Disfonia (raguseala)

Generalitati

Disfonia reprezinta un termen medical ce descrie tulburarile vocii, in principal tulburari de natura fonatorie, pacientului fiindu-i greu sa rosteasca cuvintele sau emite sunete cu tonalitate modificata. Vocea disfonica poate suna slabita, tipata, grosolana, etc. Exista trei tipuri distincte de disfonie: organica, functionala si spasmodica. Dintre acestea, disfonia spasmodica ridica in prezent importante probleme de tratament deoarece este o tulburare cronica de origine necunoscuta, relativ rara, ce se caracterizeaza prin contractia excesiva si inadecvata a muschilor laringelui in timpul vorbirii.

De retinut!

Disfonia este cauzata de obicei de o problema a corzilor vocale, cele mai multe cazuri fiind asociate cu inflamatia laringelui (laringita) in cadrul unor procese patologice diverse. Disfonia permanenta, ce se prelungeste cateva saptamani sau chiar luni, poate fi semn al unor boli grave si de aceea prezenta ei nu trebuie ignorata.

Cauze

Printre cele mai frecvente cauze de disfonie se numara:- inflamarea laringelui (laringita) avand atat caracter acut cat si cronic- ganglioni limfatici inflamati ce apasa pe corzile vocale- hipotiroidism (glanda tiroida hipoactiva)- traumatisme – orice tip de traumatism ce include corzile vocale sau laringele (inclusiv interventii chirurgicale in sfera cervicala ce au putut afecta nervii laringieni sau sistemul fonator)- paralizie de corzi vocale- edemul laringian Reinke (manifestat prin tumefactia corzilor vocale)- stresul psihic - modificarea vocii apare destul de frecvent in perioadele in care pacientii sunt stresati- chisturi de corzi vocale (formatiuni sacciforme pline cu lichid ce se localizeaza la nivelul corzilor vocale)- papilomatoza laringiana (boala ce apare ca urmare a infectiei cu virusul HPV, localizata la nivelul gatului)- boala de reflux gastro-esofagian- miastenia gravis- sinuzita- cancer laringeal, pulmonar- inhalarea de substante cu actiune iritanta asupra aparatului fonator- consum excesiv de tutun, alcool - alergii, bronsite- vorbit / cantat excesiv- tuse permanenta- plans prelungit (in cazul copiilor) - infectii virale.

Alte acuze de disfonie, mai putin frecvente, includ:

- amigdalita- stare generala alterata ca urmare a unor boli consumptive

- ingestie de lichide caustice- prezenta de corpi straini in esofag si trahee- mononucleoza infectioasa

1

- rinoree - bronhoscopie- pubertatea.

DiagnosticIn cazul in care starea pacientului este grava in momentul prezentarii la medic, acesta ii va asigura intai permeabilitatea cailor aeriene pentru ca functia respiratorie sa se desfasoare in parametrii normali. In unele situatii aceasta se realizeaza prin montarea unui tub care trece prin trahee si care va sustine respiratia pacientului. Dupa ce starea acestuia s-a stabilizat si cand situatia o permite, medicul poate efectua anamneza, examenul fizic general si alte diverse investigatii ce nu au putut fi realizate in perioada critica.

Anamneza va fi centrata pe intrebari referitoare la:- modificarile calitative ale vocii (tipul raguselii, tonalitatea capatata in timp de voce, eventual de existenta perioadelor de afonie)- perioada de timp in care au aparut modificarile, daca exista episoade de normalitate, daca fenomenul are caracter recurent, evolutiv (daca s-a agravat in timp sau se mentine in parametrii relativ constanti inca de la debut); de asemenea este importanta varsta la care s-a instalat disfonia si cat s-a mentinut in timp- factorii precipitanti si agravanti, cum ar fi: vorbitul excesiv de tare, tipatul, cantatul, expunerile la substante toxice iritante, ingestia de lichide caustice, de obiecte straine, istoric familial de alergii, eventuale interventii chirurgicale toraco-cervicale; in cazul copiilor este important de aflat daca au plans mult inainte de debutul simptomelor- diverse alte aspecte: intensitatea simptomelor in momentul consultului, coexistenta altor semne si simptome: febra, stare de rau general, tuse intensa, astenie, dureri de gat, rinoree.

Investigatiile paraclinice pot include:- hemoleucograma cu determinarea numarului de hematii, valoriile hemoglobinei;- examinarea gatului;- CT sau radiografii de regiune cervicala;- laringoscopie (vizualizarea interiorului laringelui cu un laringoscop);- culturi bacteriene cu material recoltat de pe mucoasa bucala, faringiana sau laringiana.

Tratament

Principii generale de tratament

- Terapia conservatoare: implica in principal identificarea si eliminraea factorilor de risc, cum ar fi fumatul, consumul de alcool si stresul; consumarea unor cantitati delichide pentru a evita senzatia de uscaciune a gatului.- Terapia medicala: majoritatea infectiilor tractului respirator superior, cum este si cazullaringitelor sunt cauzate de infectii virale. In aceasta situatie specialistii recomanda pacientilor repaus la pat si tratament simptomatic, adesea doar cu paracetamol. Utilizarea antibioticelor se recomanda doar in cazul infectiilor bacteriene.

Tratamentul la domiciliu

Disfonia poate fi acuta sau cronica, insa indiferent de caracterul ei, abordarea terapeutica a pacientului este asemanatoare.Recomandarile specialistilor pentru pacientii cu disfonie (care nu prezinta alte simptome in afara acesteia) includ: repausul vocii - evitarea vorbitului excesiv, tipatului, plansului si cantatului. Pacientii trebuie sa aiba rabdare si sa astepte ca procesul sa se remita, aceasta putand dura cateva zile. Vorbitul trebuie evitat pe cat posibil, iar soptitul este contraindicat deoarece solicita corzile vocale mult mai mult decat vorbitul la tonalitate

2

normala. Gargara cu solutie salina nu are efecte terapeutice importante. Se recomanda, de asemenea:- oprirea sau evitarea fumatului- evitarea decongestionantelor deoarece usuca corzile vocale si prelungesc iritatia.

Tratament naturist

Raguseala si tusea:

* gargara cu o cana de infuzie calduta de tei sau musetel in care- neplacut, dar foarte eficient - adaugi o jumatate de lingurita cusare de bucatarie;* curata si taie in felii subtiri o ridiche neagra. Pune feliileintr-un vas de portelan, cu zahar intre ele. Isi vor lasa panadimineata un suc gustos, din care servesti 5- 6 linguri pe zi. 

Laringita

Definitie:

Laringita este o inflamate a mucoasei laringiene, superficiala la adult si mai grava la copil, avind in vedere particularitatile anatomice ale laringelui copilului, ca si aptitudinea mai redusa a acestuia de a expulza secretiile prin tuse.Cauze: Poate fi o consecinta a variatiilor bruste de temperatura, a prezentei focarelor infectioase de vecinatate (amigdalite, rinosinuzite). Uzul si abuzul de alcool si tutun favorizeaza aparitia laringitelor acute. Mai rar apare prin inhalarea unei atmosfere poluate cu gaze iritante, fum etc. La copii apare ca urmare a infectiilor acute respiratorii virale sau bacteriene.Incubatie: Evolutia, de obicei scurta, merge spre vindecare in citeva zile. Raguseala dispare lent.Fenomenul de afonie - lipsa vocii - dispare mai greu la femei. Rareori infectia coboara in arborele traheo-bronsic, in special la virstnici.Tipuri:Laringita acuta imbraca doua forme, cu tratament diferit, in functie de virsta: laringita acuta nespecifica si laringita acuta simpla la copil.Simptome: Semnele bolii sunt: raguseala, jena in git, dureri locale usoare. Se asociaza tusea, oboseala, semne generale de tipul febrei moderate. Leziunile sint simetrice, afectind ambele corzi vocale, cu prezenta secretiilor. La copii, debutul este precedat de o simpla jena in git cu usoara febra si tuse iritativa, care poate imbraca insa si forme mai grave. De asemenea se constata prezenta fenomenului de raguseala, pina la disparitia bolii.Diagnostic:Diagnosticul trebuie stabilit de medicul de familie si medicul specialist ORL, care recomanda tratamentul.

Tratament:Tratamentul local consta in repaus vocal care este esential, inhalatii cu substante balsamice, aplicare de caldura locala, aerosoli cu antibiotice, administrare de antiinflamatorii. Tratamentul general consta in repaus la pat sau in camera, la temperatura adecvata (20 - 22 grade), cu evitarea fumatului si a consumului de bauturi alcoolice, administrarea de antibiotice, la nevoie. La copii, tratamentul consta in repaus la pat in pozitie semisezinda, administrare de antibiotice pe cale generala, umidificarea atmosferei respirate de bolnav.

In cazurile de laringita se amesteca o jumatate de pahar de suc de lamiie cu un pahar de miere, se pun la fiert citeva minute la foc mic; se ia cite o lingurita din acest amestec la fiecare 5 minute.

3

Ceai de : arnica, fenicul, izma, lumanarica, mac, muschi de piatra, nalba, patlagina, plamanarica, podbal, casul-popii, sulfina, isop, cimbru, cimbrisor, ceai pectoral Plafar.� Gargara cu ceai de arnica, patlagina, sulfina, fenicul, nuc, salvie, turita--mare (si la faringita).� Masarea zonei laringelui, amigdale, puncte limfatice.

Faringita : masarea maxilarului superior si inferior.Grave sunt tumorile laringeene care pot fi benigne sau maligne. Benigne sunt: noduli vocali, polipii laringeeni, papilomatoza laringeana - frecventa la copii, caracterizata de raguseala prelungita. Daca tumoarea creste, apar tulburari de respiratie. Malign e cancerul.

� Se bea suc de:- morcov + sfecla + spanac (curata si hraneste sangele);- suc de morcov (vitamina A buna pentru caile respiratorii);- morcov + sfecla + castravete;- suc de spanac (curata, are vitamina C);� in caz de afonie (fara voce) se adauga suc de:- morcov + telina + patrunjel; morcov + laptuca + lucerna; morcov +papadie + gulie.

Tratament dureri gat In sezonul rece apar de cele mai multe ori durerile de gat si tusea, fara sa fie asociate cu gripa sau raceala. Cauzele aparitiei acestora sunt de cele mai multe ori inhalarea de aer foarte rece, bauturile cu gheata, fumatul, consumul de alcool sau alergiile.  Pentru tratarea durerilor de gat si a tusei exista cateva remedii naturale, recomandate chiar de medici.

Iata care sunt acestea:

7. Se dizolva o jumatate de lingurita de sare in apa fierbinte si se face gargara cu aceasta solutie. Sarea este antiseptica si favorizeaza expectorarea; gargara se face din ora in ora pana la incetarea durerilor.

6. Un pumn mare de sare grunjoasa se impregneaza cu suc de lamaie fierbinte, se intinde pe un tifon si se aplica pe gat. Se lasa sa actioneze timp de o ora si este indicata in faza incipienta a durerilor de gat.

5. O lingura de otet de mere si o lingurita de miere se dilueaza in apa calda si se face gargara de minim 3 ori pe zi. Otetul de mere este antiseptic si bactericid si usureaza durerile de gat.

4. Se beau 3-4 cani pe zi cu infuzie din amestec de flori de soc, menta si salvie, in parti egale si se iau 3-4 lingurite pe zi de miere zaharisita.

3. Se iau pastile de zinc si vitamina C de 3 ori pe zi, pana la disparita completa a durerii. Vitamina C stimuleaza sistemul imunitar care va lupta impotrica infectiei, iar zincul accelereaza vindecarea durerilor de gat de origine virala.

2. Ceaiul de Unguras (Marrubium vulgare) - Se infuzeaza 2 lingurite de planta uscata cu o cana de apa clocotita. Se lasa 10 minute, apoi se strecoara si se beau minim 2 cani pe zi.

1.Stoarceti o lamaie, amestecati sucul cu 2 lingurite de miere si turnati deasupra apa fierbinte. Puteti adauga 2 lingurite de whisky sau palinca. Se beau 2-3 cani pe zi si in maximum doua zile, durerile au trecut.

4