31985L0384DIRECTIVA CONSILIULUI

din 10 iunie 1985

privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi altor calificări oficiale în domeniul arhitecturii, inclusiv măsurile de facilitare a exercitării efective a dreptului de

stabilire şi a libertăţii de a presta servicii

(85/384/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,--------------------------------------------------------------------------------------------------------------având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, în special art. 49, 57 şi 66,

având în vedere propunerea Comisiei1,

având în vedere avizul Parlamentului European2,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social3,

întrucât, în conformitate cu dispoziţiile Tratatului, de la sfârşitul perioadei de tranziţie este interzis orice tratament discriminatoriu pe baza naţionalităţii în ceea ce priveşte stabilirea şi prestarea de servicii; întrucât principiul care decurge privind tratamentul nediscriminatoriu pe baza naţionalităţii se aplică, între altele, eliberării oricărei certificări necesare pentru a iniţia activităţi în domeniul arhitecturii, precum şi înregistrării sau afilierii la organizaţii sau organisme profesionale;

întrucât este, de asemenea, indicat să se introducă anumite prevederi pentru a facilita exercitarea efectivă a dreptului de stabilire şi a libertăţii de a presta servicii în legătură cu activităţile din domeniul arhitecturii;

întrucât, în conformitate cu Tratatul, statele membre sunt obligate să nu ofere nici un fel de asistenţă care ar putea să denatureze condiţiile de stabilire;

întrucât art. 57 alin. (1) din Tratat prevede adoptarea de directive cu privire la recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi a altor calificări oficiale;

întrucât arhitectura, calitatea construcţiilor, modul în care acestea se integrează în mediul înconjurător, respectul pentru mediul natural şi urban şi moştenirea culturală colectivă şi individuală reprezintă chestiuni de interes public; întrucât, aşadar, recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi altor calificări oficiale trebuie să se bazeze pe criterii calitative şi cantitative care să garanteze că posesorii diplomelor, certificatelor şi altor calificări oficiale recunoscute sunt capabili să înţeleagă şi să pună în practică nevoile indivizilor, grupurilor sociale şi comunităţilor în ceea ce priveşte amenajarea teritoriului, proiectarea, organizarea şi construcţia clădirilor, conservarea şi valorificarea moştenirii arhitecturale şi menţinerea echilibrelor naturale;

1 JO C 239, 04.10.1967, p. 15.2 JO C 72, 19.07.1968, p. 3.3 JO C 24, 22.03.1968, p. 3.

întrucât metodele de pregătire şi formare a celor care profesează în domeniul arhitecturii sunt în prezent foarte diversificate; întrucât, cu toate acestea, trebuie prevăzută o aliniere progresivă a pregătirii şi formării în vederea exercitării activităţilor aferente titlului profesional de arhitect;

întrucât, în unele state membre, iniţierea şi exercitarea activităţilor din domeniul arhitecturii sunt condiţionate conform legii de posesia unei diplome în arhitectură; întrucât, în alte state membre în care nu există această condiţie, dreptul de a deţine titlul profesional de arhitect este totuşi reglementat prin lege; întrucât, în cele din urmă, în unele state în care nu se aplică nici unul din cele două cazuri de mai sus, sunt în curs de elaborare legi şi reglementări cu privire la iniţierea şi exercitarea acestor activităţi cu titlul profesional de arhitect; întrucât, în consecinţă, în acele state membre încă nu s-au stabilit condiţiile în care se pot iniţia şi exercita astfel de activităţi; întrucât recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi altor calificări oficiale presupune că aceste diplome, certificate şi alte calificări oficiale autorizează iniţierea şi exercitarea anumitor activităţi în statul membru care le-a acordat; întrucât, în consecinţă, recunoaşterea anumitor certificate conform prezentei directive trebuie să continue să se aplice numai în măsura în care posesorii acestor certificate, conform prevederilor legale care rămân a fi adoptate în statele membre care le-au emis, vor fi autorizaţi să iniţieze activităţi cu titlul profesional de arhitect;

întrucât obţinerea titlului profesional legal de arhitect este condiţionată, în unele state membre, pe lângă posesia unei diplome, a unui certificat sau a altei calificări oficiale, de absolvirea unui stagiu profesional; întrucât, dat fiind că practica în acest sens diferă de la un stat membru la altul, pentru a preveni posibilele dificultăţi, absolvirea unei perioade egale de experienţă practică dobândită într-un alt stat membru trebuie recunoscută ca îndeplinind această condiţie;

întrucât prezentarea la art. 1 alin. (2) a sintagmei „activităţi în domeniul arhitecturii” ca desemnând „acele activităţi desfăşurate în mod obişnuit cu titlul profesional de arhitect”, justificată de situaţia existentă în anumite state membre, are doar rolul de a indica domeniul de aplicare a prezentei directive, fără a avea pretenţia să ofere o definiţie juridică a activităţilor din domeniul arhitecturii;

întrucât, în majoritatea statelor membre, activităţile din domeniul arhitecturii sunt desfăşurate, de drept sau în fapt, de către persoane care posedă fie doar titlul de arhitect, fie şi alt titlu, fără ca aceste persoane să deţină un monopol asupra desfăşurării activităţilor respective, cu excepţia cazurilor în care prevederi legale contrare; întrucât activităţile menţionate anterior, sau numai unele dintre ele, pot fi de asemenea desfăşurate de către membri ai altor profesii, în special ingineri care au beneficiat de o pregătire specială în industria construcţiilor;

întrucât recunoaşterea reciprocă a calificărilor va facilita iniţierea şi exercitarea activităţilor respective;

întrucât, în unele state membre, există prevederi legale care permit acordarea titlului profesional legal de arhitect, cu titlu de excepţie şi prin derogare de la cerinţele obişnuite de pregătire şi formare pentru accesul la acest titlu, anumitor personalităţi din domeniu, care sunt foarte puţin numeroase şi ale căror lucrări evidenţiază un talent arhitectural excepţional; întrucât cazul acestor arhitecţi trebuie reglementat de prezenta directivă, în special datorită faptului că aceştia se bucură în mod frecvent de o reputaţie internaţională;

întrucât se intenţionează ca recunoaşterea unor diplome, certificate şi alte calificări oficiale existente în arhitectură menţionate la art. 10, 11 şi 12 să permită posesorilor acestora să se stabilească sau să presteze servicii în alte state membre, cu efect imediat; întrucât introducerea bruscă a prezentei prevederi în Marele Ducat al Luxemburgului ar putea, date fiind dimensiunile reduse ale acestei ţări, să ducă la denaturări ale concurenţei şi la dezorganizarea profesiei; întrucât, în consecinţă, pare justificat să se acorde acestui stat membru o perioadă suplimentară de acomodare;

întrucât, dat fiind că o directivă privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi a altor calificări oficiale în arhitectură nu implică în mod necesar echivalarea practică a educaţiei şi formării care fac obiectul acestor diplome, certificate şi calificări profesionale, utilizarea titlurilor ar trebui autorizată numai în limba statului membru de origine sau de provenienţă;

întrucât, pentru a facilita aplicarea prezentei directive de către autorităţile naţionale, statele membre pot prevedea ca persoanele care îndeplinesc cerinţele de pregătire şi formare din prezenta directivă să prezinte, pe lângă proba calificării, un certificat de la autorităţile competente din statul membru de origine sau de provenienţă care să ateste că aceste calificări sunt cele menţionate în prezenta directivă;

întrucât dispoziţiile naţionale cu privire la onorabilitate pot fi aplicate ca standarde la iniţierea activităţilor, dacă are loc stabilirea; întrucât, în aceste condiţii, trebuie realizată o distincţie între cazurile în care persoanele respective nu au mai desfăşurat niciodată nici un fel de activităţi în domeniul arhitecturii şi cele în care acestea au desfăşurat deja astfel de activităţi într-un alt stat membru;

întrucât, în cazul prestării de servicii, cerinţa de înregistrare sau afiliere la organizaţii sau organisme profesionale ar constitui, fără îndoială, fiind legată de natura fixă şi permanentă a activităţii desfăşurate în statul membru gazdă, un obstacol pentru prestator, datorită caracterului temporar al activităţii sale; întrucât această cerinţă trebuie în consecinţă eliminată; întrucât, cu toate acestea, în acest caz, trebuie garantat controlul asupra disciplinei profesionale, care constituie responsabilitatea acestor organizaţii sau organisme profesionale; întrucât, în acest scop, trebuie prevăzută, cu condiţia aplicării art. 62 din Tratat, posibilitatea de a-i impune persoanei respective obligaţia de a notifica prestarea serviciilor autorităţii competente din statul membru gazdă;

întrucât, în ceea ce priveşte activităţile arhitecţilor salariaţi, Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 1612/68 din 15 octombrie 1968 privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Comunităţii1 nu prevede dispoziţii specifice pentru profesiunile reglementate privind onorabilitatea, disciplina profesională sau utilizarea titlului; întrucât, în funcţie de fiecare stat membru în parte, aceste reguli sunt sau pot fi aplicabile atât persoanelor salariate, cât şi celor care desfăşoară activităţi independente; întrucât activităţile în domeniul arhitecturii sunt condiţionate în unele statele membre de posesia unei diplome, certificat sau a altei calificări oficiale de arhitect; întrucât aceste activităţi sunt desfăşurate atât de salariaţi, cât şi de lucrători independenţi sau de către aceleaşi persoane în ambele calităţi în cursul vieţii active profesional a acestora; întrucât, pentru a încuraja cât de mult posibil libera circulaţie a membrilor acestei profesii în cadrul Comunităţii, apare, în consecinţă, necesitatea de a extinde aplicarea acestei directive asupra salariaţilor în domeniul arhitecturii;

1 JO L 257, 19.10.1968, p. 2.

întrucât prezenta directivă introduce recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi a altor calificări oficiale care oferă acces la activităţi profesionale, fără o coordonare concomitentă a dispoziţiilor naţionale cu privire la pregătire şi formare; întrucât, de asemenea, numărul membrilor profesiei respective variază în mod considerabil de la un stat membru la altul; întrucât aplicarea prezentei directive în primii ani trebuie urmărită cu o atenţie deosebită de către Comisie,--------------------------------------------------------------------------------------------------------------ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:--------------------------------------------------------------------------------------------------------------

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------CAPITOLUL I

DOMENIUL DE APLICARE

Articolul 1

1. Prezenta directivă se aplică activităţilor din domeniul arhitecturii.

2. În sensul prezentei directive, activităţile din domeniul arhitecturii sunt acele activităţi desfăşurate în mod obişnuit sub titlul profesional de arhitect.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------CAPITOLUL II

DIPLOME, CERTIFICATE ŞI ALTE CALIFICĂRI OFICIALE CARE PERMIT POSESORULUI INIŢIEREA DE ACTIVITĂŢI ÎN DOMENIUL ARHITECTURII CU

TITLUL PROFESIONAL DE ARHITECT

Articolul 2

Fiecare stat membru recunoaşte diplomele, certificatele şi alte calificări oficiale obţinute în urma pregătirii şi formării respectând cerinţele de la art. 3 şi 4, acordate cetăţenilor statelor membre de către alte state membre, asigurând acestor diplome, certificate şi altor calificări oficiale, în ceea ce priveşte dreptul de a iniţia activităţile menţionate la art. 1 şi exercitarea acestora cu titlul profesional de arhitect în conformitate cu art. 23 alin. (1), acelaşi efect pe teritoriul acestuia ca şi cele pe care le acordă însuşi statul membru.

Articolul 3

Pregătirea şi formarea care au dus la obţinerea calificărilor oficiale menţionate la art. 2 sunt furnizate prin cursuri de învăţământ superior al căror element principal îl constituie arhitectura. Aceste cursuri menţin echilibrul între aspectele teoretice şi practice ale pregătirii în arhitectură şi garantează dobândirea:

1. unei capacităţi de a crea concepţii arhitectonice care să îndeplinească atât cerinţe estetice, cât şi cerinţe tehnice,

2. unor cunoştinţe adecvate de istorie şi a teoriilor arhitecturii şi a artelor, tehnologiilor şi ştiinţelor umane conexe,

3. unor cunoştinţe privind artele frumoase ca factori de influenţă asupra calităţii concepţiei arhitectonice,

4. unor cunoştinţe adecvate de urbanism, planificare şi calificări implicate în procesul de planificare,

5. unei capacităţi de înţelegere a relaţiilor dintre oameni şi construcţii, pe de o parte, şi dintre construcţii şi mediu, pe de altă parte, precum şi a necesităţii de a acorda construcţiile şi spaţiile dintre acestea în funcţie de necesităţile şi dimensiunea umană,

6. unei capacităţi de înţelegere a profesiei de arhitect şi a rolului său în societate, în special în elaborarea de proiecte care să ţină cont de factorii sociali,

7. unei capacităţi de a înţelege metodele de cercetare şi pregătire a unui proiect de construcţie,

8. unei capacităţi de a înţelege aspectele de concepţie structurală, de construcţie şi de inginerie legate de concepţia de construcţii,

9. unor cunoştinţe adecvate privind problemele fizice şi tehnologiile, precum şi funcţiile construcţiilor, pentru a asigura condiţiile interne de confort şi protecţie climatică,

10. calificărilor necesare pentru a îndeplini cerinţele utilizatorilor construcţiilor în cadrul constrângerilor impuse de factorii de cost şi reglementările din domeniul construcţiilor,

11. unor cunoştinţe adecvate privind sectoarele, organizaţiile, reglementările şi procedurile implicate în execuţia proiectelor de construcţii şi integrarea planurilor în urbanistica generală.

Articolul 4

1. Pregătirea şi formarea menţionate la art. 2 trebuie să îndeplinească cerinţele definite la art. 3, precum şi următoarele condiţii:

(a) durata totală a perioadei de pregătire şi formare trebuie să cuprindă cel puţin patru ani de studii de zi la o universitate sau o instituţie de învăţământ comparabilă, sau cel puţin şase ani de studii la o universitate sau o instituţie de învăţământ comparabilă, dintre care cel puţin trei ani trebuie să fie de cursuri de zi;

(b) această perioadă de pregătire şi formare trebuie încheiată prin reuşita la un examen de nivel universitar.

Prin derogare de la prevederile primului paragraf, pregătirea dobândită în trei ani în „Fachhochschulen” din Republica Federală Germania este recunoscută conform art. 2 în forma existentă la data notificării prezentei directive şi în măsura în care îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 3, oferind acces la activităţile menţionate la art. 1 în acel stat membru cu titlul profesional de arhitect, cu condiţia ca această pregătire să fie completată de o perioadă de experienţă profesională de patru ani în Republica Federală Germania, atestată de un certificat

emis de organismul profesional la care este înregistrat arhitectul care doreşte să beneficieze de dispoziţiile prezentei directive. Organismul trebuie să stabilească în avans că lucrările realizate de arhitectul respectiv în domeniul arhitecturii reprezintă o probă concludentă a aplicării în practică a tuturor cunoştinţelor menţionate la art. 3. Acest certificat este acordat conform aceleiaşi proceduri ca şi cea aplicată pentru înregistrarea în lista profesională a arhitecţilor.

Pe baza experienţei acumulate şi ţinând cont de evoluţia pregătirii în arhitectură, în termen de opt ani de la sfârşitul perioadei prevăzute la art. 31 alin. (1), Comisia prezintă Consiliului un raport asupra aplicării acestei derogări şi a propunerilor adecvate asupra cărora Consiliului decide în conformitate cu procedurile prevăzute de Tratat în termen de şase luni.

2. Sunt recunoscute în conformitate cu art. 2 şi pregătirea şi formarea care, făcând parte dintr-un plan de perfecţionare socială sau dintr-un curs universitar cu frecvenţă redusă, îndeplineşte exigenţele de la art. 3 şi duce la reuşita la un examen în arhitectură a persoanelor care au fost angajate pentru cel puţin şapte ani sub supravegherea unui arhitect sau a unei firme de arhitectură. Acest examen trebuie să fie de nivel universitar şi să fie echivalent cu examenul final menţionat la alin. 1 lit. (b).

Articolul 5

1. Cetăţenii unui stat membru autorizaţi să deţină titlul profesional de arhitect în conformitate cu o lege care oferă unei autorităţi competente dintr-un stat membru posibilitatea de a acorda acest titlu cetăţenilor statelor membre care s-au distins prin realizările acestora în domeniul arhitecturii sunt consideraţi ca îndeplinind cerinţele prevăzute pentru desfăşurarea activităţilor sub titlul profesional de arhitect.

2. În cazul persoanelor menţionate la alin. (1), un certificat acordat de statul membru de origine sau de provenienţă constituie proba calităţii de arhitect.

Articolul 6

Certificatele acordate de autorităţile competente din Republica Federală Germania care confirmă echivalenţa calificărilor acordate după data de 8 mai 1945 de către autorităţile competente din Republica Democrată Germană cu calificările oficiale menţionate la art. 2 sunt recunoscute în condiţiile prevăzute de prezentul articol.

Articolul 7

1. Fiecare stat membru trebuie să comunice, cât mai curând posibil, simultan celorlalte state membre şi Comisiei lista diplomelor, certificatelor şi altor calificări oficiale care sunt acordate pe teritoriul său şi care îndeplinesc criteriile prevăzute la art. 3 şi 4, precum şi instituţiile şi autorităţile care le acordă.

Prima listă este transmisă în termen de 12 luni de la notificarea prezentei directive.

Fiecare stat membru comunică, de asemenea, orice modificări intervenite în ceea ce priveşte diplomele, certificatele şi alte calificări oficiale care sunt acordate pe teritoriul său, în special cele care nu mai îndeplinesc cerinţele de la art. 3 şi 4.

2. Listele şi modificările aduse acestora sunt publicate de către Comisie cu scop informativ în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene după expirarea termenului de trei luni de la comunicarea acestora. Cu toate acestea, în cazurile prevăzute la art. 8, publicarea unei diplome, a unui certificat sau a altei calificări oficiale trebuie amânată. Listele consolidate trebuie publicate periodic de către Comisie.

Articolul 8

În cazul în care un stat membru sau Comisia se îndoieşte că o diplomă, un certificat sau o altă calificare oficială îndeplineşte criteriile prevăzute la art. 3 şi 4, Comisia trebuie să ridice această chestiune înaintea Comitetului consultativ privind pregătirea şi formarea în domeniul arhitecturii în termen de trei luni de la comunicarea efectuată conform art. 7 alin. (1). Comitetul trebuie să îşi exprime avizul în termen de trei luni.

Diploma, certificatul sau altă calificare oficială trebuie publicată în termen de trei luni de la exprimarea avizului sau la expirarea termenului de exprimare a acestuia, cu excepţia a două cazuri:

- în cazul în care statul membru decide să modifice comunicarea efectuată în conformitate cu art. 7 alin. (1)

sau

- în cazul în care un stat membru sau Comisia pune în aplicare art. 169 şi 170 din Tratat cu privire la sesizarea Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene.

Articolul 9

1. Comitetul consultativ poate fi consultat de către un stat membru sau de către Comisie ori de câte ori un stat membru sau Comisia se îndoieşte că o diplomă, un certificat sau o altă calificare oficială inclusă pe una din listele publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene mai îndeplineşte cerinţele de la art. 3 şi 4. Comitetul trebuie să îşi exprime avizul în termen de trei luni.

2. Comisia trebuie să retragă o diplomă de pe una din listele publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene fie cu acordul statului membru respectiv, fie în urma unei decizii a Curţii de Justiţie.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------CAPITOLUL III

DIPLOME, CERTIFICATE ŞI ALTE CALIFICĂRI OFICIALE CARE PERMIT POSESORULUI INIŢIEREA DE ACTIVITĂŢI ÎN DOMENIUL ARHITECTURII ÎN TEMEIUL DREPTURILOR DOBÂNDITE SAU AL DISPOZIŢIILOR NAŢIONALE

EXISTENTE

Articolul 10

Fiecare stat membru trebuie să recunoască diplomele, certificatele şi alte calificări oficiale prevăzute la art. 11, acordate de alte state membre cetăţenilor statelor membre, care deţin deja aceste calificări la data notificării prezentei directive sau ale căror studii care duc la obţinerea acestor diplome, certificate şi altor calificări oficiale încep cel mai târziu în cursul celui de-al treilea an universitar ce urmează notificării menţionate anterior, chiar dacă aceste calificări nu îndeplinesc cerinţele prevăzute în capitolul II, acordându-le, în ceea ce priveşte iniţierea şi exercitarea activităţilor menţionate la art. 1 şi cu respectarea art. 23, acelaşi efect pe teritoriul acestuia ca şi cel al diplomelor, certificatelor şi altor calificări acordate de acesta în domeniul arhitecturii.

Articolul 11

Diplomele, certificatele şi alte calificări oficiale menţionate la art. 10 sunt următoarele:

(a) în Germania

- diplomele acordate de institutele superioare de arte frumoase [Dipl.-Ing., Architekt (HfbK)];

- diplomele acordate de catedrele de arhitectură (Architektur/Hochbau) ale „Technische Hochschulen”, universităţilor tehnice, universităţilor şi, în măsura în care aceste instituţii au fost regrupate în „Gesamthochschulen”, ale „Gesamthochschulen”, (Dipl.-Ing. şi orice alte titluri care vor fi acordate ulterior posesorilor acestor diplome);

- diplomele acordate de catedrele de arhitectură (Architektur/Hochbau) ale „Fachhochschulen” şi, în măsura în care aceste instituţii au fost regrupate în „Gesamthochschulen”, de catedrele de arhitectură (Architektur/Hochbau) ale „Gesamthochschulen”, însoţite, în cazurile în care durata studiilor este mai mică de patru ani, dar de cel puţin trei ani, de un certificat prin care se confirmă o perioadă de experienţă profesională de patru ani în Republica Federală Germania, acordat de organismul profesional în conformitate cu art. 4 alin. (1) al doilea paragraf (Ingenieur grad. şi orice alte titluri ce vor fi acordate ulterior posesorilor acestor diplome);

- diplomele (Prüfungszeugnisse) acordate înainte de data de 1 ianuarie 1973 de către catedrele de arhitectură ale „Ingenieurschulen” şi ale „Werkkunstschulen”, însoţite de un certificat acordat de autorităţile competente care confirmă faptul că persoana respectivă şi-a obţinut calificările oficiale în conformitate cu art. 13;

(b) în Belgia

- diplomele acordate de şcolile superioare naţionale de arhitectură sau de institutele superioare naţionale de arhitectură (architecte - architect);

- diplomele acordate de şcoala superioară provincială de arhitectură din Hasselt (architect);

- diplomele acordate de „écoles Saint-Luc” (architecte - architect);

- diplomele universitare în construcţii civile, însoţite de un certificat de stagiu acordat de asociaţia arhitecţilor care conferă posesorului dreptul să deţină titlul profesional de arhitect (architecte - architect);

- diplomele de arhitect acordate de comisia de examinare centrală sau de stat pentru arhitectură (architecte - architect);

- diplomele de constructor civil-arhitect şi diplomele de inginer-arhitect acordate de facultăţile de ştiinţe aplicate ale universităţilor şi de Facultatea Politehnică din Mons (ingénieur-architecte, ingénieur-architect);

(c) în Danemarca

- diploma de stat de arhitect acordată de Şcolile Naţionale de Arhitectură din Copenhaga şi Århus (architekt);

- certificatul de înregistrare acordat de Comisia Arhitecţilor conform legii nr. 202 din 28 mai 1975 (registreret arkitekt);

- diplomele acordate de Şcolile Superioare de Construcţii Civile (bygningskonstruktør), însoţite de un certificat de la autorităţile competente care confirmă faptul că persoana respectivă a absolvit un test privind calificările sale oficiale în conformitate cu art. 13;

(d) în Franţa

- diploma de stat în arhitectură acordată de Ministerul învăţământului până în anul 1959 şi ulterior de Ministerul afacerilor culturale (architecte DPLG);

- diplomele acordate „Şcoala specială de arhitectură” (architecte DESA);

- diplomele acordate începând din anul 1955 de către catedra de arhitectură a „École nationale supérieure des arts et industries de Strasbourg” (fostă „École nationale d'ingénieurs de Strasbourg”) (architecte ENSAIS);

(e) în Grecia

- diplomele de inginer-arhitect acordate de METSOVION POLYTECHNION din Atena, însoţite de un certificat acordat de Camera Tehnică a Greciei care conferă dreptul desfăşurării de activităţi în domeniul arhitecturii;

- diplomele de inginer-arhitect acordate de ARISTOTELION PANEPISTIMION din Salonic, însoţite de un certificat acordat de Camera Tehnică a Greciei care conferă dreptul desfăşurării de activităţi în domeniul arhitecturii;

- diplomele de inginer-constructor civil acordate de METSOVION POLYTECHNION din Atena, însoţite de un certificat acordat de Camera Tehnică a Greciei care conferă dreptul desfăşurării de activităţi în domeniul arhitecturii;

- diplomele de inginer-constructor civil acordate de ARISTOTELION PANEPISTIMION din Salonic, însoţite de un certificat acordat de Camera Tehnică a Greciei care conferă dreptul desfăşurării de activităţi în domeniul arhitecturii;

- diplomele de inginer-constructor civil acordate de PANEPISTIMION THRAKIS, însoţite de un certificat acordat de Camera Tehnică a Greciei care conferă dreptul desfăşurării de activităţi în domeniul arhitecturii;

- diplomele de inginer-constructor civil acordate de PANEPISTIMION PATRON, însoţite de un certificat acordat de Camera Tehnică a Greciei care conferă dreptul desfăşurării de activităţi în domeniul arhitecturii;

(f) în Irlanda

- licenţa de „Bachelor of Architecture” acordată de „National University of Ireland” [B. Arch. (N.U.I.)] absolvenţilor licenţiaţi ai „University College” din Dublin;

- diploma de nivel universitar în arhitectură acordată de „College of Technology”, Bolton Street, Dublin (Diplom. Arch.),

- certificatul de membru asociat al „Royal Institute of Architects of Ireland”, (ARIAI);

- certificatul de membru al „Royal Institute of Architects of Ireland”, (MRIAI);

(g) în Italia

- diplomele de „laurea in architettura” acordate de universităţi, institute politehnice şi institutele superioare de arhitectură din Veneţia şi ReggioCalabria, însoţite de diploma care conferă posesorului dreptul să exercite în mod independent profesia de arhitect, acordată de Ministerul învăţământului după ce candidatul a reuşit, înaintea unei comisii competente, la examenul de stat care îi conferă dreptul să exercite în mod independent profesia de arhitect (dott. Architetto);

- diplomele de „laurea in ingegneria” în domeniul construcţiilor civile („sezione costenzione civile”), acordate de universităţi şi institute politehnice, însoţite de diploma care conferă posesorului dreptul să exercite în mod independent profesia de arhitect, acordată de Ministerul învăţământului după ce candidatul a reuşit, înaintea unei comisii competente, la examenul de stat care îi conferă dreptul să exercite profesia în mod independent profesia (dott. Ing. Architetto sau dott. Ing. in ingegneria civile);

(h) în Olanda

- certificatul care confirmă faptul că posesorul acestuia a reuşit la examenul de arhitectură, acordat de catedrele de arhitectură ale colegiilor tehnice din Delft sau Eindhoven (bouwkundig ingenieur);

- diplomele acordate de academii de arhitectură recunoscute de stat (architect);

- diplomele acordate până în anul 1971 de fostele colegii de arhitectură (Hoger Bouwkunstonderricht) (architect HBO);

- diplomele acordate până în anul 1970 de fostele colegii de arhitectură (Voortgezet Bouwkunstonderricht) (architect VBO);

- certificatul care confirmă faptul că persoana respectivă a reuşit la un examen organizat de Consiliul Arhitecţilor al „Bond van Nederlandse Architecten” (Ordinul Arhitecţilor Olandezi, BNA) (architect);

- diploma de la „Stichting Institut voor Architectuur” (Fundaţia „Institutul de Arhitectură”) (IVA) acordată la absolvirea unui curs organizat de această fundaţie şi care se întinde pe durata a minimum patru ani (architect), însoţită de un certificat de la autorităţile competente care confirmă faptul că persoana respectivă a reuşit la un test privind calificările sale oficiale în conformitate cu art. 13;

- un certificat acordat de către autorităţile competente care confirmă faptul că, anterior datei intrării în vigoare a prezentei directive, persoana respectivă a reuşit la examenul „Kandidaat in de bouwkunde”, organizat de colegiile tehnice din Delft şi Eindhoven şi că, pentru o perioadă de cel puţin cinci ani imediat înainte de data respectivă, a desfăşurat activităţi în domeniul arhitecturii, a căror natură şi importanţă, conform cerinţelor recunoscute în Olanda, garantează competenţa de a desfăşura acele activităţi (architect);

certificatele menţionate la liniuţele 6 şi 7 nu mai trebuie recunoscute de la data intrării în vigoare a legilor şi reglementărilor din Olanda care reglementează accesul la activităţilor din domeniul arhitecturii sub titlul profesional de arhitect şi desfăşurarea acestora, în măsura în care, în conformitate cu aceste dispoziţii, acele certificate nu autorizează accesul la astfel de activităţi sub acel titlu profesional;

(i) în Marea Britanie

- titlurile acordate în urma reuşitei la examenele de la:

- „Royal Institute of British Architects”;

- şcolile de arhitectură ale:

- universităţilor,

- politehnicilor,

- colegiilor,

- academiilor,

- şcolilor de tehnologie şi arte,

care, la data adoptării prezentei directive, au fost sau sunt recunoscute de „Architects Registration Council” din Regatul Unit în scopul înscrierii în Registrul profesiei (Architect);

- un certificat care confirmă faptul că posesorul său are un drept dobândit de a deţine titlul profesional de arhitect în temeiul secţiunii 6 alin. (1) lit. a, 6 alin. (1) lit. b sau 6 alin. (1) lit. d din Legea privind înregistrarea arhitecţilor din 1931 (Architect);

- un certificat care confirmă faptul că posesorul său are un drept dobândit de a deţine titlul profesional de arhitect în temeiul secţiunii 2 din Legea privind înregistrarea arhitecţilor din 1938 (Architect).

Articolul 12

Fără a aduce atingere art. 10, fiecare stat membru trebuie să recunoască, acordându-le acestora, în ceea ce priveşte iniţierea şi exercitarea activităţilor menţionate la art. 1 cu titlul profesional de arhitect, acelaşi efect pe teritoriul acestuia ca şi diplomelor, certificatelor şi altor calificări oficiale în domeniul arhitecturii pe care le eliberează statul respectiv:

- certificatele acordate cetăţenilor statelor membre de către statele membre în care există, la data notificării prezentei directive, reglementări privind titlul profesional de arhitect, care precizează că posesorul a fost autorizat să poarte titlul profesional de arhitect anterior punerii în aplicare a prezentei directive şi a desfăşurat în mod efectiv activităţile respective în conformitate cu aceste reglementări timp de cel puţin trei ani consecutivi în cursul ultimilor cinci ani ce preced data eliberării certificatului.

- certificatele acordate cetăţenilor statelor membre de către statele membre care, între momentul notificării şi acela al aplicării directivei, introduc reglementări privind iniţierea şi exercitarea activităţilor menţionate la art. 1 cu titlul profesional de arhitect, care precizează că posesorul a fost autorizat să poarte titlul profesional de arhitect în momentul punerii în aplicare a prezentei directive şi a desfăşurat în mod efectiv activităţile respective în conformitate cu aceste reglementări timp de cel puţin trei ani consecutivi în cursul ultimilor cinci ani ce preced data eliberării certificatului.

Articolul 13

Testarea calificărilor oficiale menţionate la art. 11 lit. (a) liniuţa 4, lit. (c) liniuţa 3 şi lit. (h) liniuţa 6 trebuie să includă o evaluare a planurilor proiectate şi executate de către persoana respectivă în exercitarea activităţilor menţionate la art. 1 timp de cel puţin şase ani.

Articolul 14

Certificatele acordate de autorităţile competente din Republica Federală Germania care confirmă echivalenţa calificărilor acordate după data de 8 mai 1945 de către autorităţile competente din Republica Democrată Germană şi ale calificărilor oficiale arătate la art. 11 trebuie recunoscute în condiţiile descrise în articolul menţionat.

Articolul 15

Fără a aduce atingere art. 15, Marele Ducat al Luxemburgului este autorizat să suspende aplicarea articolelor 10, 11 şi 12 cu privire la recunoaşterea diplomelor neuniversitare, a certificatelor şi a altor calificări oficiale, pentru a evita denaturarea concurenţei, în cursul unei perioade de tranziţie de patru ani şi jumătate de la data notificării prezentei directive.--------------------------------------------------------------------------------------------------------------

CAPITOLUL IV

UTILIZAREA TITLULUI UNIVERSITAR

Articolul 16

1. Fără a aduce atingere art. 23, statul membru gazdă trebuie să garanteze că cetăţenii statelor membre care îndeplinesc condiţiile prevăzute la capitolul II sau capitolul III au dreptul să utilizeze titlul lor universitar legal şi, unde este cazul, abrevierea acestuia din statul membru de origine sau de provenienţă, în limba statului respectiv. Statele membre gazdă pot prevedea ca acest titlu să fie urmat de numele şi localitatea în care funcţionează instituţia sau comisia de examinare care a acordat acest titlu.

2. În cazul în care titlul academic utilizat în statul membru de origine sau de provenienţă poate fi confundat în statul membru gazdă cu un titlu care necesită în acel stat o pregătire suplimentară pe care persoana respectivă nu o deţine, statul membru gazdă poate prevedea ca această persoană să îşi utilizeze titlul utilizat în statul membru de origine sau de provenienţă într-o formulare adecvată indicată de statul membru gazdă.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------CAPITOLUL V

DISPOZIŢII PENTRU FACILITAREA EXERCITĂRII EFECTIVE A DREPTULUI DE STABILIRE ŞI A LIBERTĂŢII DE A PRESTA SERVICII

A. Dispoziţii legate în mod special de dreptul de stabilire

Articolul 17

1. Un stat membru gazdă care solicită cetăţenilor săi dovada onorabilităţii la iniţierea pentru prima dată a activităţilor menţionate la art. 1 acceptă ca probă suficientă, în legătură cu cetăţenii altor state membre, un certificat acordat de o autoritate competentă din statul membru de origine sau de provenienţă care atestă îndeplinirea cerinţelor statului membru privind onorabilitatea pentru iniţierea activităţilor respective.

2. În cazul în care statul membru de origine sau de provenienţă nu prevede dovada onorabilităţii pentru cetăţenii străini care doresc să iniţieze pentru prima dată activităţile respective, statul membru gazdă poate prevedea ca cetăţenii statului membru de origine sau de provenienţă să prezinte un extras de cazier judiciar sau, în lipsa acestuia, un document echivalent acordat de o autoritate competentă din statul membru de origine sau de provenienţă.

3. În cazul în care statul membru de origine sau de provenienţă nu emite documentul justificativ menţionat la alin. (2), acest document poate fi înlocuit de o declaraţie sub jurământ – sau, în statele unde nu există prevederi privind declaraţia sub jurământ, o declaraţie solemnă – a persoanei respective în faţa unei autorităţi judiciare sau administrative competente sau, unde este cazul, a unui notar sau organism profesional calificat din statul de origine sau de provenienţă; o astfel de autoritate sau notar emite un certificat care atestă autenticitatea declaraţiei sub jurământ sau a declaraţiei solemne.

4. În cazul în care statul membru gazdă are cunoştinţă în detaliu de fapte grave care au avut loc în afara teritoriului său anterior stabilirii persoanei respective în statul respectiv sau în cazul în care

are cunoştinţă că declaraţia menţionată la alin. (3) conţine informaţii incorecte şi în cazul în care faptele sau informaţiile pot să afecteze exercitarea profesiei respective pe teritoriul acesteia, acesta poate informa statul membru de origine sau de provenienţă asupra acestora.

Statul membru de origine sau de provenienţă verifică exactitatea faptelor în măsura în care acestea ar putea afecta exercitarea profesiei respective în statul membru respectiv. Autorităţile din acel stat decid ele însele natura şi amploarea investigaţiilor care trebuie efectuate şi informează statul membru gazdă asupra oricăror măsuri ulterioare luate în legătură cu certificatele sau documentele pe care le-au acordat.

5. Statele membre asigură confidenţialitatea informaţiilor transmise.

Articolul 18

1. În cazul în care într-un stat membru gazdă există legi, reglementări sau dispoziţii administrative care impun cerinţe privind onorabilitatea, inclusiv dispoziţii în legătură cu exercitarea activităţilor menţionate la art. 1, privind măsuri disciplinare în cazuri de abateri profesionale grave sau de condamnări pentru fapte penale, statul membru de origine sau de provenienţă transmite statului membru gazdă informaţiile necesare privind măsurile sau sancţiunile profesionale sau administrative luate împotriva persoanei respective sau sancţiunile penale impuse asupra acesteia în timpul exercitării profesiei în statul membru de origine sau de provenienţă.

2. În cazul în care statul membru gazdă are cunoştinţă în detaliu de fapte grave care au avut loc în afara teritoriului său anterior stabilirii persoanei respective în statul respectiv şi care pot să afecteze exercitarea profesiei respective în acel stat, acesta poate informa statul membru de origine sau de provenienţă asupra acestor fapte.

Statul membru de origine sau de provenienţă verifică exactitatea faptelor în măsura în care acestea ar putea afecta exercitarea profesiei respective în statul membru respectiv. Autorităţile din acel stat decid ele însele natura şi amploarea investigaţiilor care trebuie efectuate şi informează statul membru gazdă asupra oricăror măsuri ulterioare luate în legătură cu informaţiile transmise conform alin. (1).

3. Statele membre asigură confidenţialitatea informaţiilor transmise.

Articolul 19

Documentele acordate în conformitate cu art. 17 şi 18 trebuie prezentate la cel mult trei luni de la data eliberării acestora.

Articolul 20

1. Procedura de autorizare a persoanei respective pentru a iniţia activităţile menţionate la art. 1, în conformitate cu art. 17 şi 18, trebuie finalizată cât mai curând posibil şi în cel mult trei luni de la prezentarea documentaţiei complete a persoanei respective, fără a aduce atingere întârzierilor provocate de orice recurs ce poate fi înaintat la finalizarea acestei proceduri.

2. În cazurile menţionate la art. 17 alin. (4) şi art. 18 alin. (2), cererea de reexaminare suspendă perioada prevăzută la alin. (1).

Statul membru consultat trebuie să transmită răspunsul său în termen de trei luni. În lipsa unui răspuns în termenul prevăzut, statul membru gazdă poate lua măsurile impuse de faptele grave de care are cunoştinţă.

La primirea răspunsului sau la expirarea acestui termen, statul membru gazdă trebuie să continue procedura menţionată la alin. (1).

Articolul 21

În cazul în care un stat membru gazdă prevede că cetăţenii săi care doresc să iniţieze sau să exercite activităţile menţionate la art. 1 trebuie să depună un jurământ sau să facă o declaraţie solemnă şi dacă forma acestui jurământ sau declaraţii nu poate fi utilizată de cetăţenii altor state membre, statul membru respectiv trebuie să garanteze prezentarea unei forme adecvate persoanelor respective.--------------------------------------------------------------------------------------------------------------

B. Dispoziţii speciale cu privire la prestarea de servicii

Articolul 22

1. În cazul în care un stat membru solicită cetăţenilor săi care doresc să iniţieze sau să exercite activităţile menţionate la art. 1 fie o autorizaţie, fie înscrierea sau afilierea la o organizaţie profesională sau organism profesional, statul membru respectiv trebuie să exonereze cetăţenii statelor membre de această cerinţă în cazul prestării de servicii.

Persoana respectivă prestează servicii având aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi cetăţenii statului membru gazdă; în special, respectă normele de conduită profesională sau cu caracter administrativ care se aplică în statul membru respectiv.

În acest scop şi pe lângă declaraţia privind prestarea de servicii arătată la alin. (2), pentru a permite aplicarea dispoziţiilor privind conduita profesională în vigoare pe teritoriul acestora, statele membre pot solicita fie înregistrarea temporară automată sau afilierea pro forma la o organizaţie profesională sau organism profesional, fie înregistrarea într-un registru, cu condiţia ca această înregistrare sau afiliere să nu întârzie sau să nu complice în nici un fel prestarea de servicii sau să nu impună prestatorului de servicii nici un fel de costuri suplimentare.

În cazul în care un stat membru gazdă adoptă o măsură pentru aplicarea celui de-al doilea paragraf sau ia cunoştinţă de fapte care se vin în contradicţie cu prevederile de faţă, acesta trebuie să informeze imediat statul membru în care este stabilită persoana respectivă.--------------------------------------------------------------------------------------------------------------2. Statul membru gazdă poate solicita persoanei respective să acorde autorităţilor competente o declaraţie prealabilă privind prestarea serviciilor sale în cazul în care acestea implică execuţia unui proiect pe teritoriul său.

3. În conformitate cu alin. (1) şi (2), statul membru gazdă poate solicita persoanei respective să prezinte unul sau mai multe documente cuprinzând următoarele:

– declaraţia menţionată la alin. (2),

– un certificat care să ateste că persoana respectivă desfăşoară în mod legal activităţile respective în statul membru în care este stabilită,

– un certificat care să ateste că persoana respectivă posedă una sau mai multe diplome, certificate sau alte calificări oficiale adecvate pentru prestarea serviciilor respective şi că aceste calificări respectă criteriile de la capitolul II sau sunt cele menţionate în capitolul III din prezenta directivă;

– unde este cazul, certificatul menţionat la art. 23 alin. (2).

4. Documentul sau documentele prevăzute la alin. (3) trebuie prezentate la cel mult 12 luni de la data eliberării acestora.

5. În cazul în care un stat membru deposedează, permanent sau temporar, unul din cetăţenii săi sau un cetăţean al unui alt stat membru de dreptul de a desfăşura una din activităţile prevăzute la art. 1, acesta, dacă este cazul, garantează retragerea temporară sau permanentă a certificatului menţionat la alin. (3) a doua liniuţă.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------C. Dispoziţii comune privind dreptul de stabilire şi libertatea de a presta servicii

Articolul 23

1. În cazul în care utilizarea titlului profesional de arhitect pentru activităţile arătate la art. 1 într-un stat membru este supusă unor reguli, cetăţenii altor state membre care îndeplinesc condiţiile prevăzute în capitolul II sau a căror diplome, certificate şi alte calificări oficiale menţionare la art. 10 sunt investiţi cu titlul profesional din statul membru gazdă şi forma abreviată a acestuia, o dată ce au îndeplinit condiţiile privind stagiul practic prevăzute de către acel stat.

2. Dacă, într-un stat membru, iniţierea sau exercitarea activităţilor menţionate la art. 1 cu titlul profesional de arhitect este condiţionată, pe lângă cerinţele prevăzute la capitolul II sau deţinerea unor diplome, certificate sau altor calificări menţionate la art. 11, de efectuarea unei perioade determinate de stagiu, statul membru respectiv trebuie să accepte ca probă suficientă un certificat de la statul membru de origine sau de provenienţă care atestă efectuarea perioadei adecvate de stagiu în ţara respectivă. Certificatul menţionat la art. 4 alin. (1) al doilea paragraf trebuie recunoscut ca probă suficientă în sensul prezentului alineat.

Articolul 24

1. În cazul în care statul membru gazdă solicită cetăţenilor săi care doresc să iniţieze sau exercite activităţile menţionate la art. 1 să probeze faptul că nu au mai fost declaraţi în faliment şi în cazul în care informaţiile furnizate conform art. 17 şi 18 nu conţin o probă în acest sens, statul acceptă o declaraţie sub jurământ – sau, în statele în care nu se prevede declaraţia sub jurământ, o declaraţie solemnă – depusă de persoana respectivă înaintea unei autorităţi judiciare sau administrative competente, a unui notar sau a unui organism profesionist al statului membru de origine; această autoritate sau acest notar eliberează un certificat care atestă autenticitatea declaraţiei sub jurământ sau a declaraţiei solemne.

În cazurile în care trebuie probată capacitatea financiară în statul membru gazdă, statul membru respectiv trebuie să accepte atestările acordate de bănci din alte state membre ca fiind echivalente cu atestările acordate pe teritoriul său.

2. Documentele menţionate la alin. (1) trebuie prezentate în termen de trei luni de la data eliberării lor.

Articolul 25

1. În cazul în care statul membru gazdă solicită cetăţenilor săi care doresc să iniţieze sau exercite activităţile menţionate la art. 1 să probeze faptul că sunt asiguraţi împotriva consecinţelor financiare ale răspunderii profesionale, statul respectiv trebuie să accepte certificatele acordate de firme de asigurări din alte state ca fiind echivalente cu certificatele acordate pe teritoriul său. Aceste certificate trebuie să specifice că asigurătorul a respectat legile şi reglementările în vigoare în statul membru gazdă în ceea ce priveşte condiţiile şi sfera de cuprindere a garanţiei.

2. Certificatele menţionate la alin. (1) trebuie prezentate în termen de trei luni de la data eliberării lor.

Articolul 26

1. Statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a permite persoanelor interesate să obţină informaţii privind legislaţia şi, acolo unde este cazul, privind deontologia statului membru gazdă.

În acest scop, statele membre pot înfiinţa centre de informare de unde persoanele respective pot obţine informaţiile necesare. În cazul stabilirii, statele membre gazdă pot solicita persoanelor respective să contacteze aceste centre.

2. Statele membre pot înfiinţa centrele menţionate la alin. (1) în cadrul autorităţilor şi organismelor competente pe care acestea trebuie să le desemneze în termenul prevăzut la art. 31 alin. (1) primul paragraf.

3. Statele membre trebuie să facă astfel încât, acolo unde este cazul, persoanele respective să obţină, în interes propriu şi în acela al clientului, cunoştinţele lingvistice necesare pentru exercitarea profesiunii acestora în statul membru gazdă.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------CAPITOLUL VI

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 27

În caz de dubiu justificat, statul membru gazdă poate solicita autorităţilor competente dintr-un alt stat membru confirmarea autenticităţii diplomelor, certificatelor şi a altor calificări oficiale acordate în acel alt stat membru şi menţionate în capitolele II şi III.

Articolul 28

În termenele prevăzute la art. 31 alin. (1) primul paragraf, statele membre trebuie să desemneze autorităţile şi organismele împuternicite să acorde sau să primească diplomele, certificatele şi alte calificări oficiale, precum şi documentele şi informaţiile menţionate în prezenta directivă şi trebuie să informeze imediat celelalte state membre şi Comisia în această privinţă.

Articolul 29

Prezenta directivă se aplică de asemenea cetăţenilor din statele membre care, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 1612/68, exercită sau vor exercita în calitate de salariaţi activităţile menţionate la art. 1.

Articolul 30

În cel mult trei ani de la sfârşitul perioadei menţionate la art. 31 alin. (1) primul paragraf, Comisia analizează prezenta directivă pe baza experienţei şi, dacă este necesar, înaintează Consiliului propuneri de modificare, după consultarea Comitetului consultativ. Consiliul examinează aceste propuneri în termen de un an.

Articolul 31

1. Statele membre adoptă măsurile necesare, în conformitate cu prezenta directivă, în termen de doi ani de la notificarea acesteia şi informează imediat Comisia în această privinţă.

Cu toate acestea, statele membre beneficiază de un termen de trei ani de la data notificării pentru a respecta prevederile art. 22.

2. Statele membre aduc la cunoştinţa Comisiei textele prevederilor de drept intern, pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 32

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 10 iunie 1985.--------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Pentru ConsiliuPreşedinteleM. FIORET