PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TIMIŞOARA

DIOXIDUL DE CARBON GAZUL VIEŢII SAU AL MORŢII TERREI

TIMIŞOARA2009

PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TIMIŞOARADIRECŢIA DE MEDIU

DIOXIDUL DE CARBON GAZUL VIEŢII SAU AL MORŢII TERREI

TIMIŞOARA2009

Tipărit la S.C. FED PRINT S.A.Adresă: B-dul Revoluţiei Din 1989, NR. 8

Tel: 0256-497176, 490145, 490146

2 3

Această lucrare a fost realizată de colectivul tehnic al Direcţiei de Mediu din cadrul Primăriei Municipiului Timişoara format din: dr. ing. ec. Vasile Ciupa, ing. Dumitru Petria, ing. Adrian Bere-Semeredi, biolog Călin Victor Fiat, ing. Călina Oprea, ing. Marius Suciu, ing. Daniela-Elena Burtic.

Dragi timişoreni,Stimaţi cititori,

Cu un titlu incitant, materialul de faţă se adresează tuturor celor care doresc să afl e mai mult despre cât este de poluat mediul în care trăim, cu aplicabilitate imediată pentru municipiul Timişoara. Materialul de faţă nu conţine doar o abordare negativistă de factură constatatoare a situaţiei actuale ci indică în mod clar şi detaliat modalităţi benefi ce de schimbare a mediului urban timişorean.

Munca de culegere a datelor ştiinţifi ce, prelucrarea lor într-un limbaj accesibil, trimiterile exacte către literatura de specialitate şi către legislaţia din domeniu, urmărirea permanentă a raportului cauză-efect dau acestui material credibilitate şi îl transformă într-o sursă valoroasă de informaţie.

Sper că cei care se vor apleca asupra acestui material vor găsi informaţii interesante şi utile şi vor zăbovi un moment asupra a ceea ce fi ecare dintre noi ar trebui să facă pentru a trăi într-un mediu mai sănătos.

Vreau să aduc mulţumirile şi felicitările mele celor care au iniţiat acest demers precum şi celor care prin munca lor dezinteresată au realizat această lucrare de care ne bucurăm noi astăzi şi sper ca acest material să fi e continuat de altele la fel de interesante.

Gheorghe Ciuhandu,Primarul Municipiului Timişoara

4 5

CUPRINS

CUPRINS 4-5

CAP. 1 POLUAREA ATMOSFEREI CU DIOXID DE CARBON ŞI EFECTELE ACESTEIA ASUPRA ATMOSFEREI 6

1.1. Generalităţi 61.2. Surse de poluare a biosferei cu dioxid de carbon 71.2.1. Poluarea aerului din spaţiile închise din clădiri (Poluarea Indoor) 14 1.2.2. Efectul de seră 151.2.3. Schimbări climatice 191.2.3.1. Generalităţi 191.2.3.2. Efectele încălzirii globale 211.2.3.3. Previziuni privind schimbările climatice 231.2.3.4. Efectele schimbărilor climatice previzibile în secolul al XXI-lea 241.2.3.5. Măsuri ce trebuie luate pentru stoparea schimbarilor climatice 291.2.3.6. Viitorul şi schimbările climatice 32

CAP. 2 LEGISLAŢIA MONDIALĂ, EUROPEANĂ ŞI NAŢIONALĂ ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI ATMOSFEREI 33

2.1. Tratate internaţionale privind protecţia atmosferei 332.2. Legislaţia României şi a Uniunii Europene pentru protecţia atmosferei 34

CAP. 3 CERCETĂRI ŞTIINŢIFICE REFERITOARE LA POLUAREA ATMOSFEREI MUNICIPIULUI TIMIŞOARA 39

CAP. 4 PREOCUPĂRILE MUNICIPALITĂŢII TIMIŞOAREI DE A MENŢINE UN AER CURAT ŞI SĂNĂTOS PENTRU LOCUITORII URBEI 56

CAP. 5 DIOXIDUL DE CARBON ŞI VIITOAREA METROPOLĂ TIMIŞOARA 58

5.1. Planul de acţiune pentru schimbarea climatului municipiului Timişoara 585.2. Înfi inţarea şi activarea agenţiei metropolitane Timişoara de schimbare a climatului 61

CAP. 6 ÎNCHEIERE 62BIBLIOGRAFIE 65

6 7

DIOXIDUL DE CARBON - GAZUL VIEŢII SAU AL MORŢII TERREI

CAP. 1 POLUAREA ATMOSFEREI CU DIOXID DE CARBON ŞI EFECTELE ACESTEIA ASUPRA BIOSFEREI

1.1. GENERALITĂŢI

Relaţiile omului cu biosfera constituie un subiect vast de refl ecţie, de studiu şi de acţiune. Aceste relaţii exprimă rezultatul activităţilor care îşi pun defi nitiv amprenta asupra măreţiei şi frumuseţii biosferei. Biosfera nu mai poate avea o dezvoltare proprie în afara convieţuirii ei cu societatea umană. Aceasta împreună cu societatea umană devin, în felul acesta, indisolubil legate, ele nu mai pot exista una fără cealaltă.

Relaţia strânsă dintre om şi biosferă, legăturile multiple, aproape infi nite şi aproape necunoscute, au condus la situaţia semnalată, mai ales în a doua parte a ultimului secol din mileniul II, cum că biosfera este mult prea dominată de om, relevându-se şi primele confl icte negative dintre om şi biosferă. Degradarea mediului, posibilitatea epuizării anumitor rezerve naturale, sărăcia absolută care a lovit milioane şi apoi miliarde de oameni, au pus pe cercetători în situaţia să gândească un plan special ,,MAB” (man and biosphere) la care au aderat principalele instituţii internaţionale în domeniu.

MAB a fost lansat la Conferinţa generală UNESCO, obiectivele sale sunt următoarele:

PRINCIPIUL 14

,,Statele trebuie, în mod efectiv, să coopereze spre a descuraja sau preveni dislocarea şi transferul către alte state a unor activităţi sau substanţe care cauzează severe dereglări ale mediului înconjurător sau sunt găsite ca fi ind dăunătoare sănătăţii umane”. (Declaraţia de la Rio - 1992)

- precizarea bazelor necesare utilizării raţionale şi a conservării resurselor biosferei;

- ameliorarea relaţiilor dintre om şi biosferă;- evaluarea repercusiunilor acţiunilor, a activităţilor prezente asupra lumii

şi a biosferei de mâine;- obligarea omului, a societăţii umane, responsabil de relele create până

astăzi biosferei, de a gestiona, în modul cel mai efi cace resursele naturale ale biosferei şi de a crea condiţiile necesare refacerii unor resurse pe cale de dispariţie.

Atmosfera este învelişul gazos care înconjoară pământul. În atmosferă, în stare naturală, aerul ocupă 96% din volum, restul de 4% revenind vaporilor de apă.

Aerul uscat este un amestec de gaze format din: 78% azot, 21% oxigen, cantităţi mici de dioxid de carbon (0,03%) şi gaze rare (argon, neon, heliu) care asigură viaţa pe Terra şi o protejează de razele dăunătoare ale soarelui.

POLUAREA ATMOSFEREI este determinată de deversarea şi acumularea în aer a unor substanţe străine care afectează în măsură mai mare sau mai mică compoziţia acestuia determinând variaţii ale proprietăţilor atmosferei. Prezenţa unor astfel de substanţe este nocivă deoarece afectează şi poate chiar distruge echilibrele ecologice şi implicit viaţa şi sănătatea vieţuitoarelor.

Poluarea atmosferei ca şi a biosferei a început odată cu era industrială, când dezvoltarea activităţilor umane a contribuit la creşterea şi diversifi carea poluării, cu efecte directe asupra echilibrelor şi dezvoltărilor naturale şi cu consecinţe nefaste chiar asupra omului.

1.2. SURSE DE POLUARE A BIOSFEREI CU DIOXID DE CARBON

Sursele de poluare a atmosferei se clasifi că în mai multe categorii, după următoarele criterii:

a) origine;b) formă;c) mobilitate;d) înălţime;e) regim de funcţionare;f) tip de activitate;

8 9

a) După origine sursele de poluare a atmosferei se clasifi că în surse naturale şi surse antropice (artifi ciale)

Sursele naturale şi principalii poluanţi specifi ci emişi sunt:- omul şi animalele - prin procesele fi ziologice evacuează CO2 (respiraţie),

viruşi;- plantele - prin respiraţie (CO2), prin fungi, polen, substanţe organice şi

anorganice;- solul - prin viruşi, pulberi (urmare a eroziunii);- apa, în special cea marină - prin aerosoli încărcaţi cu săruri (sulfaţi,

cloruri);- descompunerea materiilor organice vegetale şi animale - metan, hidrogen

sulfurat, amoniac, dioxid de carbon etc., rezultate din aceste procese;- vulcanismul - prin cenuşă, compuşi de sulf, oxizi de azot şi de carbon;- incendiile masei vegetale - prin cenuşă, oxizi de sulf, azot, carbon

rezultaţi;- radioactivitatea terestră şi cosmică - prin radionuclizi emişi de roci

(Ra226, Ra228 şi descendenţii) şi de provenienţă cosmică (Be10, Cl36, C14, H3, Na22 etc.);

- descărcările electrice - prin ozon;- furtunile de praf şi de nisip - prin pulberile terestre;Principalele surse naturale de poluare a biosferei cu dioxid de carbon

sunt: omul, animalele şi plantele (prin metabolism), descompunerile materialelor organice vegetale şi animale, vulcanismul (la erupţii), incendiile masei vegetale. Poluarea biosferei cu dioxid de carbon din aceste surse este relativă deoarece, biosfera este mai mult sau mai puţin în echilibru, în sensul că pe o perioadă de 10 ani, cantitatea emisă de CO2 este egală cu cea absorbită.

Sursele antropice (artifi ciale) sunt formate din orice activitate umană, care conduce la evacuarea în atmosferă de substanţe care se găsesc sau nu în compoziţia naturală a atmosferei.

Cele mai importante surse de poluare a atmosferei pe cale antropică sunt: procesele de combustie, transportul, industria şi distrugerea pădurilor.

Majoritatea poluanţilor biosferei sunt produsul proceselor de ardere din marile centrale termice şi centralele de apartament şi a arderii combustibilului în motoarele cu ardere internă.

b) În funcţie de natură poluarea poate fi : fi zică, chimică şi biologică

1) Poluarea fi zică a atmosferei se datorează adaosului de energie. Adaosul poate fi sub formă de: energie mecanică, aceasta generând poluarea sonoră; de energie calorică, aceasta producând poluarea termică; de energie radiantă, care produce poluarea cu radiaţii penetrante şi de energie radioactivă care produce poluarea radioactivă cu radionuclizi.

Sursele de poluare fi zică sunt naturale şi antropice.Cele mai periculoase sunt cele antropice, mai ales cele radioactive

(accidente nucleare, explozii nucleare).

2) Poluarea chimică a atmosferei este consecinţa depăşirii nivelurilor normale, naturale ale unor componenţi naturali (dioxid de carbon sau ozon) sau a expulzării în atmosferă a unor substanţe străine de compoziţia naturală a acesteia (gaze, pulberi, fum etc.).

Sursele de poluare chimică sunt naturale şi antropice.Sursele de poluare chimică naturale sunt reprezentate de eroziunea

solului (praf), erupţiile vulcanice, descompunerile substanţelor organice, incendiile pădurilor etc. Acestea au o importanţă limitată pentru zonele unde se produc şi sunt cu mult mai reduse decât cele artifi ciale.

Sursele de poluare chimică artifi ciale sunt mult mai numeroase şi în creştere, afectând zone vaste, din ce în ce mai întinse. Poluarea chimică nu are graniţe fi ind transfrontalieră. Poluarea chimică artifi cială se realizează prin: surse staţionare şi mobile, încălzitul locuinţei, preparatul hranei, fumatul etc.

Surse staţionare antropice de poluare chimică a atmosferei. Acestea cuprind procesele de combustie şi procesele industriale diverse:

a) Procesele de combustie se referă la arderea combustibililor fosili (cărbune, petrol, gaze naturale) pentru obţinerea energiei în scopuri industriale (centrale electrice).

Cărbunele este combustibilul cel mai folosit dar şi cel mai poluant. Fumul rezultat din ardere conţine suspensii (carbon, siliciu, aluminiu, oxizi de fi er, zinc, cadmiu, vanadiu, nichel, seleniu etc.) şi gaze (vapori de apă, oxizi de

10 11

azot, dioxid de sulf, oxid de carbon, acid fl uorhidric, aldehide etc.).Produşii de petrol constituie un combustibil important în procesele de

combustie. Din arderea acestora rezultă poluanţi ca: oxizi de azot, oxizi de carbon, dioxizi de sulf, hidrocarburi policiclice şi cenuşă bogată în sulfaţi, seleniu, vanadiu etc.

Gazele naturale sunt combustibili fosili cu cel mai redus potenţial poluant. Din arderea lor rezultă oxizi de azot, oxizi de carbon şi hidrocarburi.

b) Procesele industriale diverse se referă la metalurgia feroasă şi neferoasă, industria materialelor de construcţii şi industria chimică.

Metalurgia feroasă este poluantă în toate fazele sale de producţie. Acestea poluează cu substanţe în suspensie (oxizi de fi er, mangan, arsen, nichel, silicaţi, cărbune, fl uoruri) cât şi cu gaze (oxizi de carbon, oxizi de sulf şi sulfaţi, hidrogen sulfurat).

Metalurgia neferoasă poate elimina în atmosferă oxizi de plumb, zinc, cupru, bariu, cadmiu, fl uoruri, oxizi de sulf, oxizi de carbon, oxizi de azot, azbest.

Industria materialelor de construcţii (fabrici de ciment, var, ghips) poluează cu suspensii de materii prime şi de produs fi nit cât şi cu diverse gaze rezultate din arderea combustibililor.

Industria chimică (fabrici de îngrăşăminte, pesticide, acizi, cauciuc, mase plastice, celuloză, medicamente etc.) evacuează în atmosferă gaze, vapori, materiale în suspensie dintre cele mai toxice. În fi gura nr. 1 este prezentată o sursă de poluare staţionară.

Fig. 1 Surse de poluare staţionare(Ionel., I., şi colab., 2006)

c) Încălzitul locuinţelor şi prepararea hranei poluează atmosfera cu pulberi, cenuşă, oxid de carbon, dioxid de sulf, atât în încăperi (încălzirea individuală) cât şi în localităţi (evacuări prin coşuri la încălzirea centralizată).

d) Fumatul tutunului poluează nu numai aerul inhalat de fumător ci şi aerul încăperilor, cu pulberi fi ne de fum, nicotină, oxid de carbon, hidrocarburi şi compuşi cancerigeni.

Poluarea atmosferei datorată surselor staţionare are la origine dezvoltarea industrială a societăţii umane, care în dorinţa creşterii nivelului de trai al umanităţii a crescut şi consumurile de energie. Arderea industrială este etapa de bază în conversia energiei chimice a combustibililor în căldură, lucru mecanic şi electricitate. La nivelul anului 1970 circa 99% din energia

12 13

consumată a provenit din arderea combustibililor fosili, iar în anul 2000, acest procent era de 75%.

Din punct de vedere al poluării atmosferei datorată surselor staţionare o pondere importantă o au centralele termoelectrice şi termice, instalaţiile de încălzire a locuinţelor, ce consumă, în special combustibili fosili, dar şi incineratoarele de deşeuri, care, deşi nu ard combustibili fosili, evacuează în aer unii poluanţi specifi ci cum sunt dioxinele, compuşi organici policiclici aromatici etc.

Sursele mobile de poluare chimică antropică a atmosfereiAcestea sunt reprezentate de mijloacele de transport rutiere, feroviare,

aeriene şi maritime. Mijloacele de transport, indiferent de natura lor, poluează atmosfera cu produşi din arderea combustibililor fosili, lichizi, din care rezultă: funingine, oxizi de carbon, oxizi de azot, hidrocarburi, suspensii, plumb etc.

Odată cu importanţa sporită acordată creşterii calităţii vieţii s-au constatat depăşiri îngrijorătoare ale nivelului de poluare în ultimele două decenii. Cauzele creşterii poluării atmosferei se regăsesc la mijloacele de transport cu motoare cu ardere internă. Conform cercetărilor, activitatea de transport este responsabilă de circa 33 - 35% din totalul emisiilor de CO2 şi reprezintă al cincilea factor major care contribuie la crearea efectului de seră şi a încălzirii planetei, deţinând în acest sens un procent de circa 7% din totalul surselor poluatoare care produc acest efect.

Motoarele cu ardere internă, folosite în transporturi, generează o poluare a aerului pe unitatea de energie mai mare decât orice alt consumator energetic. Această poluare are efecte dăunătoare asupra eco-biosistemelor locale şi globale iar ea se va accentua odată cu globalizarea, urbanizarea şi creşterea numărului de mijloace de transport pe cap de locuitor.

Poluarea datorată trafi cului are efecte negative directe asupra sănătăţii organismelor vii şi indirecte prin distrugerea stratului de ozon atmosferic.

3)Poluarea biologică a atmosferei se referă la contaminarea microbiologică a aerului cu polen, spori, viruşi, microbi sau la modifi cări ale biocenozelor şi invazii de specii de animale şi plante (seminţe de buruieni).

Principalele surse de poluare ale aerului atmosferic: procese industriale, transporturile, instalaţii de ardere industriale, instalaţii de ardere casnice,

În tabelul nr. 1 se prezintă aportul principalelor ramuri ale economiei la poluarea aerului cu diverse noxe (gaze specifi ce)

Trebuie făcută menţiunea că dacă sursele naturale de poluare au existat dintotdeauna, natura are mecanismele ei prin care poate remedia efectele lor.

În acest sens trebuie reamintit că rolul epurator al aerului ambient, atribuit plantelor - prin fotosinteză - este totuşi limitat, astfel că este iluzoriu să considerăm că oxigenul produs de o pădure poate compensa cel consumat de către avioanele cu reacţie la decolarea de pe un aerodrom. În schimb, rolul fi zic al plantelor este foarte important. Diferitele plantaţii de arbori, de garduri vii sau masive împădurite vor avea un rol fi zic de dispersare al poluanţilor, modifi când asperităţile naturale ale solului, producând modifi cări higrometrice şi de temperatură locală, toate favorizând o mai

unităţi energetice de putere, incineratoare de deşeuri, procese de ardere neindustriale, vulcani, furtuni de praf, incendii naturale, agricultura, polen, spori etc.

14 15

Fig. 3 Contribuţia principalelor sectoare poluatoare din Germania la emisia anuală de CO2

(Ionel.,I. şi colab. 2006)

Din analiza celor două fi guri rezultă că anual cantitatea de CO2 emisă în atmosferă în Germania este aproximativ de 10 ori mai mare decât în România. Ponderea procentuală a principalilor poluatori este de aceeaşi mărime, deosebirea provenind în special de la unităţile energetice, care în România, participă cu 10 procente mai mult decât în Germania. În Germania transporturile rutiere au o contribuţie de 10 ori mai mare decât în România.

Trebuie făcută precizarea că dioxidul de carbon este un produs inevitabil al arderii combustibililor fosili, iar limitarea emisiilor se poate face prin schimbarea combustibililor fosili, prin găsirea unor surse alternative de energie şi prin creşterea randamentului instalaţiilor mari de ardere. Dioxidul de carbon este un gaz cu efect de seră, iar legislaţiile internaţionale care privesc dezvoltarea durabilă impun limitări la nivel de ţară în ceea ce priveşte cantitatea emisă în atmosferă.

În conformitate cu prevederile Conferinţei ONU de la Bali (Indonezia, 2007) şi ale Uniunii Europene, România trebuie să-şi reducă emisiile GES, în perioada 2008 - 2012, cu o cotă de 20%.

bună dispersare sau fi xare la sol a diferiţilor poluanţi emişi în atmosferă. Dar utilitatea plantelor în lupta împotriva poluării aerului nu poate avea loc decât în măsura în care vom dispune de o gamă largă de plante rezistente şi adaptate la diferitele condiţii de sol şi climă ale regiunii în cauză. Aceasta presupune, în primul rând, cunoaşterea mecanismelor de intoxicare a plantelor cu poluanţii aerului pentru a putea imagina apoi fi e o modalitate de atenuare a efectelor, fi e un mod de selectare a speciilor rezistente.

În ceea ce priveşte poluarea antropică a atmosferei cu dioxid de carbon, în fi gura 2 şi fi gura 3 prezentăm impactul principalelor tipuri de surse poluatoare în totalul emisiilor de CO2 la nivelul anului 2002.

Fig. 2 Contribuţia principalelor sectoare poluatoare din România la emisia anuală de CO2 (Ionel., I. şi colab. 2006)

16 17

Fig. 4 Spectrul radiaţiilor solare şi iradiaţia spectrală

Din totalitatea razelor solare care penetrează în atmosferă, 31% sunt refl ectate în spaţiu, 46% încălzesc continentele şi oceanele, iar 23% sunt absorbite de atmosferă. Dacă nu ar fi această absorbţie de energie solară, temperatura terestră medie ar fi de -18°C la suprafaţa globului, faţă de +15°C, temperatura existentă la ora actuală.

1.2.1. POLUAREA AERULUI DIN SPAŢIILE ÎNCHISE DIN CLĂDIRI (POLUAREA INDOOR)

Marea majoritate a populaţiei urbane trăieşte în spaţiile din interiorul clădirilor, iar mediul atmosferic din aceste interioare este diferit din punct de vedere al condiţiilor. Există medii atmosferice pure, sterile (săli de operaţie la spitale), ultrapure (unităţi industriale de preparat materiale ultrapure), dar şi mediile atmosferice industriale (industria siderurgică, a morăritului, a materialelor de construcţii) puternic poluate.

În casele de locuit atmosfera interioară este diferită în funcţie de zona climatică. În zonele tropicale, casele sunt construite din materiale argiloase, uşoare, locuinţele sunt aerisite tot timpul din cauza temperaturilor medii ridicate.

În regiunile temperate şi reci casele sunt construite din cărămizi, piatră, lemn, metal etc., locuinţele sunt aproape ermetice, nu permit schimbul normal cu exteriorul, iar aerul din interior are un anumit grad de poluare.

În aceste locuinţe se desfăşoară o serie de activităţi (pregătirea hranei, întreţinerea şi curăţenia îmbrăcămintei, curăţirea şi încălzirea locuinţei, diverse reparaţii, fumatul), iar aerul interior este adeseori impurifi cat.

Aerul din interiorul clădirilor este infl uenţat de următorii factori:- natura aerului ambient din jurul clădirilor;- viteza de schimb a aerului din interior cu cel din exterior;- natura materialelor prezente în clădiri;- activităţile umane care se desfăşoară în interior.Principalii contaminanţi ai aerului din interiorul clădirilor sunt: suspensiile

de particule, compuşii organici volatili, substanţe radioactive, monoxidul şi dioxidul de carbon.

Dioxidul de carbon este un gaz incolor, fără miros, nu irită mucoasele, iar în concentraţii foarte mari nu se simte. Fiind de 1,5 ori mai greu decât aerul, el se concentrează în partea de jos a încăperilor, iar prin inhalare poate produce intoxicaţii şi chiar moartea organismului uman. De aceea trebuie acordată o atenţie deosebită concentraţiei lui în atmosfera din încăperi şi evitată creşterea concentraţiei acestuia prin aerări şi ventilări.

1.2.2. EFECTUL DE SERĂ

Atmosfera înconjoară Pământul ca un strat protector, transparent care lasă să treacă lumina soarelui şi reţine căldura. Fără el, căldura soarelui s-ar refl ecta pe suprafaţa Pământului şi s-ar întoarce în spaţiu. Temperatura Terrei ar fi mai joasă de -30°C şi totul ar fi îngheţat. Atmosfera se comportă ca sticla unei sere, din acest motiv, se vorbeşte de ,,efectul de seră”.

Efectul de seră este un fenomen natural şi joacă un rol determinant în menţinerea unui climat terestru propice vieţii. Gazele cu efect de seră (vaporii de apă, dioxidul de carbon, metanul, oxizii de azot etc.) prezente în atmosferă sunt responsabile de apariţia efectului de seră.

În fi gura nr. 4 este prezentat spectrul radiaţiilor solare şi iradiaţia acestora în funcţie de lungimea de undă.

18 19

TABELUL nr. 2 Gazele de seră cu tendinţă de creştere a concentraţiei(Ionel, I., şi colab., 2006)

Nr. crt. Poluantul gazos Valoare actuală Tendinţa în timp1. CO2 345ppm +0,5%=1,6 ppm/an2. CH4 1,65 ppm +1,2%=27 ppb/an3. N2O 0,32 ppm +0,2%=0,9 ppb/an4. CF2CL2 400 ppm +4,5%=18 ppt/an5. CFCL3 270 ppm +5,2%=13 ppt/an

Gazele cu efect de seră sunt cele care absorb radiaţia în UV şi IR retransmisă de pământ şi o refl ectă apoi în toate direcţiile, o parte din energie revenind înapoi pe pământ.

Intensifi carea efectului de seră se datorează emisiilor de gaze cu efect de seră eliberate în atmosferă de activitatea antropică. Pe măsură ce a crescut populaţia planetei, au crescut necesităţile de consum, s-a intensifi cat procesul de industrializare ceea ce a condus la producerea unor cantităţi de gaze cu efect de seră mult mai mari decât cele necesare pentru a menţine echilibrul termic al planetei. Eliminarea acestor gaze prin procese naturale este mult mai înceată decât producerea lor. Astfel ele vor rămâne mai mult timp în atmosferă conducând la accentuarea efectului de seră.

Vom trata în continuare, pe larg, principalele gaze ce produc efectul de seră.

A) DIOXIDUL DE CARBON ŞI EFECTUL DE SERĂ

Cercetările ştiinţifi ce au demonstrat că, înainte de era industrială, atmosfera conţinea circa 550 miliarde tone de carbon sub formă de CO2. Aceasta înseamnă o concentraţie de 280 părţi per milion (ppm), adică 0,028% în aer.

Deşi, în ultimele 5 milenii, au avut loc numeroase şi enorme schimbări, fl uxuri de carbon între ocean şi biomasa continentală, conţinutul de CO2 a rămas relativ neschimbat. Odată cu începerea erei industriale (anul 1850), conţinutul atmosferei în CO2 a continuat să crească continuu, în atmosferă existând la nivelul anului 2000 peste 700 gigatone carbon, adică o concentraţie de peste 340 ppm.

Dioxidul de carbon este răspunzător în procent de 59% de manifestarea efectului de seră. El este generat de arderea combustibililor fosili (cărbunele şi petrolul), gazele de eşapament, tăierea pădurilor tropicale şi a altor păduri (stratul vegetal şi pădurile produc anual 1,6 - 2,7 miliarde tone CO2), arderea lemnului.

Dioxidul de carbon are capacitatea cea mai mare de reţinere a energiei solare, are cea mai lungă durată de viaţă în atmosferă (50 - 200 ani) şi are cea mai mare concentraţie dintre gaze în atmosferă.

Prin arderea combustibililor fosili carbonul conţinut se oxidează şi este eliberat în atmosferă sub formă de CO2, într-o proporţie de 3,67 ori mai mare.

Majoritatea gazelor cu efect de seră sunt naturale, însă odată cu începerea revoluţiei industriale din secolul al XIX lea, activitatea umană a determinat creşterea concentraţiei lor la un nivel nemaiatins de 420 000 ani.

Efectul de seră este încălzirea atmosferei Pământului din cauză că anumite gaze, ca dioxidul de carbon şi monoxidul de azot împiedică răcirea porţiunii de Pământ unde este noapte. Acelaşi fenomen a dus la temperaturi de sute de °C de pe Venus, unde atmosfera este alcătuită aproape exclusiv din dioxid de carbon.

Unele gaze din atmosferă (vaporii de apă, dioxidul de carbon, ozonul, metanul, oxidul de carbon şi unele tipuri de clorofl uorocarburi) împiedică disiparea căldurii produsă de Pământ în spaţiu. Căldura este radiată din nou spre suprafaţa Pământului care este încălzită suplimentar. În condiţii naturale vaporii de apă sunt cei mai efi cienţi în producerea efectului de seră. Datorită vaporilor de apă din atmosferă, temperatura medie a Pământului este cuprinsă între +15 °C şi -18 °C. Prin comparaţie, pe Marte, unde atmosfera este subţire şi nu există vapori de apă, temperatura la suprafaţa planetei este de 50 °C, iar pe Venus, cu o atmosferă bogată în dioxid de carbon, temperatura la suprafaţa planetei este de +430 °C.

Cele mai importante gaze care generează efectul de seră sunt: dioxidul de carbon, metanul, oxizii de azot, ozonul de suprafaţă, clorofl uorocarbonii.

În tabelul nr. 2 sunt prezentate principalele gaze cu efect de seră şi tendinţa în timp a modifi cării acestora.

20 21

ani. Condiţiile climatice depind de modifi cările ecosferei, balanţa energetică (radiaţia) Pământului jucând un rol important. În ultimii 150 de ani, un rol deosebit în schimbarea climei Pământului a avut-o activitatea antropică, care a participat în mod direct la această schimbare prin emisiile de gaze cu efect de seră.

Stratul de ozon stratosferic funcţionează ca un fi ltru pentru radiaţia solară în spectrul ultraviolet (UV) făcând posibilă viaţa pe pământ. Gazele de seră, ce se găsesc în atmosferă în mod natural, menţin temperatura la suprafaţa pământului la o medie de 15°C, fără aceste gaze temperatura medie a pământului ar fi de aproximativ - 20°C. Modifi cările concentraţiei gazelor de seră în atmosferă pot interveni dramatic în ciclul natural al radiaţiei solare în UV, modifi când temperatura, circuitul carbonului şi al apei şi deci, să modifi ce clima pe termen lung.

Istoricul evoluţiei temperaturilor medii la nivelul scoarţei terestre este studiat de „Paleoclimă”. Studiile istoriei climatice în diversele ere geologice ale Terrei, începând de la cuaternar, au folosit mai întâi forajele marine de adâncime, forajele în gheaţa antarctică (la peste 3500 metri adâncime) şi analizele materialelor obţinute cu izotopii de oxigen 16 şi 18. Din carotele marine de adâncime s-au obţinut o gamă largă de materiale, incluzând grupul de microfosile marine (foraminifere) ale căror cochilii calcaroase se păstrează în sedimentele oceanice de mare adâncime.

Analizele foraminiferelor cu izotopul de oxigen au relevat o schimbare continuă a climei de-a lungul ultimelor milioane de ani, dar cu un punct de cotitură acum 0,8 - 0,9 milioane de ani, după care ciclurile climatice au devenit mai îndelungate şi cu amplitudini mai mari.

Probele de gheaţă din calota antarctică conţin mici bule de aer. Examinarea bulelor de aer aduce informaţii complexe privind: compoziţia atmosferei în momentul formării bulei, data la care s-a format stratul de gheaţă şi temperatura în acel moment.

Climatul global al Terrei de-a lungul timpului a cunoscut modifi cări, cunoscând diferite cicluri climatice de încălzire sau de răcire, care diferă prin durata lor (de la câteva mii la mai multe milioane de ani), dar de asemenea şi prin amplitudinea lor.

Variaţiile climei sunt corelate cu cele ale insolaţiei, ale parametrilor lui Milankovici, cu fenomenul Alberto, cu ciclurile solare şi concentraţiile în atmosferă de gaze cu efect de seră cum sunt dioxidul de carbon şi aerosolii.

B) METANUL

Nivelul concentraţiei acestuia în atmosferă a fost mai multe milenii relativ constant. Începând cu anul 1600 nivelul lui s-a dublat, iar în prezent creşte cu 1 - 2% pe an.

Sursele de emisie ale metanului sunt de origine naturală (mlaştini şi terenuri mlăştinoase, lacuri, oceane care produc circa 106 - 245 mld kg carbon/an) şi de origine antropică (rumegătoare, orezării, ardere biomasă, scurgeri, exploatarea cărbunelui şi gazului natural care produc circa 255 - 535 mld kg carbon/an).

Deşi metanul se găseşte în concentraţie foarte mică în atmosferă (1,7 ppm), el constituie un factor redutabil în formarea efectului de seră deoarece este transparent la unele lungimi de undă ale luminii solare la care CO2 nu este, este greu de controlat, de intervenit şi de limitat.

Metanul este responsabil în procent de 18% de efectul de seră, are o durată de viaţă în atmosferă de 12 ani şi va fi un potenţial factor al efectului de seră în următoarele decenii.

C) ALTE GAZE importante care pot produce efectul de seră sunt: N2O, CFC, ozonul etc.

Efectele directe şi indirecte ale gazelor cu efect de seră se manifestă în acest moment şi se vor manifesta mai pregnant în viitor - dacă omul nu intervine pentru stoparea lor - prin schimbări climatice ca şi ecologice esenţiale, precum:

- creşterea temperaturii şi încălzirea globală;- modifi carea ciclului apei şi a regimului precipitaţiilor;- modifi carea geografi c glacială;- schimbări în dinamică şi structura populaţiilor din ecosisteme.

1.2.3. SCHIMBĂRI CLIMATICE

1.2.3.1. GENERALITĂŢI

Termenul climă defi neşte în general profi lul mediu al condiţiilor meteorologice într-o anumită zonă determinat pe o perioadă de mai mulţi

22 23

TABELUL nr. 3 Cei mai calzi 10 ani între 1880 - 2006

Ani Creşterea în raport cu media de la 1951-19801 2005 +0,630C2 1998 +0,570C3 2002 +0,560C4 2003 +0,550C5 2006 +0,540C6 2004 +0,490C7 2001 +0,480C

8 1997 +0,400C9 1995 +0,380C10 1990 +0,380CFig. 5 Variaţia temperaturilor globale pe perioada 1000 - 2000 ani în

funcţie de concentraţia de CO2

Creşterea temperaturii medii globale în cursul secolului XX a fost de 0,6°C.Activităţile umane care contribuie la încălzirea globală sunt: producerea şi

utilizarea energiei (56%), CFC (17%), practicile din agricultură (15%), alte activităţi industriale (12%)

1.2.3.2. EFECTELE ÎNCĂLZIRII GLOBALE

Pentru studiul încălzirii globale s-au alcătuit modele numerice procesate pe calculator sau analogii geografi ce sau geologice. Există multe controverse în lumea ştiinţifi că legate de efectele încălzirii globale, dar multe idei sunt acceptate de toată lumea (schimbările de climă, modifi carea nivelului mării, schimbări geomorfologice, schimbări în agricultură, schimbări politice).

Efectele creşterii temperaturii medii globale cu 0,3 - 0,6°C în decursul secolului XX sunt evidenţiaţi în cel de-al treilea raport al GIEC, dat publicităţii în anul 2001.

a) Climatul În cursul secolului al XX-lea repartiţia precipitaţiilor s-a modifi cat.

Precipitaţiile au devenit mai importante la latitudini medii şi înalte din emisfera nordică şi mai puţin importante în zonele subtropicale din aceiaşi emisferă (tab. 3). Fenomenul El Nińo a devenit mai frecvent.

Reîncălzirea climei, sinonimă cu reîncălzirea planetară sau reîncălzirea globală, este un fenomen de creştere a temperaturii medii a oceanelor şi atmosferei la nivel mondial pe mai mulţi ani. În accepţiunea sa comună, această temă este aplicată schimbărilor climatice observate de peste 25 ani, adică se poate spune de pe la sfârşitul secolului XX. Comunitatea ştiinţifi că atribuie această reîncălzire globală unei origini umane. Grupul de experţi interguvernamentali pentru evoluţia climei (GIEC) a determinat acest consens ştiinţifi c.

Ultimul şi al patrulea raport din anul 2007, la care au participat peste 2500 de oameni de ştiinţă din 130 ţări diferite, afi rmă că probabilitatea reîncălzirii climatice este de origine umană în procent de peste 90%.

Măsurătorile temperaturilor terestre realizată în cursul secolului XX arată o creştere a temperaturii medii. Această reîncălzire s-a derulat în 2 faze: prima fază de la 1910 la 1945, a doua fază de la 1976 până astăzi. Cele două faze sunt separate printr-o perioadă relativ rece. Reîncălzirea planetară pare a se corela cu o mare creştere în atmosferă a concentraţiei mai multor gaze cu efect de seră precum: dioxidul de carbon, metanul, dioxidul de azot, ozonul şi CFC urile.

Principalul responsabil de creştere a temperaturii medii globale este dioxidul de carbon.

În fi gura nr. 5 este prezentată variaţia temperaturilor globale pe perioada 1000 - 2000 ani în funcţie de concentraţia de CO2.

2524

b) Topirea unor porţiuni de banchizăCele mai multe studii arată că banchizele au tendinţa de reducere.

Observaţiile din satelit arată că aceste banchize sunt la suprafaţa Oceanului Arctic. Pe de altă parte s-a observat o subţiere a grosimii acestora în jurul Polului Nord. În Groenlanda gheaţa s-a redus de la 230 la 80 miliarde de tone/an între 2003 - 2005, ceea ce a contribuit la creşterea nivelului mării cu 10%.

c) Reducerea gheţarilor montaniCu rare excepţii, în ansamblul lor gheţarii montani studiaţi sunt în faza de

reducere. Gheţarii de pe Himalaya se reduc rapid şi pot dispărea în următorii 50 de ani.

d) Practica agricolăClimatul, şi în particular temperaturile, au efect asupra datei recoltelor

agricole. În cele mai multe cazuri datele de vegetaţie sunt în mod regulat mai avansate, decât cele normale.

e) Cicloane, taifunuriUn studiu publicat în 2005 arată că intensitatea cicloanelor la nivel global

a crescut între 1970 - 2004 cu toate că numărul acestora s-a diminuat. Au apărut noi cicloane (ciclonul Catarina care a apărut pentru prima oară în Atlanticul de Sud) şi taifunuri.

f) Modifi carea ariei de repartiţieEchipe de cercetători au observat o modifi care a ariei de repartiţie a

diferitelor specii animale şi vegetale. Această modifi care se face prin deplasarea ei spre nord şi spre altitudini mai înalte (exemplu pinul se extinde spre nord şi spre înălţime).

g) Creşterea nivelului măriiAnaliza datelor obţinute de la sateliţi sugerează că nivelul mării a crescut

în cursul secolului XX cu mai mult de 25 cm şi continuă să crească în mod regulat.

j) Alte dovezi ale creşterii temperaturilor glaciare din secolul XX sunt: reducerea învelişului de zăpadă din emisfera nordică, ierni şi primăveri mai calde, creşterea temperaturii Pământului în stratul de sub scoarţă.

Datele obţinute prin inelele anuale ale copacilor, miezul gheţii superfi ciale şi prin alte metode de determinare indirectă a tendinţelor climei, sugerează că temperaturile globale la suprafaţa solului sunt în prezent mai mari decât în oricare dată din ultimii 600 de ani.

1.2.3.3. PREVIZIUNI PRIVIND SCHIMBĂRILE CLIMATICE

Creşterea concentraţiei gazelor cu efect de seră în atmosferă, îndeosebi a concentraţiei de dioxid de carbon (de la 380 ppm la peste 400 ppm) în viitor are urmări greu de imaginat.

Previziunea cercetătorilor referitoare la evoluţia viitoare a climatului este posibilă prin utilizarea modelelor informatice. Aceste modele, dau circulaţia generală, simulează deplasarea şi temperaturile maselor atmosferice şi oceanice. Cele mai recente pot prinde de asemenea şi alte fenomene, ca de exemplu ciclul carbonului.

Aceste modele sunt considerate valabile de către comunitatea ştiinţifi că deoarece sunt capabile să simuleze variaţiile cunoscute ale climatului, cum sunt variaţiile sezoniere, fenomenul El Nińo sau oscilaţiile din Atlanticul de Nord.

Există şi cauze de incertitudini în funcţionarea acestor modele, de natură matematică, informatică, fi zică etc. Incertitudinile legate de amploarea reîncălzirii terestre au două surse: incertitudini legate de modelele folosite şi cele privitoare la comportamentul umanităţii în cursul secolului XX.

S-au imaginat mai multe scenarii pentru a prevedea reîncălzirea climatică în cursul secolului XXI. Specialişti climatologi de la GIEC consideră ca realistă o creştere a temperaturilor medii anuale globale în primii 50 de ani între 1,3 - 2,4°C, iar pe întreg secolul de 1,8 - 3,4°C. În Europa se prevede o creştere a temperaturii medii în acest secol cuprinsă între 2 şi 6,3°C.

În tabelul nr. 4 sunt prezentate 4 familii de scenarii imaginate de cel de-al patrulea raport al GIEC cu previziunile creşterii temperaturii medii globale în 2100.

2726

Aceste creşteri de temperatură par mici, însă, nu trebuie să uităm că perioada ultimei glaciaţiuni s-a încheiat acum 11 500 ani, iar temperatura medie era doar cu 5°C mai joasă decât cea de azi, iar Europa era acoperită de gheaţă. Câteva grade fac o mare diferenţă pe plan climatic.

Schimbarea climatică actuală se simte deja în Europa ca şi în întreaga lume. Pe termen lung, ar putea fi la originea catastrofelor precum mărirea nivelului apei mării, inundaţii, furtuni violente, foamete şi penurii de apă în anumite părţi ale lumii. Acest lucru priveşte toate ţările, însă, sunt ţările cu economie energetică care vor fi cele mai vulnerabile, datorită faptului că depind de activităţi sensibile condiţiilor meteorologice precum agricultura şi nu dispun de mijloacele necesare a se adapta efectelor schimbărilor climatice.

1.2.3.4. EFECTELE SCHIMBĂRILOR CLIMATICE PREVIZIBILE ÎN SECOLUL AL XXI-LEA

Raportul al 4 lea al GIEC dat publicităţii în anul 2007 prezintă următoarele grupe de consecinţe asupra mediului a acestor previziuni:

a) Creşterea nivelului oceanelor

Datorită dilataţiei termice (creşterea propriilor volume de apă ca urmare a încălzirii acestora) şi aportului suplimentar de apă provenit prin topirea calotelor glaciale continentale. Este posibil că nivelul apelor planetare să crească până în anul 2100 cu 18 - 59 cm, iar până în anul 2300 cu până la 2

Surse Obiective economice Obiective despre mediuGlobaleLumea omogenă

A1Creşterea economică rapidă 1,4 - 6,40C

B1Mediu durabil 1,1 - 2,90C

RegionaleLumea eterogenă

A2Cu orientare regională2,0 - 5,40C

B2Mediu durabil local1,4 - 3,80C

Patru familii de scenarii ale celui de-al patrulea raport

TABELUL nr. 4 Scenarii cu previziunile creşterii temperaturilor medii globale în 2100 (GIEC - Raportul al 4 lea; 2007)

metri. Aceste previziuni sunt legate de tipul de model informatic folosit şi de estimările viitoare ale emisiilor de gaze cu efect de seră (mai ales de CO2).

b) Umiditatea absolută

După toate evidenţele umiditatea absolută medie a aerului va creşte. Se ştie că apa este principalul vector al termodinamicii atmosferei (evaporaţia absoarbe energia şi condensarea o restituie), ea va infl uenţa puternic de asemenea creşterea precipitaţiilor.

c) Precipitaţiile

Conform ultimului raport GIEC acestea vor creşte la altitudinile înalte şi se vor diminua în zonele subtropicale, tendinţă care deja se constată.

d) Circulaţia termoalcalină

Circulaţia termoalcalină desenează mişcările apei reci şi sărate spre fundul oceanelor situate la mare altitudine din emisfera nordică. Acest fenomen este responsabil de reînnoirea apei profunde oceanice şi de climatul relativ dulce european. Pentru secolul al XXI-lea este posibilă o relaxare a acestui fenomen, aşa cum se şi arată. Fenomenul este total şi defi nitiv şi se consideră posibil să se manifeste pe o perioadă lungă de timp.

e) Gheaţa şi stratul de zăpadă

Pentru secolul XXI se prevede o diminuare a stratului de zăpadă şi o retragere a banchizelor de gheaţă. Gheţarii şi calotele glaciare din emisfera de nord vor continua să se diminueze. În replică, calota glacială antarctică nu se va mai diminua în secolul XXI. Cercetările efectuate pe platforma glacială a Antarcticii au evidenţiat schimbarea direcţiei vânturilor dominante ca urmare a creşterii concentraţiei în aer a gazelor cu efect de seră şi o degradare a stratului de ozon deasupra Antarcticii din cauza CFC-urilor de origine umană. Ca efect, Antarctica va continua să aibă un climat din ce în ce mai rece, iar stratul de gheaţă va fi în expansiune.

2928

f) Fenomene pe termen lung

Majoritatea climatologilor apreciază că fenomenele induse de emisiile de gaze cu efect de seră vor continua şi se vor amplifi ca. Se insistă asupra următoarelor aspecte:

- gazele cu efect de seră, îndeosebi dioxidul de carbon, au o durată de viaţă lungă şi infl uenţează efectul de seră timp îndelungat după emiterea lor;

- datorită inerţiei sistemului climatic, reîncălzirea planetei va continua şi după stabilizarea concentraţiei gazelor cu efect de seră. Această reîncălzire va deveni, în acest timp mai lentă;

- inerţia, încă mare, a masei oceanice face ca ridicarea nivelului mărilor să crească chiar şi după stabilizarea temperaturii medii globale. Topirea calotei glaciare a Groenlandei este un fenomen care se desfăşoară de zeci şi sute de ani.

Consecinţele reîncălzirii climatice asupra biosferei şi a omuluiReîncălzirea planetară în secolul XXI va avea consecinţe directe,

fi zice şi climatice şi va infl uenţa ecosistemele în general, iar în particular biodiversitatea. Pe ansamblul populaţiei umane efectele fi zice şi ecologice vor avea mari repercusiuni prin afectarea celor trei mari complexe de sisteme ecologic, economic şi social.

În ceea ce priveşte efectele la nivel biologic şi ecologic, cercetătorii atrag atenţia asupra următoarelor puncte:

- numeroase specii de plante şi animale nu vor suporta schimbarea de temperatură sau nu vor migra spre regiuni care dispun de un climat adaptat. Este posibil ca 1/3 din specii să fi e afectate. Mamiferele şi păsările din regiunile reci precum ursul polar, morsa şi pinguinul sunt deosebit de vulnerabile.

- ecosistemele naturale vor fi puternic afectate. Cele mai sensibile ecosisteme naturale sunt: gheţarii, recifele de corali, mangrovele, pădurile boreale şi tropicale, ecosistemele polare şi alpine, preeriile umede.

- daunele în ecosistemele naturale vor fi direct proporţionale cu intensitatea şi rapiditatea reîncălzirii planetare.

Referitor la efectele negative ale reîncălzirii planetare observaţiile făcute în ultimii ani indică faptul că societatea umană poate face faţă schimbărilor climatice graduale sau abrupte, lucru demonstrat de-a lungul mileniilor, când

s-a adaptat graţie diverselor reacţii de la a se adăposti, a dezvolta irigaţiile sau a migra spre regiuni mai ospitaliere.

Efectele negative ale reîncălzirii climatice cu impact asupra omului sunt următoarele

- creşterea nivelului oceanului planetar cu 60 cm ar duce la acoperirea totală cu apă a insulelor Maldive, Tuvalu, a Deltei Dunării şi Nilului. În Europa cca 70 milioane de oameni ar fi ameninţaţi, mai ales cei stabiliţi pe malul mării. Apa mării va penetra pe terenurile agricole din zona ţărmurilor şi va contamina solurile agricole şi rezervele de apă;

- creşterea numărului fenomenelor extreme ca furtunile, inundaţiile, secetele, valurile de căldură şi a violenţei lor în manifestare;

- apa potabilă va deveni mai rară în numeroase regiuni ale lumii. O creştere de temperatură de 2,5°C ar conduce la faptul că 2,4 - 3,1 miliarde de persoane să sufere din lipsă de apă;

- aceiaşi creştere de temperatură ar aduce foametea pentru circa 50 milioane persoane, cifră la care se adaugă cele 850 milioane care suferă deja;

- scăderea randamentelor agricole potenţiale mai ales în zonele tropicale şi subtropicale. Reducerea producţiei agricole în zonele cu altitudine medie şi înaltă;

- diminuarea resurselor de apă mai ales în zonele secetoase tropicale şi subtropicale;

- extinderea zonelor infestate de maladii ca holera, paludismul şi malaria;

- creşterea ratei mortalităţii ca urmare a dioxidului de carbon la un nivel exacerbat. Studiul realizat de savantul american Mark Jacobson (2007) arată că pentru o creştere a temperaturii cu un grad Celsius, poluarea ar provoca anual 1000 de morţi în SUA şi 20 000 de morţi pe glob şi multe alte cazuri de afecţiuni respiratorii şi astmă. Creşterea concentraţiei de dioxid de carbon în atmosferă sporeşte rata mortalităţii şi din cauza nivelului de ozon şi a carcinogenelor din aer;

- creşterea riscului inundaţiilor din cauza ridicării nivelului mării şi a modifi cării climatului, mai ales a ciclului apei şi a regimului precipitaţiilor;

- un consum ridicat de energie datorat folosirii instalaţiilor climatice;- pericolul ambalării posibile a încălzirii climatice prin „bomba de carbon”

şi oprirea circulaţiei termosaline. Climatul se poate încălzi cu câteva grade doar în câţiva ani.

3130

Metanul (CH4) este un gaz cu efect de seră de 23 ori mai puternic decât CO2. El se formează prin descompunerea materiilor organice prin anaerobie. Solurile umede sunt cele mai propice apariţiei metanului şi deci, eliberării lui în natură.

Dacă solul este îngheţat, metanul este blocat în gheaţă sub formă de hidrat de metan. Dacă solul se încălzeşte, gheaţa se topeşte, iar ca efect imediat, prin eliberarea metanului se va încălzi atmosfera. „Bomba de carbon” este Siberia unde se afl ă un rezervor imens de metan (circa 1 400 Gt).

Oceanul captează astăzi circa 1/3 din CO2 produs de activitatea umană.Dacă curenţii oceanici încetează, apele de suprafaţă se vor satura cu CO2 şi

nu îl vor mai capta. Cantitatea de CO2 absorbită de apă va scădea pe măsură ce apa se va încălzi. Astfel mult CO2 nu ar mai fi eliberat în atmosferă, CO2 s-ar acumula în ocean unde ar produce acidifi erea cu efect direct asupra ecosistemului marin.

Circulaţia apei oceanelor funcţionează astfel: apa care se apropie de pol se răceşte, devine densă, îngheaţă şi pierde sarea. Gheaţa conţine apă dulce. Apa mării din jurul calotelor polare se încarcă apoi cu sare, devine din nou densă, se scufundă, iar apa caldă se ridică la suprafaţă. Apa de fund urcă apoi în zonele tropicale sau ecuatoriale. Dacă calota s-ar topi, apa care s-ar scufunda nu ar mai fi suprasărată aşa cum vine de la tropice, ci direct din calota glacială, iar circulaţia acesteia s-ar bloca.

Alte efecte ale încălzirii globale posibile a se produce în secolul XXI sunt: afectarea siturilor, a monumentelor şi operelor arhitectonice, amplifi carea războaielor zonale şi a confl ictelor politice, dezvoltarea industrială şi urbană în mod anarhic, recesiunea economică, migrarea populaţiei etc.

Efectele negative ale încălzirii globale asupra RomânieiDin cauza situării sale geografi ce, România ca de altfel şi Europa, se afl ă

printre ţările europene cele mai afectate de schimbările climatice. Alternanţa rapidă a unor fenomene meteorologice extreme - ploi torenţiale, tornade, puseuri de temperatură de peste 30°C şi perioade răcoroase - supun mediul şi organismul uman la şocuri de adaptare, creând difi cultăţi majore.

Atingerea punctului de alarmă este dovedită de frecvenţa şi periculozitatea fenomenelor meteorologice cu caracter extrem; dacă între 1950 - 1959 s-au produs 13 catastrofe provocate de climă, între 1990 - 1999 s-a ajuns la 74, iar în deceniul în curs ne aşteptăm ca numărul lor să fi e de ordinul sutelor.

Previziunile referitoare la creşterea temperaturii medii în România în secolul XXI sunt de la 1,8 la 2,5°C. Se apreciază că schimbările climatice pe termen lung vor produce asupra României consecinţe grave şi anume:

- dispariţia plajei Mării Negre, ca urmare a erodării zonelor de coastă;- aridizarea zonei de sud a ţării cuprinse între Drobeta Turnu - Severin şi

Brăila. În această zonă va fi un veritabil deşert;- tot mai multe localităţi vor fi inundate, iar mii, sute sau milioane de

oameni vor rămâne fără locuinţe şi bunuri;- se va înregistra o masivă emigraţie ecologică a populaţiei;- suprafeţe întinse de teren nu vor mai fi bune pentru culturile agricole;- preţul energiei electrice va fi de neoprit, asemenea şi cel al gazului

metan- ploile acide vor avea frecvenţe şi efecte de nebănuit;- zăpezile vor fi rare, numai la altitudini şi nesemnifi cative cantitativ;- este posibilă dispariţia a 2 anotimpuri şi manifestarea pe teritoriul ţării

noastre a numai 2 anotimpuri: unul ploios şi altul secetos;

Schimbările climatice au şi efecte pozitive asupra omenirii?Local (în zonele secetoase şi calde) şi în premieră, creşterea temperaturii

conjugată cu creşterea concentraţiei de CO2 din aer şi precipitaţiile au ameliorat productivitatea ecosistemelor. Sateliţii au arătat că productivitatea în emisfera nordică a crescut după anul 1982, dar în parte din cauza eutrofi zării generale a ecosistemelor, ploile aducând un aport de îngrăşăminte de origine agricolă (nitraţi) mai mare decât acolo unde au fost absente.

Principalele efecte pozitive ale schimbărilor climatice sunt următoarele:- topirea gheţarilor ar deschide noi rute navale, determinând accesul

petrolului în aceste zone. Însă GIEC consideră ca aceasta ar avea efect negativ asupra numărului speciilor din plancton şi a speciilor de peşte valoroase;

- iarna este mai caldă şi ar genera economie de energie;- ar creşte oferta de lemn;- ar creşte resursele de apă în regiunile secetoase (tropicale şi subtropicale),

dar ar produce penurie de apă în zonele temperate (mediteraneene);

3332

1.2.3.5. MĂSURI CE TREBUIE LUATE PENTRU STOPAREA SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

Statele, colectivităţile, întreprinzătorii, cetăţenii pentru a face faţă ameninţărilor climatice trebuie să ia trei măsuri complementare: lupta contra emisiilor de gaze cu efect de seră (GES), construirea de depozite pentru CO2 şi să se adapteze. Eforturile internaţionale vizează de asemenea reducerea CO2 (gaz cu o durată de viaţă lungă) şi acţiuni urgente împotriva poluanţilor cu durată scurtă (metanul, ozonul troposferic şi ,,carbonul negru”) pentru a se putea reduce încălzirea Arcticii. Reducerea CO2 este de asemenea importantă, deoarece efectele sale se vor simţi o perioadă lungă de timp şi după anul 2100.

Temperaturile vor mai creşte o perioadă de timp, chiar dacă se iau măsurile necesare, însă, dacă nu se face nimic, acestea vor creşte şi mai mult, iar schimbarea climatică riscă să scape de sub control.

Pentru reducerea emisiilor GES, trebuie realizate investiţii, schimbate modurile de producţie şi de consum a energiei. Studiile arată că preţul unei atitudini pasive ar fi mult mai ridicat, datorită pagubelor şi suferinţelor generate de schimbarea climatică.

GuverneleAdevărul predicţiilor despre tendinţele generale ale climei au făcut posibilă

luarea unor decizii politice necesare evitării unor impacturi indezirabile.La nivel mondial, concluziile rapoartelor GIEC au servit la baza discuţiilor

în cadrul protocolului de la Kyoto şi apoi de la Bali (decembrie 2007).Predicţia creşterii temperaturii de la 1,5 la 7°C pentru secolul XXI,

poate fi redusă spre valorile inferioare prin găsirea unui real competitor al tehnologiilor pe bază de petrol, care să permită în fi nal abandonarea exploatării resurselor fosile. Cercetările au în vedere găsirea şi dezvoltarea cu succes a sectoarelor energetice regenerabile, a celor nucleare şi totodată schimbarea modului de viaţă şi de consum al omenirii. Posibilităţile care se întrevăd sunt: energiile eoliene, hidroelectrice, geotermice, solară, pilele de combustibil, energia nucleară, stocarea geologică a dioxidului de carbon.

Societatea civilăPrin ONG-uri şi asociaţii locale, societatea civilă trebuie să realizeze

campanii şi acţiuni de lobby în problema schimbărilor climatice. De asemenea trebuie să participe la negocierile internaţionale, naţionale, regionale şi locale şi la acţiunile ce se întreprind în sensul stopării acestui fenomen.

1) Acţiuni întreprinse de statele lumii în problema schimbărilor climatice

a) În anul 1992, guvernele au adoptat Convenţia Cadru a ONU asupra schimbărilor climatice (CCNUCC) de la Rio de Janeiro. Acordul internaţional acceptat ofi cial de 189 ţări cuprinde:

- stabilirea concentraţiilor GES în atmosferă la un nivel care împiedică orice perturbare antropică periculoasă pentru climă;

- atingerea acestui nivel într-un termen sufi cient de scurt astfel încât ecosistemele să se adapteze în mod natural schimbărilor climatice, producţia alimentară să nu fi e ameninţată şi dezvoltarea economică să se desfăşoare normal (conceptul de dezvoltare durabilă);

b) În anul 1997, în Japonia s-a încheiat un acord important Protocolul de la Kyoto. Prin acest tratat, ţările industrializate se angajează să reducă sau să limiteze emisia de GES şi să atingă anumite rezultate până la anul 2012.

Protocolul a intrat în vigoare în anul 2005, odată cu ratifi carea lui şi de către Rusia. La ora actuală el este ratifi cat de 156 de state - fără SUA şi Australia - din care 27 ţări din UE l-au şi adoptat. Printre statele semnatare, 36 ţări sunt industrializate şi şi-au fi xat ca obiectiv să reducă GES de la 5 la 8% până în anul 2012 comparativ cu anul 1990.

Protocolul de la Kyoto a fost semnat în anul 2007 şi de Australia, singurele ţări care încă nu l-au semnat sunt SUA, China, India, care sunt şi cei mai mari producători de emisii GES mondiale.

c) Uniunea Europeană şi lupta contra emisiilor de CO2Cel de-al treilea mare poluator al atmosferei cu CO2, după China şi SUA,

U.E este locul întâi în lupta împotriva schimbărilor climatice. La negocierea protocolului de la Kyoto, UE s-a angajat să reducă emisiile GES cu 8% anual.

În anul 2000, a lansat Programul European asupra schimbărilor climatice (PECC) în care sunt stabilite 42 de măsuri destinate să ajute statele membre să reducă emisiile GES.

3534

UE a luat şi alte măsuri pentru diminuarea emisiilor GES şi anume:- ameliorarea randamentului vehiculelor şi clădirilor;- promovarea energiilor regenerabile (vânt, soare, maree, biomasă, ape

geotermale);- ţinerea sub control a CFC-urilor;- reducerea emisiilor de metan de la rampele de gunoi;- dezvoltarea tehnologiilor curate, nepoluante;- tehnici de captare a CO2 şi de depozitare a acestuia în mine dezafectate;- producerea pilelor de combustibil;- eticheta ecologică a produselor;În luna ianuarie 2008 U.E a lansat Programul ANTIPOLUARE care

prevede, ca la nivelul anului 2020, ţările membre:- să îşi reducă cu 20% emisiile de gaze cu efect de seră;- să înlocuiască cu 20% energie regenerabilă totalul de energie;- să folosească din total combustibil pentru vehicule 10%

biocombustibil;

României îi revin următoarele obligaţii:- să îşi reducă cu 19% emisiile de GES;- să înlocuiască cu 24% din energie, cu energie regenerabilă;- să înlocuiască 10% din total combustibil cu biocombustibil;Ultimul raport GIEC (2007) arată că 46 ţări sunt angajate în lupta contra

ţărilor care produc cele mai multe emisii GES în atmosferă. Principalele ţări vizate sunt SUA, Rusia, India, China:

2) Acţiuni individuale în problema schimbărilor climatice

Schimbarea climatică este o problemă mondială dar şi individuală. Fiecare cetăţean poate face ceva. Trebuie schimbate câteva obiceiuri. Calitatea vieţii noastre nu poate fi afectată şi poate aduce chiar economii. Principalele acţiuni individuale sunt:

- reciclarea deşeurilor;- folosirea energiei electrice în gospodărie cu discernământ;- folosirea de aparatură electrocasnică cu consum redus de energie;- construirea de locuinţe cu arhitectură bioclimatică;- înlocuirea avionului şi a autovehiculului cu alte mijloace de transport;

- extinderea spaţiilor verzi şi plantarea de arbori. Cinci arbori absorb în timpul vieţii lor o tonă de CO2.

1.2.3.6. VIITORUL ŞI SCHIMBĂRILE CLIMATICE

Umanitatea este convinsă de importanţa reducerii emisiilor de GES. Acest lucru este posibil fără a afecta nivelul şi calitatea vieţii, mediul şi dezvoltarea economică.

Încălzirea planetei, în mod natural şi antropic, nu ar trebui să depăşească 2°C ca să nu genereze perturbări ireversibile. Pentru ca acest prag să nu fi e depăşit vor trebui demarate acţiuni de anvergură după 2012, data la care obiectivele de la Kyoto vor fi atinse.

Probabil că ţările industrializate vor trebui să diminueze emisiile de GES cu 13 - 30% până în 2020, cu 60 - 80% până în 2050, faţă de anul 1990.

Dezvoltarea tehnologiilor curate, nepoluante vor participa la reducerea emisiilor, însă la acest efort trebuie să participe şi SUA, China şi India.

Schimbarea climatică nu va dispărea imediat, dar cu cât mai repede o vom lua în consideraţie şi vom reacţiona, cu atât mai bine vom putea stăpâni viitorul nostru, păstrând frumuseţea şi diversitatea planetei noastre, viaţa pe Terra, pe care să o transmitem copiilor noştri.

3736

CAP. 2 LEGISLAŢIA MONDIALĂ, EUROPEANĂ ŞI NAŢIONALĂ ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI ATMOSFEREI

2.1. TRATATELE INTERNAŢIONALE PRIVIND PROTECŢIA ATMOSFEREI

Principalele tratate internaţionale pentru protecţia atmosferei sunt:

*Conferinţa de la Stockholm (SUEDIA) privind Mediul Urban din anul 1972.

Comunitatea internaţională a dezbătut problema mediului global şi a necesităţilor de dezvoltare, rezultând următoarele:

- Declaraţia de la Stockholm, conţinând 26 de principii;- Planul de Acţiune pentru Mediul Uman;- Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu;- Fondul voluntar pentru Mediu;

*Conferinţa Naţiunilor Unite privind Mediul şi de Dezvoltare de la Rio de Janeiro (BRAZILIA) din anul 1992.

Conducătorii a 115 state ale lumii au recunoscut ofi cial necesitatea de a integra dezvoltarea economică şi protecţia mediului în obiectivul de dezvoltare durabilă. În urma conferinţei au rezultat:

- Declaraţia de la Rio, conţinând 27 de principii;- Agenda 21;- Managementul conservării şi dezvoltării durabile a tuturor tipurilor de

pădure;- Organizarea instituţională a Comisiei Mondiale pentru Dezvoltarea

Durabilă;- Mecanismul de fi nanţare pentru implementarea Agendei 21;- Convenţia privind diversitatea biologică;- Convenţia cadru privind schimbările climatice;

*Conferinţa Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice de la Kyoto (JAPONIA) din anul 1997.

La conferinţă au participat cca 160 ţări care au convenit în fi nal să reducă emisiile de gaze cu efect de seră (SUA cu 7%, UE cu 8%, Japonia cu 6%) până în 2008 - 2012, faţă de nivelurile din 1990.

România s-a angajat să reducă emisiile de gaze de seră, în perioada 2008 - 2012, cu 8% faţă de volumul de emisii corespunzătoare anului de referinţă 1989 (în conformitate cu prevederile art.4.6. al Convenţiei Cadru şi al deciziilor părţilor 9/CP.2 şi 11/CP.4). Ultimul raport ONU din decembrie 2007, stabileşte pentru România reducerea cu 5,2% a volumului de emisii de gaze pentru perioada 2008 - 2012.

*Summitul Naţiunilor Unite privind Dezvoltarea Durabilă de la Johannesburg (AFRICA DE SUD) din anul 2002.

A reunit 104 conducători de state ale lumii şi a avut ca principale rezultate:

- Declaraţia de la Johannesburg privind Dezvoltarea Durabilă;- Planul de implementare a summitului mondial privind Dezvoltarea

Durabilă;

*Conferinţa Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice de la Bali (INDONEZIA) din decembrie 2007.

La această conferinţă s-au stabilit cotele de reducere a gazelor cu efect de seră pentru statele semnatare a Protocolului de la Kyoto pe perioada 2012 - 2020, iar SUA a ratifi cat Protocolul de la Kyoto.

2.2. LEGISLAŢIA ROMÂNIEI ŞI A UNIUNII EUROPENE PENTRU PROTECŢIA ATMOSFEREI

1. LEGISLAŢIA ROMÂNIEI

LEGEA 265/29 iunie 2006 pentru aprobarea OU 195/2005 privind Protecţia Mediului;

OUG 243/2000 privind Protecţia Atmosferei, modifi cată şi aprobată prin Legea nr. 655/ 2001;

3938

OU 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării;

HG 699/12 iunie 2003 privind stabilirea unor măsuri pentru reducerea emisiilor de compuşi organici volatili datorate solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii;

ORDIN 592/2002 pentru aprobarea normativului privind stabilirea valorilor limită, a valorilor de prag şi a criteriilor şi metodelor de evaluare a dioxidului de sulf, dioxid de azot, pulberi în suspensie, plumbului, benzenului, monoxidului de carbon şi ozonului în aerul înconjurător;

HG 586/2004 privind înfi inţarea şi organizarea Sistemului Integrat de Evaluare şi Gestionare a Calităţii Aerului (SNEGICA);

HG 543/2004 privind elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor şi programelor de gestionare a calităţii aerului în vederea atingerii valorilor limita sau a valorilor ţintă într-o anumită perioadă de timp;

HG 731/2004 privind aprobarea Strategiei Naţionale pentru Protecţia Atmosferei;

HG 738/2004 privind aprobarea Planului Naţional de acţiune pentru Protecţia Atmosferei;

ORDIN 745/2002 privind stabilirea aglomerărilor şi clasifi carea aglomerărilor şi zonelor pentru evaluarea calităţii aerului în România;

OU 446/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului;

OU 78/2000 privind regimul deşeurilor aprobată cu modifi cări prin Legea 426/2001;

HG 568/14 iunie 2001 privind stabilirea cerinţelor tehnice pentru limitarea emisiilor de compuşi organici volatili rezultaţi din depozitarea, încărcarea, descărcarea şi distribuţia benzinei la terminale şi la staţiile de benzină;

HG 541/17 mai 2003 privind stabilirea unor măsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanţi proveniţi din instalaţiile mari de ardere;

HG 322/14 aprilie 2005 pentru modifi carea şi completarea HG 541/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanţi proveniţi din instalaţiile mari de ardere;

ORDIN 1798/19 noiembrie 2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu;

HG nr. 343/18.03.2004 privind difuzarea informaţiilor referitoare la consumul de carburant şi emisiile de CO2 ale autoturismelor noi, destinate cumpărătorilor la comercializare - M.Of. nr. 293/05.04.2004;

HG 1209/29.07.2004 privind stabilirea procedurilor pentru aprobarea de tip a motoarelor destinate a fi montate pe maşini mobile nerutiere şi a motoarelor secundare destinate vehiculelor pentru transportul rutier de persoane sau de marfă şi stabilirea măsurilor de limitare a emisiilor de gaze şi particule poluante provenite de la acestea, în scopul protecţiei atmosferei - M.Of. nr. 809/02.09.2004;

Ordinul MAPM nr. 1182/2002 pentru aprobarea Metodologiei de gestionare şi furnizare a informaţiei privind mediul, deţinută de autorităţile publice pentru protecţia mediului - Publicat în Monitorul Ofi cial cu numărul 331 din data de 15 mai 2003;

Hotărârea Guvernului nr. 564/2006 privind cadrul de realizare a participării publicului la elaborarea anumitor planuri şi programe în legătură cu mediul - Publicat în Monitorul Ofi cial cu numărul 406 din data de 10 mai 2006;

Ordinul MAPM nr. 863/2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii - cadru de evaluare a impactului asupra mediului - Publicat în Monitorul Ofi cial cu numărul 52 din data de 30 ianuarie 2003;

Ordinul MAPM nr. 864/2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare

4140

a impactului asupra mediului în context transfrontieră şi de participare a publicului la luarea deciziei în cazul proiectelor cu impact transfrontieră - Publicat în Monitorul Ofi cial cu numărul 397 din data de 9 iunie 2003;

Legea nr. 622/2001 pentru ratifi carea Actului fi nal al negocierilor dintre Guvernul României şi Comunitatea Europeană de adoptare a Acordului privind participarea României la Agenţia Europeană de Mediu şi la Reţeaua europeană de informare şi observare a mediului (EIONET), adoptat la Bruxelles la 9 octombrie 2000, şi a Acordului dintre România şi Comunitatea Europeană privind participarea României la Agenţia Europeană de Mediu şi la Reţeaua europeană de informare şi observare a mediului - Publicat în Monitorul Ofi cial cu numărul 770 din data de 3 decembrie 2003;

HG nr. 1502 din 25 octombrie 2006 pentru modifi carea HG nr. 541/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanţi proveniţi din instalaţiile de ardere;

Ordinul MAPM nr. 1144/09.12.2002 privind înfi inţarea Registrului poluanţilor emişi de activităţile care intră sub incidenţa art. 3 alin. (1) lit. g) şi h) din OUG nr. 34/2002 privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluării şi modul de raportare a acestora - M.Of. nr. 35/22.01.2003;

Ordinul MAPM nr. 1440/12.03.2003 pentru aprobarea Ghidului naţional de implementare a registrului poluanţilor emişi de activităţile care intră sub incidenţa prevederilor OUG nr. 34/2002 privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluării, - M.Of. nr. 177/20.03.2003;

Ordinul MAPM nr. 37/02.04.2003 pentru aprobarea Documentului de referinţă privind cele mai bune tehnici disponibile (BAT) pentru industria celulozei şi hârtiei - M.Of. nr. 247/10.04.2003;

HG nr. 541/17.05.2003 privind stabilirea unor măsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanţi proveniţi din instalaţii mari de ardere - M.Of. nr. 365 / 29.05.2003 modifi cată şi completată prin HG nr. 322 din 14 aprilie - M.Of. nr. 359/27.04.2005;

Ordinul comun MAPAM, MEC, MAI, nr. 712/24.09.2003 pentru aprobarea Ghidului privind elaborarea propunerilor de programe de reducere progresivă a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţii mari de ardere - M.Of. nr. 145/18.02.2004;

Ordinul MAPAM nr. 1052/15.12.2003 privind organizarea şi funcţionarea Secretariatului tehnic pentru controlul activităţilor instalaţiilor mari de ardere - M.Of. nr. 32/15.01.2004;

Ordinul MMGA nr. 347/17.08.2004 privind modelul de notifi care a autorităţilor publice de protecţie a mediului privind limitarea funcţionării instalaţiilor mari de ardere, în vederea derogării de la respectarea valorilor limită de emisie, conform prevederilor HG nr. 541/2003 - M.Of. nr. 786/26.08.2004;

Legea nr. 72/2005 pentru aprobarea OUG nr. 99/2004 privind instituirea Programului de stimulare a înnoirii Parcului naţional auto M.Of. nr. 313 din 14 aprilie 2004;

Legea nr. 3/2001 pentru ratifi carea Protocolului de la Kyoto la Convenţia - cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, adoptat la 11 decembrie 1997 - M.Of. nr. 81 din 16 februarie 2001;

Legea nr. 24/1994 pentru ratifi carea Convenţiei - cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, semnată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992 - M.Of. nr. 119 din 19.05.1994;

Ordinul nr.130/2005 MMGA pentru aprobarea modalităţilor de acordare/decontare a primei de casare a autoturismului uzat acordată conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2004 privind instituirea Programului de stimulare a înnoirii Parcului naţional auto - M.Of. nr. 185/03.03.2005;

42 43

2. LEGISLAŢIA UNIUNII EUROPENE

Directiva Consiliului nr. 85/337/EEC, modifi cată prin Directiva Consiliului nr. 97/11/EC privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului;

Directiva Consiliului nr. 90/313/EEC privind accesul liber la informaţia pentru mediu;

Directiva Consiliului nr. 91/692/EEC privind standardizarea şi raţionalizarea rapoartelor privind implementarea anumitor directive relative la mediu;

Regulamentul Consiliului (EEC) nr. 1210/90, modifi cat prin Regulamentul Consiliului (EEC) nr. 933/1999 privind înfi inţarea Agenţiei Europene de Mediu şi a Reţelei Europene de Informare şi Observare pentru Mediu (EIONET);

Regulamentul Consiliului (EEC) nr.1973/92, modifi cat prin Regulamentul (EC) nr. 1404/96 privind crearea unui instrument fi nanciar pentru mediu (LIFE);

Directiva Consiliului nr. 96/62/EEC privind evaluarea şi managementul calităţii aerului

Directiva Consiliului nr. 99/30/EC privind valorile limită pentru dioxidul de sulf, dioxidul de azot şi oxizii de azot, particule în suspensie şi plumb în aerul atmosferic;

Directiva Consiliului nr. 92/72/EEC privind poluarea aerului cu ozon;

Directiva Consiliului nr. 2000/69/EC privind valorile limită pentru benzen şi monoxidul de carbon în aerul atmosferic;

Directiva Consiliului nr. 93/389/EEC (amendată prin Directiva nr. 99/296/EEC) privind mecanismul de monitorizare comunitar pentru CO2 şi alte gaze cu efect de seră;

Directiva Consiliului nr. 93/12/EEC privind reducerea conţinutului de sulf în combustibilii lichizi amendată prin Decizia nr. 99/32/EC;

Directiva Consiliului nr. 97/68/EC privind armonizarea legislaţiei Statelor Membre referitoare la măsurile luate împotriva emisiilor de gaze şi particule poluante, provenite de la motoarele cu combustie internă instalate pe echipamente nerutiere;

Directiva Consiliului nr. 94/63/EC privind controlul emisiilor de compuşi organici volatili (COV) rezultaţi din depozitarea benzinei şi distribuţia sa de la terminale la staţiile service;

Directiva Consiliului nr. 98/70/EC privind calitatea benzinei şi motorinei;

Directiva Consiliului nr. 99/94/EC privind furnizarea către cumpărătorii de autoturisme noi a informaţiilor legate de economia de combustibil şi emisiile de CO2.

44 45

CAP. 3 CERCETĂRI ŞTIINŢIFICE REFERITOARE LA POLUAREA ATMOSFEREI MUNICIPIULUI TIMIŞOARA

Pentru asigurarea unei dezvoltări durabile şi armonioase, care să promoveze cerinţele specifi ce dezvoltării zonei, în concordanţă cu priorităţile şi necesităţile strategice regionale şi locale şi în corelare cu prevederile strategiei naţionale, respectiv cu cerinţele UE, Primăria Municipiului Timişoara a elaborat în anul 2000, împreună cu un colectiv de peste 200 specialişti. Conceptul de Dezvoltare Strategică a zonei Timişoara. Acest concept este elementul fundamental de infl uenţare defi nitorie a căilor necesare de urmat, creând premisele apariţiei unui efect sinergic pentru programul economico - social al zonei. Aplicarea măsurilor de protecţie, conservarea şi reabilitarea mediului va determina menţinerea ecosistemului, eliminarea factorilor ce afectează sănătatea şi crează disconfort, permiţând valorifi carea deplină şi superioară a potenţialului natural.

Noul concept de dezvoltare durabilă, va permite folosirea pe termen lung a mediului, astfel ca dezvoltarea economico - socială să rămână posibilă, concomitent cu menţinerea calităţii vieţii.

Realizarea unui habitat ecologic prietenos pentru locuitorii zonei Timişoara în următorii ani este una dintre cele 4 Direcţii Strategice de Dezvoltare a Zonei Timişoara.

Degradarea progresivă a calităţii mediului natural şi antropic la nivel mondial, continental, naţional, regional şi local se datorează poluării existente. Analiza factorilor poluanţi la nivelul zonei Timişoara au dus la concluzia că există destule puncte slabe şi puţine puncte tari ale mediului timişorean. Aceasta înseamnă că pentru asigurarea calităţii mediului înconjurător la standardele UE este necesară elaborarea unei Strategii Locale privind Protecţia Mediului.

Această Strategie Locală de Mediu va avea drept scop menţinerea nivelului actual de poluare a atmosferei, în limitele prevăzute de următoarele norme:

- reducerea poluării atmosferice prin compatibilizarea activităţilor industriale cu mediul ambiant;

- reconversia industriilor poluante;- ridicarea performanţelor ecologice ale termocentralelor;- implementarea unui trafi c nepoluant;- implementarea monitorizării emisiilor de gaze la unităţile industriale

Ecosistemul municipiului Timişoara este unul în continuă schimbare datorită creşterii suprafeţei construite, dezvoltării industriei, creşterii demografi ce, crescând în acest fel şi riscul poluării atmosferei, favorizând creşterea temperaturii medii anuale pe fondul schimbărilor climatice globale.

Pentru a se adopta măsuri, inclusiv administrative, de îmbunătăţire a microclimatului urban, de scăderea poluării, Primăria Municipiului Timişoara a demarat încă dinainte de anul 2000, efectuarea de studii pentru determinarea elementelor ştiinţifi ce necesare unei baze de date fundamentate. Astfel, în domeniul studierii atmosferei Municipiului Timişoara s-au realizat:

A. În colaborare cu Regia Autonomă „ROMSILVA”, Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice Bucureşti, fi liala Timişoara, s-a efectuat cercetarea fenomenului de uscare a arborilor şi luarea unor măsuri de stopare a acestuia în parcurile oraşului şi întocmirea proiectului tehnic pentru înfi inţarea şi extinderea perdelei forestiere în jurul municipiului Timişoara între Calea Săcălazului - Calea Aradului - Calea Torontalului. Cercetările ştiinţifi ce cu ICAS s-au fi nalizat prin următoarele studii:

1. Cercetări preliminare privind fenomenul de uscare a arborilor şi arbuştilor din oraşul Timişoara, 2003;

2. Cercetări privind fenomenul de uscare a arborilor din oraşul Timişoara, 2006;

3. Cercetări privind infl uenţa poluării aerului asupra arborilor din Municipiul Timişoara (Parcul Copiilor, Parcul Poporului, Parcul „Pădurice Giroc”), 2007;

B. În colaborare cu Universitatea Politehnica Timişoara s-au efectuat cercetări ştiinţifi ce fi nalizate în următoarele studii:

1. Executarea măsurătorilor pentru determinarea componentelor chimice din atmosferă în deponeul Parţa - Şag, 2004;

2. Studiul calităţii aerului în zona municipiului Timişoara. Caracteristici generale. Studii de caz, 2006;

3. Cercetări teoretice şi experimentale privind calitatea aerului în zona de est a municipiului Timişoara, 2007.

C. În colaborare cu Societatea Comercială „COLTERM” SA şi Universitatea Politehnica Timişoara s-a efectuat Strategia de Mediu pe

46 47

termen mediu şi lung a acestei societăţi care este proprietatea Consiliului Local al municipiului Timişoara.

D. În colaborare cu Universitatea de Vest Timişoara, Regia Autonomă „ROMSILVA” - Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice Bucureşti, fi liala Timişoara şi S.C. ,,Parc Silva” SRL Timişoara s-au efectuat cercetări ştiinţifi ce fi nalizate în lucrarea:

Timişoara Verde - Sistemul de spaţii verzi ai Timişoarei, 2005

E. În colaborare cu Universitatea de Vest Timişoara, Facultatea de Chimie, Biologie şi Geografi e s-au efectuat cercetări ştiinţifi ce fi nalizate cu studiile:

1. Studiul aerobiologic asupra calităţii aerului - monitorizarea polenului alergen din aeroplancton, 2006

2. Studiul aerobiologic asupra calităţii aerului prin monitorizarea volumetrică a aeroplanctonului, 2007

F. Prin activitatea directă a consilierilor de la Direcţia de Mediu din cadrul Primăriei Municipiului Timişoara s-a realizat lucrarea:

Timişoara ecologică - Concept privind strategia în domeniul protecţiei mediului, 2008

G. În colaborare cu Universitatea Politehnica Timişoara, în cadrul proiectului ROSE, coordonat de SIRA (Marea Britanie) s-au efectuat cercetări ştiinţifi ce fi nalizate în studiul:

Rezultate privind monitorizarea calităţii aerului în zone aglomerate ale municipiului Timişoara, 2003

H. Acordarea a 4 locaţii pentru amplasarea staţiilor de monitorizare a calităţii aerului pentru Agenţia pentru Protecţia Mediului Timiş. Aceste staţii sunt situate pe Calea Aradului, Calea Şagului, în zona Soarelui şi în Piaţa Libertăţii.

I. Încheierea de protocoale şi convenţii cu diverse organizaţii, instituţii şi organisme privitoare la diverse aspecte ale poluării, educaţia ecologică, mediul, legislaţie locală.

În acest mod s-a realizat o bază de date ce conţine elemente ştiinţifi ce care permit cunoaşterea calităţii aerului Timişoarei şi fundamentarea luării unor decizii administrative care să permită orientarea dezvoltării durabile a municipiului în viitor. Totodată, datele obţinute vin să confi rme că poluarea globală, în particular poluarea atmosferei, nu are graniţe ea regăsindu-se şi la nivel local prin aspecte concrete, specifi ce, care, dacă nu vor fi înlăturate sau reduse, vor conduce la degradarea mediului urban şi vor infl uenţa implicit şi calitatea vieţii.

În continuare vom prezenta în sinteză rezultatele cercetărilor ştiinţifi ce realizate precum şi concluziile şi recomandările ce decurg din acestea.

A. Cercetări ştiinţifi ce realizate cu Regia Autonomă „ROMSILVA”, Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice Bucureşti, fi liala Timişoara.

Cele 3 studii realizate în anii 2003, 2006, 2007, au avut ca obiectiv principal determinarea cantitativă a principalelor emisii care se întâlnesc în frunzele arborilor şi arbuştilor din parcurile, scuarele, spaţiile verzi, principalele intersecţii şi căi de penetrare ale oraşului Timişoara. În secundar s-a urmărit detectarea poluării cu metale grele; nutriţia frunzelor în K, Mg, Mn, Ca; determinarea gradului de poluare a nutriţiei, determinarea capacităţii de metabolizare a noxelor.

În urma cercetărilor s-a evidenţiat faptul că poluarea aerului este în momentul de faţă „otrava”, din atmosfera oraşului şi că poluarea este un factor potenţial major care contribuie la uscarea arborilor şi arbuştilor în municipiul Timişoara.

Studiile au reliefat la materialul analizat că decolorarea, defolierea şi uscarea arborilor şi arbuştilor prezintă forme şi simetrii direct corelate cu expunerea către zona de unde vine poluantul.

În fi gurile nr. 6 şi 7 sunt prezentate situaţiile arborilor şi arbuştilor afectaţi de poluare în raport cu numărul total de arbori per parc, respectiv procentual per parc.

48 49

Din cercetările ştiinţifi ce făcute de Primăria Municipiului Timişoara cu ICAS Bucureşti, fi liala Timişoara se desprind următoarele concluzii şi recomandări:

- fenomenul de uscare a arborilor şi arbuştilor în municipiul Timişoara este un fapt real;

- uscarea arborilor şi arbuştilor în municipiul Timişoara este mai evidentă în zonele unde poluarea în general şi poluarea aerului în special este mai puternică (căile de penetrare în oraş, intersecţii cu trafi c auto intens, zona CET Sud);

- continuarea şi aprofundarea cercetării fenomenului de uscare a arborilor şi arbuştilor din Timişoara este absolut necesară. Considerăm că determinarea cotei de participare a emisiilor de gaze, îndeosebi a dioxidului de carbon, la acest fenomen este foarte importantă;

- înfi inţarea de noi perdele forestiere (Calea Şagului, Calea Lipovei, Calea Buziaşului, zona CET Sud) şi extinderea celei existente devin o necesitate;

- studierea şi introducerea în cultură a arborilor şi arbuştilor care metabolizează noxele de poluanţi devin necesare şi reale.

B. Cercetări ştiinţifi ce realizate cu Universitatea Politehnica Timişoara, Facultatea de Mecanică.

1. Executarea măsurătorilor pentru determinarea componentelor chimice din atmosferă în deponeul Parţa - Şag.

Scopurile principale ale studiului au fost:- determinarea imisiilor şi impactul deponeului asupra aerului

înconjurător;- determinarea emisiilor specifi ce, care ar putea eventual să fi e captate.Metoda de lucru şi aparatele utilizate la determinarea imisiilor poluante

au fost conforme cu Ordinul nr. 592/2002 al MAPPM prin care s-a aprobat Normativul privind stabilirea valorilor limită, a valorilor de prag şi a criteriilor şi metodelor de evaluare a dioxidului de sulf, dioxidului şi oxizilor de azot, pulberilor în suspensie, plumbului, benzenului, monoxidului de carbon şi ozonului în aerul înconjurător.

Pentru măsurarea emisiilor şi imisiilor de gaze din deponeul de la Parţa - Şag s-au recoltat probe de aer din mai multe puncte ale deponeului (limita

50 51

SV; limita N, limita S - SV, limita SE) şi s-au făcut foraje (la intrarea în deponeu, în centrul deponeului şi în forajul existent). În urma analizelor a rezultat că în aerul deponeului nu există dioxid de carbon (materialul organic din deponeu este fermentat), iar din forări a reieşit existenţa unor cantităţi mici de CO2 aşa cum sunt prezentate în tabelul nr. 5.

TABEL nr. 5 Rezultatul analizelor de gaze din foraje

Componenţi Foraj C Foraj I Foraj F3 % vol g/m3

N % vol g/m3N % vol g/m3

N

O2 0 0 0 0 0 0N2 0,969 13,852 0,654 9,348 0,845 12,750Gaz inert 0,000 0,000 0,000Aer 0,000 0,000 0,000CO2 0,030 0,588 0,028 0,554 0,026 0,513Metan 99,001 710,332 99,318 712,606 99,129 711,251Etan 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000Propan 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000i-butan 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000n-butan 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000i-pentan 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000Hexani 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000TOTAL 100,000 724,772 100,000 722,508 100,000 723,839Densitate calculată (aer:1)

0,560 0,558 0,559

Conţinut în C3

+ (g/m3N)

0,000 0,000 0,000

Conţinut în C2

+ (g/m3N)

0,000 0,000 0,000

Putere calorifi că inferioară (kcal/g/m3

N)

8415,083

Putere calorifi că superioară (kcal/g/m3

N)

9355,592 9385,538 9367,701

52 53

Din cercetarea ştiinţifi că făcută de Universitatea Politehnica Timişoara, Facultatea de Mecanică asupra deponeului de la Parţa - Şag se desprind următoarele concluzii şi recomandări:

- riscul deponeului este ridicat, în special faţă de componentele apă şi sol;

- analiza aerului arată că imisiile de CO, NOx, SO2 nu sunt periculoase;- emisiile de metan (CH4) şi alte gaze sunt ridicate şi periculoase. În zonă

există pericolul unor focuri sau incendii;- după închiderea deponeului la 31 decembrie 2008, acesta trebuie acoperit

şi ecologizat;- situaţia actuală a deponeului prezintă un risc major per ansamblul

zonei.

2. Studiul calităţii aerului în zona municipiului Timişoara. Caracteristici generale.

Studiul a avut drept scop monitorizarea calităţii aerului şi determinarea valorilor maxime a emisiilor de CO, NO2, NO, NOx, SO2, particule în suspensie în zonele Bulevardul Mihai Viteazu, intersecţia Punctele Cardinale şi intersecţia Aradului - Circumvalaţiunii - Centru (Mărăşeşti), folosindu-se o staţie mobilă dotată conform Ordinului MAPPM nr. 592/2002. Nu s-a monitorizat dioxidul de carbon.

Din cercetarea ştiinţifi că făcută de Universitatea Politehnica Timişoara, Facultatea de Mecanică asupra calităţii aerului în cele 3 zone reies următoarele concluzii şi recomandări:

- în municipiul Timişoara există depăşiri ale normelor în vigoare la unele specii de poluanţi cu atingerea maximelor (CO, NOx, pulberi) în zonele limitrofe marilor intersecţii şi în special în zona centrală a Timişoarei;

- principala sursă de poluare cu CO, NOx şi pulberi o constituie trafi cul rutier, iar cu SO2 CET Sud;

- se impune luarea următoarelor măsuri: - optimizarea trafi cului rutier în oraş - modernizarea intersecţiilor prin semaforizare - izolarea parcurilor cu liziere verzi - construirea de benzi pentru circulaţia mijloacelor de transport în comun şi a bicicliştilor

- sistematizarea zonelor de parcare (parcări subterane şi/sau etajate) - construirea de parcări ecologice - reînnoirea parcului de autobuze cu autobuze mai puţin poluante - extinderea reţelei de transport public (tramvai, autobuz, tren) - modernizarea instalaţiilor şi poluatorilor staţionari - managementul clădirilor din punct de vedere energetic

3. Cercetări teoretice şi experimentale privind calitatea aerului în zona de est a municipiului Timişoara

Studiul a avut ca obiectiv evaluarea calităţii aerului în zona de est a municipiului Timişoara (strada Bader - Calea Lipovei, cartier UMT, Pădurea Verde) trafi c rutier, trafi c feroviar, sectorul industrial (SC Continental)) unde au fost identifi cate principalele categorii de surse de poluare.

Măsurarea şi evaluarea calităţii aerului s-a făcut cu staţii de monitorizare conform Ordinului MAPPM nr. 592/2002.

În urma cercetării făcute de către Universitatea Politehnica Timişoara, Facultatea de Mecanică asupra calităţii aerului din zona de est a municipiului Timişoara au rezultat următoarele concluzii şi recomandări:

- depăşirea valorilor maxime admise în cazul NOx;- concentraţia de SO2 a fost constantă deoarece SC Colterm nu funcţiona;- poluarea aerului zonei se datorează trafi cului din zonă, existând diferenţe

mari între poluarea diurnă şi cea nocturnă;- s-au înregistrat valori ridicate ale concentraţiilor de COV uri, relativ

constante şi fără variaţii diurne - nocturne, ducând la concluzia că aceste valori nu sunt direct dependente de trafi cul rutier din zonă, ci mai degrabă de activităţile industriale de pe platforma industrială Sud - Est a oraşului;

- s-au înregistrat valori ridicate ale pulberilor în suspensie PM10;- s-au sesizat şi mirosuri deranjante;- specia ozon nu a depăşit limitele normale;- imisiile de gaze sunt afectate şi de staţionări, mersul cu viteze reduse,

frânări, carosabil;- trafi cul greu şi nedirijat este cauza poluării aerului din zonă iar industria

are aportul ei mai ales la speciile COV, PM10 şi mirosuri.- se recomandă următoarele soluţii:

- devierea trafi cului de marfă (TIR-uri ) pe centura rutieră Est - Nord;

54 55

- realizarea centurii feroviare şi devierea trenurilor Remetea - Giarmata cu intrarea de pe direcţia Arad; - monitorizarea pe durată îndelungată a zonei;- urgentarea construirii centurii de ocolire a oraşului; - studierea posibilităţilor de mutare în afara oraşului a activităţilor industriale majore din zonă; - colaborarea cu industria din zonă; - cercetări privind fauna şi fl ora din Pădurea Verde; - informarea populaţiei din zonă; - realizarea de simpozioane şi materiale publicistice de specialitate

C. Strategia de Mediu a SC „Colterm” SA Timişoara

Fiind unul din principalii poluatori ai atmosferei municipiului Timişoara şi o sursă staţionară de poluare SC „Colterm” SA Timişoara, proprietate a Consiliului Local al municipiului Timişoara produce, transportă şi distribuie energia termică pentru oraşul Timişoara.

Preocupările SC „Colterm” SA Timişoara de a reduce emisiile de noxe rezultate din funcţionarea centralelor electrice şi termice din Timişoara au fost concretizate prin realizarea Strategiei de Mediu a societăţii.

Un capitol important al Strategiei de Mediu a SC „Colterm” SA Timişoara se referă la poluarea atmosferei.

Principalii poluanţi rezultaţi din arderea combustibililor utilizaţi în centrale sunt: oxizii de sulf (SOx), oxizii de azot (NOx), oxizii de carbon (CO şi CO2) şi pulberile (cenuşa zburătoare şi praful de cenuşă (halda).

Începând cu anul 2000 s-au făcut măsurători termotehnice, când s-a constatat o depăşire a concentraţiilor de noxe ca urmare a funcţionării defectuoase a electrofi ltrelor. S-au luat măsuri de reparare a echipamentelor interioare şi a celor de înaltă tensiune ale electrofi ltrelor.

La măsurătorile din anul 2002, s-a constatat o scădere a nivelului emisiilor, dar normele în vigoare erau depăşite.

În perioada 2004 - 2005 s-a iniţiat o campanie de măsurători cu Universitatea Politehnica Timişoara - Facultatea de Mecanică.

Pe baza măsurătorilor efectuate în perioada 2000 - 2005 s-au cercetat şi studiat dispersia noxelor emise la CET Sud (coşurile 1 şi 2), îndeosebi cele de CO şi evacuarea zgurei şi cenuşii în fl uid dens, obiective care au fost şi realizate.

S-a studiat şi pus în practică reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră prin retehnologizarea CET Sud montând o unitate de cogenerare. Prin implementarea acestuia se realizează:

- o producţie de energie electrică în cogenerare de 66 860 MWh/an;- producţia de energie termică în cogenerare este de 600 240 Gcal/an;- reducerea emisiilor totale în echivalent CO2 de 34 671 t CO2/an;- prin tranzacţionarea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră se asigură

o fi nanţare de aproximativ 17% a proiectului.SC „Colterm” SA Timişoara are un proiect de modernizare a CET Centru.

Acest proiect vizează amplasarea unui nou ciclu de cogenerare (20 MW) la CET Centru, prin realizarea căruia cantitatea estimată de reducere a emisiilor să fi e de 111, 524 t CO2/an în perioada 2008 - 2012.

D. Lucrări ştiinţifi ce realizate în colaborare cu Universitatea de Vest Timişoara, I.C.A.S. Timişoara şi S.C. ,,Parc Silva” Timişoara.Timişoara Verde - Sistemul de spaţii verzi al Timişoarei

În contextul dezvoltării durabile viitoare a Municipiului Timişoara şi în conformitate cu Strategia de dezvoltare economico - socială a zonei Timişoara, lucrarea ,,Timişoara Verde” reprezintă o sinteză a spaţiilor verzi şi stă la baza strategiilor de dezvoltare în următoarele două, trei decenii.

Dezvoltarea urbană este astăzi un fenomen universal, sociologii vorbesc despre o societate industrială urbană, care s-a născut o dată cu revoluţia tehnologică. În această urbanizare mondială, imperialismul industrial a dus la imperialismul urban şi la faptul că o mare parte a omenirii trăieşte în aglomerări ,,monstruoase” în care problemele mediului înconjurător sunt dramatice.

Pornind de la ,,Cadastrul Verde” al oraşului de la rolul esenţial pe care îl are oxigenul în viaţa şi sănătatea plantelor animalelor şi oamenilor, în cercetările care au stat la baza lucrării s-au efectuat şi măsurători ale concentraţiei de oxigen din atmosfera oraşului

Rezultatele acestor măsurători sunt redate în tabelul 6 şi tabelul 7.

56 57

TABEL nr. 6 Centralizator suprafaţa spaţii verzi, volumul coroanei standard, grosime strat ecologic şi producţie oxigen în Municipiul Timişoara

(Ciupa, V., şi colab., 2005)

Categorii spaţii verzi (sursa date)

Suprafaţa spaţii verzi (ha)

Volum coroane standard (mc)

Grosime strat ecologic (m)

Producţie anuală oxigen (kg)

Parcuri, scuaruri (sistem intravilan - partea I)

101 963.936 0,96 771.149

Zone stradale, blocuri (sistem intravilan - partea II)

322 3.548.700 1,10 2.773.680

Domeniu privat (sistem intravilan - partea II)

894 267.900 0,03 214.320

TOTAL 1 1317 4.780.536 0,36 3.759.149Pădurea verde (sistem intravilan - partea II)

603 10.654.000 1,77 8.523.200

TOTAL MUNICIPIU

1920 15.434.536 0,80 12.282.349

TABEL nr. 7 Evidenţa suprafaţă spaţii verzi, număr arbori şi producţia de oxigen pe locuitor

(Ciupa, V., şi colab., 2005)

Categorii spaţii verzi (sursa date)

Suprafaţa spaţii verzi (ha)

Număr arbori Producţie oxigen (kg)

Total pe loc.

Total pe loc.

Total pe loc.

Parcuri, scuaruri 1.010.000 2,5 21.070 0,05 771.149 1,9Zone stradale, blocuri

3.220.000 8,1 145.020 0,36 2.773.680 6,9

Domeniu privat 8.940.000 22,3 11.160 0,03 214.320 0,6TOTAL 1 13.170.000 32,9 177.250 0,44 3.759.149 9,4Pădurea verde 6030.000 15,1 233.130 0,58 8.523.200 21,3TOTAL MUNICIPIU

19.200.000 48,0 410.380 1,02 12.282.349 30,7

Din analiza succintă a rezultatelor reiese necesitatea creşterii suprafeţelor ocupate cu spaţii verzi la nivelul teritorial - administrativ al Municipiului Timişoara în aşa fel încât, în anul 2013 să se ajungă la 26 m2/locuitor, conform normelor UE şi cerinţelor biologice ale locuitorilor urbei noastre.

E. Cercetări ştiinţifi ce realizate cu Universitatea de Vest Timişoara, Facultatea de Chimie, Biologie şi Geografi e

1. Studiul aerobiologic asupra calităţii aerului - monitorizarea polenului alergen din aeroplancton. Scopurile principale ale studiului:

- stabilirea gradului de poluare biologică a aerului;- monitorizarea modului de diseminare anual al grăuncioarelor de polen în

atmosfera din Timişoara;- întocmirea unor calendare polinice zonale. Metoda de lucru şi aparatul utilizat au fost metoda volumetrică de recoltare

a polenului şi sporilor de ciuperci aeropurtaţi, iar aparatul folosit a fost VPPS 2000 Lanzone.

58 59

În aer s-au identifi cat un număr de 17 taxoni producători de polen alergen din genurile Platanus (platan), Morus (dud), Urtica (urzica), Quercus (stejar), Betula (mesteacăn), Carpinus (carpen), Juglans (nuc), Salix (salcie), Tilia (tei), Rumex (măcriş), Chenopodium (iarba drumurilor), Fraxinus (frasin), Plantago (pătlagină), Artemisia (pelin), Ambrosia (pelin), Pinus (pin), Poaceae (poa).

Din cercetarea ştiinţifi că facută se desprin următoarele concluzii şi recomandări:

- pragul de alergenitate de la care se consideră că polenul unei specii devine periculos pentru sănătatea populaţiei este de 30 PG/m³, fi ind depăşit la dud (5 zile), poa (8 zile), urzică (18 zile), Artemisia (17 zile) şi Ambrosia (41 zile);

- principalul poluator aerobiologic a fost polenul de Ambrosia artemisiifolia, specie ce se afl ă într-o expansiune alarmantă în judeţul Timiş şi în Timişoara. Buruiana este foarte periculoasă, este trecută pe lista buruienilor de carantină şi trebuie luate măsuri severe de combatere a ei prin mijloace agrotehnice şi chimice;

- polenul de poa are valori mici şi poate fi controlat prin cosiri repetate în parcuri în timpul verii, înainte ca plantele să intre în fenofaza de înfl orire;

- sporii ciupercilor din genurile Alternaria şi Cladosporium sunt prezenţi în cantitate foarte mare în atmosferă mai ales în perioada vară - vară târzie;

2. Studiul aerobiologic asupra calităţii aerului prin monitorizarea volumetrică a aeroplanctonului. Scopurile principale, metoda de lucru şi aparatura utilizată au fost aceleaşi ca şi în anul 2006.

Numărul taxonilor producători de polen anemofi l identifi caţi în aer a fost de 23, aceştia făcând parte din familiile: Corylaceae, Betulaceae, Fagaceae, Ulmaceae, Salicaceae, Platanaceae, Oleaceae, Aceraceae, Moraceae, Juglundaceae, Tiliaceae, Taxaceae/Cupressaceae, Pinaceae, Poaceae (necultivate şi cultivate), Asteraceae (Ambrosia, Artemisia, Xanthium), Chenopodiaceae/Amaranthaceae, Urticaceae, Plataginaceae, Polygonaceae.

Din cercetarea ştiinţifi ca rezultă următoarele concluzii şi recomandări:- aeropolenul produs de Ambrosia a reprezentat cea mai mare concentraţie

consemnată începând cu anul 2000. Aceste concentraţii au fost foarte mari în a doua jumătate a lunii august şi prima jumătate a lunii septembrie;

- Ambrosia a evidenţiat o mare capacitate invazivă fi ind întâlnită în incinta Spitalului V. Babeş, în cimitire (C. Şagului), în spaţiile cultivate cu plante ornamentale din preajma blocurilor (Dâmboviţa, Steaua, bd. Sudului, C. Buziaşului, bd. L. Rebreanu, C. Lugojului,str. Pestalozzi), în faţa Spitalului Judeţean, în Parcul Catedralei, în Parcul Rozelor şi în Complexul Studenţesc;

- cosirile repetate nu sunt întotdeauna efi ciente, de aceea trebuie luate măsuri severe agrotehnice şi chimice de combatere;

- concentraţiile foarte mari, de peste 200 PG/m³ de polenul aeropurtat provenind de la Ambrosia artemisiifolia indică poluarea ecologică a zonei;

- analizele au evidenţiat şi un număr de 32 tipuri de spori în aer al unor ciuperci, unele dintre ele cu potenţial alergen important.

F. Lucrare colectivă realizată de consilierii Direcţiei de Mediu din cadrul Primăriei Municipiului Timişoara

Timişoara Ecologică - Concept privind strategia în domeniul protecţiei mediului

Conceptul de „Timişoara Ecologică” înglobează problemele inventariate, problemele în derulare, planuri de măsuri la nivel local, pentru asigurarea unui confort ambiental corespunzător unei dezvoltări durabile a municipiului Timişoara.

Aplicarea măsurilor de reabilitare, protecţie şi conservare a mediului va determina:

- menţinerea echilibrului ecosistemului urban;- eliminarea factorilor poluatori care creează disconfort şi afectează starea

de sănătate;- punerea în valoare a potenţialului existent.Primăria Municipiului Timişoara propune pentru anul 2008 conceptul

„Timişoara Ecologică”, în conformitate cu Planul Urbanistic General, cu programele existente pe plan local, regional, naţional şi european urmărind în acest sens realizarea unui program unitar de măsuri şi obiective printr-un management corespunzător.

Realizarea acestui concept presupune implicarea efectivă a fi ecărui

60 61

cetăţean, a fi ecărei instituţii, organizaţii sau agent economic cu disponibilităţi şi resurse tehnice, fi nanciare şi umane.

În perspectiva dezvoltării economico-sociale a Timişoarei trebuie să se ţină cont şi de potenţialele consecinţe asupra mediului în general şi a atmosferei în special. Pentru a putea lua măsuri de reducere a emisiilor poluante în aerul urbei este necesară cunoaşterea surselor de poluare asupra atmosferei. Cea mai bună metodă de determinare a calităţii aerului o reprezintă măsurătorile directe, care prezintă avantajele:

- oferă informaţii instantanee şi continue despre calitatea aerului;- permit alarmarea rapidă a populaţiei în cazul depăşirii valorilor de

alertă;- permit dezvoltarea de strategii pe baze reale;- permit evaluarea impactului de mediu al poluanţilor în zone strict

delimitate;- permit evaluarea schimbărilor microclimatului urban;- asigură culegerea directă a datelor măsurate în baza de date;Prin lucrări de cercetare se urmăreşte punerea în evidenţă a nivelului actual

de poluare a atmosferei din Timişoara, a principalelor surse de poluare şi interacţiunea dintre ele.

Pentru anul 2008, Direcţia de Mediu din cadrul Primăriei Municipiului Timişoara va avea în vedere:

- cercetarea şi dezvoltarea în domeniul protecţiei mediului - Analiza calităţii aerului în municipiul Timişoara. Măsurări de CO2;

- cercetarea şi dezvoltarea în domeniul protecţiei mediului - Studiul aerobiologic asupra calităţii aerului prin monitorizarea volumetrică a aeroplanctonului.

G) Cercetări ştiinţifi ce realizate cu Universitatea Politehnica Timişoara, Facultatea de Mecanică - PROIECTUL ROSE -

Rezultatele privind monitorizarea calităţii aerului în zone aglomerate ale municipiului Timişoara

Cercetarea ştiinţifi că s-a desfăşurat în cadrul PROIECTULUI ROSE, proiect internaţional coordonat de SIRA (Marea Britanie).

Scopul principal al cercetării a fost acela de monitorizare şi măsurare a noxelor

de CO, NO2, NO, NOx, SO2, pulbere în suspensie (P10) în următoarele locaţii: Bulevardul Mihai Viteazu, Piaţa Mărăşti, Catedrală, Michelangelo, Parcul Rozelor, Parcul Central, Parcul Botanic, str. Lucian Blaga, Pasajul Jiul.

Metoda de lucru a fost aceea a măsurării volumetrice a noxelor şi pulberilor în suspensie. Pentru aceste măsurători s-au folosit aparatele: Monitor Labs 8840 (pentru NOx), Monitor Labs 8850S (pentru SO2), Haribo APMA-350E (pentru CO), Analizator particule LVS3 (pentru categoria PM10), instrumentul IR Hawk (pentru CO, CH4, C2H4, NO, HF, hidrocarburi totale < C8), acestea afl ându-se în interiorul staţiei de monitorizare.

Din interpretarea rezultatelor obţinute în cercetarea ştiinţifi că se desprind următoarele concluzii şi recomandări:

- în perioada de monitorizare a celor 9 locaţii, determinările au stabilit că valorile concentraţiilor maxime înregistrate la speciile CO si SO2 sunt cu mult sub valorile limită conform Ordinului MAPPM nr. 592/2002;

- în aceeaşi perioadă de monitorizare a celor 9 locaţii, determinările au stabilit că valorile concentraţiilor maxime înregistrate la speciile NO2, NO, NOx depăşesc semnifi cativ valorile limită conform Ordinului MAPPM nr. 592/2002, în locaţiile: Pasajul Jiu, Michelangelo, Catedrală, fi ind cuprinse între 211 μg/m³ si 887 μg/m³.

- este necesară reducerea trafi cului rutier în locaţiile în care s-au depăşit semnifi cativ valorile limită la NO2, NO, NOx şi continuarea cercetărilor în alte zone cu trafi c rutier intens din Municipiul Timişoara.

62 63

CAP 4. PREOCUPĂRILE MUNICIPALITĂŢII TIMŞOAREI DE A MENŢINE UN AER CURAT ŞI SĂNĂTOS PENTRU LOCUITORII

TIMIŞOAREI

Preocupările municipalităţii de a asigura un mediu ambiental curat, sănătos şi atractiv, de a avea şi în viitor un aer curat, respirabil pentru cetăţenii zonei s-au concretizat în realizarea următoarelor acţiuni:

1. Elaborarea în anul 2000 a Conceptului de dezvoltare strategică a zonei Timişoara în care asigurarea calităţii mediului urban timişorean i se acordă o atenţie deosebită;

2. Realizarea conceptului de Timişoara Ecologică, a Cadastrului Verde şi a Strategiei de dezvoltare a spaţiilor verzi;

3. Elaborarea Strategiei de Mediu a Municipiului Timişoara

4. Colaborarea la realizarea Planului de Acţiune pe Mediu la nivel regional şi judeţean

5. Realizarea de cercetări ştiinţifi ce pe probleme de mediu (aer, apă, sol)

6. Controlul cu seriozitate al surselor de poluare şi al poluanţilor care pot produce poluarea atmosferei, apelor şi solului

7. Aplicarea cu fermitate a legislaţiei în domeniul mediului

Pe termen scurt şi mediu, Primăria Municipiului Timişoara, prin Direcţia de Mediu va demara următoarele acţiuni:

Realizarea Planului Local de Acţiune pe Mediu care, în problema calităţii aerului are următoarele obiective:

a. Reducerea emisiilor de poluanţi de la CET Timişoara Sud şi de la CET Centru (la UET Timişoara Sud cu 50% la particule şi 60% la emisiile de GES; la CET Centru - cu 60 - 90% a emisiilor GES). Acest obiectiv se va realiza prin modernizarea cazanelor centralelor; creşterea randamentelor

electrofi ltrelor la 98 - 99%, sisteme de reducere a noxelor de SO2 şi NOx; înlocuirea păcurii de la ardere cu gaz metan şi folosirea sistemelor de epurare a gazelor de ardere);

b. Reducerea emisiilor provenite de la trafi cul rutier până la limitele stabilite de legislaţia în vigoare prin: construirea rutei ocolitoare a municipiului Timişoara care să preia trafi cul greu de tranzit; reabilitarea infrastructurii rutiere urbane; amenajarea pistelor speciale pentru biciclişti; efectuarea de studii de trafi c în oraş; campanii de promovare a transportului în comun; extinderea reţelei de monitorizare a aerului;

c. Reducerea emisiilor de poluanţi generaţi de activităţile industriale (cu 30 - 80%) prin: modernizarea echipamentelor, instalaţiilor şi tehnologiilor în procesele industriale; implementarea la aceste unităţi a prevederilor standardelor ISO 14000 privind managementul mediului; scoaterea unităţilor puternic poluatoare în afara oraşului;

d. Evaluarea şi managementul calităţii aerului prin: colaborări cu autorităţile de sănătate publică locală; identifi carea surselor de poluare; elaborarea de planuri şi programe de gestionare a calităţii aerului; monitorizarea calităţii aerului şi informarea publicului;

e. Reducerea emisiilor din sistemele individuale de producere a energiei pe bază de combustibili solizi sau lichizi prin: reducerea numărului gospodăriilor cu sistem propriu de producere a energiei pe această bază; elaborarea de programe care să promoveze economisirea consumului energetic casnic (iluminat, apă caldă, încălzire)

f. Realizarea unui sistem integrat privind prevenirea şi controlul integrat al poluării în conformitate cu Directiva 96/61/CE

- Realizarea Strategiei de Mediu a municipiului Timişoara

- Continuarea cercetării ştiinţifi ce referitoare la calitatea aerului municipiului Timişoara în care să se cuprindă şi cele privitoare la dioxidul de carbon;

64 65

- Continuarea extinderii perdelei forestiere a Timişoarei având în vedere rolul deosebit pe care acesta o are asupra dispersiei poluanţilor din atmosferă şi a integrării aerului cu oxigen;

- Reactualizarea Cadastrului Verde şi a Strategiei de dezvoltare a spaţiilor verzi;

- Implementarea în continuare cu fermitate a prevederilor din conceptul Timişoara Ecologică;

- Aplicarea cu fermitate a legislaţiei naţionale şi europene în domeniul protecţiei atmosferei;

- Monitorizarea atentă a marilor poluatori ai atmosferei Timişoara şi luare de măsuri drastice împotriva poluatorilor care nu se conformează normelor şi standardelor în vigoare;

- Colaborarea mai apropiată cu publicul prin educaţie ecologică, legislaţie locală în probleme de protecţia mediului în general şi a aerului în special.

CAP. 5 DIOXIDUL DE CARBON ŞI VIITOAREA METROPOLĂ TIMIŞOARA

În perspectiva apariţiei într-un viitor apropiat a Zonei Metropolitane Timişoara, municipalitatea va trebui să ia o serie de măsuri, asemănătoare celor luate de marile metropole ale Europei (de ex. Londra) care vizează, în domeniul protecţiei atmosferei, reducerea masivă şi imediată a emisiilor de gaze cu efect de seră, în special a dioxidului de carbon.

Din experienţa acestor mari metropole se desprind următoarele idei, care trebuie luate şi de către viitoarea conducere a zonei Metropolitane Timişoara:

- Realizarea Planului de Acţiune pentru schimbarea climatului Metropolei Timişoara;

- Înfi inţarea şi activarea Agenţiei Metropolitane Timişoara de schimbare a climatului

5.1. Planul de Acţiune pentru schimbarea climatului Metropolei Timişoara

Mesajul principal al acestui plan este acela de a ne schimba modul în care trăim, fără a ne reduce standardul de viaţă. Trebuie să ne mutăm de la un model economic risipitor, bazat pe folosirea unei mari cantităţi de energie, la unul care conservă energia şi minimalizează pierderile.

Adică trebuie să fi m mai efi cienţi. Prin măsurile ce se vor lua se vor aduce avantaje fi nanciare într-o perioadă scurtă de timp şi se vor reduce emisiile, deoarece este mai ieftin să investim acum pentru a reduce emisiile de carbon, decât să ignorăm problema, iar în viitor să plătim mai mult.

Ţelurile acestui plan sunt următoarele:

a. În sectorul industrial

Introducerea sistemului de plăţi cu carbon, un astfel de sistem va cataliza dezvoltarea ulterioară a tehnologiilor şi comerţului, creând oportunităţi de a

66 67

găzdui pieţe de schimbare a carbonului, de a investi în fondurile „verzi”, şi de a cerceta, dezvolta şi fi nanţa noi tehnologii cu emisii de carbon zero sau redus;

b. În sectorul domestic

Programul „Case Verzi”, acest program urmăreşte reducerea pierderilor şi îmbunătăţirea efi cienţei în furnizarea şi utilizarea energiei şi reducerea emisiilor de CO2. Acest program include:

- campanie de informare a locuitorilor cu privire la acţiunile ce le pot lua pentru reducerea emisiilor şi a factorilor energiei termice şi electrice;

- nominalizarea surselor de informare despre aplicarea măsurilor de economisire a energiei;

- furnizarea de bilanţuri energetice la comandă şi de proiecte manageriale pentru realizarea unor îmbunătăţiri ale efi cienţei energetice, luarea unor măsuri de conservare a apei şi de găsire a unor surse microregenerabile;

- program de îmbunătăţire a efi cienţei energetice a aparaturii electrocasnice şi de IT;

- participarea populaţiei la măsurile ce trebuiesc luate în industria energetică;

c. În sectorul comercial şi al activităţilor publice

Programul organizaţiilor verziProgramul are drept scop reducerea consumului energetic prin iluminat,

încălzirea şi ventilaţia clădirilor. Acest program urmăreşte realizarea următoarelor probleme cheie:

- parteneriate cu proprietarii clădirilor de a le îmbunătăţii, mai ales în timpul renovărilor;

- lucrul cu locatarii pentru schimbarea comportamentului acestora astfel ca la operaţiunile de îmbunătăţire a clădirilor să-i informeze şi să-i sprijine;

- lobby pentru economisirea energiei şi folosirea energiei curate;

d. Sectorul extinderi şi noi construcţii

Asigurarea că noile construcţii sunt proiectate şi construite în conformitate cu standardele efi cienţei energetice şi reducerii consumului de energie este esenţială pentru stabilizarea emisiilor de carbon pe termen mediu şi lung. Extinderea vechilor construcţii şi noile construcţii trebuie să îndeplinească noul standard de dezvoltare cu carbon zero sau redus. O atenţie deosebită se va acorda proiectării construcţiilor ,,verzi” şi planifi cării în utilizarea terenului.

Priorităţile conducerii noii metropole pentru realizarea de economisiri în sectorul noilor construcţii şi extinderii acestora vor fi :

- revizuirea planului de extindere a noii metropole deoarece sunt necesare noi dezvoltări în utilizarea energiei descentralizate;

- creşterea efi cienţei energetice la nivelul noilor localităţi ale metropolei;

- o nouă strategie pentru locuinţele populaţiei care să efi cientizeze energia, iar noua ţintă să fi e ca noile case să aibă zero carbon.

e. Sectorul furnizării energiei

Cea mai mare barieră în reducerea emisiilor de carbon în marile metropole este modul în care energia este produsă şi furnizată. Generarea energiei centralizate din combustibili fosili sau nucleari este inefi cientă - irosindu-se două treimi din energia iniţială sub forma căldurii eliminate.

Pierderile ulterioare au loc în procesul de distribuire a energiei la consumator. Priorităţile în acest sector se referă la descentralizarea producerii şi distribuirii energiei produse convenţional, obţinerea de energie din reziduuri şi obţinerea de energie regenerabilă.

68 69

f. Sectorul transportului terestru

În programul privind transportul terestru, având în vedere că emisiile de carbon produse de maşini şi transportul de mărfuri reprezintă circa 75% din emisiile acestui sector, trebuie incluse următoarele:

- Schimbarea modului de călătorie al populaţiei Se va avea în vedere un plan de investiţii în transportul public, mersul cu bicicleta, mersul pe jos ca alternative la transportul cu maşina personală;

- Folosirea cu efi cienţă a vehiculelor conducând cu mai multă atenţie se poate reduce consumul de combustibil cu 10 - 15%. Se va promova condusul ,,eco” (acceleratul sau frânatul cu calm, întreţinerea adecvată a vehiculului) pentru şoferii de maşini, camioane cu marfă, taxi, transportul public;

- Promovarea vehiculelor şi combustibililor cu carbon redus. Prin promovarea acestui program se pot reduce emisiile de CO2 din transportul pe străzi cu până la 30%;

- Preţul pe carbon la transport. Folosirea acestui preţ ar stimula cererea de vehicule şi combustibili cu carbon redus.

Spre exemplu primarul Londrei doreşte să pretindă plata maşinilor care intră în zona centrală de afaceri pe baza nivelului emisiilor de carbon. Vehiculele cu cel mai mare nivel de poluare vor plăti 25 lire pe zi, în timp ce vehiculele fără emisii vor circula gratis.

- transformarea autobuzelor din transport public în vehicule hibride, diesel-electrice

g. Aviaţia

Este mijlocul de transport care emite o cantitate imensă de CO2 pe kilometru şi care are cele mai distrugătoare efecte asupra mediului.

Reducerea emisiilor de CO2 datorate aviaţiei se poate realiza prin:

- introducerea preţului de carbon în preţul călătoriilor aeriene;

- introducerea aviaţiei în schema de tranziţie a emisiilor a UE (ETS) şi perceperea taxei pe combustibilul aviatic;

- construirea de aparate de aviaţie cu emisii reduse de CO2;

- neextinderea spaţiilor de decolare din aeroporturi;

- educarea populaţiei şi sprijinirea alternativelor la transportul aviatic (dezvoltarea transporturilor feroviare de mare viteză)

5.2. Înfi inţarea şi activarea Agenţiei Metropolitane Timişoara de schimbare a climatului

Această agenţie ar avea următoarele obiective principale:

- studierea schimbării climatului şi propuneri de măsuri de acţiune;

- direcţionarea conducerii metropolei Timişoara spre forme de energie mai efi ciente şi cu emisii reduse de gaze cu efect de seră;

- elaborarea de standarde energetice efi ciente în dezvoltarea industriei, transporturilor, construcţiei de locuinţe etc.

70 71

CAP. 6 ÎNCHEIERE

,,Şi a zis Dumnezeu: ,,Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!”

,,Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut: a făcut bărbat şi femeie.”

,,Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: ,,Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!”,

(Biblia; Facerea (Geneza); Capitolul 1; Versetele 26,27,28)

Universul, Pământul cu tot ceea ce se afl ă în el, pe el şi deasupra lui, conform teoriei creaţioniste sunt un Dar Divin. Marele Creator a făcut cerul şi pământul, lumina, ziua şi noaptea, Soarele şi Luna, apele şi uscatul, plantele, animalele şi toate vieţuitoarele, iar în ziua a şasea l-a făcut pe om ca Stăpân Suprem a tot ceea ce EL a creat.

De la începuturile apariţiei omului pe pământ relaţiile acestuia cu natura erau armonioase, de întrajutorare şi respect, dar, încet, încet, aceste relaţii au dispărut. Omul, în dorinţa lui de a trăi mai bine, a trecut la agresarea, cucerirea şi supunerea naturii. Natura s-a apărat la aceste atacuri iresponsabile ale omului prin adaptare la noile condiţii conform unor legităţi pe care si le-a format in decursul a milioane de ani.

Astăzi natura este pe punctul de a ceda. Este de datoria omului de a interveni în apărarea ei, dacă doreşte ca viaţa să mai existe pe planeta Pământ.

Poluarea mediului în general şi a atmosferei în special a fost un fenomen care s-a manifestat încă de la începuturile apariţiei vieţii pe Terra.

Acest fenomen s-a păstrat în limite normale până în a doua jumătate a secolului XIX când, odată cu declanşarea erei industriale a societăţii umane, fenomenul s-a accentuat şi a devenit un real pericol pentru existenţa vieţii şi civilizaţiei pe pământ.

În dorinţa sa de afi rmare omul, prin rapacitate, inconştientă şi iresponsabilitate a dereglat profund echilibrul natural al biosferei, a distrus ecosisteme, lanţuri trofi ce, a exploatat în mod sălbatic rezervele neregenerabile ale planetei.

Începutul mileniului III pune în faţa omenirii posibilitatea colapsului mediului, fenomen ce ar reprezenta o ameninţare în cazul în care nu se vor lua măsuri în regim de urgenţă, pe plan local şi global, pentru remedierea unor consecinţe devastatoare ale acţiunilor antropice cum sunt:

- creşterea poluării atmosferei;

- degradarea resurselor de sol pe întinderi vaste;

- degradarea şi dispariţia pădurilor;

- ameninţarea diversităţii biologice;

- epuizarea resurselor neregenerabile de combustibili fosili;

- diminuarea aprovizionării cu apa potabilă şi deteriorarea calităţii acesteia;

- epuizarea resurselor marine;

- încălzirea globală;

La întrebarea plină de responsabilitate: Quo vadis homine? răspunsul trebuie să fi e unul simplu: spre o dezvoltare durabilă a societăţii umane. Pentru o dezvoltare durabilă este necesar un demers echilibrat. Dezvoltarea durabilă este susţinută de 3 elemente: social, economic şi de mediu, care sunt interdependente şi la fel de importante. Neglijarea unui aspect, de exemplu mediul, poate determina colapsul politicii de dezvoltare durabilă. Prin degradarea mediului vor fi afectate şi celelalte două elemente care susţin dezvoltarea durabilă şi regenerarea urbană.

Un rol important în reuşita dezvoltării durabile a societăţii umane în viitor îl au factorii politici de decizie şi participarea tuturor celor interesaţi în problemele privind conservarea mediului (factori de decizie, colectivităţi locale, publicul larg ) la luarea şi aplicarea în practică a deciziilor.

Există diverse alternative pentru strategiile viitoare de dezvoltare a

72 73

umanităţii. Pentru alegerea celor mai adecvate opţiuni de acţiune este indispensabil să se creeze un echilibru, capabil să determine o dezvoltare durabilă reală, coerentă şi raţională. Aceasta presupune în mod special aducerea problematicii de mediu de la periferie spre mijlocul modelelor de dezvoltare.

Pentru reuşita conceptului de dezvoltare durabilă este imperios necesar ca societatea umană să ia măsuri în următoarele direcţii:

- Regândirea instituţiilor de mediu astfel ca ele să se adapteze la noi roluri si noi parteneriate pentru a realiza obligaţiile actuale şi a aborda noile probleme de mediu care ar putea surveni în viitor;

- Consolidarea ciclurilor de elaborare a politicilor astfel încât acestea să devină mai riguroase, mai sistematice, mai integrate şi mai capabile să dezvolte strategii uşor de adaptat la condiţiile locale specifi ce;

- Asigurarea unui cadru mai solid politicii internaţionale de mediu pentru înlăturarea fragmentării şi paralelismelor.Este nevoie de crearea pe termen lung al unui organism internaţional de reglementare;

- Utilizarea fondurilor provenite din comerţul internaţional în scopul dezvoltării durabile;

- Utilizarea noilor tehnologii în benefi ciul mediului şi al societăţii;

- Crearea unor instrumente de intervenţie în favoarea mediului prin adaptarea şi coordonarea diferitelor instrumente, inclusiv a legislaţiei şi a diferitelor metode de evaluare a bunurilor si serviciilor privind mediul;

- Monitorizarea aplicării politicilor pentru stabilirea performanţelor obţinute în desfăşurarea politicilor adoptate, în scopul îmbunătăţirii modului de implementare, control şi conformare la reglementări;

- Redefi nirea şi redistribuirea atribuţiilor la nivel local, regional şi

mondial, pentru oferirea de soluţii efi ciente problemelor de gestionare a unor situaţii complexe şi diverse la diferite nivele.

Atmosfera este o componentă esenţială a ecosferei Terrei.Prin compoziţia ei naturală a făcut posibilă apariţia şi menţinerea

vieţii pe planeta Pământ. Păstrarea curăţeniei acesteia este o obligaţie primordială pentru umanitate, dacă vrem ca viaţa să perpetueze pe Terra. Calitatea aerului este indispensabilă vieţii pe pământ.

Încheiem cu citatul:

,,Doar împreună trebuie să fi e deviza generală, care sa fi e urmărită de fi ecare cetăţean, de fi ecare autoritate si de fi ecare unitate economică din municipiul Timişoara, cu încăpăţânare şi tenacitate, energie şi continuitate, responsabilitate civică individuală si globală.,, (Ionel Ioana şi colab., 2007)

74 75

BIBLIOGRAFIE

1. Berca, M., 2000 - Ecologie generală şi protecţia mediului, Editura Ceres Bucureşti

2. Ciupa, V., şi colab., 2007 - Starea mediului în Municipiul Timişoara - Uz intern Timişoara

3. Ciupa, V., şi colab., 2005 - Timişoara Verde - Sistemul de spaţii verzi al Timişoarei, Editura Marineasa Timişoara

4. Ciupa, V., şi colab., 2008 - Timişoara Ecologică - Concept privind strategia în domeniul protecţiei mediului - Uz Intern, Timişoara,

5. Frăsinel, N., si colab., 1997 - Ecologie Umană Editura Mirton Timişoara,

6. Ianovici, Nicoleta., 2006 - Studiu aerobiologic asupra calităţii aerului - monitorizarea polenului alergen din aeroplancton, Universitatea de Vest Timişoara,

7. Ianovici, Nicoleta., 2007 - Studiu aerobiologic asupra calităţii aerului prin monitorizarea volumetrică a aeroplanctonului, Universitatea de Vest Timişoara,

8. Ionel I., şi colab., 2006 - Studiul calităţii aerului în zona Municipiului Timişoara, Universitatea Politehnica Timişoara,

9. Ionel I., şi colab., 2004 - Executarea măsurătorilor pentru determinarea componentelor chimice din atmosfera în deponeul de la Parţa - Şag, Universitatea Politehnica Timişoara

10. Ionel I., şi colab., 2007 - Cercetări teoretice şi experimentale privind calitatea aerului în zona de est a Municipiului Timişoara, Universitatea Politehnica Timişoara

11. Oprea, C.V., şi colab, 1975 - Echilibre şi dezechilibre în biosferă, Editura

Facla Timişoara

12. Rojanschi, V., şi colab, 1997 - Protecţia şi ingineria mediului, Editura Economică Bucureşti

13. Vlaicu, I., 1998 - Ecologie aplicată, Editura Mirton Timişoara

14. XXX - Document de poziţie al României. Capitolul 22 - Protecţia mediului înconjurător

15. XXX, 1972 - Declaraţia de la Stockholm

16. XXX, 1992 - Declaraţia de la Rio

17. XXX, 1997 - Declaraţia de la Kyoto

18. XXX, 2002 - Declaraţia de la Johannesburg

19. XXX, 2007 - Declaraţia de la Bali

20. XXX, 2008 - Programul UE: ANTIPOLUARE de la Bruxelles

21. XXX, 2007 - Rechauffement climatique. Wikipedia

22. XXX, 2003 - Cercetări preliminare privind fenomenul de uscare a arborilor şi arbuştilor din oraşul Timişoara. R.A. Romsilva, ICAS Timişoara,.

23. XXX, 2006 - Cercetări privind fenomenul de uscare a arborilor din oraşul Timişoara. R.A. Romsilva, ICAS Timişoara

24. XXX, 2003 - Rezultatele privind monitorizarea calităţii aerului în zone aglomerate ale municipiului Timişoara - PROIECTUL ROSE - Universitatea Politehnica Timişoara

25. XXX, 2007 - Cercetări privind infl uenţa poluării aerului asupra arborilor din Municipiul Timişoara (Parcul Copiilor, Parcul Poporului, Parcul

76 77

,,Pădurice” Giroc) R.A. Romsilva, ICAS Timişoara

26. XXX, 2004 - Strategia de Mediu a S.C. Colterm Timişoara. Uz intern Timişoara

27. XXX, 2007 - The Mayor’s Climate Change Action Plane - London CO2. Londra

28. XXX - Biblia ortodoxă: Facerea (Geneza)

29. XXX, 2002 - Perspectivele mediului global 3 - Trecut, prezent şi perspective de viitor. Revista Infoterra România Bucureşti

30. XXX, 1998 - Dicţionarul explicativ al limbii române, Editura Academiei

78 79