Sandu Cătălin MihaiREI, grupa 951, seria C

Disputa exportului de ton către UE

Tonul este unul din cele mai cunoscute tipuri de peste din intreaga lumea si se gaseste in

supermarketuri pe toate continentele, fiind la fel de popular precum carnea de pui. Datorita

acestei popularitati s-a format o industrie a tonului dezvoltata, cu concurenta acerba.

Thailanda este al treilea mare producator de conserve de ton din lume si cel mai mare

exportator, 31% din exportul global. Cea mai mare destinatie de export a Thailandei sunt

Statele unite urmate de Comunitatea Europeana si Canada. Deoarece industria de ton a

Thailandei este orientata catre export restrictiile la import si reglementarile straine au un

impact considerabil asupra cresteri si dinamismului acesteia.

Thailanda se considera nedreptatita deoarece Comunitatea Europeana acorda tarife

preferentiale producatorilor de conserve de ton din statele Africane, Caraibiene si Pacifice

(tari ACP). Thailanda se confrunta cu un tarif de inhibare de 24% in timp ce pentru tarile ACP

ascesta era 0.

Odata cu infiintarea OMC in 1995 si a intrarii in vigoare a regulilor GATT 1994 s-a creat un

climat favorabil pentru a aborda aceste relatii de schimb preferentiale sau discriminatorii.

Unul din principiile de baza ale cadrului juridic al OMC este principiul natiunii celei mai

favorizate. Astfel, luand in considerare tarifele preferentiale ale CE, cadrul juridic in care

Thailanda ar putea constesta tarifele discriminatorii a fost stabilit.

Tarile implicate in proces au fost Thailanda si Filipine, pe de o parte, iar de cealalta parte

Comunitatea Europeana. Filipine, ca membru ASEAN si OMC si-a unit fortele cu Thailanda in

aceasta incercare de a dovedi ca tarifele preferentiale le afecteaza interesul economic.

Pe parcursul acestui proces stransa colaborare si coordonare dintre sectorul privat si guvern

a fost vitala. In cazul Thailandei Ministrul Comertului a fost cel care a asigurat o stransa

legatura intre industria tonului si misiunea permanenta a Thailandei la OMC, unde au avut

loc medierile. Rolul de negociator a fost insusit de catre ambasadorul Thailandez de la OMC.

Reprezentantul industriei a fost Chanintr Chalisarapong, presedintele Thai Tuna Packers’

Group/Thai Food Processors’ Association. Deoarece sediul Comunitatii Europene este la

Bruxel, Thailanda a angajat o firma de avocatura din Bruxel.

Sandu Cătălin MihaiREI, grupa 951, seria C

Cooperarea dintre sectorul public si cel privat a fost un element cheie din mai multe motive.

In primul rand, un parteneriat puternic a creat o solidaritate in urmarea unui scop comun. In

al doilea rand, guvernul, de unul singur, nu ar fi avut fondurile necesare pentru desfasurarea

unui proces atat de amplu. Astfel, sectorul privat a contribuit cu resursele financiare. In al

treilea rand, informatiile si datele din industrie au facilitat construirea unui caz solid.

Provocarea initiala intampinata de Thailanda a fost cum sa faca CE sa intre in discutii pe

aceasta tema. La Conferinta Ministeriala de al Doha aceasta oportunitate s-a prezentat.

Acordul CE-ACP nu putea fi prelungit fara acordul tuturor membrilor. Thailanda a fost de

acord sa semneze daca cazul va luat in forum. Astfel, la 14 noiembrie 2001, cele doua parti

au stabilit sa aiba loc consultatii, iar daca acestea vor esua se va recurge la procedura de

mediere prevazuta de Art.5 al Intelegerii de Solutionare a Litigiilor al OMC.

Au urmat 3 runde de consultari, prima la Bruxel (6-7 Decembrei 2001), a doua in Manila (29-

30 Ianuarie 2002) si a treia in Bangkok (4-5 Aprilie 2002). Unul din argumente aduse de

Thailanda a fost acela ca piata conservelor de ton a CE este in continua crestere, iar in timp

ce cota de piata a tarilor ACP a crescut odata cu aceasta, cota de piata a Thailandei a scazut

cu 46% intre 1994 si 2000. Reclamantii au aratat ca aceasta scadere nu se datoreaza lipsei

de competitivitate deoarece exporturile catre piata Nord Americana, Australia si Orientul

mijlociu fie au ramas la fel, fie au crescut.

Dupa ce au fost prezentate toate argumentele era vremea ca mediatorii sa formuleze o

opinie consultativa despre cum ar trebui rezolvata situatia. Pe data de 20 Decembrie 2002

aceasta opinie a fost prezentata, fiind in favoarea reclamantilor. Insa munca lor nu era gata,

aceasta opinie era doar consultativa, CE avand toate drepturile sa o ignore.

Astfel Thailanda a trecut la lobby direct pentru a ii convinge pe cei 15 membrii ai Comunitatii

Europene sa sustina opinia mediatorilor. Ambasadorii Thailandezi si oficialii au pastrat un

dialog permanent, oficial sau neoficial, cu omologii lor din CE. Pe data de 5 iunie 2003 noile

rate tarifare au fost adoptate.

Întrebări:

1. De ce este important să discutăm despre importurile de conserve de ton ale UE?

2. Ce concluzii putem să tragem din acest studiu de caz?

Sandu Cătălin MihaiREI, grupa 951, seria C

Rezolvare:

1. Sunt mai multe motive pentru această discuție. Pe de o parte avem însăși natura

produsului. Tonul este considerat a fi un produs sanatos, o sursa buna de proteine si

bogat in Omega-3.

Un alt motiv ar fi structura industriei. Cele mai mari zone de pescuit sunt în vestul și

centrul Oceanului Pacific, dar principalele țări care pescuiesc ton sunt în Asia, flotele

Japoneze și Taiwaneze fiind cele mai importante. Deși cei mai importanți exportatori

de conserve de ton sunt și pescari, multe fabrici de conserve din aceste țări depind

de importurile de ton pentru materie primă.

Un al treilea motiv este structura schimbătoare a acestei industrii. În anii 1970,

principalele țări prelucrătoare de ton erau Statele Unite, Japonia, Spania, Franța și

Italia. Începând cu anii 1980, participarea țărilor asiatice, în special Japonia, Korea,

Taiwan, Thailada, Philipine și Indonezia, a crescut considerabil. În momentul de față,

Thailanda și Philipine sunt primul, respectiv al doilea exportatori mondiali de

conserve de ton.

2. Cazul conservelor de ton din Thailanda și Philipine nu este unul izolat în relațiile de

schimbe ale Uniunii Europene cu țările în dezvoltare. Războiul bananelor, recent

soluționat, este un bun exemplu care dovedește acest lucru.

Acest caz este un bun exemplu al modului în care membrii țărilor în curs de

dezvoltare au fost capabili de a utiliza drepturile lor în cadrul OMC pentru a asigura

un tratament echitabil din partea unui partener comercial.

Un alt lucru care trebuie invatat din acest exemplu este buna colaborare dintre

sectorul privat si guvern, care a facut posibila trecerea peste obstacole pentru a

indeplini un tel comun. Guvernul si sectorul privat, lucrand impreuna, poate fi cea

mai buna arma pentru a apara interesul national.

Sandu Cătălin MihaiREI, grupa 951, seria C

Bibliografie:

Thailand: Conciliating a Dispute on Tuna Exports to the EC disponibil la asresa: http://www.wto.org/english/res_e/booksp_e/casestudies_e/case40_e.htm - accesat 10 ianuarie 2013

http://www.atuna.com/Import_reg/import.htm - accesat 10 ianuarie 2013

http://ec.europa.eu/trade/creating-opportunities/economic-sectors/fisheries/products/ - accesat 10 ianuarie 2013

http://tafishco.com.vn/en/news/seafood-infomation/291-eu-to-consider-tariffs-on-imported-seafood.html - accesat 10 ianuarie 2013