În această zi Biserica sărbătorește un eveniment important din via-ţa pământească a Domnului Nos-tru Iisus Hristos (Luca 2:22-40). După patruzeci de zile de la naș-terea Sa, Pruncul Sfânt a fost dus la Templul Ierusalimului, centrul vieţii religioase a naţiunii. După Legea lui Moise (Lev. 12:2-8), fe-meia care a născut un prunc de parte bărbătească nu avea voie să intre în Templul Domnului timp de patruzeci de zile. La împlinirea acestora, mama venea cu � ul la Templu și aducea jertfă Domnului un miel sau un porumbel pentru sacri� ciul puri� cării. Preasfânta Fecioară, Maica Domnului, nu avea nevoie de puri� care deoare-ce ea a născut fără stricăciune pe Izvorul Curăţiei și S� nţeniei. Cu toate acestea, ea s-a supus cu sme-renie Legii timpului.

În acea vreme, Părintele și drep-tul Simeon (prăznuit pe 3 februa-rie) trăia în Ierusalim. Lui i s-a proorocit că nu va muri până nu va vedea pe Mesia cel promis. Prin har de sus, Sf. Simeon s-a dus la Templu chiar când Sfânta Fecioară Maria și Sf. Iosif veneau cu Prun-cul Iisus să împlinească Legea.

Simeon Iubitorul de Dumnezeu l-a luat pe prunc în braţe și mulţu-mind Domnului, a rostit cuvintele pe care le auzim repetate la � ecare slujbă a vecerniei: „Acum slobo-zește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descope-rirea neamurilor și slavă poporu-

lui Tău Israel.” (Luca 2:29-32). Sf. Simeon i-a spus S� ntei Fecioare: „Iată, Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va stârni împo-triviri. Și prin su� etul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.” (Luca 2:34-35).

„La Templu se a� a și proorociţa Ana (3 februarie), o văduvă de 84 de ani, � ica lui Fanuel” care „nu se depărta de templu, slujind noap-tea și ziua în post și în rugăciuni. Și venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu și vorbea despre Prunc tuturor celor ce așteptau mântuire în Ierusalim.” (Luca 2:37-38).

În icoana care reprezintă aceas-tă sărbătoare, proorociţa Ana ţine în mână un pergament pe care scrie: „Acest prunc a adus cerul și pământul. Înainte de nașterea lui Hristos, bărbaţii și femeile drepte în credinţă trăiau cu speranţa ve-nirii lui Mesia cel promis. Drepţii Simeon și Ana, ultimii credincioși

din Legea Veche, au fost conside-raţi vrednici de a-L întâmpina pe Mântuitorul în Templu.

Sărbătoarea Întâmpinării Dom-nului este una din cele mai vechi sărbători religioase creștine. Noi avem slujbe închinate acestei săr-bători, întocmite de s� nţii epi-scopi Metodie din Patara (+ 312), Chiril al Ierusalimului (+ 360), Grigorie Teologul (+ 389), Am� -lohie din Iconium (+ 394), Grigo-re de Nyssa (+ 400) și Ioan Hrisos-tom (+ 407). În ciuda originilor sale antice, această sărbătoare nu a fost prăznuită atât de fastuos decât din sec. al VI-lea.

În anul 528, în timpul împăra-tului Iustinian, un cutremur mare a ucis mulţi oameni în Antiohia. După această nenorocire au mai venit și altele: în 541 a izbucnit o epidemie de ciumă groaznică în Constantinopol, omorînd mii de oameni în � ecare zi. În aceas-tă perioadă de mari suferinţe au început să se facă slujbe speciale (litii) de izbăvire de rău, mai ales în timpul sărbătorii Întâmpinarea Domnului și ciuma a încetat. Ast-fel, pentru a da slavă lui Dumne-zeu, biserica a ridicat la un rang mai înalt această sărbătoare. Mai mulţi imnogra� ai bisericii au îm-podobit această sărbătoare cu im-nurile lor: Sf. Andrei Criteanul în sec. al VII-lea, Sf. Cosma Episco-pul Maiumei, Sf. Ioan Damaschin, Sf. Gherman Patriarhul Constan-tinopolului în sec. al VIII-lea și Sf. Iosif Arhiepiscopul Tesalonicului în sec. al IX-lea.

Sursa: calendar-ortodox.ro

Întâmpinarea Domnului (2 februarie)

1

În icoana care reprezintă aceas-

Foaie parohială bilunară a bisericii ortodoxePogorârea Sfântului Duh - Sfântul Nicolae

Militari - Bucureşti

Anul

1, N

r. 25

/ 31 i

anua

rie 2

016

DIALOG DE DUMINICĂ

2

Am înțeles că îngrijesc un înger

E o seară friguroasă de decem-brie, iar în biserică domnește liniștea. Descopăr în tihnă chi-purile care animă zidurile și înal-ță su� ete duminică de duminică: Sfânta Maria Egipteanca, Sfânta Parascheva, Sfântul Antonie cel Mare, S� nții Martiri Brân-coveni și mulți alți martori ne-odihniți ai umanității spre care ridicăm rugăciuni neîncetat. Ei m-au însoțit în chip nevăzut în întâlnirea cu Irina Similean, o profesoară de limba română de la care înveți nu doar pute-rea cuvântului, ci și sensul tai-nic al lucrurilor. “Drumul spre cunoașterea lui Dumnezeu este anevoios, dar crucea trebuie să ne-o purtăm cu demnitate”, îmi spune cu lacrimi în ochi. Băia-tul ei în vârstă de 9 ani, Ștefan, a fost diagnosticat la numai 2 luni cu „tetrapareză spastică, atro� e cerebrală, retard psihic-motor sever”. După repetate internări și numeroase ședinţe de recupe-rare la mai multe clinici din ţară și din Ucraina, el abia își poate susţine capul, nu stă în fund de-cât cu sprijin, nu vorbește, dar e un copil vesel, care aduce în jur numai bucurie.

Cum ați primit vestea acestui crunt diagnostic?

La început, într-adevăr, am avut momente de revoltă când nu înțelegeam de ce am fost eu aleasă să duc această cruce. Apoi, mergând prin tot felul de centre de recuperare și văzând câți copii sunt cu afecțiuni pe lumea asta, am zis că Ștefănel nu are nicio boală. Îl iubim așa cum este și ne rugăm lui Dum-nezeu să ne dea putere să-l pu-

tem crește. Până am înțeles că îngrijesc un înger a fost foarte greu. Îmi amintesc cuvintele părintelui Teo� l

Părăian, pe care l-am întâl-nit: “Crezi că mama mea a

fost fericită când m-am născut orb? Să nu te

desparți de biserică toată viața și să îți duci crucea cu demnitate!” Știe Dumnezeu pentru � ecare ce încercări are în viață, ce misiune trebuie să ducă.

Ce explicații ați primit din par-tea doctorilor?

În urma investigațiilor medica-le (RMN și CT) a rezultat faptul că afecțiunea lui Ștefan a fost ca-uzată de hipoxie (privare de oxi-gen) care a avut loc în timpul ex-pulziei sau imediat după naștere. Și eu și soțul meu, Gheorghe, ne-am făcut ulterior analize și nu există posibilitatea ca boala lui Ștefan să � fost cauzată de mal-formații genetice. Motiv pentru care am încercat să mai avem un copil și astfel am adus-o pe lume pe surioara lui, So� a, care este perfect sănătoasă. Ne-a fost greu să luăm hotărârea de a mai avea un copil, însă am primit binecu-vântare de la părintele Arsenie Papacioc. Mă uitam la el cât era de senin și de înțelegător cu toți oamenii care veneau să îi ceară un sfat. Citindu-i viața, am a� at că a petrecut mulți ani în tem-niță, fără prea multă mâncare și apă, ci doar în rugăciune. Pentru mine a funcționat ca un exemplu

și mi-am zis că dacă acest om a trecut prin acele suferințe cu demnitate înseamnă că nu este greu să am grijă de un copil, să-l spăl și să-i dau de mâncare.

Cum se desfășoară o zi din viața lui Ștefan?

Zilnic mergem la Centrul de Recuperare Neuromotorie Sfân-ta Ecaterina din sectorul 1, unde primește îngrijiri ca acasă. Fetele de acolo sunt adevărate muceni-țe � indcă nu numai pe el îl în-grijesc așa, ci pe toți copiii. Nu este ușor să lucrezi cu un copil cu dizabilități și să faci zi de zi aceleași exerciții cu el. Faptul că îi învață să mănânce singuri, să aibă anumite deprinderi, să-și câștige o minimă independență înseamnă foarte mult. Și Ștefănel bene� ciază de aceste terapii, dar în limita posibilităților � indcă el are de� ciențe de văz și auz. Poate că ar � recuperat mult mai mult dacă nu i-ar � fost afectată vede-rea. Comunicarea noastră este non-verbală, Ștefănel iubește muzica (colindele, Sfânta Litur-ghie), se bucură când face baie, îi place susurul apei.

Există empatie sau măcar înțe-legere din partea celorlalți?

Nu toată lumea privește cu ochi buni o campanie pentru co-piii cu dizabilități. Țin minte că odată, în timp ce înmânam un formular 2% cuiva, am primit întrebarea: “Iar dăm bani pen-tru toți handicapații?” Oamenii nu știu cum este să te confrunți cu problema reală, să ai pe cine-va în familie care suferă. Sunt situații când un astfel de copil trebuie asistat non-stop � ind-că poate avea o criză epileptică. Apoi, apare problema transpor-tului. Acum e mic, însă când va crește și va cântări 60 kg, ne vom descurca mai greu. Pe stradă, unii întorc capul sau sunt răută-cioși când văd un copil cu diza-

3

bilități, dar eu încerc să nu mai pun la su-� et și să îmi canalizez energia spre ce am de făcut.

Cum se înțelege So� a cu fratele ei?

Ei doi se iubesc foarte mult. So� se joacă prin casă, știe tot felul de cântecele, iar Ștefănel zâmbește. Seara e mare bucurie pe ei când stau împre-ună. Am învățat-o să spună rugăciuni - În-gerașul, Tatăl nostru - și să ne rugăm pen-tru sănătatea tuturor. Dacă uit, îmi aduce ea aminte. Deocamdată nu realizează că este ceva în neregulă cu fratele ei. Când am mers într-o zi afa-ră m-a întrebat de ce Ștefănel nu are adidașii ca să alerge, iar altă dată, de ziua lui, m-a întrebat de ce nu su� ă în tort? Sperăm să gă-sim puterea și înțelepciunea să-i explicăm toată situația când va � mai mare.

Cum de� niți dvs. iubirea?

(o� ează) Iubirea…nu știu cum

să o descriu. În Evanghelie, Ioan vorbește numai despre iubire. Eu cred că Dumnezeu ne iubește chiar și atunci când greșim � ind-că dacă nu ne-ar iubi, nu am de-veni s� nți. Fără dragoste nu poți face nimic. De exemplu, dacă nu ai chef să gătești într-o zi, în-seamnă că nu-ți mai iubești pro-priul copil. Dacă nu ai înțelegere pentru soțul tău ca să-l iubești cu defectele și calitățile sale, s-a rupt � rul. Și la serviciu avem ne-voie de delicatețe ca să atragem atenția cuiva care a greșit. Fără iubire n-ar exista nimic pe fața

pământului. Îmi amintesc că într-o duminică a intrat un om al străzii în biserică și s-a așezat la rând să meargă să se împărtășească. Era nespălat, neîngrijit, dar voia să ajungă la altar. Ce era să facem? Să-l dăm afară când el a venit să-L vadă pe Hristos?

Cei care doresc să-l ajute pe Ștefan să ducă o viaţă mai bună se pot folosi de conturile:

RO49RNCB0077001212130007 – EURORO76RNCB0077001212130006 – RON (deschise la BCR, Sector 6)

Pentru mai multe detalii (poze, documente etc.), vizitaţi:

www.simileandragosstefan.blo-gspot.ro

Ana Maria Sîrghi

Milostenia

„Milostenia nu este numai să dai din traistă. Milostenie este că accepţi pe un om să stea lângă tine, fără să îl alungi în gând. Ai un coleg care are un necaz, trebuie să știi să-i faci o mângâiere, să-i descreţești fruntea. La săraci poţi să faci o rugă-ciune scurtă: „Doamne, miluiește-l!”, dacă nu poţi să-i dai, că ești în tramvai și el este pe trotuar. Între-barea se pune, cum ne este inima noastră în legătu-ră cu suferinţa din jur? Cel mai mare lucru de care vom � întrebaţi la Judecata de apoi este: „De ce nu am dat mai multă atenţie semenilor noștri?”Nu este niciodată nimeni degeaba lângă tine. El este

cu știinţa lui Dumnezeu, ca tu să-l ajuţi sau să te folosești. Te folosești, că poate are o putere de duh mai mare. Sau îl ajuţi tu, în sensul de a-l suporta. Este o mare greșeală atunci când certăm pe unul sau pe altul! Îl rabdă Dumnezeu și pe acela și de aceea l-a pus în calea ta, ca să-l rabzi și tu și să te încununezi!

Dumnezeu nu ne ţine că suntem noi foarte vred-nici. Ne ţine că este foarte milostiv El.”

Pr. Arsenie Papacioc, Extras din „Ne vorbește Părintele Arsenie” (vol 3)

Contactul redacţiei: dialog-de-duminica@sf-nicolae-militari.ro 0742 451 895 - Natalia www.sf-nicolae-militari.roAdresa Parohiei Ortodoxe Pogorârea Sfântului Duh-Sfântul Nicolae Militari:

Str. Aleea Politehnicii, Nr. 7, Sector 6, Bucureşti

Cei între s� nți Părinții noștri Vasile cel Mare (1 ianuarie), Grigorie Teologul (25 ianuarie) și Ioan Gură de Aur (13 noiem-brie) sunt cunoscuți ca S� nții Trei Ierarhi pentru poziția de re-cunoaștere specială pe care o au în Biserica Ortodoxă. Prăznui-rea lor împreună se face la data de 30 ianuarie.

IstoricÎn secolul al XI-lea s-au reacti-

vat cu putere la Constantinopol dispute mai vechi legate de între-barea „care dintre cei trei ierarhi ar � cel mai mare?” Cum aceste discuții aprinse nu mai încetau, Dumnezeu a îngăduit ca cei trei ierarhi să-i apară sfântului Ioan Mauropous, episcopul Evhaite-lor (Ioan Evhaitul 14 iunie sau 5 octombrie), în anul 1084, și i-au spus că ei trei sunt egali în fața lui Dumnezeu: „Nu este nici o separare și nici o dezbinare între noi”. Astfel, sfântul Ioan Mauro-pous a ales data de 30 ianuarie ca zi de prăznuire comună. Aceasta a fost primită de toți, iar dispu-tele în această privință s-au stins în capitala imperiului.

Cinstirea S� nților Trei Ierarhi

Cele două canoane de la utre-nia praznicului S� nților Trei Ierarhi sunt atribuite sfântului Ioan Evhaitul.

S� nții Trei Ierarhi sunt consi-derați ca � ind ocrotitori ai insti-tuțiilor de învățământ teologic.

Multe biserici din întreaga

lume, de la orașe sau de la sate, au hramul Sf. Trei Ierarhi. În România, printre cele mai vesti-te lăcașuri cu acest hram se nu-mără Biserica Trei Ierarhi (Iași) - cea mai frumoasă ctitorie a voievodului Vasile Lupu, o ade-vărată bijuterie arhitectonică - și Catedrala Mitropolitană din Ti-mișoara.

Imnogra� eTropar (glasul al 4-lea):Ca cei ce ați fost la obicei întoc-mai cu Apostolii și lumii învă-țători, rugați-vă Stăpânului tu-turor să dăruiască pace lumii și su� etelor noastre mare milă.Condac (glasul al 2-lea):Pe s� nții propovăduitori și dum-nezeieștii vestitori, pe căpetenia învățătorilor Tăi, Doamne, i-ai primit întru desfătarea și odih-na bunătăților Tale. Că ai primit ostenelile acelora și moartea mai vârtos decât arderile de tot, Cel ce Însuți preamărești pe s� nții Tăi.

Sursa: ro.orthodoxwiki.org

S� nții Trei Ierarhi

Cuvânt

„Se vorbește mult des-pre progres și este considerat inevitabil. Dar acest progres inevi-tabil cunoaște mijloace care neagă direct sco-purile pentru care luptă, ceea ce creează o stare de mare tensiune și drama-tică contradicţie. Progresul material nu duce nici măcar la fo-losinţă; e ceva care ne aparţine mai mult for-mal, fără să ne împli-nească. Invers, lucrurile par să � e mai aproape

de adevăr deoarece omul nu-și mai aparţine; el a devenit prizonierul pro-priilor sale creaţii.Progresul material nu poate compensa căde-rea morală și destrăma-rea orizontului spiritu-al. Natura umană nu se limitează la biologie, ci se manifestă esenţial în contact cu lumea durabi-lă a spiritului.”Ernest Bernea, Meditații, 4.X.1975 – București

Mă închid ca floarea peste noapteSub petala gândului greu.Mă îmbăt în lăuntrice şoapteDin mirul Dumnezeului meu.Bob de rouă, rugăciunea în mine,Joacă uimitoarea luminare:Mic sicriu cu oglinzile depline,Mă repetă în larg de-alinare.N-am nimic din păgânul NarcisÎn tăgada ce o ţin pentru Rest.Cu nădejdea învierii din visDin smerenii vieţuiesc fără gest.

Anahoretăde Sandu Tudor