei companii de proiect.

De ce parteneriat public – privat ?

Prin dezvoltarea de parteneriate cu sectorul privat, sectorul public poate obŃine

• implementarea de proiecte de amploare care să raspundă politicilor de dezvoltare locală

• îmbunătăŃirea calităŃii vieŃii cetăŃenilor • apărarea interesului public • îmbunătăŃirea reputaŃiei • reducerea cheltuielilor pentru serviciile publice • valorificarea patrimoniului existent – clădiri şi terenuri • mobilizarea de fonduri private • obŃinere de venituri complementare la buget

46

Sectorul privat îşi poate identifica beneficiile în:

• creşterea reputaŃiei

• coordonarea proiectului pentru minimizarea riscurilor si maximizarea profiturilor

• repartizarea echitabilă a riscurilor

• mobilizarea fondurilor publice pentru creşterea credibilităŃii proiectului

3.2. Factori de succes pentru un parteneriat durabi l Construirea unui parteneriat durabil este un proces de durată, care cere un efort susŃinut din partea potenŃialilor parteneri şi, de cele mai multe ori, produce modificări semnificative în interiorul organizaŃiilor. Modificările vizează creşterea eficienŃei, îmbunătăŃirea capacităŃii interne a fiecărui partener de a programa, monitoriza şi evalua propria activitate, dar şi îmbunătăŃirea capacităŃii de a identifica şi de a include în propria activitate idei sau abordări inovatoare.

Procesul de construire a unui parteneriat include mai multe etape:

• organizarea grupului

• cercetarea contextului şi culegerea datelor esenŃiale pentru acŃiunile comune

• identificarea aspectelor cheie ale problemei pe care doresc să o rezolve, dar şi ale colaborării ulterioare avute în vedere

• elaborarea unui plan de acŃiune strategic

• pregătirea proiectului

• analiza opŃiunilor structurale sau a resurselor externe care pot fi accesate în comun

• formularea acordului pentru parteneriat

Principala condiŃie pentru construirea unui parteneriat este ca partenerii să îşi ofere timp pentru un dialog real, să experimenteze lucrul împreună, să analizeze rezultatele obŃinute, dar şi modul în care au colaborat în cadrul parteneriatului.

Parteneritul public – civic - privat ia în calcul câteva criterii de succes:

• interesul comun

• facilităŃi

• complementaritatea rolurilor partenerilor

• împărŃirea profiturilor/ beneficiilor şi a riscurilor

• finanŃarea comună

Construirea unui parteneriat durabil reprezintă un proces de cunoaştere gradulă, de îmbunătăŃire şi creştere a eficienŃei de a dialoga, a capacităŃii de a analiza şi formula concluzii în comun şi, în final, de a avea din ce în ce mai multă încredere că cel sau cei cu care porneşti la drum vor duce la bun sfârşit sarcinile asumate, utilizând resursele pe care au promis că le vor disponibiliza pentru îndeplinirea rolului propus în proiect.

Dialogul şi cooperarea preliminară demarării proiectului fac posibile testarea capacităŃilor de management ale partenerilor. Testarea propriilor capacităŃi de management face posibilă îmbunătăŃirea acestuia sub aspectele sesizate ca fiind deficitare.

Nu orice intenŃie de parteneriat se soldează cu un succes imediat! Uneori există diferenŃe semnificative de valori la nivelul partenerilor sau de cultură organizaŃională. Pentru astfel de situaŃii timpul de pregătire a partenerilor este exponenŃial mai mare şi, deşi intenŃia de a colabora rămâne, capacitatea diferenŃiată de a coopera întârzie demararea oricărui proiect comun.

47

Un factor de succes cheie îl reprezintă formularea acordului de parteneriat. Cu cât acest acord este mai clar, formulat în termeni care sunt înŃeleşi în acelaşi fel de parteneri, include date şi termene clare, precum şi obligaŃii şi beneficii corect formulate şi estimate, cu atât acordul are mai mari şanse de a fi respectat. Este foarte important ca un astfel de acord să cuprindă referiri clare la confidenŃialitate şi conflict de interese, să estimeze riscurile şi să stabilească indicatori de măsurare a performanŃelor.

ResponsabilităŃile individuale ale partenerilor, dar şi cele comune, precum şi rolurile trebuie formulate şi prezentate clar şi fără echivoc. Acordul va reprezenta astfel o sursă de informare pentru a clarifica situaŃii confuze şi nu va deveni el o sursă de confuzii pentru parteneri.

3.3. Parteneriat şi dezvoltare

Dezvoltarea economică şi socială este obiectivul oricărei comunităŃi umane.

Termenul de „comunitate” desemnează o grupare umană caracterizată prin posibilitate sporită de unitate a valorilor membrilor săi. Cu alte cuvinte, putem vorbi de o comunitate atunci când cei care o constituie împărtăşesc un set comun de valori şi îşi definesc o serie de aspiraŃii comune.

Din punct de vedere operaŃional, comunitatea este recunoscută prin cel puŃin unul din următoarele atribute:

� similaritatea culturală a membrilor săi;

� interacŃiune intensă între membrii grupului;

� similaritate de status a membrilor grupului, determinate de una sau mai mute din carateristicile de ocupaŃie, educaŃie, vârstă, localizare, limba vorbită, origine etnică, etc.

Pentru a se dezvolta, o comunitate poate alege una din următoarele două căi17:

• Utilizarea puterii – se referă la situaŃia în care o comunitate săracă se organizează şi recurge la strategii de confruntare, uneori chiar violenŃă, pentru a cere înlăturarea barierelor de statut, legale sau structurale, astfel încât să i se asigure accesul la acelaşi tip de resurse/ oportunităŃi ca şi altor comunităŃi cu mai mare influenŃă.

• Utilizarea de programe – se referă la situaŃia în care o comunitate săracă cooperează cu un furnizor de resurse (guvernul sau o corporaŃie) pentru a dezvolta programe care au ca obiectiv să îi ajute pe indivizii care fac parte din comunitatea săracă.

Cele două abordări au la bază două teorii diferite privind organizarea socială. Conform primei teorii, societatea este divizată între cei care au şi cei care nu au. Aceasta îi obligă pe cei care nu au să se organizeze şi să balanseze mai marea putere politico-economică a celor care au. Cea de a doua teorie consideră că societatea trebuie să se organizează Ńinând cont de interesele comune ale tuturor oamenilor. Cei care au puterea politică şi economică îi asistă pe membrii săi mai puŃin norocoşi să îşi depăşească problemele şi să se mobilizeze pentru a formula programe care să contribuie la ameliorarea situaŃiei lor economice şi sociale.

Abordarea dezvoltării prin programe are ca efect o permanentă preocupare pentru dezvoltarea grupurilor comunitare, iar ca obiectiv o permanentă creştere a eficienŃei cu care sunt utilizate resursele.

Deşi abordarea dezvoltării prin programe este de preferat pentru că produce mai puŃine stări conflictuale şi probabilitatea de apariŃie a unor manifestări violente este mai redusă, utilizarea puterii pentru a accesa resursele necesare dezvoltării este încă prezentă în societatea contemporană.

17 Stoecker, Randy – Power or Programs? Two paths to community developement. Keynote speech at International Community Development Conference, Rotorua, New Zealand, pg.19, http://www.iacdglobal.org/documents/research/kenny.pdf, 2004

48

MINORITĂłILE ETNICE – ACCESUL LA DEZVOLTARE

Schimbările fundamentale în sistemele politice şi sociale, culturale şi de valori, schimbări pe care le înregistrează societatea românească în ultimii aproximativ 15 ani, au adus în viaŃa comunităŃilor locale nu doar speranŃa pentru o viaŃă mai bună, dar şi teama pentru potenŃiale confruntări şi conflicte.

Etnicitatea a adus în prim plan diferenŃe de percepŃii, de valori, dar şi reacŃii de ostilitate mergând de la discriminare până la violenŃă, de la ignorare până la excludere socială.

Presiunile exercitate de comunitatea internaŃională, în primul rând de Uniunea Europeană, au determinat adoptarea de către guvernele post-decembriste a unor documente strategice şi a unor norme legale prin care se afirmă şi se susŃine respectul pentru diferenŃele culturale şi etnice, dar şi preocuparea pentru grupurile expuse, sub o formă sau alta, excluderii sociale.

O întrebare legitimă pentru găsirea de soluŃii la situaŃia dată este aceasta: „ce poate determina un grup de cetăŃeni să se constituie într-o comunitate politică coerentă şi stabilă, şi ce anume face această alianŃă durabilă?”18

Formularea de politici publice pentru rezolvarea problemelor sociale locale şi asocierea unor oportunităŃi de finanŃare prin programe de combaterea sărăciei sau de dezvoltare, deschid drumul spre resurse al comunităŃilor locale.

CondiŃia este ca acestea să îşi găsească propriile forme de auto-reglare, să îşi dezvolte mecanisme pentru a rezolva propriile conflicte interne, să accepte diferenŃele culturale între membrii săi, dar şi dreptul de a fi implicaŃi şi de a se implica în planurile de dezvoltare ale comunităŃii.

Parteneriat, participare locală sau mobilizarea capitalului social fac parte din toate posibilele scheme de intervenŃie socială comunitară sau regională, dar modul în care aceste componente se combină reprezintă experinŃa unică şi nerepetabilă a fiecărei comunităŃi.

În cazul localităŃilor în care trăiesc şi comunităŃi compacte ale unor minorităŃi naŃionale, drumul către o adevărată dezvoltare comunitară văzută ca schimbare voluntară în, prin şi pentru comunitate19 depinde într-o foarte mare măsură pe de o parte de tradiŃii şi istoria comunităŃii minorităŃii respective în general, iar pe de altă parte de mentalitatea majorităŃii, exprimată prin prejudecăŃi şi preconcepŃii transmise prin educaŃie, precum şi de experienŃe personale anterioare cu membrii acelei comunităŃi.

Acolo unde comunităŃile locale formate din membrii ai unei minorităŃi etnice au un istoric al unui anumit tip de dezvoltare economică, în care relaŃia cu sectorul public a jucat un rol secundar, este nevoie de un efort extern conjugat, al mai multor factori, pe mai multe planuri pentru a crea punŃi de comunicare între culturi diferite care de multe ori se percep ca antagonice.

Alte comunităŃi ale minorităŃilor sunt însă suficient de compacte pentru a desemna prin alegeri reprezentanŃi locali din propriul grup şi a-şi stabili astfel în mod independent planuri de dezvoltare locală economică şi socială. Deşi comunitatea pare mobilizată pentru dezvoltare, pericolul este de a intra în izolaŃionism şi, mai devreme sau mai târziu, de a înregistra serioase rămâneri în urmă din punct de vedere al dezvoltării socio-economice, datorită resurselor limitate de care dispun şi/ sau la care au acces.

Pentru toate aceste comunităŃi locale însă principala problemă este cea de a se relaŃiona cu restul societăŃii, de a se înscrie în planurile de dezvoltare la un nivel superior, cel puŃin regional, şi de a-şi asigura accesul la resurse externe pentru dezvoltare.

18 Beiner, R – Introduction. Why Citizenship Constitutes a Theoretical Problem in the Last decade of the Twentieh Century. In Theorizing Citizenship, edit. R.Beiner, Albany: State University of New York Press, (1995), pg.1 19 Dumitru Sandu - Dezvoltare Comunitara, note de curs (Program Master Administratie Publica), Facultatea de Sociologie, Bucuresti, 2004, pg.1

49

MODELE DE INTERVENłIE PENTRU STIMULAREA DEZVOLT ĂRII LOCALE

Pentru primul tip de comunităŃi, cel în care mobilizarea pentru dezvoltare prin construirea de parteneriate public – civic – privat este practic inexistentă -, poate fi utilizat modelul elaborat de Claudio Schuftan. El propune un tip de intervenŃie al cărei scop este de a stimula dezvoltarea prin furnizarea şi consolidarea potenŃialului de acŃiune20.

Modelul propus consideră că există două niveluri de intervenŃie care trebuie să se desfaşoare simultan pentru a produce impactul scontat:

• Furnizarea de servicii, pe de o parte, prin care se urmăreşte simultan

(a) respectul faŃă de cultura locală şi a şanselor egale de gender;

(b) raŃionalitatea furnizării acestor servicii;

(c) participarea comunităŃii la luarea deciziilor;

(d) asumarea de roluri şi responsabilităŃi de către actori locali; şi

(e) asigurarea unui schimb permanent de informaŃii între toŃi factorii implicaŃi în livrarea de servicii sau vizaŃi de aceste servicii.

• Formarea capacităŃii locale operaŃionale, pe de altă parte, proces care include

(a) creşterea capacităŃii locale de analiză şi sinteză a informaŃiilor referitoare la situaŃia comunităŃii;

(b) creşterea capacităŃii de a include problemele locale într-un context mai general;

(c) creşterea capacităŃii de legitimare a cererilor formulate de comunitate;

(d) schimbarea percepŃiilor şi diminuarea prejudecăŃilor;

(e) constituirea de organizaŃii locale de reprezentare;

(f) dezvoltarea abilităŃilor de intervenŃie într-o situaŃie dată;

(g) formarea de lideri locali;

(h) formarea de animatori locali;

(i) abilităŃi de advocacy şi lobby;

(j) inducerea de schimbări la nivelul mentalităŃilor; şi

(k) construirea infrastructurii mentale necesare pentru mobilizare socială.

Un alt model de intervenŃie este modelul ANDEO21 care consideră că cele mai importante componente pentru dezvoltarea comunitară sunt următoarele:

1) Antreprenoriat social în care misiunea este mai importantă decât profitul,

2) Definirea situaŃiei sociale prin dialog cu oamenii locului, şi

3) InformaŃia asupra OportunităŃilor.

În oricare din modelele de intervenŃie propuse pentru dezvoltare comunitară, sectorul public nu este şi nu poate fi singurul actor implicat. Mai mult, o dezvoltare socio-economică durabilă trebuie să implice şi să mobilizeze cât mai mulŃi actori locali.

În cele mai multe cazuri rolul de iniŃiator al procesului şi de catalizator al resurselor umane locale îl au organizaŃiile neguvernamentale. Prin natura lor, organizaŃiile neguvernamentale sunt permanent deschise la nou, promovează noi abordări şi fac presiuni permanente asupra sectorului public să îşi respecte angajamentul faŃă de cei pe care îi guvernează.

20 Dumitru Sandu - Dezvoltare Comunitara, note de curs (Program Master Administratie Publica), Facultatea de Sociologie, Bucuresti, 2004, pg.74 21 ANDEO = antreprenoriat – definire situaŃii sociale – informaŃii despre oportunităŃi, propus de prof. univ. Dumitru Sandu

50

ORGANIZAłIILE MINORITĂłILOR NAłIONALE – ROLUL ÎN DEZVOLTAREA ECONOMIC Ă ŞI SOCIALĂ LOCALĂ

Uniunea Europeană s-a declarat de la bun început ca o uniune a comunităŃilor, iar acŃiunele sale sunt orientate integral către reducerea disparităŃile între regiuni, în final dintre comunităŃile locale.

Deşi dezvoltarea economică este principalul obiectiv, componenta socială este permanent prezentă în politicile de dezvoltare ale Uniunii. Prima obligaŃie a Uniunii este cea orientată către cetăŃenii săi, a căror diversitate culturală, etnică şi religioasă este în permanentă creştere odată cu accelerarea procesului de extindere.

Tratatele Uniunii Europene, politicile dezvoltate pentru transpunerea aquis-ului comunitar şi, nu în ultimul rând, criteriile de alocare a fondurilor puse la dispoziŃie pentru programe regionale şi locale de dezvoltare, încurajează respectul pentru diversitate şi conferă un cadru coerent pentru protecŃia minorităŃilor prin referiri la diversitate, non-discriminare, egalitate de şanse, respect pentru diferenŃele culturale, etnice şi religioase, precum şi probarea unui dialog real şi a relaŃiilor de parteneriat cu societatea civilă.

Dacă în termeni de drepturi acestea sunt formulate şi există mecanisme de apărare a lor la nivel de persoană, atunci când discutăm despre dezvoltare referirile se fac la nivel de grupuri şi este încurajată organizarea lor pentru a participa activ la formularea de programe şi proiecte locale de dezvoltare.

Fondurile structurale sunt o sursă de finanŃare care poate fi accesată doar pe bază de programe, mai întâi formulate la nivel naŃional, apoi regional şi sub-regional. Alocarea acestor fonduri trebuie să aibă însă la bază proiecte formulate în relaŃie cu obiectivele strategice ale programelor.

Deşi accesarea prin proiecte a fondurilor poate fi făcută de diverşi actori locali, între care şi administraŃia sau companiile private, organizaŃiile neguvernamentale sunt un factor cheie în proces. Ele sunt vocea comunităŃii, au rolul de a reprezenta interesele celor care trăiesc în zonă şi de a monitoriza şi evalua modul în care autorităŃile îşi respectă angajamentele legale (ConstituŃie, legi specifice interne şi angajamente internaŃionale), precum şi pe cele politice (promisiuni electorale, platforme – program de guvernare, priorităŃi de acŃiune declarate şi pe baza cărora au primit voturile cetăŃenilor).

Pe lângă nevoile de ordin economic, asigurarea locruilor de muncă sau accesul la facilităŃi publice la nivel şi standard european, comunităŃile locale doresc şi aşteaptă ca valorile tradiŃionale, cultura, obieceiurile, limba, religia să le fie protejate.

Rolul organizaŃiilor neguvernamentale este de a aduce în prim plan acest aşteptări şi aspiraŃii şi de a conştientiza ceilalŃi parteneri locali – administraŃia şi mediul de afaceri – de existenŃa şi importanŃa acestor valori locale.

OrganizaŃiile neguvernamentale sunt într-o şi mai mare măsură responsabile de construirea şi menŃinerea unui real dialog local cu cât grupul pe care îl reprezintă este într-o poziŃie minoră în relaŃie cu societatea în ansamblul ei.

În acest proces de construcŃie europeană, organizaŃiile minorităŃilor naŃionale din România au suplimentar ca principale atribuŃii

� refacerea spirituală a comunităŃii,

� identificarea de căi şi mijloace pentru afirmarea propriei identităŃi etnice şi culturale,

� oferirea de modele de participare la dezvoltarea economică şi socială a comunităŃii.

IniŃierea şi menŃinerea dialogului cu autorităŃile şi mediul de afaceri constituie premiza esenŃială pentru ca organizaŃiile neguvernamentale ale minorităŃilor să devină un partener viabil în procesul local de dezvoltare al comunităŃilor, atât sub aspect economic, cât şi social.

51

Capitolul IV

Capacitatea organizaŃională

52

53

4.1. Dimensiuni ale capacit ăŃii organiza Ńionale

STADIILE DEZVOLTĂRII ORGANIZAłIONALE

OrganizaŃiile neguvernamentale pot să fie constituite din diverse motive, respectiv:

� respectarea unor prevederi legale

� reprezentarea unor interese de grup

� promovarea noi valori, modele, concepte teoretice, etc.

� asigurarea unor servicii sociale care nu sunt acoperite prin sistemul public

� formalizarea unor relaŃii de parteneriat, etc.

Deşi constituirea lor se poate face din motivaŃii diverse, dezvoltarea lor din punct de vedere organizaŃional urează în principal acelaşi set de principii, iar scopul lor este de a creşte permanent eficienŃa cu care utilizează resursele alocate pentru activitatea pe care o derulează.

PACT 22clasifică ONG-urile conform celor patru stadii de dezvoltare descrise mai jos, în funcŃie de competenŃa lor în şapte domenii de eficienŃă organizaŃională: conducere, practici manageriale, resurse umane, resurse materiale, furnizare de servicii, relaŃii externe şi Durabilitate. Stadiile dezvoltării sunt dinamice şi interactive. Un ONG nu se află, neapărat, în acelaşi stadiu de dezvoltare în toate sectoarele componente.

Stadiile dezvolt ării organiza Ńionale

Fiecare din cele patru stadii include referiri şi aprecieri la toate cele şapte componente ale eficienŃei organizaŃionale, iar pentru fiecare din aceste componente se pot formula criterii şi indicatori de performanŃă. Cu alte cuvinte, putem măsura în ce stadiu de dezvoltare se află o organizaŃie neguvernamentală utilizând instrumente specifice şi cu referire permanentă la criterii şi indicatori clar formulaŃi.

22 Booth, Willima; Ebrahim, Radya; Morin, Robert – Participatory Monitoring, Evaluation and Reporting, PACT, 1998, pg. 15 - 23

La maturitate: ONG-ul este complet funcŃional şi sustenabil, are o bază diversificată de resurse şi relaŃii de parteneriat cu organizaŃii interne şi externe.

În curs de extindere: ONG-ul are o serie de succese; activitatea lui este recunoscută de beneficiari, de guvern, de sectorul privat şi de alte ONG-uri active în acelaşi domeniu.

În curs de dezvoltare: ONG-ul îşi dezvoltă capacităŃile. Structurile de conducere, practicile manageriale, resursele umane şi financiare şi furnizarea de servicii există şi sunt funcŃionale.

La început: ONG-ul se află în primele stadii de dezvoltare. Toate componentele măsurate de OCAT sunt în faze rudimentare sau nu există.

La început

La maturitate

În curs de dezvoltare

În curs de extindere

54

COMPONENTELE EFICIENłEI ORGANIZAłIONALE

Un ONG se poate afla într-unul dintre stadiile de dezvoltare (la început, în curs de dezvoltare, de extindere sau la maturitate) în ce priveşte oricare dintre componentele descrise mai sus, în orice moment. De exemplu, un ONG se poate afla în faza de extindere din punctul de vedere al conducerii, dar încă în faza de început din punctul de vedere al bazei de resurse. Astfel de diferenŃe sunt de aşteptat în cadrul unei organizaŃii, iar o evaluare detaliată ajută la identificarea nevoilor de îmbunătăŃire a performanŃelor.

Metodologiile de evaluare a stadiilor de dezvoltare, pe componente organizaŃionale şi per total organizaŃie, asigura acea „fotogramă” a unei organizaŃii într-un anumit stadiu de dezvoltare. Evaluare reflectă dezvoltare în momentul în care aceasta a fost făcută, iar, pentru a asigura o imagine a dinamicii organizaŃionale, evaluarea trebuie repetată la intervale prestabilite.

De obicei, o evaluare se efectuează anual sau în momente considerate cheie pentru organizaŃia respectivă (schimbări de statut cu impact asupra politicilor, strategiilor, dar şi includerea unor noi valori sau reformularea misiunii).

Administrare/Conducerea: asigurarea conducerii şi direcŃiei pe care trebuie să o urmeze organizaŃia

Practicile manageriale: mecanismele menite să coordoneze activităŃile şi să faciliteze procesele din cadrul organizaŃiei.

Resursele umane: managementul, personalul, membrii, voluntarii, comunităŃile, finanŃatorii şi membrii consiliului director, care au abilităŃile, motivaŃia şi posibilitatea de a contribui la dezvoltarea organizaŃiei.

Resursele financiare: resursele necesare pentru achiziŃionarea de bunuri şi servicii necesare pentru realizarea activităŃilor unui ONG, înregistrarea şi contabilizarea tranzacŃiilor financiare şi monitorizarea sau raportarea stării financiare. Implică resurse adecvate şi fonduri disponibile, precum şi o mare varietate de resurse şi planuri pe termen lung pentru acoperirea nevoii de resurse.

Furnizarea serviciilor: programele şi serviciile realizate de ONG, care sunt adecvate, eficiente şi de calitate bună.

RelaŃii externe: interacŃiunea dintre o organizaŃie şi alŃi parteneri de dezvoltare în contextul în care îşi dezvoltă activităŃile, prin care organizaŃia ia act şi reacŃionează prompt în faŃa evenimentelor de natură socială, politică, ecologică, economică şi de altă natură cu care se confruntă.

Sustenabilitatea: continuarea activităŃilor, programelor sau proiectelor unei organizaŃii pe termen lung. Identifică şi măsoară gradul în care partenerii locali ai unui ONG vor continua să urmărească şi să sprijine obiectivele acestuia după terminarea proiectului şi presupune continuarea programelor, instituŃiilor şi finanŃării.

55

Metodologiile de evaluare asigură informaŃiile solicitate de un evaluator sau de o echipă de evaluare pentru a identifica componentele şi standardele de performanŃă ale unei organizaŃii neguvernamentale.

Instrumentele de evaluare dezvoltate sub o anumită metodologie pot suferi modificări, adică nu este neapărat necesar ca ele să fie utilizate identic de toate organizaŃiile.

Structura şi forma sunt determinate în primul rând de obiectivul evaluaării, dar şi de cel/ cei care le utilizează şi contextul în care astfel de evaluări sunt realizate.

Instrumentele de evaluare propune de diverse metodologii pot fi folosite în totalitate, ca un mijloc de realizare a unui diagnostic complex al unei organizaŃii neguvernamentale.

Scopul lor însă rămâne acelaşi şi anume de a identifica nevoia de instruire şi asistenŃă tehnică pentru dezvoltarea organizaŃională.

Componente ale eficien Ńei organiza Ńionale

.......... ..

Durabilitatea

Resurse financiare

Furnizarea de servicii

RelaŃii externe

Conducere

Practici manageriale

Resurse umane

56

PERFORMANłĂ ŞI CAPACITATE ORGANIZA łIONALĂ

Propuneri de interven Ńie în dezvoltare organiza Ńional ă Performan Ńă şi capacitate organiza Ńional ă Conducere Practici

manageriale Resurse umane

Resurse financiare

Furnizare de servicii

RelaŃii externe

Durabilitate

Comitet director

Structură şi cultură organizaŃio-nală

Dezvoltarea resurselor umane

Contabilitate Expertiză a sectorului

RelaŃii cu factorii de interes

Durabilitate în beneficiul programului

Misiune/ scop

Sisteme de informaŃii

Rolurile personalului

Bugetare Evaluare Colaborare cu alte ONG

Durabilitatea organizaŃiei

Factorii de interes

Proceduri administrative

Organizarea muncii

Control financiar

Angajamen-tul factorilor de interes

Colabora-rea finanŃato-rilor

Durabilitate financiară

Conducere Personal Problem de diversitate

Raportare financiară

Marketing şi promovare

Colabora-rea cu guvernul

Durabilita-tea bazei de resurse

Statut juridic

Planificare Dezvoltarea programului Raportarea în cadrul programului Management de risc

Manage-mentul resurselor umane

Diversificarea bazei de venituri

RelaŃii publice Resurse locale Mass media

Trebuie subliniat faptul că, pentru a fi eficient, orice instrument de evaluare trebuie adaptat şi interpretat de o echipă de evaluare sau asistenŃă tehnică. Metodele de realizare a evaluării şi interpretării rezultatelor trebuie convenite de echipa de evaluare sau asistenŃă tehnică.

Instrumentul poate identifica numai valorile relative, şi nu cele absolute ale performanŃei organizaŃionale. Progresele înregistrate de o organizaŃie neguvernamentală în atingerea unei serii de obiective organizaŃionale trebuie măsurate conform schimbărilor înregistrate de la o evaluare la alta.

Pentru a stabili viabilitatea sau disponibilitatea unei organizaŃii neguvernamentale de a absorbi mai multe fonduri sau de a-şi extinde activităŃile în cadrul programelor, se pot folosi pentru măsurarea performanŃelor instrumentele de măsură recomandate sau dezvoltate deja de agenŃia finanŃatoare. Dacă o echipă internă din cadrul organizaŃiei neguvernamentale este implicată în evaluarea respectivei organizaŃii în scopuri educaŃionale şi pentru a se asigura de angajamentul organizaŃiei pentru realizarea schimbării, este important să se ajungă înainte la un acord cu privire la punctele forte şi cele slabe ale ONG-ului respectiv şi să se convină asupra nevoilor de dezvoltare şi asupra unui plan de acŃiune pentru abordarea acestora.

Scopul oricărui utilizării unui instrument de evaluare este de a identificarea punctelor forte şi a celor slabe din cadrul unei organizaŃii la un moment dat, pentru a se putea stabili, apoi, de ce fel de instruire, asistenŃă tehnică sau alte tipuri de intervenŃii este nevoie pentru a întări capacitatea generală de funcŃionare a organizaŃiei în cadrul unui proces clar şi sistematic.

InformaŃia obŃinută furnizează date pe baza cărora se poate măsura şi monitoriza în timp dezvoltarea unei organizaŃii.

57

4.2. Formarea continu ă

Evaluarea periodică a organizaŃiilor neguvernamentale oferă baza necesară pentru a identifica nevoile de instruire şi asistenŃă ulterioară a acelei organizaŃii.

Beneficiile instruirii pot fi formulate concentrat ca fiind:

� adaptarea permanentă la un mediu extern dinamic

� creşterea capacităŃii de a accesa noi surse de finanŃare

� îmbunătăŃirea performanŃelor organizaŃionale sub aspect administrativ, financiar-contabil, relaŃii publice, etc.

� specializarea celor care activează în organizaŃie

� adaptarea continuă a limbajului la mediul extern şi/ sau al potenŃialilor parteneri

� îmbunătăŃirea comunicării interne

� creşterea motivării personalului angajat

� creşterea suportului membrilor

� diversificarea serviciilor oferite de organizaŃie

� creşterea calităŃii serviciilor oferite de organizaŃie, etc.

Pe o piaŃă în care oferta de instruire este într-o conituă creştere, atât numeric, cât şi din punct de vedere al subiectelor propuse pentru instruire, este necesară o eficientizare a eforturilor oricărei organizaŃii în direcŃia instruirii pentru şi în susŃinerea punerii în practică a propriilor obiective şi activităŃi suport.

Instruirea excesiv ă, fără focalizarea eforturilor poate produce efecte contrarii, precum:

� substituirea misiunii declarate a organizaŃiei cu cea de „trambulină” pentru acces la formare în diverse domenii;

� schimbarea frecventă a abordărilor fără a lăsa timp pentru evaluarea impactului;

� oboseală şi dezorientare a celor care lucrează în şi pentru organizaŃia respectivă;

� inconsecvenŃă în mesaj şi în atingerea obiectivelor propuse;

� schimbări de orientare strategică ce nu sunt motivate de context şi/ sau de relaŃia cu potenŃialii beneficiari ai activităŃii organizaŃiei respective

Training/ instruire

Activitatea de training este relativ nouă în România şi a fost introdusă după 1990 prin diverse programe sau proiecte iniŃiate de organizaŃii internaŃionale. Domeniile acoperite au fost încă de la început foarte diverse, la fel şi grupurile Ńintă din rândul cărora s-au selecŃionat participanŃii la aceste activităŃi de informare, instruire şi formare.

Deşi foarte diferite de învăŃământul tradiŃional cu care participanŃii sunt în general obişnuiŃi din liceu sau facultate, atât ca formă cât şi ca metode utilizate, activitaŃile de training sunt constant apreciate ca utile. Această apreciere pozitivă este susŃinută de înaltul dinamism al societăŃii româneşti în ansamblul ei.

Ca un leit – motiv, majoritatea celor care participă la seminarii şi cursuri de training, solicită ca astfel de activităŃi să continue pe alte teme de interes pentru fiecare din grupurile Ńintă.

58

Cu alte cuvinte, se manifestă o permanentă preocupare pentru specializarea programelor de instruire/ training, în relaŃie directă cu nevoile identificate de participanŃi sau de organizaŃiile din care aceştia provin.

Ce aduce nou activitatea de instruire?

În primul rând interactivitate, şansa de a participa activ la derularea seminarului sau cursului, uneori chiar de a construi modulul de curs împreună cu trainerul. A lucra în grupuri este pentru mulŃi un element de noutate absolută.

În al doilea rând metodele foarte diverse de transmitere şi fixare a informaŃiei. Tabla neagră de lemn vopsit a fost înlocuită cu un flip-chart, planşele colorate cu retro-proiectorul sau, mai recent, cu video-proiectorul, iar creta cu markere viu colorate. MulŃi redescoperă că un joc este la fel de interesant şi educativ ca atunci cînd eram la gradiniŃă sau în clasele primare, iar exerciŃiile de energizare sunt chiar distractive.

Nu în ultimul rând, condensarea informaŃiei prin rafinarea ei. ActivităŃile de training au demonstrat cum un volum mare de informaŃii, uneori din cele mai aride precum integrarea europeană, pot deveni interesante şi pot fi condensate într-un modul de 2 zile de curs. În plus, fără să faci un efort exagerat, constaŃi ca participant că după doar două zile eşti capabil să operezi cu noŃiuni noi şi să sintetizezi informaŃii pe care anterior nici nu puteai să le percepi ca fiind în directă legătură.

De ce aceste rezultate spectaculoase?

ActivităŃile de training se bazează pe recunoaşterea faptului că nu toŃi oamenii recepŃionează informaŃia în acelaşi fel, au nevoie de timpi diferiŃi pentru fixarea noilor cunoştinŃe şi simt nevoia să îşi verifice cele învăŃate într-un mod care să nu le afecteze stima de sine în sens negativ.

În plus, simt nevoia de a fi constant încurajaŃi şi îndrumaŃi în procesul de învăŃare, dar se tem sau ezită să apeleze la o îndrumare/ consiliere, mai ales dacă nu au beneficiat de acest lucru anterior.

Exist ă o deontologie a trainerului?

Cu siguranŃă ca da! Impactul unui training este foarte mare, fie că este făcut bine – respectă toate regulile psihopedagogice -, fie că este făcut de mântuială, fără o cunoaştere a minimă a acestora.

Un trainer prost este tot atât de „eficient” ca unul bun, doar că el reuşeşte să distrugă dorinŃa de cunoaştere şi „construieşte” sentimentul „eu nu pot”.

Educa Ńia adul Ńilor

Educatia adultilor este o parte a educaŃiei pe toată durata vieŃii şi este o responsabilitate distribuită între adulŃi, formatori şi comunitate. Programele de educaŃie a adulŃilor trebuie să fie furnizate astfel încât să asigure progresul continuu, Ńinând cont de obiectivele adultului.

In contextul concluziilor TRATATULUI DE LA LISABONA (2000) al Uniunii Europene şi a STRATEGIEI PRIVIND ANGAJAREA FORTEI DE MUNCA LA NIVEL EUROPEAN, s-a solicitat statelor membre să crească nivelul investiŃiilor în educaŃie şi training, ca o condiŃie a producerii acelor schimbări fundamentale cerute de o nouă abordare a educaŃiei adulŃilor.

Se pune în mod acut problema utilizării unor metode pedagogice inovative, pentru schimbarea de la „cuno ştinte ” la „competen Ńe”, de la predare la invatare şi aducerea adultului în centrul atenŃiei. Utilizarea de noi metode de predare şi învăŃare modifică rolurile şi responsabilităŃile tradiŃionale ale profesorilor, trainerilor şi a altor facilitatori educaŃionali.

RevoluŃia tehnologică a produs schimbări majore în educaŃie, cultură, precum şi în comunicaŃie şi economie. Procesul de educaŃie este şi el din ce în ce mai mult afectat de aceste schimbări tehnologice, pe de o parte prin aşteptările celor care participă, iar pe de altă parte prin identificarea de noi forme de învăŃare. Cu alte cuvinte, metodele şi formele noi, atractive, interactive, trebuie să includă un număr din ce în ce mai mare de participanŃi, fără însă a afecta calitatea învăŃării.

59

Informatizarea procesului educational presupune:

� noi structuri organizatorice

� noi modalităŃi de management

� noi căi de utilizare a tehnologiilor informaŃiei

Se pune problema identificării unor soluŃii optime pentru armonizarea tendinŃelor de informatizare a activităŃii de predare / învăŃare / evaluare, cu operaŃiile specifice unui instructor:

� definirea obiectivelor pedagogice

� stabilirea conŃinutului

� aplicarea metodologiei

� asigurarea evaluării activităŃii educative respective.

ÎnvăŃarea în mediu virtual

ÎnvăŃarea la adulŃi în mediul virtual presupune:

� asigurarea calităŃii instruirii de a fi efectiv, eficient, complet şi interesant

� obiectivele sunt fixate în funcŃie de competenŃele adultului

� obiectivele învăŃării sunt făcute cunoscute de la început

� se verifică nivelul iniŃial de cunoştinŃe al participantului, pentru a avedea dacă există capacitatea de absolvire a cursului

� notarea se bazează pe gradul de atingere a obiectivelor prestabilite

� timpul afectat învăŃării este variabil, funcŃie de fiecare participant

� evaluarea presupune planificarea selectivă şi procedurile optime pentru ca adultul să fie evaluat în compararŃie cu obiectivul stabuilit, nu cu ceilalti participanti implicaŃi în proces

Utilizarea noilor tehnologii, presupune schimbări radicale la nivelul procesului didactic de predare şi de instruire, prezintă avantaje, dar şi dezavantaje.

Principalele avantaje ale invăŃării într-un mediu virtual sunt:

� acces simultan la mai multe informaŃii

� asigurarea unei mai bune desfăşurări a activităŃii de învăŃare şi perfecŃionare

� învăŃarea prin exerciŃiu (reapariŃia modelului uceniciei)

� creşterea creativităŃii

� îmbunătăŃirea muncii în echipă (formator – subiect)

� reducerea intimidărilor şi a frustrărior printre subiecŃi

� mediu de informaŃii mai bogat

� flexibilitate crescută a conŃinutului materialelor (poate fi mult mai uşor de adus la zi)

� creşte motivaŃia pe termen scurt

� se respectă şi se incurajează autonomia şi initiativa adultului

� includerea adultului în procesul de evaluare

� eliminarea elementelor perturbante generatoare de erori umane în procesul de evaluare

� se depaşesc constrângerile spaŃiale

� sunt utilizate performanŃele deosebite ale tehnologiilor de comunicaŃie

� modalitate interactivă de comunicare şi intervenŃie a cursantului

� calitate şi cantitate crescută a schimbului de informaŃii

60

Principalele puncte slabe ale invăŃării în mediu virtual sunt:

� lipsa unei relaŃii pedagogice autentice

� nivel scăzut de interacŃiune inter-umană

� scade motivaŃia pe termen lung

� necesitatea de perfecŃionare continuă în utilizarea tehnologiei (deprinderi speciale)

� costuri mari în procesul de implementare (investiŃii mari în instruire şi resurse)

� se induce o stare de izolare a celui ce invaŃă în mediu virtual

� dificultăŃi în organizare şi estimare de alocare de timp pentru învăŃare

� necesar mai mare de timp pentru pregătirea materialelor

� se generează probleme specifice de sănătate pentru cursanŃi, funcŃie de timpul cât se lucrează în faŃa monitorului, poziŃia la calculator, …

Ar mai fi de menŃionat şi câteva riscuri:

� tendinŃa de exagerare a beneficiilor lucrului în mediu virtual (s-ar putea repeta experinŃa entuziasmului cu privire la utilitatea televizorului)

� tentaŃia de „rămânere” în mediul virtual, cu implicaŃii sociale negative în viaŃa reala a cursanŃilor – apariŃia fenomenului de dependenŃă

� tendinŃa de respingere sub false pretexte a învăŃării în mediul virtual din partea unor traineri care nu au deprinderile necesare utilizării noilor tehnologii

� tendinŃa de a „obiectiviza” tot procesul de învăŃare / instruire, cu riscul „dezumanizarii” relaŃiei formator - cursant

4.3. Specificul organiza Ńiilor minorit ăŃilor na Ńionale şi capacitatea organiza Ńional ă

Orice evaluare a capacităŃii organizaŃionale a unei organizaŃiile neguvernamentale a minorităŃilor naŃionale, trebuie să avem în vedere următoarele trăsături specifice:

� numărul membrilor este relativ mare sau, în unele cazuri, foarte mare

� numărul membrilor este în continuă redefinire, funcŃie de rezultatele/ performanŃele organizaŃiei şi cadrul legal

� apariŃia lor a fost motivată în multe cazuri de prevederi legislative specifice

� au tendinŃă de monopol în cadrul grupului etnic pe care îl reprezintă

� încearcă să acopere o arie foarte vastă de problematici în relaŃia cu grupul pe care îl reprezintă

Principala responsabilitate îns ă a organiza Ńiilor minorit ăŃilor na Ńionale r ămâne îns ă cea de a promova şi de a proteja identitatea cultural ă, tradi Ńiile şi obiceiurile grupului etnic pe care îl reprezint ă. Acest lucru se întâmpl ă însă într-un mediu extrem de dinamic, afectat de importante schimb ări politice, economice şi sociale. Dac ă adăugăm şi impactul adus de procesul de integrare european ă, constat ăm că presiunile exercitate asupra organiza Ńiilor neguvernamentale sunt din cele mai diverse şi se manifest ă acut într-o societate cu un dinamism exacerbat.

Pentru a putea r ăspunde acestor provoc ări, aceste organiza Ńii sunt în situa Ńia de a îşi dezvolta constant capacitatea organiza Ńional ă pe toate cele şapte componente prezentate

61

anterior, pe de o parte, iar pe de alt ă parte de a fi constant orientate spre instruirea membrilor.

GLOSAR DE TERMENI23

Acquis Comunitar Ansamblul reglementărilor şi politicilor Uniunii Europene. ConŃine legislaŃia Uniunii, formată din tratatele de bază (legislaŃia primară) şi documentele adoptate de instituŃiile Uniunii (legislaŃia secundară). łările candidate trebuie să-şi armonizeze legislaŃia cu acquis-ul comunitar pentru a adera la Uniune. Derogările sunt permise numai în situaŃii excepŃionale şi sunt restrânse ca arie de aplicare.

Agen Ńie de Implementare Structura responsabilă cu programarea, organizarea licitaŃiilor şi contractarea, respectiv monitorizarea şi implementarea programelor finanŃate de către Comisia Europeană. Pentru România, pentru Programul de Coeziune Economică şi Socială, în prezent sunt incluse în aria agenŃiilor de implementare DirecŃia Generală de Dezvoltare Regională din cadrul Ministerului Integrării Europene şi cele opt AgenŃii Regionale de Dezvoltare.

Ajutor de pre – aderare Sprijin financiar acordat Ńărilor candidate în procesul de aderare, vizând adaptarea la standardele europene şi armonizarea legislativă.

Analiz ă cost – benficii Evaluare care compară costurile şi beneficiile unui proiect. Se foloseşte adesea pentru evaluarea proiectelor din sectorul public, pentru care se face o încercare de a cuantifica beneficiilor sociale şi economice.

Analiz ă de risc Metoda de evaluare a probabilităŃii de apariŃie a unor factori care să împiedice obŃinerea rezultatelor urmărite prin implementarea unor proiecte / acŃiuni.

Analiz ă socio- economic ă Cadrul analitic care compară costurile şi beneficiile pentru a stabili în ce masură, date fiind alternativele, un proiect propus va conduce sau nu la un progres suficient al economiei şi al societăŃii.

Beneficiar direct Stat, instituŃie sau organizaŃie (ex. ONG-uri, Camere de comerŃ, instituŃii publice sau private) care beneficiază în mod direct de finanŃare.

Benficiar Indirect Persoană, grup de persoane sau organizaŃie care nu are contact direct cu o acŃiune derulată într-un proiect, dar care este influenŃată de derularea acestuia. Pot fi definiŃi ca beneficiari intermediari cei care sunt sprijiniŃi printr-un proiect pentru care nu primesc finanŃare în mod direct, pentru a furniza mai bine servicii grupului Ńintă, sau ca beneficiari finali cei care, dincolo de nivelul grupului Ńintă, vor beneficia pe termen lung ca urmare a implementării proiectului, la nivelul maicuprinzător al societăŃii sau sectorului.

23 Ministerul Integrării Europene – Glosar de termeni, publicat prin Programul PHARE 2002 - Coeziune Economică şi Socială (selecŃie)

62

Cerere de oferte InvitaŃie publică pentru întocmirea şi depunerea de proiecte pentru a fi finanŃate din fonduri ale Uniunii Europene sau fonduri de la bugetul de stat. Este lansată de Autoritatea Contractantă şi adresată unor categorii de solicitanŃi clar definite.

Comisia European ă Comisia Europeană este un organ cu atribuŃii de iniŃiativă, implementare, gestionare şi control al politicilor comunitare. Este gardianul Tratatelor şi expresia intereselor ComunităŃii. Comisia este numită pentru un mandat de cinci ani, cu acordul statelor membre, după aprobare din partea Parlamentului European, în faŃa căruia răspunde. Membrii Comisiei sunt asistaŃi de o administraŃie formată din direcŃii generale şi departamente specializate, personalul acestora activând în principal în Bruxelles şi Luxemburg.

Deşi sunt desemnaŃi de Statele Membre, din momentul validării membrii Comisiei Europene nu mai reprezintă statele din care provin, ci doar interesele Uniunii Europene.

Comitet de evaluare Grup de persoane agreate sau desemnate de Autoritatea Contractantă, după criterii de competenŃă, expertiză tehnică şi administrativă, obiectivitate şi imparŃialitate, şi a cărui misiune este evaluarea din punct de vedere tehnic şi financiar a proiectelor depuse de solicitanŃii de finanŃare.

Conflict de interese Orice eveniment careinfluenŃează capacitatea unui membru al Comitetului de Evaluare, a unui candidat, ofertant sau contractor de a-şi exprima o opinie profesională imparŃială, sau care îl împiedică în orice moment să dea prioritate intereselor AutorităŃii Contractante.

Aceste restricŃii se aplică şi oricărui subcontractor sau angajaŃilor candidatului, ofertantului sau contractorului.

Contribu Ńie în natur ă ContribuŃie la finanŃarea proiectului reprezentată de clădiri, echipamente, muncă voluntară, alte bunuri sau servicii a căror valoare poate fi evaluată. ContribuŃia aparŃine solicitanŃilor de finanŃări nerambursabile.

Contribu Ńie proprie Completare adusă de beneficiar din surse proprii, la finanŃarea primită. Un proiect poate fi finanŃat doar în parte de Autoritatea Contractantă, beneficiarul având obligaŃia să asigure o contribuŃie proprie.

Dezvoltare durabil ă Concept care defineşte o formă de creştere economică prin care este asigurat un nivel corespunzător de bunăstare nu numai pe termen scurt sau mediu, ci şi pe termen lung. Dezvoltarea este durabilă dacă răspunde necesităŃilor curente ale societăŃii, fără a pune în pericol perspectivele pentru generaŃiile viitoare. Dezvoltarea durabilă ia în considerare concomitent aspectele economice, sociale şi de mediu legate de programul propus.

Dezvoltare rural ă Concept ce stă la baza măsurilor de creştere a nivelului de dezvoltare economică şi socială, de îmbunătăŃire a condiŃiilor de muncă şi de trai şi de promovare a principiului de egalitate a şanselor în mediul rural. Sunt vizate: reconversia profesională,

63

creşterea numărului de locuri de muncă, creşterea nivelului de siguranŃă şi de calitate a produselor alimentare, modernizarea fermelor şi asigurarea unor venituri adecvate şi stabile pentru fermieri, rezolvarea problemelor ecologice.

Dezvoltarea resurselor umane

Concept care are ca obiectiv dezvoltarea abilităŃilor forŃei de muncă, pentru a deveni mai adaptabilă la schimbările structurale, corespunzător nevoilor de abilităŃi identificate pe piaŃa forŃei de muncă. Se pune accent pe: dezvoltarea abilităŃilor manageriale în afaceri şi dezvoltare antreprenorială, pentru a încuraja creşterea economică viitoare; facilitarea accesului pe piaŃa forŃei de muncă a celor aflaŃi în căutarea unui loc de muncă prin intensificarea măsurilor active de ocupare şi dezvoltarea de noi abilităŃi; promovarea oportunităŃilor egale de angajare pentru grupurile vulnerabile (tinerii şomeri, şomerii de lungă durată, tinerii care părăsesc instituŃiile de ocrotire, minorităŃi).

Grant (ajutor financiar nerambursabil)

ContribuŃia financiară la realizarea unui proiect care îi este oferită solicitantului fără obligaŃia rambursării ulterioare.

Grup Ńint ă Grup / entitate căruia i se adresează proiectul, estimată a fi afectată pozitiv de atingerea scopului proiectului.

IFI (Institu Ńii Finaciare Interna Ńionale)

InstituŃii/ organizaŃii internaŃionale care acordă finanŃări nerambursabile, credite şi/ sau asistenŃă tehnică pentru dezvoltarea economiei. Cele mai cunoscute instituŃii internaŃionale care derulează programe în România sunt BERD, BEI, Banca Mondială, FMI.

Impact Efect (pozitiv sau negativ) al unui proiect sau activităŃi asupra unei anumite stări de fapt (de exemplu, reducerea ratei şomajului într-o anumită regiune), asupra unei organizaŃii (de exemplu, perfecŃionarea personalului în domeniul activităŃilor de consiliere a cetăŃenilor) sau persoane fizice (de exemplu, creşterea gradului de informare privind drepturile cetăŃeneşti).

În analiza impactului trebuie avute în vedere grupurile Ńintă ale proiectului, precum şi alŃi beneficiari direcŃi şi indirecŃi.

Indicatori de calitate O exprimare calitativă referitoare la descrierea obiectivului sau impactului unui proiect, ce conŃine informaŃii despre:

� RelevanŃă

� AcurateŃe

� Încadrarea în termene

� Accesibilitate şi claritate

� Comparabilitate

� CoerenŃă

� PosibilităŃi de realizare

Indicatori de cantitate Expresie numerică cu ajutorul căreia se caracterizează anumite fenomene economice.

64

Indicatori de impact Expresie numerică sau calitativă prin care se desemnează consecinŃele programului/proiectului, dincolo de efectele sale imediate asupra beneficiarilor direcŃi. Ei reflectă efecte pe termen lung care afectează societatea (în sens larg sau restrâns).

Indicatori de performan Ńă DenumiŃi şi Indicatori Cheie de PerformanŃă (KPI) sau Indicatori Cheie de Succes (KSI), reprezintă expresii cuantificabile utilizate la măsurarea progreselor înregistrate în îndeplinirea obiectivelor proiectului. Scopul lor este de a măsura eficacitatea (rezultate realizate/ rezultate planificate), eficienŃa (rezultate/ cost) şi economia (costuri reale/ costuri planificate) asociate programului/proiectului.

Matricea - cadru logic Instrument de structurare a unui proiect care prezintă un set de concepte corelate şi care:

� facilitează elaborarea unui Program / Proiect coerent şi realist;

� funcŃionează ca un ghid pentru gestionarea şi implementarea programului / proiectului;

� construieşte structura de informaŃii necesară pentru monitorizarea şi evaluarea rezultatelor programului / proiectului.

Matricea cadru logic sintetizează într-un tabel cu patru coloane şi patru rânduri, toate aspectele esenŃiale ale elaborării programului/proiectului. Cele patru coloane ale matricei cadru logice a programului / proiectului sunt:

1. Coloana de obiective, rezultate, activităŃi

2. Indicatori de măsurare a realizării obiectivelor şi rezultatelor

3. Mijloace de verificare (a indicatorilor)

4. Presupuneri (pentru implementarea activităŃilor şi realizarea rezultatelor).

Mangement de proiect Procesul de supraveghere şi implementare a activităŃilor şi resurselor necesare în vederea realizării unui proiect. Acestea trebuie să fie în conformitate cu specificaŃiile tehnice, de calitate, şi variabilele economice dezvoltate în documentaŃia proiectului. Managementul de proiect are ca scop realizarea obiectivelor proiectului conform termenului limită şi bugetului prestabilit. Persoana responsabilă cu monitorizarea implementării unui proiect în numele AutorităŃii Contractante se numeşte manager/ director de proiect.

Plan Na Ńional de Dezvoltare (PND)

Document de planificare strategică şi programare financiară al României, aprobat de Guvern, elaborat într-un larg parteneriat, care are ca scop să orienteze şi să stimuleze dezvoltarea economică şi socială a Ńării pentru atingerea obiectivului de realizare a coeziunii economice şi sociale.

PRAG (sau Practical Guide)

Denumire neoficială a “Ghidului practic de proceduri contractuale” pentru proiecte finanŃate din bugetul general ComunităŃilor

65

Europene. Este un manual editat de Oficiul de Cooperare EuropeAid al Comisiei Europene şi descrie toate procedurile contractuale în contextul acŃiunilor externe finanŃate de la Bugetul General al ComunităŃilor Europene.

Programul Opera Ńional Regional

Document, reprezentând o parte a Cadrului de Sprijin Comunitar, ce conŃine priorităŃi de dezvoltare şi măsuri specifice regiunilor de dezvoltare - concordante cu priorităŃile naŃionale de dezvoltare regională - identificate şi agreate prin cele 8 subprograme operaŃionale regionale elaborate de AgenŃiile pentru Dezvoltare Regională.

Realocarea fondurilor Cunoscută şi sub numele de ajustare de program, se referă la posibilitatea ca fondurile să poată fi realocate de la un program la altul în cadrul aceluiaşi Memorandum de FinanŃare. Există şi posibilitatea ca fondurile să fie realocate de la un subproiect la altul, în cadrul aceluiaşi proiect.

Sistem de evaluare

Ex-Ante

Evaluarea prealabilă a documentelor, politicilor, programelor sau proiectelor, precum şi a unei situaŃii care a produs formularea acestora.

Sistem de evaluare

Ex-Post

Evaluarea post-factum a efectelor produse de politicile sau programele/ proiectele implementate.

Sistem de implementare descentralizat (SID)

Sistemul de implementare prin care o parte a manageementului şi responsabilităŃilor în lansarea şi implementarea proiectelor a fost transferată Ńării beneficiare, în timp ce Comisiei îi revine responsabilitatea finală, conform tratatelor ComunităŃii Europene.

Sustenabilitate Proprietatea rezultatelor şi efectelor unui proiect de a se menŃine pentru o perioadă mai lungă de timp după finalizarea proiectului.

66

67

Anexe

68