.Functiile muziciiDe-a lungul timpului, muzica, inteleasa ca fenomen artistic cu implicatii in viata spirituala si-a conturat mai multe functii, ele oferind sugestii, solutii pentru realizarea corespunzatoare a educatiei muzicale.

Functia anatomo-fiziologica a fost descoperita din cele mai vechi timpuri. In antichitate, muzica era considerata a patra necesitate, urmand dupa hrana, imbracaminte si adapost. Cercetarile in domeniul medicinii si a fizioligiei au aratat ca muzica are efecte benefice asupra organismului uman, contribuind la reglarea circulatiei sanguine, a tensiunii arteriale, a metabolismului.

Functia hedonica se manifestă prin senzaţiile de plăcere, de satisfacţie, de delectare primară determinate de o anumită categorie de muzică (în multe cazuri-din păcate-de proastă calitate).

Funcţia psihologică strâns legată de cea anatomo-fiziologică, se extinde asupra unor procese psihice complexe şi serveşte ca element terapeutic. S-a demonstrat că absenţa muzicii dăunează vieţii psihice (omul care nu are muzica în sine şi care nu se emoţionează de acordurile dulci ale sunetelor este capabil de trădare, de curse şi de furtişaguri- Shakespeare „Neguţătorul din Veneţia”).

Functia religioasa este reliefata de cele mai vechi documente. In conceptia crestina, D-zeu Insusi si ingerii canta.Practic, marile servicii de cult crestine sunt dominate de cantari- rugaciuni, purtatoare ale invataturii crestine traditionale.

Funcţia terapeutică-meloterapia-muzicoterapia îşi are rădăcinile în practicile magice precum şi în practicile terapeutice ale popoarelor antice orientale (India, China, Egipt, Grecia).Funcţia cognitivă, gnoseologică constă în bogata încărcătură de cunoaştere pe care o conţine adevărata literatură muzicală, reflectând îndeosebi trăirile sufleteşti care nu pot fi surprinse în alte limbaje.Funcţia axiologică-culturală vizează faptul că marile lucrări muzicale sunt valori culturale reprezentative ale omenirii şi reprezintă elemente fundamentale de cunoaştere şi creaţie puse în slujba marilor idealuri umane – Binele, Adevărul, Frumosul etc.Funcţia euristică se explică prin caracterul inventiv, de descoperire a unor elemente noi pe baza celor cunoscute şi de manifestare a creativităţii. Activităţile de interpretare şi de receptare sunt prin excelenţă dominate de spiritul de creativitate.Funcţia estetică este una din cele mai vechi atribuite artei în general şi muzicii în special, ele cultivând simţul frumosului, al echilibrului, al armoniei şi perfecţiunii. Prin funcţia sa estetică, muzica are implicaţii în viaţa morală, religioasă, civică, patriotică, socială.

Funcţia educativă este funcţia care domină toate celelalte funcţii, în sensul că fiecare dintre ele are ca finalitate de bază influenţarea publicului, cultivarea unor sentimentelor deosebite, cu efecte polivalente asupra vieţii spirituale a celor ce le cultivă.Funcţia socială, la fel ca şi cea educativă, este relevată de secole. Şi-a demonstrat forţa în procesele de socializare şi de modelare a trăsăturilor de caracter ale umanităţii. Dintre toate disciplinele şcolare, muzica are cele mai puternice legături cu viaţa socială, căreia îi furnizează elemente tradiţionale ale manifestărilor cultural-artistice.

Funcţia catharctică urmăreşte contribuţia muzicii în purificarea sufletului uman, în descătuşarea de pasiunile primare şi de emoţiile negative, determinând nu numai relaxare, ci şi înnobilare sufletească.

2.Aptitudinile muzicaleApitudinile sunt inclinatii pentru anumite domenii de activitate, care nu se dezvolta insa de la sine ci numai prin cultivare intr-un mediu prielnic.Ele nu au caracter static. Se dezvolta sau involueaza in conditiile neexersarii.Aptitudinile muzicale sunt abordate, in general, din doua perspective privindu-l pe educat: a) a dotarii sale generale pentru a deveni un iubitor de muzica; b) a dotarii necesare pentru o eventuala profesionalizare. Sensibilitatea, perceptia, reprezentarea, memoria, imaginatia , gandirea muzicala si mai ales vocea sunt considerate ca elemente necesare pentru profesionalizarea muzicala.Stefan Zissulescu considera aptitudinea muzicala o combinatie specifica de insusiri senzoriale, intelectuale, afective si volitive, iar aptitudinea muzicala o inzestrare pe plan afectiv de a trai muzica, de a resimti nevoia de a avea emotii cat mai variate si cat mai profunde.

3. Evolutia educatiei muzicale de-a lungul veacurilor

Considerata ”cea dintai facultate”, muzica a ocupat un loc important in evolutia societatii.

Vechii greci acordau o mare importanta muzicii, printre ei, Platon in ”Republica” afirma ca muzica este cea m importanta componenta a educatiei. Socrate, Aristotel,Pitagora, Plutarh, toti pun accent pe importanta muzicii.

In Evul Mediu predomina cântul bizantin si apoi cel gregorian(doua mari directii ale muzicii)

Renasterea-Martin Luther a introdus ed muzicala in scolile elementare protestante. Mari umanisti: Jan Amos Comenius,Jean Jacques Rousseau.

Johann Heinrich Pestalozzi afirma importanta muzicii si faptul ca vocea se dezvolta ca o consecinta a exersarii, perceperea si invatarea limbajului muzical dezvolta gandirea. Elevul sau, Friedrich Frobel, fondatorul gradinitei asocia cantecele cu jocul copilului.

Adeptii curentului educatia muzicala noua pun accentul pe dezvoltarea sensibilitatii copilului şi a facultatilor estetice- Maurice Chevais,Christian Manen, Roger Blin.

4. Concepte europene moderne de realizare a educatiei muzicale

1. Emile Jacques-Dalcroze(1865-1950)- compozitor elvetian=sistem de ed muzicala bazat pe gimnastica ritmica(factor de sinteza a ritmului si miscarii). Se bazeaza pe ideea lui Platon a interactiunii dintre ritmurile psihice si cele fizice declansata de muzica.

2. Carl Orff(1895-1982)- educatia muzicala este activitatea interpretativa instrumentala,combinata cu cea de dezvoltare a creativitatii muzicale. Instrumentele Orff sunt cunoscute in toata lumea: sunete produse de pahare,pietre,clopotei,tobe de lemn,xilofoane,metalofoane. Piesele lui muzicale sunt dupa model popular,cea mai cunoscuta fiind Carmina Burana.

3. Kodaly Zoltan(1882-1967) a acceptat principiul ”sa pornim de la copii”, devenind fondatorul didacticii muzicale maghiare.

4. Dmitri Kabalevski(1904-1987)-compozitor rus. Opere importante: ”Cum povestim copiilor despre muzica” , ”Cele trei balene”. El propune doua modalitati de realizare a ed muzicale, principiul tematismului şi centrarea activitatilor de ed muz. pe cele trei genuri considerate primare(cantecul,dansul si marşul)

5. George Breazul(1887-1961)-muzicolog si etnomuzicolog=volum important- ”Patrium Carmen”

Alte contributii europene: programa franceza,daneza,olandeza,scotiana,engleza,portugheza

5.Educatia muzicala in epoca moderna

A.I.Cuza a promulgat Legea instructiunei publice in 1864=inv obligatoriu,gratuit si egal pe 3 cicluri:primar,secundar şi superior. In 1860 a luat nastere Conservatorul din Iasi si Bucuresti.

Reprezentanti ai culturii romane care au militat pt apropierea ed muzicale de izvoarele autohtone:T. Maiorescu,S. Haret,Simeon Mehedinti, N Iorga, Dimitrie Gusti. S.Haret stabileste coordonatele cele m adecvate pt ed muzicala,care vor fi urmarite de toti specialistii primei jumatati a sec XX. In 1932 s-a impus definitiv conceptia lui G. Breazul care avea ca scopuri de a trezi si dezvolta insusirile muzicale ale copiilor,de a-i face fericiti prin cantece,de a cultiva interesul si gustul pt cantecul si jocul popular romanesc. Reforma invatamantului din 1948 declara ruperea activitatii educative de cea ”din trecut” adica occidentala,iar tinerii care au indraznit sa cante ”Desteapa-te române” sau alte cantece patriotice au fost condamnati la inchisoare.

In 1977 ed. muzicala dispare cu desavarsire din liceele romanesti. In prezent ed muzicala se gaseste de la gradinita pana la finalul liceului.

6.Evolutia metodicii ed muzicale in scoala românească

Metodica ed muzicale s-a desfasurat dupa planul evolutiei artei muzicale romanesti care cuprinde:muzica populară, bisericească şi cea cultă. Cristalizarea elementelor de bază ale metodicii ed muzicale se leagă de invăţământul religios din cele mai vechi şcoli organizate in mănăstiri. Şcolile de psaltichie au avut un rol important in transmiterea valorilor.

Organizarea şcolilor săteşti şi apariţia învăţătorului pregătit special pt această activitate a dus la apariţia unor soluţii didactice şi metodice,evidenţiindu-se 3 demersuri: cel al învăţătorului Ioan Dariu,Iuliu Pop şi Toma Popovici. Ioan Dariu prezintă in 1881 etapele pt invăţarea unui cântec. Toma Popovici vedea in muzică principalul mijloc de realizare a ed naţionale,bazată pe valorile tradiţionale.

Primele încercări de metodică a ed muzicale sunt legate de numele lui Timotei Popovici(preot) şi Alexandru Voievidcă(învăţător). Voievidcă publică in 1923 un Manual metodic pt predarea cântului în școlile primare,rămânând din el doar prima parte.

Alte roluri importante le-au avut: D.G.Kiriac,C-tin Constantinescu,Gavriil Galinescu.

Nicolae Lung a conturat in 1939 prima încercare sistematizată de metodică de predare a muzicii in învăţământul general.

Fondatorul metodicii ed muzicale româneşti poate fi considerat George Breazul.

7.Sistemul actual de realizare a ed. muzicale in tara noastraIn sistemul modern se disting 2 tipuri de educatie muzicala:ca parte componenta a culturii generale(gradinita,scoli primare si gimnaziale,licee) si ca parte componenta a pregatirii de specialitate(scoli de cantareti bisericesti,scoli ped,licee de muzica).Dupa 1989 edmuz,ca si tot invatamantul romanesc a trecut la faza eliberarii de elemente ideologice si la racordarea cu sistemele occidentale.8.9.Elem fundamentale curriculare ale ed muzCurriculum vitae-de la “curs al vietii” la “purtatorul unei conceptii noi despre selectionarea si organizarea continuturilor ,pentru un numar de discipline. “In tara noastra,termenul s-a impus dupa 1990,in Institutul de StiintealeEducatiei.Curriculum este in stransa legaturacu modelul didactic al disciplinei,ambele incercand sa rasp la intrebari :ce?cum ?cat si cand si insuseste un elev din ceea ce reprez cunoasterea umana.Diversificarea structurii curriculumului :-curriculum formal ,cuprinzand Legea invatamantului continand la randul sau:obiective generale ale sistemului de inv,planul de inv,obictivegenerale,programelediverselor discipline,manuale ,ghiduri.Programele pot fi facute pe continuturi sau pe obiective.-curr.national (nucleu)-trunchiulcomun valabil pentru intregulsistem.Vizeaza cultura generala de baza.-curr. la decizia scolii ,care poate fi aprofundat si extins,optional(la nivelul unei discipline,la niv ariei curriculare,crosscuricular).Curriculum optional pentru ed muz:Jocuri muzicale (I sau a II-a),Jucarii sonore(IV sau V)etc.-curric. nonformal ;-curric. specializat ;Ed muz ajuta la formarea personalitatii prin :-Insusireacunostintelorstiintifice,avalorilor culturale nationale si universale ;-formarea cap intelectuale,adisponibilitatilor si a abilitatilorafective si a abilitatilor practice-asimilareatehnicilor de muncaintelectualanecesareinstruirii si autoinstruirii-cultivareasensibilitatiifata de problematicaumana,fata de valorile moral-civiceetc;Obiective :cadru,dereferinta si operationale.Obiectiveoperationale care au aplicabilitate si in activitatilede edmuz :-achizitii de cunostinte,comprehensiune,aplicare,analiza,sinteza.Cea mai importantapentrueducatiamuzicala o prezintataxonomiileafective.Redamcateva verbe ce reflectacompetenteadaptate la specificulmuzical :

-pentrureceptare :sa devina constient de prezentavalorii,saaleaga exemple potrivite,sa-si selectezeauditiilepebazacriteriilor de selectieinsusite ;-pentruvalorizare :sa manifeste competenta in apreciere si pretuire,sa-si poatajustificapreferintele.Preluamcateva verbe prin care se pot formula oboperationalevizandinsusireaunuicantec :sa asculte,sapatrunda si sa explicecontinutulcantecului,sarecunoascaliniamelodica,saintoneze,sainterpretezecantecul in colectivsauindividual,sa manifeste bucuriaexecutieicorecte si expresive a cantecului,sa-si imbogateascarepertoriulpropriu.2obiective principale :-dezvoltareacapacitatilor de receptare ;- cultivareasensibilitatii,imaginatiei,creativ.Continuturilesuntstructuratepe 3 paliere :practicamuzicala,elemente de limbaj si elemente de culturamzicala.In 1996 Consiliul National pentru Curriculum si Formareaprofesorilorpropunea o bazaconceptuala in care obiectivelegeneralepentrueducatiaartisticasunt :-cunoasterea si apreciereacreatiilorartisticeromanesti si universale,-initierea in cunoastereatezaurului de valoriartisticeperenealeumanitatii,-cultivareaaptitudinilor de a receptaarta si a dezvoltadisponibilitatilecreatoare,-formareadeprinderilorelemantare de scris-cititmuzical,-structurareaimaginatiei si capacitatii de expresiemuzicala,-cultivareasensibilitatiipentrufrumosulartistic.Programade edmuz. Ca parte aarieicurricularearte este strucpe 4 mari obiective :-dezvoltareaaptitudinilor si capacitatilorinterpretative-dezvoltareadisponibilitatilor de receptare a muzicii si de insusire a culturiimuzicale-cunoasterea si utilizareaelem de bazaalelimbajuluimuzical in interpretarea si audiereamuzicii-cultivareasensibilitatii,fanteziei,imaginatiei.O lectieobisnuita de predare are 3 componente de baza :opiesaori mai multe,propusapentruinterpretare ;o piesasau un fragment muzicalpentruauditie ;o problemateoreticaextrasadincantec.In general,programa detaliaza in primul rand elementele teoretice,grupate pe marile teme ale limbajului muzical :melodia,ritmul,nuantele,tempoul,timbrul.Prinabordareainterdisciplinaraelevulurmeaza :-sa-si cultive aptitudinile de a ascultamuzica si de a canta,formandu-si deprindericorecte de respiratie,dictie,emisie ;-sa-siformezedeprinderide interpretareexpresiva ;-sa-sidezvoltegandirealogica,imaginatia si capacitatea de ascultare ;-sa-siformeazedeprinderielementare de scris-cititmuzical si sa distingacele mai importante genurimuzicale ;-sa cunoasca si saapreciezetezaurulmuziciipopulareromanesti ;-sa-si cultive sensibilitateapentrufrumos .10.Planificarile calendaristice=documente administrative scoalare ce reflecta propria interpretare a programei a fiecaruicadru did.Experienta a aratat ca cele mai importante elem ale planificariisemestriale le constituie :piesa propusa pentru analiza si invatare,piesa pentru auditie,problema teoretica aferenta.Printre activitatile propuse de programa trebuie amintite :exercitiile de culturavocala vizand respiratia,emisia,dictia,intonatia,frazarea,interpretare,intonare melodica,reproducerea inaltimii si duratei sunetelor si reprezentarea lorgrafica.

11. Manualele scolare

Manualele reprezinta una dintre formele de concretizare a programei scolare.

Manualele, necesita nu numai cunoasterea deplina a specialitatii abordate, dar si a unor probleme esentiale de psihologie si de didactica a disciplinei.

Manualele trebuie sa:

- Cuprinda informatii, cunostinte, dar mai ales material muzical reprezentativ din creatia nationala si universala, ordonate progresiv dupa gradul de dificultate si insotite de scheme, desene, simboluri, ilustratii, citate celebre, etc;

- Stimuleze interesele si motivatia elevilor, dezvoltandu-le curiozitatea si capacitatea de intelegere, prelucrare si sistematizare, netezind drumul spre autoeducatie.

Autorii manualelor propun primele variante de aplicare a elementelor programei la activitati propriu-zise de educatie muzicala.Astefel, ele devin carti adresate elevilor, cuprinzand cantece, piese musicale integrale sau fragmentare, insotite de elemente teoretice si de cultura generala legate organic de exemplele musicale.

Manualele sunt de doua feluri: unice si alternative.

12. Manualul unic si manualele alternative

Manualul unic:

-se caracterizeaza prin rigiditatea, saracia si obligativitatea continuturilor pentru toti elevii, ele fiind impuse si avand, in general, aspect doctrinaire;

-reduce invatarea doar la reproducere, memorare, favorizand propaganda ideological;

-pune accentul pe informatiile standardizate, dogmatice.

Manualele alternative:

-sunt flexibile si se caracterizeaza printr-o lejeritate ce permite educatorului adaptarea la conditiile concrete ale elevilor sai, care sunt diferiti intre ei si nu au o evolutie standard;

-permit variante de invatare bazate pe intelegere si abordare diferita, considerand ca elevii au interese culturale diverse si ritmuri neuniforme de dezvoltare;

-stimuleaza interpretarile alternative si deplaseaza accentul pe formarea unor capacitati si competente specifice.

Manualul unic trimite la cunoasterea exacta a ceea ce ar trebui sa invete toti elevii dintr-o tara,presupunand ca acestia nu se deosebesc cu nimic intre ei si se vor dezvolta identic.

Manualele alternative pornesc de la premisa ca nici profesorii si nici elevii nu sunt si nu pot deveni identici.

13. Principiul realizarii estetice

Acest principiu este specific educatiei musicale, motiv pentru care nu il gasim in multe lucrari de pedagogie si nici in unele metodici ale disciplinei.

Acest principiu porneste de la constatarea ca o lucrare muzicala influenteaza universul spiritual al omului in formele sale cele mai complexe si mai profunde:dispozitii si stari sufletesti, emotii si gusturi

artistice, sugestii si perspective inedite asupra unor probleme esentiale ce framanta mintea omeneasca, atitudini volitionale, morale, religioase si civice.

El are in vedere cultivarea unor insusiri psihice legate de afectivitate, atentie vointa, imaginatie, memorie si a unor aptitudini muzicale tinand de de dezvoltarea auzului, a simtului ritmic, timbral, armonic, polifonic, etc.

Renasterea va repune la locul cuvenit educatia estetica, reinviind vechile conceptii eline si romane, care fusesera umbrite de arta medievala crestina.

Jean Jacques Rousseau va largi sfera esteticului, incluzand in ea si frumosul natural, iar Herbart va considera ca educatia estetica trebuie inceputa de la varste mici, ea asigurandu-le reale si depline bucurii spirituale.

Componentele educatiei estetice vizeaza: gustul si judecata estetica, idealul estetic, sentimentele si convingerile estetice, toate generand atitudinea estetica.

Gustul estetic este reprezentat de capacitatea de reactie spontana a omului, printr-un sentiment de satisfactie sau de insatisfactie fata de o lucrare artistica.

Judecata estetica se formeaza pe temelia gustului estetic in timp, ca urmare a descoperirii de noi sensuri si semnificatii ale artei, conducand la judecata de valoare, care implica elemente de filosofie, psihologie, sociologie s.a.

Idealul estetic reprezinta un ansamblu de principii si norme care directioneaza atitudinea estetica a unei natiuni, categorii sociale sau a unei epoci.

Sentimentele si convingerile estetice se concretizeaza in trairi,emotii si idei calauzitoare determinate de contactul cu fumosul.

Descifrarea mesajului artistc al lucrarilor audiate are un rol deosebit in educatia muzicala si estetica, in declansarea unor trairi emotionale si in detectarea valorilor autentice.

14.Metoda exercitiilorEste cea mai importanta metoda utilizata in educatia muzicala, ea asigurand formarea priceperilor si deprinderilor muzicale, de interpretare si intelegere a esentei lucrarilor muzicale. Metoda consta in realizarea constienta, voita, repetata si sistematica a unor operatii ce urmaresc formarea unor capacitati, abilitati de executie, interpretare si decodificare a unor elemente de limbaj, integrate in exemple din marea literatura muzicala, de recunoastere a unor elemente specifice si legate de subiectul abordat in auditii sau in consolidarea unor capacitati si in dezvoltarea unor aptitudini muzicale. Exercitiile se clasifica dupa mai multe criterii: I. Dupa apartenenta elementelor muzicale de baza ce trebuie exersate: a) execitii melodice; b) ritmice; c) polifonico-armonice; d) ex pentru descoperirea si aplicarea nuantelor si a tempourilor; e) ex de recunoastere a timbrurilor vocale si instrumentale; f) ex de compartimentarea a discursului muzical in unitati sintactice; g) ex pentru cultivarea vocii si dezvoltarea auzului muzical..... 2. Dupa complexitaea problemelor: a) ex simple, b) ex complexe; 3. Dupa locul lor in lectie : a) ex introductive, b) ex de baza; c) ex recapitulative,4. Dupa importanta si rolul in lectie: a) ex principale, b) ex secundare. 5. Dupa model de realizare cu elevii: in dialog, in lan. 6. Dupa obiectivul prioritar urmarit:a) de interpretare vocala, b)de recunosterea a unor audieri repetate, c) de dezvoltare a creativitatii si imaginatiei.

15.Jocul didactic muzical este o metoda cu mari beneficii in educatia muzicala, mai ales la clasele mici, cu elevi in a caror activitate jocul ocupa un loc important. Liviu Comes apreciaza ca jocul muzical inlesneste dezvoltarea unor facultati latente privind auzul muzical, memoria, simtul ritmic, vocea precum si apropierea copiilor de muzica fara efort si pe o cale proprie varstei lor. In general metodicile de specialitate clasifica jocurile didactice muzicale dupa obiectivul prioritar urmarit:1.de formare a unor deprinderi si capacitati

specifice:jocuri melodice, ritmice; 2.de socializare prin activitati muzicale; 3.de cultivare a creativitatii, fateziei si imaginatiei. D.p.d.v. al materialului utilizat jocurile muzicale pot fi axate pe cantece, piese instrumentale, pe auditii sau pe exercitii. Printre avantajele jocului muzical se numara si contributia la depasirea timiditatii, formarea spiritului de echipa

16.METODICA DEZVOLTĂRII CAPACITĂȚILOR INTERPRETATIVE:

Noțiunea de interpretare presupune participarea intelectuală și afectivă a interpretului la dezvăluirea și transmiterea sensurilor lucrării muzicale.În ultima vreme, s-a conturat o opțiune a unor profesori, care ignoră cu bună sau rea credință, prioritatea interpretării vocale în activitățile educaționale, încercând să-i opună, dacă nu chiar să o substituie interpretării instrumentale.A înlocui astăzi interpretarea vocală, cu cea instrumental în educația muzicală a copiilor, este un atentat la tradiția veche a cântării vocale, dominată de cele două puternicefiloane ale culturii noastre, eminamente vocale-muzica populară și muzica bisericească străbună.

Educația muzicală a elevilor, trebuie să se facă prin cântece și fragmente de lucrări reprezentative din literatura muzicală românească și universală,interpretate vocal, nu la drâmbă, fluier,pseudoinstrumente, cum sugerează noua programă pentru clasa a X.a și a XI.a.

O altă problemă controversată legată de interpretare, este învățarea de cântece prin solfegiere sau după auz.Vom fi în pierdere dacă elevul nu va mai ști notele, tonalitatea, măsura, formulele melodico-ritmice tipice etc.

Educația muzicală nu trebuie redusă la învățarea exclusive orală, cu excepția perioadei intuitive-orale din primele clase primare.Vom accepta învățarea orală a unei doine, sau a unui fragment de doină , care nu poate fi solfegiat(ă), mai ales în grup, prin solfegiere și apoi din interpretarea de către profesor sau din audierea unei înregistrări de referință.

Practica vocală rămâne una dintre cele mai vechi activități artistice și ea își păstrează întâietatea în educația muzicală.Aceasta urmărește cultivarea vocii și a auzului, formarea deprinderilor de cântare expresivă după auz, după notație muzicală, solfegierea și însușirea unui bogat și divers repertoriu de cântece și piese instrumentale, accesibile interpretării vocale.

Formarea deprinderilor interpretative, de a cânta correct și expresiv, alcătuiesc împreună cu cele de cultivare a aptitudinilor musicale și cu cele de aplicare în practică a elementelor de limbaj, un adevărat complex educational.

Cultivarea vocii rămâne pentru educator o obligație de prim ordin.Aceasta se realizează prin mai multe feluri de exerciții:de respirație, de intonație, de dicție, de emisie, de frazare etc.Cele mai obișnuite exerciții de respirație sunt cele de ținere a unui sunet cât mai prelungit, emis de elevi cu o singură inspirație prealabilă.În exercițiile de dicție, se va urmări pronunția corespunzătoare a cuvintelor(evitând cântarea nazală,deschisă etc.).

Cântarea vocală poate contribui la remedierea unor deficiențe de respirație, emisie, articulare, dicție, constituind un adevărat tonifiant al activității umane.

Educarea auzului muzical, este una dintre cele mai importante component ale educației musicale.Ea nu se realizează separate, ci în strânsă legătură cu celelalte component(cultivarea vocii, dezvoltarea simțului ritmic, cultivarea memoriei musicale și a capacităților interpretative).

Dezvoltarea capacităților interpretative, se concretizează în interpretarea corectă, artistică, expresivă.De aceea, practica vocală își propune să urmărească dezvoltarea aptitudinilor de a cânta îngrijit, formarea capacităților și deprinderilor reproductiv-interpretative etc.

Însușirea unui repertoriu de cântece și fragmente de lucrări muzicale reprezentative, diferite ca factură(populară, cultă, ușoară), din muzica românească și universal, constituie finalitatea activităților de interpretare.

Piesele învățate de elevi trebuie să îndeplinească anumite condiții esențiale și anume, să aibă mai multe valențe:

axiologicală-piesele trebuie să reprezinte valori autentice estetică-piesele propuse trebuie să aibă o încărcătură artistică și estetică deosebită;

psihologică-cântecele învățate de elevi trebuie să urmărească dezvoltarea funcțiilor psihologice și să ofere condiții pentru afirmarea aptitudinilor și talentelor;

morală-conținutul și interpretarea repertoriului abordat de elevi trebuie să aibă în vedere dezvoltarea simțului social, al responsabilității și cultivarea sentimentelor morale;

educativă-repertoriul propus, va avea în vedere valențe educaționale multiple; didactică-exemplele vor fi alese în funcție de problemele concrete de limbaj muzical urmărite.

Învățarea de noi piese muzicale se realizează în două modalități:după auz, prin audiere repetată și solfegiere, respectiv studiere sistematică.

Tradiția veche a practicii muzicale ne-a transmis și scenariul după care se desfășoară învățareaunui cântecnou:momentul de cultură vocală sau corală, cel de trezire a interesului elevilor, cu rol pregătitor pentru înțelegerea conținutului său, prezentarea piesei(titlul, genul, compozitorul, autorul textului), prezentarea model de către educator, analiza succintă a conținutului piesei, a formei, a stilului, învățarea propriu-zisă după auz, sau prin solfegiere, pe fragmente sau în forma integral, finalizându-se cu intepretarea artistică.

17.METODICA DEZVOLTĂRII CAPACITĂȚILOR DE RECEPTARE A MUZICII ȘI DE ÎNSUȘIRE A ELEMENTELOR ESENȚIALE ALE CULTURII MUZICALE

Dezvoltarea capacităților de receptare a muzicii reprezintă unul dintre principalele obiective ale educației musicale și un argument essential al schimbării disciplinei nu numai în denumirea, cât și în conținutul ei.

Spre deosebire de cel precedent, al dezvoltării capacităților interpretative vocale sau instrumentale, aplicabil în forme diferite, în funcție de aptitudinile elevilor, acest obiectiv nu mai depinde de dotarea lor muzicală, oricare dintre ei fiind apt să-și cultive dispozițiile pentru înțelegerea conștientă a unor lucrări musicale accesibile.

Edgar Willems distinge trei tipuri de receptivitate:

senzorială-cuprinzând senzații,memorie psihologică; auditivă-nevoi,dorințe, emoții, memorie interioară, imaginație; mentală-numită și inteligența auditivă.

Receptarea presupune înțelegerea muzicii.Educatorii trebuie să-i învețe pe copii cum să se familiarizeze, cum să trăiască opera de artă, cum să o asculte, cum să descopere și să pregătească faza următoare a receptării și să-și poată justifica emoția ți atitudinea de acceptare sau de respingere.

Apreciată ca moment “de vârf” al procesului artistic, receptarea nu se transformă în cunoaștere decît prin intermediul unor judecați și criteria de valorizare, care se obțin pornind de la perceperea unei lucrări muzicale.În fond, receptarea presupune comunicarea dintre compozitor și auditor.

Perceperea muziciiconstituie obiectivul central al educației muzicale, fiind mai important decat cel care privește interpretarea.Percepția muzicală nu este o operație spontană și nu se poate realiza pasiv, solicitând eforturi pentru dezvoltarea și direcționarea ei.Ea cere pregătire, cultivare, antrenament care să ducă la o participare activă însoțită de dorința de a descoperi noutatea și elevul nu poate face singur toți acești pași, ci numai sub îndrumarea directă a educatorului.Percepția muzicală nu se poate face prin audierea și aprecierea estetică, psihologică, filosofică și înțelegerea unor lucrări representative ale literaturii muzicale românești și universale.

Premisele dezvoltăriicapacităților de receptare sunt proiectate de muzicianul-pedagog în etapa preșcolară, când copiii sunt obișnuiți cu cele trei mari genuri de muzică:marșul, cântecul de joc și cântecul vocal.Ele vor devein în timp pilonii pe care se poate construi parcurgerea prin audiții organizate metodic, a unei vaste literature muzicale.

Drumul dezvoltării capacităților de receptare urmează să aibă un mers gradat de la cunoscut la necunoscut, de la simplu la complex și se bazează în principal pe audiție și pe lărgirea orizontului de cunoaștere și cultură.Receptarea trebuie să asigure un adevărat transfer al unor idei, trăiri și sentimente ale lucrării muzicale în propria gândire și trăire a auditorilor, fapt ce contribuie la dezvoltarea gândirii muzicale a elevilor.

Principala activitate prin care se realizează dezvoltarea capacităților de receptare a muzicii, o constituie audiția, care trebuie să depășească faza de ascultare pasivă.Metodiștii apreciază că deosebirea esențială dintre ascultare și audiție constă în complexitatea celei secunde.Ascultarea s-ar rezuma la sonoritățile înconjurătoare care nu necesită procese intelectuale și voliționale, pe când audierea este un proces intelectual complex, conștient, dirijat și cu mari beneficii cognitive.

Pedagogii vorbesc de trei tipuri generale de ascultare, care pot fi convertite și în domeniul educației muzicale:ascultarea pasivă-fără participarea verbal sau nonverbal a celui implicat în proces;ascultarea activă–practicată de elevi de la vârste mici și ascultarea empatică-implicând înțelegerea și simțirea celui care transmite un mesaj.

În practica muzicală se disting mai multe tipuri de audiție, clasificate după diverse criterii:audiția care precede momentul învățării unui cântec, înlocuind interpretarea model, cea utilizată în fixarea unei piese, servind drept element de referință pentru interpretarea realizată de elevi și cea în care obiectivul se centrează pe receptarea conținutului unei lucrări numai prin audiere.

Metodiștii recomandă următoarele momente importante ale audiției:introducerea, incluzând și sarcina concretă încredințată elevilor, pe baza căreia va avea loc analiza unor elemente specific, audiția propriu-zisă, care poate fi și fragmentară în cazul repetării ei în final, comentarea unor elemente audiate, reaudierea lucrării integrale, urmată de aprecierea artistică.

18.. METODICA REALIZĂRII OBIECTIVULUI PRIVIND CUNOAȘTEREA ȘI UTILIZAREA ELEMENTELOR DE BAZĂ ALE LIMBAJULUI MUZICAL

În ultima vreme a fost acceptată existent a patru limbaje specific:uzual, poetic, științific și muzical.

Limbajul muzical este considerat cel mai internațional dintre ele și rezultă din infinitele combinații ale relațiilor dintre sunete, generând melodica, ritmul, dinamica, tempoul , timbrul ș.a.m.d. Spre deosebire de primele trei limbaje, cel muzical și cel plastic sunt universale, nefiind condiționate de barierele limbilor.

Cunoașterea notației și a elementelor de scris-citit muzical necesită o activitate îndelungată, pentru că ea presupune formarea deprinderilor de solfegiere, de dezvoltare a auzului, a simțului ritmic, melodic și armonic etc.

Ciclul primar, bazându-se pe elementele intuitive din perioada premergătoare notației musicale, se limitează la cunoașterea sunetelor din gamele Do major și la minor .

Cunoașterea elementelor de bază ale limbajului muzical nu constituie un scop în sine, ci se subordonează celorlalte obiective, îndeosebi celor privind dezvoltarea capacităților interpretative și de receptare a muzicii.

X.3.1.ACTIVITĂȚI SPECIFICE PENTRU CUNOAȘTEREA ȘI DEPRINDEREA PRACTICĂRII ELEMENTELOR DE LIMBAJ MUZICAL

Forma complexă și diversă sub care se prezintă elementele de limbaj muzical , determină compartimentarea lor și tratarea separate din punc de vedere metodic.

X.3.1.1-DEZVOLTAREA SIMȚULUI MELODIC

Principalele activități pentru dezvoltarea simțului melodic încep cu exerciții de diferențiere a anumitor înălțimi ale sunetelor(sunete înalte, sunete joase, sunete mijlocii), cu cele de percepere a mersului melodic(sunete repetate, ascendente, alăturate sau depărtate și descendente,la fel, alăturate sau depărtate) și continuă cu exercițiile și cântecele în scări pentatonice, în moduri și tonalități.

X.3.1.2.-DEZVOLTAREA SIMȚULUI RITMIC

Cele mai simple exerciții prin care elevii iau cunoștință cu elementele ritmice prin intermediul învățării sau audierii unui cântec, se realizează prin următoarele activități:

a. recitarea ritmică a textului cântecelor-activitate apropiată de folclorul copiilor;b. sesizarea și reprezentarea prin gesture a duratelor lungi și scurte propuse de educator și repetate de

elevi;c. executarea unor bătăi ritmice corespunzătoare duratelor sunetelor după modelul dat de educator;d. asocierea unor formule ritmice cu diferite activități specific:marșul, cositul fânului, legănarea copilului,

mersul locomotive, bătăile ciocanului sau imitând jocurile copiilor;e. distingerea duratelor de un timp, de jumatate de timp și de doi timpi.

X.3.1.3.-FORMAREA DEPRINDERILOR DE SOLFEGIERE

Forma superioară de utilizare a scris-cititului, îmbinând elementele melodice și ritmice, o constituie solfegierea.Ea reprezintă drumul de la semnele grafice, la melodie și înlesnește abordarea morfologiei și sintaxei musicale.

X.3.1.4.-DEZVOLTAREA SIMȚULUI ARMONIC ȘI POLIFONIC

Formele primare de armonie și polifonie sunt cântarea însoțită de ison sau de hang și canonul .Prima formă este întâlnită atât în practica bisericească, unde cântările de mari dimensiuni sunt însoțite de ison-un sunet lun ținut pe sunetul de bază al glasului sau scării-cât și în cea populară, unde hangul este o formă simplă de acompaniament realizată de obicei prin imitarea cobzei sau a țambalului.

X.3.1.5.-FORMAREA DEPRINDERILOR DE A DESCOPERI ȘI FOLOSI ELEMENTELE DE EXPRESIE

Primele deprinderi de utilizare a nuanțelor și tempoului se formează în clasele primare, pornindu-se de la formele oral-intuitive.Forme preferate de abordare a nuanțelor s-au dovedit cele de imitare a ecoului și abordarea pieselor cuprinzând acest fenomen reprezentat artistic au o importanță sporită în faza intuitive a abordării elementelor de expresie.Se adaugă cântecele de leagăn-cu sonoritățile lor reduse-pe de o parte-și marșurile-pentru intensități sporite.

X.3.1.6.-FORMAREA DEPRINDERILOR DE A DISTINGE TIMBRUL CA ELEMENT DE LIMBAJ MUZICAL

În clasele gimnaziale, problema distingerii timbrurilor ca element de expresivitate muzicală este realizată în mai multe clase, pornind de la formațiile corale până la cele simfonice și vocal-simfonice.

X.3.1.7.-FORMAREA DEPRINDERILOR DE A ANALIZA STRUCTURA ARHITECTONICĂ A UNEI PIESE MUZICALE ȘI DE A O FOLOSI CA ELEMENT DE RECEPTARE

Formarea deprinderilor de a analiza structura arhitectonică a unei piese musicale se va extinde la clasele superioare ale gimnaziului și la cele liceale,spre genurile ample,opera, operetta, balet, sonata etc.

X.3.2 FORMAREA DEPRINDERILOR DE SCRIS MUZICAL

În documentele curriculare românești este prevăzut debutul învățării scrisului și cititului muzical din clasa a .III.a dar Ministerul Învățământului a evidențiat posibilitatea și necesitatea abordării scris-cititului muzical începând cu clasa a .II.a

Elemente metodice pentru cultivarea sensibilității, a imaginației, fanteziei șia a creativității muzicale Muzica este o arta a afectelor şi a emoţiilor motiv pentru care isi propune s-o trateze sub dublul ei aspect, de arta si stiinta. In fond, educatia muzicala nu-si propune numai instruirea ci si sensibilizarea elevilor prin contactul cu valorile reprezentative ale artei muzicale si prin cultivarea emotiilor si simtamintelor care imbogatesc viata spirituala si o innobileaza. Iata o parte din obiectivele educatiei muzicale , acestea fiind valabile pentru toate ciclurile scolare:

De a trezi si stimula puterile creatoare din sufletele copiilor; De a-i dezvolta si innobila prin impartasirea frumosului muzical, emotivitatea si fantezia; De a contribui la desavarsirea educatiei estetice, morale, sociale si nationale si la formarea

personalitatii;

Programa pentru invatamantul primarPrograma şcolară pentru o anumită disciplină reprezintă de fapt curriculum-ul disciplinei pentru unul

sau mai mulţi ani de studiu, astfel programa şcolară de educaţie muzicală în ciclul primar este împărţită pe clase, excepţie făcând cele pentru clasa I şi clasa a II-a care sunt grupate într-un singur document.

Educaţia muzicală la ciclul primar se desfăşoară în două etape: etapa oral intuitivă (a

prenotaţiei), în care muzica se învaţă exclusiv după auz, prin ascultare şi cântare, mişcare şi

acompaniament ritmic de jucării sonore sau instrumente de percuţie (aceasta etapă corespunde claselor I şi a II-a) şi etapa notaţiei (a scris-cititului muzical), în care cunoaşterea şi aplicarea elementelor de limbaj muzical se realizează în mod conştient (aceasta corespunde claselor a III-a şi a IV-a).

Programele sunt structurate în trei capitole care prezintă obiectivele cadru, obiectivele de referinţă cu exemple de activităţi de învăţare, iar în final standardele curriculare de performanţă pentru învăţământul primar.